Sunteți pe pagina 1din 16

Cum se produce smogul ?

In timpul orelor de varf in zonele urbane concentratia atmosferica de oxizi de azot si


hidrocarburi creste rapid pe masura ce aceste substante sunt emise de automobile sau de
alte vehicule. In acelasi timp cantitatea de dioxid de azot din atmosfera scade datorita
faptului ca lumina solara cauzeaza descompunerea acestuia in oxid de azot si atomi de
oxigen.
Atomii de oxigen combinati cu oxigenul molecular formeaza ozonul. Hidrocarburile se
oxideaza prin reactia cu O2, si reactioneaza cu oxidul de azot pentru a produce dioxidul de
azot. Pe masura ce se apropie mijlocul zilei, concentratia de ozon devine maxima, cuplat cu
un minimum de oxid de azot. Aceasta combinatie produce un nor toxic de culoare galbuie
cunoscut drept smog fotochimic. Smogul apare adesea in zonele oraselor de coasta si este o
adevarata problema a poluarii aerului in mari orase precum Atena, Los Angeles, Tokyo.

Unde apare frecvent ?


 In Tokyo:
Tokyo este capitala si cel mai mare oras al Japoniei, precum si unul dintre cele mai
populate orase ale lumii, dupa statisticile din anul 1993, metropola insumand 11 631 901 de
persoane. Orasul este centrul cultural, economic si industrial al Japoniei. Industria este
concentrata in zona Golfului Tokyo, extinzandu-se spre Yokohama, producand aproape o
cincime din totalul de produse economice, acestea cuprinzand: industria grea (cu mai mult
de doua treimi din total), si industria usoara, care este foarte diversificata: produse
alimentare, textile, produse electronice si optice, masini, chimicale, etc. Aceasta vasta
dezvoltare economica implica si un grad ridicat al poluarii, datorat emanarii de substante
nocive in atmosfera in urma proceselor de productie. De asemenea, numarul mare de
autovehicule contribuie la cresterea cantitatii de noxe din atmosfera. Pentru a se reduce
gradul de poluare, autoritatile locale incurajeaza folosirea transportului in comun, cum sunt
metrourile si trenurile de mare viteza, care fac legatura dintre diferitele parti ale orasului.
De asemenea, se recurge la modernizarea sistemului de sosele pentru a se evita
aglomerarile si blocajele rutiere. Totusi mai sunt prezente probleme in traficul rutier in
anumite zone ale metropolei.
 In Mexico City
Mexico City este capitala statului Mexic, fiind cel mai mare oras al acestei tari. Este,
totodata, si cel mai mare oras al emisferei vestice si reprezinta centrul cultural, economic si
politic al tarii, avand o populatie de 8 236 960 de locuitori, conform statisticilor facute in
anul 1990. In acest oras se produce aproximativ o jumatate din productia economica a
Mexicului, aceasta fiind reprezentata de: industria textila, chimica si farmaceutica, electrica
si electrotehnica, precum si o dezvoltata industrie; aditional la acestea se mai dezvolta si
industria usoara, industria alimentara si cea textila.
https://www.high-health.info/aer/poluarea/smogul.htm

1.Ce este smogul?

Smogul este un tip de poluare a aerului , un cuvant format in limba engleza


din smoke=fum si fog=ceata. Termenul a fost introdus de Dr. Henry Antoine Des Voeuxin lucrarea sa
din 1905 “Fog and Smoke,” pentru o reuniune a membrilor Congresului de Sanatate Publica Public Health
Congress.
Practic anunta un nou tip de ceata deasupra Londrei si faptul ca acest tip de ceata, numit smog, afecteaza
sanatatea oamenilor. Smogul clasic este rezultatul arderii carbunilor si este un amestec de fum si dioxid de
sulf.
Fumul clasic generat de arderea carbunilor a fost completat in mod nefericit in timp de alte tipuri generate
din arderea combustibililor lichizi si gazosi. Are un caracter local dar datorita curentilor de aer poate fi
transportat la mari distante. Este format din gaze arse (oxidate) si nearse , particule, oxizi, resturi organice.
Ceata este un fenomen natural reprezentand suspensia in atmosfera joasa (troposfera, la suprafata
pamantului) a unor picaturi ,vapori de apa si chiar cristale fine de gheata. Ceata este un nor in contact cu
pamantul (Wikipedia). Se formeaza cand vaporii de apa din atmosfera intra in contact cu pamantul, in
urma scaderii temperaturii. Are o umiditate relativa de 100%, deci o atmosfera saturata. Caracteristicile
principale sunt umiditatea si vizibilitatea.Ceata se poate forma si in conditii de umiditate mai redusa.
Densitatea si opacitatea cetei e data de compozitie, de conditiile climatice, de faza zilei si caldura solara.In
prezenta factorilor care genereaza condensul (particule de praf, aerosoli, gaze arse), ceata poate precipita
sub forma de burnita.

Smogul natural-este determinat de eruptiile vulcanice sau incendiile de vegetatie.

Smogul tipic in California-culoarea roscata (foto )

Exista mai multe tipuri de ceata, deasupra marii se formeaza ceata salina, umiditatea relativa a cesteia
poate fi 70%. In vaile montane se formeaza o ceata caracteristica muntilor.In anumite conditii se formeaza
ceata in conditii de iarna iar particulele in suspensie in aer sunt ca acele de gheata. Este un fenomen
local.Smogul fotochimic este un tip de smog ce include o mixtura de agenti poluanti cum sunt dioxidul de
azot, ozonul, componente organice volatile (VOCs) , nitrati, aldehide. Aceste componente impreuna cu
radiatia solara ce le determina reactiile chimice ,formeaza smogul fotochimic.Acest tip de smog apartine
industriei moderne.
Golden Gate Bridge in ceata -13.06.2006

2. Componenta

Caracterul extrem de nociv asupra vietii este dat de continutul smogului. Compusii descrisi aici se combina
cu vaporii de apa si au efecte mult amplificate.
Particulele materiale sunt solide si lichide in aer. Prezenta lor in aer depinde de vreme , anotimpuri ,
activitatea pamantului si activitatea umana. Particulele emise de motoarele cu ardere interna (auto) au
diametrul sub 2,5 microni. Celelalte , cu diametrul pana in 10 microni sunt emise din activitatea curenta,
trafic auto, operatiuni de constructii,lucrari terenuri.
Ozonul ( molecula cu 3 atomi de oxigen O3 ) apare in urma reactiei fotochimice datorata razelor
soarelui dintre dioxidul de azot si hidrocarbonatii din materiile organice.
Oxizii de azot (NO,NO2) , apar in urma arderii combustibililor ca un produs de oxidare al
azotului. Principalul furnizor este traficul auto-motoarele . Concentratia cea mai mare apare in aglomeratiile
urbane. Alt furnizor major este industria in care se ard combustibili.Dioxidul de azot este considerat cel mai
toxic. Acizii azotului se formeaza la contactul moleculelor de oxid de azot cu apa. Cand intalneste compusi
organici volatili , dioxidul de azot determina aparitia ozonului, factor de prima importanta in smog.
Dioxidul de sulf apare din arderea combustibililor (in special arderea carbunilor) dar si din procesarea
acidului sulfuric , industrializarea celulozei , siderurgie. Este solubil in apa si poate forma molecule de acid
sulfuric. Efectele dioxidului de sulf sunt amplificate intr-un mediu de vapori de apa si alte particule poluante,
apare asa numitul « efect cocktail » .
Monoxidul de carbon este un gaz extrem de toxic emis ca urmare a arderii combustibililor. Se formeaza prin
oxidarea compusilor organici. In aglomeratiile urbane, principalul “furnizor” de monoxid de carbon sunt
automobilele.
Metale-sub forma de particule, pulberi, apar in urma arderilor industriale si casnice (auto), a procesarilor
industriale si a incinerarii gropilor de gunoi.

3.Echilibrul mediului :

La suprafata pamantului atmosfera are un echilibru dat de componenta sa si de factorii climatici.


Comportamentul normal al temperaturii este acela de a scade odata cu cresterea distantei fata de sol. Cu
cat inaltimea fata de sol este mai mare cu atat este mai rece.
Anomalii apar atunci cand are loc o inversie climatica si este foarte rece la sol.
Aerul pe care-l respiram, pe langa amestecul de azot, oxigen, bioxid de carbon si gaze inerte, mai contine
microorganisme, particule si alte gaze. Parte din acesti agenti (particule si alte gaze) polueaza aerul si
produc efecte asupra vietii, in special asupra sanatatii umane.
Interventia omului asupra acestor elemente a dus la dezechilibre grave.
Smogul se produce local, caracteristic oraselor, aglomeratiilor urbane, zonelor industriale unde se produc
emisii de fum sau gaze si temperatura este mai ridicata decat in zonele din imediata apropriere.

4.Cauzele aparitiei smogului:

 Dezvoltarea industriala: industria este cel mai mare consumator de energie, ceea ce duce la aparitia
unui numar mare de termocentrale ce isi realizeaza activitatea prin consum din ce in ce mai mare
de petrol,carbune si gaze
 Automobilele –numarul lor este in crestere - degaja o cantitate mare de gaze de esapament,
 Incendiile- mai ales cele realizate in aer liber elibereaza substante nocive,
 Aglomeratiile urbane care duc la consumuri energetice marite pe suprafata redusa .Arderea
deseurilor casnice.

5.Efecte:
Dezechilibrul mediului provoaca dezechilibrul sanatatii omului. Componentele smogului au efecte
nocive asupra sanatatii si mediului:

 Particulele provoaca alergii, inflamatii si au efecte cancerigene.


 Ozonul poate penetra stratul epitelial si oxida aminoacizii si acizii grasi. Aceste reactii produc radicali
liberi care afecteaza enzimele, structura proteinelor si acizii grasi.
 Iritarea si infectarea organelor sistemului respirator (inflamatia si bronhoconstrictia duc la astm)
.Afectiuni ale sistemului nervos si ale functiilor fizice ale organismului. Scaderea imunitatii.
 Afectarea vederii
 Impiedica transportul oxigenului prin sange si reduc continutul de oxigen celular.
 Modifica in organism continutul de metale producand dezechilibre. De aici apar toate efectele
nefavorabile organismului.
 Provoaca dureri de cap, ameteli si stari de voma.S-au inregistrat decese datorita intoxicarii cu dioxid
de carbon.
 Caracterul acid al smogului distruge orice material, de la materiale usoare pana la marmura si metal
.In marile orase s-au inregistrat efectele smogului asupra momumentelor cu interes istoric (in Atena
–Pantheon)
 asupra vietii animalelor si plantelor: intr-un mediu poluat formele de viata se dezvolta greu .

Doua cazuri majore de poluare a aerului in Londra in 1952 si 1991


LONDRA 1952
Marele smog din Londra a durat intre 5 decembrie si 9 decembrie 1952. Aceasta catastrofa a cauzat sau a
dus la moartea mii de oameni si a creat o puternica miscare pentru protectia mediului. Incalzirea locuintelor
in Londra era pe baza de carbuni. In 5 decembrie o ceata rece s-a lasat asupra Londrei. Datorita frigului, tot
mai multe locuinte un fost incalzite prin arderea carbunilor.
A aparut un fenomen de inversiune meteo, astfel in loc sa scada temperatura cu inaltimea s-a ajuns in
situatia ca la sol sa fie mai rece.Gazele rezultate din arderea carbunilor au format impreuna cu ceata un
start de smog deasupra solului. Concentratia poluantilor a crescut foarte mult. Smogul a devenit extrem de
toxic si de opac, impiedicand vizibilitatea la cativa metri. Nu s-a dat mare importanta intrucat oamenii erau
obisnuiti cu ceata londoneza. In zilele ce au urmat insa au intervenit decese in masa, peste 4000 , in special
cei cu afectiuni respiratorii, batranii, copiii. In total, in saptamanile si lunile ce au urmat, peste
12000 (Wikipedia) oameni au murit ca urmare a hipoxiei (reducerea nivelului oxigenului sub limite normale
in tesuturi)-dictionar med., a bronhopneumoniilor.
LONDRA 1991
Intre 12 si 15 dec 1991 o masa de aer rece incarcata cu fum si particule s-a asezat deasupra Londrei. Acest
smog a cauzat peste 160 de decese, in principal prin afectiuni cardiovasculare si respiratorii grave. Nu se
stiu insa efectele pe termen lung , incidenta cancerelor si a efectelor neurologice.
Dupa dezastrul Marelui Smog din 1952, industria a fost mutata la periferia Londrei si a inceput sa se renunte
la incalzirea individuala pe carbuni.Dar a crescut mult numarul vehiculelor. Astfel, ceea ce s-a castigat prin
masurile de reducere a emisiilor s-a compensat prin marirea numarului autovehiculelor.

6. Solutii :

Smogul este un fenomen local si apare in marile aglomeratii urbane sau industriale.Solutiile depind de
autoritatile locale care ar trebui sa ia masuri drastice de limitare a poluarii:

 atitudine atunci cand primesc sesizari.


 trecerea pe scara larga la transportul electric sau alt tip nepoluant, in special in zonele foarte
aglomerate
 modernizarea sistemului de sosele pentru a se evita aglomerarile si blocajele
 reducerea si capturarea poluantilor inainte de a patrunde in atmosfera prin tehnologii
alternative nepoluante
 marirea spatiilor verzi in orase dar si in imprejurimi cunoasterea legilor pt Protectia Mediului

Ce puteti face?

 Pentru protectia personala si a familiei-evitati pe cat posibil circulatia in zonele cu risc de aparitie a
smogului in marile orase, in special locurile in care traficul auto este intens si se creeaza blocaje
 Sustineti campaniile de marire a zonelor verzi in orase si de interzicere a distrugerii spatiilor verzi
 Educati copiii in spiritul protectiei mediului,
 Protestati impotriva poluarii date de industrie si transporturi,
 Promovati solutii de economisire a energiei.
 Reciclati si promovati reciclarea materiilor prime
 Renuntati ambalaje “only-one” si utilizarea celor de plastic pentru multi ani
 Utilizati automobile cu motoare cu emisii reduse
 Solicitati autoritatilor locale monitorizarea calitatii aerului si PUBLICAREA REZULTATELOR

http://www.comune.ro/?/tema_consultanta/icon6/

Smogul fotochimic

Sub denumirea de smog sunt cunoscute (în limba engleza smoke = fum, fog =ceata) fenomenele
atmosferice de suprapunere a poluarii cu fum si gaze nocive pesteceata.Prin efectul combinat al
acestora apare un sinergism care determina o nocivitateextrem de mare a diferitelor gaze toxice (în
special a SO2 si NO2) aflate chiar înconcentratii sub limita maxima admisa.Smogul este un fenomen
destul de frecvent în orasele cu circulatie intensa si cuindustrie puternica, în care, datorita
particularitatilor geografice si climaterice existaconditii pentru formarea cetii, a calmului atmosferic si a
inversiei termice. Cele maivestite pentru formarea smogului sunt metropolele: Los Angeles, Londra, New
York, New Orleans si Minneapolis unde în decursul ultimilor 50 de ani s-au semnalat realecatastrofe de
poluare din cauza smogului format

Smogul fotochimic
Sub denumirea de

smog

sunt cunoscute (în limba engleza smoke = fum, fog =ceata) fenomenele atmosferice de suprapunere a
poluarii cu fum si gaze nocive pesteceata.Prin efectul combinat al acestora apare un sinergism care
determina o nocivitateextrem de mare a diferitelor gaze toxice (în special a SO2 si NO2) aflate chiar
înconcentratii sub limita maxima admisa.Smogul este un fenomen destul de frecvent în orasele cu
circulatie intensa si cuindustrie puternica, în care, datorita particularitatilor geografice si climaterice
existaconditii pentru formarea cetii, a calmului atmosferic si a inversiei termice. Cele maivestite pentru
formarea smogului sunt metropolele: Los Angeles, Londra, New York, New Orleans si Minneapolis unde
în decursul ultimilor 50 de ani s-au semnalat realecatastrofe de poluare din cauza smogului format.

3.1 Producerea smogului fotochimic

In zilele noastre, arderea gazolinei în motoarele automobilelor este principala sursăde smog în
majoritatea regiunilor. Cu ajutorul razelor solare, oxizii de azot şicomponentele organice volatile
reactionează în atmosferă pentru a produce smogulfotochimic. Smogul contine ozon, un compus al
oxigenului alcătuit din molecule cu treiatomi de oxigen. Ozonul prezent în stratele joase ale atmosferei
este otrăvitor şi pentru adetermina severitatea smogului cercetătorii trebuie să măsoare mai intăi
cantitatea deozon aflată în aer.Smogul se formeaza in arealele urbane, in acele locuri in care exista un
mare numar deautomobile, cand dioxidul de azot este descompus de razele solare, eliberandu-se
ozonul,aldehide ai cetone.Cei mai importanti compusi nocivi identificati în smog sunt oxidanti puternici
ca:ozonul, peroxizii organici (peroxid de acetil), nitriti si nitroperoxizi (nitrit si nitrat de peroxiacetil),
peroxizi anorganici (peroxid de hidrogen), radicali liberi etc. Cercetarileefectuate pentru stabilirea
proprietatilor smogului oxidant au relevat crestereaconcentratiei agentilor oxidanti spre amiaza când
radiatiile solare sunt puternice siscaderea concentratiei dupa apusul soarelui. De asemenea formarea
smogului estefavorizata de cantitati mari de hidrocarburi si oxizi de azot din atmosfera,
intensitatearadiatiilor de unde scurte, stabilitatea termica a aerului (inversiunile termice), vitezaredusa a
vântului etc. S-a stabilit existenta influentei intensitatii traficului rutier asupraaparitiei smogului.În
perioada verii, în SUA, concentratia de fond a ozonului este de aproximativ 0,04 ppm. Aceasta valoare
de fond a concentratiei ozonului provine în principal din patrusurse: aparitiei nedorite a aerului
stratosferic bogat în ozon, producerii in situ a ozonuluiîn prezenta hidrocarburilor, emisiei de compusi
organici volatili din fotooxidarea naturalaa vegetatiei si transportul pe zone întinse a ozonului format din
fotooxidarea compusilor organici antropogenici si a emisiilor de oxizi de azot. Mecanismele de transport
a aerului bogat în ozon din stratosfera în zonele de joasa înaltime ale troposferei sunt numeroase,cel
mai important se pare a fi asociat cu transportul turbionar care are loc în zonelesuperioare ale aerului
de presiune mica asociat cu curentii de aer.

https://www.scribd.com/doc/74160151/Smogul-fotochimic
I. SMOGUL

Smogul este un amestec de ceata solida sau lichida si particule de fum formate cand umiditatea
este crescuta, iar aerul este atat de calm incat fumul si emanatiile se acumuleaza langa sursele lor. Smogul
reduce vizibilitatea naturala si adesea irita ochii si caile respiratorii, si se stie ca este cauza a mii de decese
anual. In asezarile urbane cu densitate crescuta, rata mortalitatii poate sa creasca in mod considerabil in
timpul perioadelor prelungite de expunere la smog, mai ales cand procesul de inversie termica realizeaza
un plafon de smog deasupra orasului.
Smogul este o poluarea locala intensa de obicei blocata datorita unei inversiuni termice. Inaintea
inventarii automobilului, majoritatea smogului provenea datorita arderii carbunelui si era atat de grav
incat in secolul XIX, la Londra (anexa 2) luminile erau aprinse pe la amiaza deoarece smogul intuneca
cerul. Arderea combustibililor din motoarele automobilelor este principala sursa de poluare din
majoritatea regiunilor de azi. In prezenta luminii solare oxizii de nitrogen si compusii organici volatili
reactioneaza in atmosfera producand smog fotochimic. Smogul contine ozon, o forma a oxigenului
alcatuita din molecule de trei atomi de oxigen, spre deosebire de forma normala de doi atomi. Ozonul din
atmosfera inferioara este otrava – distruge vegetatia, omoara copacii, irita tesuturile plamanilor si
deterioreaza cauciucul. Oamenii de stiinta masoara cantitatea de ozon din smog pentru a determina cat de
daunator este acesta. Cand nivelul ozonului este mare, alti poluanti precum monoxidul de carbon sunt de
asemenea prezenti in cantitati mari.
In prezenta umiditatii atmosferice, dioxidul de sulf si oxizii de nitrogen se transforma in acid
pur plutind in atmosfera. Acesti acizi din aer dauneaza plamanilor si ataca orice este facut din marmura,
piatra sau metal. In orasele din lume acizii din smog erodeaza artefacte pretioase precum Parteonul din
Atena, Grecia, sau Palatul Taj Mahal din Agra, India. Oxizii de nitrogen si dioxidul de sulf polueaza
locurile de la mari distante de unde sunt eliberate in aer. Purtate de vanturi in troposfera, ele pot ajunge la
distante mari unde cad sub forma de acizii, de obicei ploi sau ninsori. Asemenea precipitatii acide ard
frunzele plantelor si fac lacurile prea acide pentru a sustine pestii si alte vietuitoare. Datorita acidificarii,
speciile sensibile nu mai pot supravietui in multe lacuri si rauri precum in estul Statelor Unite.
Smogul fotochimic este o ceata toxica produsa prin interactia chimica intre emisiile poluante si
radiatiile solare. Cel mai intalnit produs al acestei reactii este ozonul. In timpul orelor de varf in zonele
urbane concentratia atmosferica de oxizi de azot si hidrocarburi creste rapid pe masura ce aceste substante
sunt emise de automobile sau de alte vehicule. In acelasi timp cantitatea de dioxid de azot din atmosfera
scade datorita faptului ca lumina solara cauzeaza descompunerea acestuia in oxid de azot si atomi de
oxigen. Atomii de oxigen combinati cu oxigenul molecular formeaza ozonul. Hidrocarburile se oxideaza
prin reactia cu O2, si reactioneaza cu oxidul de azot pentru a produce dioxidul de azot. Pe masura ce se
apropie mijlocul zilei, concentratia de ozon devine maxima, cuplat cu un minimum de oxid de azot.
Aceasta combinatie produce un nor toxic de culoare galbuie cunoscut drept smog fotochimic. Smogul
apare adesea in zonele oraselor de coasta si este o adevarata problema a poluarii aerului in mari orase
precum Atena, Los Angeles, Tokyo.
Los Angeles (anexa 3) este o aglomeratie urbana-suburbana cladita pe coasta deluroasa, avand in
vecinatate la sud si la est Oceanul Pacific. Muntii se intind la est si la nord; de asemenea la nord se
gaseste San Fernando Valley, o parte a orasului cu aproximativ o treime din populatia orasului care este
separata de Hollywood si de centrul orasului de Muntii Santa Monica si de Parcul Griffith, spatiul cel mai
mare de recreere al orasului. Los Angeles-ul face legatura intre regiunile sale prin intermediul unor mari
autostrazi de otel si beton - faimosul sistem de sosele - construit pentru transportul rapid, la mari viteze,
dar care este de obicei congestionat de trafic. Smogul produs de gazele de esapament ale masinilor sau de
alte surse este o problema continua a poluarii. Un sistem de cai ferate orasenesc opereaza din 1993; cand
va fi terminat in anul 2001, sistemul va lega 36.5 km de linii subterane cu aproximativ 645 km de linii.
Tokyo (anexa 4) este capitala si cel mai mare oras al Japoniei, precum si unul dintre cele mai
populate orase ale lumii, dupa statisticile din anul 1993, metropola insumand 11.631.901 de persoane.
Orasul este centrul cultural, economic si industrial al Japoniei. Industria este concentrata in zona Golfului
Tokyo, extinzandu-se spre Yokohama, producand aproape o cincime din totalul de produse economice,
acestea cuprinzand: industria grea (cu mai mult de doua treimi din total), si industria usoara, care este
foarte diversificata: produse alimentare, textile, produse electronice si optice, masini, chimicale, etc.
Aceasta vasta dezvoltare economica implica si un grad ridicat al poluarii, datorat emanarii de
substante nocive in atmosfera in urma proceselor de productie. De asemenea, numarul mare de
autovehicule contribuie la cresterea cantitatii de noxe din atmosfera. Pentru a se reduce gradul de poluare,
autoritatile locale incurajeaza folosirea transportului in comun, cum sunt metrourile si trenurile de mare
viteza, care fac legatura dintre diferitele parti ale orasului. De asemenea, se recurge la modernizarea
sistemului de sosele pentru a se evita aglomerarile si blocajele rutiere. Totusi mai sunt prezente probleme
in traficul rutier in anumite zone ale metropolei.
Mexico City (anexa 5) este capitala statului Mexic, fiind cel mai mare oras al acestei tari. Este,
totodata, si cel mai mare oras al emisferei vestice si reprezinta centrul cultural, economic si politic al tarii,
avand o populatie de 8.236.960 de locuitori, conform statisticilor facute in anul 1990. In acest oras se
produce aproximativ o jumatate din productia economica a Mexicului, aceasta fiind reprezentata de:
industria textila, chimica si farmaceutica, electrica si electrotehnica, precum si o dezvoltata industrie;
aditional la acestea se mai dezvolta si industria usoara, industria alimentara si cea textila.
II. SURSE ALE PRODUCERII FENOMENULUI DE SMOG

1. EMISIILE DE DIOXID DE SULF (SO2)

Emisiile de SO2 - reprezintă cantitatea de dioxid de sulf emisă în aer.


Periodicitate:- o dată la doi ani (există date pentru perioada 2005-2006, următoarea raportare în
2010 pentru anul 2008)
Datele se observă pe surse de emisie specifice fiecărei activităţi economice, fiind centralizate pe
activităţi ca o sumă a surselor de emisie potrivit SNAP (Selected Nomenclature for sources of Air
Pollution – Nomenclatorul Selectat pentru Sursele de Poluare a Aerului).
Dioxidul de sulf este un gaz incolor, amărui, neinflamabil, cu un miros pătrunzător care irită ochii
şi căile respiratorii.
Surse antropice de producere a SO2 (anexa 6) : sistemele de încălzire a populaţiei care nu
utilizează gaz metan, centralele termoelectrice, procesele industriale (siderurgie, rafinărie, producerea
acidului sulfuric), industria celulozei şi hârtiei şi, în măsură mai mică, emisiile provenite de la motoarele
diesel.
Agenţia Naţională pentru Protecţia Mediului inventariază emisiile în INEGES (Inventarul
Naţional al emisiilor de Gaze cu efect de Seră), conform metodologiei IPCC, iar nivelul emisiilor de SO2
este măsurat continuu la 117 staţii de monitorizare a calităţii aerului
Pragul de alertă este de 500 micrograme pe metru cub de aer (μg/m3), măsurat timp de 3 ore
consecutive în puncte reprezentative pentru calitatea aerului, pe o suprafaţă de cel puţin 100 Km2 sau
pentru o întreagă zonă sau aglomerare.
Valorile considerate limită sunt:
•350 μg/m3 – valoare limită orară pentru protecţia sănătăţii umane;
•125 μg/m3 – valoare limită zilnică pentru protecţia sănătăţii umane;
•20 μg/m3 – valoare limită pentru protecţia ecosistemelor (an calendaristic şi iarna 1 octombrie –
31 martie).
Metoda de măsurare pentru analiza dioxidului de sulf este cea prevăzută în ISO/FDIS 10498
(proiect de standard) "Aer înconjurător - determinarea dioxidului de sulf" - metoda fluorescenţei în
ultraviolet.

2. EMISIILE DE OXIZI DE AZOT (NOx)

Emisiile de NOx - reprezintă cantitatea de oxizi de azot emisă în aer.


Periodicitate:- o dată la doi ani (există date pentru perioada 2005-2006, următoarea raportare în
2010 pentru anul 2008)
Datele se observă pe surse de emisie specifice fiecărei activităţi economice, fiind centralizate pe
activităţi ca o sumă a surselor de emisie (anexa 7) potrivit SNAP (Selected Nomenclature for sources of
Air Pollution – Nomenclatorul Selectat pentru Sursele de Poluare a Aerului).
Oxizii de azot sunt un grup de gaze foarte reactive, care conţin azot şi oxigen în cantităţi
variabile. Majoritatea oxizilor de azot sunt gaze fără culoare sau miros.
Principalii oxizi de azot sunt:
- monoxidul de azot (NO), gaz incolor şi inodor;
- dioxidul de azot (NO2), gaz de culoare brun-roşcat cu un miros puternic, înecăcios. Dioxidul de
azot în combinaţie cu particule din aer poate forma un strat brun-roşcat. În prezenţa luminii solare, oxizii
de azot pot reacţiona şi cu hidrocarburile formând oxidanţi fotochimici.
Surse antropice de producere a NOx: procesul de combustie atunci când combustibilii sunt arşi la
temperaturi înalte, dar cel mai adesea ei sunt rezultatul traficului rutier, activităţilor industriale, producerii
energiei electrice. Oxizii de azot sunt responsabili pentru formarea smogului, a ploilor acide, deteriorarea
calităţii apei, efectului de seră, reducerea vizibilităţii în zonele urbane.
Agenţia Naţională pentru Protecţia Mediului inventariază emisiile în INEGES (Inventarul
Naţional al emisiilor de Gaze cu efect de Seră), conform metodologiei IPCC, iar nivelul emisiilor de SO2
este măsurat continuu la 117 staţii de monitorizare a calităţii aerului şi publicat la
http://www.calitateaer.ro/parametri.php
Pragul de alertă este de 400 μg/m3, măsurat timp de 3 ore consecutive în puncte reprezentative
pentru calitatea aerului, pe o suprafaţă de cel puţin 100 Km2 sau pentru o întreagă zonă sau aglomerare.
Valorile considerate limită sunt:
•200 μg/m3 NO2 – valoare limită orară pentru protecţia sănătăţii umane;
•40 μg/m3 NO2– valoare limită anuală pentru protecţia sănătăţii umane;
•30 μg/m3 Nox – valoare limită anuală pentru protecţia vegetaţiei.
Metoda de măsurare pentru analiza dioxidului de azot şi a oxizilor de azot este cea prevăzută în
ISO 7996/1985 "Aer înconjurător - determinarea concentraţiei masive de oxizi de azot" - metoda prin
chemiluminiscenţă.

3. EMISIILE DE HIDROCARBURI

Industria chimica prelucreaza o gama larga de materii prime pornind de la minerali pana la
produsi de sinteza: gaz metan, carbine, petrol, produse petroliere.Principalii poluanti provin de la fabricile
producatoare de acizi (anexa 8) care folosesc ca materie prima mineralele ce contin nemetalul din
compozitia acidului:sulf, clor, azot, fosfor.
Industria petrochimica produce carburanti si lubrefianti,cat si diversi compusi proveniti din
petrol care la randul lor constituie materie prima pentru alte sectii industriale.In diferitele procese
tehnologice au loc separari,distilari,desulfurariin urma carora sunt eliberati urmatorii
poluanti:hidrocarburi eliberate in timpul operatiunilor de incarcare,descarcare,transport;oxizi ai sulfului
obtinuti in procesul de desulfurare al petrolului, in operartii de incalzire, combustie.
Industriile petrochimica si carbochimica emit in atmosfera ca principali poluanti :hidrocarburi
aromatice-benzen si derivatii sai , utilizate ca solventi, reactivi, materie prima pentru obtinerea derivatilor
aromatici.
Industria lemnului, hartiei si celulozei-celuloza se obtine din lemn ,stuf si paie, prin doua
procedee:bisulfitic si sulfat.. In timpul proceselor tehnologice , sunt evacuate in mediu pulberi de lemn
care sunt retinute in cicloane umede si filter.In timpul macerarii se pot declansa insa mercaptani,sulfuri
urat mirositoare,incercarea de epurare a acestora avnd o eficacitate partiala.
III. MASURI DE PREVENIRE A FORMARII SMOGULUI (REDUCEREA
EMISIILOR DE OXIZI DE AZOT)

Tehnicile de reducere a emisiilor NOX din surse staţionare se grupează în două categorii: primare
( modificări aduse arderii) şi secundare ( tratarea gazelor de ardere).
O metodă suplimentară de reducere a emisiilor de oxizi de azot este înlocuirea combustibililor
actuali cu unii cu conţinut mai redus de compuşi cu azot.

1. MASURI PRIMARE DE REDUCERE A NOX


• Din studiul genezei NOx se constată că principalii factori, care determină formarea într-o
cantitate mai mare sau mai mică a acestei noxe, sunt temperatura ridicată şi excesul mare de oxigen, în
zona de ardere.
• Alături de acesti factori trebuie luată în considerare şi calitatea combustibilului, concretizată
prin conţinutul de azot şi puterea calorifică. În cazul cărbunilor un rol deloc neglijabil îl are conţinutul de
volatile, nu numai sub aspect cantitativ, dar şi sub alte aspecte, cum ar fi temperatura la care are loc
degajarea lor, viteza cu care se desfăsoară acest fenomen etc.
• Din punct de vedere tehnic, minimizarea producerii de NOx se realizează prin aşa numitele
măsuri primare, care, în fond, urmăresc scăderea simultană, în zona de ardere, atât a temperaturii cât şi a
coeficientului excesului de aer, uneori chiar până la valori subunitare.
• Aceste scopuri sunt atinse prin diverse metode, dar mai ales, prin aşa numita metodă de ardere
în trepte, care se aplică atât la nivelul focarului, cât şi la nivelul arzătorului.
Tehnicile primare de micşorare a emisiilor de NOX din surse staţionare au cunoscut trei generaţii:
• prima generaţie a constat în scăderea temperaturii de preîncălzire a aerului de ardere prin
următoarele metode:
- utilizarea excesului de ardere;
- recircularea gazelor de ardere evacuate în focar;
• a doua generaţie constă în:
- realizarea de arzătoare pentru NOX scăzut;
- o recirculare a gazelor de ardere evacuate în arzător;
• a treia generaţie constă în :
- arderea în trepte;
- perfecţionarea arzătoarelor pentru NOX scăzut;
- emulsionarea combustibililor cu apă.
Reducerea excesului de aer se realizează prin tehnicile:
- amestecarea combustibililor cu mai puţin aer, astfel încât să se reducă vârful de temperatură a
flăcării.
Măsura este eficientă pentru reducerea formării de NOX din combustibil şi pentru obţinerea unei
cantităţi mai mici de NOX termic. Funcţionarea cu exces de aer redus este aplicabilă tuturor tipurilor de
cazane şi poate duce la o scădere cu aproximativ 12-25% a NOX în unele centrale cu costuri minime.
- utilizarea aerului terţiar insuflat prin fante speciale amplasate deasupra arzătoarelor normale.
Aerul terţiar poate reprezenta 15...30% din aerul necesar arderii. Rolul lui este de a completa procesul de
ardere la o temperatură scăzută. Această tehnică se poate aplica la cuptoarele mari, cu mai multe rânduri
de arzătoare situate la înălţimi diferite, unde numai la arzătoarele superioare se introduce aer terţiar.
Această tehnică se numeşte overfire air (aer peste flacără ).
Arzătoare în trepte pentru praf de cărbune:
• Aplicarea metodei de ardere în trepte la nivel de arzător a condus la apariţia unei game speciale
de arzătoare, cunoscute sub denumirea de "arzătoare sărace în NOx".
• Există multe realizări practice şi studii care se extind asupra tuturor arzătoarelor turbionare
pentru combustibili solizi, lichizi sau gazoşi, precum şi pentru arzătoarele de tip fantă, folosite pe scară
largă, pentru echiparea focarelor mari, care funcţionează cu praf de cărbune.
• Drept cazuri limită se deosebesc introducerea în trepte a aerului respectiv introducerea în trepte
a combustibilului.
Cele mai importante mărimi constructive şi funcţionale:
• gradul de turbionare şi modul în care se realizează;
• amplasarea conductei de praf, respectiv a celei de aer central;
• modul în care se formează conturul de scoică, datorită recirculării interioare;
• raportul dintre impulsul pentru aerul secundar, introdus sub formă de aer de manta, la periferia
jetului primar, şi impulsul amestecului de aer primar şi praf de cărbune.
Tehnici:
• Combustibilul de adaos este introdus prin cele patru orificii amplasate în jurul arzătorului
turbionar, în scoica exterioară a flăcării primare, formându-se astfel o flacără puternic substoihiometrică;
• Compuşi ca NH3, HCN şi CO formaţi vor contribui la reducerea oxidului de azot format în
flacăra primară;
• Completarea arderii cocsului se face mult în aval, într-o zonă substoihiometrică de definitivare a
arderii, unde se introduce restul aerului necesar arderii, prin duzele amplasate deasupra arzătorului;
• Aerul de ardere se introduce în trepte (unui dispozitiv de forma unui difuzor conic, care are rolul
de a uniformiza amestecul combustibil;
• Praful de cărbune este introdus în trepte
• Pentru cărbunii săraci în materii volatile, cum ar fi antracitul sau semiantracitul, sunt necesare
măsuri suplimentare pentru asigurarea aprinderii, deoarece căldura degajată prin arderea volatilelor este
insuficientă. Pentru atingerea acestui scop, se impune cresterea temperaturii în zona de aprindere, prin
încălzirea suplimentară a amestecului de aer primar şi praf de cărbune. Se foloseste un concentrator de
praf, dispus în tubulatura de admisie a amestecului primar. Acesta permite separarea şi eliminarea prin
conducta de scăpare a circa 50 % din aerul primar şi 10 % din praful de cărbune şi înlocuirea acestora cu
aer secundar mai cald.
Tehnica de ardere în trepte constă în introducerea aerului în trepte deasupra focului, aerul primar
fiind amestecat cu întreaga cantitate de combustibil. Se produce o flacără, care este relativ rece şi săracă
în oxigen, condiţii în care formarea oxizilor de azot este inhibată. Amestecul combustibil-aer cu aerul
secundar creează o zonă de ardere sub-stoichiometrică (flacără primară). O zonă internă de recirculare se
creează datorită vârtejului aerului secundar şi a gurii conice a arzătorului.
2. MĂSURI SECUNDARE PENTRU DENOXAREA GAZELOR DE ARDERE
Aplicarea măsurilor primare determină o scădere importantă a concentraţiei oxizilor de azot în
gazele de ardere ce părăsesc focarul, dar nu şi suficientă pentru a corespunde normelor internaţionale
privind emisia de NOx, pe coşul de fum.
În scopul respectării acestora şi deci a protejării mediului ambiant, trebuie să se procedeze dacă
este nevoie şi la o curăţire (denoxare) a gazelor de ardere. Astfel de măsuri sunt denumite măsuri
secundare şi ele urmăresc reţinerea (legarea) oxizilor de azot din gazele de ardere, înainte ca acestea să fie
eliminate pe coşul de fum, spre mediul ambiant.
Instalaţiile pentru reţinerea oxizilor de azot din gazele de ardere, cunoscute în general sub
denumirea generică de "instalaţii DENOX", s-au dezvoltat, având la bază diverse procedee necatalitice
sau catalitice, care la rândul lor, se bazează pe fenomene de absorbţie, adsorbţie, reducere termică,
descompunere şi reducere chimică.
Adesea, procedeele de denoxare se "contopesc" sau "înlănţuiesc" cu cele de desulfurare a gazelor
de ardere.

3. PROCEDEE UMEDE ŞI USCATE DE DENOXARE, DENOXARE ŞI


DESULFURARE SIMULTANĂ (anexa 9)

4. REDUCEREA OMOGENĂ ÎN FAZĂ GAZOASĂ CU AMONIAC


Se cunoaşte că radicalii NHi au putere reducătoare asupra oxizilor de azot. Reacţia chimică
clasică de reducere este cu NH3,care generează radicalul NHi:
• NHi + NO → N2 + alte produse, i = 1...3;
Reacţiile de reducere a oxizilor de azot sunt în principal următoarele:
4 NH3 + 6NO → 5 N2 + 6 H2O;
8NH3 + 6NO2 → 7 N2 + 12 H2O;
În prezenţa oxigenului, se măreşte gradul de reducere:
4 NH3 + 4 NO + O2 → 4 N2 + 6 H2O;
4 NH3 + 2 NO2 + O2 → 3 N2 + 6 H2O;
În condiţii nefavorabile) temperaturi înalte, exces foarte mare de aer) se poate produce însă şi o
oxidare nedorită a amoniacului, cu formarea suplimentară de NO.
4 NH3 + 5O2 → 4 NO + 6 H2O;
De asemenea, se poate produce o reducere:
4 NH3 + 3O2 → 2 N2 + 6 H2O;
Sau formarea de N2O:
4 NH3 + 4O2 → 2 N2 O+ 6 H2O;
Pe cât de simple par aceste reacţii, pe atât de complicat este mecanismul lor, deoarece ele decurg
în mai multe etape ce se înlănţuie, funcţie de condiţiile existente în mediul gazos omogen.

5. REDUCEREA OMOGENĂ ÎN FAZĂ GAZOASĂ CU UREE


Ureea (NH2)2CO, diamida acidului carbonic se obţine industrial prin încălzirea CO2 şi a
amoniacului la 130 0C şi 50 bar. Se prezintă sub formă de cristale incolore şi este solubilă în apă. Ureea se
descompune termic, formându-se NH3 şi acid izocianic.
Procesul de piroliză a ureei începe după 132 0C şi se desfăşoară intensiv, în câteva secunde la 300
- 400 0C .
(NH2)2CO NH3 + HNCO
Procesul de denoxare se datorează radicalului activ NH2, care reacţionează cu NO şi dă naştere
azotului molecular şi apei, deci unor produse nepoluante.
Alţi agenţi reducători:
se pot folosi drept mediu reducător şi alte substanţe cum ar fi
– amestecul de apă oxigenată cu uree ((NH2)2COH2O2);
– formiatul de amoniu (NH4HCOO);
– acetamida (NH2COCH3);
• singura condiţie fiind legată de posibilă generare de radicali NH2

6. REDUCEREA CATALITICĂ SELECTIVĂ


Reducerea catalitică selectivă este cel mai răspândit proces secundar de denoxare şi are o largă
răspândire în Japonia, Germania, S.U.A.
În acest proces, transformarea oxizilor de azot în azot şi apă, decurge în urma reacţiei cu
amoniacul, în prezenţa catalizatorului TiO2 combinat cu V2O5 sau WO3.
Catalizatorul este asamblat din module tip fagure sau plăci, dispuse în mai multe straturi.
• În general modulul tip fagure constă dintr-un material ceramic, care conţine catalizatorul activ :
(TiO2 - V2O5) sau (TiO2 - V2O5 - WO3).
• În unele cazuri, masa catalizatorului se prezintă şi sub formă de structuri de plăci plate, dispuse
la o distantă de 6 mm una de alta.
• Catalizatorul sistem fagure se fabrică în două variante:
- cu secţiunea canalului de curgere a gazelor de 6 x 6 mm, atunci când este dispus înainte de
PAR;
- cu secţiunea canalului de curgere de 3,4 x 3,4 mm, atunci
când este dispus după REA.
Există doua variante ale procedeului SCR:
• sistem high dust, când gazele de ardere nedesprăfuite trec întâi prin catalizator, caz în care
electrofiltrul este unul normal, iar instalaţia de desulfurare, în cazul în care urmează celei de denoxare, nu
va trebui să suporte decât concentraţii reduse de amoniac; dezavantajele procedeului constau în gabaritul
sporit şi durată de viată mai redusă ale catalizatorului, respectiv cenuşa conţine amoniac;
• sistem low dust, când amoniacul nu mai ajunge în electrofiltru şi regimul de lucru (gabarit şi
durată) ale catalizatorului sunt îmbunătăţite; dezavantajele sunt legate de faptul că electrofiltrul trebuie să
funcţioneze la temperaturi înalte, existând riscul înfundării lui cu sulfat de amoniu şi praf fin, iar în staţia
de desulfurare, în cazul că este amplasată după, va exista o concentraţie considerabilă de amoniac.

7. TEHNICI DE REDUCERE A NOX DIN SURSELE MOBILE

Există milioane de maşini pe şoselele lumii, şi fiecare dintre acestea este o sursă potenţială de
poluare a aerului. În special în oraşele mari, nivelul poluării pe care maşinile o produc împreună poate
crea mari probleme.
Pentru a reduce poluarea şi implicit emisiile, producătorii de autovehicule au dezvoltat o
adevărată strategie, care tratează gazele de eşapament înainte ca acestea să fie evacuate şi elimină o parte
importantă a poluanţilor.
Tehnicile de reducere a NOx din sursele mobile se clasifică astfel:
• schimbarea configuraţiei motorului:
• schimbări în calitatea combustibililor ( reducerea conţinutului de azot, emulsionarea cu apă,
tratamentul cu ultrasunete;
• tratarea gazelor de eşapament;
• mai bună întreţinere şi utilizare.
Pentru a reduce emisiile de poluanţi, motoarele moderne controlează cu precizie cantitatea de
carburant pe care o consumă. Acestea încearcă să menţină raportul aer-carburant foarte aproape de
punctul stoichiometric, care reprezintă raportul ideal calculat pentru aer şi carburant. Teoretic, la acest
raport, tot carburantul ar fi ars utilizând tot oxigenul din aer. Pentru benzină, raportul stoichiometric este
de aproximativ 14,7:1, adică pentru fiecare livră de benzină ar trebui arse 14,7 livre de aer. În realitate,
amestecul carburant variază destul de mult în timpul funcţionării motorului, de la raportul ideal. În unele
cazuri amestecul poate fi sărac (un raport aer-carburant mai mare de 14,7) iar în alte cazuri
amestecul poate fi bogat (un raport aer-carburant mai mic de 14,7).
Majoritatea maşinilor moderne sunt echipate cu convertizori catalitici cu trei acţiuni. "Trei
acţiuni" se referă la cele trei emisii reglementate la a căror reducere ajută catalizatorul - moleculele de
monoxid de carbon, COV şi NOx. Convertizorul utilizează două tipuri diferite de catalizatori, un
catalizator de reducere şi un catalizator de oxidare. Ambele tipuri constau dintr-o structură ceramică
acoperită cu un catalizator metalic, în general platină, rodiu şi/sau paladiu. Ideea este de a crea o structură
care expune o suprafaţă maximă de catalizator la fluxul de eşapament, minimizând în acelaşi timp
cantitatea de catalizator necesară (catalizatorii sunt foarte scumpi).
Cei doi catalizatori sunt separaţi. Există două tipuri principale de structuri utilizate în
convertizorii catalitici: fagure şi bile ceramice.
Majoritatea maşinilor din prezent utilizează structura-fagure.
Catalizatorul de reducere este prima treaptă a convertizorului catalitic. Aceasta utilizează platină
şi rodiu pentru a ajuta la reducerea emisiilor de NOx. Când o moleculă de NO sau NO2 ia contact cu
catalizatorul, catalizatorul desface atomul de azot din moleculă şi îl reţine, eliberând oxigenul sub formă
de O2. Atomii de azot se leagă cu alţi atomi de azot fixaţi pe catalizator formând N2.
Catalizatorul de oxidare este a doua treaptă a convertizorului catalitic. Acesta reduce hidrocarburile
nearse şi monoxidul de carbon prin arderea (oxidarea) acestora asupra unui catalizator din platină şi
paladiu. Catalizatorul ajută reacţia dintre CO şi hidrocarburi şi oxigenul rămas în gazul de eşapament.
A treia treaptă este un sistem de control care monitorizează fluxul de eşapament şi utilizează aceste
informaţii pentru controlul sistemului de injecţie a carburantului. Există un senzor de oxigen montat
înaintea convertizorului catalitic, adică mai aproape de motor decât convertizorul. Acest senzor comunică
computerului motorului cât oxigen există în gazul de eşapament. Computerul motorului poate mări sau
micşora cantitatea de oxigen din gazul de eşapament modificând raportul aer-carburant. Acest sistem de
control permite computerului motorului să asigure funcţionarea motorului în apropierea punctului
stoichiometric şi de asemenea permite să se asigure existenţa a suficient oxigent în gazul de eşapament
pentru ca, convertizorul catalitic să poată arde hidrocarburile nearse şi CO.
BIBLIOGRAFIE

 Valeria Dițoiu, Nina Holban: Modificări antropice ale mediului, Editura Orizonturi
universitare, Timișoara, 2005;

 GAVRILESCU Elena (2007). Surse de poluare si agenti poluanti ai mediului. Editura


Sitech. Craiova ;

 Ionac Nicoleta, Sterie CIULACHE (2001). Evaluarea expunerii umane la actiunea


poluantilor atmosferici, “Comunicari de Geografie”, vol. V, Editura Universitatii din
Bucuresti;

 ROJANSCHI V., BRAN, F., DIACONU, Gh. ‐ Protecția şi Ingineria Mediului, editura
economica, 1997;

 Internet.