METODOLOGII DE CERCETARE A INSTALAŢIILOR ŞI ECHIPAMENTELOR DE EPURARE

PANAITESCU MARIANA PANAITESCU FANEL-VIOREL

ECHIPAMENTELE STAŢIEI DE EPURARE

TREAPTA MECANICĂ
-INDRUMAR DE PROIECTARE-

EDITURA NAUTICA 2018

1
 METODOLOGII DE CERCETARE A INSTALAŢIILOR ŞI ECHIPAMENTELOR DE EPURARE

CAPITOLUL 1
Calculul utilajelor din cadrul treptei mecanice de epurare

Grătare
1.1. Descriere, componenta, functionare
Construcţiile specifice reţinerii corpurilor şi suspensiilor mari din apele uzate (crengi
şi alte bucăţi din material plastic, de lemn, animale moarte, legume, cârpe şi diferite corpuri
aduse prin plutire, etc.), sunt grătarele şi sitele.
Acestea, deasemenea, au şi rolul de a proteja mecanismele şi utilajele din staţia de
epurare si de a reduce pericolul de colmatare ale canalelor de legătură dintre obiectele staţiei
de epurare.
Grătarele, conform STAS 12431-86, se prevăd la toate staţiile de epurare, indiferent de
sistemul de canalizare adoptat şi independent de procentul de intrare a apei în staţia de
epurare- prin curgere gravitaţională sau sub presiune. Când apa trebuie pompată în staţia de
epurare grătarele se prevăd înaintea staţiei de pompare.
Grătarele se confecţionează sub forma unor panouri metalice, plane sau curbe, în
interiorul căreia se sudează bare de oţel paralele prin care sunt trecute apele uzate. În funcţie
de distanţa dintre aceste bare, se deosebesc grătare rare şi grătare dese.
Grătarele rare îndeplinesc de obicei rolul de protecţie a grătarelor dese împotriva
corpurilor mari plutitoare. Distanţa între barele acestui grătar variază în limitele 50...100 mm.
Grătarele dese prezintă deschiderile dintre bare de 16.... 20 mm când curăţirea lor este
manuală şi de 25....60 mm, la curăţirea lor mecanică. Cele din faţa staţiilor de pompare a
apelor uzate brute au interspaţiile de 50....150 mm.
Grătarele sunt alcătuite din bare metalice. Distanţa dintre bare, grătarele pot fi:
-cu deschidere mare (2,5÷ 5 cm.);
-cu deschidere mai mică (1,5÷ 2,5 cm.).
Pentru grătarele plasate înaintea staţiei de pompare, distanţa dintre bare se recomandă
a fi între 5....15 cm. Înclinarea grătarelor faţă de orizontală, depinde de modul lor de curăţire
(mecanic sau manual). Se recomandă pentru grătare cu curăţare manuală înclinarea de
30...75°, iar pentru cele mecanice, înclinarea va fi mai mare, 45....90°.
Înclinările mai mici favorizează curăţirea grătarelor mai repede şi descresc căderea de
presiune pe grătar. Viteza de curgere a apei prin grătare se recomandă a fi între 60-100 cm/s

2
 METODOLOGII DE CERCETARE A INSTALAŢIILOR ŞI ECHIPAMENTELOR DE EPURARE

pentru a se evita depunerile.

Figura 1.1. Forme uzuale ale barelor gratarelor

Curăţirea manuală a grătarelor se realizează pentru instalaţii mai mici, cu cantităţi mai reduse
de depuneri şi se efectuează cu o greblă de pe o patformă situată deasupra nivelului maxim al
apei .
1.2. Tipuri de gratare
1.2.1. Grătarele cu curăţire manuală
Grătarele cu curăţire manuală se utilizează numai la staţiile de epurare mici cu debite
pană la 0,1 m3 / s , care deservesc maximum 15000 locuitori (Fig. 1.2). Curăţirea se face cu
greble, căngi, lopeţi, etc., iar pentru uşurarea exploatării se vor prevedea platforme de lucru la
nivelul părţii superioare a grătarului, lăţimea minimă a acestora fiind de 0,8 m având în
vedere variaţiile mari de debite ce se înregistrează în perioadele ploioase sau uscate de-a
lungul unui an, exploatarea va fi mult uşurată dacă se prevăd două panouri de grătare aferente
debitelor respective (Fig. 1.3).

Figura1.2. Canal de by- pass la gratare cu curatire manuala

3
 METODOLOGII DE CERCETARE A INSTALAŢIILOR ŞI ECHIPAMENTELOR DE EPURARE

Figura 1.3. Modul de amplasare a gratarului

1.2.2. Grătarul de curăţire mecanică

Grătarul de curăţire mecanică constituie soluţia aplicată la staţiile de epurare ce deservesc
peste 15000 locuitori, deoarece, în afară de faptul că elimină necesitatea unui personal de
deservire continuă asigură condiţii bune de curgere a apei prin interspaţiile grătarului fără a
exista riscul apariţiei mirosurilor neplăcute în zonă (Fig. 1.4).Curaţirea grătarelor este
realizată de cele mai multe ori cu greble care curăţă reţinerile şi le descarcă într-un jgheab
lateral şi paralel cu grătarul, de unde, de obicei cu un curent de apă sunt trimise spre
prelucrare.

4
 METODOLOGII DE CERCETARE A INSTALAŢIILOR ŞI ECHIPAMENTELOR DE EPURARE

Figura 1.4. Grătar cu curăţire mecanică

Unele curăţitoare mecanice folosesc lanţuri fără sfârşit sau cabluri, pentru mişcarea dinţilor
greblei printre deschizăturile grătarului. Barele grătarului pot fi curăţate atât pe la partea
amonte cât şi pe la cea aval.
Curăţirea mecanică, se realizează atunci când cantitatea de materii obţinute este mare,
astfel încât, este necesară curăţarea continuă şi frecventă. Se pot utiliza grătare cu curăţare
rotativă, la canale cu adâncimi mai mici de 1m, şi greble de curăţare cu mişcări de translaţie
pentru bazinele drepte cu adâncimi mari (Fig. 1.5).

Figura 1.5.Gratar curb

5
 METODOLOGII DE CERCETARE A INSTALAŢIILOR ŞI ECHIPAMENTELOR DE EPURARE

Figura 1.6. Grătare dese şi sistem de presare şi deshidratare a reţinerilor

Construcţiile care adăpostesc grătarele depind de dimensiunile acestora.

Grătarele de dimensiuni mici sunt plasate direct în canalul de aducţiune, fără lărgirea secţiunii
canalului, curăţirea grătarului putându- se face prin scoaterea lui şi prin înlocuirea lui cu unul
de rezervă, până la îndepărtarea depunerilor. În acest caz grătarele pot avea şi forma unui coş
orizontal (Fig. 1.6).
În staţiile de epurare mari grătarele sunt amplasate în camere special amenajate şi
acoperite pentru a proteja grătarele şi mecanismele de intemperii ( de obicei când temperatura
medie anuală este mai mică decat 6ºC) şi a uşura exploatarea (Fig. 1.7).

6
 METODOLOGII DE CERCETARE A INSTALAŢIILOR ŞI ECHIPAMENTELOR DE EPURARE

Figura 1.7. Camera grătarelor

Radierul canalului în aval de grătar trebuie sa fie mai coborat cu 7,5÷15 cm, în funcţie de
pierderea de sarcină prin canal. Lăţimea camerei grătarului se determină prin calcule
hidraulice şi în funcţie de specificaţiile tehnice ale producătorului.
Deoarece lăţimea grătarelor este limitată, camera grătarelor este compartimentată,
fiecare compartiment având dispozitive de închidere, respectiv separare. Pentru debite mari,
grătarele sunt prevăzute cu dispozitive automate de intrare sau scoatere din funcţiune, de
alarmă, control, etc. Uneori este necesară încălzirea camerei grătarelor.

1.3. Site
Sitele constau din discuri perforate, împletituri de sârmă inoxidabilă sau bare de
grosimi mici cu interspaţii între ele, de asemnea mici. Deschiderile au în mod uzual
dimensiuni cuprinse între 1,0 si 1,5 mm.
În prezent se utilizează din ce în ce mai rar, în special în staţiile de epurare industriale de
pretratare a apelor uzate care au ca scop principal îndepărtarea substanţelor ce au tendinţa de a
produce spumă sau crustă la partea superioară a bazinelor de fermentare.
Unul dintre cele mai raspândite tipuri de sită este cel de forma tambur, sita fiind
constituită dintr- un cilindru care se roteşte (Fig. 1.8). Axul cilindrului este asezat într- un plan
orizontal, perpendicular pe direcţia de curgere a apei uzate, cilindrul fiind scufundat pe o
treime până la doua treimi în apa uzată. Apa patrunde in interiorul cilindrului şi iese pe la un
cap al acestuia.

7
 METODOLOGII DE CERCETARE A INSTALAŢIILOR ŞI ECHIPAMENTELOR DE EPURARE

Materialul reţinut la exteriorul sitei este curăţat cu perii sau printr- un curent de apă, aer sau
abur şi apoi ridicat la suprafaţă şi depozitat pe platforme.

Figura 1.8. Sita cu tambur

Un alt tip de sită este sita cu disc care constă dintr- un disc- sită înclinat cu 10-15 º faţă de
orizontală (Fig. 1.9). Apa trece prin sită pe la partea inferioară (pe 2/3 din înălţime),
substanţele reţinute fiind curăţate de o perie. Rotirea discului se realizează prin intermediul
unui motor.

8
 METODOLOGII DE CERCETARE A INSTALAŢIILOR ŞI ECHIPAMENTELOR DE EPURARE

Figura 1.9. Sita cu disc:

a- sita;b- dispozitiv de curaţare; c- perie; d- rigolă; e- ax de rotaţie a periei ; f- electromotor

1.4. CALCUL DE DIMENSIONARE A GRĂTARULUI DIN STATIA DE

EPURARE

 Debite de calcul:
 Propunem ca temă de proiectare dimensionarea grătarelor montate la intrarea in staţia
de epurare a unei localităţi cu o populaţie de 50000 locuitori, sistemul de canalizare fiind de
tip unitar.
Qzi med  0.250 m3/s

Qzi max  0.290 m3/s

Qor max .  0.350 m3/s

3
Qor min .  mQzi max.  0.140 m /s.

Calculul de dimensionare se face la:

Qc  2 Q or max [m³/s] - în sistem unitar de canalizare

Calculul de verificare se face la

Qc  Q or min [m³/s]

Tabelul 1.1. Verificarea calculului de dimensionare

9
 METODOLOGII DE CERCETARE A INSTALAŢIILOR ŞI ECHIPAMENTELOR DE EPURARE

Utilaj Debite de calcul (Qc) Debite de verificare (Qv)

Grătare, Site Qc  2  Qorar max.  0,70m 3 / s Qv  Qorar min.  0,140m 3 / s

Viteza în amonte de grătar, respectiv viteza în partea amonte camerei grătarului,

trebuie să fie menţinută între anumite limite pentru a se obţine o bună exploatare a acestora.
Viteza trebuie să fie suficient de mare pentru a împiedica depunerea materiilor în suspensie
mari şi a corpurilor din apa uzată, iar pe de altă parte nu prea mare pentru a nu se produce
dislocarea depunerilor de pe grătar, astfel va ia valori 0,4 ÷ 0,6 m/s iar în condiţii de
precipitaţii abundente poate creşte între 0,4 ÷ 0,9 m/s pentru a antrena nisipul adus de apa
uzată care are tendinţa de a se depune amonte de grătar. Această viteză se poate calcula cu
relaţia:
Qc 0.70
va    0,29m / s
2  Bc  hmax 2  2  0.6

Qc = debit de calcul;
Bc = înălţimea grătarului, Bc = 2 m;
hmax = înălţimea lichidului în amonte de grătar. Acesta variază între 0,25 – 0,65 m.
Vom adopta hmax = 0,6 m.

Viteza printre interspaţiile grătarului Vg trebuie să fie maximum de 0,70 m/s la debitul zilnic
mediu şi maximum 1,00 m/s la debitul orar maxim. Se recomandă ca aceasta să fie în medie
0,75 m/s, iar pentru debitele maxime în timp de ploaie , 0,90 m/s.
Suprafaţa luată în considerare pentru verificarea vitezei este reprezentată de proiecţia
pe verticală a suprafeţei libere a grătarului ( suprafaţa dintre bare), înălţimea acestei suprafeţe
fiind cea corespunzătoare debitului luat în calcul.
Lăţimea camerei grătarului se stabileşte astfel;
  s  b 
Bc   b    C [m] (1.1)
 b 
Qc
b  V [m] (1.2)
g hmax

Se specifică gradul de reţinere a solidelor: GE = 5%;

Bc = lăţimea camerei grătarului, în m;
B = suma lăţimilor interspaţiilor dintre bare, în m;

10
 METODOLOGII DE CERCETARE A INSTALAŢIILOR ŞI ECHIPAMENTELOR DE EPURARE

s = lăţimea barelor, în m; s= 10 mm � s=0,01m; Vom adopta s= 11mm � s= ,11m;

b = lăţimea interspaţiilor dintre bare, în m; b = 20 mm � b=0,02m;
C = lăţimea pieselor de prindere a grătarului în pereţii camerei, în m; 0,25- 0,30
V g max = viteza maximă a apei în grătar, în m/s;
H max . = adâncimea maximă a apei în faţa grătarului, corespunzătoare vitezei debitului
maxim, în m.
La proiectarea grătarelor trebuie să se aibă în vedere că nivelul de apă din acestea este
legat de cel al deznisipatoarelor, datorită dispozitivelor de menţinere a vitezei constante.
Se proiectează două grătare dese cu curăţire mecanică având înclinarea faţă de
orizontală de 75º
Specificaţie:
Fiecare grătar va prelucra un debit Qor max .  0.350 mc/s, respectiv Qor min .  0.070
m3/s.
A) Secţiunea amonte a camerei grătarului
Se determină lăţimea camerei grătarelor cu un h max. ales şi se verifică condiţia de
viteză.
La Bc = 2 m şi la un h max. = 0,6 m, viteza apei este de 0,83 m/s.
A.1. Se determină suma lăţimilor dintre bare ( conform ecuaţiei 1.2)

Qc 0.70
b  V 
0.90  0.6
 1.29 m
g hmax

Pentru grătarul ales, lăţimea camerei conform ecuaţiei (1.1) este:

  s  b    0.01  0.02 
Bc   b     C ; Bc  1.29   0.33  2.26  2 m
 b   0.02
Qc 0,70
Va    0,29m / s
2 Bc  hmax . 2  2  0,6

A2. Se determină numărul de bare

BC   b  c 2,00  1,29  0,34
nb   nb   37buc
s 0,01

unde: c – lăţimea de prindere a barelor; c = 0.34; s – lăţimea barelor, s = 11 mm = 0.011m;

Pe lăţimea Bc = 2 m a grătarului, vor exista un număr de (Fig. 1.10):

11
 METODOLOGII DE CERCETARE A INSTALAŢIILOR ŞI ECHIPAMENTELOR DE EPURARE

37 bare x 0,01 m+56 interspaţii x 0,02 m + 2 spaţii pentru piesele de prindere x 0,165

Figura 1.10.Sectiuni prin gratar

A3. Se determină R - raza hidraulică
BC  hmax 2  0,6
R R  0.37
BC  2  hmax 2  2  0,6
Luând o pantă pentru camera grătarului:
 1

J  0.001
J
2
 0,031

 

Viteza apei în amonte de grătar este:

R 3 �j 2 [ m / s ]
va  74 �
2 1

va  74  0,37 2 / 3  0,00051 / 2  0,83 m/s.

Deci viteza stabilită de 0,83 m/s îndeplineşte condiţia de bază, în caz contrar se refăceau
calculele.
La debitul minin şi la viteza minimă se obţine o înălţime minimă de apă hmin .

BC  hmin 2  hmin
R  0.037   hmin  0.59m
BC  2  hmin 2  2  hmin
B) Se determină viteza apei prin interspaţiile grătarului

12
 METODOLOGII DE CERCETARE A INSTALAŢIILOR ŞI ECHIPAMENTELOR DE EPURARE

Condiţie: vg=0,40…1,0 m/s.

a) Pentru debitul orar maxim de 0.350 m³/s  Amax  0.350  56  0.02  0.39 m²
Vg max  0.350 / 0.39  0.89 m/s.

b) Pentru debitul orar minim de 0.070 m³/s  Amin  0.070  56  0.02  0.09 m²
Vg min  0.070 / 0.09  0.77 m/s.
Vitezele se încadrează în limitele admise.
C) Se determină pierderea de sarcină prin grătar
4/3
s va2
h       sin 
b 2 g
 = coeficient de formă al barelor;  = 1,83 m.
4/3
 0.01  0.832
h  1.83      sin 75  1.59
 0.02  2  9.81

Chiar în perioada când grătarul este colmatat puternic, pierderea de sarcină nu trebuie
să depaşească 0,75 m. Pentru grătarele cu curăţire mecanică, pierderea de sarcină poate fi
aproape constantă (sub o anumită valoare) prin automatizarea dispozitivului de curăţire. La
stabilirea profilului în lung al liniei apei, pentru a se ţine seama de colmatarea grătarului,
pierderile de sarcină se vor înmulţi cu 3. Nu se vor lua pierderi de sarcină mai mici ca 15 cm.
Se va considera o pierdere de sarcina de 0,15 m.

d) Se determină volumul depunerilor pe grătar

Np 1
Vd   [dm³/an]
365 1000
50000  5dm 3 / om  an 1
Vd    250 000 dm³/an
365 1000
Greutatea depunerilor este: G d = 250 m³/an x 750 kgf/m³= 188 000 kgf/an.

Bibliografie:

1. Viorica Nistreanu – UPB - Cursuri Universitare- “Procese unitare pentru tratarea

apelor uzate”

13
 METODOLOGII DE CERCETARE A INSTALAŢIILOR ŞI ECHIPAMENTELOR DE EPURARE

2. Mariana Panaitescu, Note curs “ Procese unitare moderne si tehnologii de epurare”, suport
electronic, 2010.
3. Mircea Negulescu: „Epurarea apelor uzate municipale”, Ed. Tehnică, Bucureşti, 1978;
4. Mircea Negulescu: „Canalizari”, Ed. Tehnică, Bucureşti, 1978,
5. Teodorescu Daniela - Note de curs – UTCB- “ Proiectare statii epurare municipale”
6. Ianculescu Ovidiu, Ionescu Gheorghe, Racoviteanu Raluca, „Epurarea apelor uzate”,
Editura Matrix Rom, Bucureşti 2001;
7. ***SC ASIO România SRL- Documentaţie tehnică de ofertare.

14