2.

DINAMICA PUNCTULUI MATE

1. CINEMATICA PUNCTULUI MATERIAL

Mecanica esta ramura fizicii care studiază mişcarea mecanică, adică “simpla”
schimbare în timp a poziţiei relative a corpurilor, precum şi interacţiunile dintre corpuri
care determină această mişcare.
În mecanica newtoniană, vitezele relative ale corpurilor sunt mici în comparaţie cu
viteza luminii în vid (a cărei valoare măsurată este c2,99792458108 m/s), iar interacţiunea
dintre corpuri, descrisă prin intermediul energiei potenţiale de interacţiune, se propagă
instantaneu.
Deplasările care se efectuează cu viteze comparabile cu viteza de propagare a
luminii în vid şi în care interacţiunile se propagă prin contiguitate (din aproape în aproape)
fac obiectul mecanicii relativiste.
Partea mecanicii în care se studiază modul în care se efectuează deplasarea
corpurilor în funcţie de timp se numeşte cinematică şi răspunde la întrebarea: cum se mişcă
un corp Partea mecanicii în care deplasarea este studiată ca efect al acţiunii forţelor asupra
corpurilor se numeşte dinamică şi explică cauza mişcării corpurilor. Studiul condiţiilor în
care un corp este în echilibru sau repaus relativ sub acţiunea acestor forţe se numeşte
statică şi face obiectul celei de a treia părţi a mecanicii.
Diferenţierea şi clasificarea formelor de mişcare ale materiei este o operaţie de
modelare, adică de simplificare a realităţii prin accentuarea anumitor aspecte şi umbrirea
sau chiar neglijarea altora. Infinitatea formelor de manifestare ale mişcării materiei şi
întrepătrunderea lor fac ca această operaţie de clasificare să fie deosebit de dificilă.

1.1. Spaţiul şi timpul

Spaţiul şi timpul sunt forme fundamentale, universale şi obiective de existenţă ale
materiei. În mecanica newtoniană, spaţiul şi timpul sunt două forme ale intuiţiei sub care
apare lumea, considerate mărimi izotrope şi existând independent de obiectul mişcării. Între
ele, conform teoriei clasice, nu există o legătură nemijlocită.
După Newton, “spaţiul absolut nu este, din cauza naturii sale însuşi, în nici un fel de
raport cu vreun obiect oarecare, fiind mereu în mişcare”, iar “spaţiul relativ este o măsură a
primului sau a unei părţi a acestuia, care este determinată cu ajutorul simţurilor noastre prin
poziţia sa faţă de alte corpuri” (Isaac Newton, Philosophiae naturalis principia
mathematica, 1687, Scolie II). Spaţiul fizic se consideră o varietate tridimensională
euclidiană, a cărui metrică este dată de relaţia:
ds2=dx2+dy2+dz2 (1.1)
“Timpul absolut, adevărat şi matematic se scurge prin natura sa însăşi, uniform, fară
nici o relaţie cu vreun obiect oarecare” (Isaac Newton, Philosophiae naturalis principia
mathematica, 1687, Scolie I). Existenţa unui timp universal care curge uniform, adică
existenţa unui singur timp, acelaşi pentru întreg universul, constituie postulatul fundamental
al fizicii newtoniene.

1.2. Starea punctului material

Corpul material are o structură complexă fiind o aglomerare de particule mai mici
de substanţă legate între ele după anumite legi prin intermediul forţelor. Analiza mişcării

13
corpului material ar trebui să cuprindă mişcarea corpului în ansamblu, mişcarea diferitelor
regiuni unele faţă de celelalte, deplasările şi vibraţiile moleculelor, atomilor, electronilor
ş.a.m.d. din interiorul corpului. Analiza este, în general, complicată astfel încât se
procedează treptat prin simplificare introducându-se concepte şi modele simplificatoare.
Astfel, un corp care nu se deformează sub acţiunea forţelor ce acţionează asupra sa,
distanţele mutuale ale punctelor sau părţilor ce-l constituie fiind invariabile, se numeşte
corp solid-rigid. Alegerea unui sistem de referinţă faţă de care dimensiunile corpului rigid
şi rotaţiile proprii ale acestuia sunt neglijabile în problema dată şi care este caracterizat
numai prin masa sa se numeşte punct material sau particulă. Rezultă că punctul material
poate fi definit ca un punct geometric caracterizat de masă. În cinematică nu intervine
masa, deoarece nu interesează cauza mişcării corpurilor, şi atunci punctul material devine
un mobil, adică un punct geometric aflat în mişcare.
Pentru a stabili dacă un corp se află în mişcare sau în repaus trebuie să i se raporteze
poziţia faţă de alte corpuri. Aceasta înseamnă că mişcarea mecanică poate fi studiată numai
alegând un corp de referinţă a cărui poziţie se consideră, din punctul de vedere al
observatorului, invariabilă. De corpul de referinţă este legat rigid un sistem de coordonate
pentru precizarea poziţiei corpurilor în spaţiu, împreună cu un dispozitiv de măsurat timpul.
Ansamblul format din corpul de referinţă, sistemul de coordonate şi dipozitivul de măsurat
timpul se numeşte sistem de referinţă. Un sistem de coordonate tridimensional a cărui
origine este asimilată corpului de referinţă şi căruia i se ataşează un cronometru constituie
un astfel de sistem de referinţă. Există, evident, o infinitate de astfel de sisteme de referinţă,
alegerea unuia dintre acestea fiind o problemă de simplificare în studiul mişcării particulare
analizate. Sistemul absolut de referinţă (numit şi sistemul astronomic sau sistemul
Copernic) este un triedru dreptunghic cu originea în centrul de greutate al sistemului solar
cu axele îndreptate spre trei stele fixe.
Scopul mecanicii este de a preciza la fiecare moment de timp poziţia unui corp în
raport cu un sistem de referinţă ales. În condiţia de asimilare a corpului cu un punct
material, poziţia acestuia în spaţiu la un moment dat este definită faţă de un sistem de
referinţă prin vectorul de poziţie:
    
r  r (t , x, y, z )  i x(t )  j y (t )  k z (t )
(1.2)
unde i, j şi k sunt versorii (vectorii unitari) ai axelor Ox, Oy şi respectiv Oz, (fig.1.1).

k r (t )
y
i 0 j
Fig. 1.1.

x
14
 Dependenţele temporale:
x=x(t)
y=y(t) (1.3)
z=z(t)
sunt ecuaţiile parametrice ale mişcării, funcţii de două ori derivabile în raport cu timpul.
Locul geometric al vârfului vectorului de poziţie în decursul mişcării defineşte
traiectoria punctului material şi descrie evoluţia spaţio-temporală a punctului material
(fig.1.1). Eliminând timpul între ecuaţiile parametrice ale mişcării, (1.3), se obţine ecuaţia
traiectoriei dată implicit prin relaţia:
f(x,y,z)=0. (1.4)

1.3. Viteza şi acceleraţia

Viteza este mărimea fizică care caracterizează repeziciunea mişcării unui corp.
Pentru definirea acestei mărimi fie s lungimea arcului de traiectorie parcurs de un mobil în
intervalul de timp t=t-t0 , (fig.1.2).
z

B(t)

A(t0) r
S

r0 r y
O

x Fig. 1.2

Mărimea:
s
<v>= (1.5)
t
se numeşte viteză medie a mobilului, iar limita:
lim s = ds = s =v (1.6)
t  0
t dt
defineşte viteza instantanee sau momentană a mobilului la momentul de timp t. În scrierea
relaţiei (1.6) s-a utilizat relaţia lui Newton pentru derivarea în raport cu timpul:
dA(t )  (t ) .
A
dt
Cunoaşterea mişcării mobilului pe traiectorie implică cunoaşterea direcţiei şi a
sensului mişcării. Astfel, dacă se defineşte vectorul deplasare:
 r = r  r0 , (1.7)
unde r 0= r (t0) este vectorul de poziţie al poziţiei iniţiale şi r = r (t) este vectorul de
poziţie al poziţiei finale, atunci vectorul viteză medie este:

15
 r
 v = .
t
(1.8)
Limita acestui raport:
lim  r = d r = r = v
t  0
t dt
(1.9)
reprezintă derivata în raport cu timpul a vectorului de poziţie şi se numeşte vectorul viteză
instantanee sau momentană.
Experienţele arată că vectorul viteză instantanee are direcţia tangentei la traiectorie
în punctul în care se află mobilul. Notând cu  versorul vectorului viteză instantanee, cum
pentru o deplasare elementară se poate scrie:
d r    ds (1.10)
rezultă, prin derivare în raport cu timpul, că:
v  v  . (1.11)
În sistemul de coordonate carteziene vectorului viteză are expresia:
dx dy dz
v  vx i +vz j +vz k = i j k.
dt dt dt
(1.12)
Acceleraţia dă măsura vitezei exprimând modul de variaţie al acesteia în timp. În
mod analog definirii vitezei se poate defini:
- acceleraţia medie:
v
a= ;
t
(1.13)
- acceleraţia instantanee (momentană):
v dv d 2 s
a= lim    v  s ; (1.14)
t 0 t dt dt 2
- vectorul acceleraţie medie:
v
a ;
t
(1.15)
- vectorul acceleraţie instantanee (momentană):
v d v d 2r
a  lim
z    v  r . (1.16)
t  0 t dt 2
dt

A(t0) v0

B(t) v

k
O
y
i
j
16
x
 Fig. 1.3.
Dacă acceleraţia este pozitivă atunci mişcarea se numeşte accelerată, iar dacă
acceleraţia este negativă atunci mişcarea se numeşte încetinită sau decelerată.
În sistemul de coordonate cartezian vectorul acceleraţie are expresia:
d 2x d 2 y d 2z dv dv dv
a  2 i  2 j  2 k  x i  y j  z k  ax i  a y j  az k . (1.17)
dt dt dt dt dt dt
Vectorul acceleraţie într-un punct este conţinut într-un plan determinat de normala
principală şi de tangenta la traiectorie în acel punct (plan osculator) şi este dirijat în sensul
concavităţii traiectoriei. Vectorul acceleraţie poate fi descompus după direcţia tangentei,  ,
şi a normalei, n , în fiecare punct al traiectoriei. Pentru aceasta, se consideră o deplasare
elementară a mobilului, fig.1.3, şi având în vedere relaţia (1.11), din derivarea în raport cu
timpul, rezultă:
a  v  v , (1.18)
unde mărimea:
a t  v (1.19)
este un vector tangent la traiectorie şi se numeşte acceleraţie tangenţială.
Din observaţia:
2
     1 , (1.20)
după derivarea în raport cu timpul, se obţine:
2    0 (1.21)
ceea ce înseamnă că vectorii  şi  sunt perpendiculari.
Se notează:
    n (1.22)
unde n este versorul normalei, un vector unitar perpendicular pe  . Din fig.1.4. se
observă că:
d=   d  d (1.23)
şi apoi:
d d
   ,  . (1.24)
dt dt

 dS

d 
d

d


O
Fig .1.4

Dacă  este raza de curbură a traiectoriei, atunci se poate scrie pentru deplasarea
infinitezimală considerată:

17
 ds
 , (1.25)
d
de unde:
ds
d  . (1.26)

Înlocuind relaţia (1.26) în (1.24) rezultă:
1 ds v
    (1.27)
 dt 
şi apoi din relaţiile (1.22) şi (1.27) urmează:
v
  n. (1.28)

În final, se obţine pentru relaţia (1.18) o expresie de forma:
a  a z  an ,
unde:
v2
an  n

se numeşte acceleraţie normală.
RIAL
ŞI A SISTEMULUI DE PUNCTE MATERIALE

Mecanica newtoniană este o teorie fenomenologică care tratează mişcarea relativă a

corpurilor atunci când vitezele acestora sunt mult mai mici decât viteza luminii în vid
(v<<c), condiţie în care masa corpurilor este constantă, iar interacţiunile se propagă
instantaneu. Ca orice teorie fenomenologică, mecanica newtoniană are la bază o serie de
ipoteze fundamentale deduse experimental cu caracter general valabil care se numesc
principii. Principiile mecanicii newtoniene au fost pentru prima dată enunţate de Sir Isaac
Newton în lucrarea Philosophiae Naturalis Principie Mathematica (Principiile matematice
ale filosofiei naturale) aparută în anul 1687. Având la bază aceste principii, mecanica
newtoniană este un sistem teoretic coerent, convenabil datorită numărului mic de ipoteze
fundamentale.

2.1. Principiile mecanicii newtoniene

a). Principiul inerţei ("Lex prima").
Cunoscut încă de Galileo Galilei, principiul inerţiei a fost enunţat de Newton ca
"primă lege" şi arată că un punct material îşi menţine starea de repaus sau de mişcare
rectilinie uniformă atâta timp cât asupra sa nu se acţionează din exterior pentru a-i
modifica starea.
Trebuie precizat că acest principiu nu poate fi verificat direct experimental întrucât
nici un corp nu poate fi complet izolat de acţiunile exterioare dar, analiza mişcării unui corp
pe o suprafaţă plană, orizontală în absenţa acţiunilor exterioare, inclusiv a frecărilor,
îndreptăţeşte enunţarea principiului. Pe de altă parte, principiul permite definirea
proprietăţii de inerţie a corpurilor. Se numeşte inerţie proprietatea unui corp de a-şi menţine
starea de repaus sau de mişcare rectilinie uniformă atâta timp cât este izolat şi de a se opune
acţiunilor externe ce tind să-i modifice starea. Sistemele de referinţă în care este valabil
principiul inerţiei se numesc sisteme de referinţă inerţiale. Se remarcă, de asemenea, că

18
principiul inerţiei este primul concept ce leagă noţiunea de inerţie (stare interioară) cu
noţiunea de forţă (acţiune exterioară).
b). Principiul fundamental al dinamicii ("Lex secunda")
Este un fapt cunoscut că toate corpurile din natură se găsesc în interacţiune. Ca efect
al interacţiunii corpurile se pot deforma sau/şi îşi pot modifica starea de mişcare.
Interacţiunile dintre corpuri se manifestă prin forţe. Forţa reprezintă mărimea fizică ce
caracterizează cantitativ interacţiunea dintre corpuri. Dacă un corp se află în interacţiune cu
un alt corp atunci asupra fiecărui corp acţionează una sau mai multe forţe. Forţele pot fi
clasificate în funcţie de interacţiunile existente în natură.
Pentru deducerea principiului fundamental al dinamicii se consideră un corp de
masa m asupra căruia pot acţiona mai multe forţe: F1 , F2 , F3 ,... Se observă experimental,
că sub acţiunea fiecărei forţe aplicată singular corpului acesta capătă o acceleraţie
(considerând acceleraţia ca o măsură a modificării stării de mişcare a corpului) coliniară cu
forţa. De asemenea, se constată că pentru corpul dat între forţele aplicate şi acceleraţiile
produse există egalităţile:
F1 F2
  ...  m
a1 a2

(2.1)
În aceste relaţii m este masa corpului, un scalar pozitiv care răspunde la proprietatea
de inerţie a corpului, deoarece pentru aceeaşi forţă aplicată diferitelor corpuri de mase
diferite m1, m2, ... acceleraţiile sunt:
F F
a1  ,a 2  ,...... (2.2)
m1 m2
cu a1  a 2 ... dacă
m1>m2>....
Aceste observaţii conduc la enunţarea următorului principiu, numit principiul
fundamental al dinamicii: vectorul forţă este direct proporţional cu produsul dintre masă şi
vectorul acceleraţie, sau (după Newton): variaţia mişcării este proporţională cu forţa
motoare imprimată şi este dirijată după linia dreaptă în lungul căreia este imprimată forţa.
Relaţia matematică ce rezultă pentru principiul fundamental al dinamicii
newtoniene este:
dv d2r
F  ma  m m 2 (2.3)
dt dt
unde F este vectorul forţă ce poate să depindă ca variabile de timp, poziţie şi viteză,
F  F  t , r , v  . După cum se ştie, unitatea de măsură a forţei în Sistemul Internaţional este
newtonul:
m
 F  SI   m SI   a SI  Kg  N ( Newton)
s2
În mecanica newtoniană noţiunea de masă implică două sensuri.
1)-Masa gravifică (grea): “într-un câmp gravitaţional, toate corpurile manifestă
caracterul gravific al masei prin modul cum reacţionează la mişcare" (Issac Newton,
Philosophiae Naturalis Principie Mathematica). Într-un câmp gravitaţional creat de un corp
de masă M presupus fix, asupra unui corp de masă m aflat la distanţa r faţă de primul se va
exercita o forţă atractivă:
mM r
F k  (2.4)
r2 r

19
unde k este constanta atracţiei universale ce a fost determinată pentru prima dată de


Cavendish şi care are valoarea:
k=6,67 10-11 Nm2/Kg2
Astfel dacă un corp se află pe suprafaţa Pământului asupra lui acţionează o forţă de
atracţie de modul:
m Mp
F=k  m g (2.5)
R p2
unde g este acceleraţia gravitaţională la suprafaţa Pamântului, adică acceleraţia cu care cade
liber orice corp spre Pământ, neglijându-se frecările corpului cu aerul. Deoarece se
cunoaşte constanta atracţiei universale, k, raza Pământului, R p  6 ,38  10 m şi masa
6

acestuia, M p  5,97 10 kg , se poate determina valoarea acceleraţiei gravitaţionale la

24

suprafaţa Pământului şi se obţine: g  9,81 m/s2.

Studiile teoretice şi experimentale arată că acceleraţia gravitaţională depinde de
altitudine şi latitudine; acest fapt fiind exemplificat în tabelul 2.1.
Tab. 2.1. Variaţia acceleraţiei gravitaţionale cu latitudinea şi altitudinea
Punctul de observaţie Latitudine nordică Altitudinea Acceleraţia gravitaţională
(m) (m/s2)
Zona Canalului Panama 90 0 9,78243
Jamaica 180 0 9.78581
Bermude 320 0 9,79806
Denver 400 1638 9,79609
Cambridge 420 0 9,80398
Punctul standard 9,80665
Groenlanda 700 0 9,82534
De asemenea, se poate determina şi care este efectul rotaţiei Pământului asupra
valorii acceleraţiei gravitaţionale.
2)-Masa inertă(inerţială) are la bază proprietatea de inerţie a corpurilor adică
proprietatea acestora dată de masă în a se opune modificării bruşte a stării de mişcare.
Cele două proprietăţi ale masei pot fi puse în evidenţă cu ajutorul experienţei lui
Pohl (fig.2.1). Corpul M este suspendat vertical prin intermediul firului AB iar prin
intermediul firului CD (identic cu firul AB) se actionează asupra corpului aplicând o forţă
cu originea în D. Dacă se trage brusc în jos de firul CD se observă că acest fir se rupe, în
acest caz, masa manifestând caracterul inerţial (corpul se opune modificării stării de
mişcare). Dacă se trage lent de firul CD se observă că se rupe firul AB, masa corpului
manifestând acum caracterul gravific (contribuie cu greutatea proprie la ruperea firului).
Se arată (experienţa Eötvös-Zeemen în care precizia măsurătorilor este de 10-14) că
masa inertă a unui corp este riguros egală cu masa gravifică a acestuia. Postulatul egalităţii
masei gravifice cu masa inertă stă la baza elaborării teotiei relativităţii generalizate.

D
20
 Fig. 2.1
c). Principiul acţiunilor reciproce ("Lex Tertia")
Experienţele conduc la observaţia că acţiunea unui corp asupra altuia poartă
întotdeauna caracterul unei interacţiuni, adică, o forţă dată reprezintă numai un aspect al
interacţiunii reciproce dintre două corpuri. Pe baza aceastei obsevaţii se poate da următorul
enunţ pentru principiul acţiunilor reciproce: dacă un corp acţionează asupra altuia cu o
forţă F1 numită acţiune, atunci cel de-al doilea corp acţionează asupra primului cu o
forţă F2 egală în modul şi opusă ca sens primeia, numită reacţiune:
F1   F 2 ; F1  F2  0 (2.6)
În figurile 2.2.a şi 2.2.b se exemplifică pentru două cazuri simple, în care un corp
este suspendat prin intermediul unui fir şi respectiv, pentru un corp aflat pe o suprafaţă
orizontală existenţa forţelor de acţiune şi reacţiune. Dacă se consideră că acţiunile sunt
forţele de greutate atunci reacţiunile sunt tensiunea din fir şi respectiv, normala pe
suprafaţă.

N  G
N
T

T  G
G
Se menţionează Gcă întotdeauna forţele de acţiune şi reacţiune au puncte de aplicaţie
diferite. Fig 2.2.b
Fig.2.2.a
d). Principiul suprapunerii acţiunii forţelor
Prezentat de Newton ca prim corolar, principiul suprapunerii acţiunii forţelor
precizează că un corp sub acţiunea a două forţe unite descrie diagonala unui paralelogram
în acelaşi timp în care ar descrie laturile sub acţiunile separate ale forţelor.
Observaţia experimentală că efectele fizice se suprapun permite enunţarea
principiului în modul următor: forţa rezultantă F  t ,r ,v pe care o mulţime de sisteme
fizice o exercită asupra unui punct material este egală cu suma vectorială a forţelor
F1 ,F2 ,....,Fn pe care fiecare dintre sistemele fizice ale mulţimii le-ar exercita asupra
punctului material, dacă s-ar găsi singur în prezenţa lui, în aceeaşi poziţie relativă, adică:

   F  t ,r ,v 
n
F t , r ,v  k k k (2.7)
k 1
Rezultă de aici că forţa rezultantă pe care o “simte” punctul material este suma
vectorială a forţelor singulare cu care fiecare sistem fizic din mulţime acţionează asupra
punctului, această constatare extinzându-se şi asupra acceleraţiilor.

e). Principiul relativităţii galileiene. Transformările lui Galilei.

21
 După cum s-a precizat anterior, sistemele de referinţă în care este valabil principiul
inerţiei se numesc sisteme de referinţă inerţiale. Principiul relativităţii galileiene (sau a
relativităţii clasice) numit şi principiul transformărilor inerţiale afirmă că: dacă legile
mecanicii newtoniene sunt valabile într-un sistem de referinţă inerţial dat atunci, ele sunt
valabile în orice alt sistem de referinţă care se mişcă rectiliniu şi uniform faţă de primul.
Se desprind de aici următoarele concluzii: 1. Toate sistemele de referinţă aflate în
repaus sau în mişcare rectilinie uniformă faţă de un sistem de referinţă inerţial sunt şi ele
sisteme de referinţă inerţiale; 2. Prin nici o experienţă mecanică efectuată în interiorul unui
sistem de referinţă inerţial, nu se poate pune în evidenţă starea de repaus sau de mişcare
rectilinie uniformă a acestuia; 3. Toate sistemele de referinţă inerţiale sunt echivalente,
ceea ce înseamnă că nu există un sistem de referinţă inerţial preferenţial; 4. În mecanica
newtoniană se admite existenţa simultaneităţii absolute, adică dacă două fenomene fizice
sunt simultane într-un sistem de referinţă inerţial atunci ele rămân simultane în orice alt
sistem de referinţă inerţial.
O importantă consecinţă a principiului relativităţii galileiene (clasice) o reprezintă
transformările lui Galilei. Aceste transformări reprezintă relaţiile de trecere de la
coordonatele spaţio-temporale ale unui eveniment fizic în raport cu un sistem de referinţă
inerţial, la coordonatele spaţio-temporale ale aceluiaşi eveniment raportat la un alt sistem
de referinţă inerţial. Fie un eveniment caracterizat prin coordonatele spaţio-temporale
( r , t )  ( x, y , z , t ) faţă de un sistem de referinţă inerţial (S) presupus fix şi fie ( S  ) un alt
sistem de referinţă inerţial aflat într-o mişcare uniformă de translaţie cu viteza v faţă de
primul, (fig. 2.3). Coordonatele spaţio-temporale ale evenimentului faţă de sistemul de
referinţă inerţial ( S  ) sunt (r , t )  ( x , y , z , t ) .
z z

(S)
(S)
E

v
r r'

O x

vt
O
x

y

y Fig. 2.3

22
 Relaţiile de trecere pentru coordonatele spaţio-temporale ale evenimentului în raport
cu cele două sisteme de referinţă inerţiale se obţin în ipoteza invariaţiei temporale
(concluzia 4) şi au expresia vectorială:
r  r   vt 

t  t 
( 2.8)
( 2.9)
sau scalar:
 x  x  v x t 
 y  y  v t
 y

 z  z  v yt
t  t 
( 2.10)
( 2.11)
( 2.12)
( 2.9)
unde vx,vy,vz sunt componentele vectorului viteză v faţă de sistemul de referinţă inerţial
(S).
Aceste transformări admit şi transformările inverse ale căror expresii sunt
următoarele:
 r  r  vt

t  t 
( 2.13)
( 2.9)
şi, respectiv:
 x  x  v x t
 y  y  v t
 y

 z  z  vzt
t   t
( 2.14)
( 2.15)
( 2.16)
( 2.9' )
Pentru a deduce aceste relaţii de transformare se consideră, pentru simplitate, cazul
unidimensional. În acest caz al mişcării unidimensionale a sistemului de referinţă ( S  ) faţă
de sistemul de referinţă (S), (fig.2.4), se alege o geometrie astfel încât: Ox|| O x  ; Oy|| O y  ;
Oz|| O z  ; v  v(v,0,0) şi atunci, relaţiile de trecere vor avea următoarea formă particulară
ce rezultă din relaţiile (2.9-2.12):

23
  x  x   vt 
 y  y

 (2.17)
 z  z
 t  t 

z z
(S) (S)

v
x
O

O x

y
y Fig. 2.4.
Pentru a demonstra relaţiile de trecere (2.17) se are în vedere că trecerea de la un
sistem de referinţă la altul pentru coordonatele spaţiale şi timp se face pe baza unor
transformări liniare care asigură ca unui eveniment dintr-un punct (x,z,y) la momentul de
timp t în sistemul de referinţă fix (S) să-i corespundă acelaşi eveniment unic în punctul (
x , y , z  ) la momentul de timp t  în sistemul de referinţă mobil ( S  ) şi invers, adică:

 x   1 x    1t 
 (2.18)
 t   1 x    1t 

În scrierea relaţiilor (2.18) s-a ţinut cont de alegerea particulară a orientării axelor
de coordonate (S) şi ( S  ) astfel că y= y  şi z= z  . Coeficienţii α1, β1, γ1, δ1 nu pot depinde
de spaţiu şi timp întrucât nu s-ar păstra liniaritatea relaţiilor, dar pot fi funcţii de viteza v
care în cazul unidimensional analizat este o mărime scalară, v.
Diferenţiind relaţiile (2.18) şi facând apoi raportul lor, rezultă:
dx 
1  1
dx d t 
 (2.19)
dt dx 
1  1
dt 
dx
Această relaţie arată că dacă un punct material are viteza constantă în sistemul
dt
dx 
de referinţă inerţial (S), atunci viteza lui în sistemul de referinţă ( S  ) este tot
dt 

24
constantă şi în concluzie sistemul de referinţă ( S  ) aflat în mişcare de translaţie cu viteza
constantă faţă de sistemul de referinţă inerţial (S), este tot un sistem de referinţă inerţial.
Pe baza principiului relativităţii galileiene (clasice) transformările (2.18) trebuie să
admită şi transformările inverse:
 x    x    t
 (2.20)
 t    x    t
unde dacă α1=α1(v);β1=β1(v);γ1=γ1(v);δ1=δ1(v), atunci: α=α(-v); β=β(-v); γ=γ(-v); δ=δ(-v).
Înlocuind relaţiile (2.20) în (2.18) se obţin relaţiile între coeficienţii transformării
liniare directe şi ai transformării inverse:
 1   1  1
 1    1  0
(2.21)
 1    1  1
 1   1  0
Deplasarea originii O  a sistemului ( S  ) faţă de originea O a sistemului (S) poate
fi exprimată cu ajutorul relaţiilor (2.18) şi se obţine:
x(O )   1 x    1t   1
  v (2.22)
t (O )   1 x    1t    1
de unde rezultă că:
β1=δ1v si β=-δv (2.23)
Din invarianţa intervalelor temporale ce exprimă egalitatea duratelor unui
eveniment în cele două sisteme de referinţă:
t  t  (2.24)
se obţine:
γ1=γ=0 şi δ1=δ=1 (2.25)
astfel că, substituind relaţiile (2.23) şi (2.25) în (2.21), rezultă:
1    1 (2.26)
Relaţiile de transformare (2.18) şi (2.20) vor deveni acum:
 x  x   vt 
y  y


 z  z
 t  t 
şi, respectiv:
 x   x  vt
 y  y

 (2.27)
 z  z
 t   t
Revenind la forma generală a transformărilor lui Galilei se observă că derivând de
două ori cu timpul relaţiile (2.10), (2.11) şi (2.12) se obţine:
d 2 x d 2 x ; d 2 y d 2 y  ; d 2 z d 2 z 
 2 2 2 2 2
dt dt  dt dt  dt dt 
2

25
ceea ce înseamnă că acceleraţia este aceeaşi în orice sistem de referinţă inerţial. Cum în
mecanica newtoniană masa unui corp este constantă în orice sistem de referinţă inerţial
rezultă că principiul fundamental al dinamicii este un invariant al transformărilor lui
Galilei.
La prima derivare în raport cu timpul a relaţiilor (2.10), (2.11) şi (2.12) se obţine
legea de compunere a vitezelor în mecanica newtoniană:
dx dx  
  vx ; ux  ux  vx (2.28)
dt dt 
dy dy  
  vy ;u y  uy  vy (2.29)
dt dt 
dz dz  
  vz ;uz  uz  vz (2.30)
dt dt 
Se precizează că dacă în locul invarianţei temporale se utilizează o altă condiţie:
constanta vitezei luminii în vid în orice sistem de referinţă inerţial se obţin transformările
Lorentz.

2.2. Legea condiţiilor iniţiale (Problema Cauchy)

Conform acestei legi: dacă pentru un sistem fizic se cunosc condiţiile iniţiale
(coordonatele şi vitezele la un moment dat t 0), precum şi ecuaţiile de evoluţie, atunci se
poate stabili orice stare ulterioară stării iniţiale a sistemului.
Pentru un punct material aceasta înseamnă rezolvarea următoarei probleme, numită
problema Cauchy şi dată vectorial prin următoarele trei relaţii:
dv
m  F  t, r , v  (2.31)
dt
r t  t0   r 0 (2.32)
v t  t 0   v 0 (2.33)
Ecuaţia diferenţială (2.31) reprezintă ecuaţia de evoluţie a punctului material, F fiind forţa
rezultantă ce acţionează asupra acestuia, iar relaţiile (2.32) şi (2.33) sunt condiţiile iniţiale
care fixează pentru un moment de timp iniţial t  t 0 poziţia şi viteza punctului material.
Soluţiile acestei probleme este de forma:

r  r t, C1 , C 2  (2.34)
unde constantele vectoriale C 1 şi C 2 se determină din condiţiile iniţiale.
Proiectând problema vectorială pe cele trei axe ale unui sistem cartezian, se obţine
următoarea problemă Cauchy scalară:
dv
m x  Fx (t , x, y , z , v x , v y , v z )
dt
dv y
m  Fy (t , x, y , z , v x , v y , v z )
dt
dv
m z  Fz (t , x, y, z , v x , v y , v z )
dt
x(t=t0)=x0;y(t=t0)=y0;z(t=t0)=z0
vx(t=t0)=v0x; vy(t=t0)=v0y; vz(t=t0)=v0z
cu soluţia generală:

26
 x  x(t, C1 , C 2 , C 3 , C 4 , C 5 , C 6 )

 y  y(t, C1 , C 2 , C 3 , C 4 , C 5 , C 6 )
 z  z(t, C , C , C , C , C , C )
 1 2 3 4 5 6

unde constantele scalare C1,...,C6 se determină din condiţiile iniţiale.

Se observă că fiind date condiţiile iniţiale (2.32) şi (2.33), ecuaţia (2.31) descrie o
singură mişcare, iar integrala (2.34) exprimă legea evoluţiei sistemului fizic în timp.
Pentru un sistem finit de n puncte materiale, problema Cauchy pe baza căreia se
poate stabili configuraţia sistemului la orice moment de timp ulterior momentului iniţial t0
este:
rk (t  t 0 )  r 0 k ; k  1, n
vk (t  t 0 )  v0 k ; k  1, n
dvk
mk  F k (t , r k , v k );k  1, n
dt
unde primele două relaţii precizează condiţiile iniţiale (configuraţia iniţială a sistemului şi
respectiv, vitezele iniţiale ale particulelor) iar ultima relaţie este ecuaţia de evoluţie pentru
fiecare particulă din sistem. Soluţia problemei este de forma:
r k  r k (t , C 1k , C 2 k ); k  1, n
Existenţa şi unicitatea integralei (2.34), verificând condiţiile iniţiale, include
principiul cauzalităţii: cunoscând legea care guvernează un fenomen şi starea asestuia la
un moment dat, se poate stabili evoluţia fenomenului la orice alt moment.

2.3. Teoremele mecanicii newtoniene

Teoremele mecanicii newtoniene sunt legi generale deduse din principii sau din alte
legi ce oferă o modalitate comodă de rezolvare a unor probleme de mişcare. Gradul de
valabilitate al acestor teoreme este mai mic decât al principiilor, ale căror consecinţe sunt,
dar se dovedesc foarte utile deoarece simplifică studiul mişcării corpurilor.
Fie un corp, asimilat unui punct material de masă m aflat sub acţiunea unei forţe
F (t , r , v ) în raport cu un sistem de referinţă inerţial.
a). Teorema variaţiei impulsului. Conservarea impulsului.
Se defineşte impulsul mecanic al unui corp ca produsul dintre masa şi viteza
acestuia, adică:
p  mv (2.35)
Din această relaţie de definiţie rezultă că unitatea de măsură în Sistemul Internaţional (SI)
m
pentru impuls este: [p]SI=[m]SI[v]SI=kg   N s.
s
În cinematică, întrucât nu interesează cauza mişcării corpurilor, mărimea fizică ce
caracterizează mişcarea este viteza. În dinamică trebuie să se stabilească şi cauza care
produce mişcarea şi din acest motiv mişcarea este caracterizată prin impuls.
Având în vedere expresia matematică a principiului fundamental al dinamicii:
dv
F (t , r , v )  m (2.36)
dt
şi cum pentru viteze mici în raport cu viteza luminii în vid, masa corpului este presupusă
constantă, se poate scrie:

27
 d
F (t , r , v )   ( mv )
dt
(2.37)
sau, având în vedere relaţia de definiţie a impulsului (2.35), rezultă:
dp
F (t , r , v )  (2.38)
dt
Ecuaţia (2.38) exprimă teorema variaţiei impulsului mecanic: derivata impulsului
mecanic al punctului material în raport cu timpul este egală cu forţa rezultantă ce
acţionează asupra acestuia. Expresiei diferenţiale (2.38) i se poate stabili o formă
echivalentă pentru cazul unei deplasări finite pe traiectorie a punctului material. Astfel,
integrând relaţia pentru două poziţii ale punctului material ce corespund momentelor de
timp t1 şi t2t1, se obţine:
def t 2
H   F  dt  p(t 2 )  p (t1 )   p (2.39)
t1
t2

unde integrala: H   F  dt se numeşte impulsul forţei sau percuţia.

t1

În aceste condiţii, conform relaţiei (2.39), teorema variaţiei impulsului mecanic

poate fi enunţată astfel: impulsul forţei rezultante aplicată punctului material este egal cu
variaţia impulsului mecanic al acestuia.
Dacă punctul material este izolat, atunci rezultanta forţelor ce acţionează asupra sa
se anulează, F (t , r , v) =0, şi din relaţia (2.38) se obţine:
d
p0
dt
de unde rezultă: p =const. adică, impulsul punctului material izolat se conservă (legea
conservării impulsului mecanic).
b). Teorema variaţiei momentului cinetic. Conservarea momentului cinetic.
Pentru studiul mişcărilor curbilinii se definesc două mărimi vectoriale care
caracterizează efectul de rotaţie: momentul forţei şi momentul cinetic.
În cazul unui corp solid-rigid prevăzut cu o articulaţie (numită şi pol) în jurul căreia
corpul se poate roti sub acţiunea unei forţe al cărui punct de aplicaţie nu coincide cu
articulaţia, se defineşte momentul forţei prin relaţia:
M  rF (2.40)
 


cu M  r  F  sin  r , F  , unde r este vectorul de poziţie al punctului de aplicaţie al forţei

F în raport cu polul considerat (fig.2.5).
Pentru un punct material se defineşte momentul cinetic, numit şi moment al
impulsului, prin relaţia:
J  r  p sau J  r  mv (2.41)
^
cu
J  r  mv  sin(r , v) . r este raza vectoare a punctului material în raport cu polul
considerat, iar p  m  v este impulsul mecanic al punctului material. Derivând în raport cu
timpul relaţia (2.41) se obţine:
dJ dr dv
m v  mr (2.42)
dt dt dt

28
 dr
masa fiind considerată connstantă. Cum:  v iar v  v  0 , rezultă:
dt
dJ dv
rm M (2.43)
dt dt


F
O

Fig. 2.5
Relaţia (2.43) exprimă teorema variaţiei momentului cinetic pentru punctul
material: derivata în raport cu timpul a momentului cinetic al unui punct material este
egală cu momentul forţei rezultante ce acţionează asupra punctului material. Se observă că
în obţinerea relaţiei (2.43) momentul forţei şi momentul cinetic se consideră în raport cu
acelaşi pol.
O altă expresie a acestei teoreme, pentru cazul unei mişcări finite pe traiectorie, se
obţine prin integrarea relaţia (2.43) pentru două momente de timp şi rezultă:
t2
 J  J (t 2 )  J (t1 )   M dt
t1
(2.44)

adică: variaţia momentului cinetic a punctului material este egală cu impulsul momentului
forţei rezultante aplicate acestuia.
Dacă momentul forţei rezultante ce acţionează asupra punctului material este nul,
atunci, din relaţia (2.43), urmează că:
dJ
 0,
dt
adică: J  const. ceea ce înseamnă că momentul cinetic al punctului material se conservă
(legea conservării momentului cinetic). Se aminteşte că unităţile de măsură în Sistemul
Internaţional pentru momentul forţei şi momentul cinetic sunt: [M]SI=Nm, respectiv
[J]SI=Js.
c). Teorema variaţiei energiei mecanice. Conservarea energiei mecanice.
Lucrul mecanic elementar efectuat pentru o deplasare pe distanţa d r a unui corp
sub acţiunea unei forţe F este, prin definiţie:
 

L = F  d r  F  dr  cos F , dr  (2.45)
Notaţia „  ”, care matematic semnifică faptul că expresia L nu este o diferenţială totală
exactă, arată că lucrul mecanic depinde de traiectoria punctului material, adică de drumul
urmat de corp între două puncte fixate. Lucrul mecanic nu este o mărime de stare pentru un
sistem fizic, reprezentând numai una din formele prin care sistemul poate schimba energie
cu exteriorul.
Din relaţia de definiţie (2.45) se observă că lucrul mecanic poate fi pozitiv sau
negativ în primul caz numindu-se motor, iar în cel de-al doilea caz rezistiv.

29
 Pentru o deplasare elementară d r = v  dt şi din relaţia (2.45) urmează că:
 L  F  v  dt (2.46)
de unde se poate scrie:
L
 F v  P (2.47)
dt
Mărimea fizică P se numeşte putere mecanică şi reprezintă lucrul mecanic efectuat în
unitatea de timp. Dacă unitatea de măsură a lucrului mecanic în Sistemul Internaţional este:
[L]SI=[F]SI[d]SI=Nm=J (Joule) atunci, unitatea de masură a puterii va fi: [P]SI=
[ L] SI J
  W (Watt)
[t ] SI s
Integrând relaţia (2.45) se obţine expresia lucrului mecanic pentru o deplasare finită
pe traiectorie:
L=  F  d r (2.48)
Se observă din această relaţie că lucrul mecanic poate fi interpretat geometric ca o arie.
Întradevăr, scriind relaţia (2.48) sub forma:
x2 y2 z2

L   Fx dx   F y dy   Fz dz
x1 y1 z1

unde: Fx, Fy şi Fz sunt componentele carteziene ale forţei F , iar dx, dy şi dz sunt proiecţiile
deplasării elementare dr , fiecare integrală din sumă este aria unei suprafeţe delimitată de
curba ce defineşte variaţia componentei forţei în funcţie de coordonata corespunzătoare şi
valorile acestei coordonate pentru poziţia iniţială şi finală.
dv
Pornind de la principiul fundamental al dinamicii: F  m şi înmulţind scalar
dt
această relaţie cu v rezultă:
mvd v  F  v  dt (2.49)
de unde se obţine:
1 
d  mv 2   L (2.50)
2 
Definind energia cinetică a unui corp ca semiprodusul dintre masa şi patratul vitezei
1
acestuia, E c  mv 2 , relaţia (2.50) se scrie:
2
d Ec    L . (2.51)
Această relaţie exprimă teorema variaţiei energiei cinetice: lucrul mecanic
elementar efectuat de forţa rezultantă este egal cu variaţia energiei cinetice a punctului
material asupra căruia acţionează forţa.
Integrând relaţia (2.51) rezultă:
(f) (f)

E c  E cf  E ci   L 
(i )
 F dr  L
(i )
if (2.52)

unde prin indicii (i) şi (f) s-a particularizat poziţia iniţială şi, respectiv, poziţia finală a
punctului material.
Există câmpuri de forţe cu o astfel de structură încât lucrul mecanic efectuat de forţe
este independent de traiectoria urmată între două puncte şi de viteză, depinzând numai de
poziţiile iniţiale şi finale. Un astfel de exemplu este câmpul forţelor de greutate; lucrul
mcanic efectuat de aceste forţe pentru depalsarea unui corp între două puncte de altitudini

30
diferite fiind acelaşi pe orice traiectorie s-ar deplasa corpul: L=mg(h2-h1). Pentru astfel de
câmpuri există o funcţie scalară de coordonate numită energie potenţială sau funcţie forţă
cu proprietatea:
F   gradU ( r )  U ( r ) (2.53)
  
unde:  i j k este operatorul diferenţial vactorial nabla.
x y z
Din relaţia (2.53) se observă că energia potenţială, U( r ), intervine numai prin
derivatele ei parţiale în expresia forţei, ceea ce implică determinarea energiei potenţiale
numai până la o constantă aditivă arbitrară.
Înmulţind scalar relaţia (2.53) cu d r rezultă:
F  d r   gradU (r )  d r ; F  d r  U (r )  d r
adică:
L   dU (2.54)
sau, integrând:
(f)

Lif     L  U  U (i)  U ( f )

(i )
(2.55)

unde s-a specificat din nou prin indicii (i) şi (f) poziţiile extreme ale mişcării.
Relaţiile (2.54) şi (2.55) exprimă diferenţial şi respectiv integral teorema variaţiei
energiei potenţiale: lucrul mecanic efectuat de câmpul de forţe conservative asupra
punctului material este egal cu variaţia energiei potenţiale luată cu semn schimbat.
Scazând relaţiile (2.51) şi (2.54) rezultă:
d ( E c  U )  o adică: dE =0
sau:
E  E c  U  const. (2.56)
unde: E  E c  U reprezintă energia mecanică a punctului material. Deci, într-un câmp
conservativ de forţe energia mecanică a punctului material nu variază în timp, adică se
conservă (teorema conservării energiei mecanice).
În cazul în care există şi forţe neconservative, notând cu  rezultanta acestora şi cu
F rezultanta forţelor conservative, principiul fundamental capătă forma:
dv
m   F .
dt
Lucrul mecanic elementar total efectuat asupra punctului material este:
L=( F +  ) d r
Cum L  dE c iar F  d r  dU relaţia anterioară devine:
d E  d ( E c  U )    L( n ) (2.57)
unde prin   L(n ) = F  d r s-a notat lucrul mecanic elementar efectuat de forţele
neconservative. Relaţia (2.57) exprimă teorema variaţiei energiei mecanice: variaţia
energiei mecanice a punctului material este egală cu lucrul mecanic efectuat de forţele
neconservative asupra acestuia.
d). Cazul sistemului de puncte materiale
Fie un sistem de n puncte materiale de mase mk,, k= 1, n aflate în interacţiune,
pozitia acestora faţă de un referenţial cartezian fiind dată de vectorii de pozitie:
r k (t )  x k (t )i  y k (t ) j  z k (t ) k ; k  1, n (2.58)
unde i, j , k sunt versorii axelor Ox, Oy şi respectiv Oz. Forţele care acţionează asupra
sistemului pot fi clasificate în forţe externe (dacă caracterizează interacţiunea sistemului cu

31
mediul extern) şi forţe interne (dacă sunt datorate interacţiunilor dintre punctele materiale
(e )
ce alcătuiesc sistemul). Se notează cu F k rezultanta forţelor externe ce acţionează asupra
punctului material de masă mk şi cu F (e ) rezultanta forţelor externe ce acţionează asupra
întregului sistem, adică:
n
 Fk
(e) (e)
F
k 1
(2.59)
(i )
Analog, se notează cu F k rezultanta forţelor interne ce acţionează asupra punctului
material de masă mk,
k

F =
(i )
F (i )
k j 1
kj
(2.60)
jk
(i )
unde F kj este forţa de interacţiune dintre particulele k şi j. Rezultanta forţelor este F (i ) şi,
în acord cu principiul acţiunilor reciproce:
(i )
F =0
(2.61)
deoarece:
n n n n
F   F   F   (F kj  F jk )  0
(i ) (i ) (i ) (i ) (i )
k kj
(2.62)
k 1 k 1 j 1 j,k 1
j k
Rezultă, de asemenea, că şi momentul rezultant al forţelor interne al sistemului faţă
de un punct (pol) arbitrar ales este nul:
n
  (r k  F k )  0
(i ) (i )
M (2.63)
k 1
Relaţiile (2.61) şi (2.63) conduc la enunţarea următoarei teoreme: rezultanta
forţelor interne şi momentul rezultant al forţelor interne faţă de orice punct (pol) pentru un
sistem finit de puncte materiale sunt nule.
Pentru orice particulă k a sistemului finit de puncte materiale, într-un sistem de
referinţă inerţial se poate scrie următoarea ecuaţie de mişcare:
d (i ) (e)
( mk v k )  F k  F k (2.64)
dt
drk
unde v k  reprezintă viteza particulei respective. Cum p k  mv k este impulsul
dt
mecanic al particulei k, impulsul mecanic total al sistemului considerat este:
n n
p   p k   mv k . (2.65)
k 1 k 1
Însumând ecuaţia de mişcare pentru toate particulele din sistem rezultă:
d n n

 mk v k   ( F k  F k )
(i ) (e)

dt k 1 k 1
adică:
n
dp
 Fk  F
(e) (e)
(2.66)
dt k 1

32
deoarece F ( i )  0 , după cum s-a demonstrat anterior. Relaţia (2.66) exprimă teorema
impulsului mecanic total pentru sistemul de puncte materiale: derivata în raport cu timpul
a impulsului total p al unui sistem de puncte materiale este egală cu rezultanta forţelor
externe aplicate sistemului.
Dacă sistemul de puncte materiale este izolat, atunci rezultanta forţeloe externe este
nulă, F ( e )  0 şi impulsul mecani total al sistemului de puncte materiale, conform relaţiei
(2.66), se conservă:
n
dp
dt
0; p m
k 1
k v k  const .

Pentru sistemul finit de puncte materiale, în sistemul de referinţă inerţial considerat,

se defineşte un punct geometric numit centrul de masă (CM) caracterizat prin vectorul de
poziţie (al centrului de masă):
def
1 n
r CM   mk r k (2.67)
m k 1
n
unde: m=  m k reprezintă masa totală a sistemului.
k 1
În acest caz din teorema impulsului mecanic total rezultă:
dp n
d 2rk d 2 n
  mk  2  mk r k
(e)
F  (2.68)
dt k 1 dt 2 dt k 1
sau, ţinând cont de relaţia (2.67):
d 2 r CM ( e)
m  F (2.69)
dt 2
Relaţia (2.69) reprezintă ecuaţia de mişcare a centrului de masă. Pe baza ei, se poate
enunţa teorema mişcării centrului de masă: mişcarea centrului de masă al unui sistem de
puncte materiale este acceaşi cu a unui punct material a cărui masă este egală cu masa
sistemului şi asupra căruia acţionează o forţă egală cu rezultanta forţelor externe ce
acţionează asupra sistemului.
Derivând în raport cu timpul, relaţia de definiţie a centrului de masă se obţine:
d r CM 1 n drk
  mk
dt m k 1 dt
de unde:
md r CM
 mv CM  p , (2.70)
dt
d r CM
 v CM fiind viteza centrului de masă. Se observă din relaţia (2.70) că impulsul
dt
centrului de masă este egal cu impulsul total al sistemului.
Pe lângă sistemul de referinţă inerţial ales iniţial, considerat fix şi care se va numi
sistemul laboratorului, SL (0, i, j , k ) , se alege un al doilea sistem de referinţă tot inerţial
cu axele de orinetare fixă faţă de (SL) şi cu originea 0 în centrul de masă la sistemului
finit de puncte materiale. Acest sistem se numeşte sistemul centrului de masă SCM
  
(0 , i , j , k )` iar mişcarea particulelor se poate analiza şi în raport cu acest sistem.
Sistemul (SCM) se deplasează faţă de (SL) cu viteza v CM . Se arată că:

33
1 impulsul total al sistemului de puncte materiale în (SCM) este permanent nul;
2 derivata în raport cu timpul a momentului cinetic total J al unui sistem de puncte
materiale, în raport cu un pol fix, faţă de (SL) este egală cu momentul rezultant M (e ) faţă
de acelaşi pol, al tuturor forţelor externe ce acţionează asupra sistemului:
dJ (e )
M
dt
n n
unde J   J este momentul cinetic total al sistemului, iar M   M k este
k (e) (e)

k 1 k 1
momentul rezultant al forţelor externe ce acţionează asupra sistemului.
3 momentul cinetic total J al unui sistem de puncte materiale în raport cu un pol al (SL)
este egal cu suma dintre momentul cinetic relativ, S , al acestui sistem faţă de centrul de
masă şi momentul cinetic, L , faţă de un pol al unui punct material care ar avea masa
egală cu masa totală a sistemului şi s-ar afla în centrul de masă al sistemului (teorema lui
König) :
J  LS
unde L  m(r CM  v CM ) este momentul cinetic al unui punct material situat în centrul de
masă şi având masa egală cu masa totală a sistemului de puncte materiale. L se numeşte
momentul cinetic orbital (exterior) şi este momentul corespunzător mişcării centrului de
n
masă. Termenul S   m k (r ' k v' k ) este momentul cinetic al sistemului calculat în
k 1
(SCM) şi caracterizează mişcarea internă a sistemului.
4 diferenţiala energiei cinetice totale a unui sistem de puncte materiale este egală cu
lucrul mecanic efectuat de toate forţele care se exercită asupra sistemului :
n n n
1
d ( mk v k )   F k d r k   F k d r k
2 (i ) (e)

k 1 2 k 1 k 1
sau:
n
dE c   (L(ki )  L(ke ) )
k 1
n
1
unde, prin definiţie: E c   m k v k este energia cinetică totală a sistemului de puncte
2

k 1 2
materiale.
Dacă forţele interne sunt conservative, atunci există o funcţie U( r 1 , r 2 ,..., r n )
numită funcţie forţă sau energie potenţială ce depinde numai de poziţiile punctelor
materiale ale sistemului şi pentru care există relaţia:
(i )
F k   grad k U   k U (2.71)
sau pe componente:
(i ) U (i ) U (i ) U
F kx   ; F ky   ; F kz   ; (2.72)
x k y k z k
(i ) (i ) (i ) (i )
F kx ; F ky ; F kz fiind componentele forţei F k pe axele Ox, Oy şi respectiv Oz. Înmulţind
cu deplasarea elementară: d r k  idxk  jdy k  kdz k relaţia (2.71) şi însumând pentru toate
particulele sistemului, lucrul mecanic elementar al forţelor interne este:

34
 n n n

 L   F  d r k    k U d r k  dU
(i ) (i )
k k (2.73)
k 1 k 1 k 1
Integrând relaţia (2.73) pentru un interval de timp (t1,t2) rezultă:
n t2

F
(i )
k d r k   U  U (t1 ) U (t 2 )
k 1 t1

astfel că teorema variaţiei energiei cinetice totale devine acum :

n t2
E c  U    F k  v k dt
(e)

k 1 t1

sau:
n t2
E  ( E C  U )    F k  v k dt
(e)
(2.74)
k 1 t1

Mărimea E  E c  U reprezintă energia mecanică a sistemului considerat şi din

relaţia (2.74) se observă că variaţia energiei mecanice într-un interval de timp oarecare
este egală cu lucrul mecanic efectuat de forţele externe în intervalul de timp considerat.
5 energia cinetică totală, E c , în (SL) a sistemului de puncte materiale este egală cu suma
dintre energia cinetică a unui punct material a cărui masă totală ar fi egală cu masa totală
a sistemului şi care s-ar deplasa cu viteza centrului de masă şi energia cinetică, E' c , a
sistemului raportată la (SCM):
n
1 2 1 2 n1 2
k 1 2 mk vk  2 mvCM  k 1 2 mk vk
adică:
1
Ec  2
mv CM  E'c .
2

35