1. Obiectul studiului istoriei muzicii si inceputurile isto PARTEA INTII riografiei musicale. fnvagatura marxisteleninist’, bazd a Peri elaborarii stiingei istoriei muzi studiului istoriei_muricii esis muss ote o samact 9 mucaiogit Impreuné cu teoria muzici, emografia muzicalé, folelorul si critica muzicali, are ca obiect infisi- gacea deavoltirii muzici i crearea unui vast ta- blou al celei mai cuprinzatoare arte, fn functie de schimbazea conditilor de viagi ale Societiii gett macicit auth 8 stablleagl 9 dover leascl in mod stiimific interdependenga fenomene- lor arrstice, legatura lor cu baza materiala a so- sietitii si rolul pe care il indeplineste muzica in coglindirea gi transformarea congtiinfei sociale. Ca si, in stiinfele sociale, concluzile cercetiri- Jor in’ domensel istoriei mui am valoarea unor adevaruri obiective. Scabilind legitura artel muzi- sale cu viaja societapi, cu legile ef de deevoltare, devine ca nei 0 ire a sxe omenett tn care se oslindeste comptiinya fe, asa Dia ces fn radal eh achondact go wansfornd storia muzicii na se opraste ins aici. Ea reste realigarea_unei vaste’ sinteze a cuceririlo comenirit pe tartml artet muzicale in coea ce are tai catacteristic gi mai progresist fn lupti cu ten- dingele decadence, antvealct, ciel pind. la urmd {storia muzicii este istoria Iuptei dintre realism gi seve in ora smear nmi se priveste preocupirile in domeninl istoriel surly de na sine nol Putem ss ne-adincn ine vestigafille pnd fn antichitate, timp in care gin- dicea filozofict cuprindea gi ‘problemele muzicii. De pilds, in cultura Chinel, a Indiei sf a Greciet antice gisim primele incercird de abordare_sting- fick a muzicii in totalitatea aspectelor ei. Inci de izarea. Importanta prin secolul al IV-lea, fen, chinezii elaboraserk teoretic si practic sisteme — pentatonice hheptatonice — sau, cunoscind corelagia acustich de cuvinte, au elaborat gama cromaticd de 12 sunete. Un pas mai departe il face Grecia antich prin claborarea unui sistem armonios si complet, Teo- ria despre moduri, reoria despre ethos, acusticd, ritmici etc. au insemnat un important progres in gilinga muzicals. Invagani i fllozofit greci,Pitagora (GT1—497), Plaion (427-347), Aristotel_ (984— 322), Aristoxenos (sec. IV), filozoful Philodem (Sec. 1. Lem) gi alti gi-au legat numele pentru tot- deauna de numeroase teorii ale muzicii, multe din ale considerate si astizi ca valoroase. Istoria muzicii studiazi fenomencle artet muzi- cale pe baza analizei teoretice. A reduce ins to- tal la analiza teoretici a unei opere de arta din- ‘to anumiti epoci fnseamnd a prezenta faptele istorice incomplet si neconvingitor. Trebuie si ti- nem seama de conditile in care s-au produs feno- menele studiate, de particularititile artei, pentru a putea ajunge Ia conclurii ca adevarat stiintfice. A studia numaiserierile Iti Pitagora gi Platon despre muzica sau pufinele documente “muzicale care ne-att rimas ping azi ar fi insuficient gi uni- Tateral. Pentru a ne forma o convingere gi a do- vyedi tn mod stiintfic caracterul muzici, si zicem, Ja greci sau dintr-o alti epocd tndepirtati, trebuie si cercetim relatile sociale, modul de viati, cu Bindirea si ivilizatia respectiva, pentru toate aces~ fea avind la dapocie documene precise 9 abun- lente,4 _ $4 urmarim mai departe evolutia istoriografis mazicale. Principalele cuceriri ale istoriei_ muzicii antice au fost sintetizate in secolele al V-lea si al Vi-lea ien., in tratatul Despre muzici al filozo- fului si invasatului roman Boetius (524-—475). Pe baza acestui tratat, muzicienii medievali au ela- borat stiinja despre muzici, dar sub influenja re- ligiei crestine, multe teorii au la bard conceptii idealiste, de care teoria muzicii nu s-a putut desprinde decit tirziu si cu adevarat numai in zilele noastre, cind a cip&tat o fundamentare ma- terialist-dialectica. De altfel, in evul mediu isto- Ha nuzicii a avat un caracter scolastic i nedife- rentiat. In general, muzicologia inregistreazi 0, etapt nou’ prin secolele al IX-lea gi ‘al X-lea, datorité celor doi teoreticieni ai muzicii, Hucbald si Guido G’Arezzo pentru ca apoi, in Renastere, Glareanus si Zarlino, bazasi pe acusticd si pe legile ei, sx ela- boreze bazele sistemului major, minor, teoria ar moniei, care au constituit noi impulsuri pentru mu- zied, In general, preocupirile acestora au un carac fer limitet ¢i unilateral, cici s-au ocupat de latura teoreticd — de contrapunct, armonie, dar niciodatt peau fost cuprinse problemele in ansamblal lor. fn secolul al XVII si al XVIll-lea, teoria_armo- nici a fost largiti si precizatd de teoreticianul fran- wee Mario Merssenne si indeosebi de ominentul muzician Rameau, (1683—1764), care a adus 0 important’ contributie prin tratatul sau de at monie. Evolutia muzicii gi a conceptiilor estetice atinge un inalt nivel in secolele al XVil-lea gi al XVU-lea prin aga-zisa teorie a afectelor (teoria emotiilor), al carei reprezentant de frunte a fost muzicianul german Mathesson. Tot in secolul al XVill-lea, iluministii Diderot, dAlembert, Rousseau, aparind principiile realiste Sle muzicii, au adus 0 mare contribute prin criti- ile lor. De acum interesul pentru problemele mu- zicii a luat 0 mare amploare. Tn acest secol apar primele tratate de istoria muzicii, In alia, Martini scrie 0 istorie a muzicit in trei volume (1757—1781), in Anglia se impun C. Barney si J. Hockins, cu a sa Istorie generalda stiinfei si practicli muzicale, in cinci volume. ‘Acestia ins’, neavind 0 conceptie materialist unitard despre lume si viafé, n-au patut ajunge la © interpretare stiintifict a fenomenclor artei_mu- zicale. $i in Rusia, pe la sfirgital secolului al XVII-lea, au apirut 0 serie de scrieri, apartinind Jui Pract #1 Tratovski, care au constituit inceputul muzicolo- giei ruse. In secolul al XIX-lea dezvoltarea gindirii mu- gicale a luat un mare avint, inregistrind o serie de succese remarcabile. Mari muzicieni romantici : Berlioz, Schumann, Liszt, Wagner, Juptind impo- triva formalismului in ‘art, pentru un inalt con~ finut de idei in muzici, au enuntat principii vala- bile si astazi. iSTORIA MUZICII UNIVERSALE In ultimele decenii ale secolului al XIX-lea apare teoria functional elaborati de Riemann, E. Prout gi Gevaert, care cauta sd explice fenomenele mu- Ficale pe baza datelor furnizate de stiinyele naturii. S-au publicat numeroase lucrari istoriografice, mo- nografii consactate vietii muzicienlor, lucriri des- pre genurile si formele muzicii etc. fn domeniul cesta putem cita numele unor mari personalitati : ©. Jahn, N. Abert, A. Einstein (Germania), G. Adler (Austria), J. Tiersot, J. Combarieu, Lavig- nac (Eranta). F, Fetis (Belgia), E. Dent (Anglia), Serov, Stasov, Odoevski (Rusia) si alsii. Desi numeroase, aceste lucrari au un caracter lic mitat, depasit din punct de vedere stiinjific. Sa- Yantii burghezi reduc istoria muzicii la o descriere pur empirica a faptelor, la ngiruirea unor perso- palitati sau la studiul abstract a} evolutici forme Jor muzicale, Printre acestea teoria in jurul ,,perso- nalititii” ocupa un loc de frunte. ‘Dupa conceptiile unor muzicologi burghezi, pro- gresul $n arti s-ar datora marilor personalititi, ge- niilor, calititilor individuale ale acestora. ‘Asemenea teorii idealiste urmiresc si afirme pri- matul speculatillor rayionale asupra factoralui ma terial, sa izoleze pe artistul creator de mase si s& nege rolul acestora in {aurirea istorici. )Marxismul nu neag’ rolul personalitagii si al ideilor tnaintate in procesul dezvoltarii, ci linwureste problema in mod stiintific. Mersul istoriei este determinat, m3 de ideile si dorintele marilor personalititi ci de dezvoltarea modurilor de productie a bunurilor ma- teriale, de lupta de clasd, de masele populare”*. Tnfluenta insusirilor individuale superioare este posibili si constituie elemente necesare progresului Far orice talent, orice personalitate care a deve; hit o fortd este rezultarul relasiilor sociale, al Condisiilor epocii si al mediului fn care a triit. Ast- fel devine clar c& numai invayatura,marxist-leni- nist oferd o baz temeinicd pentru claborarea unei istorii a muzicii cu adevarat stiingifice, pe care sk te atudieze legile, fenomenele gi procesele dezvol- tarii artei in conditionarea lor obiectiva, in rapor: turile ei cu diferitele laturi ale viefii sociale. Muzica este una dintre formele ideologiei, un mijloc de reflectare a viefii ; ca atare, ca se subor- Goneazi legilor generale ale dezvoltarii, societati Tn acelasi timp istoria muzicii, pe Jingd studierea Jegilor generale ale artei, pretinde totodat’ o pro- funda studiere a specificului ei concret, A nu fine seama de specifical qmuzicii inseamna a aluneca pe panta unui sociologism vulgar. Istoria muzicif nu Probuie si duck insd la exagerarea si nici la abso- Jutizarea specificului ei. $tiinta marxist-leninista ne arati ci studierea specificului muzicii in, sine, fari a tine seama de conditiile sociale si ideolo- ‘ce ale artei muzicale, inseamna a desprinde forma fe continut, inseamna a cidea in formalism. Fundementarea materialist-stiintificd’ a istoriei muzicii scoate la iveala lupta dintre conceptiile 4 Bazcle Filozofiei marxiste, Bucuresti Bd. polities, 195% p. 732.e aRTEA ITH inaintate gi retrograde, dintre conceptiile materia- liste gi idealiste, de la aparitia societdtit omenesti ji pin in zilele noastre. Muzica, ca formi a constiintei sociale, obligi muzicologi gi pe istoriografi si studieze cu pro- Fanzime lege ‘generale, ale decvoluiti, societity ce gi legile interne, specifice ale dezvoltirii muzici. Clasicit marxism-leninismului ne-au ardtat acest lucru, subliniind c& anumite forme ale constiinyei, ca, de pilda, muzica gi artele in general isi au sf Tegile lor proprii, caracteristice naturii lor'9i cave trebuie descoperite i cunoseute. Mateo scrbonre catre Schmid F. Engels expune ideea independen- tei relative pe care o an legile dezvoltarii societatii in anumite domenii sociale ale muncii. Astfel tra- igiile inaintare joaci un rol important tn dezvol- tarea culturii gi artei. Muzica, la fel ea filozotia sé literatura, presupune © bogata experienti practicd’ si teoreticd transmis’ de premergitorii i si de la care porneste. De ase- menea, trebuie si avem in vedere diferitele ca. rente artistico-ideologice, tradigiile inaintate, expe- riengele artistice acumulate de-a Jungul vremii, care ‘au jucat un rol important la vremea lor. Numai pe baza acestor traditil vom ingelege, de ce uncle tari, rimase in urmi din punct de vedere economic, in muzick au detinut rolul viorii intl. Aga s-a ta- aimplat cu Italia secolului al XVI-lea fati de Ti- rile de Jos, care, desi mai infloritoare din punct de vedere economic, in cultura gi arti aa trecut pe planul al doilea. Printr-un fenomen similar a tee- cut gi Franga secolulut al XVItI-lea, care, desi mai siraci, a depigit pe plan cultural Anglin, cea mai bogat& fard european’, Fundamentatea materialistdialectici a istoriei muzicii ne fnvata c3 muzica a avut intotdeauna un confinut de clasd, potrivit luptei care s-a dat intre cele dowd culturi fn cadrul aceleiasi orinduiri so- ciale sau nation’. Lupta intre clasele sociale antagoniste sa oglindit gi in muzicd, prin lupta dintre realism i antirealism!. Exprimind n&zuintele celei mai inaintate clase — a proleta- riatului — istoria muzicii trebuie si fie ciliuzi de spiritul partinic, adica sa fie situat’ pe pozitia filozofich a proletariatului revolutionar. Spititul partinic se manifest prin lupta impotriva cosmo- Politismului, a formalismulué, a obiectivismului bur- ghez, a descriptivismului pur, a interpretiritor in- guste sia tuturor conceptillor reacjionare, a cul- tului personalititii, a absolutizirii ideiler etc. Partinitatea istoriei muzicii se impane cu atit mai mult, ew clt criza generalé a ideologiel bur- ghere in epoca imperialisomalui se manifests $i in istoriografia muzicali. Astfel, reprezentangii imu Zicit atonale, concrete, de la Schoenberg, Schering, \ Keldis-Kurnesow kin, Pcobleme de muziek", 1956, af. 1, p. 316, Mauzicotosia, tn 5 Biicken pind la Scheffer si acoligii sti, emifitorii teortilor reactionare, cosmopolite, formaliste, ab- stracfioniste, au pretentii de avangordisti ai mu- zicii. Torasi, nu trebuie s% trecem cu vederea ci in muzicologia apuseand s-au ivit gi figuri progresiste, ca, de pild’, Romain Rolland, ale cirai luctari re- invie in mod veridic culeu! marilor artigti ai tre- etal. Drumul spre stiinpi fn istoria muzicii ne este cilduzit de conceptia materialismului dialectic sia naterialismului istoric. Jar ca metadologie general a oicirei activitdyi omenesti care tinde spre cu- oagterea adevirului, metoda dialectic& se aplicd gl in acest domeniv. Ea inarmeazi toate ramurile stiinfei si artei cu un instrument sigur de cunoas- tere si de transformare revolugionara @ lumii, Insi metoda dialectic ca metodologie generali nu se poate substitui metodelor particulare ale diferitelot ramuri ale stiingel si ideologici, céci fiecare igi are particularitatea si specificul ei Astfel, ji istoria muzicii, al eBrei obiect este muzica in dezvoltarea ei istoricl, se va folosi de interpretarea dialectic’ a fenomenelor ca metoda generali, dar se va sprijini si pe unele metode particulate, ca: metoda istorici comparativl, me- toda analiticd a fenomenului muzical cronologic, toate acestea elaborate tn conformitate cu cone ceptia despre lume marxistJeninise’, adick cu ma- terialismul dialectic gi istoric, In ce priveste periodizarea istoriei _muzicii, aceasti sarciné ne este usurati de periodizarea istoriei generale, in cadvul circia se insctie si dezvoltarea muzicli. Astfel, cele cinci orinduii pe care le-a stribitut societatea omeneasci pind astizi — comuna primitiv’, societatea sclavagist’, feadala, capitalisti si socialist’ — vor constitu cele cinci alineate mari ale istoriei muzieli, in cadrul clrora se inscriu prin importanji, etape, subetape, ce jaloneazi momentele mai semmnifica- tive, caracteristice in evoluia culturii generale 3i muzicale, fn concluzie, importanja studiului isto- rei muzicii refese din insegi ceringele viesii de azi de a crea un artist de tip nou, inarmat cu stiinta marxistleninistd, cunoscitor al valorilor culturii inaintate, un om ct o constiingi socialist&, animat de cel mai fnalt umanism, umanismul socialist. Astfel, istoria muzicii — dind Ta iveali tot ceea ce este valoros, progresist tn dezvoltarea artei mu- zicale, toate ideile revolutionare in anti — va ajuta la formarea artistulai nou, artist. militant pe tarim obstesc, educat fn spirieul patriotismului si al intemationalismului proletat. Studierea temeinici a istoriei muzicii ajuté pe orice practician si pttund® in procesul formarii