Sunteți pe pagina 1din 37

Vaccinurile

Dr. Adrian Matei


Definiții
• Vaccin produs biologic care contine suspensii (Ag) de virusuri
sau bacterii vii atenutate, inactivate sau fracțiuni din acestea
și care se administrează cu scopul de a induce un răspuns
imun protector specific
• Vaccinarea se definește ca fiind manevra prin care se
administrează un vaccin
• Imunizarea este procesul prin care se induce imunitate activă
(adică rezistenţă faţă de un agent infecţios) prin administrarea
unor vaccinuri (Ag)
• Caracteristici vaccinuri:
− Eficacitate
− Siguranță
Variola
• În secolul XX-lea au murit de
variolă 300-500 milioane de
oameni
• Ultimul caz diagnosticat în 1978
• În 1980 la cea de a XXXIII-a
Adunare Generală OMS se
declară eradicarea
Poliomielita
1988: 350.000 cazuri, 250 țări endemice
2007: 27 țări endemice
2014: 357 de cazuri și 3 țări endemice: Nigeria, Pakistan și
Afganistan
-2 cazuri de import in Ucraina 2015
-vaccinarea în România sub 60% în 2014 Poliomielita paralitica bulbospinala
VPO vs VPI
-VPO stimulează imunitatea locală a tubului digestiv și se
elimina prin scaun (zone endemice-vaccinare pasiva), ieftin,
nu necesită pregătire medicală pentru administrare

Poliomielita paralitica spinala Administrare VPO


Boli prevenibile prin vaccinare frecvente
Boli virale Boli bacteriene
•Gripa •Difteria
•Rubeola •Haemophilus influenzae B
•Oreion (parotidita epidemica sau •Tusea convulsiva (B.pertussis,
infectia urliana) B.parapertussis)
•Rujeola •Tetanosul
•Varicela (vărsat de vânt) •Tuberculoza
•Herpes Zoster •Infectia pneumococica
•Poliomielita (paralizia acuta flasca) •Meningita meningococica
•Hepatita A,B,E •Holera
•Diareea cu rotavirus •Febra galbenă
•HPV (Human papiloma virus) •Febra tifoidă
•Rabia (turbarea) •Antrax
27 boli prevenibile prin vaccinare – din 2015 Malaria (Mosquirix) și Ebola (rVSV-ZEBOV)
Indicatiile vaccinarii
1.Vaccinarea de rutină
– Programul național de vaccinare
2.Vaccinarea selectivă
– În diverse situații epidemiologice
– La grupuri populaționale cu risc crescut de
îmbolnăvire
3.Vaccinarea opțională
– la indicație / cerere, contracost
Vaccinarea de rutină
Programul național de vaccinare 2015-2016
•Stabilit în baza Ord. MS nr. 386/2015
•Asistența tehnică și managementul sunt asigurate
de Institutul Național de Sănătate Publică (INSP)
•Obiectiv – protejarea sănătății populației împotriva
principalelor boli transmisibile care pot fi prevenite
prin vaccinarea:
−La vârstele prevăzute în Calendarul național de
vaccinare
−Grupelor populaționale la risc
Indicatiile vaccinarii in Romania
Prin PNI sunt vaccinati copiii fata de urmatoarele boli infectioase, considerate
prioritati pentru sanatatea publica din Romania:
• poliomielita
• difterie
• tetanos
• tuse convulsiva
• rujeola
• rubeola
• oreion
• hepatita B
• Haemophillus influenzae tip b
• Infectii pneumococice
• Tuberculoza
Calendarul național de vaccinare
VÂRSTA RECOMANDATĂ TIPUL DE VACCINARE COMENTARII
Primele 24 ore Vaccin hepatitic B (Hep B) În maternitate
2-7 zile Vaccin de tip Calmette Guerrin
(BCG)
2 luni Vaccin diftero-tetano-pertussis Medicul de familie
4 luni acelular-poliomielitic-
11 luni Haemophilus B-hepatitic B
(DTPa-VPI-Hib-Hep.B)
Vaccin penumococic conjugat*1
12 luni Vaccin rujeolic-rubeolic-oreion Medicul de familie
5 ani / 7 ani (rapel 2) (ROR)
6 ani *2 Vaccin diftero-tetano-pertussis Medicul de familie
acelular-poliomielitic (DTPa-VPI)
14 ani Vaccin diftero-tetanic pentru Medicul de familie
adulți / Vaccin diftero-tetano-
pertussis acelular

*1. Vaccinul pneumococic conjugat va fi introdus în calendarul de vaccinare în funcție de fondurile disponibile
*2. Copii cu vârsta de 6 ani care au în antecedente vaccinale o doză de DTPa la 6 ani vor fi vaccinați cu VPI, iar
cei care nu au în antecedente vaccinale o doză de DTPa vor fi vaccinați cu DTPa-VPI
Vaccin Hepatitic B indisponibil în primele 24 ore de la naștere, copiilor
născuți din mame AgHBs pozitive se aplică schema:

VÂRSTA RECOMANDATĂ TIPUL DE VACCINARE COMENTARII


6 săptămâni Vaccin diftero-tetano-pertussis Medicul de familie
acelular-poliomielitic-
Haemophilus B-hepatitic B
(DTPa-VPI-Hib-Hep.B) Doza 1
30 zile de la prima doză Vaccin diftero-tetano-pertussis Medicul de familie
acelular-poliomielitic-
Haemophilus B-hepatitic B
(DTPa-VPI-Hib-Hep.B) Doza 2

30 zile de la a doua doză Vaccin diftero-tetano-pertussis Medicul de familie


acelular-poliomielitic-
Haemophilus B-hepatitic B
(DTPa-VPI-Hib-Hep.B) Doza 3
Calendarul național de vaccinare
Se stabilește în funcție de:
•Situația epidemiologică a bolii prevenibile prin vaccinare
•Factorii care influențează răspunsul imun postvaccinal
•Disponibilitatea și eficacitatea vaccinului

Se revizuiește periodic în funcție de:


•Evoluția epidemiologică a bolii
•Experiența acumulată în domeniu
•Elaborarea unor vaccinuri noi
•Bugetul disponibil
Cerințele vaccinurilor incluse în programul național

• Să îndeplinească criteriile de calitate


• Să fie sigure şi să aibă un impact semnificativ asupra
bolii în populaţiile ţintă
• Să se adapteze cu uşurinţă la calendarele şi intervalele
de timp din Programele Naţionale de Imunizări
• Să nu interfere semnificativ cu răspunsul imun faţă de
alte vaccinuri administrate simultan
• Să fie condiţionate astfel încât să îndeplinească
cerinţele tehnice legate de refrigerare/stocare
• Să aibe un preţ accesibil
Vaccinarea selectivă
Recomandate unor anumite persoane/grupuri populaționale sau în anumite
situații epidemiologice cu risc crescut de îmbolnavire sau complicații:
•Persoanele considerate la risc crescut de îmbolnavire sau complicații
−Vaccin gripal – persoane cu boli cronice
−Vaccin rubeolic – adolescente
•Persoane din colectivități și/sau în situații speciale
−Vaccin hepatită A – inundații, deficiențe în aprovizionarea cu apă potabilă
•Persoane care călătoresc în zone cu risc
−Vaccinarea împotriva febrei galbene
•Persoane expuse ocupațional
−Vaccin hepatită B – personal medico-sanitar
−Vaccin rabic – veterinari, persoane care lucrează cu vaccin rabic în laborator
−Vaccin meningococic – personal medico-sanitar (laboratoare, spitale de boli
infecțioase)
Vaccinarea opțională
• Sunt vaccinări pentru profilaxia bolilor pentru
care există vaccin specific, dar care nu este inclus
în programele de imunizare.
• Se efectuează în completarea vaccinărilor
obligatorii, costul fiind suportat de cel vaccinat.
• Există variații de la o țară la alta: unele vaccinări,
care sunt recomandate în unele țări, pot
fi opționale în alte țări.
− Vaccinul rotaviral
− Vaccinul varicelos
Compoziția vaccinurilor
• Antigenul vaccinal (vezi tipuri de vaccinuri)
• Adjuvanţi - sunt substanţe încorporate în vaccin pentru a creşte capacitatea
imunogenă a antigenului vaccinal.
− Cei mai folosiţi sunt compuşii de aluminiu, care formează la locul de administrare precipitate
cu proteinele antigenice, asigurând o eliberare lentă a antigenului.
• Prezervanţi - reduc riscul de contaminare, în special când vaccinul este condiţionat
în flacoane multidoză.
• Antibiotice – recomandate: kanamicină şi neomicină (de ex. neomicina pentru
vaccinul rujeolic). Nu se utilizeaza penicilina şi alte beta lactamine.
• Stabilizatori - măresc rezistenţa antigenului la temperaturi crescute
• Indicatori de culoare (de ex. fenol, la vaccinul polio oral)
• Diferite substanţe rezultate din procesul de producţie
− substanţe din mediul de creştere - drojdie de bere (ex. vaccin hep B), proteine de
ou - pentru vaccinurile preparate pe ouă embrionate (ex. Vaccin gripal, vaccin
amaril), tiomersal – (ex. vaccinurile hepatita B, gripale)
Compoziția vaccinurilor
• Tiomersal: un compus pe bază de
etilmercur folosit ca prezervant in
anumite vaccinuri, care ar putea fi
implicat in apariția unor tulburări
neurologice, tulburări de comportament
și de creștere
• Diferențe între etilmercur și metilmercur:
− Prezența etilmercurului în sânge este
scurtă (<săptămână),metilmercur (1,5
luni)
− Etilmercurul se elimină prin intestin în
timp ce metilmercurul se acumulează în
organe
Tipuri de vaccinuri
Vaccinuri virale
•Corpusculare
−cu virusuri vii atenuate (vaccin polio oral, rotaviral, rujeolic, rubeolic, urlian, varicelos,
amaril)
−cu virusuri inactivate sau omorâte (vaccin polio inactivat, rabic, Hep A)
•Fracţiuni antigenice sau subunităţi virale (vaccin Hep B, gripal)

Vaccinuri bacteriene
•Corpusculare (complete)
−cu germeni vii atenuaţi (BCG)
−cu germeni omorâţi (vaccin holeric, pertussis)
•Subunitare
−Polizaharidice - vaccin meningococic, pneumococic, Hib, tifoidic
−Proteice purificate – pertussis acelular
•Anatoxine – difterică, tetanică
Tipuri de vaccinuri
Vaccinuri vii
•Se obţin prin cultivarea agentului microbian pe medii mai puţin favorabile, ceea
ce duce la atenuarea virulenţei, fără a se modifica capacitatea imunogenă.
•Aceste vaccinuri determină o imunitate asemănătoare cu cea naturală,
obţinută după boală sau infecţie.
•Sunt mai uşor de produs, dar este foarte importantă testarea şi menţinerea
atenuării virale.

Vaccinurile inactivate
•agentul bacterian sau viral este inactivat prin tratare cu formaldehidă sau
propionolactonă, în aşa fel încât să-şi păstreze proprietăţile imunogene.
•Sunt mult mai sigure, lipsite practic de orice risc de a produce infecţie sau
boală.
•Eficacitatea lor depinde în mare măsura de cantitatea de antigen pe care o
conţin, de aceea sunt necesare doze repetate pentru a se obţine un răspuns
imun adecvat.
Tipuri de vaccinuri
Anatoxine (toxoizii)
•Sunt preparate biologice derivate din toxine (difterică, tetanică) cu proprietăţi
imunogene,
•Inactivarea toxinelor şi transformarea lor în produse atoxice are loc în condiţii
dirijate, sub acţiunea căldurii și a diferitelor substanţe chimice. Pentru a le
crește capacitatea imunogenă, anatoxinele sunt adsorbite pe un suport mineral
(săruri de aluminiu) care are rol de adjuvant.
•O anatoxină, pentru a fi utilizatã ca vaccin, trebuie să îndeplinească
următoarele condiţii:
−să fie imunogenă şi să inducă sinteza Ac la un titru suficient pentru a
neutraliza in vivo, toxina nativă;
−să fie complet lipsită de toxicitate;
−sã nu aibă proprietăţi alergizante.

•După administrare, anatoxinele induc apariţia Ac antitoxici circulanţi specifici


(antidifterici, antitetanici) al căror titru se poate determina prin metode de
laborator.
Tipuri de vaccinuri
Monovaccinuri (monovalente/polivalente) - antigenul provine de la o singură
specie microbiană
•monovalente - conţin o singură componentă (ex. vaccin rujeolic, vaccin
hepatita B)
•polivalente - conţin mai multe componente (tipuri) ale aceleiaşi specii – ex.
vaccin polio (conţine toate cele trei serotipuri ale virusului polio), vaccin
gripal, vaccin pneumococic

Vaccinuri asociate sau combinate - conţin amestecuri antigenice.


•bivaccinuri - DT, dT, Hep A - Hep B
•trivaccinuri - DTP, DTPa, ROR, dT-VPI
•tetravaccinuri - DTP-VPI, DTP-Hep B, RORV
•pentavaccinuri - DTP-VPI -Hib
•hexavaccinuri: DTP- Hib -VPI -HepB
Vaccin Hepatitic B indisponibil în primele 24 ore de la naștere, copiilor
născuți din mame AgHBs pozitive se aplică schema:

VÂRSTA RECOMANDATĂ TIPUL DE VACCINARE COMENTARII


6 săptămâni Vaccin diftero-tetano-pertussis Medicul de familie
acelular-poliomielitic-
Haemophilus B-hepatitic B
(DTPa-VPI-Hib-Hep.B) Doza 1
30 zile de la prima doză Vaccin diftero-tetano-pertussis Medicul de familie
acelular-poliomielitic-
Haemophilus B-hepatitic B
(DTPa-VPI-Hib-Hep.B) Doza 2

30 zile de la a doua doză Vaccin diftero-tetano-pertussis Medicul de familie


acelular-poliomielitic-
Haemophilus B-hepatitic B
(DTPa-VPI-Hib-Hep.B) Doza 3
Vaccinuri inactivate
Beneficii
•Nu determină boala postvaccinală
•Se pot administra la persoane imunocompromise și în sarcină
•Au stabilitate crescută la temperatura camerei
•Nu se excretă în mediu
•Antigenul vaccinal nu este afectat de prezența Ac specifici circulanți, de
aceea poate fi administrat în același timp, înainte sau după administrarea de
imunoglobuline (ex. Hepatita B, rabie, tetanos)

Limite
•Durata limitată a protecției; necesită doze repetate
•Induc anticorpi de tip umoral (Ig G)
•Nu induc imunitate mediată celular
Vaccinuri vii
Beneficii:
•Induc titruri ridicate de anticorpi
•Tipuri diferite de anticorpi (Ig A, Ig G)
•Imunitate de lunga durată
•Activează limfocitele LTc care distrug celulele infectate de virusuri

Riscuri
•Recâștigarea virulenței și apariția bolii postvaccinale - ex. poliomielita,
rujeola, rubeola postvaccinala)
•Excreția virusului și posibilitatea transmiterii la contacți (ex. poliomielita
postvaccinală la contacții persoanei vaccinate cu vaccin polio oral)
•Reacții alergice la proteine din substratul de creștere (ex. Proteina din ou la
vaccinul gripal)
Vaccinuri vii
Limite
•Nu se administrează la persoane imunocompromise și în sarcină
•Stabilitate scazută la temperatura camerei
•Anticorpii specifici pot interfera cu replicarea virusului vaccinal, de aceea
trebuie păstrat un interval între administrarea unui vaccin viu și a
imunoglobulinelor sau a transfuziilor de sânge / produse de sânge:
−Dacă se administrează întai ROR sau vaccin varicelos trebuie păstrat un
interval de 2 săptămâni până la administrarea de imunoglobuline sau sânge /
produse de sânge
−Dacă se administrează sânge / produse de sânge / imunoglobuline, trebuie
păstrat un interval de cel puțin 3 luni până la administrarea ROR sau a
vaccinului varicelos (CDC, 2011)
Administrare
Antigen Interval minim recomandat între doze
2/mai multe vacc. Inactivate Nici unul, pot fi administrate simultan sau
la orice interval între doze
Un vaccin viu și inactivat Nici unul, pot fi administrate simultan sau
la orice interval între doze
2/mai multe vacc. Vii 4 săptămâni, dacă nu sunt administrate
simultan
Contraindicații și precauții
Contraindicația - este determinată de existența unei afecțiuni / condiții pe
care o are persoana și care creste semnificativ șansa apariției unei reacții
adverse postvaccinale severe.
•Vaccinul nu trebuie administrat cand exista o contraindicație
•de ex. administrarea vaccinului gripal la o persoana cu alergie cunoscuta la
ou ar putea cauza o reactie alergica grava chiar deces.

Contraindicaţiile absolute, permanente sunt rare si sunt reprezentate de:


•reacţii alergice severe cunoscute la un vaccin sau la una dintre componentele
vaccinului (ex. reactie alergica la ou, la neomicina)
•encefalopatia aparuta in primele 7 zile de la vaccinarea DTPa

Contraindicaţiile temporare sunt cele mai numeroase.


•–reprezintă o amânare a vaccinarii - vaccinul se poate administra ulterior,
când condiția / afecțiunea care a impus contraindicația a fost rezolvată.
•–Ex. vaccinurile vii sunt contraindicate la gravide
Contraindicații și precauții
Precautia - este determinata de o afecțiune / condiție pe care o are persoana
și care poate crește șansa apariției unei reacții adverse postvaccinale sau a
unui raspuns imun neprotector.
•În general, daca o precauție este prezenta vaccinul nu ar trebui administrat.
•Daca exista risc de îmbolnavire, vaccinul se poate administra, dar numai
dupa o evaluare atenta facuta de medic si atunci cand beneficiile vaccinarii
depasesc riscurile de reactii adverse.
−persoana vaccinata se supravegheaza pentru a putea identifica din timp si
trata o eventuala reactie adversa
•Cele mai numeroase precauții sunt temporare
−de ex. administrarea vaccinului rujeolic la o persoană care tocmai a primit o
transfuzie
False contraindicații
• Reacţii locale uşoare sau moderate după o administrare
anterioară
• Febră uşoară după o administrare anterioară
• Tratament antimicrobian curent
• Convalescenţa după o boală infecţioasă
• Născut prematur
• Expunere recentă la o boală infecţioasă
• Alimentaţia naturală (alăptarea)
• Antecedente familiale de sindrom de moarte subită
• Antecedente familiale de convulsii
Reacții adverse
• Aceste reacţii pot fi locale, sistemice și alergice şi pot
fi determinate de vaccin, de reactivitatea individuală
la vaccin, de erori în modul de administrare sau de
alte cauze coincidente care nu au nici o legatură cu
vaccinul sau cu vaccinarea.
• Orice reacţie postvaccinală trebuie consemnată în
documentele medicale şi în carnetul de vaccinări al
copilului.
Reacții adverse
Supravegherea reacţiilor adverse postvaccinale indezirabile
(RAPI) este o activitate care face parte din programul naţional de
vaccinare şi se deruleaza conform metodologiei elaborate de
INSP – CNSCBT.
Furnizează informaţii valoroase despre:
• reactogenitatea unui anumit tip de vaccin sau a unui lot de
vaccin,
• calitatea seringilor şi a acelor utilizate pentru administrarea
vaccinului,
• cunoştiinţele cadrelor medicale privind tehnicile de
administrare, condiţiile de păstrare şi manipulare a vaccinului.
Reacții locale
• Cele mai frecvente, dar mai puțin
severe: durere, edem, roșeață la
locul de administrare
• În general, apar la câteva ore de la
administare și sunt autolimitate.
• Pot apărea până la 80% din dozele
de vaccin, în funcție de tipul
vaccinului:
− frecvente la vaccinurile inactivate
care conțin adjuvanți (ex. vaccinul
diftero-tetano-pertussis)
Reacțiile sistemice
• Manifestari generalizate: febra, mialgii,
cefalee, artralgii, stare de rău etc.
• Apar mai frecvent după administrarea
vaccinurilor vii atenuate. Sunt similare unei
forme ușoare a bolii naturale.
Reacțiile alergice
• Cele mai rare (< 1 caz la 1 milion de doze), dar cele mai
severe; pot pune in pericol viata.
• Pot fi cauzate de antigenul vaccinal sau de o altă componentă
a vaccinului (antibiotic, conservant, stabilizatori, substante din
mediul de cultura celulara etc).
• Şocul anafilactic este una dintre cele mai grave reacţii care pot
aparea după o vaccinare, de aceea trebuie recunoscut şi
intervenit imediat.
• La fiecare punct de vaccinare trebuie sa existe protocolul de
management al șocului anafilactic și trusa de urgență.
− Este obligatorie supravegherea persoanei vaccinate in primele
15 minute după administrarea vaccinului
Înregistrarea şi raportarea vaccinărilor
• Efectuarea vaccinării se înregistrează în documentele medicale de
la nivelul cabinetului medicului de familie, ale maternităţii pentru
vaccinurile efectuate imediat după naştere sau ale oricărei alte
unităţi medicale/medic care a efectuat vaccinarea, în registrul
electronic de vaccinari si in carnetul de vaccinări care se înmânează
mamei la externarea din maternitate.
• Mama trebuie informată despre importanţa păstrării carnetului de
vaccinare şi despre faptul că trebuie să-l prezinte medicului la orice
vizită medicală.
• De asemenea vor fi consemnate în carnetul de vaccinări,
eventualele reacţii adverse postvaccinale.
• Medicul de familie are obligaţia să raporteze lunar la Direcţia de
Sănătate Publică judeţeană numărul de copii care au fost vaccinaţi,
pe tipuri de vaccinuri precum şi reacţiile adverse înregistrate (OG 53
aprobata prin Legea Nr. 649 din 20 noiembrie 2001).
Vă mulțumesc!