Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Telematica Rutieră
STUDII DE TRAFIC
1. INTRODUCERE
Drumurile moderne trebuie să satisfacă cele mai exigente nevoi ale tuturor
utilizatorilor, fie conducători auto, pietoni, călători, bicicliști.
In același timp trebuie să asigure fluență, siguranță, eficiență, deci durate reduse
ale călătoriilor, consum minim de combustibil și poluare redusă a mediului înconjurător.
Pentru a realiza aceste cerințe sunt esențiale cunoștințe (să știi), dar și abilități (sa
știi să faci) despre caracteristicile traficului rutier, elementele de proiectare geometrică
și funcțională a drumurilor, reglementări.
Ingineria traficului apelează la știința măsurătorilor de trafic, planificarea,
proiectarea și operarea sistemelor de trafic pentru a realiza, într-un mod cât mai
eficient, deplasarea persoanelor și bunurilor.
Traficul, în general, dar cel urban în special, este constituit dintr-un „amestec” de
pietoni și mijloace de transport de diferite categorii și aparținând diferitelor moduri de
transport.
Datorită amestecului de vehicule lente și rapide, caracteristicile de operare variază
foarte mult, astfel că situațiile de trafic sunt foarte complexe. Pentru analiza acestora
trebuie elaborate studiile de trafic.
Urmând aceste etape, datele obținute vor putea fi comparate, fiind exprimate în
aceleași unități de măsură. Metodologia înregistrării vehiculelor este prezentată în
continuare în aplicația Analiza sosirii vehiculelor într-un punct.
ANALIZA SOSIRII AUTOVEHICULELOR INTR-UN PUNCT
3
ANALIZA SOSIRII AUTOVEHICULELOR INIR-UM HOHOT
4
ANALIZA SOSIRII AUTOVEHICULELOR ÎNTR-UN PUNCT
• Trei zile consecutiv, în intervalul luni după amiaza până vineri la prânz;
• Trei ore diferite, în aceeași zi.
Datele pot fi comparate cu cele existente în baza de date a Laboratorului de telematica
transporturilor rutiere, colectate în perioade asemănătoare, ceea ce va permite stabilirea evoluției
în timp a volumelor de trafic, în locațiile analizate.
5
ANALIZA SOSIRII AUTOVEHICULELOR INTR-UN
PUNCT
7
ANALIZA SOSIRII AUTOVEHICULELOR INTR-UN
PUNCT
Determinarea frecvențele relative cumulate în sens crescător, descrescător, poate fi extrem
de utilă în analiza datelor de trafic.
respectiv
Calculul este prezentat în coloana 4, respectiv coloana 5.
7
ANALIZA SOSIR„ AUTOVEH,CULELOR ÎNTR-UN PUNCT
rșbeiaL^
1
0.9
0.8
0.7
0.6
0.5
fΣ>
0.4 fΣ>
0.3 fΣ<
0.2
0.1
0
0 1 2 3 4 5 6
xmed
0.35
0.3
0.25
0.2
0.15
0.1
0.05
0 f P(x)=(λ*t)x*e-λ*t/x P(X=x)
0 1 2 3 4 5 6
Figura E.1: Graficele frecvențelor cumulate
Corespunzător acestor două coloane se pot construi graficele frecvențelor cumulate
în funcție de numărul de vehicule ce sosesc pe intervalul de 10 secunde. Graficul poate fi
reprezentat prin histograme.
ANALIZA SOSIR„ AUTOVEH,CULELOR ÎNTR-UN PUNCT
Tabelul E.8.
Calculul dispersiei variabilei aleatoare, D2sau s2 sau o2. în exemplu notația s2.
1
0
ANALIZA SOSIRII AUTOVEHICULELOR ÎNTR-UN PUNCT
în etapa următoare se determină valoarea lui x 2 dată de suma pătratului abaterilor
frecvențelor empirice față de frecvențele teoretice raportate la frecvențele teoretice, cu
ecuația (1.72):
xl este valoarea care se adoptă din tabelul 1.7 pentru numărul gradelor de libertate v = n -1
unde n este numărul de componente ale variabilelor aleatoare sau numărul intervalelor de
grupare a datelor observate (în exemplul urmărit n=8).
Dacă x2 < Xo • se consideră că între repartiția empirică și cea teoretică există
concordanță cu coeficientul de încredere a = 1-6.
0.25
0.2
0.15
fi
P(X=x)
0.1
0.05
0
0 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12
aoscăuie au semnrfcați N,- numărul valorilor din dasa S,, N - numărul vxa de /arz r»- nxnir\4 caselor
5.
^'âcz oee două 'epamb se deosetesc una de afta Problema care se pune este de a
viao dacă oeoseorea dintre cete două variabile este întâmplătoare, se"' ifcat/â sa^ nu
Pentru a soluționa această problemă se utilizează mai multe craer« de iertare
stafesfecâ Dntre acestea, cel mai utilizat în teoria traficului rutier este creeriJ Hoăr/aî f//
care se poate ap ca datelor grupate.
Pentru apca'ea acestui cnlenu se determină valoarea lui y2 dată de suma a&a>ricr
empmce țață de frecvențele teoretice la pătrat, raportate la
°ec/e^tese teoretice astfel
Cntenui Z2 reprezentarea grafică dm figura 1.6. care, așa cum se poate observa
depinde de valoarea v a gradelor de libertate
Graficul este caracterizat de următoarele caracteristici:
• Ana de sub curbă este egală cu unitatea,
• Valoarea de început este /«O.
Curba nu este simetrică când v (dea numărul observațiilor) crește, curba devine sv'
ară cu cea normală Se face preazarea că numărul gradelor de libertate este v _ n / 1
unde n este numărul intervalelor de grupare (numărul claselor S/), iar / - r»jrntout
țwarrml/ilof repartiției teoretice
De exemplu dacă repartiția este binomială sau Poisson, distribuții care au un smgur
parametru atunci I • 1 și v ~n-1-1 * n-2 grade de libertate.
Dacă tegea este normală, care are doi parametri, atunci I = 2 și v • n 2 1 n - 'i grade
de libertate
2
6
SISTEME AVANSATE DE TRANSPORT RUTIER
Dea numărul gradelor de libertate este o noțiune statistică strâns legată de t/u»tea de
informație de care se dispune în cercetarea care se efectuează.
Este recomandabil ca atunci când se aplică testul x 2, să fie N>50, N,>5 și 10 £ n z 20.
Când au mai puțin de cinci elemente clasele extreme se contopesc cu cele alăturate și
numărul o scade corespunzător (r = n-3). Dacă numai Q clasă se contopește cu cea alăturată,
atunci v=n-2. în situația când toate clasele au mai mult de cinci elemente, atunci \' = n-1.
Eficiența testului crește când în fiecare clasă se află aproximativ același număr de
date. Testul are o mai mare putere de discriminare în cazul repartițiilor simetrice și dă
rezultate bune în cazul verificării parametrilor repartițiilor empirice normale.
Tabelul 1.7 prezintă valorile x2 pentru un anumit prag de siguranță, 6 sau interval de
încredere, 8 = 7-a, intervalul care acoperă cu o probabilitate dată valoarea unui parametru ce
trebuie estimat.
Probabilitatea cunoscută 8 se mai numește coeficient sau nivel de încredere, iar a = 7-8
se numește nivel de semnificație și reprezintă probabilitatea ca parametrul teoretic ce trebuie
estimat să se afle în afara intervalului de încredere.
Cu cât P este mai aproape de valoarea 1, cu atât este mai mare siguranța că parametrul
ce trebuie estimat este acoperit cu intervalul de încredere.
Aplicarea criteriului x2 pentru un anumit prag de siguranță 8, se reduce a verifica dacă:
P(Z2<Zo) = *-<*• (173)
2
unde /0 , este valoarea care se adoptă din tabelul 1.7 pentru numărul graaelor de libertate v =
n-3, unde n este numărul de componente ale variabilelor aleatoare sau numărul intervalelor
de grupare a datelor observate.
Dacă /2 < /o, se consideră că între repartiția empirică și cea teoretică există concordanță
cu coeficientul de încredere a=1-6. Figura 1.7 prezintă variația lui x 2 în funcție de r pentru a =
0,05 și a = 0,95.
3
0
PARTEA I - Managementul fluxurilor rutiere
^^gur
3
1