Pantagruel de François Rabelais 1

Fişă de lectură
Titlu: „Uimitoarea viaţă a lui Pantagruel feciorul uriaşului Gargantua”

Autor: François Rabelais

Editura: Ion Creangă

Ediţie: a II-a, 1989

Traducători: Ileana şi Romulus Vulpescu

 Naşterea lui Pantagruel

 „Povestea spune că Gargantua, cam pe la al patru sute optzeci şi patrulea an al
vie ii sale, a zămislit, împreună cu soa a lui, Badebec, fiică a regelui Amauro ilor
din Utopia un fecior de toată frumuse ea şi atât de gras şi nemaipomenit de greu,
încît mamă-sii din facere i s-au tras sfîrşitul.” (cap. 2, pag. 113)
 „Gargantua s-a hotărît să-i zică Pantagruel, panta însemnînd în greceşte
<<totul>>, iar gruel, pe limba agarenilor tălmăcindu-se <<însetat>>, ceea ce se
dovedi mai tîrziu a fi fost şi o profe ie, arătînd că Pantagruel va fi mai mare peste
înseta i” (cap. 2, pag. 114)
 Copilăria lui Pantagruel
 „la un singur supt sugea laptele de la patru mii şase sute de vaci”, „ca să-i facă o
crăticioară de fiert terciul şi alte papare cîte le capătă copiii de mîncare, fu nevoie
să dea mînă de ajutor to i căldărarii din Saumur (oraşul din Anjou), din Villedieu
(cel aflat în Normandia), din Bramont (aşezarea din Lorena), în sfîrşit, de prin
toate inuturile” (cap. 4, pag. 116-117)
 Gargantua „îl popri cu patru lan uri grele de fier şi-i în epeni leagănul, proptindu-l
cu nişte pari uriaşi. [...] Trei dintre lan uri servesc şi astăzi la-nchiderea unor
porturi din apropiere, pe timp de noapte: se-tind adică de-a curmezişul golfului, ca
să nu poată pătrunde nave străine. Al patrulea se spune c-ar fi fost luat de draci ca
să-l înlăn uie pe Scarao chi, pentru a-l potoli când se dezlăn uia, că-n vremea
aceea dobîndise tartorul un fel de vătămare de ma e ce-l chinuia rău de tot şi care i
se trăgea dintr-un suflet de căprar pe care-l mîncase făcut tocană cu ardei, la o
gustare.” (cap. 4, pag. 118)
 Călătoriile lui Pantagruel
 Pantagruel porneşte înspre Poitiers „să-şi limineze mintea”. Pleacă de acolo şi
trece prin Maillezais, Montpellier, Avignon, Valencia, Angers, Borges, Orléans.
(cap. 5, pag. 119-122)
 La Avignon, Pantagruel „s-a-drăgostit lulea, femeile de-aici fiind iube e foarte”,
iar „preceptorul său, pe nume Epistemon1, l-a scos pe dată din acest loc sfînt şi l-a
dus la Valencia” (pag. 121).
 Pantagruel de François Rabelais 2
Fişă de lectură

 „Apropiindu-se de Orléans” Pantagruel s-a întîlnit cu un student din Limoges care

„pocea limba fran uzească” (cap. 6, pag. 122-124).
 „După ce-a-nvă at o bună bucată de vreme la Orléans, Pantagruel s-a hotărît să
viziteze şi marea universitate de la Paris; [...] i-a ajuns la urechi ştirea că-n
împrejurimi se afla un gogeamite clopot îngropat adînc în pămînt de mai bine de
două sute paisprezece ani, pe care nu putuse să-l clintească nimeni din loc [...].
Pantagruel se duse la locul cu pricina şi, cu degetu-ăl mic îl ridică într-o clipită, de
parcă s-ar fi jucat c-un zurgălău.” (cap. 7, pag. 124)
 Capitolul al optulea este despre „cum Pantagruel, aflându-se la Paris, primi
scrisoare de la părintele său, Gargantua, cît şi copia acesteia” (pag. 127-128).
 „Luminate doamne, răspunse străinul, numele meu cel adevărat e Panurge, şi
acum vin din Turcia unde-am fost rob; bucuros am să vă povestesc pă aniile mele
care sunt mai ceva decît cele ale lui Ulise. Am să rămîn cu voi, şi dacă nu vă
supără să vă fiu tovarăş, am să vă urmez pînă la Judecata de Apoi, chiar de-ar fi să
vă duce i şi la dracu-n praznic pînă atunci, dar acuma am mare nevoie să-mi pun
burta la cale, cămi s-au ascu it din ii, ma ele mi s-au lipit de şira spinării, gîtlejul
mi s-a uscat de tot de-atîtea răbdări şi pofta mi-i fără margini.” (pag. 132, cap. 9)
 „Panurge era mijloc de stat, nici prea nalt, nici prea scund, cu nasul un picule
coroiat, ca mînerul de brici, şi pe vremea aceea avea treizeci şi cinci de ani sau
cam pe-aproape, şi era frumos nevoie-mare, cu purtări alese şi tare galant de felul
său, numai că ni el cam golan şi cam zurbagiu şi cu mare patimă din născare,
suferind el de-o boală, căreia pe vremea aceea i se spunea <<Lipsa de argin i,
grele suferin i>>. (Panurge însă cunoştea şaizeci şi trei de feluri şi de tertipuri
pentru a-şi face rost de bani, scăpînd de suferin ă, dintre care cel mai cinstit era
furtişagul pe furiş.) Mai era el iarăşi, cînd se afla la Paris, puşlama, be iv,
măsluitor, derbedeu, tîrîie-brîu, vîntură- ară, destrăbălat. Încolo, cel mai bun băiat
din lume, clocind mereu cîte una poli ailor şi-a străjii.” (pag. 136-137, cap. 11)
 „află Pantagruel că Dispozii, adică pe greceşte Înseta ii, ar fi trecut grani ele ării
lui, c-ar fi prădat un inut de cel mare din Utopia şi că acum ar fi asediind marele
oraş al Amauro ilor”, „Auzind toate astea, Pantagruel părăsi Parisul, fără să-şi ia
rămas-bun de la nimeni, căci treaba se cerea făcută cu multă repeziciune.” (cap.
13, pag. 146-147)
 Pe parcursul capitolelor 13-23 (pag. 146-176) se povestesc faptele din timpul
războiului cu Dispozii. Pantagruel alături de tovarăşii săi (Panurge, Carpalim şi
Epistemon) reuşeşte să îi înfrîngă pe dispozi şi uriaşi „în chip ciudat”: „Pantagruel
sim i nevoia să-şi uşureze băşica din cauza drogurilor pe care i le dăduse Panurge,
şi-şi lăsă udul asupra taberei, înecându-i pe to i; potopul se răspîndi pînă la zece
leghe de jur-împrejur, dar, potrivit cronicilor, dacă ar mai fi fost şi iapa lui taică-
său, Gargantua, şi s-ar fi uşurat şi ea, apoi ar fi fost un potop mai cumplit decît cel
din Biblie” (pag. 158, cap. 17). A urmat lupta cu Vîrcolac, în timpul căreia
Epistemon „avea capul tăiat”, dar „a fost iscusit vindecat de Panurge” (cap. 19,
pag. 163-167), iar regele anarh a fost însurat şi făcut vânzător de salată verde de
către Panurge (cap. 20, pag. 167-170). În final, Pantagruel a ieşit biruitor alăturin
de ai lui, dar a mai pătimit din cauza unei „movile de împu iciuni” din trupul său.
 Pantagruel de François Rabelais 3
Fişă de lectură

 Călătoria lui Pantagruel şi a tovarăşilor săi în căutarea Sfintei Butelci

 Pantagruel cucereşte Dispodia şi îl face castelan de ghiveci pe Panurge, căruia
„i-a intrat un gărgăune-n cap”, vrând să se însoare. Ajungând la proroaca din
Panzoust şi nereuşind să interpreteze profe iile ei, Panurge înso it de Pantagruel şi
ceilal i tovarăşi ai săi cutreieră insulele întâlnite în drumul lor către oracolul
Divinei Butelci. Ajunşi la destina ia finală, peregrinii sunt îndemna i să bea, iar
Panurge îşi dă seama că nu mai are nevoie de însurătoare, atâta timp cât poate
bea.
 „Ia închipuie- i, cu mintea limpede, chipul şi forma unui univers, în care să nu
existe nici un fel de datornic sau de creditor. O lume fără datorii! Astrele n-au să
mai aibă, acolo sus, nici o rînduială în mişcare. Între ele o să se işte învălmăşeală.
Jupiter, nemaisocotindu-se dator lui Saturn, o să-i şterpelească sfera şi cu lan ul
lui homeric o să spînzure spiritele, zeii, cerurile, demonii, geniile, eroii, diavolii,
pămîntul, marea, toate elementele. Saturn o să se-alieze cu Marte şi-are să
stîrnească tulburări în tot universul ăsta. Mercur n-o să mai vrea să-i slujească pe
ceilal i, căci nu le e cu nimic dator. Venera nu va mai fi venerată, căci n-a dat
nimic. Luna va rămînea sîngerie şi tenebroasă. De unde şi pînă unde să-i mai
împrumute soarele lumină? Nu-i e de fel dator. Soarele nu va mai lumina
pămîntul acelui univers. Astrele nu-şi vor mai exercita înfrîuririle prielnice,
deoarece pămîntul va înceta să le mai hrănească, dîndu-le vapori şi exhala iuni cu
care, după cum spune Heraclit, sînt nutrite stelele. Între elemente n-au să mai fie
corespunderi, alternări, transmuta ii, căci nu se vor mai socoti îndatorate unul fa ă
de altul, de vreme ce nu şi-au dat nimic unul altuia. Pămîntul nu va mai da apă;
apa nu se va mai preface în aer; aerul nu se va mai transforma în foc; focul nu va
mai da căldură pămîntului. Pămîntul nu va mai da naştere decît la monştri: titani,
aloizi2, uriaşi; n-o să mai plouă ploaie, nu va mai luminá lumina, n-o să mai
vîntuie vîntul, nu va mai fi vară, nu va mai fi nici toamnă. Lucifer nu se va
dezlega de lan uri şi, ieşind din străfundul iadului, împreună cu Furiile, cu
Pedepsele şi cu Dracii încornora i, o să vrea să izgonească din ceruri to i
Dumnezeii, atît pe cei ai neamurilor mari, cît şi pe cei ai neamurilor mici.”
(Panurge, pag. 186-187, cap. 27)
 „Dar închipuie- i acum o altă lume, în care tot omul împrumută, tot omul e dator,
to i sînt datornici, to i dau cu-mprumut.”, „Ce armonie ar fi în mişcarea cerească!
Cîtă simpatie între elemente! Cum s-ar mai desfăta Natura privindu-şi operele şi
roadele!” (Panurge, pag. 188, cap. 27)
 „Mă rog Domnului ca mai bine să zac mort în epenit la picioarele tale, decît să mă
văd viu şi însurat fără făgăduin a ta.” (Pantagruel către Gargantua, pag. 197, cap.
32)
 Pantagruel de François Rabelais 4
Fişă de lectură

 În drumul lor către oracolul Divinei Butelci, Pantagruel şi ai săi tovarăşi au vizitat
mai multe insule:
 Insula Madamoth, de unde Pantagruel a cumpărat „mul ime de lucruri
frumoase” (cap. 34, pag. 204-205)
 Procura, în care trăiesc pricinaşii, care „îşi cîştigă pîinea lăsîndu-se bătu i”
(cap. 38, pag. 214-218)
 Insulele Talmeş-Balmeş (cap. 39, pag. 218-219)
 Insula Macreonilor de unde au pornit către Insula Nevoiaşilor, „unde
stăpînea Lăsatusecului” (cap. 45-46, pag. 233-239)
 Insula Grozavă, unde Pantagruel este confundat cu Lăsatulsecului şi se
luptă cu Chiştile, dar la final face pace cu regina lor (cap. 47-49, pag, 239-
248)
 Insula papatiflilor (cap. 50, pag. 248-250)
 inutul Masirelui Gaster „cel dintîi magistru-n arte din lume” (cap. 52,
pag. 253-263)
 Insula Canef, în care trăiau ipocri i, prefăcu i, fă arnici, mî e-blînde,
farisei, schimbarnici, cutre (cap. 53, pag. 262-266)
 Insula Sunătoare, unde pustnicul Prohabus „ne ospătă într-un fel ciudat” şi
„ne puse la post patru zile-n şir”: „în prima zi postirăm în dodii, a doua în
bobote, a treia anapoda şi-a patra bătînd cîmpii” (cap. 54, pag. 266-272)
[„La miezul nop ii, Paracliserul ne trezi să mai bem ceva, zicînd:
- Voi, cei din cealaltă parte a lumii, spune i că ignoran a e mama
tuturor relelor şi ave i dreptate; cu toate astea n-o izgoni i defel, trăi i în,
cu, prin ea.”]
 Insula Fierătăilor şi Insula Co căriei (cap. 55, pag. 272-274): „Atunci mi-
am dat eu seama de ce pe lume sînt pu ini jucători care să nu pomenească
de dracu, pentru că, atunci cînd se roagă la zaruri, le rostesc totdeauna
numele strigînd: Hai, Şase-şase! (ăsta-i dracul cel mare); <<Ecu-ecu,
drăgălaşule!>> (ăsta-i dracul cel mai mic); <<Patru-doi, fră ioare!>>
(ăştia-s ceilal i, cu care se face frate la greu)” (pag. 274)
 Grefa3, unde locuia Japcan Ghiarelungi, arhiducele motanilor cotoşmani
(cap. 56, pag. 274-281) – „cea mai hidoasă dihanie care s-a văzut
vreodată” (pag. 276)
 Insula Apedef ilor (în greceşte, <<a ignoran ilor>>) (cap. 57, pag. 281-
287): „Aici, din porunca lor, toate treburile se fac din neştiin ă şi nu e
nevoie de dreptate şi adevăr” (pag. 286)
 Entelehia, regatul Chintesen ei (cap. 58, pag. 287-290): „Regina noastră
vindecă de orice boală fără să pună mîna, ci numai cîntînd bolnavului un
cîntec potrivit cu suferin a lui.” (pag. 288), „Ofi erii ne rugară, în numele
 Pantagruel de François Rabelais 5
Fişă de lectură
ei, s-o iertăm că nu ia masa cu noi, deoarece nu mînca altceva decît
categorii, abstrac ii, adevăruri, silogisme, concepte, antiteze, nega ii,
metempsihoze, viziuni, transcenden e.” (pag. 289)
 Insula drumurilor, „în care drumurile drume esc” (cap. 59, pag. 291-293)
 ara de mătase (cap. 60, pag. 294-295)
 Lanternía (cap. 61, pag. 296-297)
 Insula în care se afla oracolul Divinei Butelci (cap. 62-63, pag. 297-305)
 „Preoteasa Bacbuc4, ne spuse ea, nu v-ar primiîn templul Divinei Butelci dacă n-
ar vedea la voi în pantofi frunze de vi ă, ceea ce insemnează că sînte i oameni care
călca i vinul în picioare şi că-l stăpîni i voi pe el, nelăsîndu-l să vi se urce la cap.”
(„luminata noastră lanternă”, cap. 62, pag. 298)
 „Nimic mai mult, răspunse Bacbuc, deoarece Trinc este un cuvînt universal,
cinstit şi în eles de toate neamurile şi care înseamnă: Bea. Vinul are puterea de-a
umple sufletul cu tot adevărul, cu toată ştiin a şi cu toată în elepciunea. Dacă ai
luat seama la ceea ce stă scris pe frontispiciul templului, ai putut în elege că în vin
stă scris adevărul.” (cap. 63, pag. 305)

1
Epistemon – în greceşte <<învă atul>>; în Pantagruel simbolizează ştiin a
2
Aloizi – uriaşi mitologici
3
Grefa – inut de fantezie simbolizând tribunalul şi lumea justi iei
4
Bacbuc – în ebraică <<sticlă>>, <<clondir>>; numele preotesei care slujeşte în templul
Divinei Butelci şi, uneori, supranumele Divinei Butelci