Sunteți pe pagina 1din 6

PROIECTAREA ACTIVITATII INSTRUCTIV-EDUCATIVE

Proiectarea didactica (proiectarea activității intructiv-educative) este o actiune continua, permanenta, care
precede demersurileinstructiv- educative, indiferent de dimensiunea, complexitatea sau durata
acestora (presupunede fapt stabilirea sistemului de relatii si dependente existente intre
continutul stiintificvehiculat, obiectivele operationale si strategiile de predare, invatare si
evaluare.
Activitățile specifice procesului instructiv-educativ sunt conduse în vederea obținerii unor
rezultate anticipate în ideal, scopuri și obiective.
Idealul educativ este finalitatea cea mai generala a educatiei si exprima orientarile strategice ale
unui sistem educativ. EI are o valoare orientativa si reprezinta uncadru de referinta pentru
evaluarea activitatii desfasurate. Idealul poate fi caracterizat prin trei dimensiuni:
 socială - trebuie să răspunda unor cerințe sociale;
 psihologică - sa raspundă nevoilor si posibilităților celor
instruiți;
 pedagogică - să permită o transpunere practică în plan
instructiv-educativ.
Scopul este o ipostază a finalității activității care realizeaza acordul între ideal si obiective. Spre
deosebire de ideal, care vizeaza finalitatea activitatii în ansamblul sau, scopul vizează finalitatea
unui complex de acțiuni determinate.
Obiectivul este expresia anticipării unui rezultat așteptat în contextul concret al procesului de
instruire și formare. El arată ce se urmareste în fiecare etapă a procesului educational și cum sunt
evaluate performantele obtinute.
În raport de domeniile vieții psihice vizate a fi influentate (schimbate), obiectivele pot fi grupate
în mai multe categorii:
- cognitive (care vizează însușirea de cunoștințe, formarea unor deprinderi și dezvoltarea
capacităților intelectuale);
- afective (se referă la formarea de convingeri, sentimente, interese, atitudini);
- psihomotorii (se referă la elaborarea conduitelor motrice, a operațiunilor manuale,
formarea de comportamente de natură fizica).

In raport de nivelul ierarhic sau gradul de generalitate, obiectivele pot fi grupate în:
1) generale, se refera la scopuri finale sau scopuri ale educatiei. Cu ajutorul lor se
precizeaza finalitatile sistemului si ale diferitelor subsisteme, tipurile de schimbari ce urmeaza a
fi realizate pe întreaga durata a studiilor. Acestea pot fi identificate la nivelul sistemului de
învatamant (unde dau expresie idealului educational); la nivelul unui ciclu scolar (primar,
gimnaziu, liceal, universitar etc.) la nivelul dimensiuni lor personalitatii (formare estetica,
religioasa, morala etc.).În formularea lor, importanta este specificarea domeniilor schimbarilor
educative. În acest sens, au fost formulate doua modele:
2) specifice, sunt caracteristice diferitelor tipuri de scoala (unde dau expresie tipului si
profilului organizarii procesului instructiv: primar, gimnazial, profesional, teoretic, industrial,
artistic, special, universitar etc.), dar si obiectelor de învatamant, fiind asociate continuturilor
incluse în cadrul acestora.
Schema de mai jos arata modul de integrare al claselor de obiective, dupa cele trei dimensiuni
comportamentale:

DOMENIUL COGNITIV DOMENIUL DOMENIUL


AFECTIV PSIHOMOTOR
6. Evaluare: vizează formularea unor judecăți de valoare în
legatură cu o problema

Reactie
5. Sinteza: vizeaza capacitatea care permite reunirea într-un Caracterizare
complexa
tot unitar a elementelor separate ale unui proces de gandire
4. Analiza: vizeaza posibilitatea de a descompune un Intreg Organizare Automatism
In parti componente, de descoperire a relatiilor dintre parti si
modul de organizare a lor
3. Aplicare: vizează utilizarea cunoștințelor Valorizare Reacție dirijata
în situatii problematice noi, diferite de cele rezolvate
2. Ințelegere: transpunerea (redarea continutului In alti
termeni, limbaj, forma), interpretarea (redarea ideilor într-o Reactie Dispozitie
nouă configurație)

1. Asimilarea cunostintelor: vizeaza cunoasterea Receptare Percepere


terminologiei, definitiilor, principiilor, teoriilor

Proiectarea reprezinta procesul de fixare pe plan mintal a etapelor ce vor fi parcurse în


desfasurarea activitatii instructiv-educative pentru a obtine o eficienta ridicata. În functie de
orizontul de timp luat ca referință, distingem doua tipuri fundamentale de proiectare didactica:
a) globală - are drept referinta o perioada mai mare din timpul de instruire: de la un ciclu scolar
la un an de studiu. Aceasta se concretizeaza în elaborarea planurilor de învățământ și a
programelor școlare;
b) eșalonată - are ca referință perioade mai mici de timp: de la un an scolar pana la perioade de
timp consacrate unei singure activitati didactice. Aceasta se concretizează în proiectarea
activității anuale, activității semestriale și proiectarea unei activități didactice.
Proiectarea activitatii semestriale este realizata pe baza proiectarii anuale si poate include si o
pnma anticipare a strategiilor didactice (metode si mijloace didactice) si a modului de evaluare,
In functie de obiectivele urmarite si de continutul detaliat.
Proiectarea unei activitati didactice: lectie (curs), lucrare de laborator etc. Aceasta este realizata
pe baza proiectarii semestriale si cuprinde descrierea detaliata a elementelor mentionate mai sus.
In activitatea didactica, documentele orientative pentru realizarea proiectarii este programa
scolara. Aceasta stabileste modul de Impartire a continutului cunostintelor In capitole, teme,
subteme si specifica numarul de ore solicitat pentru desfasurarea acestora.
Principalele probleme la care specialistul trebuie sa formuleze un raspuns atunci cand
proiecteaza o activitate didactica se refera la:
- scopul fundamental al activitatii (De ce facem ?);
- obiectivele educationale fixate si care trebuie realizate (Ce urmarim In activitatea
respectiva? Ce vom face?);
- resursele existente pentru realizarea obiectivelor stabilite (Cu ce vom realiza obiectivele
stabilite? Cu ce vom face?). Cunoasterea acestora presupune analiza materialului uman
(dezvoltarea fizica si psihica a cursantilor, particularitatile lor individuale), analiza materialelor
disponibile specialistului;
- strategia de lucru adecvata pentru a realiza scopul si obiectivele propuse (Cum vom
proceda? Cum vom face?). In acest sens, specialistul va alege cele mai adecvate metode
si mijloace, va selecta sau va realiza cele mai potrivite materiale;
- instrumentele de evaluare a nivelului atins In realizarea scopurilor si obiectivelor. Pe
baza acestora putem estima eficienta activitatii (Cum vom sti ca am realizat ce ne-am propus?).
Etape ale proiectarii didactice
In activitatea practica, problemele definite mai sus sunt considerate etape ale proiectarii
didactice. Astfel, pentru proiectarea unei activitati pedagogice (curs, lucrari practice, seminar)
sunt parcurse mai multe etape: identificarea scopurilor si obiectivelor; analiza resurselor:
elaborarea strategiilor didactice optime; elaborarea instrumentelor de evaluare.
a) Identificarea scopurilor si obiectivelor
Aceasta etapa reprezinta punctul de plecare în conceperea procesului didactic, In functie de
nivelul si etapa activitatii proiectate. Ea este etapa proiectarii modului de desfasurare a activitatii
instructiv-educative. Determinarea finalitatilor reprezinta una din conditiile necesare ale unui
sistem didactic rational. Toate componentele sistemului didactic (continuturi, forme de
organizare, metode si mijloace de Învatamant etc.) sunt stabilite în legatura cu scopul si
obiectivele propuse. Definirea scopurilor si obiectivelor permite: organizarea rationala a
procesului de predare; constituie ghid pentru activitatea de Invatare a elevilor;
b) Analiza resurselor
Proiectarea activitatii instructiv educative nu poate fi realizata facand abstractie de conditiile In
care aceasta se desfasoara. In acest sens, trebuie sa se realizeze o analiza cuprinzatoare a
principalelor categorii de resurse posibile de implicat în desfasurarea activitatii:
- resurse umane: referitoare la cursant (nivelul dezvoltarii intelectuale, nivelul de cunostinte;
trasaturi de personalitate, interese, trebuinte de învățare, capacitati de învățare etc.); referitoare la
profesor (pregatirea stiintifica si pedagogica, trasaturi de personalitate etc.);
- resurse de continut: ansamblul valorilor educationale (cunostinte, valori, priceperi,
deprinderi, capacitati, atitudini) ce fac obiectul procesului de predare/învatare.
- resurse de natura materiala: spatiu, mijloace tehnice si materiale didactice care pot
contribui la buna
desfasurare a activitatii;
-locul desfasurarii activitatii (clasa, laborator, atelier, biblioteca etc.);
- timpul disponibil pentru desfasurarea activitatii didactice.
c) Elaborarea strategiilor didactice optime
Aceasta urmeaza sa fie conceputa pe baza analizei modalitatilor de lucru posibile de aplicat, a
alternativelor si adoptarea celei considerate optime în fiecare situatie data. Conditia principala a
unei activitati reusite este ca procesele de predare-învatare sa fie adecvate obiectivelor si
continuturilor. Stabilirea proceselor de predare-învatare presupune precizarea: tipurilor de
învatare ce urmeaza a fi realizate; modalitatilor de lucru cu elevii; procedeelor, metodelor si
mijloacelor de învatamant utilizate; setului de exercitii, a temelor de lucru, a activitatilor practice
realizate de elevi.
d) Elaborarea instrumentelor de evaluare
Proiectul didactic este bine format daca stabileste, de la început, o tehnica, procedura de evaluare
a nivelului de realizare a obiectivelor propuse. În anticiparea procedeelor de evaluare, un aspect
important îl constituie adoptarea metodelor adecvate si mai ales stabilirea continutului probelor
În concordanta cu obiectivele pedagogice vizate în procesul didactic. Evaluarea cea mai
corecta este cea care se face pornind de la obiectivele operationale ale activitatii. Ea
trebuie sa vizeze raportul dintre rezultatele obtinute si cele scontate (obiectivele).
Aspectele principale ce contureaza esenta acestei etape a proiectarii sunt:
- momentul necesar si posibil de realizat în contextul desfasurarii activitatii (periodic, la
final, combinat);
- instrumentul de evaluare cel mai adecvat pentru situatia de învatare respectiva (examen
oral, examen scris, test de cunostinte, proba practica etc.);
- modul de finalizare si exprimare al rezultatului evaluarii (nota, calificativ).
Prin intermediul evaluarii se poate determina eficienta activitatii didactice, ca un raport dintre
rezultatele obtinute si resursele consumate. Unul dintre scopurile principale ale evaluarii este de
a perfectiona În mod continuu procesul instructiv-educativ, prin evidentierea unor aspecte mai
putin adecvate, neeficiente si prin asigurarea unei autoreglari si perfectionari a acestuia.
Modalitati de organizare si desfasurare a activitatii didactice
Sunt evidentiate trei moduri de organizare si desfasurarea a activitatii didactice (frontal; pe
grupun; individual), fiecare cuprinzand sarcini specifice.
Lectia ca microsistem pedagogic
Lectia ramane principala modalitate de organizare si desfasurare a activitatii didactice. Ea a
cunoscut un proces evolutiv si este în continua modernizare, adaptare Ia exigentele realitatii si Ia
nivelul metodelor si mijloacelor de învatamant.
Tipul de lectie desemneaza un mod de concepere si realizare a lectiei ce prezinta o unitate
structurala cu valoare orientativa. Fiecare tip are o structura proprie, dar nu fixa, rigida, ci una
flexibila, deschisa, ce permite adaptari si diversificari în functie de variabilele ce definesc
contextul instruirii: specificul disciplinei de studiu; particularitatile cursantilor; strategia
metodologica stabilita, mijloacele de învatamant folosite; locul ei în sistemul activitatilor
didactice etc. Structura propusa pentru fiecare tip de lectie este relativa si orientativa.
a) Lectia mixta urmareste realizarea a mai multor scopuri si sarcini didactice:
comunicare, fixare, verificare. Este tipul de lectie cel mai frecvent întalnit în practica educativa,
Îndeosebi în clasele învățământului primar.
Structura relativa (etapele) a lectiei mixte:
- momentul organizatoric;
- verificarea temei, cunostintelor, deprinderi lor, priceperilor dobandite de elev;
- pregatirea elevilor pentru receptarea noilor cunostinte;
- precizarea titlului si obiectivelor: specificarea a ceea ce se asteapta de la elevi la sfarsitul
activitatii;
- comunicarea/însusirea noilor cunostinte: utilizarea unei strategii metodice adaptata
obiectivelor, continutului temei si elevilor; utilizarea celor mai adecvate mijloacelor de
învatamant care pot facilita realizarea sarcinii;
- fixarea si sistematizarea continuturilor predate: repetarea aspectelor importante sau
dificile si realizarea de exercitii aplicative;
b) Lectia de comunicare/insusire de cunostinte are ca obiectiv didactic fundamental:
însusirea de cunostinte. Ponderea etapelor este determinata, în principal, de varsta elevilor: la
clasele mari, lectia de comunicare poate avea o structura monostadiala.
În raport de locul temei în ansamblul continutului, strategia didactica elaborata identificam
urmatoarele variante mai cunoscute:
- lectia introductiva: ofera o imagine de ansamblu asupra unei discipline, a unui capitol
cu rolul de a sensibiliza elevii si cresterea eficientei receptarii noilor continuturi;
- lectia prelegere: utilizata la clasele liceal terminale, cand continutul de predat este vast,
iar puterea de receptarea a elevilor este ridicata;
- lectia seminar: folosita pentru dezbaterea unui subiect pe baza studierii prealabile de
catre elevi a unui material informativ.
c) Lectia de fixare si sistematizare, vizeaza consolidarea cunostintelor și completarea
eventualelor lacune.
În raport de volumul continutului supus recapitularii desprindem cateva variante ale acestui tip
de lectie:
- lectia de repetare curenta ( realizata dupa cateva lectii de comunicare În care au fost
prezentate cunostinte de baza);
-lectia de recapitulare pe baza unui plan (realizata la sfarsitul unor capitole, unei teme);
- lectia de sinteza: se realizeaza pentru unitati mai mari de continut la sfarsitul unei
perioade mai
lungi de timp: semestru, an scolar.
d) Lectia de verificare si apreciere a rezultatelor, urmareste constatarea nivelului de
pregatire a elevilor.
e) Lectia de formare de priceperi si deprinderi este specifica unor domenii de activitate:
desen, muzica, educatie fizica, literatura, tehnica diversa etc.
Structura orientativa a acestui tip de lectie:
 momentul organizatoric;
 precizarea temei si obiectivelor activitatii;
 actualizarea sau însușirea unor cunoștințe necesare
desfășurării activității;
 demonstratia sau executia-model, realizata de profesor;
 antrenarea elevilor în realizarea activitatii cu ajutorul
profesorului;
 realizarea independentă a lucrării de către elev;
 aprecierea performantelor elevilor si precizari privind modul de continuare a
activitatii desfasurate.
Proiectul lectiei cuprinde o articulare ideatica a mai multor elemente componente, ce sunt
repartizate în doua parti: introductiva si desfasurarea propriu-zisa a momentelor de parcurs.
În mod schematic, un proiect de lectie se prezinta astfel (model orientativ):
Disciplina:
Anul de studiu:
Data:
Subiectul lectiei:
Tipul de lectie:
Scopul lectiei:
Obiectivele lectiei:
Așadar, proiectarea reprezinta procesul de fixare pe plan mintal a etapelor ce vor fi parcurse în
desfasurarea activitatii instructiv-educative pentru a obtine o eficienta ridicata. În acest sens,
proiectarea activitatii este un demers de anticipare a scopului, a obiectivelor, continuturilor,
metodelor, mijloacelor de învatare, a instrumentelor de evaluare si a relatiilor ce se stabilesc
Intre aceste elemente în contextul unei modalitati specifice de organizare a activitatii didactice:
lectie, curs, seminar, lucrare de laborator etc.
Proiectarea didactica, la diferite niveluri de organizare a procesului instructiv-educativ,
presupune definirea aspectelor cu rol important pentru calitatea activitatii ce urmeaza a fi
desfasurata, precizarea ordinii operatiilor si a interactiunilor dintre ele.
Proiectarea optima, directionata de principiile didactice exprima cerintele interne si externe ale
procesului de învatare.Asa se explica faptul ca sistemele taxonomice, privind obiectivele
pedagogice, sunt însoțite de consideratii privind natura proceselor de învatare pe care le reclama.
Modelul educational se proiecteaza si se realizeaza în cadrul institutiilor de învatamant, de
diferite tipuri si grade. Idealul vizeaza finalitatea activitatii educative în ansamblu, la nivelul
întregii societati, în timp ce scopurile si obiectivele orienteaza desfasurarea unor activitati
educative determinate si concrete. Idealul determina scopurile si obiectivele, iar acestea se
concretizeaza prin prescriptiile genera le ale idealului educational, pe diverse planuri si la
diferite niveluri si etape ale activitatii educative.
Lectia ramane principala modalitate de organizare si desfasurare a activitatii didactice. Ea a
cunoscut un proces evolutiv si este în continuă modernizare, adaptare la exigentele realitatii si la
nivelul metodelor si mijloacelor de învatamant. Proiectarea unei lectii este operatia de
identificare a secventelor procesului de instruire ce se desfasoara in cadrul unui timp determinat.

Bibliografie:

http://www.rasfoiesc.com/educatie/didactica/PROIECTAREA-ACTIVITATII-INSTRU73.php

http://pshihopedagogie.blogspot.com/2007/08/11-proiectarea-pedagogica-activitatilor.html

https://www.scribd.com/document/361284482/Proiectarea-Pedagogica-a-Activitatilor-Instructiv

S-ar putea să vă placă și