ALTRUISMUL

Altruismul este principiul sau practica de preocupare pentru bunăstarea altora. Este o
virtute tradițională în multe culturi și un aspect de bază al diverselor tradiții religioase,
deși conceptul de "ceilalți", față de care îngrijorarea ar trebui să fie îndreptată, poate varia
printre culturi și religii. Altruismul sau abnegatia este opusul egoismului.

Altruismul poate fi deosebit de sentimente de datorie și loialitate. Altruismul este o

motivație de a oferi ceva de valoare unei părți care trebuie să fie oricine, dar nu sinele, în
timp ce datoria se concentrează pe o obligație morală față de o anumită persoană (de
exemplu, un zeu, un rege), sau colectiv (de exemplu, un guvern). Altruismul pur constă în
a sacrifica ceva pentru altcineva în afară de sine (de exemplu, sacrificând timp, energie
sau bunuri), cu nici o așteptare de vreo compensație sau beneficiu, fie direct, sau indirect
(de exemplu, primirea de recunoaștere pentru actul de a da).

Există multe dezbateri dacă altruism "adevărat" este posibil. Teoria egoismului psihologic
sugerează că nici un act de partajare, ajutorare sau sacrificare nu poate fi descris ca
adevărat altruist, din moment ce autorul poate primi o recompensa intrinsecă sub formă
de satisfacție personală. Valabilitatea acestui argument depinde dacă recompensele
intrinseci se califică ca "beneficii".

Termenul 'altruism' se mai poate referi, de asemenea, la o doctrină etică care pretinde că
indivizii sunt obligați moral să ajute pe alții. Folosit în acest sens, de obicei, contrastează
cu egoismul, care este definit ca acționând pentru avantajul sinelui.

Enciclopedia internatională de științe sociale, definește altruismul psihologic ca "o stare

motivațională cu scopul de a crește bunăstarea altora". Altruismul psihologic este în
contrast cu egoismul psihologic ce se referă la motivația de a crește bunăstarea personală.
[19]

Au existat unele dezbateri cu privire la posibilitatea oamenilor de a fi cu adevărat capabili

de altruism psihologic.[20] Unele definiții specifică o natură de 'sacrificiu de sine' a
altruismului și o lipsă a recompenselor exterioare pentru comportamentul altruist.[21]
Totusi, deoarece altruismul în cele din urmă aduce beneficii sinelui, în multe cazuri lipsa
completă a egoismului actelor altruiste a fost pusă în balanță. Teoria schimbului social
postulează că altruismul există doar atunci când beneficiile depășesc costurile.[22] Daniel
Batson este un psiholog care a examinat această întrebare și argumentează împotriva
teoriei schimbului social. El a identificat patru motive principale pentru altruism:

1. Altruismul în care beneficiază în cele din urma sinele (egoism);

2. Altruismul în care beneficiază în cele din urma alte persoane (altruism);
3. Altruismul în care beneficiază grupul (colectivism);
4. Altruismul care susține un principiu moral (principlism);
Altruismul care în cele din urmă servește câștigurilor egoiste este astfel diferențiat de
altruismul 'altruist' dar concluzia generală a fost că altruismul indus prin empatie poate fi
cu adevărat lipsit de egoism.[23]. Practic ipoteza altruismului empatic, afirmă că altruismul
psihologic chiar există și este evocat de dorința empatică de a ajuta pe cineva care suferă.
Sentimente de îngrijorare empatică contrastează cu sentimentele de neliniște personală
care împinge omul să-și reducă propriile emoții neplăcute. Oamenii cu îngrijorare
empatică ajută pe alții în necazuri chiar și atunci când expunerea la situația respectivă ar
fi putut fi ușor evitată, în timp ce aceia cărora le lipsește îngrijorarea empatică evită
oferirea ajutorului decât dacă este dificil sau imposibil a evita expunerea la suferința
celuilalt.[19] Comportamentul întrajutorant este observat la oameni începând de la vârsta
de doi ani, când un copil este capabil să înțeleagă indiciile emoționale subtile.[24]

În cercetarea psihologică privind altruism, studiile adesea observă altruismul așa cum este
demonstrat prin comportamentele prosociale cum ar fi ajutorarea, încurajarea,
împărtășirea, cooperarea, filantropia și serviciul comunitar.[21] Cercetarea a descoperit că
este mai probabil ca oamenii să ajute, dacă recunosc că o persoană este în nevoie și se
simt personal responsabili pentru reducerea suferinței acelei persoanei. Cercetarea de
asemeni sugerează că numărul de martori la chin sau la suferință, afectează direct
probabilitatea de ajutorare (efectul bystander). Numărul ridicat de spectatori scade
sentimentele personale de responsabilitate.[19][25] Totuși un martor, cu un nivel ridicat de
îngrijorare empatică este probabil să își asume responsabilitate personală completă
indiferent de numărul de spectatori.[19]

Multe studii au observat efectele voluntariatului ca formă de altruism asupra fericirii și

sănătății și consistent au găsit o conexiune puternică între voluntariat și sănătatea actuală,
viitoare și starea de bine în general.[26][27] Într-un studiu asupra adulților intrati în vârsta,
cei care s-au oferit voluntari, au o satisfacție de viata, voința de a trăi semnificativ
ridicată și grad redus în depresie, anxietate și somatizare.[28] Voluntariatul și
comportamentul de ajutorare nu numai ca au arătat ca îmbunătățește sănătatea mintală,
dar și sănătatea fizică și longevitatea.[26][29][30][31] Un studiu a examinat sănătatea fizică a
mamelor care s-au oferit voluntare pe o perioada de 30 de ani, și au găsit că 52% din cele
care nu aparțineau unei organizații de voluntari, au trecut printr-o boală gravă în timp ce
numai 36% din cele care au facut voluntariat au avut una.[32] Un studiu pe adulți cu vârsta
de 55+, a constatat că, în timpul celor 4 ani de studiu, oamenii care s-au oferit voluntari
pentru doua sau mai multe organizații, aveau un risc cu 63% mai scăzut de a muri. Dupa
controlul anterior al stării de sănătate, s-a determinat ca voluntariatul a dus la o reducere a
mortalității cu 44%.[33] Doar fiind conștienți de bunătatea din sine și din alții, este de
asemenea asociată cu o bunăstare ridicată. Un studiu care a cerut participanților să
enumere fiecare act de bunătate efectuat timp de o săptămână a îmbunătățit semnificativ
fericirea lor subiectivă.[34] Este important de remarcat faptul că în timp ce studiile susțin
ideea ca faptele altruiste aduc fericire, de asemenea s-a descoperit că poate funcționa și în
directie inversă - oamenii fericiți sunt de asemenea mai buni. Relația dintre
comportamentul altruist și fericirea este bidirecțională. Cercetările au relevat că
generozitatea crește liniar de la tristete la stări afective fericite.[35] Studiile au fost de
asemenea atente să menționeze că sentimentul de suprataxare de nevoile altora are efecte
inverse negative asupra fericirii și sănătății.[31] De exemplu, un studiu privind
voluntariatul a constatat ca sentimentul de copleșire datorat cererilor și nevoilor altora, a
avut un efect negativ puternic asupra sănătății mintale, comparativ cu sentimentul simplu
de ajutorare având unul pozitiv, (deși efectele pozitive au fost totuși semnificative).[36] În
plus, în timp ce actele generoase fac oamenii să se simtă bine despre ei înșiși, este de
asemenea important pentru oameni să aprecieze bunătatea care o primesc de la alții.
Studiile sugerează că recunoștința merge mâna în mâna cu bunătatea și este de asemenea
foarte importantă pentru bunăstarea noastră. Un studiu asupra fericirii în cuplu cu diferite
puncte forte ale caracterului, a arătat ca "o concentrare conștientă asupra recunoștinței, a
dus la o reducere a efectelor negative și o creștere a aprecierilor optimiste, efecte
pozitive, oferire de suport emoțional, calitate a somnului și bunăstare în general".