Sunteți pe pagina 1din 727

srr m'fc

© 13

Q 5)
©
%V
4»S

INTRU SLAVA SFINTEI $1 CELEI DE 0 FIINJA,


S.
DE VIAf A FACATOAREI §1NEDESPARJITEI TREIMI f>4
^iLV

TALCUIREA
EVAN GHELIILOR
A A
o 51
^AV

vMZMNII

LA TOATE DUMINICILE

c?

m
LUCRARE PUBLIC ATA CU BINECUVANTAREA i
A PREAFERICITULUI PARINTE
r/ k
DANIEL 0
jm PATRIARHUL BISERIC1I ORTODOXE ROMANE

A 4

m
EDITURAINSTITUTULUI BIBLIC §1 DE MISIUNE ORTODOXA
BUCURE§TI - 2014

L/ A
© A
yA«3
Toate drepturile rezervate
EDITURAINSTITUTULUI BIBLIC §1 DE MISIUNE ORTODOXA

ISBN 973-9332-09-9
.U<r- m

m m.
Ii
Si
■i'W
P
1:^

0 M
M
.-F-V.
(PuvAnt inainte
11

m
m
p iteratura noastra omiletica beneficiaza astazi de un
numar insemnat de caiti continand predici ale imor
i;', ■'»
M autori reprezentativi, in special din randurile ierar- M
M hilor §i profesorilor de teologie. In aceste conditii, oare mai pot fi
considerate actuale Talcuirea Evangheliilor $i Cazaniile la toate du-
minicile, cu o vechime de peste 200 de ani? Da, cartea aceasta nu-
mita pe scurt Cazania1 este §i astazi utila §i actuala, deoarece con-
tinutul celor 57 de omilii exegetice, dublate de tot atatea predici
gMs
tematice, corespunzatoare tuturor duminicilor de peste an, este
unul foarte valoros, fiind o sintezd a talcuirilor patristice la textele m
Sfintelor Evanghelii, exprimate concis §i pe mtelesul tuturor cre- hzx.
m dincio$ilor ortodoc$i.
Importanta cartilor de talcuire a Evangheliilor §i de indrumare
M
a vietii credincio§ilor pe calea mantuirii rezulta si din rolul covar-
Sitor avut in cultivarea unMtii de limM romaneascS. §i de afirmare fit*.
a identitZtH nationale m toate cele trei provincii istorice romane§tL
Mai intai amintim Cartea de invfyZturM, tiparita de Diaconul Coresi,
la Brasov, in anul 1581, Cazania Sfantului Mitropolit Varlaam al
Moldovei (1643), tiparita „pentru toatd semintia romaneascS.",
M
Cheia mtelesului, tiparita de Mitropolitul Varlaam al TTarii Ro-
m
manesti (Bucuresti, 1678) si apoi, lucrarea lui Dositei Filitti, Mitro-
W
■**%.
m
politul jarii Romanesti (1793-1812), care a binecuvantat prima tra- m
m
fe
ducere in limba romana a Chiria codromion ului2 lui Nichifor m
ii
Teotoke (1731-1800) si tiparirea lui in anul 1801, la Bucuresti, mar-
turisind in Predoslovie ca aceasta carte se adreseaza „ tuturor citi-
torilor ce sunt adevarad fd ai Bisericii". Cei doi traducatori ai aces- II
tei carti, calugarii Gherontie si Grigorie (viitorul mitropolit al X^rii
Romanesti, Grigorie Dascalul), spun, in Predoslovia semnata de ei,
ca osteneala lor ii are in vedere pe toti pravoslavnicii crestini, „ cei i
IIk
1
„Cazanie" (slav. Ka^amie): Inviifituri, indemn, povafi.
iwS 2
„Chiriacodromion" (gr, KvpicdcoSpopiov): Parcurs/Itincrariu duminical.
.tS
"toi.
i ^
4 CUVANT INAINTE
fM sag
de pretutindeni, cad slujesc cu limba aceasta romaneascd, nu nu-
mai m vremu rile acestea de acum, ci $i m cele viitoare, m neam $i
neam"3. Cuvinte profetice, pentru ca, nu peste multa vreme, cartea
este intalnita §i in Moldova, unde, peste 10 ani, Mitropolitul Ve-
niamin Costachi binecuvinteaza tiparirea Chiriacodromionului cu
/V 1 • • 1 . -1 I. . < x-_ _ . • , . . __ . -
talcuiri la pericopele din Apostol (Manastirea Neamt, 1811), iar in M
^^ ^ ' - "" * . - - --
Ardeal,' Chiriacodromionul cu talcuiri la Evangheliile
C-7 de peste
± an
apare mai tarziu cu binecuvantarea Sfantului Mitropolit Andrei
§aguna (Sibiu,1855).
China codromion ul lui Nichifor Teotoke tiparit in anul 1801, la
Bucure§ti, a fost reeditat in 1837 de Mitropolitul Nifon al X^bi
Romane§ti. Pe baza acestuia, o editie diortosita a fost publicata in
c anul 1973 de Patriarhul Justinian, iar cea mai recenta editie a fost
publicata in anul 2005, cu binecuvantarea vrednicului de pomenire
Patriarhul Teoctist, la Tipografia Institutului Biblic §i de Misiune al
Bisericii Ortodoxe Romane din Bucure§ti.
+J,*,
Astfel, Cazania a devenit populara §i se remarca prin profun-
zimea talcuirilor la fiecare pericopa sau lectura evanghelica, expri-
mate intr-o forma literara plina de frumusefe, vioiciune §i expresi-
vitate stilistica. Din acest motiv,- de§i in editia prezenta exprimarea
I a fost adaptata lexicului actual, cum este §i firesc, totu§i s-au pas-
trat in buna masura mireasma §i dulceata Jimbii vechilor cazanii",
placuta auzului §i mangaietoare pentru suflet.
§i astazi, Cazania reprezinta, intai de toate, un izvor omiletic
sigur, accesibil $i util pentru o predict pastoral a ziditoare de suflet.
Nu intamplator, pentru fiecare duminica sunt randuite cate doua
modele: unul fiind omilie exegetica la Evanghelie, iar altul predict
tematicd pastorals, folosindu-se metoda alternantei, dar §i a com-
•■ur
plementaritatii. De aceea, avand modelul Cazaniei, in anumite
V-V.
duminici putem folosi, direct sau ca izvor de inspirafie, fie talcuirea
verset cu verset a pericopei evanghelice, adica o clara omilie exe-
geticS, fie o predicS tematicS, dezvoltand una din temele cuprinse
in Evanghelia zilei, pe care o putem adapta, desigur, la realitatile
concrete ale vietii din parohie sau manastire, ori din a§ezaminte
m
biserice§ti filantropice, educationale §i culturale.
In principiu, fiecare slujitor al Altarului §i pastor de suflete tre-
buie sa prezinte la amvon omilii sau predici pe care le-a pregStit

3 Predoslovii transliterate de I. Bianu §i N. Hodo§, m Bibliografie romaneascil veche,


vol. II, Bucure§ti, 1910, pp. 423-424.
zr-r,-\-z

m
CUVANT INAINTE y,*!


personal, iar Cazania sa constituie doar un izvor principal, de
m
referinta, completat §i cu alte surse, cum sunt omiliile Sfintilor
Paring §i predicile unor slujitori ortodoc§i ai Sfantuiui Altar renu-
Wi
miti: ierarhi, profesori de teologie ori preoti de manastire §i preoti m
de mir, cu vocatie omiletica deosebita. Insa cand preotul nu a reu-
t#!) §it sa pregateasca o predica personala, din cauza unor imprejurari
II
neprevazute, el poate recurge cu folos §i la citirea Cazaniei, ori
Pi poate da binecuvantare ca aceasta sa fie citita de un diacon sau un
cantaret bisericesc, ori de un teolog mirean. Trebuie insa ca ace§tia
^tH m
Us sa aiha o dictie clar&, un ton cald $i o voce naturals, adaptata
s-.
§$
mereu continutului, deoarece receptarea cu folos a unui text citit
depinde, in buna masura, de calitatea lecturii.
?Wi5 Ascultand predica in cadrul Sfintei Liturghii, citita cu evlavie §i
smerenie din Cazanie, ori rostita de la amvon dupa cuviinta, cre-
dincio§ii vor fi mereu „pStrun$i la inimS", precum odinioara mul-
:•«
timile din ziua slavita a Cincizecimii sau a Pogorarii Sfantuiui Duh,
in urma predicii Sfantuiui Apostol Petru (cf. Faptele Apostolilor 2,
37). Aceasta „pStrundere la inimS" inseamna, de fapt, o lucrare a
harului credintei, dupa cum marturise§te, mai tarziu, Sfantul
Apostol Pavel cand zice; „Credinta este din auzire, iar auzirea prin
cuvantul lui Hristos" (Romani 10, 17). Astazi (§i pana la sfar§itul
veacurilor) tod cei ce vor asculta, in sfintele biserici, cu evlavie §i
atentie invataturile izvorate din Sfintele Evanghelii, vor fi patrun§i
de harul dumnezeiesc care ajuta pe cre§tinii traitori §i faptuitori sa
creasca spiritual intr-o sporire a credintei, iar pe cei mai putin
F-r.
ata§ati de sfintele slujbe, sa puna un inceput nou $i bun pe calea
mantuirii. Dupa cum se cunoa§te, scopul principal §i punctul cul-
minant din timpul Sfintei Liturghii este impSrtSgirea clerului §i a

.aKs credincio$ilor mireni cu Trupul $i Sangele Domnului, dar aceasta


este precedata, ca pregatire, de primirea in sublet a Cuvantului
Domnului, prezent m Evanghelia talcuM de predicator. In acest
m
»« sens, Parintele Dumitru Staniloae vorbeste de prezenta lui Hristos
nu numai in Sfantul Potir, ci $i prin alte forme care tin de spatiul
sacru al Bisericii §i anume: „prin cuvintele Sale din Evanghelii, sau
cele rostite de preot, primite cu crediigS prin rugSciuni; prin cuvin-
8^4
tele §i gesturile rostite $i sSvapite de preot la ierurgii $i Taine'd.
^ i-
4
Detalii, In vol. Spiritualitete $i comuniune In Liturghia OrtodoxS, Ed. Institutului Biblic
$i de Misiune al Bisericii Ortodoxe Romane, Bucure^ti, 2004, pp. 174-175.

£*$£.
CUVANT INAINTE

m A§adar, citirea Cazaniei, dimpreuna cu celelalte forme ale


transmiterii sau imparta§irii Cuvantului lui Dumnezeu, are menirea
de a lumina $i int&ri credinta, dar §i de a face simfita prezenfa
haded a iubirii lui Hnstos m inimile ascuMtonlor. Din acest motiv,
eel ce sluje§te Cuvantul lui Dumnezeu trebuie sa fie mereu m stare
de veghe $i de pregdtire spirituald, urmand indemnul Sfantului m
S
Apostol Pavel catre episcopul Timotei: „Ia aminte la tine insud §1
la mvdtdturd; stdruie m ea, edei, fdcand aceasta, §i pe tine te vei
mantui, §i pe cei care te ascultd" 0 Timotei 4, 16).
In incheiere, dorim sa exprimam bucuria de a oferi slujitorilor Si*.
Sfintelor Altare, din tara §i din diaspora, o noua editie, acum ilus- m
PI
txata color, a Cazaniei indatinate, aratand astfel recuno§tinta §i pre-
lii? tuire memoriei ostenitorilor mainta§i in traducerea §i tiparirea Cazaniei.
De asemenea, exprimam aprecieri deosebite pentru actualii dior-
r:-^ m
tositori, redactori §i tipografi de la Institutul Biblic §i de Misiune
Ortodoxa al Patriarhiei Romane, care au contribuit la aparitia aces-
tei editii noi a Cazaniei in anul mantuirii 2014.
'*.tV-' ii
Ne rugam Preasfintei Treimi sa binecuvinteze pe toti slujitorii %
Ht
»*■»
amvonului, care vor prepii dupa cuviinta aceasta carte omiletica
IK traditionala, precum si pe toti drept-maritorii crestini, care vor as-
culta cu evlavie si vor implini cu ravna invataturile ei duhovnicesti!
ss?
>•«
m
.-OK: Wk
V

M
rtiV
fe
f DANIEL
w
PATRIARHUL BISERICII ORTODOXE ROMANE
M


it
m
.-4 -:v. m
Bucure§ti, la sarbStoarea Sfintilor Ma/tin Brancoveni, 16 august 2014

te m
# M

ji
%

i
nitfiTO midiM
,V.-'
||
m
m *--JL
B

m <s \
■\ m

m
M
i
M M

il W&
i
i'Pi
Pi £S$
s is
fef

m
il

It
II
te4 ill
S/alciurea c^o a/uj/t e/iei M
«
sfe4ri
tfiu/f u/iicii ^Bchsli/or
w%
m
ft fSJoa/p /, i-'/yJ

M
i Sfivitl c/'eftini, *0.
^3 J
m J vanghelia ce s-a citit astazi cuprinde toatd taina cea mare -M
St?,
O a na§terii celei fara de ani din Tatal a Fiului §i Cuvantului m
1 M
i| lui Dumnezeu §i randuiala cea dumnezeiasca §i negraita a
Si«
5>r4
"'4>. Intruparii Domnului lisus Hristos din Sfanta Fecioara. Deci,
fe noi vom ruga pe Datatoml de lumina, Dumnezeul eel fara de
mceput §i Tatal Domnului nostru lisus Hristos, sa ne trimita de
sus iluminarea Lui, pentru talcuirea cuvintelor evanghelice ce
1 ne stau inainte, iar voi, prin luare-aminte §i evlavie, sa va mal-
tati mintea la ascultarea invataturii credintei celei de suflet
mantuitoare.

„La mceput era Cuvantul" (Joan 1, 1). ad


*u*.
&S&
Prin cuvintele „la mceput", Evanghelistul loan a aratat
m
inceputul eel fara de mceput, adica pe Dumnezeu Tatal, iar m
it'it
p
8 TALCUIREA EVANGHELIEI m
Wit
k
M
prin cuvantul „ era" arata ca n-a fost niciodata o vreme in care

Vfrif6. Fiul lui Dumnezeu sa nu fi fost, ci ca dinainte de veci El s-a


nascut din Tatal §i ca impreuna cu Tatal El este dinainte de
veci. Precum nu s-a vazut vreodata raza de soare fara lumina
-
M soarelui, tot a§a nici Fiul n-a fost vreodata fdra de Tatal, ci M.
rmpreuna, in acela§ici timr^
timp, Tot^ ci. ysimpreuna,
Tata, §i in^ m in Clci
acela§i timo
timp,
Fiu,, ^precum3§i raza -§i lumina
- X ' in ^ acela§i timp,
sunt impreuna,
ft*.
raza, §i impreuna, m acela§i timp, lumina, lisus insu§i martu-
M
rise§te despre Sine, zicand: „Crede^i Mie ca Eu sunt mtru Tatdl
IT$i TatZl mtru Mine" (loan 14,7 11).
§i pentru ce a numit evanghelistul pe Fiul lui Dumnezeu
„Cuvant" §i nu „Fiu", zicand: „La mceput era Cuvantul"? L-a
numit „Cuvant" §i nu „Fiu", ca nu cumva, auzind cineva vor-
1— 1 ^ /-> M ^ TCJ t <-1X X-. ^-W-A ♦-x >^1 O /O of-yr* oi oX /^\ X /-«X
bindu-se de „Fiu", sa se gandeasca omene§te §i sa creada ca
aici se intampla tot a§a ca §i la na§terea fiilor oamenilor. Ase-
manare are Fiul lui Dumnezeu mai degraba cu cuvantul mintii
omenesti. Din mintea noastra, fara de patima §i fara mijlocirea
vremii, iese cuvantul; din Dumnezeu §i Tatal, fara de patima
§i mai presus de vreme, se na§te Fiul. Cuvantul mintii, in gura
noastra, se face graitor; Fiul lui Dumnezeu, in pantecele
Fecioarei, trup S-a facut. Cuvantul graitor se aude si se scrie;
Fiul lui Dumnezeu facandu-Se Om, S-a auzit, S-a vazut si cu-

d -:" noscut S-a facut. Pentru aceasta „Cuvant" a numit evanghelis-


tul pe Fiul, ca sa arate nasterea cea adevarata din Tatal, sa
binevesteasca despre fiinta Fiului, sa arate unirea cea mai pre-
m
A; ^
Wi< sus de timp a Fiului cu Tatal si sa pregateasca sufletele as-
cultatorilor pentru dumnezeiasca invatatura a intruparii Fiului
lui Dumnezeu. Deci, prin aceste cuvinte: „La mceput era Cu-
vantul", inteleptitul de Dumnezeu evanghelist, invatandu-ne tSSf1
pe noi aceste mantuitoare invataturi, continua zicand II

Qi Cuvantul
„§i r^inrantiil era
/=>r<3 la
la Dumnezeu"
Tinmn&'r&n" (Joan
(Tnctn 1,
1 1).
14
>s<
Prin aceste cuvinte ne arata deosebirea persoanei Fiului
^ .v-l • - v.- 1 _V -1^.1
de aceea a Tatalui, invatandu-ne ca altul este Tatal §i altul este
Fiul dupa ipostas, de§i sunt una dupa fiinta §i fire. Sa se m-
Sineze, dar, ereticii care tagaduiesc cele trei persoane ale
Preasfintei Treimi, spunand ca numai una este persoana

Jk*i
m e
DUMINICII PA§TILOR & /■»
ten

Dumnezeirii, care se arata uneori ca Tatal, alteori ca Fiul §i


alteori ca Duhul Sfant, pentru ca zicand evanghelistul „Cu- M
0s-;
m
vantul era la Dumnezeu", a aratat lamurit cele doua persoane:
pe a Fiului prin cuvintele „Cuvantul era" §i pe a Tatalui prin
i Mi
cuvintele „era la Dumnezeu". §i, pentru ca pana acum a
. *• -."Hi amintit de doua ori de „Cuvantul", fara ca sa arate cine este 0$
■iti* m
Acesta, a adaugat indata:
m
„§i Dumnezeu era Cuvantul" (Joan 1,1).
Wk „Cuvantur' despre Care el vorbe§te ne mcredinteaza ca
va'
este Dumnezeu. Cu aceste cuvinte el a pus in inimile credin-
cio§ilor temelia cea dintai a dreptslavitoarei credin^e §i a astu- w
pat gura cea hulitoare a ereticilor, care zic ca Fiul §i Cuvantul
lui Dumnezeu nu este Dumnezeu. lar, pentru ca sa intipa-
reasca §i mai mult in cugetele noastre aceasta cereasca inva- 0.
S
> -n
tatura §i sa sadeasca aceasta dumnezeiasca credinta in adancul
sufletelor noastre, repetand cuvantul, evanghelistul zice iara§i:

„Acesta era mtru mceput la Dumnezeu" (Joan 1,2).


M „Cuvantur\ anume Fiul lui Dumnezeu si Dumnezeu, P
?=•?=
if-, „Acesta era mtru mceput la Dumnezeu", adica dinainte de veci
§i impreuna pururea vietuitor. „Era mtru mceput la Dumnezeu"
nu cu chip supus, precum sunt cei zidih, ci ca Acela ce are
tm
4-S"
M stapanire peste toata zidirea. „Era mtru mceput la Dumnezeu",
nu ca un sfant sau ca un inger, care prime§te in dar, de la
Dumnezeu, stapanirea §i puterea, ci ca Fiu al lui Dumnezeu §i
ii Dumnezeu dupa fire, avand stapanirea §i atotputernicia ca §i
Tatal Sau, dupa cum ni se arata prin cuvintele ce urmeaza:

.'clA' „Toate prin El s-au f&cut; ?i El nimic nu s-a


f&cut din ce s-a f&cut" (Joan 1, 3).

lata, iubih cre§tini, cat este de mare stapanirea §i puterea


Fiului lui Dumnezeu! „Toate", adica cerul §i pamantul §i ma-
rea; „Toate", adica ingere§tile oranduiri, cate sunt mai presus
de cer: scaunele, heruvimii si serafimii; incepatoriile, arhan-
ghelii si ingerii. „Toate" cate sunt vazute si nevazute s-au facut
prin Insusi Fiul lui Dumnezeu. Dar, auzind cuvintele „prin
\4
0KCT9w.~~.-~-~- wp — — —
M

10 TALCUIREA EVANGHELIEI
|
;f: . I
El s-au facut", sa nu intelegeti ca Dumnezeu Tatal a folosit pe
Fiul Sau, la facerea lumii, precum stapanul pe sluga ori
Ivt: ■ me§terul pe ucenic.
Dupa cuvintele „Toate prin El s-au fZcut; $i f&rS. El nimic
ff-ti
nu s-a fUcut", evanghelistul a adaugat §i cuvintele: „din ce s-a
f&cut", ca sa nu socotim cumva ca si Duhul eel Sfant s-a facut
prin Fiul si deci ca Duhul Sfant ar fi si El facut si zidit, ca si
celelalte fapturi. Preasfantul Duh este nezidit si nefacut El este
Dumnezeu dupa fire,. purcezand
^ din Tatal, si impreuna Ziditor
cu Tatal si cu Fiul, dupa cum graieste psalmistul: „Cu cuvan-
tul Domnului cemrile s-au intMt §i cu duhul gurii Lui toatd.
puterea lor" (Psalmul 32, 6). Dupa ce, prin aceste cuvinte,
dumnezeiescul evanghelist ne-a aratat pe Fiul si Cuvantul lui
+-
Dumnezeu atotputernic §i Facator al tuturor fapturilor, el ne
infati§eaza mai departe chipul Dumnezeirii lui Hristos,
spunand:

Jntru El era viata §i viata era lumina oamenilor"


(loan 1, 4).
ii ' ll
Ne arata, deci, ca Fiul si Cuvantul lui Dumnezeu, fiind
dintru inceput
mceput Facator
Eacator deae viata si Izvor
tzvor alai vietii
viepi si Viata
viata insasi,
rii=> viata al
este datator de ol fiitmror n(^]r^r vii. Moise, descriind zidi-
tuturor celor 7idi-

rea trupului omenesc de catre Dumnezeu, zice: „Atunci, luand


Domnul Dumnezeu l&ranS. din p&mant, a f&cut pe om §1 a
suflat in fata lui suflare de viata. $i s-a Dcut omul fiint& vie"

i". ^ f (Facerea 2, 7), adica omul s-a facut viu si insufletit, ceea ce
inseamna ca prin insuflarea lui Dumnezeu omul a luat suflet
cuvantator, datator si de cuvant si de viata. Aceasta viata „era
IS
lumina oamenilor", pentru ca numai sufletul are partea cea
cuvantatoare, iar cuvantul este lumina, care povatuie^te §i
m
WXXX ^XV.
lumineaza pe om spre XX X ^X ^
mtelegereaV, XX binelui §i
yx a raului. lata,
-, dar,7
cum viata este lumina oamenilor. Dar „Viata" mai este Insusi
Fiul si Cuvantul lui Dumnezeu, Care a zis despre Sine: „Eu
sunt invierea §i viata" (loan 11, 23), pentru ca, inviind din
mopi, a inviat firea cea cazuta in pacat a oamenilor si a daruit
omului viata cea vesnica. Dar acest Fiu al lui Dumnezeu este
♦-<*
DUMINICII PA§TILOR 11
m
il
§i Jumina oamenilor", dupa cum El Insu§i zice: „Eu sunt Lu-
.t-v*-
mina lumii" (loan 8, 12), adeverind ca este „Lumina cea ade-
B
v3rat%, Care lumineaza pe tot omul, care vine m lume" (loan m
1, 9). De aceea, evanghelistul arata, in continuare, cum lu-
W4
creaza lumina aceasta, zicand:
m
c: •„ • i
„§i
775- lumina
—y lumineazd
— in intuneric y§i intunericul nu
a cuprins-o" (loan
n oujpmis-u yiuiui 1,
±, 5)
oj.

Dar care este intunericul acesta? Pacatul se nume§te intu-


neric, fiindca intuneca mintea omului §i-i rape§te lumina cu
vantului dumnezeiesc. In acest intuneric al pacatului erau oa-
m ;v
m menii cazuti, inainte de Intruparea Fiului lui Dumnezeu, dupa
cum ne spune §i Apostolul Pavel, zicand: „Altadata erafi mtu
neric, iar acum suntetf lumina intru Domnul" (Efeseni 5, 8). lar
cand a binevoit Dumnezeu sa trimita pe Cel Unul-Nascut Fiul
Sau in lume, „Poporul care statea in intuneric a vazut lumina
mare" (Matei 4, 16), lumina adevaratei cuno§tinte de Dumnezeu,
lumina dreptei credinte, lumina faptelor nefatarnice. Aceasta
lumina lumineaza pana astazi prin cuvintele Evangheliei, in
intunericul inimilor noastre. „§i mtunericul nu a cuprins-o",
adica, intrupandu-Se, Fiul lui Dumnezeu a luat asupra Sa ne-
putintjele noastre §i S-a facut intru toate asemenea noua, „ispi-
#■
tit intru toate dupa asemanarea noastra, afard de pacat' (Evrei il
4, 13). Intunericul, adica pacatul, n-a cuprins §i n-a pumt sa se
atinga de lumina, adica de Hristos, „Care n-a savar§it niciun
pacat, nici s-a aflat viclegug in gura Lui" (1 Petru 2, 22 cf. Isaia
53, 9). Deci, invatand acestea despre Dumnezeirea Fiului lui
Dumnezeu, evanghelistul duce mai departe cuvantul despre
intruparea lui Hristos, astfel:

„Fost-a om trimis de la Dumnezeu, iar numele lui


era loan" (loan 1, 6).
el
Evanghelistul 1-a numit pe loan „om trimis de la Dumnezeu".
Mare este vrednicia aceasta de „om trimis de la Dumnezeu']
De aceea, cuvantul lui este vrednic de crezare, invatatura lui

m m
■,j;»/>i¥ ki.'t4f*.»*:'',■ •,-< ^-■!■ • <.•>;•■ •;' •.- «.•_» <,>,<■>■'■->i.' • V+ ,v;» ►.i.-f-- ' »_♦ i t » »j+.».,.t,fe*,vt-.«-.<-

12 TALCUIREA EVANGHELIEI ——

J . _ • _ ^ 1__* A.)* -VT_ 1 1 • ,1 _


v
"
adev^rata iar ■ ~ lui sfantil,
viata " ■" ~
Numele "■ ne arata harul pe care
lui
1-a luat de la Dumnezeu,i pentm ca Joan" inseamna in limba
A " . . . , m
evreiasca „plin de bar". Dar pentru ce a fost trimis loan?
n ^
„Acesta a venit spre m&rturie, ca s2 mArturiseascd
s
despre LuminZ, ca tod % creadd prin el" (loan 1, 7).
ss
a p
loan a venit din pustie m cetati §i in ora§e ca sa marturi-
seasca despre Lumina, adica despre Fiul lui Dumnezeu. Dar ce
trebuinta avea Stapanul §i Facatorul tuturor de marturia supu-
sului S^ii? lisus Hristos era Dumnezeu §i Om. Pentru aceasta,
taina cea mare §i neinteleasa a Intruparii Lui avea trebuinta de
marturie, nu numai cereasca, ci §i pamanteasca. Ingerii, din
*T*r cer, au marturisit despre Dumnezeirea Lui, aducand Sfintei
Fecioare bunele vestiri ale zamislirii, aratandu-se §i vorbind cu
losif, pogorandu-se ca o oaste numeroasa asupra pe§terii din
u Betleem, poruncind pastorilor, povatuind prin stea pe .magi,
slujind lui lisus Hristos §i binevestind mironositelor Invierea
'
Lui. Dumnezeu TatSl a marturisit, din cer, despre Dumnezeirea
Lui, la apa lordanului, zicand: „Acesta este Fiul Men eel iubit"
(Mate! 3, 17), ca §i in muntele Taborului cand a strigat, cu glas
luminat: „Acesta este Fiul Meu Cel iubit, m Care am binevoit;
$ V
pe Acesta ascultati-L" (Matei 17, 5). Au marturisit pentru pu-
terea Dumnezeirii Lui cele patm stihii: pamantul, cutremuran-
-4
du-se §i deschizandu-se; marea, ca §i cum ar fi fost uscata,
cand a umblat pe ea; 1 aerul, prin
; oprirea vanturilor; focul, prin
Jik
intunecarea soarelui. Pana §i demonii au marturisit despre
Dumnezeirea lui lisus, strigand §i graind: „Ce ai Tu cu noi, $Qf-.
lisuse, Fiul lui Dumnezeu?" (Matei 8, 29) Era trebuinta deci §i
de marturia oamenilor, fiindca lisus era nu numai Dumnezeu,
ci §i om. De aceea au marturisit despre Dansul toti prorocii,
au marturisit bolnavii prin tamaduire, indracitii prin izbavire §i
mortii prin invierea lor; dar inaintemergatorul a marturisit mai
mult decat toti oamenii despre Hristos. Zamislindu-se din
mama batrana §i stearpa, s-a inchinat lui Hristos, saltand in
pantecele maicii sale; L-a aratat pe lisus cu degetul, zicand:
„Iat3 Mielul lui Dumnezeu!" (loan 1, 36); a botezat cu botezul
DUMINICII PA§TILOR 13

pocaintei, al pregatirii credintei in Cel ce avea sa vina dupa


dansul, adica in Hristos lisus; a propovaduit cum a vazut ce-
M
rurile deschizandu-se §i Duhul eel Sfant pogorandu-Se peste
lisus. A marturisit §i prin cuvant si in tot chipul despre Dum-
nezeirea lui lisus Hristos, pentru ca toti, prin marturia lui, sa
creada ca Hristos este Fiul lui Dumnezeu. Deci, acestea inva-
tandu-ne pe noi graitorul de Dumnezeu evanghelist, ne arata p
apoi, mai departe, parerea ce o aveau unii despre loan, f*
zicand:
fesss
m „Nu era. el Lumina, ci ca s& mMuriseascZ despre
0.
LuminZ" (Joan 1, 8).
'&. ii
V?v
Multi dintre cei care §tiau minunea zamislirii §i a na§terii
lui loan, minunandu-se de viata lui ingereasca, credeau ca el
rf este Mesia eel a§teptat. De aceea, evanghelistul smulge w*i
1 aceasta parere din radacina, invatand cu mare glas ca; Lumina
M
ce se a§tepta, adica Hristos, nu era loan, ci el era trimis ca sa &
marturiseasca despre Hristos, deoarece:

m
„Cuvantul era Lumina cea adev&rati, Care lumi-
8^ m
neaz& pe tot omul care vine in lume" (Joan 1, 9). >p4,

§i ingerii lumineaza pe oameni, cum au luminat pe 2a-


haria, tatal Mergatorului inainte, pe losif, logodnicul Fecioarei, m
§i pe multi altii. §i oamenii lumineaza pe alti oameni, precum
Petru a luminat pe Corneliu §i ceilalti Apostoli pe toti cei ce
y
au crezut. §i ingerii §i oamenii, randuiti sa invete pe oameni,
4m
ii lumineaza, luand luminile lor de la Dumnezeu, ca sa le dea
altora; insa „Lumina cea adevaratZ", adica Fiul §i Cuvantul lui fM

Dumnezeu, neluand de la nimeni, ci din Sine insu§i avand Wk


h*J.
$*1 lumina, lumineaza ca un Ziditor, semanand in noi puterile prin
r%
care ne facem cuvantatori, intelepti §i cinstitori de Dumnezeu.
Daca Fiul lui Dumnezeu Jumineazd. pe tot omul ce vine in
lume", cum au ramas neluminati atatia oameni? Dupa cum
soarele i§i intinde razele stralucitoare peste toti, dar nu toti se
lumineaza, pentru ca orbii raman neluminati, neputand sa
vada lumina, tot a§a §i Dumnezeu varsa peste toti harul Sau
v
T<?. V.
'i'P'yrCt'UiK-'
*%&
M
M
$6*. 14 TALCUIREA EVANGHELIEI
ytt#;
m
SI
em
?^t; mantuitor, dar nu toti se fac binecinstitori, pentru ca cei vicleni
se intorc
mrorc de
ae la
ia luminarea
mminarea Lui;
uui: §i,
si. precum
crecum plugarul
Diuuarui arunca
aruncS
If
-V... ^ V .-1 . . .. _ ... • 1.
s^manta in toate partile tarinii, dar ea rode§te numai acolo
unde pSmantul este bun, tot a§a §i Dumnezeu seaman^ in
s~\+-y-\ <:semintele
orice om > ^♦-v-v < ✓~«-i-i ♦-> i'—vr'4-*
s^k cuno§tintei §i /-* /Tix r/^ *n 111 t < sAsi-**
adevarului, i i ♦-v-v^ in
dar numai
aceia care au inima curata i§i dau roada lor. Acestea ni le arata >t'4
W£ m
mai departe Sfantul Evanghelist, prin cuvintele:
-
„in mine em $i
„In lume $1 lumea prin
pun Elm s-a f&cut,
racui, dar
oar lumea
mmea m
11
nu L-a cunoscut Intm ale Sale a venit, dar ai S£i nu L-au
primit" (Joan 1, 10-11).
r A.
Dupa cum lumina soarelui este peste toata fata pamantu-
'
lui, dar orbii nu o vad pe dansa, tot a§a nu toata lumea L-a cu-
M
noscut pe Hristos. El era in lume, de la zidirea ei, ca Dumnezeu
nemarginit §i ca Acela Care este pretutindeni. Hristos, ca ^4
Dumnezeu, era in lume dintru inceput, pentru ca printr-Insul
s-a facut
f&cut lumea, m
in care a venit apoi ca Om, cand S-a intrupat
mtrupat
s din Sfanta FecioarS, S-a nSscut §i cu oamenii impreuna a
_
vietuit. Prin cuvintele Jn lume era §i lumea prin El s-a facut",
se intelege toata zidirea, dupa cum ne arata insa§i Sfanta
Scriptura prin aceste cuvinte: „Nu era cu anevoie mainii Tale
atotputernice, care a zidit lumea din nimic" (Jnlelepciunea lui
Solomon 11, 17). Prin cuvintele ..dar lumea nu L-a cunoscut",
_ ^ v ^ _ _ • _ ^ _ _1__
se inteleg oamenii, insa nu toti, pentru ca, §i mai inainte de a
m Se intrupa Fiul lui Dumnezeu, dreptii §i sfintii barbati au
rnnnsnit taina
cunoscut tairm intruparii
Tntnin^rii T.ni
Lui. Dp iirppii Domnul
De aceea, Dnmrml nnstm
nostru c\ 7i.«;
a zis
despre Avraam: „Avraam, padntele vostru, a fost hucuros sZ 5<w.
hi*.
i->. m
vada ziua Mea §i a vazut-o §i s-a bucurat" (loan 8, 56), iar
despre David, a zis: „Caci insu§i David spune in Cartea
Psalmilor: «Zis-a Domnul Domnului meu: §ezi de-a dreapta
Mea»" (Luca 20, 42). Asemenea §i prorocii, de la Samuel, pe
rand, toti au vestit, cu mult inainte, Intruparea Domnului. „Ai
Sai" sunt socotiti toti oamenii, fiindca toti sunt zidirea lui
Dumnezeu,7 dar mai mult iudeii se socotesc ai Sai,7 fiindca din
neamul lor este Hristos, dupa trup, §i fiindca multi, §i din iudei
§i din alte neamuri L-au primit, crezand intru numele Lui.
m

DUMINICII PA§TILOR 15
m

w §/ celor caft i-au primit, care cred m numele Lui, le-a .4'-g
dat putere cas&se facd fii ai lui Dumnezeu" (Joan 1,12). Sis*

Cuvintele „ celor cafi" ne spun cS ori israeliti, ori elini, ori


m barbari, ori robi, ori slobozi, oamenilor din orice neam, de M
m
orice varsta §i din orice dregatorie §i stare, care L-au primit pe
0
Hristos, ca pe un Dumnezeu, §i au crezut ca El este Mantui-
torul lumii, Je-a dat putere ca s3 se facZ fii ai lui Dumnezeu".
Omul, dupa pacatul lui Adam, a ajuns pacatos §i vrajma§ al lui
Dumnezeu §i numai moartea Unuia-Nascut Fiului lui Dumnezeu
w
a impacat pe om cu Dumnezeu, pentru ca sangele §i apa care
0 au ie§it din coasta Manmitorului Hristos au sfintit pe om §i l-au m
*<%> m
facut fiu al lui Dumnezeu. Cei ce au crezut in Domnul nostru
m
lisus Hristos, dar n-au primit dumnezeiescul Botez, nu sunt fii 1
■i%'
fe.
si® ai lui Dumnezeu. Pentru credinta lor in Hristos insa, au pu-
terea §i dreptul sa se faca fii ai lui Dumnezeu numai atunci m
4-iv?
cand, spaiandu-se prin dumnezeiescul Botez de pacatul stra-
mo§esc, se vor invrednici sa se uneasca cu lisus Hristos, deoa-
'0.
rece „cafi in Hristos v-ati hotezat, in Hristos v-atf imbrdcat"
■ys*
(Galateni 3, 27), spune Sfantul Apostol Pavel. lar pentru ca sa
nu socotim cumva ca prin cuvantul „fii" s-ar putea intelege o
9p
| na§tere trupeasca, evanghelistul adauga:

„Care nu din sange, nici din dorin# trupeascd, nici


P mV
din doiint& bdrMteascd, ci de la Dumnezeu s-au
>*.<■;
nZscut" (loan 1, 13).

Ace§ti fii nu s-au Mscut deci trupe§te, cum se nasc oa- m


menii din oameni, ci s-au nascut de la Dumnezeu prin cre-
S dinta §i prin harul dumnezeiescului Botez. Na§terea acestor fii

nu este trupeasca §i omeneasca, ci duhovniceasca §i dum-
nezeiasca. Cand Petru a crezut, a auzit de la Domnul: „Fericit
0 e§ti, Simone, fiul lui lona, cS. nu trup $i sange p-au descoperit

S'S de aceasta, ci Tat&l Meu Cel din cemri" (Matei 16, 17). Pentru
aceasta ne invata Sfanta Evanghelie, in continuare, zicand:

Yit.
w M

16 TALCUIREA EVANGHELIEI
■ • — n

„§i Cuvantul S-a fecut trup $i S-a s2l2§luit mtre noi


$i am vZzut slava Lui, slav& ca a Unuia-N&scut din
Tat&l, plin de har $i de adev&r" (Joan 1, 14).

„Cuvantul S-a fZcut trup", adica Cel Unul-Nascut, Fiul §i Cu-


vantul lui Dumnezeu, S-a intrupat, iar cei ce au crezut intr-Insul
s-au invrednicit sS se faca fii ai lui Dumnezeu. „Cuvantul S-a
fZcut trup" ne arata ca nu numai cu sufletul omenesc, ci §i cu
+-4*11
trupul \111 S-a
C o unit
11if- Fiul
il lui
111i Dumnezeu,
11 i smerindu-Se nemasurat.
irol" De

obicei, Sfanta Scriptura mtelege prin trup pe om, cand zice:


„C£tre Tine tot trupul va veni" (Psalmul 64, 2), sau „Sa binecu-
vanteze tot trupul numele eel sfant al lui" (Psalmul 144, 21).
Aceste cuvinte scripturistice arata ca prin trup se intelege m-
treg omul, cu sufletul §i trupul. Deci, „Cuvantul S-a facut trup"
m
deoarece, ramanand neschimbat S-a unit cu firea cea ome-
neasca; fiind Dumnezeu desavar§it, S-a facut §i Om desavar§it,
m
avand cele doua firi, atat pe cea dumnezeiasca, cat §i pe cea
omeneasca, mtr-un singur ipostas, neschimbate §i neameste-
cate, intrucat nici Dumnezeirea nu S-a prefacut in umanitate §i
1
A4
nici umanitatea in Dumnezeire. Acest inteles curat evanghelis-
tul 11 arata, cand zice: „§i Cuvantul S-a facut trup §i S-a sZfaJuit
intre noi". Deci altul este eel ce S-a sala§luit, adica Dum-
nezeirea, §i altul este sala§ul, adica firea cea omeneasca. Dar
ce sa infelegem prin cuvintele „Plin de har si de adevZr"? Ceea
ce a inteles msu§i evanghelistul cand a marturisit:
m
m „$i am vdzut slava Lui, slavd ca a Unuia-Ndscut din
Tafal" (loan 1, 14).
'Wr'
Cand a vazut Evanghelistul loan slava lui lisus Hristos, a
cunoscut ca slava Lui nu era ca slava sfintilor, ci, fara mdoiala,
o „slavd. ca a Unuia-NZscut din Tafal", dupa cum spune
Sfantul Apostol Petru, atunci cand zice: „Pentru c& noi v-am
adus la cuno$tinfa puterea Domnului nostru lisus Hristos $i
venirea Lui nu luandu-ne dupS. basme me§te§ugite, ci fiindcS.
am v&zut slava Lui cu ochii no$tri. C&ci El a primit de la
Dumnezeu-Tafal cinste §i slavd. atunci cand, din mfatimea
r-'*.

m DUMINICII PA§TILOR 17

slavei, un glas ca acesta a venit c&tre El: «Acesta este Fiul Meu
&K eel iublt, intru Care am binevoit*. §1 acest glas noi 1-am auzit
pogorandu-se din cer pe cand eram cu Domnul m muntele eel
sfant" (2 Petru 1, 16-18). Deci atunci, de fatS fiind, a v^zut §i
Evanghelistul loan slava Lui, cand Domnul S-a schimbat la fa^
in muntele Taborului, cand fata Lui a stralucit ca soarele, cand
hainele Lui s-au fetcut albe ca lumina, cand Moise §i Hie au stat
inaintea Lui, cu toata smerenia, §i cand Tatal din cer a martu-
Vv^
risit: „Acesta este Fiul Meu Cel iublt, in Care am binevoit"
{Mate! 17, 5). Slava Lui i-a mai fost aratata cand a vazut stihi-
ile supunandu-I-se, demonii izgonindu-se, ingerii slujindu-I,
bolnavii tamaduindu-se §i mortii sculandu-se. in vremea Pati-
milor, cand a stat langa crucea Domnului, el a vazut slava Lui,
cand soarele s-a intunecat, catapeteasma Templului s-a rupt,
pamantul s-a cutremurat, mormintele s-au deschis §i mortii au
inviat. A vazut slava lui Hristos cand a venit la mormant, mai
te.4 inainte decat Petru. lar cand L-a vazut pe lisus inviat din morti
§i pe Toma atingandu-I mainile §i coasta, a cunoscut ca
aceasta slava nu era o slava omeneasca, ci slava Unuia-Nascut
Fiu al lui Dumnezeu. Pentru aceasta, El a §i marturisit din toata
inima, zicand: „$i am v&zut slava Lui, slavSt ca a Unuia-NZscut
din Tatdl". De§i era de ajuns aceasta marturie, el nu se multu-
me§te numai cu ea, ci aduce §i marturia lui loan Botezatorul,
1 zicand:

ACiZ
i* Joan m&rturisea despre El $i striga, zicand: Acesta
era despre Care am zis: Cel care vine dupd mine a fost
#4
inaintea mea, pentru cd mai inainte de mine era" (Joan

1, 15).

Hristos, ca Dumnezeu, este mai inainte §i mai intai decat


loan, iar ca om este dupa dansul, fiindca S-a nascut cu §ase
luni in urma lui. Cu adevarat minunata este marturia Inainte-
mergatorului §i asemenea celei a evanghelistului, adeverind ca
Hristos este Dumnezeu §i Om. §i, aducand evanghelistul
aceste doua marturii, pe a sa §i pe a Sfantului loan Boteza-
torul, se intoarce iara§i la menirea Cuvantului, zicand:
w- m

18 TALCUIREA EVANGHELIEI

„§i din plin&tatea Lui noi tofi am luat, $i har peste


f
#:« ■*ip
har" (Joan 1, 16).

lisus Hristos avea pliMtatea harului §i adevarului, §i din


plinStatea aceasta, adic^ din izvorul eel prea desSvar^it §i pu-

SB rurea curgStor al dumnezeie§tilor haruri, noi toti, cei ce am


'5fri.>f
crezut intr-insul, am luat dumnezeie§tile haruri. Pe langS
aceasta, am luat „§i har peste har", adica peste harul pe care
v>%..
1-am pierdut prin pacatul stramo§esc, am luat harul Mantui- S®
dw.
ft torului, care ne-a adus noua din nou infierea, primind harul
i?-P
IS
Evangheliei, al Legii celei noi, in locul vechii Legi. §i iata cum
m
evanghelistul ne arata §i pricina pentru care harul Evangheliei
covar§e§te harul Legii vechi: m
pg aK
i „Pentni c2 Legea prin Moise s-a dat, iar harul ?i
adev&rul au venit prin lisus Hristos" (loan 1, 17). i-t-V

il §i Legea lui Moise a fost har, fiindca §i pe aceasta Dumnezeu

APS; a dat-o oamenilor, din a Sa iubire, pentru povatuirea faptelor


bune §i pentru pregatirea primirii Evangheliei; ea a fost msa
w*
*0. un har vremelnic. Evanghelia este har fiindca a dat-o Man- M
tuitorul lumii, din multa Sa mila; ea este msa un har adevarat
m >*■ >0
!*&■- §i ve§nic. Este har Legea lui Moise, dar nu desavar§it, nepu- ft-
Wsl
•=K^i tand sa mantuiasca pe cei ce vin la dansa. Este har Evanghe-
t5^
|2
lia, insa un har cu totul desavar§it, care mantuie§te pe cei ce
II
cred, a§a cum ne-o spune insu§i Domnul, cand zice: „Cel ce
va crede $i se va hoteza se va mantui" (Marcu 16, 16). De
aceea, in locul harului vremelnic, care nu putea sa mantu-
s^.;
iff-*! iasca, §i care s-a dat prin om, am primit Evanghelia, harul eel m
adevarat, eel desavar§it si mantuitor, care ni s-a daruit noua
prin Insusi Stapanul tuturor si Dumnezeu, Domnul nostru lisus
m
Hristos, Caruia se cuvine slava, cinstea si inchinaciunea in
jfilK
vecii vecilor. Amin!

t-.-
1
®} fen
'M
m
Jr ? %

tf«iwiw

UZ

ISS
'0 IB

1
m. ^Sfc*> II
m
Wk ym:
■0
a V
Mr-

P
p
'-" -5

m
feJi IS
M

r^,

Gaza/u a
It#
Vw

G)amiacci( *Sa<sti/ar
I# }
es/jre/&a/\/sa/o.'/7
fQ)es/j
V-4

Z/ia// a'Cftmi,

a -^el dintai har §i izvorul tuturor celorlalte haruri, din


K_J cate a primit neamul omenesc, prin venirea Fiului lui
Dumnezeu, este harul infierii noastre prin Sfantul Botez. Din
pricina pacatului stramo§esc, noi toti ajunseseram vrajma§i ai
0 lui Dumnezeu §i lipsiti de fmparatia Lui cea cereasca. Fiul lui

m Dumnezeu, facandu-Se Om, a ^ers, prin moartea Sa, pacatul


+
'. stramo§esc §i a nimicit vrajba dintre Dumnezeu §i om. impa-
a'®
cand pe om cu Dumnezeu, 1-a facut din nou fiu §i mo§tenitor
al Imparatiei Sale celei vesnice. „Caci dac3, pe cand eram vr&j-
ma§i, ne-am impdcat cu Dumnezeu, prin moartea Fiului SMu, cu

&
fU<
' "rr.- fi''"
^■7-„

20 CAZANIA

■+»
afar mai mult, imp&cati Rind, ne vom mantui prin via fa Lui"
g
(Romani 5, 10), zice Apostolul Pavel; afundandu-ne in scalda-
toarea Sfantului Botez, mgropam acolo pe omul eel vechi, al
p^catului, §i, innoindu-ne, ne imbrac2.m cu omul eel nou, m

de pScat, care este Hristos, pentru cS ne spune Apostolul


Pavel: „Cafi m Hristos v-afi botezat, in Hristos v-afi §i imhrZcat"
M t iv
(Galateni 3, 27). Acesta este un har ce ni s-a dSruit nouil „nu
■7^; din faptele cele intru dreptate, s2var§ite de noi, ci dupa a Lui
mdurare, prin haia na$terii celei de a doua §i prin innoirea
Duhului Sfant" (Tit 3, 5). Cu adevlrat mare este haml acesta!
FSra el niciun har dumnezeiesc nu putem primi, fiindca numai
11,
% prin acesta ni se dau noua toate celelalte hamri ale lui Dumnezeu.
Dar ajunge, oare, numai acest har pentru mantuirea noastra?
Insu§i Apostolul Pavel, care zice ca „prin har suntetf mantuid"
(Efeseni 2, 3), ne spune ca Dumnezeu „va rZsplati fiecaruia
dupa faptele lui" (Romani 2, 6). Harul s-a dat noua, insa noi
suntem mantuiU numai daca se va uni cu el §i voinfa noastra,
spre savar§irea faptelor celor bune. Despre har §i despre
m
faptele cele bune scrie acela§i apostol: „Caci harul mantuitor al
lui Dumnezeu s-a aratat tuturor oamenilor, mvatandu-ne pe
noi sa lepadam faradelegea $i poftele lume§ti §i, in veacul de
acum, sa traim cu intelepciune, cu dreptate §i cu cucernicie"
(Tit 2, 11-12). Prin aceasta noi invatam ca, pentru mantuirea
i w
noastra, se cuvine sa facem numai fapte bune, in toate zilele
C-/ viefii noastre. In zilele sfantului post, care a trecut, unii cre§-
tini, infranandu-se de la faptele cele rele, au postit, s-au rugat, s ■7

au privegheat §i au savar§it §i alte lucruri placute lui Dumnezeu.


incepand cu ziua de astazi insa, odata cu incetarea postului,
unii dezleaga §i fraul rautatilor §i se dedau la imbuibarea pan-
tecelui, la befie, la jocuri, la fapte fara randuiala, la cuvinte
V, '>
urate, la osandiri §i la alte lucruri nedrepte §i faradelegi. O,
mare nedreptate §i infrico§at pacat! Sarbatoarea, care trebuie
IS sa fie prilej de fapte bune, unii o schimba in prilej de pacat. 11
St
P O, fratilor! Dumnezeu a randuit sarbatorile ca sa ne lasam
intr-insele de lucrarea mainilor §i sa lucram cele ale sufletului, is
invatandu-ne: „^ase zile sa lucrad, iar ziua a §aptea este ziua
odihnei, adunare sfanta a Domnului: nicio munca sa nu faced;
hfii
|%- W£
DUMINICII PA§TILOR 21

aceasta este odihna Domnului m toate locuintele voastre" (Le-


vidcul 23, 3). Aceasta este legea lui Dumnezeu, randuita pen- m

tm sarbatori: depaitarea de tot raul trupesc §i savar§irea fap-


telor bune. Dar noi mcetam lucrarea mainilor §i, lenevindu-ne
0
de lucmrile sufletului, facem voile trupului nostru. Noi a§tep-
tam sarbatorile ca sa mcetam lucrarea mainilor §i sa ne daruim
pe noi in§ine nu la lucmrile sufletului, ci la lucmrile farade- W-:*'

legii. O, cre§tinilor, ne in§elam! Acest fel de sarbatori nu-1


iube§te Dumnezeu, ci-§i mtoarce fata Sa de la ele. „S3.rbatonle
voastre sunt pentru Mine o povara" (Isaia 1, 14), spune
Dumnezeu, prin prorocul Isaia, iar prin prorocul Amos ne
spune: „ Urat-am, dispretuit-am praznuirile voastre $i nu simt
nicio placere pentru sarbatorile voastre" (Amos 5, 21).
Cand Dumnezeu a randuit evreilor sa savar§easca sarba-

m toarea cea dintai §i cea mai mare, a Pa§tilor, a voit ca ei sa


fuga, mai intai, din Egipt: „Dupa aceea Moise $i Aaron au in-
M
trat la Faraon §i au zis catre dansul: «A§a graie$te Domnul
Dumnezeul lui Israel: Lasa pe poporul Meu, ca sa-Mi faca sar- m
batoare m pustie!»" (lesirea 5, 1). Pentm ce sa sarbatoreasca in
pustie §i nu in Egipt? in Egipt era tulburare §i necuratie. In Egipt
era robia lui faraon. Deci Dumnezeu ne pomnce§te sa plecam
§i noi, ca evreii din Egipt, cand savar§im sarbatoarea, fugind de
tulburarea patimilor noastre, departandu-ne de poftele §i dul-
cetile tmpesti §i alungand de la noi robia satanei. Evreii, venind
pentm sarbatorirea Pa§tilor in pustie, intai s-au izbavit de robie,
au baut apoi apa cea din piatra, au mancat mana cea cereasca,
m s-au taiat imprejur §i apoi au sarbatorit sarbatoarea Pa§telui.
Cre§tine! Cand sarbatore§ti, vino §i tu in biserica, aceasta pustie,
cum a numit-o prorocul, zicand: sunt fiii celei parasite"
sij--*
t:-; (Isaia 54, 1), fiindca pustie era mai inainte de tot haml lui
Hristos. Dezleaga legatura pacatului tau §i bea ca samarineanca MS
u*, apa cea vie, adica invatatura Evangheliei, ce izvora§te din pia-
tra care este Hristos. Taie toata pofta ta cea rea §i imparta§e§te-te
cu mana cea adevarata, adica cu Tmpul §i Sangele Manmi-
My
tomlui nostm lisus Hristos. A§a sa sarbatore§ti orice sarbatoare
'0
sfanta, adevarata §i dumnezeiasca, pentm ca sfant este
Dumnezeul nostm §i sfinte sunt sarbatorile Lui. m
ll
w> fe
22
-±± CAZANIA —
,'V,
%&. fee
% Sarbatoarea Dumnezeului nostru Cel adevarat inseamna
nu numai nelucrarea mainilor, ci §i nelucrarea pacatului. Niciun
lucm trupesc sa nu faced mtr-insele, „nicio muncS. sS. nu
faced" (Levitic 23, 3). De incetati lucrurile mainilor voastre,
incetad §i rautatile, ca in zi de sarbatoare, cum invata Apos-
tolul Pavel, cu bun chip sa umblati, „nu in ospefe si in betii,
nu in desfranZri §i in fapte de ru$ine, nu m cearta §i in pizmd."
(Romani 13, 13). Sa ne mdeletnicim cu lucrurile cele duhov-
nice§ti, folositoare sufletului, a§a cum ne invata acela§i dum- m
m nezeiesc apostol, zicand: Jar roada Duhului este dragostea,
bucuria, pacea, mdelungZ-rZbdarea, bundtatea, facerea de bine, H
m
credinta, blandefea, mfranarea, curjia" (Galateni 5, 22-23).
Dumnezeu voie§te sa ne veselim cu adevarat duhovni-
p.
ce§te in zilele de sarbatori, zicand: „§i sa te veseleji m sar-
batoarea ta: tu, fiul tau §i fiica ta, robul tau §i roaba ta, levitul
J strainul, orfanul §i vaduva, care sunt in cetaje tale" (Deu-
a
teronomul 16, 14). Dar de care veselie este vorba? De veselia
cea fara de pacat, adevarata §i duhovniceasca; de bucuria §i sa
veselia pe care le aduc faptele cele bune. Rugaciunile, canta- i!?9
rile, citirile psalmilor, talcuirea dumnezeiestilor Scripturi, citi-
P
rea cartilor biserice§ti, sfatuirea cea duhovniceasca, mila de
saraci §i alte savar§iri de fapte bune, acestea sunt veselia cea
adevarata; acestea fac o adevarata sarbatoare bineplacuta lui
Dumnezeu; acestea sunt mirosul de buna mireasma a sarba-
torilor, pentru care a zis Dumnezeu: „ Dam rile Mele, darile
Mele, jertfele Mele cele intm miros cu buna mireasma, ingrijid
-
sa Mi se a due a la sarbatorile Mele" (Numerii 28, 2). Deci in
chipul acesta sa ne sarguim, o, frafilor, sa sarbatorim aceasta
purtatoare de lumina zi a Sfintelor Pa§ti §i pe celelalte sfinte
sarbatori, cum ne invata dumnezeiescul apostol, zicand: „ Vor-
bid intre voi in psalmi §i in laude $i in cantari duhovniceji,
laudand $i cantand Domnului, in inimile voastre" (Efeseni 5,
19), pentru a ajunge, din aceste sarbatori vremelnice, la sar-
batoarea cea plina de veselie §i ve§nica a Imparatiei Domnului
nostru lisus Hristos, Caruia I se cuvine slava §i stapanirea, in
vecii vecilor. Amin!
M
its
m^piHp^a wm

_
V--*?

■:?

A.'- ■
m

n 00

'iv-'

II

0%%
m
m
M
I#
m
0,
wm/ucu m
if 'M
m .04
f000/120, /J-S-/J

c/y'atl coeM/'/u, 1
XI
^ y^nvierea din morti a Domnului §i Mantuitorului nostm
lisus Hristos ne incredinteaza, mai mult decat orice
't.W alta dovadS, cS, El este Fiul lui Dumnezeu §i IzbSvitorul a toatS m
■Vxp:
lumea. ludeii, ca unii ce nu cred in Hristos, r^staimScesc pro-
rociile despre Dansul, sustinand, socoteaH, cS unele pri-
vesc pe losua fiul lui Navi, altele pe Solomon, iar celelalte pe
altii. Minunile cele preasHvite, de la z^mislirea lui Hristos
pana la moartea §i ingroparea Lui, ei socotesc ca sunt aseme- U0.

nea cu cele ce s-au facut de catre Moise, Hie ori Elisei. Dar,
pentru Invierea cea din morti a lui Hristos, neavand un cuvant
impotriva §i negasind nicio asemanare potrivita, alearga la ta-
gaduire. lata de ce au §i dat arginti ostasilor care pazeau mor-
yxa
$0.
SBIIhrswsbb . | - -
m ty\
4X*
24 TALCUIREA EVANGHELIEI —

nuiniul lui lisus, ca sa minta §i sa spuna ca ucenicii L-au furat


din mormant. Din pricina aceasta, Domnul nostru lisus
Hristos, vrand sa ne incredinteze de fnvierea Sa cea din morti,
a dat pentm dansa multe dovezi dumnezeie§ti §i omene§ti.
Dintre acestea, cele mai de seama sunt cuprinse in Evanghelia
de astazi. A§adar, iubitii mei cre§tini, cu luare-aminte §i cu
evlavie sa le ascultati pe acestea, ca sa va puteti invrednici de
aceea§i fericire cu cei care nu au vazut invierea Domnului, ci
numai auzind, au crezut.
JKS Ifcfc
lata ce ne spune Sfanta Evanghelie de astazi:
.i-ir
*>M „§i Rind sear2, in ziua aceea, mtaia a s&pt%manii, §i M*;
u$ile Rind mcuiate unde erau adunaR ucenicii de Rica
iudeilor,' a venit lisus $i
_ a stat in mijlocul
* lor §i
_ le-a zis:
Pace vou&!" (loan 20, 19)
I&.T,
^■'-4 „Ziua cea dintai a sZpt&manii"
— este ziua in care a inviat
Domnul lisus §i de aceea ea se nume§te de noi cre§tinii „2iua aM
Domnului" sau „duminica". In aceasta zi a duminicii, in care a m
avut loc invierea, seara, dupa apusul soarelui, a venit Domnul
nostru lisus Hristos §i a intrat in casa ale carei u§i erau incuiate
§i unde erau ucenicii adunati, temandu-se de iudeii care-i pri-
goneau. Dar pentru ce a venit seara §i pentm ce a intrat fara
sa deschida u§ile? Apostolii, de frica iudeilor, se adunau mai
cu seama seara in salasul lor. Pentm aceasta lisus a venit
A'^:
seara, ca sa-i afle pe toti adunati. A intrat, u§ile fiind incuiate
VV
§i fara sa bata la u§a, ca sa nu-i tulbure §i sa nu-i mfrico§eze
pe ucenici, §i mai ales ca, vazand ei minunea, sa creada in
invierea Lui cea din morti, iar noua sa ne arate ca El vine intot-
im
-t'b
M' it* deauna la acei oameni care tin incuiate u§ile casei sufletului
lor, ca sa nu intre in el pacatul. Dar, avand tmp omenesc, cum
a trecut Domnul Hristos prin u§ile incuiate? Tot a§a precum a
trecut §i prin pantecele Sfintei Fecioare, nestricand fecioria ei;
precum a umblat §i a trecut marea, neafundandu-Se in adanc;
precum a facut atatea minuni nenumarate, cu atotputernicia
Dumnezeirii Sale. „§i a stat in mijlocul lor", pentm ca toti cei
ce se gaseau imprejur sa-L vada fara nicio opreli§te, atat pe El,
m,
**}■
l -:- ^ - »
DUMINICII SFANTULUI APOSTOL TOMA 25

•■vi
cat §i mainile §i coasta Lui; „a stat m mijlocul lor", ca sS arate M
ca iubeste pe toti deopotrivS, ca poarta grija deopotriva pen- m
tru tod §i ca deopotriva voie§te mantuirea tuturor. „§i a zis lor:
•>'-+
Pace vou3!", pentru ca pacea a desavar§it-o El, venind in lume.
A stricat peretele eel din mijloc al vrajbei §i a impacat pe om
cu Dumnezeu, „C3ci El este pacea noastrZ, El care a fMcut din

M cele doua - una, surpand peretele din mijloc al desp^piturii"


(Efeseni 2, 14). De aceea, a§a cum cantau ingerii, cand S-a
nascut El in lume: „Slav£ intru cei de sus lui Dumnezeu $i pe
pZmant pace, intre oameni bunavoire!" (Luca 2, 14) tot a§a,
cand a inviat din mortl, a zis catre ucenicii Sai: „Pace voud!".

„§i, zicand acestea, le-a ardtat mainile $i coasta Sa.


Deci s-au bucurat ucenicii vdzand pe Domnul" (Joan
$'%
20, 20).

Le-a aratat mainile, pentm a vedea semnele piroanelor; le-a


aratat coasta, pentm ca sa cunoasca impungerea sulitei §i sa
*J
creada ca Cel ce sta in mijlocul lor este El, Cel ce a patimit, s-a
pironit §i a fost impuns cu sulita in coasta. Le-a aratat mainile
ca pe ni§te organe ale zidirii, iar coasta ca pe un izvor al man-
tuirii. Deci aratarea acestor madulare era ca un glas care zice:
Veded voi, ucenicilor, aceste maini pironite? Acestea sunt cele
care au zidit pe om! Veded voi aceasta coasta ranita? Din ea
au curs sangele §i apa, leacurile mantuitoare ale omenirii. Mai- m
nile lui Adam s-au intins spre mancarea rodului pomului oprit;
mainile acestea s-au intins §i pironit pe lemnul de osanda al
4^ cmcii. Femeia care a fost zidita din coasta lui Adam, fiind
in§elata de §arpe, a pacatuit; coasta aceasta, fiind impunsa cu
sulita, a vindecat pacatul. Dupa ce au vazut §i au cunoscut
ucenicii pe Domnul, inima lor s-a umplut de bucurie mare, a§a
cum le spusese Mantuitorul lisus Hristos, mai inainte de Pa-
PI
tima Sa, zicand: „Dar iara$i vS. voi vedea $i se va bucura inima
WQ
voastra §i bucuria voastrZ nimeni nu o va lua de la voi" (loan
16, 22).
26 TALCUIREA EVANGHELIEI

„Atunci lisus le-a zis iar2§i: Pace vou2! Precum


M-a trimis pe Mine Tat&l, v2 trimit $i Eu pe voi" (loan
20, 21). .V-'-V

De ce lisus, §i inainte de patimile Sale, a dat ucenicilor SSi


pacea Sa, zicand de doua ori: „Pace v3 las vou&, pacea Mea o 5+^

dau vouZ" {loan 14, 27) §i, dupa Inviere, de asemenea: „Pace
Ms:
vou%" §i iara§i „Pace vouZ'? Noi, de multe ori, avem pace cu
m
aid oameni, dar cu noi m§ine ducem razboiul patimilor noas-
tre. Pentru aceasta lisus a repetat darea pacii, pentru ca tod cei
p ce credem intr-fnsul sa ne impacam nu numai cu semenii m
no§tri, ci §i cu sufletlil nostru, cu trupul nostru §i cu cugetul
nostru. Dupa ce lisus a inarmat pe ucenicii Sai cu arma cea
puternica a pacii impotriva a tot razboiul, i-a trimis pe ei la
t; -i
!^av m
propovaduire in toata lumea, zicand: „Precum M-a trimis pe
Mine Tatal, vZ trimit §i Eu pe voi". Cu adevarat mare, slavita, dum-
TfvV- nezeiasca §i cereasca este misiunea apostolica! Precum Tatal,
A : •■ m
»-V eel mai inainte de veci, a trimis pe Fiul Sau eel Unul-Nascut in
lume, tot a§a §i Fiul lui Dumnezeu a trimis acum pe ucenicii
Sai in lume. Dar cum L-a trimis Tatal pe Fiul Sau? Cu toata sta-
panirea §i puterea, precum Insu§i a marturisit, zicand: „Toate
Mi-au fost date de cZtre Tatdl Meu" (Matei 11, 27). Cu putere

© §i stapanire au fost trimi§i §i purtatorii de Dumnezeu apostoli.


De aceea vindecau pe cei neputincio§i, goneau pe demoni,
inviau pe cei mord, faceau slavite minuni §i, prin invatatura
lor, au ca§tigat lumea. De ce a trimis Tatal pe Fiul? „Sa bine-
^-;t
vestesc saracilor", spune Domnul lisus. „M-a trimis sa vindec
pe cei zdrobid cu inima; sa propovaduiesc robilor dezrobirea
§i celor orbi vederea; sa slobozesc pe cei apasati si sa vestesc
anul placut Domnului" {Luca 4, 18-19). lar in alt loc, zice:
„Caci n-a trimis Dumnezeu pe Fiul Sau in lume ca sa judece
lumea, ci ca sa se mantuiasca prin El lumea" {loan 3, 17). A§a-
>$? dar pentru aceasta au fost trimi§i si purtatorii de bar apostoli,
P?
>. ca sa propovaduiasca bunele vestiri de mantuire, sa intoarca
lumea din inselaciune si sa ierte pacatele oamenilor. §i, deoa-
rece numai puterea Prea Sfantului Duh dezleaga legaturile
pacatelor, Hristos,
w .

DUMINICII SFANTULUI APOSTOL TOMA 27


—— ———

„Zicand acestea, a suflat asupra lor §i le-a zis: Luati


Duh Sfant! CZrora vetf ierta p&catele, le vor R iertate, §i
c&rora le veR Rne, vor R Rnute" (Joan 20, 22-23).

Puterea aceasta a fagaduit-o, de asemenea, ucenicilor §i


atunci cand a zis: „Adevarat graiesc vouM: Oricate veR lega pe
pamant vor fi legate §i m cer, $i oricate veR dezlega pe pamant M
vor fi dezlegate §i in cer" (Matei 18, 18). Dar haml Sfantului
Duh 1-a dat Domnul Hristos apostolilor, numai dupa invierea
Sa, cand a suflat asupra lor §i a zis: „LuaR Duh Sfant! Carora
* * lie 1
veR ierta pa ca tele, le vor fi iertate; §i carora le veR Rne, Rnute
it
vor fi", iar prin apostoli, Hristos da acela§i har tuturor urma-
§ilor Lui, adica arhiereilor celor dreptslavitori §i preotilor celor
binecinstitori. Aceasta indoita putere a aratat-o graitorul de
■»r
Dumnezeu Pavel Apostolul, scriind catre corinteni: Jn numele
ip
Domnului nostru lisus Hristos, adunandu-va voi §i duhul meu,
cu puterea Domnului nostru lisus Hristos, sa daR pe unul ca
acesta Satanei, spre pieirea trupului, ca duhul sa se mantuiasca
in ziua Domnului lisus" (1 Corinteni 5, 4-5). Dar de ce lisus
Hristos a suflat asupra lor? Fiindca tot prin suflare dumne-
zeiasca a luat §i omul sufletul sau; „§i a suflat Dumnezeu in
fata lui suflare de via fa $i s-a facut omul fiinta vie" (Facerea
2, 7). Sufletul omului a fost insa omorat de pacatul neascultarii
protoparintilor fata de porunca lui Dumnezeu. Deci a suflat 0
i'f-
asupra lor, pentru ca sufletul omului, cel omorat de pacat, sa-1
invieze iara§i §i sa-1 faca primitor de harul Prea Sfantului
— —^ ^ - - - - ~
Duh, ca sS. arate cS. El este Ziditorul, Cel ce a suflat in fata
omului §i i-a dat suflare de viat^ §i Cel ce a zidit atunci pe 'F-yfy.
ram Ar<^lciQi este qi
om Acela§i §i cj m im na
acum, nrl innoie§te sufletul
cand cnhl^fiil r^mnhn"
omului.
m
w.
Jnsd Toma, unul din cei doisprezece, cel numit
Geamdnul, nu era cu ei cand a venit lisus" (loan 20, 24).
*0
Doisprezece apostoli a avut Domnul lisus; singur luda, V;:4r'
dupa vinderea Domnului, a cazut din demnitatea apostoliei.
Erau deci numai unsprezece apostoli cand a inviat Hristos din
morti. Cu toate acestea evanghelistul a zis „unul din cei doi-
sprezece" §i nu din cei unsprezece, pomenind numarul cel
■»2>jl^^-->i.'k;fvv,J&* h^ki^lhkJki^'i^ *^*:&z&-f*-'
tS
28 TALCUIREA EVANGHELIEI

dintai al apostolilor. In vremea Patimilor Domnului, toti uce-


nicii au fugit §i s-au risipit, iar Toma, desp^itindu-se atunci de
apostoli, se afla mca in locul unde s-a ascuns. §i, fiindcS Toma
nu s-a aflat de fat# cand a venit lisus,
M

„Deci au zis lui ceilalfi ucenici: Am v&zut pe


tr$
.♦pCfs Domnul! Dor el le-a zis: Dac3 nu voi vedea, m mainile
Lui, semnul cuielor, ?i dac& nu voi pune degetul meu
m semnul cuielor, $i dac% nu voi pune mana mea m
coasta Lui, nu voi crede" (loan 20, 23).

Ucenicii i-au povestit lui Toma cS au vSzut pe Domnul cu


mainile, coasta §i semnul piroanelor. Dar Toma, care a vSzut
oameni inviafl din morti: pe fiica lui lair, pe flul vaduvei din
Nain §i pe LazSr eel mort de patru zile, de ce nu-i crede pe
apostoli? El dore§te sa vada §i sa atinga, pentru ca propova-
duirea lui sa aiba toata incredintarea, sa maituriseasca §i sa
propovaduiasca in lume nu numai ca a auzit, ci §i ca a vazut
§i a atins pe Hristos, dupa Inviere. Drept aceea, lubitoml de
oameni, Cel ce incearca inimile, cunoscand dorinta cea sfanta
a lui Toma, ca sa-1 convinga pe dansul §i impreuna cu dansul
§i pe toata lumea, dupa opt zile a venit din nou la ucenici.

„§i, dup& opt zile, ucenicii Lui emu iai3$i inZuntm, §i


Toma em impreunZ cu ei. §i a venit lisus, u§ile Hind incuiate,
§i a stat in mijlocul lor $i a zis: Pace vou2!" (Joan 20, 26).

Fiindca aratarea cea dintai a Mantuitorului a fost in ziua


duminicii, tot in ziua duminicii S-a aratat §i a doua oara, ca
aratarea Lui sa fie intru toate asemenea cu cea dintai §i Toma,
vazand asemanarea aratarilor Domnului, sa nu aiba nicio pri-
cina de necredinta de aici inainte. De aceea, Domnul Hristos

<« „Apoi a zis lui Toma: Adu degetul tJu incoace §i


vezi mainile Mele $i adu mana ta ?i o pune in coasta
Mea; §i nu fi necredincios, ci credincios" (loan 20, 27).

Domnul nostru lisus Hristos, ca sa-i arate lui Toma ca pe


toate le §tie, ca un Dumnezeu cunoscator de inimi, il cheama
DUMINICII SFANTULUI APOSTOL TOMA

sS atinga mainile §i coasta Sa, ca sS-i arate ca este gata sa sufere


toate pentm mantuirea unui singur suflet. Mariei Magdalena nu i-a
dat voie sa-L atinga cu mainile, dupa inviere, fiindca ea nu se
curatise mca prin harul Sfantului Duh, pe care 1-au primit cei ce
au crezut, dupa inaltarea Mantuitorului la Tatal. De aceeea i-a
■Wj spus ei ca ,,/nca nu M-am suit la TatS.1 Meu" (loan 20, 17), dar pe 0%
Toma, eel ce cauta dovada fnvierii din morti §i se invrednicise
mai mainte de harul Sfantului Duh, cand a fost facut apostol, il
cheama §i tl mdeamna sa se atinga, zicandu-i: „Adu-ti degetul tau
incoace §i vezi mainile Mele; $i adugi mana ta §i o pune m coas-
ta Mea"; apoi 1-a sfatuit: „§i nu fi necredincios, ci credincios!".
IS €}
„A rdspuns Toma $i I-a zis: Domnul meu $i
Dumnezeul meu!" (Joan 20, 28)

Cata asemanare are marturisirea lui Toma cu marturisirea


I'S lui Petru, cand a zis: „Tu e§ti Hristosul, Fiul lui Dumnezeu
Celui viu" (Matei 16, 16). Amandoi deopotriva marturisesc
w
omenitatea §i Dumnezeirea lui Hristos. Amandoi marturisesc
cele doua firi ale Mantuitorului, Care este Dumnezeu §i Om.
Dupa ce Mantuitorul nostru 1-a incredintat pe Toma, intinde
facerea de bine a Proniei Sale dumnezeie§ti §i la cei care nu
L-au vazut, nici nu L-au atins, §i totu§i au crezut in Invierea Lui
cea din morti, prin cuvintele:
3'^

„Pentm cd M-ai vdzut, ai crezut Fericiti cei ce n-au


vdzut $i au crezut!" (Joan 20, 29)

Toma, ai crezut pentm ca M-ai vazut; ti-am aratat mainile


Mele si coasta Mea si le-ai atins: „Fericiti cei ce n-au vazut $i
au crezut!". Zicand Domnul aceste cuvinte, n-a lipsit de feri-
cirea aceasta pe cei ce L-au vazut si au crezut si nici n-a zis
macar ca aceia sunt mai fericiti decat acestia. Mai mainte de
invierea Lui din moiti, a fericit pe apostoli, fiindca L-au vazut
pe El si minunile Lui, zicandu-le: „Dar fericiti sunt ochii vo§tri
ca vad §i urechile voastre ca aud. Cad adevarat graiesc voua
ca mulf proroci $i drepti au dorit sa vada cele ce privif voi,
Si n-au vazut, §i sa auda cele ce auziti voi, $i n-au auzit" (Matei
13, 16-17). Ca nu cumva sa socotim ca sunt fericiti numai cei

KC*'*""*- ^ ^
5KK
30 TALCUIREA EVANGHELIEI

ce L-au v^zut pe lisus §i au crezut §i ca sa arate ca toti cei ce i


V/>
n-au vazut §i au crezut sunt vrednici de aceea§i fericire, a zis
lui Toma: „Fericiti cei ce n-au vazut §i au crezut!". Dar cum m
Is s-au aratat semnele piroanelor §i ale sulitei in tmpul eel ne-
stricacios al Domnului, §i cum a fost atins de Toma trupul eel
nestricados? Acestea s-au facut cu pogoramantul §i puterea lui
Dumnezeu, pentm mcredint;area invierii Lui celei din moiti.

„Deci §i alte multe minuni a fecut lisus maintea


ucenicilor S2i, care nu sunt scrise m cartea aceasta"

Wi (Joan 20, 30).

Este vorba aici de minunile savar§ite dupa Inviere, numai


inaintea ucenicilor Sai, nu §i despre cele savar§ite inainte de
ps
inviere, atat in fata ucenicilor, cat §i inaintea altor oameni. loan
nu aminte§te in Evanghelia sa de minunile savar§ite de lisus dupa
Invierea Sa din morti, in fata ucenicilor Sai, cum amintesc ceilalti
m
evangheli§ti. Evanghelistul Matei ne aminte§te de cutremurul eel
mare si de ingerul eel purtator de lumina, care a rasturnat piatra
de pe usa mormantului; Evanghelistul Luca aminteste de convor-
birea sa cu Hristos, dupa ce a inviat, cand lisus mergea cu el si
Cleopa spre Emaus, spunand ca le tinea ochii lor, ca sa nu-L
cunoasca pe El, si apoi S-a facut nevazut dinaintea lor. Evan-
ghelistul loan n-a sens despre aceste minuni. Au fost si alte multe
minuni, care nu s-au scris de niciunul dintre evanghelisti, cum
arata in alt loc Sfantul loan msusi, prin aceste cuvinte: „Sunt §i
alte multe lucruri pe care le-a facut lisus si care, daca s-ar fi scris
cu de-omanuntul, cred cd lumea aceasta n-ar cuprinde capile ce
s-ar fi scris" (loan 21, 25). Dar acestea de ce le-a scris?
%
©
Jar acestea s-au scris, ca sa credefi cd lisus este
Hristosul, Fiul lui Dumnezeu, $i, crezand, sO. avefi viatO.
in numele Lui" (loan 20, 31).

Deci acestea s-au scris ca sa credem ca lisus este Hristos,


Fiul lui Dumnezeu si noi, cei ce nu L-am vazut si am crezut,
■+£ef
0i Si astfel, mantuindu-ne Jn numele Lui", sa dobandim viata cea
fericita si fara de moarte, neincetat rugandu-L cu credinta tare
Si cu inima curata: Doamne lisuse Hristoase, Fiul lui
Dumnezeu, mantuieste-ne pe noi. Amin!
m

mu\ mm\

rs;

>?%' *>

'•■» :•> v+i*:

Ta M
-v>v r
•dtg

l|

Ciaza/tia

t/)ft/t H/HcaiJJcuiUf/af.

f&es/w crec/Z/i/dJ X-;

S/VKl/t Cf&iti/U,

are este puterea credintei §i minunate sunt damrile


ei! ViatS fara de moarte §i imparStie ve§nica ne
daruie§te nou^ credinta, pentru cS zice Sfanta Evanghelie:
„Crezand, sS. avetf viata in numele Lui" (loan 20, 31), iar in alt
loc: „Cel ce va crede $i se va boteza, se va mantiii" (Marcu 16,
16). Sfantul Apostol Pavel ne invata, zicand: „ Crede m Dom-
nul lisus $i te vei mantui tu $i casa ta" (Fapte 16, 31). Este de
ajuns numai sa creada omul ca sa se mantuiasca? Dumne- m
zeiasca Evanghelie zice: „Fiul Omului va sa vina intru slava
Tatalui Sau, cu mgerii Sai; $i atunci va rasplati fiecamia dupa

-..,,,. 'S&
32 CAZANIA
\
. ■~,--v
hp tele sale" (Mate! 16, 27). „^i For ie^i eel ce au hcut cele
hune, spre mvierea vietii, iar cei ce au hcut cele rele, spre
mvierea osandirii" (loan 5, 29). Este vreo nepotrivire cand
dumnezeiasca Scriptura ne spune ca credinta mantuie§te pe
om, iar in alte locuri ne invata ca faptele cele bune aduc man-
tuirea? O, fratilor, sa nu ne in§elam, deoarece impreuna
adevarate sunt invataturile lui Dumnezeu. Nici credinta sin-
gura §i nici faptele cele bune singure, ci credinta impreuna cu
faptele cele bune mantuiesc pe om.
.n¥
Credinta se impaite in cunoscatoare §i lucratoare. Credinta
este cunoscatoare, cand numai cu mintea noastra credem cele
ce invata credinta, dar din faptele cele bune nimic nu facem.
Aceasta credinta este insa moarta §i nefolositoare §i nu poate
sa mantuiasca pe om, a§a cum ne spune Sfantul Apostol lacob
. , . . • - ' - tM ^
cand zice: „Apa $i cu credinta dacS. nu are fapte, e moartd. in
ea ins3$i" (lacob 2, 17). „Ce folos, fratii mei, dac2. zice cineva
' 7,
g"S
ca are credinta, iar fapte nu are? Oare credinta poate sZ-l man-
tuiasca?" (lacob 2, 14). Credinta este lucratoare cand credem
toate cate ea ne invata §i facem toate cate ea legiuie§te.
Aceasta este credinta pentru care zice dumnezeiescul Apostol
Pavel: „Credinta care este lucratoare prin iubire" (Galateni 5,
£iP
'.- -< 6). Dec! cand zice dumnezeiasca Scriptura: „Crezand, viata sa
aveti in numele Lui" (loan 20, 31) si „cel ce va crede §i se va
boteza se va mantui" (Marcu 16, 16), si altele asemenea, ea
vorbeste despre credinta cea lucratoare, care se lucreaza prin
dragostea ce este impreunata cu faptele cele bune. Cand zice
Scriptura ca: „Va rasplati fiecaruia dupa faptele sale" (Matei 16,
27), si altele asemenea acestora, intelegem ca fiecarui credin-
^1
cios ii va rasplati dupa faptele cele facute din credinta. Aceasta
intelegere ne-o arata lamurit, prin pilde, graitorul de
Dumnezeu Apostol, cand lauda credinta lui Abel, dar lauda §i
faptele lui cele bune, adica jertfa cea bineprimita, pe care i-o
aducea lui Dumnezeu; cand lauda credinta lui Enoh, dar sla-
ve§te §i faptele cele bune ale lui; cand lauda credinta lui Noe,
dar impreuna cu credinta lui lauda §i nevointa lui pentru face-
rea corabiei; cand lauda credinta lui Avraam, dar se minuneaza
. _ w- ^ ^ > y7 ^ ,7 77 777 7 r£&£0^. ^777 .v.% 7 %W^7 77 jV' ^7>7
r^7T
m
DUMINICII SFANTULUI APOSTOL TOMA 33 M
dM
m*:
§i de ascultarea lui fata de Dumnezeu. Pe rand, lauda credinta
aitor multi sfinti §i slave$te minunile, dar poveste$te §i minu-
natele lor lupte. Din toate acestea vedem lamurit c^,, intot-
KiT
deauna, credinta care mantuie§te este imitd cu faptele cele
bune. „Credinta f£r3 de fapte moartZ este. C&ci precum trupul
m
fdr& de suflet mo it este, astfel §i credinta f&rS. de fapte, moartZ
este" Qacob 2, 20, 26), ne spune Sfantul Apostol lacob.
Cre§tine, tu te lauzi ca ai credinta, dar ce folos ca tu calci
legea cre§tina! §i demonii cred §i se infrico§eaza, dar nimic nu
folosesc. Tu crezi ca Dumnezeu a dat cele zece porunci §i ca
acela care calca una dintr-msele se pedepse§te, fara indoiala
dar toata ziua, fara nicio teama §i sfiala, defaimezi §1 calci
fiecare porunca. Dec! la ce-ti folose§te tie credinta? Tu crezi ca
Dumnezeu a legiuit ca sa-L iube§ti din toata inima, din tot
sufletul §i din tot cugetul, iar pe aproapele tau ca pe tine
insuti. Dar tu il defaimezi pe Dumnezeu, prin calcarea porun-
cilor Lui, §i pe aproapele il nedreptate§ti §i il super! in toate ^*4
chipurile. A§adar, care este folosul credintei tale? Tu crezi ca
>,.•* de nu vei ierta gre§elile oamenilor, este cu neputinta sa-ti ierte
Dumnezeu pacatele tale. Crezi ca Dumnezeu iti porunce§te sa
iube§ti pe vrajma§ii tai, dar tu ii ura§ti §i-i prigone§ti pana la
moarte. Dec! la ce-ti folose§te lie credinta ta? Tu crezi ca
Dumnezeu iti porunce§te: Jnv3tati-v% de la Mine, c3 sunt bland
§i smerit cu inima" (Matei 11, 29), dar tu e§ti manios §i man-
dru. Deci, la ce-ti folose§te tie credinta ta? Tu crezi ca orice vei
face saracului, lui Dumnezeu faci, pentru ca zice Hristos:
Jntrucat ad fa cut unuia dintr-ace§ti frafi ai Mei, prea mici, Mie
Mi-ad fZcut" {Matei 25, 40); tu insa vezi saracul, dar iti intorci
fata de la dansul; vezi saracul §i, in loc de milostenie, il incarci
cu ocari. Asadar, la ce-ti folose§te tie credinta ta? Tu crezi ca
va sa vina o zi in care va §edea Dumnezeu pe Scaunul slavei
Sale, sa judece pamantul §i lumea, §i ca aceia care au facut
fapte bune vor merge in viata ve§nica, iar cei ce au facut .v',
pacate in chinul ve§nic; tu insa te leneve§ti cu totul de la
faptele cele bune §i, cu multa osardie, in fiecare zi, faci pacate.
A§adar, la ce-ti foloseste tie credinta ta? Aceasta credinta nu
mantuie§te pe niciun om §i nici pe tine, dupa cum ne incre-
dinteaza Sfantul Apostol lacob, cand zice: „Credinta fard de

77 - - -- - ~ ■ 4777,7^ 7"+
m *4

34 CAZANIA

iapfe moartz este" Qacob 2, 20), adaugand ca „din fapfe cre-


m
dinta s-a desavar$ir" Qacob 2, 22). Din toate acestea, cunoa§-
tem adev^rata invatatura insuflata de Dumnezeu, deoarece
credinta ne ajuta noua
nou^i la savar§irea faptelor
rapteior cele bune,
Dune, iar
mr
faptele cele bune dau credintei desavar§irea.
Fratilor,
^ noi n-am v^zut,? 1precum Apostolii,
t *pe Domnul
nostru lisus Hristos §i nici ca Toma n-am atins coasta Lui. Am m
auzit numai mvaiatura Evangheliei §i am crezut ca Acesta este
Hristos, Fiul lui Dumnezeu §i Izbavitorul lumii. Domnul lisus fl
ferice§te pe cei ce n-au vazut §i au crezut, cand zice: „Fericiti
cei ce n-au vZzut $i au crezut" Qoan 20, 29). Dar, oare, vom fi
S3' r
noi vrednici de acest fel de fericire? Oare suntem noi fericitii
;5KtS
care n-am vazut §i am crezut? Da, cu adevarat vom fi fericiti
daca credinta noastra va fi o credinta roditoare numai de fapte
m bune, savar§ite prin dragoste; o credinta care ne ajuta la sa-
m
var§irea numai de fapte bune, o credinta care se desavar§e§te
§i se arata prin faptele noastre cele bune. Din mila lui
81
Dumnezeu avem credinta desavar§ita, credinta dreptslavitoare,
credinta ortodoxa. Sa unim credinta §i faptele noastre cele
bune §i placute lui Dumnezeu, fiindca numai a§a vom fi in
randurile dreptilor §i fericitilor. „Mai departe, fratilor, cate sunt
adevdrate, cate sunt de cinste, cate sunt drepte, cate sunt cu-
rate, cate sunt vrednice de iubit, cate sunt cu nume bun, orice
virtute §i orice lauda, la acestea s& va fie gandul. Cele ce ap
m vat at si ap primit si afi auzit si ad vazut la mine, acestea sa
le faced, Q Dumnezeul pacii va fi cu voi" (Filipeni 4, 8-9).
Amin!

•:V*, ^ _ I
t; , . 11 rsss\ i ^

10

M♦

^
^.*-> ' * V i-iv- t t ^ i.' >, - -t> >. ■t^-^ f-1: '^V_^: f, -.t.f,^- • -r,1,1 .>,••.

as

11

m
*1*'.
»e»;
:*■* I;
M

M
0 h

rv1
li i >
-^r
v

N
;
j-' ^ mt

Q^u/nmicii ^{/iro/uhsifelor

fMira/ 16, 4S-47; if, 1-8J

r/yvilt cvesl/'/u,
A
^Vngroparea trupului §i invierea cea din mopi a Dom-
nului nostru lisus Hristos au fost mai dinainte vestite
de proroci. Minunea lui lona in pantecele chitului a msemnat
mormantul in care s-a ingropat trupul eel de via^a purtdtor al
Domnului. Afundarea chitului cu lona in adancurile marii, a
insemnat pogorarea in iad a Mantuitorului nostru, Ie§irea lui
lona dupa trei zile din pantecele chitului a aratat ca dupa trei
zile Cel Unul-Nascut Fiul lui Dumnezeu va mvia din mopi.
Semnul acesta cu lona, Fiul lui Dumnezeu 1-a talcuit, zicand:
M
„Ca precum a fost lona m pantecele chitului trei zile §i trei
nopti, a§a va fi §i Fiul Omului in inima pZmantului trei zile §i
trei nopti" (Matei 12, 40).
t'-.

**,'ms&:* 'mv *w*5,Wm


36 TALCUIREA EVANGHELIEI

Despre ingroparea §i Invierea Domnului scrie Apostolul


Pavel in Epistola sa catre Corinteni: „Hristos a murk pentru
p&catele noastre dup% Scripturi; $i c3 a fost mgropat $i c& a
mviat a treia zi, dupS. Seripturi" (1 Corinteni 15, 3-4), iar Bise-
rica lui Hristos, cea Soborniceasca §i Apostoleasca, invata in
articolul al patrulea al Simbolului credinfei, spunand: „§i S-a

;*--*■ rastignit pentru noi in vremea lui Pontiu Pilat §i a patimit §i


S-a ingropat"; iar in al cincilea articol: „§i a inviat a treia zi,
dupa Scripturi".
Marturia acestei ingropari §i invieri, cu toate intamplarile
ei, o gasim in Evanghelia de astazi, care ne arata §i fapta cea
MgJ.
buna a minunatului losif §i a Sfintelor Mironosite, spunand ca:

„§i venind losif eel din Arimateea, sfetnic ales, care


a§tepta §i el Impkrktia lui Dumnezeu, §i, mdrkznind, a
intrat la Pilat $i a cerut trupul lui lisus" (Marcu 13, 43).

T ^^ 0^ ^
losif s-a invrednicit sa ingroape trupul Domnului. Despre
dansul n-au mai scris evangheli§tii in alt loc. Pentru aceasta, se
^KS-
vorbe§te aici mai pe larg despre el. Numele lui era losif §i se
zice din Arimateea, pentru ca era din patria prorocului Samuel.
Era „sfetnic ales", adica cinstit §i cucernic §i „sfetnic", adica
5#
unul din batranii din sfat. Bogatia lui losif o arata Sfantul Evan-
^r- ■*
ghelist Matei, zicand: „A venit un om bogat din Arimateea, cu
numele losif (Matei 27, 57); iar Sfantul Evanghelist Marcu
arata credinta lui, zicand: „Care a$tepta §i el imp3rk(ia lui
Dumnezeu", adica era un israelitean adevarat §i fara vicle§ug,
asteptand venirea Mesiei, „§i el era un ucenic al lui lisus" (Ma-
tei 27, 57), dupa cum spune Sfantul Evanghelist Matei, dimpre-
II una cu Sfantul Evanghelist loan, cand zice: „Iosif din Arima-
teea, fiind ucenic al lui lisus, dar intr-ascuns, de frica iudeilor"
(loan 19, 38).
Toate acestea le-au aratat sfintii evangheli§ti despre losif
pentru incredintarea §i intarirea adevarului marturisit de
dan§ii. Deci losif din Arimateea a indraznit §i, intrand la Pilat,
a cerut trupul lui lisus Hristos ca sa-L ingroape. Dar pentru ce
zice evanghelistul ca losif a indraznit? Pentru ca era o adeva-
vm

DUMINICII MIRONOSIJELOR 37

rata mdrazneala cererea trupului rastignit al unui osandit, ca MA


sa-1 ingroape cu cheltuiala mare §i cu cinste; mdrazneala,
&iT-
w fiindca a voit sa cinsteasca pe Acela pe care toti iudeii L-au
batjocorit, L-au defaimat L-au osandit la moarte pe cruce.
Dar losif, fiind ucenic al lui Hristos, in ascuns, de frica iudeilor,
a lepadat toata teama §i, alungandu-§i toata frica, s-a descope-
rit ca este ucenic al lui lisus Hristos §i, indraznind, a cerut de
la Pilat trupul Invatatorului sau. 'Mi
m
■k£<
Jar Pilat s-a mirat c2 a §i murit §i, chemand pe
suta§, 1-a mtrebat dac2 a murit de mult" (Marcu 13, 44).

/k* S-a mirat Pilat cand a auzit de la losif ca Hristos a murit. M


N-a crezut cuvintelor lui losif. Pentru aceasta a chemat pe
suta§ §i 1-a mtrebat daca Hristos a murit de mult. Pilat era
indreptatit sa se mire, fiindca la al §aselea ceas a fost rastignit
Hristos, dupa cum ne spune Sfantul Evanghelist loan, zicand:
„§i era Vinerea Pagtilor, cam la al §aselea ceas" (loan 19, 14).
Deci atunci L-a dat pe El lor sa-L rastigneasca, §i la ceasul al
noualea a murit. lar daca Sfantul Evanghelist Marcu scrie: „Iar
cand L-au rastignit, era ceasul al treilea" (Marcu 15, 23), nu %s

este nicidecum impotriva cuvintelor Sfantului Evanghelist


loan. Sfintii evangheli§ti spun acela§i lucru, caci Sfantul Marcu
a scris de ceasul in care Pilat a hotarat sa fie rastignit Hristos,
iar Sfantul loan de ceasul in care a fost rastignit. A§a martu-
rise§te §i purtatorul de Dumnezeu Ignatie, zicand: „Deci vi-
neri, la ceasul al treilea, a primit hotararea de la Pilat, dup&
m
slobozirea talharului; la al gaselea ceas S-a Mstignit §i la al
noualea §i-a dat duhul". §i s-a mirat Pilat, auzind ca dupa trei
ceasuri a murit Hristos pe cruce. Fiind om tanar §i sanatos,
putea sa fie in viata pe cruce mai multa vreme, ca §i cei doi
talhari care au fost rastignip impreuna cu Dansul. S-a mirat, de
vreme ce nu a crezut ca lisus, ca Fiu al lui Dumnezeu, cu
$5
aceea§i putere §i stapanire, a dat lui Dumnezeu Tatal, cand a
voit, dumnezeiescul Sau suflet, strigand cu glas mare §i zicand:
jarinte, in mainile Tale mcredintez duhul Meu" (Luca 23, 46)
m
.^+;
V<3K
38 TALCUIREA EVANGHELIEI
w,
*?<; ,««.
*\t
J-y
„§i afland de la suta§, a d&mit lui losif tmpul. §i
losif, cump&rand giulgiu §i coborandu-L de pe cruce,
i if
L-a mf&§urat m giulgiu §i L-a pus mtr-un moimant care
era s%pat m stanch, $i
§i a pr%v&lit
pr2 o piatrZ la u§a mor-
mantului" (Marcu 13, 45-46).

Intelegand Pilat de la suta§ a murit lisus Hristos, i-a da-


T < ♦- 1-114 T r~< < -1 4—V -1 1 1 4-1^-V ^"V **4- 4 y-1 -41 T y'~v <-14 1- *~t 1 ♦-v-l 4^V X ■**/-* S~r1 111 /-*< 1 1 sA 4 /-|
ruit lui losif tmpul mort, iar losif a cumparat giulgiu de in, a
pogorat tmpul de pe cruce, l-a infa§urat cu giulgiu, l-a pus
&
mtr-un mormant sapat m stanca §i, pravalind o piatra mare, a
acoperit u§a mormanrnlui, a§a cum ne spune Sfantul Evan-
ghelist Marcu. Sfantul Evanghelist loan aminte§te §i alte mtam-
plari vrednice de §tiut, §i anume ca la mgroparea Domnului a
venit §i Nicodim, care a adus amestecatura de smirna §i ulei,
ca la o suta de litre; a uns cu aromate §i a legat cu giulgiu
tmpul Domnului, dupa obiceiul iudeilor si l-au ingropat intr-un
©
mormant unde nu se mai aflase vreodata un alt mort; iar mor-
mantul era intr-o gradina (loan 19, 39-41). Sfanml Evanghelist
Matei arata ca iudeii, din pomnca lui Pilat, au pecetluit mor-
mantul Domnului si au pus ostasi imparatesti sa-1 pazeasca, de
teama ca tmpul sa nu fie furat din mormant (Matei 27, 62 s-u.).
Acestea toate s-au facut cu puitarea de grija a lui Dumnezeu,
pentm mcredintarea si adeverirea invierii din mopi a lui
Hristos. Piatra ce s-a pus deasupra mormantului era foarte
mare si avea o greutate neobisnuita, iar paza ostasilor impa-
ratesti era o teama mare pentm raufacatori. Smirna si uleiul cu
miresme, prin care a fost lipit giulgiul de preacuratul tmp al
Mantuitomlui, au inlaturat orice banuiala de furtisag, pentm ca
cine poate sa creada ca furii au inselat pe ostasii care cu atata
grija pazeau? Ca au rasturnat o piatra atat de mare si grea de
m. pe usa mormanrnlui si, intrand intr-insul, au avut vreme sa
dezlipeasca de pe tmpul Domnului giulgiurile, asa cum le-a
aflat Petm cand a intrat in mormant? Deci cu dumnezeiasca
purtare de grija s-a ingropat, in mormantul bine pazit, tmpul
'■ft:
eel purtator de viata al Domnului lisus.

Jar Maria Magdalena §i Maria, mama lui losi,


priveau unde L-au pus" (Marcu 15, 47).
m.
DUMINICII MIRONQSITELOR 39

Maria Magdalena este femeia din care Domnul a scos


§apte demoni. Se numea Magdalena pentru era din locali-
tatea Magdala. Maria, mama lui losie, pe care acela§i Evan-
ghelist Marcu o mai nume§te in alt^ parte §i Maria, mama lui
lacob, este Preasfanta NSscatoare de Dumnezeu, pentru ca
losif, logodnicul, avea doi fii de |a femeia lui dintai: pe losie
§i pe lacob. De aceea, Preasfanta mscatoare de Dumnezeu se
numea §i mama a fiilor lui losif, dupa cum, pentru logodire,
este numita §i femeia lui losif. Precum se vede, losie §i lacob
erau cunoscuti la evrei. Prin acest nume, adica Maria, mama

p-i? lui losie §i a lui lacob, era cunoscuta de dan§ii Preasfanta Nas-
m
catoare de Dumnezeu. Din cauza aceasta, Sfintii Evangheli§ti
Marcu si Matei au numit-o pe dansa astfel. Deci aceste doua Marii,
impreuna cu alte femei, precum ne spune Sfantul Evanghelist
Luca, venite din Galileea, priveau locul in care L-au ingropat pe
Domnul, avand indatorirea sa aduca miniri si sa-L unga.
1
„§i, dup& ce a trecut ziua sambetei, Maria Mag-
dalena, Maria, mama lui lacov, §i Salomea au cumpZrat
miresme, ca s2 vin& s2-L ung%" (Marcu 16, 1).

Dupa ce a trecut ziua sambetei, zi de sarbatoare la evrei,


Maria Magdalena si Maria, mama lui lacob, si Salomea, mama
fiilor lui Zevedei, au cumparat miresme ca, venind la mor-
mant, sa unga trupul Domnului. Nestiind sfintele femei ca
Hristos va invia din morti, din dragostea si evlavia ce aveau
pentru Dansul, voiau sa unga trupul Lui cu aromate si cu
miruri, ca sa implineasca obiceiul eel de atunci pentru morti si
sa pastreze trupul Domnului, nu numai bine mirositor, ci si
nestricat.

„§i dis-de-diminea$, in prima zi a s2pt2manii, pe


cand r&s8rea soorele, au venit la mormant" (Marcu 16, 2).

Ceea ce spune Sfantul Evanghelist Marcu: „Dis-de-dimi-


neaty, in prima zi a saptamanii" este totuna cu ceea ce zice
Sfantul Evanghelist Matei: „Dupa ce a trecut sambata, cand se
lumina de ziua intai a saptamanii (Duminica)" {Matei 28, 1);
'Aif - ■. ^

40 TALCUIREA EVANGHELIEI

este totuna cu cele zise de Sfantul Evanghelist Luca: „Iar in


prima zi de dupa sambatS. (Duminica), foarte de diminea^a"
(Luca 24, 1) §i cu ceea ce spune Sfantul Evanghelist loan: „Iar
in ziua intaia a saptamanii (Duminica), Maria Magdalena a W-

venit la mormant dis-de-dimineafa, fund inca intuneric" (loan


20, 1), este totuna, pentm cS. sambata numeau evreii §i sap-
tamana. De aceea, acela§i lucm il precizeaza sfinfii evan-
m
gheli§ti, anume ca Jntr-una din sambete", adica in prima zi a
saptamanii, ceea ce la cre§tini este duminica, de dimineata, au
venit femeile mironosite la mormantul Domnului „pe cand ra-
sarea soarele" adica la mceputul zilei de duminica.
Mironositele femei au venit la mormant, unde mgeml le-a
grait: „A in via t! Nu este aid" (Marcu, 16, 6), dupa Invierea lui
lisus Hristos. Deci in ziua duminicii, dis-de-dimineata, cand
Soarele dreptatii, lisus Hristos, inviind din morti §i ie§ind din
mormant, a rasarit lumii, atunci au venit la mormant, ingrijo-
rate, mironositele femei.

„§i ziceau intre ele: Cine ne va pr2v21i noud piatra


de la u§a mormantului?" (Marcu 16, 3)
fe+;
Cinstitele femei veneau la mormant ca sa unga trupul
Domnului lisus; dar, de vreme ce piatra care acoperea u§a
mormantului era foarte mare, iar ele erau femei slabe §i ne-
.'fjpfc putincioase, pe buna dreptate ziceau una catre alta in drumul
lor: Cine, oare, ne va rasturna piatra de la u§a mormantului,
ca sa putem intra intr-insul §i sa ungem trupul Domnului lisus?

„Dar, ridicandu-§i ochii, au vdzut cd piatra fusese


rdstumatd; cdci era foarte mare" (Marcu 16, 4). W.'
Evanghelistul Marcu spune ca piatra fusese rdsturnata;
cdci era mare foarte", dar cum s-a rasturnat nu ne spune. Acest
lucru ni-1 spune Sfantul Evanghelist Matei, zicand; „§i iatd s-a
1 ■t.-S
#t+-; fdcut cutremur mare, cd ingenil Domnului, coborand din cer

**y $i venind, a prdvalit piatra §i $edea deasupra ei" (Matei 28, 2).
>t De altfel, §i Sfantul Evanghelist Marcu spune mai departe
despre Sfintele femei Mironosite:
w
;«--«.
DUMINICII MIRONOSITELOR 41

„§i, intrand m moimant, au v&zut un tan&r §ezand M


m partea dreaptZ, imbr&cat m ve$mant alb, ?i s-au
in Vo
sp&imantat" (Marcu 16, 3).

Pentru ca Sfantul Evanghelist Marcu spune ca, intrand ele


in mormant, au vSzut un tan^r, adic^ pe inger in chip de tanSr, .*■%

§ezand in partea dreapta a mormantului, iar Sfantul Evan-


ghelist Matei zice ca ingerul „a pr&v&lit piatra $i §edea dea-
supra ei" (Matei 28, 2), din aceasta pricina, unii au zis ca altele
erau femeile de care vorbe§te Matei §i altele erau acelea de
care graie§te Marcu, iar vederea ingerului n-a fost una, ci
doua, in momente deosebite, §i ca la amandoua a fost de fata
Maria Magdalena. Dar sfintii evangheli§ti vorbesc amandoi
despre acelea§i femei §i despre una §i aceea§i vedere a ingeru-
lui, fiindca acelea§i femei au vazut intai pe inger §ezand pe
piatra, cum arata Evanghelistul Matei, iar dupa aceea acela§i
inger, vorbind cu dansele, a intrat in mormant, unde, §i ele
■^r
intrand, 1-au vazut §ezand in dreapta mormantului, cum spune
Evanghelistul Marcu, completand pe Evanghelistul Matei.
De asemenea, §i Sfantul Evanghelist Luca vorbe§te despre
acelea§i femei mironosite, de§i zice ca doi barbati s-au aratat
femeilor §i ca unul dintr-in§ii le-a zis: ,;Aduceti-v3. aminte cum
v-a vorbit, Bind inca in Galileea" (Luca 24, 6). Doi ingeri s-au
aratat, dar Matei §i Marcu amintesc numai despre eel ce a vor-
bit cu femeile. Sfantul Evanghelist Luca aminte§te §i pe celalalt
inger, care n-a vorbit, fiindca Sfantul Luca a scris Evanghelia
sa mai pe urma, dupa Sfintii Evanghelisti Matei §i Marcu.
Pentru aceasta, el a §i implinit ceea ce ei au lasat nespus. S-au
minunat §i s-au spaimantat fericitele femei, cand au vazut pia-
tra cea mare rasturnata de pe mormant §i fata ingerului
stralucind ca fulgerul, iar hainele lui albe ca zapada. Au vazut
lucruri nenadajduite §i au auzit graiuri de vestiri minunate.
Drept aceea, au fost cuprinse de spaima §i uimire.

Jar el le-a zis: Nu v2 mspdimantati! C&utati pe lisus


Nazarineanul, Cel rdstignit? A inviat! Nu este aid. latd
locul unde L-au pus" (Marcu 16, 6).
m
^ - X- ; 4 . r 'W"
; A" ?. 'V , " <.•A:n > V ipVim
'0
'Mi MR.
i
42 TALCUIREA EVANGHELIE1
■m

tr "o w*.
ingerul potole§te tulburarea sufletului lor, graindu-le: Nu
IS
va tulburati, nu va inspaimantati! Vazand spaima §i uimirea lor,
■iSr, le aminte§te de Cel pe care II cautau, zicandu-le: Voi cautati
pe lisus Nazarineanul, Cel rastignit, dar El nu este aid; a inviat!
Apoi, ca sa nu socoteasca ele ca este nalucire ceea ce vad,
m
'•*£+, Vi>, -•>,
mgerul le-a zis iara§i: Vedeti locul unde L-au ingropat pe El;
locul este gol; nu este mtr-insul trupul lui lisus, pentru ca El a
0 inviat din morti. Povatuirea ingerului nu ramane aici. El con-
tinua spunandu-le:
1 If?
„Dar mergeti §i spunetf ucenicilor Lui §i lui Petru
pi c3 va merge in Galileea, mai mainte de voi; acolo II aK
m
m
veti vedea, dup2 cum v-a spus" (Marcu 16, 7).
V ingerul trimite pe sfintele femei ca vestitoare ale fnvierii,
zicandu-le: „Mergeti $i spuneti ucenicilor Lui $i lui Petru". Dar
xtf,
de ce anume pomene§te de Petru? Fiindca Petru, dupa ce s-a
lepadat de trei ori de lisus Hristos, a cazut din ceata ucenicilor.
£& If
Daca ingerul nu ar fi pomenit anume pe Petru, ci ar fi zis
numai cuvintele „spune(i ucenicilor", iar femeile ar fi zis catre
'm 'Mp
apostoli numai aceste cuvinte, Petru, §tiindu-se lipsit de harul 0.
Apostoliei, ar fi socotit ca nu este §i pentru dansul cuvantul
acesta §i nu ar fi indraznit sa mearga in Galileea alaturi de m

ceilalti Apostoli. Pentru aceasta, mgerul a pomenit anume pe


Petru, ca auzind el aceasta din gura mironositelor, sa capete
indrazneala §i sa inteleaga ca, pentru lacrimile lui cele amare, tl
m
cheama din nou Domnul, ca sa-1 mvredniceasca iara§i de harul
m
■» ■-,.*: Apostoliei, a§a cum s-a §i facut, cand, prin intreita intrebare,
lisus Hristos a indreptat intreita lepadare a lui Petru. Dar de ce
s& ingerul trimite, prin femeile mironosite, pe ucenici in Galileea,
t;f- §i le fagaduie§te ca acolo vor vedea pe Domnul, cum de alt-
fel §i lisus Hristos, dupa Invierea din morti, a poruncit sfintelor
m femei: „Duceli-v& §i vestiti frafilor Mei s% mearga in Galileea,
'Mr>
fe-*' §i acolo MM vor vedea" (Matei 28, 10). Domnul S-a aratat
ucenicilor in lerusalim chiar in ziua invierii: „Fiind searM, in
ziua aceea, intaia a sMptMmanii (Duminica), §i u§ile fiind in-
y?-v? cuiate, unde erau adunad ucenicii de frica iudeilor, a venit
I*5-*
M lisus §i a stat in mijloc $i le-a zis: Pace vouM!" (loan 20, 19) §i,
f&V
m

DUMINICII MIRONOSITELOR 43
I
W4
iara§i, dupa opt zile, lisus S-a aratat ucenicilor Lui in acela§i M
85? loc, de fata fiind §i Toma. Pentru ce, a§adar, atat ingerul, cat §i
Domnul dau intaietate intalnirii ucenicilor cu lisus in Galileea?
te am
Fiindca aceasta avea sa fie cea mai slavita §i cea mai insem-
M
nata dintre intalniri. Acolo Hristos eel mviat S-a aratat, nu in
casa cu u§ile incuiate, ci in munte, in loc deschis, unde uce-
nicii, vazandu-L, s-au inchinat Lui, iar el le-a aratat stapanirea

£% ce I s-a dat de catre Tatal, zicand: „Datu-Mi-s-a toata puterea,


w,
Wm m cer §i pe pamant" (Matei 28, 18). De acolo, din Galileea, i-a
trimis pe Apostoli sa propovaduiasca Evanghelia in toata
Si lumea. De altfel, nici ingerul n-a zis ca numai acolo „il vor
.r'«.
vedea pe El" §i nici Domnul n-a zis ca numai „acolo Ma vor
f-v
vedea pe Mine". S-a aratat insa Hristos ucenicilor Sai in leru- m.
W*
salim, mai inainte de intalnirea din Galileea, pentru a mangaia
H
mai degraba inima lor cea mtristata §i sa-i mcredinteze cat
mai degraba despre invierea Sa din morti. Dar ce au facut sfin-
v- •">
(^v*t tele femei?
v|
if;?
„§i, ie$ind, au fugit de la mormant, cd erau cu-
^r} prinse de fried §i de uimire, §1 nimdnui nimic n-au spus,
215
n
edei se temeau" (Marcu 16, 8).
•> • >
De cine se temeau sfintele femei? De iudei, sau vedenia m
ingerului atat a cutremurat inima lor, incat au ramas infrico§ate
•**
§i uimite? Cum insa Sfantul Evanghelist Marcu spune ca: „ni-
manui nimic n-au spus", iar Sfantul Evanghelist Luca zice, „§i
mtorcandu-se de la mormant, au vestit toate acestea celor
iZ+
i't unsprezece §i fufuror celorlald" (Luca 24, 9), unii au spus ca
fe
Sfantul Evanghelist Luca vorbe§te despre o alta vedenie; insa
0
amandoi vorbesc despre aceea§i vedenie, caci §i Sfantul Evan-
*t*
jtV
ghelist Marcu, cand spune ca femeile „nimanui nimic n-au
spus" de frica, intelegem ca n-au spus nimanui din cei ce nu
feis
erau ucenici ai lui Hristos §i ca n-au spus nimic strainilor in
*'■*
-5R drumul lor. Cand au ajuns insa acolo unde erau ucenicii adu-
nati, atunci au vestit cate au vazut §i au auzit, atat celor unspre-
zece Apostoli, cat §i tuturor celorlalti ucenici ai Domnului lisus
Hristos. Cu ale lor sfinte rugaciuni, Doamne lisuse Hristoase,
Eiul lui Dumnezeu, miluie§te-ne pe noi. Amin!
0,
p
-sma.
Wff-.

«is>vi*y II
>*w,
m

mi
/rvfl*

%
m

5N m
1
.Jr.
SB
m
m \

&-K
©
tr'-J

fe: ^cjT
^Vk
v .-n (laza/iia

t/)((/} f(/uc/t\ f/i/ H)/io<silc/oi

fQ)es/jre rtui/'inisma su/leteasca/J

S,:t; fZ/HJti
> c/'es/i/if'
y ^
W
/Xv auzit toate cele cu privire la ingroparea §i invierea
e. I Domnului nostru lisus Hristos. AU auzit cum losif s-a
•»;-4,:
Si#
M facut slujitor ingroparii, iar mironositele intaiele vestitoare ale
:t..4-'
SPJi invierii Lui. Este de mare folos sa cercetam partea cea buna
pentru care oamenii ace§tia s-au invrednicit de atat de mare %
jft.vr:
bar. Vedem cum pentru o astfel de fapta curajul era atat de
necesar, deoarece fara el astfel de lucruri nu puteau sa se sa-
var§easca. Daca ar fi fost frico^i, frica i-ar fi impiedicat. Curajul
msa este puterea multor fapte bune. Cand spunem acest lucru,
nu ne gandim la curajul dat de puterea trupeasca, ci la eel dat
j&K
w
>d-:

DUMINICII MIRONOSITELOR 45
af«
»s*i de puterea sufleteasca, care se mai nume§te §i marinimie a
sufletului. Puterea trupeasc^ o na§te firea, iar pe cea sufleteas-
cS o na§te vointa omului. De aceea nu se poate face nimeni
viteaz, cand trupul lui este slab, dar mare la suflet se face
M
m m
oricine voie§te. Aceasta marinimie sufleteasca o aveau losif
m „cel cu bun chip" §i sfintele femei mironosite. Neamul iudeilor
:t?r>
ura de moarte pe lisus Hristos. Carturarii, fariseii, mvatatorii
m
legii, preotii, arhiereii, adunarea toata L-a dat pe lisus mortii,
ca pe un razvratit §i hulitor de cele sfinte. Tod au strigat cu
m
glas tare catre Pilat: Ja-L! la-L! R3stigne$te-L!" (loan 19, T5).
ludeii, din invidia cea fara masura §i din rautatea lor cea mare,
cautau sa omoare §i pe ucenicii lui Hristos. De aceea tod

^5 ucenicii au fugit de frica, s-au raspandit §i L-au lasat singur pe


invatatorul lor. Numai doi, loan §i Petru, au mers cu Dansul.
Pe loan il acoperea prietenia arhiereasca; iar Petru, de§i intai m
.W+ >•»,»f.' L-a urmat cu incredere, pe urma insa s-a infrico§at atat de
m
mult, meat cu anatema §i cu juramant s-a lepadat de Hristos,
de trei ori, losif, ca sa-§i ajunga scopul sau, trebuia sa intre in
a
i curtea domneasca, unde totdeauna se afla muldme de iudei.
Cerand de la Pilat trupul Domnului lisus, se descoperea pe el p

ca este ucenic devotat al lui Hristos §i ca II iube§te pe Dascalul


sau mai mult decat tod ceilald ucenici ai Sai. Acest lucru era
de ajuns ca sa ridice asupra lui prigoana §i vrajma§ia iudeilor.
Luarea de pe cruce, cu atata evlavie, a trupului Domnului,
giulgiul eel de in curat, mormantul eel sapat in stanca, piatra
cea mare de pe u§a mormantului, toate erau rani in inima in-
raidlor iudei, de la care losif nu se putea a§tepta la altceva mai
bun, decat la prigoane §i la primejduirea viedi sale. Dar el se
imbarbateaza, indrazne§te §i vine la Pilat, descoperindu-se sin-
gur ca este ucenic al lui Hristos; cere §i ia trupul Lui. Marini-
mia sufleteasca l-a facut slujitor al ingroparii Stapanului tutu-
ror. El a miluit pe Cel ce a miluit neamul omenesc; a invelit cu
giulgiu pe Cel ce imbraca cerul cu nori; a daruit mormant
Celui care a sculat din morminte pe cei mord; a ingropat pe
Cel care a ingropat pacatul lumii. losife, de trei ori fericite, cin-
V>
stite sunt mainile tale, care au atins trupul Domnului! Fericid
Ip
I

'm
m fe
n
CAZANIA m
M 46 m
m m
m 0
sunt ochii t^i, care au v^zut mort §i gol pe Cel Unul NSiscut, m
P
Fiul lui Dumnezeu; sfanta este gura ta, care a sarutat picioarele
?in
vv
Datatomlui de viatS! O, preaslSvita marinimie sufleteasca! O, m
M,*-
dar minunat, de care s-a mvrednicit losif, eel plin de curaj
barbatesc!
Mare §i minunata este §i marinimia sufleteasca a mirono-
m
sitelor. Femeile sunt, fire§te, neputincioase §i fricoase. Se infri-
s
S&'
co§eaza de multe ori, chiar atunci cand nu este primejdie. Mi- gi#5
m.
ronositele femei, avand o marinimie sufleteasca mai presus
m
decat firea femeiasca §i chiar decat barbatii, nu se tem nici c^e
m prigoana iudeilor, nici de asprimea osta§ilor, §i nu se infricb- i
it
0% ■ §eaza nici de straja de la mormantul Domnului. Ucenicii, bar-
bad fiind, se tem; dar mironositele, de§i femei, indraznesc. Ei i
■P&- fug, iar ele vin la mormant; ei se risipesc, iar ele se aduna;
ucenicii se ascund, iar mironositele nu se tem de nimeni, ci m
merg unde se vinde mirul, cumpara de la vanzator miruri §i
aromate; alearga apoi grabite la mormant ca sa unga trupul hA
M W.
Domnului. O, femei fericite, cum nu va temeti sa umblati
noaptea, singure? Cum indrazniti sa va apropiati de locul pe
care-l pazesc osta§ii imparate§ti? Cum nu va cutremurati cau-
tand sa rasturnati piatra, sa stricati pecetile, sa deschideti mor-
M mantul §i sa ungeti trupul eel mort al Domnului? Cu adevarat
v-ati mvrednicit de mari haruri, pentru barbatia sufletului
ws
vostru! Fiindca ati lepadat de la voi toata teama §i frica, v-ati
facut viteze §i mari la suflet, ati vazut pe sfintii ingeri §i ati vor-
bit cu dan§ii; voi cele dintai ati auzit bunele vestiri ale invierii
p
lui Flristos; voi cele dintai ati intampinat pe Mantuitorul, dupa
ce a inviat din morti; voi cele dintai ati vestit ucenicilor Invie-
Vy^;
rea Domnului.
M
Barbatia §i curajul sufletului, frati cre§tini, sunt datatoare
mi
p de multe fapte bune, precum dimpotriva, slabiciunea sufletu-
lui §i frica ne impiedica de la savar§irea faptelor bune. Pentru m
'f-V'
® aceasta auzim pe David zicand lui Solomon, fiul sau: „Fii tare $i
s% fii bZrbat" (3 Regi 2, 2). Inca §i Dumnezeu aceea§i porunca
a dat lui losua al lui Navi, zicand: -Fii tare $i curajos, sS. nu te
temi, nici sd. te sp&imantezi" {losua 1, 9); iar lisus Hristos, cand
a trimis pe ucenicii Sai la incre§tinarea intregii lumi, a zis: ,)Nu
DUMINICII MIRONOSIJELOR
m

temep de ei; Nu vS. temefi de cei ce ucid trupul, iar sufle-


tul nu pot s&-l ucidd" (Matei 10, 26, 28). De aceea, Apostolul
m
Sit' Pavel mv&\a §i indemna pe cei ce au crezut, scriindu-le:
„Bucurat:i-v&! Desdvar§iti-vd, mangaiati-v2, fid unpi m cuget" (2 ri
If Corinteni 13, 11).
M
Ca roade alese ale acestor sfinte indemnuri vom socoti
toate luptele dumnezeie§tilor Apostoli, patimirile cele mai pre-
sus de fire ale sfintilor mucenici, nevointele cele nepovestite
ale cuvio§ilor pustnici si preaslavitele fapte ale tuturor sfintilor,
fiindca toate sunt roada a barb^tiei, curajului si vitejiei sufle-
5>4*;
testi. Cei care s-au temut ori s-au mfricosat n-au putut s^varsi
niciun lucru plScut lui Dumnezeu.
Vede acest lucru, o, iubiti frati crestini, fiecare om in sine
ll insusi. Zaci uneori in pdcat; Dumnezeu, din netdrmurita Lui
miD, iti trimite tie cuget curat; cunosti pacatul tSu si v^Dmarea
0
sufletului t^u; te hotar^sti sa alergi la pocainta, dar indata vine
.-'Vj in inima ta frica, soptindu-ti: Cum pot sa ma impotrivesc pof-
H
telor trupesti si cum sa ma intorc din7 calea placuta a pacatu-
m
# lui? Daca msa te vei imbarbata, biruiesti, fugi de pacat si do-
bandesti raiul, ar daca te vei teme si te vei infricosa, te in-
frangi, ramai nepocait si mostenesti iadul.
♦.V>
Tt, Auzi glasul Evangheliei: Jar Eu va zic voud: luhig pe
vrajmaji vojri" (Matei 5, 44). Ca un ucenic al lui Hristos vo-
'*** iesti sa ierti pe vrajmasul tau. De te vei imbarbata cu sufletul
in acest razboi cu tine insuti, ierti pe vrajmasul tau, ramai om
m
pasnic si linistit si iei de la Dumnezeu iertarea pacatelor tale.
Iar de vei siabi cu sufletul, ramane vrajmasie si tulburare in
inima ta si se osandeste sufletul tau. Sau, fiind fricos, te temi
sa nu saracesti si de aceea nu intinzi niciodata mana ta spre
tZ+ ajutorarea saracului. Cei ce are suflet marinimos miluieste si
;-v
imprumuta toata ziua pe aproapele sau.
pu+,
Graitorul de Dumnezeu, Pavel Apostolul, invata ca toti
"M
crestinii sunt ostasi ai lui lisus Hristos, in indemnul catre uce-
'+: e-
nicul sau, Timotei (2 Timotei 2, 3), iar efesenilor le porunceste
1
sa ia pavaza, coif si sabie impotriva vrajmasilor sufletului, care
sunt trei: pofta trupului, desertaciunea lumii si ispitele diavolu-
M,
lui, ce se lupta cu noi in toate zilele vietii noastre (Efeseni 6
W$
V-V: *&*

48 CAZANIA
:+i^.
/^M
te
13-17). Deci fara b^rb^tie nu se savar§e§te nimic impotriva
poftelor celor lume§ti §i nici in nevointele cele duhovnice§ti.
m
Osta§ul fricos nu va birui niciodata pe vrajma§ul s^u. Cre§tinul
slab la suflet nu va fi niciodata biruitor impotriva celor ce lupta
m
cu sufletul lui. Osta§ul viteaz ridica steagul biruintei; cre§tinul .iv*
cu suflet marinimos savar§e§te cele mai mari ispravi de fapte
%f*. bune §i placute lui Dumnezeu.
Dar pentru ce sa fim frico§i, cand este vorba sa savar§im SI
'w-lT^r fapte bune? Pentru ce sa ne temem? O, frafl cre§tini! Sa fim
VtV
frico§i cand voim sa savar§im pacatul, pentru ca pacatul este
ru§ine §i ocara. Pentru pacat, Dumnezeu mustra §i pedepse§te
cu asprime: „Cu mustrZri pentru f&rMelege ai pedepsitpe om"
(Psalmul 38, 14). Pentru pacat te pedepsesc §i legile statului.
Pentru ce te ru§inezi sau te temi sa faci voia lui Dumnezeu?
Fapta cea buna este slava, cinste §i lauda. De cine te temi?
Cand faci lucrurile cele bune, atunci Domnul este luminarea ta
SgPd' §i Mantuitorul tau; de cine te vei teme? Domnul este aparatorul m
gsj
viefli tale; de cine te vei infrico§a? (Psalmul 26, 1-2). De cine

W-i te temi? De lume? Dar fapta cea buna este un lucru laudat de
5j%i
lume. Fapta cea buna o lauda §i vrajma§ul, §i se ru§ineaza de
dansa. De cine te temi? De razboiul trupului? Dar slujitorii lui
lisus Hristos, zice graitorul de Dumnezeu, Pavel Apostolul,
atata putere au, meat rastignesc Jrupul impreunM cu patimile
4Cy
§i cu poftele" (Galateni 5, 24). Te temi, poate, de cursele dia-

■'T" -fr volilor? Sa nu te temi nicidecum inaintea lor, cad Dumnezeu

ej va trimite pe ingerii Sai, ca sa te pazeasca de toata intamplarea


cea rea §i de toata ispita §i vatamarea, cum te mcredinleaza §i
psalmistul, spunand: „Cd. mgerilor Sai va porunci pentru tine
ca sa te pazeasca in toate caile tale. Pe maini te vor malfa ca
»%>
nu cumva sa impiedici de piatra piciorul tau" (Psalmul 90, 11-
ft
jtt+.
m 12). Cel ce savar§e§te lucrurile cele bune §i placute lui
Dumnezeu, acela este slavit, cinstit §i fericit. ,}Viat:a ve$nica
sfo
celor ce, prin staruinta m fapta buna, cauta mar ire, cinste $i
■it--;
t-H nestricaciune" (Romani 2, 7) dupa cum zice dumnezeiescul
%i?
fe?^- Apostol, de care invrednice§te-ne §i pe noi, Doamne lisuse
FIristoase. Amin!
^.'ts-
P
xliEW

wa
r Vif!
m
*■&%
vt

"^■v'

i
/f

--N m

V
m \iv
vs^^V
^w; m
Vji5?>
w

m
ilm
r%4

sv
(?/
•• m
mmmcw
./oV.

fr%cm' 6, /- ysj

cTy^Ui c/'&tim/.

in lemsalim o sc^ldatoare, care avea imprejurul ei


hz*
W cinci pridvoare, in care z^cea multime multa de oameni
bolnavi. Ingerul Domnului, din vreme in vreme, se pogora in
apa scaldatoarei §i o tulbura. Cel care, dintre cei bolnavi, intra
m
intai in apa, dupa tulburarea ei, acela se vindeca. Domnul nos-
tru lisus Hristos S-a dus din Galileea la lemsalim pentru sar-
batoarea iudeilor §i, afland in pridvor pe un om, care era
{K1
slabanog de treizeci §i opt de ani, 1-a intrebat daca dore§te
50 TALCUIREA EVANGHELIEI
ws4 m

san^tatea. Bolnavul a raspuns: Om nu am care sa ma bage in 0,


apa; de aceea, mai inainte de a ajunge eu, ajunge altul §i,
■m
intrand in apa, se tamaduie§te. Atunci Domnul lisus a zis catre ■-FT*
dansul: „Scoal%-te, ia-fi patul t%u §i umbW." (loan 5, 8). Slaba-
nogul s-a sculat indata, §i-a ridicat patul pe umerii sai §i a
m
umblat. Dar iudeii, pentru ca in ziua aceea era sarbatoare,
fiind sambata, s-au tulburat §i au mustrat pe slabanog, zican-
ti du-i: Nu ai voie sa-t;i ridici astazi patul. El insa le-a raspuns:
>fcf.
Cel ce m-a vindecat, Acela mi-a zis sa-mi ridic patul meu. Au m
incercat iudeii sa afle pe Cel ce a vindecat pe slabanog, deoa-
•Itr!
Wi
Et*. rece nu-L §tiau, fiindca lisus, dupa facerea minunii, amestecan-
V?fj
du-Se cu multimea oamenilor de acolo, indata a plecat. Dar,
iS m
dupa aceasta, afland lisus in templu pe cel ce fusese slabanog, m
a zis catre dansul; „Iat% cd. te-ai fecut s%n%tos. De acum s& nu
mai p&c3.tuie$ti, ca s% nu-ti fieTeva mai r&u" (loan 5, 14).
1
Acestea sunt pe scurt cele istorisite de Sfanta Evanghelie de
astazi. Prin talcuirea ei, vom cauta cele mai inalte §i mai de su- pm
rA
;V". flet mantuitoare invataturi. Pentru aceea, cel ce va asculta cu
evlavie va putea sa-§i vindece slabanogirea sufletului sau, cu 5®
M
haml lui Hristos, despre care Sfanta Evanghelie aminte§te,
W4 spunand ca:

„Dup% aceasta era o s&rb%toare a iudeilor §i lisus

.+?> S-a suit la lerusalim" (Joan 5, 1).


m-
Aflandu-Se Domnul lisus in Cana Galileii, dupa ce a vin-
decat pe fiul omului imparatesc din Capernaum de boala lui,
-t •>
V-?..
S-a suit in lerusalim, fiindca se apropia sarbatoarea iudeilor.
p
Unii zic ca sarbatoarea aceasta era a Cincizecimii, iar altii zic
i
ca era sarbatoarea Pa§tilor. lisus venea la lerusalim cu prilejul h'-
M acestor sarbatori, fiindca atunci se aduna multime multa de oa-
meni, mai cu seama dintre cei evlavio§i §i tematori de Dum-
m
si- nezeu, Cu aceste prilejuri, lisus, invatand §i facand minuni, m-
it'*
torcea pe multi la credinta propovaduita de Dansul. Deci lisus
s-a suit in lerusalim cu prilejul unei sarbatori.
iM
DUMINICII SLABANOGULUI 51
M ^
g m
Jar in lemsalim, lang& Poarta Oilor, era o sc2ld2-
toare, care se numea pe evreieje Vitezda, avand cinci
pridvoare', (Joan 3, 2).
/-V
In lemsalim, la Poarta Oilor, era scSldatoarea oilor. Se nu-
mea sc^ldatoarea oilor, funded acolo se aduceau oile pe care
le jertfeau §i spalau intr-insa mamntaiele lor; Poarta Oilor, de-
spre care vorbe§te Neemia, s-a numit de la scaldatoarea oilor;
,, .... . , —
scSldatoarea aceasta se numea in limba evreiasca Vitezda,
ceea ce inseamna: Casa milosteniei. Impreiurul scaldatorii erau
.i r )
Wi cinci pridvoare.
||
„in acestea zZceau mul(ime de bolnavi, orbi,
$chiopi, uscatf, a?teptand migcarea apei. C&ci un inger
m
al Domnului se cobora la vreme in sc2ld2toare $i tul-
m
bura apa §i cine intra intai, dup2 tulburarea apei, se
m
f&cea s2n2tos, de orice boal2 era tinut" (Joan 5, 3-4).

In cele cinci pridvoare din jurul scaldatorii, zaceau slaba- i


m SfiS
If nogi, chinuiti de tot felul de boli, a§teptand mi§carea apei din
scaldatoare, pentm ca sa-§i vinaece
scaiaatoare, vindece neputmteie
neputintele lor, cana
cand se
1 VI JV.
-pogora
- ingeml
— in scaldatoare §i tulbura apa. Dar care era vre-
mea aceasta? Din cuvintele slabanogului se arata ca vremea
era ne§tiuta, caci el raspunde Domnului: „Doamne, nu am
om, ca sa ma arunce in scaldatoare, cand se tulbura apa" (loan
5, 7). De ar fi fost o vreme §tiuta sau dinainte randuita, de§i
era om sarac §i lipsit, slabanogul, in cei treizeci §i opt de ani
de a§teptare, ar fi aflat un om care 1-ar fi bagat de mila in scal-
"fci-V
datoare. ingeml se pogora in scaldatoare, ca sa nu socoteasca
iudeii ca apele singure au putere tamaduitoare, ci sa creada ca
haml lui Dumnezeu vindeca bolile; §i ingeml tulbura apa. Dar
pentm ce, ori de cate ori se pogora ingeml, se vindeca numai
un bolnav? Aceasta este cu neputinta de talcuit, daca nu ne
vom inaltja mintea noastra la intelegerile cele mai tainice ale
acestui lucm dumnezeiesc. Scaldatoarea de la Poarta Oilor
preinchipuia scaldatoarea cea tainica a Sfantului Botez, aflata
in Biserica lui Hristos; oile ce se spalau intr-insa §i se curatau
M
preinchipuiau pe toti cei ce se boteaza in scaldatoarea
11
m
m m
32 TALCUIREA EVANGHELIEI

Botezului §i i§i cur^tesc pacatele lor; pogorarea ingerului in


scaldatoare preinchipuia venirea harului Sfantului Duh in apa
P
Botezului; tulburarea apei, ce se facea in scaldatoare, inchi- i
Jl
puia nimicirea nevazutilor diavoli, facuta de puterea Prea-
;4m
sfantului Duh. Nu apa scaidatorii oilor vindeca bolile trupului,
ci puterea cea dumnezeiasca; nu apa singura vindeca gre§elile
sufletului, ci harul lui Dumnezeu, ce sfinte§te apa Botezului.
Prin pogorarea ingerului, apa scaidatorii oilor lua puterea vin- c:

decatoare; prin venirea Sfantului Duh, apa Botezului ia harul


curatitor. in scaldatoarea duhovniceasca a Sfantului Botez, Sta-
panul tuturor daruie§te na§terea ca fii duhovnice§ti. in scalda-
toarea oilor se vindeca numai un singur bolnav, cand ingerul
tulbura apa, fiindca Legea Veche s-a dat numai unui singur x--*-
m
neam, neamului evreiesc; scaldatoarea Sfantului Botez man-
tuie§te multimi nenumarate, fiindca Evanghelia s-a trimis tutu-
ror neamurilor. „Mergefi in toat& lumea §i propovZduiti Evan-
0.
ghelia la toatd faptura. Cel ce va crede §1 se va boteza se va m
mantui; iar eel ce nu va crede se va osandi" (Marcu 16, 15-16).
s»s Dar sa ne intoarcem iara§i la cele cinci pridvoare din jurul

SL»s scaidatorii oilor.

„§i em acolo un om, core em bolnav de treizeci $i


opt de ani" (Joan 5, 5).

Cine era omul acesta, din ce patrie §i din ce stare, bogat


«■»
+; sau sarac, evanghelistul nu spune. Acum insa era sarac §i lip-
:?
sit de orice sprijin, fiindca nu avea nici ucenic, nici rudenie,

M nici prieteni, ca sa-1 bage in scaldatoare, iar suferinta lui era de


treizeci §i opt de ani.

1 Jisus, vdzandu-l pe acesta zdcand §i §timd c& este


a§a mc& de muM vreme, i-a zis: Voie$ti s£ te fad P

s&ndtos?" (loan 5, 6)

Intr-adevar, iata ce inseamna mila dumnezeiasca, iata cum


se arata iubirea de oameni cea nemasurata! Fara sa-L roage
slabanogul pentru sanatatea lui §i fara sa zica ceva catre lisus,
'rt* vazandu-1 pe pat zacand §i cunoscand, ca un Dumnezeu, ca

cf: . .,r:- .
M

't.
P
M
DUMINICII SLABANOGULUI 53
■ kl
w
mt
P»;
boala il chinuia de multa vreme, lisus ii daruie§te indata sa-
natatea. Dar, oare, ce scop are intrebarea Domnului: „Voie$ti m
sa te faci sanatos?". Cine intreaba vreodata pe un bolnav daca
voie§te sanatatea? Ca un Dumnezeu cunoscator al inimilor
omene§ti, lisus Hristos cuno§tea prea bine vointa slabanogu-
lui. Pentru ce, dar, 1-a intrebat? La aid bolnavi Domnul cauta
credinta, intrebandu-i: „Crec/efi ca pot sa fac Eu aceasta?"
(Matei 9, 28). La slabanog el cauta vointa, intrebandu-1:
. .. w . . w T ^ . . w.. t.
„Voie§ti sa te faci sanatos?". Ceilald nu patimeau din cauza
pacatelor, cad spune Domnul despre orbul din na§tere: „Nici
i
el n-a pacatuit, nici parintii lui" (loan 9, 3); lor le era de ajuns
credinta in Hristos pentru a se tamadui. Slabanogul se chi-
nuie§te pentru pacatele lui, dupa cum vedem din cele ce-i
spune lisus in biserica: „De acum sa nu mai pacatuie§ti" (loan
m
5, 14). De aceea este nevoie de vointa lui, pentru a se vinde-
ca. Deci Domnul, prin aceasta intrebare, ne-a aratat ca pentru
iertarea pacatelor este nevoie de supunerea vointei pacatosu-
lui. intrebarea Domnului a primit raspunsul slabanogului: ii
ft*
„Bolnavul I-a. rdspuns: Doamne, nu am om ca sd
mat arunce m scalddtoare, cand se tulbura apa; cat, pand
_ ... . .. m
cand vin eu, altul se coboard maintea mea" (loan 5, 7).
1
Nu se plange de suferinta lui, nu se mahne§te pentru du-
rerile bolii lui, cum fac unii oameni neputincio§i in vreme de
boala, ci raspunde cu blandete si cu liniste sufleteasca Dom-
nului Hristos, zicand: „Doamne, nu am om ca sa ma arunce in fe/t

sc&ld&toare, cand se tulburZ apa; ca, pana cand vim eu, altul
se coboara maintea mea". Din raspunsul acesta se vede ca
slabanogul nu era in stare de completa nemi§care. „Pana cand
vin eu" totdeauna ajung mai repede aid bolnavi, fie mergand
ei, fie du§i fiind de alfii. Este de mirare insa cum, intr-un loc
in care se aduna atata muldme de oameni, nu s-a aflat niciun
om, in treizeci §i opt de ani, care sa-i ajute acestui slabanog!
Aceasta ne arata ca iudeii de acolo erau impietrid la inima §i
fara omenie. Ni se arata insa cat este de infrico§ata pedeapsa
lui Dumnezeu pentru pacato§i. Treizeci §i opt de ani s-a chi-
li
m
**£
^.■2; m.
54 TALCUIREA EVANGHELIEI

m
nuit slabSnogul pentm p^catele lui, iar cand s-a implinit timpul
pedepsei lui, Pi
» i
Jisus i-a zis: Scoal2-te, ia-fi patul t£u §i umbl%. §i

P mdatZ omul s-a f&cut s&nZtos, §i §i-a luat patul §i


J» $
umbla. Dar m ziua aceea era samMtZ" (Joan 3, 8-9). m
m
v-» lisus nu cere §i nici nu se roagS lui Dumnezeu Tat^l, cum
m v-
mM
a f4cut cand a inviat pe Laz^r, ca sS nu socoteasca cei ce erau %t4
0.
de fata ca El este un simplu om, ca §i unul dintre prorocii care au m4
facut minuni. El porunce§te ca un Stapan al tuturor §i Dumnezeu:
„Scoal&-te!" indata vinele trupului slabanogului §i-au luat pu-
terea lor fireasca, iar duhul vietuitor, dupa legile firii, a mers
fara impiedicare in toate madularele trupului. Acel Dumnezeu
i*Z*i tel.
Care a zis: ,,5% fie luminZ!" (Facerea 1, 3) §i s-a facut lumina,
Acela§i a zis slabanogului: „Scoal&-te\§i s-a indreptat indata
trupul slabanogului, ridicandu-§i pe umerii sai patul §i um-
bland. Cand a facutjisus minunea aceasta era sambata, zi de
sarbatoare la evrei. -v

'M 0
„Deci ziceau iudeii ditre eel vindecat: Este zi de
samb&& §i nu-fi este mgSduit s^-U lei patul" (loan 5, 10).
m
m intr-adevar, Legea Veche zicea: „Ziua a §aptea este ziua
de odihna a Domnului Dumnezeului t&u. 53 nu faci in ziua i
ml aceea niciun lucru" (Deuteronomul 3, 14), iar prorocul leremia
.#7*:, M4",
zice: „Nu ducep sarcini in ziua de odihn3, nici le bagad pe m
m
portile lenasalimului; nu scoatefi sarcini din casele voastre in B
ziua odihnei" (leremia 17, 21-22). Daca mintea lor n-ar fi fost
intunecata de rautate, §i-ar fi dat seama de neobi§nuitul minu-
nii §i ar fi crezut ca nimeni altul, afara de Unul Dumnezeu, nu
putea sa intareasca madularele slabanogite in treizeci §i opt de
ani, printr-un singur cuvant: „Scoala-te!". Ar fi crezut ca Acela yi;
&*.
Care a supus puterile trupe§ti ale slabanogului legilor fire§ti, fe-s
I m
ca sa vindece slabanogirea lui, are stapanire §i putere sa dez-
lege §i pazirea sambetei pentru vindecarea omului. A§a de
mult fiind orbiti, iudeii ziceau insa slabanogului: „Este zi de
sambata $i nu-d este ingaduit sa-d iei patul". Insa slabanogul,
g«;
cu mare mdrazneala,
&%
V.>.
m m
m 58*
■ts
%*Js DUMINICII SLABANOGULUI 55

&yM
17/ /x-* i*>> r* * 1 s~ys~% ♦-►-* &4s~m+ r*X*>X+s^kC* A :&V.
„El le-a rZspuns: Cel ce m-a f&cut s&n&tos, Acela
. " . ^ ^X
mi-a zis: la-tf patul t2u $i umbW (Joan 5, 11).
M
Nu de la mine am mdraznit sa fac aceasta, ci Doctorul
men mi-a zis: „/a-fi pafu/ umbW". Raspunsul acesta era insa
o cumplita mustrare pentru iudei, fiindca, prin el, le spunea:
l&d
Acela, Care are atata putere meat numai printr-un cuvant a
M
vindecat suferinta mea cea de treizeci §i opt de ani, are pu-
es)
terea sa dezlege §i opririle sambetei. Acel dumnezeiesc §i Atot-
puternic Om niciodata nu mi-ar fi poruncit sa-mi ridic patul,
daca ar fi socotit ca lucrul acesta este pacat.

„Ei 1-au mtrebat: Cine este omul care (i-a zis: la-fi
patul t%u §i umbl&?" (Joan 5, 12)

De$i slabanogul a raspuns ca Doctorul lui i-a poruncit sa-§i


ia patul, iudeii, fara sa pomeneasca de vindecare, il intreaba,
iara§i, despre omul care i-a spus sa-§i ia patul. Ei nu intreaba
cine este acela care 1-a facut sanatos, cine este doctorul lui, ci
cine este omul care i-a zis lui sa-§i ia patul §i sa umble. Despre
marea §i
v slavita minune savar§ita
^ de lisus,' 1"^
prin vindecarea
— 1,,; i?; ^ ,lx ^x
slabanogului, iudeii nu pomenesc. Ei voiesc sa o ascunda §i sa m
M
scoata la iveala numai calcarea sarbatorii sambetei.
±-€ p
Jar eel vindecat nu $tia cine este, c&ci lisus Se
*-.4
d2duse la o parte din multimea care era in acel loc"
•n
(Joan
V 5, 13).

Slabanogul vindecat nu §tia cine este Doctorul lui, fiindca


TiOiiO Q o /Jsti-
lisus S-a dat in tV"* laturi dupa savar§irea ♦->-» 1 ^ i i i i §i
rO ••*01-r-zTiO minunii 01 S-a
Q o /J
departatf"
de multimea oamenilor ce se aflau acolo. Aceasta a facut-o ?*.x%

preabunul lisus mai intai ca sa fuga de lauda oamenilor; al


doilea, nefiind El de fata, marturia slabanogului sa fie fara
banuiala §i vrednica de crezut; al treilea, nefiind El de fata, sa
se aprinda §i mai mult invidia iudeilor; §i al patrulea, ca sa ne
arate noua o adevarata pilda de chipul cum trebuie savarsita
o fapta buna. Prin pilda aceasta Mantuitorul ne invata, spu-
nand: Oamenilor, cand vedeti pe eel ce are trebuinta de aju-
torul vostru, nu a§teptati de la dansul rugaminti, ci de la voi
It II
&*.•
mti
w
56 TALCUIREA EVANGHELIEI

g,,
H p
in§iva §i din insa§i bunavointa voastra sa faced bine la cap
puteti, dupa cum Eu am miluit pe slabanog. Nu cered rasplatiri
§i multumiri de la cei carora le-ad facut bine, ci fugid de slava
» > '
cea de§arta a primirii multumirilor, precum Eu M-am dat in
laturi §i am ramas necunoscut cand am tamaduit pe slabanog.
Numai atunci Dumnezeu Cel rasplatitor al faptelor bune va va
rasplati pentm binele ce faceti.
■>'
§i acum ascultati ce ne aratS, mai departe Sfanta Evan-
ghelie despre Mantuitorul lisus Hristos §i slabSnog.

t*- _^
„Dup2
77 ~
aceasta,7 lisus 1-a ' In templu
aflat JT * i-a zis:
§i
late c% te-ai fZcut s2n2tos. De acum s2 nu mai p3c3-
tuie§ti, ca s2 nu-fi fie ceva mai r%u" (Joan 5, 14).
St-
J0<- „Dupa aceasta", adica dupa vindecare, dupa purtarea pa-
wm
f'ivj tului pe umerii
^XXXX^XXX XVXXj
lui, dupa XXXXX^X^XVXXXV.
intrebarile iudeilor,
XVXVX-^XXV^X, dupa XXVX/^XXXX^XXXXX^
raspunsurile
slabanogului, lisus 1-a intalnit pe el in templu, unde i-a dat un
dumnezeiesc sfat, spunandu-i: „De acum s& nu mai pZc&tu-
w
ie§ti". Dumnezeu ne cere indepartarea de pacat pentm insana- m*
to§irea §i manmirea suflemlui nostru. Vezi, zice lisus slabano-
gului, te-ai vindecat de slabanogirea ta, dar sa nu pacatuie§ti
iara§i, ca sa nu fii pedepsit mai aspm. De aici invatam ca
pacatul na§te boaia, iar daca Dumnezeu, pentm milostivirea
Sa, ne va tamadui pe noi de boala, iar noi vom gre§i iara§i,
dupa tamaduire, atunci El ne pedepse§te §i mai rau. Ce a facut 0*
insa slabanogul?

„Atunci, omul a plecat $i a spus iudeilor c2 lisus


este Cel ce 1-a f&cut s&n&tos" (Joan 5, 15).
M ||
Vedeti, frati crestini, intelepciunea slabanogului? Mergand
1 t . 1 .. 11 1, . . W w . 1. .
el la iudeii care se tulburasera din pricina ca ridicase pe umeri
fe;
patul sau, in zi de sambata, §i umblase cu acesta, nu le-a spus
2?5i^
nimic altceva decat numai numele Celui care 1-a vindecat,
zicand: lisus este Doctoml meu, lisus a vindecat suferinta mea,
a tamaduit slabanogirea mea cea de treizeci §i opt de ani §i m-a
facut pe mine sanatos.
Tot a§a, Doamne lisuse Hiistoase, doctoml sufletelor §i al
.<■
tmpuiilor noastre, milostiv fii noua pacato§ilor si ne miluie§te. Amin!

~ •'
♦ ?*-

P «
MSI
P

UK
m% *v
£\zk,
\ 8
** i
NS- &
*>
01
<0
0H
y.
v -■
f* i
li M
m
w

g
•i^
d
M

■H
IS m
p
fRRW

>;<t. Gcuza/iia

Qju/mmcti/y *y4
ifl
Mt;
•4% fQ)e<s/jre /jedea/wa fiacafu/a'J

4 ; *--
Sfif'atis a'&itirw,

/\J are, numai unul era pScatul slab^nogului din Evan-


\^y ghelia de ast^zi, sau mai multe? §i, de era unul,
m
oare, ce fel de p^cat era acesta? Cand zice sfantul evanghelist:
„l2it& c& te-ai facut s&n&tos. De acum s% nu mai p3c3tuie$ti, ca m
s% nu-fi fie ceva mai rau" (loan 5, 14), inseamnS ca slaMnogul
K
a fost pedepsit treizeci §i opt de ani pentru pacatele lui. Dar
care erau pacatele lui, evanghelistul nu ne-a spus, ca sa mte-
>55 4 44
P
legem ca nu numai pentru pacatele pe care le-a facut slaba-
s*« nogul, ci §i pentru orice alt pacat, Dumnezeu pedepse§te pe
pacatosul care nu se pocaie§te. Wli
ft
m

m CAZANIA
58
i
i Cand vom socoti ca nici inger, nici om n-a putut sS vin- m.
dece rana celui dintai pScat al celor doi str^mo§i; cand vom m
>r->;
socoti cS, pentru iertarea pacatului, a fost nevoie de dum- ft
S3?
nezeiasca pogorare §i Intrupare a Fiului lui Dumnezeu, cu
Patimile, crucea, sangele §i moartea Sa, atunci vom cunoa§te
cu adevSrat cat de mare este greutatea pacatului. Numai san-
p.
few?
gele Fiului lui Dumnezeu a putut sa uneasca iara§i pe om cu
© Dumnezeu §i numai puterea §i harul acestui nepretuit sange,
care se varsa pana astazi la altarele Bisericii, ne curat:e§te pe m
noi de pacate, precum zice loan Evanghelistul: „§i sangele lui
g lisus, Fiul Lui Dumnezeu, ne cur&te§te pe noi de orice pdcat"
M (1 loan 1, 7).
i?«
Pacatul este calcarea legii lui Dumnezeu. Cu cat cercetezi
mai mult despre Datatorul Legii, despre Lege §i despre cal-
■IA'.
1 carea Legii, cu atat mai mult mtelegi cat de rau este pacatul.
Datatorul Legii este Acela care dintru nefiinta a facut
P, i
t.H cerul, pamantul, marea §i toate cele dintr-msele. Acela, luand
if
v|5 tarana din pamant, a zidit pe om, a suflat in fata lui suflare
g
rs de viata, 1-a facut pe el dupa chipul Sau, 1-a pus in raiul desfa- sH

V'lf tarii, 1-a a§ezat domn §i imparat a tot pamantul §i a supus toate
fas
sub picioarele Lui. §i tot Acela, pentru mantuirea sufletului r*.
p
^ «5-?-
«i omului ce a gre§it, S-a pogorat pe pamant, S-a intrupat de la
Duhul Sfant §i din Maria Fecioara §i S-a facut Om, a patimit ca
un vinovat §i a murit rastignit pe lemnul crucii. Datatorul legii

3K,€ noastre cre§tine§ti este Acela Caruia fi slujesc ingerii, I se su-


pune faptura, se infrico§eaza de El stihiile §i tremura demonii.
m
Acela este Datatorul legii noastre, Care numai prin cuvant pre-
spfj
face cerul si pamantul, cele de sub pamant §i toate cele vazute
si m
§i cele nevazute. Datatorul legii cre§tine§ti este Dumnezeu, Ju-
iift?
decatorul Cel preadrept $i preamilostiv, Care fagaduie§te im-
II
paratia ve§nica tuturor celor ce pazesc legea Lui §i chinurile '0
ve§nice celor ce o calca.
lar legea cre§tineasca, pe care Dumnezeu a dat-o oame-
nilor, este intm totul spre folosul lor. Ea este fadie §i lumina,
cum ne spune Sfanta Scriptura, cand zice: „F%clie picioarelor * !r
mele este legea Ta §i luminS. c&r&rilor mele" (Psalmii 118, 103).

■fSi'
t'M
. - . ,—. . . ——
£-% Wt
m. m

DUMINICII SLABANOGULUI 59
ass
4 It
m
Ca o fadie lumineaza mintea omului, ca sa vietuiasca bine, §i
ca o lumina il povatuie§te pe om in calea mantuirii. Deci iata
ce dobandesc in lumea aceasta trecatoare cei ce pazesc pomn-
m
cile legii lui Dumnezeu §i cat de mult pagubesc cei ce neso-
cotesc legea Lui. La cine are lumea evlavie §i in cine mcredere?
In talhari §i in rapitori? Sau in cei ce pazesc dreptatea §i nu
ravnesc la bunurile altora? Cui iti poti incredinta argintul tau?
Talharilor, uciga§ilor §i martorilor mincino§i? Sau celor ce nu
fac rau nimanui, celor ce fac bine aproapelui lor §i urasc min-
ciuna? Pe cine laudam? Pe omul care nesocote§te §i ocara§te
pe parintii lui, sau pe acela care cinste§te pe tatal sau §i pe
mama sa? Toata lumea, frati crestini, cinste§te pe pazitorii po-
runcilor lui Dumnezeu, ii lauda, ii Imprumuta §i ii ajuta, iar pe
cakatorii legii, pe pacato§i, ii nesocote§te §i fuge de dan§ii.
Deci oamenii cei imbunataUU, oamenii cei buni au in lumea
aceasta cinstea §i pretuirea semenilor lor, ca o arvuna a ras-
m
j.-v
platirii ce va sa fie, iar dupa aceasta viata trecatoare ii a§teapta
bucuria cea negraita, lumina cea nemserata, Imparatia ceru-
rilor §i viata cea ve§nica, dupa cuvantul Domnului, Care a zis:
,De vrei s& intri m viat%, p2ze§te poruncile" (Matei 19, 17).
M
Dumnezeu a intocmit toate poruncile Sale din legea cre§-
-
tineasca pe temelia netarmuritei Sale iubiri fata de oameni, so-
cotind ca implinirea poruncilor legii este iubirea. In
in chipul
1 .. w . i- 1 . . .
acesta, legea cre§tineasca este nu numai folositoare, ci §i
usoara. rtuna
u§oara, dupa rum nr Tnrrrdintp^za
cum ne incredinteaza Tnsnsi
!nsu§i Dnmnnl
Domnul Hristns
Hristos, PS
cand zice: „C£ci jugul Meu e bun $i povara Mea este u§oar&"
(Matei 11, 30). intr-adevar, ce greutate sau ce sarcina are po-
runca dragostei? Cand se va sadi §i se va inradacina in inima
noastra acest cuget al dragostei, dat de Dumnezeu, el va rodi
in sufletele noastre bucuria, pacea, indelunga-rabdarea, buna-
tatea §i alte fapte bune. Deci legea cre§tineasca a lui

Wi Dumnezeu este folositoare in viata aceasta §i mantuitoare in


cea viitoare. Ascultati acum cine este cakatorul legii cre§tine§ti.
1 Caicatorul legii cre§tine§ti este eel nesocotit, este paca-
tosul. §i fiindca defaimarea legii cre§tine§ti se ridica pana la
Insu§i Datatorul legii, eel ce pacatuie§te defaimeaza cu ade- Wi
m
m
- - - -- - • ■ " " " " ' ' " ■iK-b
J
m
CAZANIA m
60
s»a M

va.rat pe Dumnezeu. Deci, omule p^cStos, tu, eel zidit, indraz-


ne§ti impotriva Ziditorului tdu? Indrazne§ti impotriva Man-
tuitorului ta,u? Indrazne§ti impotriva Judecatorului tau? De
m
aceea, pe buna dreptate, se manie Dumnezeu atat de mult
asupra pacato§ilor §i pedepse§te cu atata asprime pe cei ce
pacatuiesc, implinindu-se cuvanml prorocesc care spune: „Cu
mustrM pentru f&r&delege ai pedepsit pe om $i ai sufyiat ca
jMK panza de pZianjen sufletul s3u" (Psalmii 38, 14-15).
#s li
Dar, se vor intreba unii cre§tini, de ce multi pacato§i nu
numai ca nu primesc nicio pedeapsa in viata aceasta, ci traiesc
i*^i chiar mai bine §i cu mult spor? Aceea§i intrebare framanta §i M

pe marele proroc leremia care, nedumerit, zicea: „Pentru ce


S^!
calea necredincio$ilor este cu izbandd. $i pentru ce tod c^l-
cZtorii de lege sunt m fericire?" (leremia 12, 1). Dar tot el §i-a m

dezlegat nedumerirea, zicand: „Tu e§ti aproape numai de


buzele lor, iar de inima lor e$ti departe" (leremia 12, 2), buzele
gurii lor insemnand bunatatile cele vremelnice, pe care
MS Dumnezeu le ingaduie lor, iar inima lor insemnand bunatatile
St?, cele ve§nice, de care pacato§ii sunt departe, din cauza paca-
Ife
telor lor. lubitorul de Dumnezeu, Apostolul Pavel, mustra cu
? :'| W:
?>S asprime pe pacatosul care nu este pedepsit de Dumnezeu, ca
pe un defaimator al bunatatii §i rabdarii lui Dumnezeu, care
nu vrea sa inteleaga ca, prin aceasta bunatate, Dumnezeu il
H
cheama la pocainta. Deci, daca unii pacato§i raman nepedep-
5?^
siti in lumea aceasta, se datoreaza bunatatii lui Dumnezeu,
Care ii cheama la pocainta. Dar vai lor, de li se va impietri
: inima §i nu se vor pocai!
m
k
Fiindca Dumnezeu este preadrept, fara indoiala, El pe-
»
SS
depse§te deopotriva pe toti calcatorii poruncilor legii Lui. Dar,
de vreme ce suntem chemati sa traim nu numai o viata, ci
doua - una vremelnica, aici pe pamant, §i alta ve§nica, dincolo
de mormant - pentru aceasta Dumnezeu ii pedepse§te in viata
Pi aceasta pe aceia care au gre§eli mai u§oare, ca, vazand noi
:*m
pedeapsa §i temandu-ne de mania §i urgia cea dreapta a lui
Dumnezeu, sa fugim de pacat. Pe cei ce pacatuiesc mai greu, h*
safe'
s# m
■*-K
0
M DUMINICII SLABANOGULUI 61
K2
m W1
avand p^cate mai grele, li lasd nepedepsiti pentru ziua Jude-
0
c^tii, in care i§i vor primi pedeapsa meritata.
II
Deci, cre§tine, dupa sfatul psalmistului: „Nu ravni la cei
pi
ce viclenesc, nici nu urma pe cei ce fac f&rMelegea. Cad ca li
iarha curand se vor usca $i ca verdeaia ierbii degrah se vor
trece" (Psalmul 36, 1-2), ci urmeazS cu credincio§ie Legii lui
M Dumnezeu §i te bucurS de implinirea poruncilor Lui, pentru
& ca, dupa cuvintele aceluia§i psalmist, dreptilor le este dat „sa
se bucure §i sd se veseleascS. inaintea lui Dumnezeu" (Psalmul
M
67, 3). lar daca tu insuti pacatuie§ti §i nu ai luat mca nicio pe- m
m
deapsa de la Dumnezeu, sa §tii ca e§ti a§teptat de bundtatea, gas

m blandetea §i mdelunga-rabdarea lui Dumnezeu, Care te chea-


m
ma in fiecare zi, zicandu-ti: Vino, pocaie§te-te! lar de va ra-
mane inima ta impietrita §i nu te vei pocai, este vai de tine,
rr'i
caci iti aduni asupra ta mania lui Dumnezeu, in ziua dreptei
»j5if
Judecati. Pentru nepocainta ta, Dumnezeu nu te pedepse§te
cu pedeapsa vremelnica, in aceasta via^a, ci id pregate§te pe-

s deapsa ve§nica, in viata viitoare.

^ vV-1 Fradlor, osanda pentru pacat poate fi amanata, dar nu U-V;


vom scapa de ea. De nu vom fi pedepsid in viata aceasta vre- 'm
tm i
m
fry*. melnica, vonvfi pedepsid, pe urma, cu pedeapsa ve§nica. A§a-
dar, ce se cuvine sa facem? Sa indraznim §i sa nu deznadaj-
2:5% duim, pentru ca avem mare nadejde §i mare scapare in ne- "pf
M
marginita milostivire a lui Dumnezeu catre cei ce se pocaiesc. m
Prin pocainta §i marturisirea pacatelor nu scapam numai de
osanda pacatului, ci dobandim §i iertarea pacatelor, cum ne
incredinteaza psalmistul, zicand; „Pacatul meu 1-am cunoscut
§i fUradelegea mea n-am ascuns-o, impotriva mea. Zis-am:
«Marturisi-voi farMelegea mea DomnuluP; $i Tu ai iertat nele-
giuirea pacatului meu" (Psalmul 31, 5-6). A§a ajuta, Doamne,
§i noua pacato§ilor, la vremea pocaintei noastre. Amin!
-r-t:
■**.

m m

v. -r 7 'rv&vm
biiiHi^ mmmm
Pi
If

KB
ii

si M
sSK m
■6
r m
vTS
0.
w
M

m
m

-f^v;

Wff.
m
zmi
■kit
0
t.-'-Vi
^/a/ciii/tea tiocuicj/c/iei

2^^ Qju/nmicii fSa/na/H/ie/ieei


n
fe»J
fS/oa/p 4, 6-42J StS

3 3 -/ m
//ulte invataturi vrednice de luare-aminte cuprinde
^ /-/y Evanghelia ce s-a citit ast^zi, Ea ne arata lamurit cS W'
k
lisus Hristos este Dumnezeu §i Om; ne infati§eaza iubirea Lui
de oameni cea necuprinsa §i smerenia Lui cea nesfar§ita, cum
$i credinta vie §i ravna plina de caldura a samarinencei pentm M
fey fet
intoarcerea la credinta a celor de un neam cu ea. Ne invata, M
| de asemenea, despre mchinarea cea adevarata, adusa lui
Sts Dumnezeu, §i despre puterea pe care o avea cuvantul Dom-
•rt
nului lisus. Pentru aceasta, ascultati, cu toata luarea-aminte,
fM cele spuse de Sfanta Evanghelie de astazi, care ne istorise§te:

Jn vremea aceea a venit lisus la o cetate a


Samahei, numit& Sihar, aproape de locul pe care lacov m
&ti 1-a dat lui losif, fml s2u" (Joan 4, 5).
0fi
DUMINICII SAMARINENCEI 63

Vechii locuitori ai Samariei au fost israeliteni. dar, robindu-i M


pe ei imparatul asirienilor, i-a mutat pe toti in Babilon §i in
Media, de unde a trimis in Samaria tot felul de neamuri. Fiind-
fig
cS neamurile acestea se inchinau la idoli, imparatul asirienilor 'iU!

a trimis in Samaria pe unul dintre preotii israeliteni robiti, ca


s^-i mvete credinta iudeilor. De§i cuno§teau de la acel preot
pe adevSratul Dumnezeu, ei au continuat, totu§i, sa se inchine
§i idolilor, cum ne spune dumnezeiasca Scripture despre ei,
m
H-K
zicand: „Popoarele acestea cinsteau pe Domnul, dar slujeau §i M
pm
idolilor lor" {4 Regi 17, 41). Intorcandu-se iudeii din robie, m
numeau aceste neamuri samarineni, fiindca locuiau m Samaria m
§i li dispretuiau ca pe ni§te pSgani §i de alt neam. Samarinenii,
primind numai cele cinci cSiti ale lui Moise, se socoteau strS-
nepoti ai lui Avraam §i ai lui lacov. Mantuitorul, ca sS arate c4
a venit m lume s^ manmiascS nu numai pe israeliteni, ci §i pe
celelalte neamuri, a venit mtr-o cetate a Samariei, ce se numea
Sihar.
M
„§i era acolo fantana lui lacov. lor lisus, flind
ostenit de cdldtorie, S-a a§ezat Idngd fdntdnd §i era ca
la al gaselea ceas" (Joan 4, 6).
w
In Sihar era o fantana ce se numea fantana lui lacov,1 zidita M
^
de acesta pe locul cumparat de el de la Hemor, stapanitorul
celor din Sihar, Ostenit fiind de caiatorie, Domnul lisus a §ezut p
langa acest pup Caiatoria §i osteneala Mantuitomlui ne arata
ca lisus Hristos a fost om desavar§it, deoarece, ca orice om,
dupa o caiatorie in ar§ita soarelui de amiaza, El a simtit oste-
neala §i a cautat loc de odihna. Domnul cerului §i al paman- 0$

tului a umblat astfel pe jos, in timpul eel mai calduros al zilei, m


§i, ostenind in caiatorie, a rabdat totul pentru mantuirea M
robilor Sai, pe cand noi nicio greutate nu suferim pentru aju-
toml §i folosul fratilor no§tri. Pe cand §edea §i se odihnea ast-
fel langa put,
m
„Atunci a venit o femeie din Samaria sd scoatd apd.
lisus i-a zis: Dd-Mi sd beau." (loan 4, 7)
fl
64 TALCUIREA EVANGHELIEI
p*x

m Oare din mtamplare a venit femeia, in acel ceas, sa scoata a


?fe m
apa? Nu! Ci dupa voia §i randuiala dumnezeiasca, pentru ca,
M
p venind acolo, a aflat mantuirea, iar mantuirea oamenilor nu se
fs?
dobande§te din intamplare, ci cu ajutorul §i purtarea de grija a
lui Dumnezeu. Dupa cum prin randuiala dumnezeiasca Zaheu
a
M a aflat mantuirea, suindu-se in dud, Matei §ezand la vama,
:■♦, '.<■
M Natanel stand sub smochin, Andrei §i Petru aruncand mrejele
H
^•5 i
in mare, tot a§a §i samarineanca, venind atunci sa scoata apa
din put, a aflat pe Mantuitorul sufletului sau. lisus cere de la m
&
"8
samarineanca apa stricacioasa, pentru ca in locul ei sa-i dea
li
apa cea nestricacioasa a cunoa§terii lui Dumnezeu, aratandu-ne
ii
(**<5 prin aceasta ca El inseteaza §i cauta mantuirea tuturor oame-
a
nilor. A cerut apa, dar daca a §i baut evanghelistul nu ne spune. *ip:
Se vede insa ca El dorea atat de mult sa imparta§easca samari- w
>■+
nencei invatatura cea adevarata §i de suflet mantuitoare, ca nici
SsK
■ft,; sa manance n-a volt, cand i-au adus ucenicii bucate.
>*
Si®
„Gici ucenicii Lui se duseser& in cetate, ca s&
M,
* :M
cumpere de merinde" (Joan 4, 8).

Dar ce nevoie avea de hrana Acela care altadata a saturat


*;v«?
vfS; -i s
in pustie cinci mil de oameni cu cinci paini? Domnul nostru
lisus Hristos, vrand sa arate tuturor ca El era deopotriva §i
Dumnezeu desavar§it §i Om desavar§it, uneori, prin puterea
dumnezeirii Sale, savar§ea minuni slavite §i uimitoare; iar alte- m

g!| ori facea toate cele omene§ti, cumparand hrana §i mancand


impreuna cu alfli; sau, ostenit fiind, §edea la izvor §i, insetand,
cerea sa bea, a§a cum a cerut §i acum apa de la samarineanca.

„Femeia samarineanca I-a zis: Cum Tu, care e§ti


iudeu, ceri s2 bei, de la mine, care sunt femeie sama-
rineanca? Pentru c2 iudeii nu au amestec cu samari-
nenii" (loan 4, 9).

Dupa vorba, samarineanca a cunoscut ca Domnul este iu-


£S
deu, dupa cum L-au cunoscut §i pe Petru, tot dupa vorba, cei
din curtea arhiereului. De aceea s-a mirat cand L-a auzit m
0%
*% cerand apa de la dansa, fiindca iudeii nu se apropiau §i nici
M nu petreceau impreuna cu samarinenii. Intr-adevar, Legea
oprea pe iudei de a avea legaturi cu neamurile pagane. De
W w
m

DUMINICII SAMARINENCEI 65

aceea iudeii, socotind pe samarineni pagani, inchinatori la


idoli §i de neam strain, fugeau de dan§ii. Legea ii oprea pe
iudei de legaturi §i impreunare cu neamurile pSgane, pentru
ca sa nu mvete obiceiurile paganilor §i sa nu slujeasca zeilor
lor, cum s-a intamplat de multe ori, dupa cum ne spune pro-
rocul: „Ci s-au amestecat cu neamurile §i au deprins lucrurile
-T" 4-
lor §1 au slujit idolilor lor" (Psalmii 105, 35-36). Dar Domnul
lisus Hristos, petrecand cu paganii, nu deprindea obiceiurile
lor, ci, invatandu-i lucrurile lui Dumnezeu, ii intorcea la cre-
dinta cea adevarata. in felul acesta, El nu calca Legea, ci o im-
plinea. Pentru aceasta,

Jisus a rdspuns §i i-a zis: Dac2 ai fi §tiut darul lui


Dumnezeu $i Cine este Cel ce-fi zice: Dd-Mi sd beau,
tu ai fi cerut de la El §i fi-ar fi dat apd vie" (Joan 4, 10).

Care este harul lui Dumnezeu §i care este apa cea vie?
Graitorul de Dumnezeu, Apostolul Pavel, a numit har al lui
Dumnezeu Intruparea §i venirea in lume a Unuia-Nascut Fiul
lui Dumnezeu, zicand: „Cd.ci harul mantuitor al lui Dumnezeu
„ 4- .. ,*/ _ f Tt;*. o 1 -i \ A w ' _ a®
s-a aratat tuturor oamenilor" (Tit 2, ll). Apa vie este aceea
despre care vorbe§te Isaia, zicand: „ Vep" scoate apa cu veselie
din izvoarele mantuirii" (Isaia 12, 3), iar Evanghelistul loan a
aratat ce este aceasta apa, cand a scris despre spusele Dom-
nului §i Mantuitomlui nostru: „Cel ce crede in Mine, precum
a zis Scriptura: rauri de apa vie vor curge din pantecele lui"
(loan 7, 38), adaugand §i talcuirea acestei ape vii, prin cuvin-
m
mn tele: Jar aceasta a zis-o despre Duhul pe Care aveau sd-L
im
primeascS. acei ce cred
V-A 111
in 1U1
El" \lKyail
(loan 7,/, JJJ.
39). JL^V^
De ai CLl fi
11 cunoscut
^LlllWO^UL ca
17., ^.1 t-: ^ TNX A/r: „x U » —r?;.,! K.i r\ *5®
Eu, Cel ce-ti zic tie: „Da-Mi sa beau", sunt Fiul lui Dumnezeu,
Cel ce M-am intrupat pentru izbavirea lumii, tu ai fi cerut de
ij
la Mine apa cea vie, adica harul cel datator de viata al Prea-
sfantului Duh, §i Eu U l-a§ fi dat, auzind acestea,
A

.♦A „Femeia I-a zis: Doamne, nici gdleatd nu ai, §i fdn-


tdna e addncd; de unde, dar, ai apa cea vie? Nu cumva

rW-i e$ti Tu mai mare decdt pdrintele nostru lacov, care


ne-a dat aceastd fantand $i el msu$i a bdut din ea $i fiii
si
lui §i turmele lui?" (Joan 4, 11-12)
i,
m HA.f<
66 TALCUIREA EVANGHELIEI
m m
m
Moise a numit apa vie apa aceea care izvora§te din pa- *4%'
mant, cand a zis despre Agar: „§i a g£sit-o mgerul Domnului
£ la un izvor de apa m pustiu" (Fa cere a 16, 7), iar despre fiii lui
Isaac: „§i au aflat acolo izvor de apa buna de baut" (Facerea
26, 19). Din cuvintele samarinencei se vede ca ea, zicand despre
apa vie, s-a referit la apa din fantanS; iar pe lacov 1-a numit
parinte, atat pentru faptul ca vechii locuitori ai Samariei erau
stranepoti ai lui lacov, cat §i pentru ca in§i§i asirienii, care s-au
sala§luit in Samaria, cu vremea s-au socotit stranepoti ai lui
lacov, fiindca erau de aceea§i credinta cu dansul. Curatenia apei
din putul lui lacov o arata ea cand zice ca patriarhul lacov §i fiii
li
lui au baut dintr-insa; iar cat de indestulatoare era apa din fan-
tana, o arata cand zice ca patriarhul lacov a adapat din aceasta
apa toate turmele lui. Vedem insa ca s-a intamplat cu sama-
rineanca cum s-a intamplat §i cu Nicodim, cand a auzit pe m
At*;
Domnul zicandu-i: „Adevarat, adevarat zic tie: De nu se va na§te
fi, cineva de sus, nu va putea sa vada Imparatia lui Dumnezeu"
M
(loan 3, 3). lisus graia catre dansa despre harul Preasfantului
Duh, dar ea n-a intjeles, ci, socotind ca El ii graie§te despre o apa .m
ca aceea din fantana, a raspuns Domnului, zicand: „Doamne, nu
ai galeata, ca sa scofi apa dintr-o fantana atat de adanca; de unde
ai, atunci, apa cea vie? Au doar e§ti Tu mai puternic §i mai iscusit
decat parintele nostru lacov, care a facut §i ne-a dat noua fanta-
na aceasta, din care au baut el, fiii lui si toate turmele lui?". Deci,
fiindca ea n-a putut sa priceapa intelesul cuvintelor,
j
Jisus a raspuns $i i-a zis: Oricine bea din apa
aceasta va inseta iar£$i; dar eel ce va hea din apa pe
care i-o voi da Eu nu va mai inseta in veac, edei apa
pe care i-o voi
YKSJ. \aci
da EuAJL* se va
v a. face in
jjljl el jL£jy\sx
izvor de apd
aj^a.
_ _
curgdtoare spre via$. ve$nicd" (loan 4, 13-14).
M
•0
>,vt- Zicand lisus ca acela ce va bea din apa aceasta a lui m
lacov va inseta iara§i, iar eel ce va bea din apa care o da El
'+:f
nu va inseta in veac, a aratat ca apa pe care o da El este cu
4-..-t-. mult mai curata decat apa din fantana lui lacov, mvatand ast-
fel ca harurile Lui sunt cu mult mai inalte decat ale lui lacov
§i lasand pe femeie sa mteleaga ca El este mai mare decat la-
M
m

DUMINICII SAMARINENCE1 67
''£M
cov. Dar apa, despre care vorbe§te Domnul nostm, este harul
r, t^,U ; 1
Preasfantului Duh, cum am spus mai sus, §i eel ce se va in-
vrednici de acest har niciodata, nu va inseta de cuno§tinta
'>z+.
dumnezeiestilor invataturi, c^ci el se face izvor al mvataturii,
care izvora§te §i iese din gura Lui, adapand §i povatuind spre
viata cea ve§nica pe toti cei ce asculta. in acest chip au fost
graitorii de Dumnezeu Apostoli, care, luand harul Preasfan-
tului Duh, s-au luminat cu toata cuno§tinta adevarului tainelor
dumnezeie§ti, dupa cum !nsu§i lisus le-a fagaduit, zicand: „Iar
cand va veni Acela, Duhul Adevarului, v% va cS.lS.uzi la tot
adevSrul" (loan 16, 13). Astfel s-au facut ei izvoare ale dum-
nezeie§tilor mvataturi, adapand toata lumea msetata de cu-
noa§terea lui Dumnezeu §i povatuind pe oameni pe calea
mantuirii. §i auzind samarineanca raspunsul Mantuitomlui,
nici nu s-a mirat, nici nu s-a aratat nemcrezatoare, ci,
— - ... —- — -■ •
„Femeia a zis c&tre El: Doamne, d£-mi aceastZ ap& 'M
ca sS nu mai insetez, nici sS mai vin aid sS scot" (Joan m

4, 15).

Femeia iara§i a cugetat lucruri pamante§ti, socotind ca apa


Mantuitomlui este stricadoasa §i pamanteasca, iar nu nestri-
cacioasa §i cereasca. Pentm aceasta a zis: „Doamne, dS-mi
aceastS apS ca sS nu mai insetez, nici sS mai vin aid sS scot".
Fiindca mintea ei nu putuse sa prinda intelesul eel malt al
cuvintelor Domnului in legatura cu apa cea vie.

Jisus i-a zis: Mergi §i cheamS pe bSrbatul tSu §i


vino aid" (loan 4, 16).

Ca un adanc cunoscator de inimi, Mantuitoml cauta s-o


aduca la credinta prin alt mijloc. §tiind ca femeia va raspunde
ca nu are badbat, ea va vedea totu§i ca El cunoa§te cele as-
cunse §i-§i va da seama cu cine sta de vorba.

„Femeia a r&spuns $i a zis: N-am bZrbat. lisus i-a


_ • _ "»"> • 0.0 W - 0 1 \-/ 1 %W • • • f W * .0 0
zis: Bine ai zis c2 nu ai b&rbat C&ci cinci b&rbati ai avut
§i eel pe care il ai a cum nu-U este b&rbat. Aceasta
adevSrat ai spus" (loan 4. 17-18).

M
ir-
MSB. -■> -- ^
;:-r. T5:
t"*! aij;

68 TALCUIREA EVANGHELIEI
" A;

Samarineanca, socotind pe lisus im om de rand, a crezut


ca poate sa-§i ascund^ de dansul gre§elile ei, r^spunzand cS
n-are b3.rbat, de§i avea. lisus Hristos li aratS, minciuna ei §i
p^catele ei, zicand: Bine ai zis cS nu ai bSrbat, cSci cinci
bSrbati ai avut §i eel pe care 11 ai acum nu-ti este barbat, cSci
1-ai luat cSlcand Legea. Auzind samarineanca acestea, a inteles
cS lisus este proroc. §i aamci,
M M
„Femeia I-a zis: Doamne, vM c& Tu e$ti Proroc.
PZrintii no$tri s-au mchinat pe acest munte, iar voi
■tM ziceti c& m lerusalim este locul unde trebuie s% ne
#sa!
mchinZm" {loan 4, 19-20).

Doi munti erau in partea de rasSrit a lerihonului: Garizim


§i Ebal. Deasupra muntelui Garizim, iudeii citeau binecuvan-
tarile, iar deasupra muntelui Ebal, citeau blestemele, dupa
cum le poruncea legea lor, zicand: „S3 roste§ti binecuvantarea
pe muntele Garizim, §i blestemul pe muntele Ebal" (Deutero-
nomul 11, 29). De aici, luand mdemn, samarinenii se inchinau
in muntele binecuvantarii, iar iudeii ziceau ca locul de in-
chinare este lerusalimul, dupa cum zicea Legea: „Fere§te-te de
a-d aduce arderile de tot ale tale in orice loc s-ar intampla, ci
numai in locul acela pe care-1 va alege Domnul Dumnezeul
tHu in una din semintiile tale, $i fa tot ce ti-am poruncit eu
astazi" (Deuteronomul 12, 13-14). Samarineanca, cunoscand
ca lisus Hristos este iudeu §i proroc, li arata deosebirea dintre
©
iudei §i samarineni in privinta locului de mchinare, spunand:
'•T-V
Parintii no§ffi, adica vechii samarineni, s-au mchinat, s-au
rugat §i au adus jertfele lor in muntele acesta, iar voi, iudeii,
ziceti ca locul de mchinare este lerusalimul. Acestea zicand ea,
at a§tepta raspunsul Domnului, ca sa §tie care este locul eel ade-
varat si potrivit pentru inchinare.
%
„§i lisus i-a zis: Femeie, crede-M2 c2 vine ceasul
cand nici pe muntele acesta, nici in lerusalim nu v2
veti mchina Ta&lui" {loan 4, 21).
rf.
A.t+.
+:> +4;

DUMINICII SAMARINENCEI 69
^'E
m
Vremea de care vorbe§te Mantuitorul este vremea venirii
Lui in lume, cand tod cei ce cred intr-Insul, fie din lerusalim,
fie din Samaria, fie de oriunde, se vor putea inchina in orice
loc, §i in orice loc se vor putea ruga §i aduce lui Dumnezeu
jertfele cele f^r^ de sange. §i fiindcS, prin acest r^spuns,
Domnul a vorbit despre locul eel de inchinare, El vorbe§te mai
departe §i despre Acela cSruia trebuie sS I se inchine.

„ Voi v2 mchinati c&mia nu gtitf; noi ne mchin&m


C&ruia §tim, pentru c2 mantuirea din iudei este" (Joan
m.
4, 22).
'
lisus Hristos ii socote§te pe samarineni c^ nu §tiau cSrui
Dumnezeu se inchina, fiindca, pe langa inchinarea pe care o
aduceau adevaratului Dumnezeu, se mchinau §i idolilor. ludeii m

insa se inchinau Dumnezeului celui necuprins §i nemarginit §i


numai Lui ii slujeau. Sa nu va mirad, fradlor, daca Hristos, Cel
ce este slavit §i Caruia I se inchina toata zidirea ca Dumnezeu
adevarat, se socote§te §i pe Sine impreuna cu iudeii, cand zice:
„Noi ne inchinam Carui §tim", fiindca El vorbe§te ca un iudeu
in fata samarinencei: vorbe§te ca un om, nu ca Dumnezeu.
m
Cad ca un om se inchina lui Dumnezeu Tatal §i se ruga pen-
tru noi. El a aratat ca mantuirea este din iudei, deoarece El a
ie§it din neamul iudeilor, pentru ca Maica Lui, Sfanta Fecioara
§i Nascatoare de Dumnezeu Maria, din care S-a nascut, se
tragea din neamul lui David. Deci, vorbind Domnul despre
locul de inchinare §i despre Acela caruia I se cuvine inchi-
narea, El invata pe samarineanca §i despre chipul in care tre-
buie adusa de oameni inchinarea lui Dumnezeu, spunand:

0 „Dar vine ceasul $i acum este, cand adevZratii


mchinZtori se vor inchina TatZlui in duh §i in adev&r,
cd §i Tat£l astfel de inchinZtori I§i doregte" (loan 4, 23).

Cand zice ca „vine ceasul", arata ca va veni o vreme cand


se vor strica oranduielile inchinarii din lerusalim §i din Samaria
§i se va intinde propovaduirea credintei cre§tine in toata
lumea; iar cand zice „§i acum este" arata ceasul de fata, in care
El vorbe§te §i invata ca aceasta este vremea potrivita, cand
m
Ml
J&p

m 70 TALCUIREA EVANGHELIEI
'M %
K

a adevaratii mchinatori se vor inchina Tatalui „cu duh §i in ade-


var". lar adevaratii mchinatori sunt cei ce cred in Hristos, caci
f--+i m
S numai ei se inchina lui Dumnezeu Jn duh", adica prin inal-
tarea mintii §i a sufletului catre Dumnezeu, „$i m adev&r",
adica nu prin inchipuiri in§elatoare §i jertfe de dobitoace, ci m
prin implinirea in viata a poruncilor celor dumnezeie§ti §i
imparta§irea Tainelor celor adevarate. Dar de ce Dumnezeu
cauta acest fel de inchinare §i acest fel de inchinatori? Raspun-
M
sul la aceasta intrebare ni-1 da !nsu§i Domnul §i Mantuitorul
nostru lisus Hristos, cand zice:

„Duh este Dumnezeu, §i cei ce I se inching trebuie


sd I se mchine in duh §i in adevdr" (Joan 4, 24). p

Dumnezeu este nematerial, fara de trup, nevazut, cum


.rfV-f--:
este §i sufletul omului. Sufletul prime§te invataturile credintei
§i, dupa dreapta judecata, slave§te pe Dumnezeu; mintea cer-
ceteaza puterea lui Dumnezeu cea peste toate, bunatatea, iu-

K-.r birea de oameni, dreptatea; lauda slava Lui cea nemarginita §i


y-:.*: li aduce slujba asemenea sfintilor ingeri, care h slujesc §i il
M duhovnice§te il preamaresc. Ca sa nu socoteasca cineva ca
Dumnezeu cauta numai slujba duhovniceasca, lisus a adaugat,
¥-'4 zicand „§i in adev&r", ca sa ne invete ca numai slujba duhov-
*3
niceasca impreunata cu faptele bune face pe oameni desa-

m var§iti §i adevarati mchinatori ai Dumnezeirii Lui, dupa cuvan-


tul Scripturii: „Adev&rate sunt toate pomncile Lui" (Psalmul
110, 7), sau Jegea Ta (este) adev&rul" (Psalmul 118, 142).
¥■$ Deci inchinatori §i slujitori adevarati ai lui Dumnezeu sunt .:~v
y:. *
aceia care slujesc lui Dumnezeu pe fata §i prin fapte bune.
Auzind samarineanca aceste cuvinte, §i cunoscand ca ele sunt
cuvinte cu adevarat dumnezeie§ti, §i-a adus aminte de credinta
in venirea Mantuitorului §i a marturisit: m

J-a zis femeia: §thn cd va vend Mesia care se -7VV


cheamd Hristos; cand va veni, Aceia ne va vesti noud
toate" (loan 4, 23).

Fiindca samarinenii primeau cele cinci carti ale lui Moise,


ei §tiau cele scrise de Moise in Deuteronom, unde spune:

sSK 'A"-;«
tj
m
%i
*c* DUMINICII SAMARINENCEI 71

„Proroc din mijlocul t&u §i din fratii t&i, ca §i mine, itf va ridi-
ca Domnul Dumnezeul tau: pe Acela sa-L ascultati" (Deutero-
nomul 18, 15). De aceea §i samarinenii a§teptau venirea lui li
w
0.
Mesia, crezand ca Acesta li va mvata pe ei toate cele cu privire
Ss^i la credinta §i slujirea lui Dumnezeu. §i, cu toate cS Domnul
p %w
vorbea acum despre invat^turi dumnezeie§ti, totu§i sama- chsfk
rineanca nu L-a cunoscut. De aceea a zis: Cand va veni Acela,
adicS Mesia, care se cheaiM Hristos, Acela va ar^ta noua toate
cate se cuvin lui Dumnezeu. Atunci,
|fs:f
„Iisus i-a zis: Eu sunt, Cel ce vorbesc cu tine"
YV '-■>
>T^:
'M
(Joan 4, 26).

De mare har s-a invrednicit samarineanca! CStre niciun alt i


om n-a vorbit atat de deschis Domnul nostru despre Sine.
C^tre niciun alt om n-a zis: Eu sunt Mesia, care se cheama pas
P >v
Hristos! InsS samarineanca s-a invrednicit mai mult decat altii,
f| pentru ravna §i osardia pe care o vedea Domnul in inima ei.
Ea s-a invrednicit sS fie intaiul „apostol" al propovaduirii nu-
melui Domnului lisus, printre samarineni. m

:*.V^ „Dar atunci au sosit ucenicii Lui. §i se mirau cd vor-


bea cu o femeie. Insd nimeni n-a zis: Ce o mtrebi, saw.
Ce vorbe§ti cu ea?" (Joan 4, 27)
a-*:
Cand vorbea lisus, au venit ucenicii Lui §i s-au mirat ca
vorbea cu o astfel de femeie, o samarineanca, fiindca sa-
marinenii erau urap de iudei, cum ne-a spus mai inainte evan-
ghelistul, zicand: „Pentru ca iudeii nu au amestec cu samari-
nenii" (loan 4, 9). Niciunul dintre ucenici n-a intrebat insa pe
Domnul ce a vorbit cu ea, avand ei cuviincioasa evlavie fata
de Invatatorul lor §i invatandu-ne §i pe noi sa fugim de iscodi-
m rea cea nefolositoare.

Jar femeia §i-a Ids at gdleata $i s-a dus m cetate §i

%-t; a zis oamenilor: Venifi s& vedeti un om care mi-a spus


m
toate cate am f&cut. Nu cumva acesta este Hristosul?"
(loan 4, 28-29) pf.
m,

■t.'-irifS*.
Wi
11
72 TALCUIREA EVANGHELIEI
>,<• m
Samarineanca a venit la fantana ca sa scoata apa stricacioa-
sa, dar, dupa ce a baut apa cea vie, indata §i-a lasat vasul ei
m
m
!>• acolo, ca §i Sfintii Apostoli mrejele, §i a alergat in ora§, vestind
§i chemand pe cei de un neam cu ea, sa vina §i sa vada un
Om, Care i-a aratat ei toate cate a facut. Din smerenie nu a zis
catre ei: Venid sa vedeti un proroc, sau un cunoscator de
inimi; ci veniti de vedeti un Om, Care mi-a spus mie toate cate
am facut, adica §i cele mai ascunse ale mele. De§i ea a crezut
ca Mantuitorul este Hristos, n-a zis catre samarineni cu hota-
' .
rare ca Acesta este Hristos, ci, aflandu-se oarecum in indoiala,
a zis: „Nu cumva acesta este Hristosul?Aceasta a zis-o a§a ca
sa starneasca §i mai mult dorinta lor §i, venind la lisus §i
auzind mvatatura Lui, sa creada, precum a crezut §i ea.

„§i au ie§it din cetate §i veneau c&tre El. Intre timp,


ucenicii Lui II mgau, zicand: Inv2$tonjle, m&nanck."
(Joan 4, 30-31).

Samarinenii, auzind vestirile samarinencei, au plecat din


cetate catre lisus Hristos. Pana sa ajunga ei unde §edea
Hristos, ucenicii Lui,, §tiind
V - — ca era
— flamand,
—) il rugau
O sa ma-
/V 1.1 1 w .
nance din bucatele ce au cumparat.

sa*: Jar El le-a zis: Eu am de mancat o mancare pe


M ■fe
care voi nu o $titi. Ziceau deci ucenicii intre ei: Nu
M
cumva I-a adus cineva s& m&nonce?" (Joan 4, 32-33)

Neintelegand ucenicii mtelesul cuvintelor Domnului §i


crezand ca El vorbe§te de hrana trupeasca, ziceau unul catre
W'
•* A>,
altul: Nu cumva I-a adus cineva sa manance? m

Jisus le-a zis: Mancarea Mea este s2 fac voia Celui


ce M-a trimis pe Mine §i s& s&var$esc lucrul Lui" (loan
/ o /N
m 4, 34).

Domnul li lamure§te pe ucenici ca hrana Lui este voia lui m


Dumnezeu Tatal §i savar§irea lucrului Lui, adica mantuirea
oamenilor. Hrana a numit El voia lui Dumnezeu, fiindca ea hra-
ne§te sufletul
XXVXXXV.X^X V.^X
celui ce o
V. impline§te.
XXXXJ^XXX X^y xv.. Dar
XXX tu,
xxx, cre§tine,
yxxxxxx, auzind
xxxxx.xxxxx, ca
x.xx
Hristos a fost trimis de Tatal §i ca El face voia §i savar§e§te lucrul

m
m 0
_ DUMINICII SAMARINENCEI 73
£-i M
Lui, sS nu socote§ti c& face acestea ca Dumnezeu; c^ci El, ca
Dumnezeu adevarat §i de o fiinta cu Tatal, nu a fost trimis de
El, aceea§i vole §i lucrare are cu Dumnezeu Tatal, pentru ca
toate cate are Tatal are §i Fiul, dupa cum El msu§i a spus, 'M
zicand: „Toate cate are TatZl ale Mele sunt" (loan 16, 15). Tu sa ■".n
mtelegi cuvintele „se trimite de Tatal" gandindu-te la Domnul
Hristos ca om, fiindca cu bunavoia lui Dumnezeu Tatal S-a
mtrupat §i S-a facut om. Drept aceea, lisus Hristos, ca om, face
voia lui Dumnezeu §i savar§e§te lucrul mantuirii noastre. Acest
lucru il lamure§te Mantuitorul Insu§i, vorbind cu ucenicii sai:
TVr.- • _v ; ^ I ; _
„Nu zicetf voi cd mai sunt patru luni $i vine

1 seceri§ul? latd, zic vouZ: Ridicafi ochii vo$tri $i priviti


uuiucic,
holdele, cu ouiu albe
c& sunt tuuc pentru
pcnu u seceri§"
sccciip (loan
yiuaii 4, 33).
JJJ.

Mantuitorul, aratand ucenicilor ca mancarea Lui este im-


plinirea voii §i savar§irea lucrului lui Dumnezeu, adica mtoarcerea
oamenilor de la starea de pacat §i rautate la starea de curatie si
de sfintenie, a folosit aceasta pilda a secerisului graului, zican-
du-le: Au nu zicetl voi ca dupa patru luni vine secerisul graului?
- - . . . .
lata, va poruncesc voua sa va inaltati ochii sufletului vostru de la
acest seceris pamantesc spre secerisul eel duhovnicesc, adica
spre intoarcerea oamenilor la Dumnezeu. Inaltati ochii mintii si
vedeti ca holdele sunt albe, ca oamenii, cu alte cuvinte, sunt gata
de a fi adusi din holdele cele duhovnicesti in hambarul credintei.
A zis ca holdele sunt albe, in loc de coapte, fiindca si spicele
graului, cand se coc si sunt gata de seceris, se vad albe.
Mti m
w
„Iar eel ce secerd primegte plate $i adund roade
spre viatd ve§nic&, ca s2 se bucure impreund $i eel ce
seamana $i eel ce secera" (loan 4, 30;.

Patriarhii si prorocii Vechiului Testament au semanat cele


V-: +
dintai seminte ale cunostintei lui Dumnezeu, iar Apostolii, lu-
crand samanta semanata de patriarhi si de proroci, prin pro-
povaduirea Evangheliei, au secerat spicele credintei de la cei
care au crezut in lisus Hristos. Deci impreuna si deopotriva se
bucura si patriarhii si prorocii care au semanat, si Apostolii
care au secerat.

1
.w.-f ii" A JT^rTt ft'***'- z >• *: —+
m
r+rJ.
fMi
74 TALCUIREA EVANGHELIEI

„C^ci in aceasta se adeveregte cuvantul: C2 unul


este sem&n&toml $i altul secer&torul" (Joan 4, 37).

In cazul de fata, zice Mantuitorul, se potrive§te zicala ade-


/•#
varata: „Ca unui esfe semin&torul §i altul secer&torul", pentru ca
patriarhii §i prorocii au semanat mai mainte in inimile oamenilor
semintele credintei in Dumnezeu, mvatand dogmele despre
.^t.
adevaratul Dumnezeu §i despre intruparea Mea; iar voi secerati '0*

roada invataturii lor, care s-a desavar§it prin propovaduirea II


c-? t
pi Evangheliei, aducand in fmparatia cerurilor pe cei ce au crezut.
i 00
M
„Eu v-am trimis s& secerati ceea ce voi n-ati
ci
muncit; altii au muncit $i voi aft intrat in munca lor"
00
(loan 4, 38).
Is ■t-A
§tiind Domnul nostru lisus Hristos ca neamul lui Israel era
'09$
mai pregatit pentru primirea Evangheliei decat alte neamuri,
M trimitand pe Apostolii Sai la propovaduire, le-a zis: „Mai de-
grabS. merged c&tre oile cele pierdute ale easel lui Israel"
m
(Mate! 10, 6). La pregatirea evreilor s-au ostenit Moise, losua
M
SS
& al lui Navi, Isaia, leremia, Daniel §i toti prorocii. Ei au semanat
in sufletele lor cuno§tinta adevaratului Dumnezeu §i nadejdea 00
venirii in lume a Mantuitorului lisus Hristos. Cartile lor au fost .ir.i*'
samanta care a pregatit inimile evreilor pentru primirea cre- m,
Wi
0 dintei in Hristos. Apostolii au intrat in osteneala prorocilor §i
m
li
Wt} au secerat spicele credintei celor mantuiti. Pe ce i§i intemeiau
$1
|ai propovaduirea §i de unde au vestit iudeilor evangheli§tii §i toti
%
V"-v m
ceilalti apostoli pe Hristos? Din invataturile cartilor prorocilor
dovedeau, in adunari, ca Hristos este Mesia eel a§teptat, Care
trebuia sa patimeasca §i sa invieze din morti. insu§i Domnul
nostru lisus Hristos !§i intemeia invatatura pe cele ale pro-
M rocilor, zicand: dacZ ad fi crezut lui Moise, ad fi crezut $i 1
A
Mie" (loan 5, 46).
Relatand sfantul evanghelist aceasta convorbire a Mantui-
torului cu ucenicii Sai, se intoarce iara§i la femeia samari-
neanca §i la propovaduirea ei in mijlocul celor de un neam cu
Mi
11 ea, din Sihar, spunand:
S

DUMINICII SAMARINENCEI 75

mulfi samarineni din cetatea aceea au crezut In H


m
El, pentru cuvantul femeii care m2rturisea: Mi-a spus
toate cate am f&cut Deci, dup& ce au venit la El, sa-
marinenii II rugau s3 r%man& la ei. §1 a r&mas acolo
dou& zile" (Joan 4, 39-40).

La rugamintea st^ruitoare a samarinenilor, Mantuitoml pri-


me§te, cu desavar§ita Sa iubire de oameni, §i ramane in cetatea
Sihar doua zile.

J.J.J.LJ-J.L mai
„§i cu mult A lid A AllLliyi
multi au d LA crezut
S^ly^HiLlL ^SS^lllJL
pentru LA cuvantul
S^Ll Y dllLLll AjkAI*
Lui,
lar femeii ii ziceau: Credem nu numai pentru
oentru cuvantul
t&u,
—, c&ci noi inline am auzity
§i §tim c& Acesta este cu
adevZrat Hristosul, Mantuitoml lumii" (loan 4, 41-42).
fM III
Din cuvintele: „Noi inline am auzit", spuse de samarineni,
se vede ca Domnul nostru, in cele douS zile petrecute acolo, a
invatat pe toti cati veneau la El. Invatatura Lui a rodit mult mai
mult decat propovaduirea samarinencei, pentru ca mult mai
multi au crezut. Ei in§i§i ziceau catre dansa: Noi credem in lisus
Hristos nu ca mai inainte, pentru cuvintele tale, ci pentru ca am
auzit noi inline invatatura Lui §i acum cunoa§tem ca Acesta
este intr-adevar Hristos, Mesia eel a§teptat, Mantuitoml lumii.
Ei cuno§teau acestea din cartile lui Moise, pe care le citeau §i
le cinsteau. Vedeau intr-insele scrise §i aceste cuvinte: „0 stea
A:
r&sare din lacov" (Numerii 24, 17) sau: „Proroc din mijlocul t&u
§i din fratii t3i, ca §i mine, ifi va ridica Domnul Dumnezeul tdu;
pe Acela sd-L ascultati" (Deuteronomul 18, 15).
V- " >2*
Din aceste ziceri graia §i samarineanca: „§tim c& va veni
$h
Mesia, Care se cheamtt Hristos" (loan 4, 25). Invatatura cea
dumnezeiasca a lui lisus Hristos, intrand in inimile samarine-
nilor, i-a facut pe dan§ii sa creada ca El este Acela pentru care
s-au prorocit acestea. A§a ne ajuta §i noua, Doamne lisuse
Hristoase, ca sa credem §i sa Te marturisim in toata viata noas-
tra pe Tine, Mantuitoml nostm. Amin! SI

-
m
^•>5 T*M
H
Is
1
tf w mm
>7 ;>
>-<•
v:;v
>• ^A
'V £

sm
m
p**-.
*4-M
j^Sf. /
it s
as
III

p>♦* W%!
.&"■
="C' i
M :>■
S se
v-'f'
Uii'
j.ti'-'f.

II
M

(jaza/ua

Q)umimca tjamcr/H/iencel
^ '-i.-
f®i^mnozai oo/os/e ca tot/ oamem/ sw && manta/a&ca,
ii
is
s?%
1
s*?*;
. Ttxit/
> awt/'/u,
> *
'y-.^y-J.■< amarineanca a venit la fantana lui lacov ca sS scoata
yrs&
J apS., msS aid a aflat mantuirea sufletului s^u. Ea n-a

§tiut mai dinainte §i nici nu s-a gandit cS acolo va afla pe


Si
Mantuitorul lumii. Altceva a c^utat §i altceva a aflat. A c^utat
fV" 'V
apS stricacioasa §i a aflat Imparatia cereasca. Dumnezeu a vrut
sa miluiasca pe samarineanca, de aceea a randuit ca, in ceasul r/t-.V
i A'
in care Cel Unul-Nascut, Fiul Lui, a ajuns la fantana lui lacov, P

M sa vina §i ea acolo, ca sa scoata apa, §i, crezand in lisus, sa se


@ fe
fet mantuiasca. A randuit Dumnezeu mantuirea ei, a chemat-o
M prin invatatura Fiului Sau §i a facut-o dreapta §i sfanta prin
II
'4se.
V.
M
DUMINICII SAMARINENCEI 77

credinta §i pocainta, slavind §i incununand sufletul ei, a§a cum


ne mcredinteaza Apostolul Pavel, ca Dumnezeu cinste§te pe
toti cei ale§i §i chemati, zicand; „Iar pe care i-a hoterit mai
a^ mainte, pe ace$tia i-a §i chemat; $i pe care i-a chemat, pe acegtia
i-a §i indreptat; iar pe care i-a mdreptat, pe ace§tia i-a §i mark"
(Romani 8, 30). Deci, daca Dumnezeu randuie§te mai
dinainte, cheama, indrepteaza §i mare§te; daca Dumnezeu pe
unii ii face vase vrednice de mila Lui §i ii pregate§te pe dan§ii
W-
pentm viata cea ve§nica, iar pe altii ii face vase de necinste,
pregatite spre pierzare, pentru ce atunci invinuie§te §i osan-
■>v
de§te pe oamenii cei rai? Daca Dumnezeu a voit sa impie-
4r%
treasca inima mea §i sa ma faca pe mine vas de ocara, vred-
nic de pierzare, pentru ce, dupa aceasta, ma osande§te pe
mine? Cine sunt eu ca sa stau impotriva voii Lui? „Cine va sta
impotriva maniei Tale?" (Fsalmul 75, 7), se intreaba psalmistul.
Ii raspunde dumnezeiescul apostol, zicand: „Dar, omule, P
tu cine e$ti care raspunzi impotriva lui Dumnezeu? Oare fap-
tura va zice Celui ce a fkcut-o: De ce m-ai facut a§a? Sau nu
rM
are olarul putere peste lutiil lui, ca din aceea§i framantatura sa
faca un vas de cinste, iar altul de necinste?" (Romani 9, 20-21).
Deci m acest chip infruntand apostolul pe omul mdraznet §i
potrivnic, dezleaga aceasta nedumerire prin pilda celor doua
popoare, pagan §i israelit, zicand: „Neamurile care nu cautau
dreptatea au dobandit dreptatea, insa dreptatea din credinta;
iar Israel, urmarind legea dreptatii, n-a ajuns la legea dreptadi.
Pentru ce? Pentru ca nu o cautau din credinta, ci ca din faptele
Legii" (Romani 9, 30-32). Din talcuirea apostolului invatam ca
>>>«
Dumnezeu miluie§te pe acela pe care voie§te, dar nu la intam-
plare, ci cu socoteala; El voie§te sa miluiasca pe cei vrednici
de mila §i impietre§te pe aceia care au mintea §i inima impie-
trite; Dumnezeu face vase alese pe aceia care au o viata cin-
>'i^
stita §i vase necinstite pe aceia care sunt stapaniti de patimile
cele de ocara. Mai dinainte randuie§te, cheama, indrepteaza §i
mare§te, insa numai pe aceia pe care mai dinainte i-a cunos-
cut ca sunt vrednici, cum ne mcredinteaza Sfanta Scriptura,
zicand: „Caci pe cei pe care i-a cunoscut mai mainte, mai

^v»:
;
^!85'
mainte i-a §i hot&rat s£ fie asemenea chipului Fiului S£u" (Ro-
£3 mani 8, 29).
Cu adevSrat, Dumnezeu a voit mantuiasca pe samari-
neancS, fiindcS ea era vrednica de mantuire, pentm vointa §i
fe
ti-^3 firea ei cea buna. Cand samarineanca a cunoscut ca Cel care

0 i-a cerut apa era iudeu, daca ar fi stapanit-o obiceiul urat al


W m
vrajbei fata de iudei, ar fi refuzat sa-i dea apa, ar fi fugit indata
§i n-ar fi stat de vorba cu lisus Hristos, fiindca nu numai iudeii
te
fugeau de samarineni, ci §i samarinenii mult mai mult se fe- m
giH
reau de iudei. Ea rnsa n-a facut nimic din toate acestea, fiind
lipsita de asemenea ganduri pagubitoare. Dimpotriva, cuminte
Pi
§i inteleapta, ea s-a mirat cum El, iudeu fiind, a cerut de la
dansa apa §i a ramas vorbind cu lisus §i ascultand cu luare-
aminte cuvintele cele dumnezeie§ti. Cand a auzit ca Domnul
m.
are apa vie, iar eel care bea aceasta apa nu mseteaza in veac, y/t
ea nu s-a tulburat, nici nu s-a mdoit §i nici n-a socotit ca ar fi m
cu neputinta cele spuse de Domnul, ci, indata crezand, a zis:
„Doamne, d&-mi aceastd apS. ca sd. nu mai msetez, nici sS. mai tm
vin aid sd scot" (loan 4, 15), aratand astfel curatia inimii ei.
Cand a auzit iara§i pe Domnul aratandu-i faptele ei cele as-
cunse, nu s-a ru§inat, nici nu s-a tulburat, ci a marturisit §i a m.
mtarit cele spuse, zicand; „Doamne, vM c% Tu e$ti proroc"
§3
{loan 4, 19), aratand prin aceasta smerenia §i blandetea ei. Ea
a vorbit apoi despre Mesia, zicand: „$tim c& va veni Mesia,
care se cheamZ Hristos" {loan 4, 25), aratand prin aceasta m- Pi
m
deletnicirea ei cu cititul Sfintei Scripturi, cat §i nadejdea de
mantuire pe care o avea m lisus Hristos, eel a§teptat, spunand:
„Cand va veni, Acela ne va vest/ noud toate" {loan 4, 25). Cand W3

a auzit mvatatura Mantuitorului, atata ravna §i dragoste a ara- m


yy tat, meat a lasat vasul ei la put §i a alergat grabita in ora§, pro-
povaduind numele lui Hristos celor de un neam cu ea. lata
cate virtuti avea aceasta minunata femeie! Ea avea intelepciu-
ne, bunatate, smerenie, blandete, cititul dumnezeie§tii Scrip-
••4^: turi, nadejde in Hristos, ravna §i dragoste pentm aproapele ei.
Pentm aceste virtuti §i podoabe suflete§ti, Dumnezeu a in-
% 0
£# vrednicit-o hamrilor Sale cele bogate.
m
jmSS^SS"^T
>-f
M
P
DUMINICII SAMARINENCEI 79
m

Fie, ar putea zice omul nesocotit. DacS sunt randuit de


Dumnezeu pentru Rai, este de prisos grija mea pentru faptele
bune; iar dac^ sunt randuit pentru chinurile ve§nice, este de
prisos grija mea pentru pocSinta. Aceasta insa este o socoteala
fe
mincinoasa §i amagitoare, pentru ca Dumnezeu randuieste
fVi dinainte mantuirea ta, pentru faptele tale bune. Dumnezeu
randuie§te dinainte mantuirea ta sau chinurile de veci, dar in
acela§i timp §tie §i libertatea vointei tale §i cunoa§te, de vreme
ce U-a daruit tie libertatea, ca astazi e§ti rau, dar maine, de vei
vrea, te vei face bun; astazi savar§e§ti fapte bune, dar maine,
m
'S de vei vrea, vei cadea in pacat. Dupa cum doctorul, neputand
iS^
aifc sa opreasca mersul bolii §tiind ca bolnavul moare, totu§i nu
renunta la folosirea medicamentelor vindecatoare pana la cea
din urma suflare a acestuia, tot a§a §i Dumnezeu, nevoind sa
sileasca vointa omului pacatos, de§i mai dinainte a randuit pe-
'fsK
deapsa lui, folose§te totusi, pana la sfar§itul vietii acestuia, orice
fcf
mijloace pentru mdreptarea lui.
Daca era hotarata dinainte pierzarea lui Faraon, atunci
fei*.
pentru ce Dumnezeu a facut atatea minuni spre intoarcerea §i
mdreptarea lui? Pentru ca Faraon avea libertatea sinelui §i,
ttfSu
daca ar fi vrut, ar fi putut sa-§i schimbe rmpietrirea inimii lui,
vazand minunile lui Dumnezeu. Daca luda era randuit dina-
inte pentru chinurile ve§nice, pentru ce 1-a facut Hristos apos-
tol §i pentru ce 1-a invrednicit de impreuna-vietuire cu El, cat
*• ,r:
§i de mvatatura Sa de fiecare zi? Pentru ce a dat in mainile lui
1 punga cu arginti §i pentru ce a spalat picioarele lui, primindu-l
sa se imparta§easca cu ceilalti Apostoli la Cina cea de Taina?
Pentru ca luda i§i avea libera vointa sa §i, daca ar fi vrut, ar fi M
fugit de iubirea de arginti §i de tradarea Domnului §i ar fi putut
dobandi mantuirea cea ve§nica. Dinainte era hotarata pier-
zarea ninivitenilor. „Patruzeci de zile mai sunt, $i Ninive va fi w
*0.
distrust" (lona 3, 4), spunea prorocul; dar ninivitenii se po-
<•-■■.
caiesc §i se mantuiesc. Dinainte era hotarat lezechia spre
moarte, cum spune prorocul: „F3. testament pentru casa ta,
m
c&ci nu te vei mai ms&nato$i, ci vei muri" (4 Regi 20, 1). le-
&
zechia plange §i in loc de moarte, ia viata. Dinainte hotara§te
0
, - . .
m «

80 CAZANIA

P 1
Dumnezeu pedeapsa Sodomei §i Gomorei, dar, rugat fiind de
A t r-rvTl rv* ^rrs^*~
Avraam, fys** i acolo
zice: „De se vor gZsi -t-i T i■*-*-% si ■! zece cirepfi...
sis~*s-\1s-\ numai sJi-si s-\f-y TJsisi
Pen-
i
tru cei zece nu o voi pierde" (Facerea 18, 32). Cine nu vede m
din aceste pilde este de-a dreptul nebun cre§tinul care se
leneve§te in purtarea de grija pentru manmirea lui sufleteasca?
Intr-adevar, este greu de inteles lucrul acesta: cum este
fara gre§eala hotararea sau randuiala cea mai dinainte a lui
>■«-,
Dumnezeu, iar libera vointa a omului poate preface fapta cea
1% buna in pacat, sau pacatul in fapta buna! Aceasta este una din- ■M

tre judecatile lui Dumnezeu, necuprinse de mintea noastra, §i


pentru care Sfantul Apostol Pavel zice: „0, adancul bogatiei §i
0"^
fa:
0*" al mtelepciunii §i al $tiintei lui Dumnezeu! Cat sunt de necer-
B
cetate Judecatile Lui $i cat de nepdtmnse cdile Lui! C3ci cine a
m
cunoscut gandul Domnului sau cine a Lost sfetnicul Lui?"
(Romani 11, 33-34). Mintea omului este stramta §i mica; pen-
tru aceasta, noi nu vom putea intelege dumnezeiasca Lui ran-
duiala gatita dinainte pentru om. Oricat am cerceta noi §i
oricat am asculta, niciodata nu se va lini§ti iscodirea indraz-
neata a mmtii noastre.
Dumnezeu voie§te ca toti oamenii sa se mantuiasca §i sa
creada, dupa cum ne incredinteaza Apostolul Pavel, cand zice;
„Dumnezeu, Mantuitoml nostru, voiegte ca tod oamenii sd se
mantuiascd §i la cuno§tinta adevHrului s% vina" (1 Timotei 2, 3-
fa
4). Omul este stapan pe sine insu§i §i are libera vointa sa ca
sa aleaga §i sa faca fie fapta cea buna, fie pacatul, dupa cum
ne incredinteaza insa§i Sfanta Scriptura, zicand: „E1 din
■jk+.
mceput a facut pe om $i 1-a lasat in mana sfatului sau. De vei
vrea, vei tine poruncile §i credinta $i vei face cele bine-pla-
cute. Pus-a inaintea ta foe $i apa, §i ori la care vei vrea, vei in-
fa
tinde mana ta" Qntelepciunea lui Isus Sirah 15, 14-16). Singura
vointa lui Dumnezeu nu ajunge pentru mantuirea omului, ci
este nevoie sa fie unita cu vointa omului, dupa cum ne spune
prorocul, zicand: „De veU vrea §i de Ma vefi asculta, hunatatile
pamantului veU manca" (Isaia 1, 19). In ziua judecatii,
Dumnezeu va rasplati fiecaruia dupa faptele lui, cum ne in-
credinteaza Apostolul Pavel cand vorbe§te despre Dumnezeu:

J6SSUCW,
Ate

DUMINICII SAMARINENCEI 81 ■41H

m
„Care va rasplM fiecZruia dupd. faptele lui" (Romani 2, 6), sau:
„Vor ie§i cei ce au facut cele bune, spre mvierea vietii, iar cei
ce au facut cele rele, spre mvierea osandirii" (loan 5, 29). F^ra
mdoiala, acestea sunt atat de adevarate, atat de curate §i atat
de lamurite, ca toti le intelegem, de la mic pana la mare.
I#
fv'vVi Deci, cre§tine, tine seama §i paze§te totdeauna poruncile
§i sfintele mvataturi, ca sa poti zice §i tu cu Sfantul Apostol
m
Pavel: „ Vrednic de credinta §i de toata primirea e cuvantul ca
M
lisus Hristos a venit in lume ca sa mantuiasca pe cei pacatogi,
dintre care eel dintai sunt eu" (1 Timotei 1, 15). Pentru aceas-
M ta: Jmparatului veacurilor, Celui nestricacios, nevazutului,
singunilui Dumnezeu fie cinste $i slava in vecii vecilor. Amin!"
(1 Timotei 1, 17).

Ate
II
i

a-T.
*r£.

If

&ri;

m
<! TS

>?>
Mi
am
P
m
tflfW OBBUkUl BIN Hasiw
i X 4
4%% AP
pi
O

1% M
M
/> m.

:*>4 &

/ te
^•5
>*$

■»?•:
+ ri
P
m
i
P
M m
&<*i
m
m
^4]
i
V'-J

11
^/a/ciu/tea (Soa/iy/ie/iei
k
M
tfyf/tii/ticii C9r/)((/ia I
4?'
.r>,<5 $1
fS/oa/t/JJ, /S&J
P
0.
P il
c/yrdt
) avMl/'/ii.
j J It
P
oua adevaruri de seama cuprinde Sfanta Evanghelie Mi
r'^7> ~if
8$
de astazi: deschiderea ochilor orbului din na§tere §i
iP^
fl I
cugetul viclean al fariseilor. Domnul lisus a luminat pe eel orb,

^4;! iar invidia a intunecat pe cei ce vedeau. Domnul lisus a


P p
deschis ochii orbului, iar invidia a orbit pe cei ce vedeau.
*>1 .^,
3% Binecuvantati cre§tini, ascultati cu toata luarea-aminte talcuirea
P
0 Sfintei Evanghelii de astazi, ca sa vedeti ca, pe cat Dumnezeu
il
M lumineaza pe om, pe atata il intuneca patimile, §i sa intelegeti
ca unii oameni patimesc in lumea aceasta pentru slava lui m
£ Dumnezeu. Astfel, Sfanta Evanghelie ne spune ca: I'SS
:^?x.
-iX*'

s
IMs DUMINICII ORBULUI 83
M
si-*,
m.
■M
„Trecand lisus, a v&zut un om orb din na§tere" ii
m
(Joan 9, 1).
■it'**'
m Dar, oare, ce fel de orbire avea orbul acesta? Oare, ii erau
p deschise pleoapele §i vStamati ochii? Sau erau inchise de tot
u-v
pleoapele §i ochii sanato§i? Sau erau §i pleoapele tnchise §i
&
ochii v^tamati? Sau nu avea nici pleoape §i nici ochi? Din
spusele evanghelistului, cand zice: „§i a uns cu find ochii lui" P
iS
(loan 9, 6), se aratd cd orbul avea ochi, dar pleoapele ii erau m

0. inchise. Acela§i lucru il aratd §i cuvintele celor ce-1 intrebau,


fM hy**-
M dupa tdmaduirea lui minunata: „Cum fi s-au deschis ochii?"
(loan 9, 10)

„§i ucenicii Lui L-au mtrebat, zicand: Inv%$torule,

W£ cine a pdcdtuit, acesta sau pdrintii lui, de s-a n&scut


orb?" (loan 9, 2)
p
Aceasta intrebare este greu de inteles, pentru ca orbul,
is
nascut astfel din pantecele maicii sale, cand ar fi putut gre§i,
ca sa se nasca orb din cauza pacatelor lui? Inainte de a se li
H &
na§te, el nu putea gre§i. De asemenea, adaugarea cuvintelor
„sau pMntii lui" nu sunt potrivite la intrebarea apostolilor,
a pentru ca ei §tiau din Sfanta Scriptura ca Dumnezeu nu pe-
depse§te pe cineva pentru pacatele parintilor lui, ci pedep-
^>W IB
se§te mai cu seama pe fiecare pentru pacatele sale, dupa

s cuvantul Scripturii, care zice: „Sufletul care a gregit va muri" m


fe p
Oezechiel 18, 4). Fara indoiaia, apostolii au rostit intrebarea
it
pv aceasta, luandu-se dupa invatatura gre§ita a fariseilor, care cre-
?i-3
deau ca, dupa moarte, sufletul omului intra in alt trup, pentru m
cuidtirea pacatelor lui. Deci, dupa aceasta gre§ita credinta,
irM banuiau §i ei ca orbul a vazut cand s-a nascut intaia data, dar
Sia ii
M
gmt
ca, traind in trupul sau eel dintai, a savar§it pacate grele; pen-
>-;>
tru aceasta s-a nascut a doua oara orb, fiind pedepsit in felul
acesta ca sa-§i curateasca pacatele sale. De aceea ucenicii p&%

m Mantuitorului au pus intrebarea aceasta: „Cine a pdcdfuif, aces-


V -K
fa sau pMntii lui?"

Jisus a rdspuns: Nid el n-a pdedtuit, nici pMntii lui,
d ca s2 se arate in el luaMle lui Dumnezeu" (loan 9, 3).

frlsi
IK
84 TALCUIREA EVANGHELIEI

Prin acest scurt rSspuns, Domnul a mlaturat credirua m- M


§elatoare despre suflet a elinilor §i a fariseilor §i toata socotinta
amagitoare a iudeilor despre pacat. „Nici acesta, zice El, n-a
pCLcZtuit, nici pMntii lui, ci s-a nd.scut orb ca s& se arate m el
- - - -
lucrMle lui Dumnezeu". Dar care lucrari ale lui Dumnezeu s-au
^ 4- ^ 1 O C -i. -A- ■*. ^ 1 # T~\ ^
arStat in— acel orb?
— - -S-a aratat puterea lui
v.: Dumnezeu,
_ v. care r.
_-r_ a
m
prefacut intunericul orbului m lumina. S-a aratat puterea Sa de
-
W Ziditor, care a facut ochi lumino§i din tina §i din scuipat. Dar
pentru ce era nevoie de o astfel de vatamare ca sa se arate intr-insul
lucrurile lui Dumnezeu? Pentru ca el sa primeasca mdoiti ochi:
ochi trupe§ti, prin care a vazut cele ce sunt in lume, §i ochi

m sufletesti. prin
suflete§ti, nrin care a cunoscut pe
ne Ziditorul
Ziditonil lumii.
lumii Deri
Deci nrbirea
orbirea
ochilor trupe§ti a fost cauza luminarii ochilor sufletului sau. De
aceea, dupa ce Mantuitorul lisus Hristos a dezlegat nedu-
merirea apostolilor, prin raspunsul acesta, a spus mai departe.

„Trebuie sZ fac, pan& este ziu2, lucr&rile Celui ce


M-a trimis pe Mine; c3ci vine noaptea, cand nimeni nu
m.
poate sii lucreze" (Joan 9, 4).

Eu, zice Domnul, cat timp vor fi zilele vietii Mele in


aceasta lume, se cade sa fac lucrarile lui Dumnezeu, ale
Tatalui Meu, Care M-a trimis in lume, adica propovaduirea
credintei §i minunile mantuitoare de suferinte §i de pacate.
Vine noaptea, adica vine moartea, §i amnci nimeni nu poate
sa mai faca vreo fapta buna. N-a zis Domnul ca vine noaptea
±'-'v cand Eu nu pot sa mai lucrez, ci a zis ca vine noaptea cand
nimeni nu poate sa lucreze, fiindca El §i dupa moartea Sa cea
*
trupeasca §i dupa Invierea Sa cea din morti §i pana acum
lucreaza. Cand a zis ca vine noaptea, cand nimeni nu poate sa p
1 ^ :: :
lucreze, s-a gandit la oamenii care nu mai pot sa faca nimic
dupa moartea lor, de vreme ce credinta mceteaza, pocainta
este nefolositoare §i ostenelile pentru fapte bune sunt neputin-
cioase. A§a cum ne vom afla in ceasul mortii, a§a ne vom in-
fati§a la Judecata particulara. Cum msa lucrul eel dumnezeiesc
pe care voia sa-1 faca Mantuitorul nostru, in imprejurarea de
Q
fata,
1 era luminarea orbului, de aceea,7 vorbind despre lumina,7 zice:
' ' '
Wt A';
.XtK
Vtv

DUMINICII ORBULUI 85

rf.
!fe?S „Ataf cat sunt m lume, LuminZ a lumii sunt." (Joan M

9, 5).
P
.t!?
lisus Hristos este lumina lumii nu numai ca Dumnezeu,
Care face sa r^sara soarele §i stelele, zide§te ochii oamenilor
§i ai tuturor vietuitoarelor din lume §i lumineaza, nevazut, pe
rtl? tot omul care vine in lume; ci §i ca om El era in lume lumina m
4$v
n tuturor faptelor bune, lumina preaslavita a minunilor, lumina
p
,/-~t orbilor, lumina sfanta a credintei, care pe multi i-a luminat §i
i-a sfintit. §i, spunand ca este lumina lumii, El arata indata, §i
3^4 prin fapta, ca este Facatorul luminii §i Cel ce da lumina oame-
nilor.
S;.^ m
„Acestea zicand, a scuipat jos $i a f&cut tin2 din
scuipat, §i a uns cu tin% ochii orbului" (loan 9, 6).
i
i/^ Oare nu putea lisus sa lumineze §i pe orbul acesta numai
£<®
.u' J!?
prin cuvant, ca pe Bartimeu, caruia i-a zis: „Credinta ta te-a %¥J.
d'.r.
mantuit" (Marcu 10, 52). Fara indoiala ca Atotputernicul putea.
Pentru ce face, dar, tina din scuipatul Lui §i din tarana §i unge
S-i P.
to
ochii orbului? Ca sa arate ca El insu§i este Facatorul §i Ziditorul
omului. Precum a facut trupul omului, la vremea zidirii, luand
tarana din pamant, tot a§a a luat tina cand a refacut ochii orbu-
to- lui. Atunci a dat omului suflet §i viata, sufland in tarana; acum
■-to
to a dat orbului lumina ochilor, scuipand in tarana. Deci pentru
aceasta a scuipat §i a facut tina, ca sa arate ca El insu§i este
m Ziditorul omului §i al luminii. §i astfel, cu tina facuta a uns
to ochii orbului.
to-
„§i i-a zis: Mergi de te spalZ in sc&ld&toarea Siloa-
mului, care se talcuie§te: trimis. Deci s-a dus §i s-a
P^Vi spdlat $i a venit v&zand" (loan 9, 7).
ito
Izvorul Siloamului curgea, catre zidurile dinspre rasarit ale
lerusalimului, intr-o scaldatoare mare, facuta pentru trebuinta
locuitorilor de acolo, ce se numea scaldatoarea Siloamului. La
acest izvor a trimis Domnul pe orb ca sa se spele. Dar ce
to
nevoie era de spalarea aceasta, cand apa izvorului nu putea sa
•to
Ito deschida ochii orbului? Pentru ce, dar, 1-a trimis la scaldatoare?
to
ii
*s»J*Mj
m m

86 TALCUIREA EVANGHELIEI 1
Pi fi*
■iC'-.:
Pentru ca sa se faca si V mai vadita minunea,5 sa fie cunoscuta
de toti §i sa nu mai fie nicio indoiala, de vreme ce toti cati s-au
aflat pe drum au vazut pe orb mergand §i uns cu tina la ochi;
de asemenea §i cei ce se aflau la izvor. Dupa aceea toti 1-au
vazut oe acesta mtorcandu-se vindecat. Si 1-a mai trimis ne el
m
fTtJt
m la izvor, ca sa incerce credinta §i ascultarea lui. Neeman Sirianul
.
n-a crezut la mceput si nici nu s-a supus, cand i s-a poruncit de
Elisei sa se scalde in Jordan, ci abia dupa multa rugaminte a m

slugilor lui {4 Regi 5, 10-14); dar orbul acesta s-a supus indata
j Domnului si a crezut ca va dobandi lumina prin spalarea m
apa izvorului Siloamului, care preinchipuia apa Sfanmlui
C* * ^ ^ „ j_ ^ Xl * 1 ^ ^ /N _ 1 VJ ^
m Botez, fiindca, precum acesta, spalandu-se intr-insa, a lepadat
■M m
orbirea si a dobandit vederea, tot asa si cei ce se boteaza in
apa Botezului se curata de pacat si se imbraca cu lumina haru-
lui dumnezeiesc. Pentru aceasta Sfantul Botez se mai numeste
i
Si luminare. Deci s-a spalat orbul in scaldatoarea Siloamului si
s-a mtors sanatos si vazand.

„Iar vecinii §i cei ce-1 v2zuser2 mai inainte c2 era


orb ziceau: Nu este acesta eel ce §edea §i cer$ea? Unii
ziceau: El este. Alfii ziceau: Nu este el, ci seamZnZ cu
el. Dar acela zicea: Eu sunt" (Joan 9, 8-9).

Dumnezeiescul evanghelist a insemnat, pe langa altele, si


%
faptul ca acest orb „§edea §i cer§ea". Deci orbul acesta era atat
de sarac si de lipsit meat sedea la drum si cerea milostenie.
Cat de mare era iubirea de oameni a Domnului nostru lisus m.

Hristos, Care nu trecea cu vederea nici pe oamenii cei mai '*44


m neb^gaU m seamS, ci ii miluia cu indurare §i ca un Tata le
w
facea bine, ca sa ne invete pe noi milostivirea fata de cei saraci
Si deznadajduiti! lar vecinii orbului si cei ce-1 cunosteau pe el,
convinsi fiind ca acesta este cu adevarat orbul „cel ce §edea §i
cergea", voiau sa afle cum s-a vindecat.

„Deci ii ziceau: Cum ft s-au deschis ochii?" (Joan 9,10)

Precum se vede, pleoapele ochilor orbului fusesera


inchise. Pentru aceasta ziceau ei catre dansul: Cum ti s-au

■iisSl
'es
M
DUMINICII ORBULUI 87

deschis ochii, cum ai v^zut, cum s-a vindecat suferinta ochilor


tSi §i cum vezi acum, orb fiind tu pana astazi?

„Acela a r&spuns: Omul core se nume$te lisus a


f%cut tm& §i a uns ochii mei, §i mi-a zis: Mergi la
sc£ldMtoarea Siloamului §i te spalZ. Deci, ducandu-m%
§i sp3landu-m2, am v&zut" (Joan 9, 11).

Cu mare indrazneala, limpede §i deschis, el a aratat pe


II Doctorul sau §i a dezvaluit felul vindecarii lui.
ll
„Zis-au lui: Unde este Acela? §i el a zis: Nu $tiu"
(Joan 9, 12),

intrebarea este vicleana, pentru ca se vede lamurit ca nu

13 din evlavie, ci din rautate il intrebau, ca sa afle cine este


:? anume Doctorul sau §i sa-1 parasca pe acela ca pe un defai- m
il
mator al sambetei.

i „L-au dus la farisei pe eel ce fusese oarecand orb"


"5
(loan 9, 13).

L-au dus ca sa-1 cerceteze §i sa defaimeze minunea §i pe


lisus, fiindca minunea aceasta se facuse intr-o zi de sambata.
«8
„§i era samMtM in ziua in care lisus a f%cut tin& $i
i-a deschis ochii" (loan 9, 14).

Evanghelistul a insemnat ziua in care lisus a facut tina ca


sa arate ca iudeii s-au tulburat, fiindca Domnul a facut tina, a
m
uns ochii orbului §i 1-a trimis sa se spele in apa Siloamului, in Mi
0
ziua sambetei. Dar pentru ce Domnul lisus i-a vindecat in ziua
sambetei nu numai pe orbul din na§tere, ci §i pe omul cu
mana uscata §i pe femeia garbova §i pe eel bolnav de idropica
>>->.
>.s in casa fariseului §i pe slabanogul de la scaldatoarea oilor?
Pentru ca sa indrepte credinta cea gre§ita a iudeilor cu privire
IW
la ziua sambetei §i sa arate ca El este Domnul §i Stapanul Legii
§i al sambetei. De aceea, el i-a mustrat pe iudei cand s-au tul-
burat, vazand pe ucenici ca smulg spice de grau in ziua sam-
betei, spunandu-le: „Samb%ta a fost fecutZ pentru om, iar nu m
■- - '• ^A+^+^-^tV

m six*
p 88 TALCUIREA EVANGHELIEI
H fafa

w omul pentiu samMtti. Astfel cS. Fiul Omului este domn $i al


m
1 sambetei" (Marcu 2, 27-28).
rM
„Deci, iar2§i 11 mtrebau §i fariseii cum a v&zut. lar fe4

el le-a zis: Tind a pus pe ochii mei, $i m-am spdlat $i


p P
v&d. Deci ziceau unii dintre farisei: Acest om nu este
M
de la Dumnezeu, Rinded nu tine sambdta. lar alfii zi-
ceau: Cum poate un om pZcZtos s2 fac2 asemenea
minuni? $i era dezbinare rntre ei" (Joan 9, 13-16). 1
-ftv.
m?
Fariseii invidio§i ziceau ca lisus Hristos nu este om trimis
m
de Dumnezeu, fiindca nu paze§te samMta. Altii, mai intelepti,
ziceau insa ca un om pacatos nu poate sa faca astfel de mi-
4'*
A nuni. De aceea era dezbinare mtre dan§ii. Wt
K
„Au zis deci orbului iar&§i: Dar tu ce zici despre El,
M
ca ti-a deschis ochii? lar el a zis c2 proroc este" (Joan

A 9, 17).
M
«%
Au Tntrebat pe eel ce fusese mai inainte orb, nu pentru ca
doreau sa afle de la el cine este Hristos, ci pentru ca orbul fa*
auzise cand fariseii au zis ca omul acesta nu este de la fafa
w
Dumnezeu, fiindca nu paze§te sambata. Pentru aceasta 1-au §i w
fa*-;
intrebat cu staruinta, socotind ca §i orbul va osandi pe lisus fat
fa*
Hristos de calcarea sambetei §i ca astfel minunea aceasta va fa-'
W'S
ramane neluata in seama. Dar orbul a ramas neschimbat §i fara
frica le-a marturisit credinta lui ca Acela care i-a daruit lumina
i II
ochilor este proroc, §tiut fiind ca prorocii aveau §i darul de a
face minuni.

„Dar iudeii n-au crezut despre el c2 era orb $i a


fat
fa*
v&zut, pan2 ce n-au chemat pe pMntfi celui ce vedea"
(loan 9, 18).
p-
m Oare, dupa chemarea §i incredintarea primita din partea
parintilor orbului, crezut-au ei? N-au crezut, ci au ramas necre-
dincio§i, precum ne arata Sfanta Evanghelie, mai depaite:
fat

A-Kk-
$y% ^
'■i
DUMINICII ORBULUI 89

*rv
„^i i-au mtrebat, zicand: Acesta este fml vostru,
M
despre core zicetf c3 s-a n&scut orb? Deci cum vede el
Z'ti
ite» acum?" (loan 9, 19) m

Cu vicle§ug i-au intrebat fariseii, cautand sS-i infrico§eze


v.." pe pSrintii orbului, ca sa tdgSduiasca adevarul, zicandu-le: Voi

ziceti ci s-a nSscut orb, dar nici noi, nici altcineva nu crede m
& aceasta.

„Au r&spuns deci pZrintii lui $i au zis: §tim c2 aces-


:#W
Sf V ta este fiul nostru §i c2 s-a nZscut orb; dar cum vede el
^••tl
+yi-
acum, noi nu §tim; sau cine i-a deschis ochii lui, noi nu
A-V. $tim. Intrebati-1 pe el; este m varstM; va vorbi singur
m
it-t. despre sine. Acestea le-au spus p&rintii lui pentru c& se
temeau de iudei. C2ci iudeii puseserZ acum la cale ca,
dac& cineva va m&rturisi c2 El este Hristos, s& Re dat
afarS. din sinagog2. De aceea au zis p&rintii lui: Este in
varst&; mtrebati-1 pe el" (loan 9, 20-23).
V-hj.*'"i.
r% Chiar dacS fariseii au vdzut ca nici prin eel ce fusese mai
inainte orb §i nici prin parintii lui n-au putut sa-§i atinga scopul,
ft*
jf 0«
^-vfc tot nu s-au lasat infranp.

/f./A „Deci au chemat a doua oar& pe omul care fusese


orb §i i-au zis: D2 slav2 lui Dumnezeu. Noi $tim c2
'M Omul acesta e p&c&tos" (loan 9, 24).
'f0

Jrlt, Fariseii, vazand ca nu pot ascunde minunea, uneltesc in


chip fatarnic §i viclean. Nu zic catre eel ce fusese orb sa taga- j.'si
duiasca pe Hristos, Care 1-a vindecat, ci, in chip evlavios §i fa-
tarnic, se sarguiesc sa-1 convinga ca lisus Hristos, ca un cal-
n
cator de Lege, pentru ca facuse aceasta intr-o zi de sambata,
este un om pacatos. Da slava lui Dumnezeu, zic ei, pentru ca
El ti-a dat tie lumina ochilor, iar Hristos n-a facut nimic. El nu
te-a vindecat pe tine. Noi §tim ca El este un pacatos, fiindca
nu paze§te sambata.

„A rZspuns deci acela: Dac3 este p2c3tos, nu §tiu.


5?ii Un lucru §tiu: c2 Hind orb, acum v&d" (loan 9, 23). m
?»>■
It m
jS.'"^
mgrn
m
m:
90 TALCUIREA EVANGHELIEI

Oare s-a mdoit orbul sau s-a temut cand a zis: „Daca este
) - _!>- pScatos, nu §tiu". Nici nu s-a mdoit, nici nu s-a temut, pentru
ca el marturisise inaintea fariseilor ca Hristos este proroc; aces-
tea din urma le-a spus fiindca fariseii erau dascalii Legii, iar el
•p':
era neinvatat. Marturisind ca el nu §tie daca lisus este pacatos
sau drept, a potolit discutia §i, aratand din nou minunea care
s-a facut cu el, a dovedit ca Hristos este Atotputernic. Este
Hristos pacatos sau drept, eu nu §tiu, raspunde orbul; eu

aceasta §tiu, ca El mi-a daruit mie lumina ochilor. Raspunsul i-a
V- rusinat atat de mult pe farisei, ca au mceput din nou a-1 mtreba.
m
>
„Deci i-au zis: Ce fi-a f&cut? Cum fi-a deschis ochii?"
(loan 9, 26)

Fariseii repetau, cu vicle§ug, acelea§i intrebari, nadajduind


#'S ca orbul sau va uita vreuna din intamplarile povestite, ra-
manand in felul acesta mincinoasa maituria lui, sau, povestind
din nou despre facerea tinei, ungerea §i spalarea ochilor, va m
"*x*"
dovedi calcarea sambetei §i ei il vor putea osandi pe lisus, ca
pe Unul ce nu paze^te sambata. Ascultati insa cu cata mtelep-
ciune raspunde orbul, talcuind el a doua intrebare a fariseilor.

„Le-a r&spuns: V-am spus acum §i n-atf. auzit? De ce


void sZ auzifi iar&§i? Nu cumva void $i voi s& v2 faced
ucenici ai Lui?" (loan 9, 27)

Nu cumva intrebati iara§i, le raspunde orbul, vrand §i voi,


ca §i mine, sa va faced ucenici ai Lui?
w
„§i 1-au oc&rat §i i-au zis: Tu e§ti ucenic al Aceluia,
||
iar noi suntem ucenici ai lui Moise" (loan 9, 28).
m
Atata ura aveau fariseii pe Hristos, ca niciodata nu-I po-
meneau numele, ci il pomeneau cu cuvintele: acest om, dansul, m.

»p& acela §i a§a mai departe. In zadar se mandreau ca ei sunt


ucenicii lui Moise, cad, daca ar fi ascultat §i ar fi inteles
invataturile lui Moise, ar fi ascultat §i pe Hristos §i s-ar fi facut
ucenici ai Lui. Moise a spus despre Hristos, zicand: „Proroc
din mijlocul t3u §i din fradi tdi, ca §i mine, id va ridica Domnul
m
:
?y
s 1
DUMINICII ORBULUI 91
fts*. SSSi

Dumnezeul tau; pe Acela sZ-L ascultafi" (Deuteronomul 18,


m
S-j. 15). „/ar cine nu va asculta cuvintele Mele, pe care Prorocul
Acela le va grai in numele Men, aceluia ii voi cere socoteala"
(Deuteronomul 18, 19). Pentru aceasta §i Domnul nostru zicea
catre iudei: „Sa nu socotiti ca Eu va voi invinui la Tatal; eel ce
* '
va invinuie$te este Moise, in care voi afi nadajduit. ca daca ad
fi crezut lui Moise, ad fi crezut $i Mie, cad despre Mine a scris
acela" (loan 5, 45-46). In trufia lor, fariseii nu-1 recunosc pe
Hristos.
w R
„Noi §tim cat Dumnezeu a vorbit lui Moise, iar pe
Acesta nu-L $tim de unde este" (loan 9, 29).

Zicand ei ca nu-L §tiu pe Hristos de unde este, nu s-au


gandit nici la neamul §i nici la patria Lui, cad acestea le
IJS . . - - .
cuno§teau toti iudeii §i ar fi primit de la oricine raspuns, de
care s-ar fi ru§inat pentru minciuna lor. De unde §tiau ei insa
ca Dumnezeu a vorbit lui Moise? Oare, nu din Scriptura? Dar
Scripturile invata §i despre locul de unde venea Hristos. in
afara de acestea, §i Sfantul loan Botezatorul §i fnsu§i lisus au
C f~M 1 C ca a
spus o venit
i L din cer, fiind trimis
o in 11 1 z* z\
lume de Zi \r\ i
la Dumnezeut

Tatal. Slavitele Sale minuni marturiseau aceasta. Asculta|i insa


cum intampina orbul minciunile fariseilor:

„A raspuns omul §i le-a zis: Tocmai in aceasta std


minunea: C& voi nu §titi de unde este, §i El mi-a
mx m
uescms
deschis ocnu
ochii" {loan
(Joan y,
9, okjj.
30).
& m
lata cum intelepte§te Dumnezeu pe cei neinvatatl! lata
cum se impline§te cuvantul prorocului David, care spune:
„Domnul inteleptegte orhii" (Psalmul 145, 8). Orbul eel
m
neinv^tat, mustra pe fariseii ce se credeau mtelepti, aratand
totodata sfintenia si puterea lui lisus Hristos, zicandu-le: Lucru
• j.i
ciudat §i cu totul stramu mi se pare ca voi, dascalii, care cuge-
tati in Legea lui Dumnezeu §i va laudad cu sfintenia, nu §titi
V
de unde se trage acest Om, facator de minuni! Dar Acesta, pe
Care voi nu-L §titi, a deschis ochii mei!
i i
m M
*-=«'

92 TALCUIREA EVANGHELIE1
.^■-v
y-g
m „$i noi ?tim c2 Dumnezeu nu-i ascuM pe p2c2to§i;
dor de este cineva cinstitor de Dumnezeu $i face voia
ai?. Lui, pe acesta il ascuM" (Joan 9, 31).
m.
insa Sfanta Scripture ne aratS cS Dumnezeu nu-i ascultS
pe pacato§i, zicand: „Cand ridicaii mainile voastre catre Mine,
-A
^•4 Eu Imi in tore ochii aiurea, t>i cand inmuldti rugdciunile voas-
m tre, nu le ascult. Mainile voastre sunt pline de sange; spdla- m
few
yy ti-va, curatiti-vd!" (Isaia 1, 15). Acestea le zice Dumnezeu insa
tv pentru cei nepocaiti, care traiesc in pacat §i niciodata nu se
gandesc la pocainta §i la mdreptare. Dumnezeu asculta insa m
■&> indata rugaciunile celor care alearga la pocainta, a§a cum a
p
>.n ascultat rugaciunea talharului de pe cruce, rugaciunea smerita
a vame§ului §i rugaciunea cea cu lacrimi a desfranatei. Insu§i

W Domnul Hristos a randuit sa cerem iertare pacatelor noastre


zicand: „§i ne iaita noua gre§elile noastre" (Matei 6, 12).
Dumnezeu asculta rugaciunile de mantuire ale tuturor celor 'iS5
i?*£i M
ce-L cinstesc §i pazesc poruncile Lui, dupa cum ne arata Duhul m
?y Slant prin gura prorocului, zicand: „Aproape este Domnul de
tod cei ce-L cheama pe El, de tod cei ce-L cheama pe El intru
adevar. Voia celor ce se tem de El o va face $i rugaciunea lor
o va auzi §i-i va mantui pe dan§ii" (Psalmii 144, 18-19). Orbul,
sigur de sfintenia lui lisus, slave§te minunea vindecarii lui,
sS
spunand fariseilor:
&
J
: k^
„Din veac nu s-a auzit sd ft deschis cineva ochii
unui orb din na$tere. De n-ar ft Acesta de la
Dumnezeu, n-ar putea sd facd nimic" (Joan 9, 32-33).

Intr-adevar nimeni dintre drepdi cei mai dinainte, nici


dintre sfintii proroci, nici dintre apostolii §i ucenicii lui Hristos
Sk
§i nimeni, niciodata, n-a savar§it o astfel de minune. Daca
Hristos, zice orbul, nu ar fi lost om trimis de la Dumnezeu, n-ar
p putea sa faca nimic. Puternic este raspunsul orbului, care tul-
w
bura pe farisei.

„Au rdspuns $i i-au zis: In pdcate te-ai ndscut tot, §i m


m
tu ne inveti pe noi? §i 1-au dat afard" (loan 9, 34).
4«l
II DUMINICII ORBULUI 93

Dupa cuvantul prorocului David, care zice: „C% iat&, intru


p faradelegi m-am zamislit §i m pacate m-a nascut maica me a"
(Psalmii 50, 6), insemnand pacatiil lui Adam, cu care toti ne
na§tem, intr-adevar orbul s-a nascut m pacate. Dar fariseii n-au
spus cuvintele in sensul acesta. Ei se gandeau la pacatele
m
despre care au mtrebat Sfintii Apostoli, zicand: Jnvatatorule,
cine a pacatuit, acesta sau parintii lui, de s-a nascut orb?" (loan
9, 2). Astfel, ziceau fariseii, ca sufletul orbului a pacatuit m alt
m trup, pe care 1-a avut mai inainte de a se muta m trupul lui eel
m
orb de astazi, dupa cum §i parintii lui la fel erau pacato§i. Deci
y$
*.■*$>
p'-K zic ei catre orb: Tu, fiind un pacatos de felul acesta, ne mveti
pe noi, cei ce suntem curati §i sfinti? §i, zicand acestea, 1-au
gonit afara din sinagoga.
S£> 'Av
m „ §i a auzit lisus cd 1-au dat afara. §i, gdsindu-l, i-a
a5^
m
m zis: Crezi tu in Fiul lui Dumnezeu?" (loan 9, 33)
.'JN
Orbul este batjocorit de farisei, dar este pretuit de Dum-
i-
nezeu. S-a lipsit de sinagoga §i a aflat pe Stapanul Bisericii.
S?%: S-a despaitit de oameni §i s-a unit cu Dumnezeu. Prin cuvin-
tele „a auzit lisus", invatam ca, atunci cand suntem ocarati
pentru dragostea Lui, lisus aude ocarile §i vine mtm man- II
gaierea §i sprijinirea noastra. Domnul a intrebat pe eel orb
daca crede, vrand sa-1 invete §i sa-i descopere ca El este Fiul
il^t;
lui Dumnezeu §i sa auda din gura Lui marturisirea credintei
sale, fiindca §tia credin^a orbului.

„El a rdspuns $i a zis: Dar cine este, Doamne, ca sa m


m
cred m El?" (loan 9, 36)
W
Din aceste cuvinte se vede lamurit ca orbul nu §tia ca lisus
Hristos este Fiul lui Dumnezeu, ci el il socotea numai proroc
§i barbat sfant. De aceea L-a intrebat pe lisus cine este Fiul lui ty-j v*
Dumnezeu, ca sa creada intr-insul.
II
„§i a zis lisus: L-ai §i vazut! §i Cel ce vorbe§te cu
!&*.
tine, Acela este" (loan 9, 37).

%t<
m

94 TALCUIREA EVANGHELIEI m
''M: Uy*.
»?«?
m Pentru ce n-a r^spuns Domnul de-a dreptul: „Eu sunt", ci
m
Hif-
fit? i-a raspuns prin cuvintele: „I-ai v3zut! §i Cel ce vorbegte cu
"kv m
tine, Acela este". Pentru ca sa-i aduca aminte de minune §i sa-i r
ffe+: k4
arate ca Fiul lui Dumnezeu nu este Cuvant fara de trup, adica
M
o naluca, ci Insu§i Hristos, Cel ce s-a mtrupat: Omul, pe care-L

m vede §i pe care-L aude vorbind cu el este Fiul lui Dumnezeu.


m
Jar el a gr2it: Cred, Doamne! Si s-a inchinat Lui" 1

Joan 9, 38).
P
Nu numai ca a manurisit indata ca el crede in lisus
m
M
0% Hristos, Fiul lui Dumnezeu, ci i-a adus §i inchinaciune.
M
41 A§a ajuta-ne §i noua §i necredintei noastre, Doamne lisuse M
Hristoase, ca nemcetat sa Te marturisim ca §i orbul cel din ft
Wk na§tere §i pururea sa ne mchinam Jie §i Celui fara de mceput
mi
al Tau Parinte §i Preasfantului §i de viata purtatorului Duh
A? Sfant. Amin!

'&K
m
m
■t-vK
m*.
V-V

g»l %
m
b'r

i
k

W>4
;^4-

fe? tf-'Ct

It It

B
1
4V>
k-£
fe
^.fSIWIW
m

ffiS
-At
lf:- ■n>».v> ss
cS
r
«>'
V

o
III
%,v
P

^5 is
P
W.

Vy
Gaza/ua
1
Q5u/mmcii/ ()/J)u/ui

p. fQ)es/jre/j€(/ea/Ma oreme/u'ca a jbdcafow'/orJ

cn'ol/} crcx/mi,

X^auza pentru care orbul, despre care ne vorbe§te


vv' Sfanta Evanghelie de astSzi nu putea sS vadS din
na§tere, a ar^tat-o Domnul lisus, spunand c^ acesta s-a nSscut
orb, ca se slaveascS Dumnezeu intr-fnsul. Din mtrebarea
apostolilor: „Cine a p&c&tuit, acesta sau p&rintii lui, de s-a
n&scut orb?" {loan 9, 2) noi vedem cS, unele suferinte din viata
aceasta sunt pedepse de la Dumnezeu pentru p^catele noas-
tre. Dar asemenea pedepse, prin care vedem cS sunt pedepsiti
multi oameni, arunca in mare indoiala pe cei slabi in credint#,
incat unii cartesc impotriva Proniei intelepte a Preaputer-
sm;
"E
2^

M 96 CAZANIA
m
b
M
nicului Dumnezeu, spunand ca ei vad ca sunt pedepsiti Wv
deopotriva §i dreptii §i pacato§ii; ca vad murind in lini§te, m
ffS
buna pace §i nepedepsid §i pe pacato§i §i pe drepti. H
„0, adancul bogfyiei $i al m^elepciunii §i al gtiintei lui
Dumnezeu! Cat sunt de necercetate judec&tile Lui $i cat de
nepZtrunse c£ile Lui! C3.ci cine a cunoscut gandul Domnului
a
sau cine a Lost sfetnicul Lui?" (Romani 11, 33-34). Noi citim in
dumnezeie^tile Scripturi ca unii pacato§i au fost pedepsiti de
Dumnezeu, iar altii au ramas fara pedeapsa. Astfel, Dumnezeu
a pedepsit pe Cain, pe Faraon, pe Saul, pe Abesalom, pe Na-
A ,
u bucodonosor §i pe aid muld pacato§i. Insa Roboam, Abiud §i
aid oameni rai §i departati de credinta in Dumnezeu au murit
in pace, fara sa fi suferit ceva aici. Oare pentru ce se intampia 'pi.
a§a §i nu cum gandim noi? Pentru ca de ar fi pedepsit

M Dumnezeu, in lumea aceasta, pe tod cei ce pacatuiesc, faptele


**3 bune s-ar fi facut de frica §i nu de buna voie. Atunci ar fi facut W
m
."fj m
fiecare fapte bune, nu pentru ca sunt bune §i folositoare, ci de
frica, temandu-se de grabnica pedeapsa. Dumnezeu, dupa le-
II
«.• gile dreptatii Lui, nu ar fi putut sa incununeze pe cei cu fapte

i bune, fiindca nici pentru dragostea Lui, nici pentru dobandi-


MA
rea Imparatiei ve§nice, nici pentru izbavirea de chinurile cele w

fara de sfar§it, nu ar fi facut ei fapte bune, ci numai de frica


pedepselor din aceasta viata pamanteasca. N-ar fi urmat nicio
^r, rasplata pentru faptele bune, fiindca atunci omul s-ar fi supus
poruncilor dumnezeie§ti, cum se supune calul in frau §i boul
feis
in jug, temandu-se, unul de biciul, iar altul de boldul stapanu-
lui sau.
Deci, daca ar fi pedepsit Dumnezeu pe tod pacato§ii in
M, 104
viata aceasta, judecata viitoare ar fi fost de prisos, iar oamenii,
vazand rasplatirile faptelor lor in aceasta viata trecatoare, ar fi
socotit ca sunt muritori §i cu sufletul, nu numai cu trupul. Va- m
zand noi ca unii pacato§i nu sunt pedepsiti in viata aceasta, §i ll
M §tiind ca Dumnezeu este prea drept, ne incredintam ca este o
vm s.®
alta viata in care Dumnezeu va pedepsi pe pacato§ii care au
II
ramas nepedepsid in aceasta viata. Dumnezeu pedepse§te pe m
li unii din cei care calca poruncile Lui, ca sa arate ca poarta grija

Mt;
.-f "f,:
m M

m DUMINICII ORBULUI 97
m
ti
m §i vede faptele §i cugetele oamenilor §i nu lasa sa se inmul-
*#1 teasca pacatul.
S Dar, oare, pe care pacato§i Ti pedepse§te Dumnezeu in
viata aceasta §i pe care-i lasa nepedepsiti? Lasa El lucmrile la
m
Mk.
voia mtamplarii sau numai neputinta noastra nu ne ajuta sa
A-vik;
M intelegem taina adanca a intelepciunii lui Dumnezeu? Noi
av*:
£*-j citim in Sfintele Scripturi ca: „Domnul ceartd. pe eel pe care-i
|i
iube$te §i, ca un pMnte, pedepse§te pe feciorul care li este
II
drag" (Pildele lui Solomon 3, 12). Din aceste cuvinte mtelegem
ca Dumnezeu nu inceteaza a-i iubi pe pacato§ii pe care-i
m pedepse§te in aceasta viata, deoarece prin pedeapsa li cheama
P la pocainta §i-i prime§te ca pe fiii Lui, daca se vor pocai. Acest
M
lucru ni-1 arata Insu§i Dumnezeu, prin gura psalmistului, cand
zice: „Cerceta-voi cu toiag fdiddelegile lor $i cu batai pacatele M
lor" (Psalmii 88, 32). Pacatosii care nu sunt pedepsiti in viata
a«*i
aceasta §i nici nu vin la pocainta i§i aduna lor toata pedeapsa
pentru viata cea ve§nica, deoarece dispretuiesc bunatatea §i
«
dragostea lui Dumnezeu fata de ei.
Unii cre§tini zic ca §i cu cei drepti la fel se intampla, adica
a
unii drepti sunt fericiti §i slaviti in viata aceasta, iar altii pati-
mesc §i sunt prigoniti. losif §ade in Egipt in castel imparatesc,
V
iar lov zace pe gunoi, plin de rani. David este inaltat pe scau-
nul imparatesc, iar leremia este aruncat in groapa cu noroi.
Daniel este cinstit de Nabucodonosor, Miheea este batut cu
palme peste obraz de Sedechia. Pentru aceasta, frati cre§tini,
sa nu va tulburati nicidecum ca unii dintre drepti sunt slaviti
M
de Dumnezeu in aceasta lume, ca, vazandu-i pe dan§ii, oa-
menii sa cinsteasca faptele bune §i sa aiba ravna in savar§irea
lucrurilor bune; iar altii dintre sfinti patimesc, pentru ca
:r. Dumnezeu sa incerce taria sufletului lor §i sa straluceasca in
lume lumina faptelor lor bune; sa dobandeasca cu mult mai
m multe rasplatiri §i cununi, iar prin rabdarea lor sa se slaveasca
Dumnezeu, Care ii incearca pe drepti, prin patimiri. Despre
(
J
■+, lov, inainte de suferintele §i incercarile lui, Dumnezeu a mar-
turisit astfel: „Te-ai uitat la robul Meu lov, ca nu este nici unul
m
ca el pe pamant fara prihana $i drept $i temator de Dumnezeu
$i care sa se fereasca de ce este rau?" Qov 1,8).
si
VK
i-t^K
. ....
|i

98 CAZANIA
fe"1 SsV

In vremea de demult, Dumnezeu a dat multe piide de


pedepsire a pacato§ilor. latS cateva: un om oarecare, s^rac, a
adunat in ziua sambetei, cand era sarMtoare la evrei, putine
lemne; pentru faradelegea lui, Dumnezeu a poruncit ca „Omul
acesta s3. moarZ; sa fie ucis cu pietre de catre toata ob§tea fiilor
lui Israel,
±oici^i, aiciici
afara ^liix
din LdLjaxa..
tahara!" (Numerii
yivuui^ixi 15, 35). Cad dintre ^1^9
cre§-
wt tinii din
— ziua—
de azi —
nu —
fac aceea§i faradelege
.— §i nu .—
iau in
seama sarbatorile lui Dumnezeu! Multi cre§tini folosesc zilele
^x x4-^1 ^^ . i _. • • _ 4- x ^^ n ^ ^ ^
sarbatorilor pentru hotii, nu pentru rugaciuni, aflandu-se in
petreceri necuviincioase §i nu in biserica. Unii a§teapta sarba-
torile nu pentru a-§i indrepta sufletul lor, ci ca sa-§i dezlege
fraul necuratiei §i sa faca fapte nelegiuite. Uza, fiul lui Ami-
nr\r]a t~> fiindca o
nodab, a 7nr\rS'yt~iit
indraznit §i ci a
o intins
fnl-inc mono co o
mana sa ci invt-o nUlTr/nti
asupra chivotu- i_
lui, in care era Legea evreilor, s-a ranit §i a murit acolo, langa
rhtvnfnl I pan Domnului
chivotul Legii llnmmilnt (2
( 7 Regi 6,
h 6-7).
h-/) ('.Uti riintrp cre§tinii
Cad dintre rrpstinii de
rip
astazi nu intind cu indrazneala mainile lor, nu la chivot, ci la
inse§i Preacuratele Taine ale dumnezeie§tii imparta§anii! Unii,
ca Ahab. raoesc si fura lucrurile afierosite lui Dumnezeu din
biserici, iar aldi clevetesc §i vrajma§esc pe fradi lor, mult mai
mult decat Saul pe David. Ei nu raman insa pana la urma
nepedepsid, chiar daca acest fapt scapa privirii §i intelegerii
noastre.
Dumnezeu, fiind intelept §i drept, a dat diferite pilde de
pedepse, §i in timpul cand oamenii vietuiau fara sa cunoasca
legea dumnezeiasca, §i dupa ce au primit Legea cea scrisa,
prin Moise, cat §i dupa ce au crezut in invatatura Sfintei Evan-
... . .
ghelii, ca sa arate ca El osande§te pacatul §i pedepse§te pe
.■+>id
pacato§i pentru a intari poruncile legilor sfinte §i a-i departa
pe cakatorii poruncilor Lui de la pacat, cum ne incredinteaza
Sfantul Apostol Pavel, cand zice: „$i orice calcare de porunca
§i orice neascultare §i-a primit dreapta rasplatire" (Evrei 2, 2).
!§i primesc pedeapsa §i astazi pacato§ii, de§i nu tod, nici
atat de des §i nici indata dupa pacat, precum i§i primeau pe-
deapsa mai inainte. Dar noi, fiind surzi, nu auzim; ori orbi su-
flete§te fiind, nu vedem pedepsele. A slabit atat de mult ravna
credintei, incat socotim pedepsele vazute §i auzite nu ca tri-
mise de Dumnezeu pentru pacat, ci precum ni§te intamplari
mr.
.....
p
in
DUMINICII ORBULUI 99
m
f'4
sau ca ni§te lucrah ale firii. Dar, de vom deschide ochii cre-
dintei, vom vedea ca Dumnezeu pedepse§te §i astazi, ca un
Parinte iubitor, pe pacato§i, ca sa-i aduca la pocainta §i sa le
u^ureze chinurile cele ve§nice, iar pe cei drepti ca sa le in-
'0 cerce rabdarea lor §i sa le impleteasca lor mai multe cununi
P
pentru imparatia cea ve§nica a cerurilor.
Deci, cre§tine, cand te afli in nenorocire, sau te imbolna-
ve§ti sau de patime§ti candva ceva, bucurS-te, cSci, de e§ti pa-
catos, suferinta este alifia ranilor pacatului tau. Patimirea ta
este glasul lui Dumnezeu, Care te cheama la pocainta, fiindca
m
El „pedepse§te pe feciorul care li este drag" (Pildele lui Solo-
mon 3, 12). Aceste suferinte §i necazuri te izbavesc de chinu-
rile cele ve§nice, prin milostivirea lui Dumnezeu, cum Insu§i
nvS
graieste, zicand: Jar mila Mea nu o voi dep&rta de la el" (Psal-
mii 88, 33). De e§ti drept, cre§tine, patimirile tale impletesc cu-
nuna ta: necazurile tale iti pregatesc bucurie negraita, iar ocara
ta iti pregate§te tie slava ve§nica. Suferintele trecatoare nu sunt
nimic rata
mmic fata ae
de siava
slava §i bucuria
oucuna cea negraita care te a§teapta pe
tine, cum spune §i Sfantul Apostol Pavel ca „patimirile vremii
de acum nu sunt vrednice de m&rirea care ni se va descoperi" m
(Romani 8, 18). De care ne mvrednice§te, Doamne lisuse
Hristoase, §i pe noi, pacato§ii, prin al Tau har §i prin a Ta iu-
bire de oameni. Amin!

m m

i ri I
i—yd
tTvd Edy—i
rTW9

I CM ^
SfS
li P
0 ^

11 ...
«-V1-
w
•II II
m
ITflHUh Slum ^UIil§HI§ lll^d drllih y/,5
I"". M

i
m £
y
T, 'r>
> w
*s y *
f A
%
\ /
0

% *. #4, ^•>=^7
\ h
a k
+
f- •r-5
-V
t::-,

S/a/cia/tew ^oa/^/fe/iei
M;
tficanimcii dftnti/o/^ ^£a/H/tti
m
fS/oa/t- //, S- '/Sj
m

rT/'ati
3 cr&il/rw,
} J

iindcS se intindea §i cre§tea erezia cea pricinuitoare


de tulburare a lui Arie, ce se ivise in Biserica Alexan- m

driei, intaiul imparat al cre§tinilor, marele Constantin, eel m-


ii
tocmai cu apostolii, in anul 325, a chemat din toat^ lumea pe
to.
pastorii §i dascalii Bisericii lui Hristos, pentru intarirea adeva-
ratei credinte dreptslavitoare. Deci s-au adunat in luminata
If cetate a Niceei trei sute optsprezece arhierei, preoti, diaconi §i
fct:
monahi. Unii arhierei, marturisitori ai credintei, purtau inca ra-
nile persecutiilor tiranilor pe trupurile lor, ca Potamon al
Heracleei, Pafnutie al Tebaidei, Pavel al Neocezareei §i Eus-
tatie al Antiohiei; iar altii, ca Spiridon al Trimitundei §i lacov
al Nisibei, erau facatori de minuni. Ceilalti erau iubitori de
Dumnezeu, dascali ai dumnezeie§tilor Scripturi §i cunoscatori
ai dreptelor dogme. Ace§tia, adunandu-se in sobor, toti cu o
,+A
to'
%x*
1 1
$5
a DUMINICII SFINJILOR PARINT1 101
V-A
gura §i cu un glas L-au marturisit pe Fiul §i Cuvantul lui
Dumnezeu ca este deofiinta cu Tatal §i Dumnezeu adevarat
din Dumnezeu adevarat, alcatuind cu acest prilej sfantul
Simbol al credintei. Pe Arie eel rau-credincios §i eretic l-au
M
mfrant, afurisindu-l alaturi de invataturile lui. Pe ace§ti dum-
!W ft
nezeie§ti parinti, propovaduitori ai dreptei credinte §i inva-
tatori ai dogmelor celor adevarate, dupa graitorii de Dum-
m
P nezeu apostoli, Biserica cea dreptslavitoare a lui Hristos a ran-
iwj duit ca in fiecare an, in aceea§i duminica, sa-i praznuim cu
1;S
toata evlavia §i sa facem pomenirea soborului lor, care se mai
nume§te §i intaiul sobor a toata lumea cre§tina. Evanghelia
P care s-a citit astazi cuprinde rugaciunea §i cererea Domnului
nostru lisus Hristos catre Dumnezeu Tatal pentru ucenicii Sai
fe
§i pentru toti cei ce vor crede intr-insul, prin cuvantul lor. Ace§ti
m
>V+- sfinti parinti au fost §i ei ucenicii lui Hristos, au pazit cuvantul
lui Dumnezeu, au primit graiurile lui Dumnezeu §i au cunos-
cut §i au crezut ca de la Tatal s-a nascut Fiul §i a fost trimis in
i fj te
lume. §i ei, ca §i sfintii apostoli, au marturisit pe lisus Hristos
ca Fiu al lui Dumnezeu dupa fire. Rugaciunea Domnului lisus
din aceasta Sfanta Evanghelie este indreptar §i chip al rugaciu-
nii celei adevarate §i placute lui Dumnezeu. Talcuirea ei ascul-
&*
tati-o, pentru ca sa adunati comoara de bune invataturi.
Inainte de Patimirile Sale, lisus Hristos, spunand uceni-
cilor Sai ca trebuie sa se intoarca la Tatal, i-a incredintat ca nu
fc
>#■ vor ramane singuri, cad Tatal va fi cu ei, implinind toate ce-
%■-£
t'-vt. rerile de ajutor ale lor in fata tuturor stramtorarilor prin care
vor trece. §i i-a imbarbatat prin cuvintele: Jndr&zniti. Eu am
ap
a£ biruit lumea" (loan 16, 33).

„Acestea a vorbit lisus $i, ridicand ochii S2i la cer, -e^i:


a zis: PMnte, a venit ceasul! Preasl&ve§te pe Fiul T&u,
ca §i Fiul s& Te preasldveascd" (Joan 17, 1).
Sa
+.'i-f.
Domnul nostru lisus Hristos a facut aceasta rugaciune nu ■»-<h
ca Dumnezeu, ci ca om §i arhiereu mijlocitor pentru noi la
Dumnezeu, a§a cum ne spune Apostolul Pavel, zicand: „El, in
zilele trupului S&u, a adus cu strigat $i cu lacrimi, cereri $i
m i
0
102 TALCUIREA EVANGHELIEI

*0 fm
rug&ciuni c&tre Cel ce putea sa-L mantuiasca din moarte §i
auzit a fost pentru evlavia Sa" (Evrei 5, 7). Dar pentru ce lisus
a ridicat ochii SSi la cer, rostind aceasta rugaciune? A ridicat
ochii Sai la cer, mvat:andu-ne sa ne ridicam §i noi ochii no§tri
astfel, cand
edllU liC
ne rugam, Idiidi
fara niciun
lU^iUil ^dliU
gand pamantesc
pctllld-llLC^e §i lumesc,
daruindu-ne mintea §iV inima noastra cugetarii
& lucrurilor celor
—x-x
cere§ti §i mai presus de lume. Altadata, lisus §i-a plecat ge-
nunchii cand S-a rugat, pentru ca §i noi sa mvatam sa ne
plecam genunchii in ceasul rugaciunii, smerindu-ne §i aratand,
prin plecarea genunchilor, ca suntem cazuti in pacat. Deci,
ridicand lisus ochii Sai la cer, a zis: „Parinte, a venit ceasul!",
i i 'S
adica a venit vremea Patimirilor Sale. II roaga apoi pe Parin-
tele Sau, graind: „Preaslave§te pe Fiul Tau, ca §i Fiul sa Te
preaslaveasca", pentru ca sa creada top ca Acela ce patime§te
spanzurat pe cruce este Fiul lui Dumnezeu. Rugadunea Lui a
fost primita, pentru ca, atunci cand patimea, s-a despicat ca-
tapeteasma templului, s-a ihtunecat soarele, s-a cutremurat pa-
mantul, s-au despicat pietrele, s-au deschis mormintele §i au
inviat mortii, meat cei ce vedeau acestea s-au infrico§at §i cu
glas mare strigau; „Cu adevarat, Fiul lui Dumnezeu era
Acesta!" (Matei 27, 54), iar Sfantul Apostol Pavel ne invata,
zicand: Jl vedem mcununat cu slava $i cu cinste, din pricina
mortii pe care a suferit-o" (Evrei, 2, 9). Domnul lisus a cerut
aceasta slava nu ca sa Se preaslaveasca El singur, ci ca sa Se
preaslaveasca deopotriva §i Tatal impreuna cu el.
Intr-adevar, Tatal Se preaslave§te cand noi preaslavim pe
Fiul, fiindca una §i aceea§i este fiinta Tatalui §i a Fiului §i a
Sfantului Duh. Cel ce cu dreapta credinta preaslave§te o per-
soana a Sfintei Treimi, in acela§i timp preaslave§te impreuna
§i pe celelalte doua persoane, pentru unimea §i nedespartirea
Dumnezeirii. Slava Tatalui este Fiul, fiindca El este stralucirea
slavei Sale. Dupa cum raza ce se na§te din lumina soarelui este
M stralucirea luminii soarelui §i chip al fetei lui luminoase, tot asa
§i Fiul, Care s-a nascut din Tatal, este stralucirea slavei Tatalui
Qi chip
§i (-Hit-* al
ol ipostasului
ci illli Ini rintp>c/^ Conrl
lui parintesc. Cand credem n-i
ca Ticnc
lisus
Hristos este Fiu al lui Dumnezeu dupa fire, §i-L preaslavim §i
SSI?

*-'K nr.* * Vf+ 'V.v 0-DAsk- ."W-; TA--


^ m
m

■*$*! DUMINICII SFINJILOR PARINTI 103


%

ne inchinam Lui ca unui Fiu, credem §i preaslavim in acela§i


timp §i ne inchinam §i Tatalui Care L-a nSscut pe El. Pentru
aceasta a zis Hristos: „Preasl3ve$te pe Fiul TZu", adica arata-Ma -I

celor ce nu Ma cunosc ca sunt Fiul Tau eel Unul-Nascut, caci,


atunci cand lumea va crede ca ai Fiu deofiinta cu Tine, Te va
preaslavi nu numai ca pe un Ziditor al tuturor, ci in acela§i
timp §i ca pe un Tata firesc al Fiului.
§i rugadunea Mantuitomlui continua:
if g
„Precum I-ai dat s&panire peste tot trupul, ca s8.
^ _v ^ u | /-rL _ • _ • _l_u.
dea via# ve§nic& tuturor acelora pe care Tu i-ai dat
•V.
Lui" (Joan 17, 2).
I
Dupa ce lisus a zis „Preasl2ve$te pe Fiul T&u, ca $i Fiul
T^u sa Te preaslaveasea" (loan 17, 1), El a adaugat mdata cu-
vintele acestea: A§a sa se preaslaveasea Tatal, precum El !nsu§i
a preasiavit
preaslavit pe nui,
Fiul, cand
cana I-a
i-a dat
aat stapanire peste toata raptura.
faptura, t'1!-
ca sa daruiasca via^a ve§nica tuturor celor ce cred intr-Insul.
ii-F
m
„§i aceasta este viata ve§nic2: S& Te cunoascS. pe
M Tine, singurul Dumnezeu adev&rat, §i pe lisus Hristos
pe Care L-ai
^ ^ trimis" (Joan 17,
JL/, 3).

Cunoa§terea adevaratului Dumnezeu, adica credinta, nu


inseamna czi v iPLivi icea
ea singura viata xrsi ve§nica,
vn^iiiiTT. ccii viata
v lidi>i ve§nica
vrr^ini H se mi-
do-
**4
bande§te prin credinta §i prin fapte bune. Deci, in loc sa spuna
ca prin cuno§tinta adevaratului Dumnezeu se ca§tiga viata cea
ve§nica, Domnul a zis despre cunoa§terea lui Dumnezeu ca
este viata cea ve§nica. Dar §i in alte locuri lisus a grait in felul
XjM. . _ , _ . .
acesta, zicand: „Cuvintele pe care vi le-am spus sunt duh §i
sunt viata" (loan 6, 63), in loc de: „Cuvintele pe care vi le-am
V oi spus dau voua duh dumnezeiesc si viata"; „Eu sunt mvierea $i
11
viata" (loan 11, 25), in loc de: „Eu dau mvierea si viata"; „Eu
sunt Calea, Adevaml $i Viata" (loan 14, 6), in loc de: „Eu aduc
la Calea mantuirii, la Adevarul credintei si la Viata cea vesnica
pe cei ce cunosc pe singurul si adevaratul Dumnezeu si pe
lisus J.Hristos,
X.X XL-/J ^
pe Care
v^/txx V— X—iX
El XXL-a
CX trimis".
XXXXXXXLX • X—X
De CXV^V^-V-^CX
aceea intelesul
XX X ^V^X vxx cxvx.\_^
ade-
varat al cuvintelor Domnului din Evanghelia de azi este aces
aces-
ta: preaslaveste pe Fiul Tau, ca si Fiul Tau sa te preaslaveasea
fl M
M

104 TALCUIREA EVANGHELIEI


ll W*!
pe tine, precum L-ai preaslavit pe El §i ai fost 1preasl^vit de El,7 M
17J- J- ITS
cand Tu l-ai dat st^panire peste toat4 faptura, iar El a dat celor
ce au crezut viata cea ve§nica. Cand zice: „S& Te cunoascZ pe
Tine, singurul Dumnezeu adevZrat, §i pe lisus Hristos pe Care
L-ai trimis", fiecare intelege ca vorbe§te despre Intmparea Sa, 1[*T*1
>i~V-Cv;* deosebind omenirea Sa de unimea Dumnezeirii. Cu alte cu-
vinte, lisus zice: Ca sa cunoasca si sa creada numai mtr-Unul,
adevaratul Dumnezeu, §i in Hristos Cel ce s-a mtrupat; nu in
M
doi Dumnezei, ci numai mtr-o Dumnezeire a Tatalui si a Fiului
§i a Sfanmlui Duh, de§i Fiul, intrupandu-Se, S-a facut Om. Ceea
ce a zis panS aici, rugandu-Se, talcuie§te mai departe, zicand: if

„Eu Te-am preasMvit pe Tine pe p3mant; lucrul pe &


care Mi l-ai dat s2-l fac, 1-am s2var§it" (Joan 17, 4).

Dumnezeu Tatal este preaslavit pururea in ceruri, impreu-


mi ,
&H na cu Fiul §i cu Sfantul Duh. Dar lisus, ca Om, L-a preaslavit
w& p
pe Tatal pe pamant, prin savar§irea lucrarii ce I s-a dat sa faca,
adica prin propovaduirea credintjei mantuitoare, dupa cum El
Insu§i spune: „Trebuie sa binevestesc Imparatia lui Dumnezeu
§i altor cetap fiindca pentru aceasta am fost trimis" (Luca 4,
43). Lucrarea Lui era intoarcerea pacato§ilor, precum iara§i
!nsu§i spune, zicand: „Ca n-am venit sa chem pe drepf, ci pe
pacatosi la pocainta" (Matei 9, 13). Lucrarea Lui era impacarea
omului cu Dumnezeu, dupa cum ne arata Sfantul Apostol Pa-
vel, zicand: „Caci daca, pe cand eram vrajma§i, ne-am impacat
cu Dumnezeu prin moartea Fiului Sau, cu atat mai mult, im-
pacaf fiind, ne vom mantui prin viata Lui" (Romani 3, 10),
„Caci El este pacea noastra, El care a facut din cele doua —

'>■<- una, surpand peretele din mijloc al despapiturii" (Efeseni 2,


14). Lucrarea Lui era inaltarea firii omenesti la vrednicia cea
dintru inceput §i na§terea de fii duhovnice§ti prin Sfantul Bo-
tez. „Eu am venit ca (oile mele) viata sa aiba §i din belong sa
aiba" (loan 10, 10), a spus Domnul lisus. Deci acestea erau lu-
crarile pe care Tatal le-a dat Fiului Sau sa le savar§easca, ur-
marind un singur scop: mantuirea omului. Dupa ce a zis lisus;
„Eu Te-am preaslavit pe Tine pe pamant" a adaugat apoi:
^5.

DUMINICII SFINTILOR PARINfl 105


1
V;« „§i acum, preasl&ve§te-M% Tu, P&rinte, la Tine
Insufi, cu slava pe care am avut-o la Tine, mai mainte

de a fi. lumea" (Joan 17, 3).
WR
Ce slava avea Fiul mai inainte de zidirea lumii? El avea
slava cea nemarginM §i fireasca a Dumnezeirii, slava ca a
■♦.-V Unuia-Nascut din Tatal, §i slava Dumnezeirii, ca un Dumnezeu
adevarat. Cu aceasta slava, lisus a cerut, ca om, sa se preasla-
veasca firea Lui cea omeneasca, cerand slava aceasta ca un dar p
Ss? pentru lucrul pe care 1-a savar§it, preaslavind pe Dumnezeu.
»'■• <?,
„Eu, zice lisus, Te-am preasltivit pe Tine pe pZmant", iar acum,
„prea si a ve§te-Ma Tu, P&rinte, la Tine Insup". Cerand, el a luat,
r-s
pentru ca, dupa Patimile Sale §i dupa inviere, firea Sa ome-
ptti
neasca s-a facut nestricacioasa, luand cinste dumnezeiasca §i
maitandu-se mai presus decat toate zidirile, §ezand astfel de-a
m
dreapta Scaunului maririi in ceruri. §i, lamurind astfel slava pe . --j
care o cerea de la Tatal, Mantuitorul nostru arata dupa aceas-
ta §i chipul in care El a preaslavit pe Dumnezeu Tatal, zicand:

„Ar2tat-am numele T2u oamenilor pe care Mi i-ai


dat Mie din lume" (loan 17, 6).

Dumnezeu era cunoscut in vremea aceea numai iudeilor.


Pentru ce zice Domnul ca a aratat numele lui Dumnezeu
>
oamenilor? Pentru celelalte neamuri, care nu cuno§teau pe Ea-
catorul eel adevarat al fapturii? Intr-adevar pentru celelalte
neamuri, dar §i pentru iudei, caci ei cuno§teau pe Dumnezeu
ca pe un ziditor al fapturii, dar nu §i ca pe un Tata al Eiului.
Pentru aceasta Mantuitorul nostru nu a zis: „Te-am aratat pe
Tine", ci „ar&tat-am numele T$u", adica pe eel de Parinte.
Dumnezeu Tatal a aratat cele trei ipostasuri ale Dumnezeirii, •3C)
zicand: ;,Sa facem om dupZ chipul §i dupS. asem&narea
Noastva" (Facerea 1, 26), insa nelamurit. Dar Domnul nostru
lisus Hristos a marturisit lamurit numele Tatalui §i al Eiului §i

si al Sfanmlui Duh, zicand: Jar Eu J TatJ Meu una suntem"


(loan 10, 30). „Cel ce M-a vMzut pe Mine a vZzut pe Tatdl"
(loan 14, 9). „Eu sum in tin Tatel $i Tatal este in tin Mine" (loan
14, 10). „Duhul Adevarului, care de la Tatal pur cede" (loan 15,
26). Iar catre apostoli: „...Botezandu-i in numele Tatalui J al
W'
■r'XH M
m
i 106 TALCUIREA EVANGHELIEI

m
Fiului §i al Sfantului Dull" (Matei 28, 19). §i, dupl cum ne
spune Sfantul Evanghelist loan, „pentru aceasta cMutau §i mai
mult iudeii sa-L omoare, nu numai pentru c£ dezlega samb&ta,
ci §i pentru cS. zicea cZ Dumnezeu este TaDl S%u, Dcandu-Se
frtXP-. m
pe Sine deopotriva cu Dumnezeu" (Joan 5, 18). Numele de
yi „Tata" este ceva mai presus decat numele de Dumnezeu,
■<-t' fiindca numele de „Dumnezeu" il ar^ta ca Ziditor §i Domn al
M
zidirii pe care a savar§it-o, iar numele de „Tata" il arSta cS este
M
NSscator al ipostasului celui nemarginit al Fiului SSu. Pentru
&
aceasta, Dumnezeu Se preaslave§te mult mai mult atunci cand Wk
<o';A
•A'?* credincio§ii il numesc §i cred despre El cS este Tata al Fiului
M&: ^5
§i Purcezator al Sfantului Duh, decat atunci cand il numesc nu-
mai Dumnezeu §i cred despre El ca este numai Ziditor. Legea
cea scrisa a Vechiului Testament, fiind povatuitoare nedesa-
var§ita §i avand scopul sa fereasca pe oameni de mchinarea la
idoli, invata lamurit despre Dumnezeu §i nedeslu§it despre
Tatal, Fiul §i Duhul Sfant. Propovaduirea Evangheliei lui
is Hristos, fiind desavar§ita §i urmarind ridicarea oamenilor spre
s«« desavar§irea credintei, a mvatat lamurit §i despre unimea pi*
+W?
Dumnezeirii §i despre Treimea dumnezeie§tilor ipostasuri.
Drept aceea, Domnul zicea: „Aratat-am numele TZu oame- m
nilor", adica am aratat oamenilor ca Tu, dupa fire, esti Tata al
Fiului §i Purcezator al Sfantului Duh. Dupa ce a sfar§it lisus ru-
H
gaciunea pentru Sine, a inceput rugaciunea pentru ucenicii

;.* v sai, zicand:

„Ai TM erau §i Mie Mi i-ai dat §i cuvantul Tdu 1-au


pdzit" (Joan 17, 6). H'

Ucenicii pe care-i avea Mantuitorul nu erau ingeri, ci oa-


.> *. meni dintre oamenii care s-au nascut in lume. „Mie Mi i-ai a
3-S dat", a zis lisus, fiindca Tatal i-a luminat pe dan§ii ca sa creada
it:^ in El, dupa cum insu§i lisus spune: „Nimeni nu poate sa vina
»;
4'^
W$ la Mine, daca nu-1 va trage Tatal, Care M-a trimis" (loan 6, 44).
'hk
$?4
A zis: „Ai Tai erau", pentru ca toti oamenii sunt ai lui
!t.%i Dumnezeu, ca unii ce sunt zidirea Lui §i pentru ca ei erau mai
aproape de Dumnezeu decat toti ceilalti oameni, din pricina i
1
s DUMINICII SFINTILOR PARINfl 107
Wj W-'+s
ii faptelor celor bune pe care le savar§eau. „Mie Mi i-ai dat", liS
0. i
adicS i-ai fScut ucenici ai Mei, ca sfi-i invSt tainele credintei, iar
h
ei, dupa ce au auzit invatatura Ta de la Mine, nici ca luda nu
m
s-au lep^dat de dansa, nici ca iudeii nu au defaimat-o, ci, pri-

■fZH mind-o, au pazit toate cele invatate.


i4
*z*- „Acum au cunoscut c2 toate cate Mi-ai dat sunt de
i
la Tine; pentru cd cuvintele pe care Mi le-ai dat, le-am
$-~*k
dat lor, iar ei le-au primit §i au cunoscut cu adevdrat ca ,4'V

de la Tine am ie§it, §i au crezut c2 Tu M-ai trimis" (Joan


'm
m 17,' 7-8). i 'JJr.
^i(.
Ei au cunoscut, zice Domnul, ca sunt Fiul Tau eel iubit,
y|
"#r>. din toate cate Mi-ai dat Mie, adica: domnia asupra tuturor sti-

Etk, hiilor fapturii, stapanirea asupra duhurilor necurate, puterea


vindecarii bolnavilor si invierii moitilor, marturiile Tale venite
din cer la raul lordanului si in muntele Tabomlui, Duhul eel £>4
I
wH
Sfant Care a venit si a ramas peste Mine, cuvantul mvataturii
0
Wi
Tale dumnezeiesti; toate cate Mi-ai dat Mie au crezut ca Mi s-au
sm
'{gfti dat de la Tine, Dumnezeu si Tata. Ei au primit invatatura Ta si
A-01
au cunoscut si au crezut cu adevarat ca de la Tine am iesit,
,!^K
adica din Tine, Tata, M-am nascut si am stralucit din Fiinta Ta.
w
■izr.
m S-au incredintat ca Tu M-ai trimis, cu alte cuvinte, ca am luat
trup cu bunavoirea Ta si, fadmdu-Ma om, M-am aratat in lume.
Pli
P'tH
„Eu pentru ace§tia M& rog; nu pentru lume Md rog,
ci pentru cei pe care Mi i-ai dat, c2 ai Tdi sunt" (Joan m
r
^4 17, 9). 04
m
lisus se roaga pentru ucenicii Sai si repeta cuvintele: „l-ai m,
M
'pzk dat Mie" si „sunt ai Tai", aratand ca ucenicii I-au fost dati de
Dumnezeu-Tatal si deci ca ei erau prietenii lui Dumnezeu,
4-,r.
pentru faptele lor bune. Prin aceasta Se arata pe Sine ca este
m unit cu Tatal, iar pe ucenicii Sai ca sunt vase alese. Prin cuvin-
tele: „Nu pentru lume Ma rog", la ce fel de lume s-a gandit
lisus? El este „Mielul lui Dumnezeu, Cei ce ridica pacatul M
P
lumii" (loan 1, 29); El este curatirea de pacate a toata lumea.
mn
El s-a rugat si pentru cei ce L-au rastignit, zicand: „Parinte, -ci
.AvT-
mm
ION TALCUIREA EVANGHELIEI

iart&-le lor, cd. nu §tiu de fac" (Luca 23, 34). Cine este, asadar,
lumea aceasta pentm care Mantuitoml nu se roag^? Intr-ade-
var, rugaciunea aceasta era numai pentm ucenicii Sai, care
aveau mai multa trebuinta decat altii de haml lui Dumnezeu
§i de putere, pentm propovaduirea cea mare a Evangheliei in
toata lumea. Domnul vrea sa spuna ca: in alte randuri M-am
mgat pentm toata lumea §i mai pe urma Ma voi ruga iara§i,
dar acum numai pentm ucenicii Mei ace§tia, „nu pentm lume
Md rog". Cum ca El se mga numai pentm apostolii Sai ne-o
arata inse§i cuvintele Domnului Hristos, rostite dupa ce S-a
mgat mai intai pentm apostoli: „Dar nu numai pentm ace§tia
Ma rog, ci §i pentm cei ce vor crede m Mine, prin cuvantul
lor" (loan 17, 20). Dupa ce a spus ca se roaga pentm apostolii
Sai, Mantuitoml arata mai departe de ce anume se roaga pen-
tm ei.

„§i toate ale Mele sunt ale Tale, §i ale Tale sunt ale
Mele $i M-am preasMvit mtru ei" (loan 17, 10).

De§i Tu Mi-ai dat Mie pe ucenicii Mei, ei sunt insa ai Tai,


pentm ca toate ale Mele ale Tale sunt, precum §i ale Tale sunt
ale Mele. Aceste cuvinte II arata pe lisus ca este deofiinta §i de
o fire cu Tatal. De vreme ce El zice: „Toate ale Mele sunt ale
Tale §i ale Tale sunt ale Mele", ne arata lamurit ca §i fiin^a si
firea §i voia §i sfatul §i stapanirea §i imparatia §i puterea §i
intelepciunea §i bunatatea §i dreptatea §i toate celelalte insu§iri
dumnezeie§ti sunt de ob§te §i la Tatal §i la Fiul §i la Sfantul
Duh, afara de deosebirile ipostasurilor, pentm ca Tatal na§te
d pe Fiul §i purcede pe Sfantul Duh din veci, dar nu Se na§te,
M*:
nici Se purcede, Fiul Se na§te din Tatal din veci, dar nu na§te,
U
nici purcede. Asemenea, Sfantul Duh purcede din Tatal din
veci, insa nu na§te, nici purcede. Deci, cand auzi, cre§tine,
„Toate ale Mele sunt ale Tale $i ale Tale sunt ale Mele", sa le
intelegi pe toate, afara de deosebirile Persoanelor dumne-
zeiesti. Adaugand Mantuitoml cuvintele: „§i M-am preaslZvit
intrn ei", arata a patra pricina pentm care Se roaga pentm uce-
pfi nicii Sai. Ma rog, zice El, pentm dan^ii, intai fiindca au pazit
fa*-.
cuvantul _ Tau; al
_ doilea,
- ........
fiindca. ...
au. crezut
. _... . ca
. de la
_ ... ....
Tine am ie§it
M ' ' "

~ ^ — ^ *
7*5
DUMINICII SFINTILOR PARINJI 109

§i Tu M-ai trimis; al treilea, fiindca ai Tai sunt; §i al patrulea,


ca sa Ma preaslavesc mtm ei. Dar cum poate fi preaslavit lisus
in ucenicii Sai? Prin credinta lor, pentru ca au crezut ca El este
Fiul lui Dumnezeu; prin faptele cele bune ale lor, pentru ca au
lasat toate §i au mers dupa El; prin propovaduirea lor apos-
tolica, prin care vor sa intinda in toata lumea lumina cea man-
tuitoare a cuno§tintei de Dumnezeu. El a mai adaugat §i o alta
cauza a rugaciunii Lui, zicand:

f „§i Eu nu mai sunt in lume, iar ei in lume sunt $i v;.


Eu vin la Tine. PMnte Sfmte, pkze§te-i in numele T2u,
m
in care Mi i-ai dat, ca sa Re una precum suntem Noi"
st '1 "7 1 1 A
Joan 17, 11).
MS
m
***
Ma rog, zice Domnul lisus, pentru ucenicii Mei, fiindca Eu
nu mai sunt in lume ca un om. Ma due din lumea aceasta §i
vin la Tine, iar ei raman in valtoarea acestei lumi, lipsiti de
cdlauzirea Mea trupeaca. Parinte Sfinte, paze§te-i pe ei intru
•*-4*
numele Tau, adica prin ajutorul §i puterea Ta. Pe ace§tia, pe
care Mi i-ai dat Mie, adica pe ucenici, Parinte Sfinte, paze§te-i,
ca sa fie una precum suntem §i Noi: precum Noi suntem una
fe-
dupa fiin^a §i dupa fire, Eu ca un Fiu §i Dumnezeu, iar Tu ca
Tata §i Dumnezeu, a§a §i ace§tia sa fie una in credintd §i dra-
goste. Dupa cum Noi suntem una dupa vointa §i dupa sfat, tot
a§a §i ei sa fie una in marturisirea credintei, una §i aceea§i sa
is
creada §i sa invete, traind in unire §i dragoste. Rugaciunea
aceasta pentru ucenicii lui Hristos a fost auzita §i implinita.
Sfantul Apostol Pavel invata pe efeseni, zicand: „Silindu-v& sH
p&zili unitatea Duhului, intru legatiira p&cii. Este un trup §i un
Duh, precum §i chemap aU fost la o singura. nadejde a che-
marii voastre" (Efeseni 4, 3-4).
•Tv^,

„Cand eram cu ei m lume, Eu ii p2zeam in numele

■x-i.*-' T%u, pe cei pe care Mi i-ai dat; $i i-am p&zit §i n-a pie-
M __ __
rit niciunul dintre
\M±±LJ.\* ei,
\~-±, decat fiul
XXIM pierz&rii,
ZjCU XJL, ca s£
JO. se
JKs
implineascZ Scriptura" (Joan 17, 12).
m
'M*:
m
Sit
110 TALCUIREA EVANGHELIEI

Adic^, zice lisus, traiam impreuna cu ucenicii Mei in lume m


m
§i, prin ajutorul Tau, Eu ii pazeam pe dan§ii in credinta §i uni-
re. Pe tod ucenicii Mei i-am pazit; niciunul dintr-in§ii nu s-a
lepadat de credinta, nici n-a calcat poruncile dumnezeie§ti,
m
nici n-a pierit, fara numai eel vrednic de pierzare, adica luda.
Deci numai eel vrednic de pierzare, implinindu-se Scriptura, s-a
m
facut vanzator al lui Hristos. Prin cuvintele; „Ca s& se impli-
neascZ Scriptura" se intelege ca Scriptura s-a implinit atunci
m
cand luda, din lacomia de bani §i din propria-i vointa, nesilit
a de altceva, a tradat §i a vandut pe Hristos.

m Jar acum, vin la Tine §i pe acestea le grZiesc m


■*&
lume, ca s2 He deplinZ bucuria Mea m ei" (Joan 17, 13).

lar acum vin catre Tine, zice lisus, fiindca se apropia vre-
mea in care trebuia sa mearga, ca om, din lumea aceasta §i sa
Se mute la cer. El, ca Dumnezeu adevarat, putea, ca §i Tatal m
Lui, sa pazeasca pe ucenicii Sai §i nici nu avea trebuinta sa
if
ceara acestea de la Tatal Lui. Deoarece ucenicii Sai, care erau
de fata §i-L ascultau, se intristau de despartirea Lui cea tru- 0'

peasca, El a cerut acestea, adaugand ca graie§te acestea ca


>*-•&, ucenicii sa aiba bucuria Sa deplina intru ei, acea bucurie m

despre care le-a vorbit altadata, zicandu-le: „Bucuria Mea sd.


m
M fie in voi $i ca bucuria voastrd. sM fie deplina" (loan 15, 11),
P, adica bucuria pe care au avut-o apostolii din vietuirea lor im-

>v+<' preuna cu lisus §i din invatatura §i minunile Lui §i bucuria pe
care au avut-o dupa ce au cunoscut §i au crezut ca El este Fiul
lui Dumnezeu Celui viu. De aceea S-a mgat lisus pentru uce-
nicii Sai, ca sa aiba aceasta bucurie desavar§ita §i sa auda ei ca
§i dupa plecarea Sa din lumea aceasta vor fi paziti §i aparati A--*

de Dumnezeu, Tatal Domnului nostru lisus Hristos. Amin!

1
m
f;l
tiW
v*1

M
mu\
■♦6§

>
%?*
■; ■■
rs
<>
?.%■
Sef
V
fe?

fee m

»*•

(laza/iia

Q)u/n(/iicuy iJjfi/iUlor iSdri/iti

f ~j/)&s/)re wmacumoj

j;
C/yia/t
-> C/wft/li,
>
iindc^ toate cate a facut Domnul nostru lisus
'*W
Hristos, le-a facut „l8.sandu-v% pilda, ca sd. pa$it:i pe
urmele Lui" (1 Petru 2, 21) de aceea §i rugadunea Lui, care s-a
citit astazi in Sfanta Evanghelie, este o pilda desavar§ita §i

m sfanta pentru rugaciunile noastre. De vom cerceta aceasta


&m
■*w
rugaciune, pe care lisus, ca Om, a adus-o lui Dumnezeu Tatal,
vom gasi in ea cele trei parti ale rugaciunii: lauda, multumirea
§i cererea. Incepe cu lauda, prin cuvintele: „Ca $i Fiul sd Te
preaslaveascd" (loan 17, 1); apoi, marturisind facerile de bine
ale lui Dumnezeu pentru Dansul, ii aduce multumire, zicand:

5t,-t'.«?£,
,-te¥jti^ &-MS&
112 CAZANIA
M
„I-ai dat stapanire peste tot trupul" (loan 17, 2); iar dupS, *■'"*
M
aceasta, adauga cererea Sa, zicand: „§i acum, preaslave§te-Ma
Tu, Parinte" (loan 17, 5), apoi pentru ucenicii Sai, graind: „Eu
pentru acegtia Ma rog" (loan 17, 9) §i putin mai departe, §i
w pentm toti cei ce vor crede intr-insul: „Dar nu numai pentru
ace$tia Ma rog, ci §i pentru cei ce vor crede m Mine, pnn
cuvantul lor" (loan 17, 20).
Aceste parti ale rugadunii le gasim §i in psalmii prorocu-
lui David, pentru
^ caV-
§i el,
—5 cantand,
) aduce uneori slava zicand:

iiumcic jwuiiuiuiui
„Laudad numele Domnului" yrsdiuui 17; alteori
(Psalmii 134, 1); ctiLcun muiiu-
multu-
*0
me§te lui Dumnezeu, spunand: „Te voi Malta, Doamne, ca m-ai
ridicat" (Psalmii 29, 1); iar alteori cere, rugandu-se: „Miluie§te-ma, A-.C
Dumnezeule, dupa mare mila Ta" (Psalmii 30, 1). Deci aseme-
nea cantarilor proroce§ti din psalmi §i rugaciunilor domne§ti
rostite de Domnul lisus, §i-a alcatuit §i Sfanta noastra Biserica
Ortodoxa toate rugadunile ei.

rht*1.
Frap cre§tini,
Cine a intins ceml albastru deasupra capului nostm §i pa-
mantul ca o temelie sub picioarele noastre? Cine a randuit soa-
rele, pentru luminarea zilei §i luna cu stelele, pentru luminarea
noptii, ca ni§te fadii atat de trebuitoare lucrarilor mainilor
noastre? Cine a facut atatea roade, pentm hrana noastra §i
atatea flori, pentm desfatarea noastra? Cine a zidit trupul nos-
tm §i ne-a dat sufletul nostm §i ne-a alcatuit pe noi cu ochi ca
sa vedem, cu urechi ca sa auzim, cu gura ca sa vorbim, cu
M*
maini ca sa lucram §i cu picioare ca sa umblam? Cine ne-a dat
noua minte ca sa cercetam, intelegere ca sa cunoa§tem §i in-
telepciune ca sa ne conducem? Cine a supus sub picioarele
noastre oile §i boii §i toate dobitoacele campului, pasarile
cemlui §i pe§tii marii? De unde avem hrana, sanatatea §i viata?
Cine s-a facut Om, Dumnezeu fiind, ca sa ne faca pe noi una
cu Dumnezeu; a patimit pe pamant, ca sa ne malte pe noi la
cer; a murit pe cmce, ca sa ne invieze pe noi §i sa ne damiasca
Imparatia cea ve§nica? Nimeni altul, decat numai Unul Dum-
nezeu. Daca ne vom
0 gandi la toate acestea,
, este cu neputinta
jr
sa nu recunoa§tem ca avem o mare datorie, ca, mgandu-ne
DUMINICII SFINflLOR PARINTI 113
■fit-
♦^3 m
neincetat, dupa cum zice Apostolul Pavel (1 Tesaloniceni 5, aaa
M
17), sa aducem cantari de lauda §i multumire Datatorului celui
prea bun, Care revarsa asupra noastra atatea bunatati.
Aceasta datorie au cunoscut-o §i au adus-o la mdeplinire
&
■ -Mil
toti dreptii cei de peste veac, mtai cei mai mainte de Legea
scrisa, data lui Moise. Astfel, Abel, eel dintai, slave§te §i aduce
multumire lui Dumnezeu, jertfind din oile cele intai-nascute
ale lui (Facerea 4, 4). Apoi, Noe lauda §i multume§te lui Dum-
nezeu, aducandu-I jertfa din toate dobitoacele cele curate §i
m
din toate pasarile cele curate (Facerea 8, 20). Avraam, pentm
lauda §i multumirea lui Dumnezeu a zidit jertfelnic, s-a rugat
>*4
Wi §i a chemat numele Domnului (Facerea 22, 9). De asemenea,
§i Isaac, fiul lui; iar patriarhul lacov a facut stalp §i a turnat
untdelemn §i a adus rugaciune (Facerea 28, 18).
Pentru ca unii oameni s-au lenevit, dupa aceea, de la
acest fel de lucrare dumnezeiasca, Dumnezeu s-a pogorat in
muntele Sinai §i a dat tablele Legii; atunci a legiuit felurite
jertfe: jertfa arderii de tot, a ispa§irii pentru pacate, cea pentru 4>'{-
P sambata §i altele. A mai randuit ca sa I se aduca Lui daruri de
roade: unele din aceste jertfe se aduceau spre marirea lui
Dumnezeu §i altele pentru cereri §i mgaciuni de iertarea paca-
telor; iar darurile, darile §i roadele, pentru mulfumirea facerilor

.p. de bine ale lui Dumnezeu. Prin toate acestea, Dumnezeu


indemna pe oameni sa se roage adeseori. Mai mainte de Legea

sw; lui Moise, simtirea singura a omului ii arata facerile de bine ale
lui Dumnezeu §i-l indemna spre rugaciune. Apoi, nu numai
simtirea, ci §i Legea il indemna pe om la implinirea acestei da-
torii. De aceea, in urma Legii a crescut datoria rugaciunii, caci
pi
daca simtirea omului adormea, il de§tepta glasul Legii, glasul
Bisericii.
r*
A trecut insa umbra Legii §i adevarul harului a venit. Au
mcetat toate jertfele de dobitoace, o data cu vestirea Sfintei
Evanghelii, care a legiuit o singura jertfa; Jertfa cea fara de
m
sange, jertfa laudei, a multumirii §i a rugaciunii, Jertfa Trupului
§i Sangelui Mantuitorului nostru lisus Hristos. Prin aceasta jert-
fa laudam, binecuvantam, ne inchinam, slavim, multumim,
■pr*
slujim §i ne rugam Dumnezeului nostru. A venit adevarul
f*
114 CAZANIA

harului, a venit Mantuitorul lumii. El a legiuit intai, prin cu-


vant, rugaciunile, zicand: „Privegheati $i v& iiigati" {Matei 26,
M 41), invatandu-ne §i chipul rugadunii, spunand: „Tu ms2,
cand te rogi, intra in cZmara ta §i, inchizand u§a, roagZ-te Ta-
talui tZu, Care este in ascuns, $i TatZl tZu, Care vede in ascuns, k
p id va idsplati de" (Matei 6, 6), dandu-ne El Insusi, ca pilda, m-
w*.
d£>; gaciunea „Tatal nostru". lar dupa aceea s-a rugat uneori sin-
IN gur m munte, iar alteori in alte locuri, de§i, ca Dumnezeu, nu
M
m avea trebuinta de rugaciune. in vremea Patimilor, ridicandu-§i
*?<> ochii Sal la cer, s-a rugat, asemenea §i cand era spanzurat pe w*
m lemnul crucii, zicand: „Parinte, iartZ-le lor, ca nu $tiu ce fac"
*X*:
(Luca 23, 34). Prin toate acestea, lisus ne-a invatjat §i ne-a ara-
B
tat cat de mare este datoria rugadunii pentru toti cre§tinii. m
La aceasta datorie se adauga §i nevoia rugadunii. In vre-
■V
M mea necazului §i a primejdiei catre cine inaltam mainile noas-
■&?' tre? Catre cer. La fiecare neputinta §i durere catre cine ridicam m
ochii no§tri? Catre cer. In vremea nevoii pe cine chemam? Pe
Dumnezeu. §i ce rostim? Doamne, mantuie§te-ne! De voim sa
ci
facem fapte bune, fiindca niciun lucru nu putem face fara
Dumnezeu, sa-L rugam pe El pentru mdreptarea pa§ilor no§tri
in calea faptelor bune. Iar de zacem in adancul pacatului,
fiindca nimeni altul nu poate sa ne ridice fara numai Unul
Dumnezeu, sa alergam la El §i sa cerem mila Lui. Fara ruga- mV
ciune nici nu putem dobandi iertarea pacatelor §i nici nu pu-
}n*; tem sa ne invrednicim de ajutorul §i harul lui Dumnezeu.
M
Daca avem credinta, fratilor, orice vom cere de la Dumnezeu
vom lua, dupa cum insu§i Dumnezeu ne spune, zicand: fe;
„Toate cate veti cere, rugandu-va cu credinta, vefi primi"
0 w.
'ft (Matei 21, 22). loachim §i Ana s-au rugat catre Domnul, plan-
>tej¥. gand §i cerand sa dezlege neputinta lor, §i Dumnezeu le-a dat
m
•9 "> la batranete pe Sfanta Fecioara Maria. Hie s-a rugat sa nu ploua
M,
§i n-a plouat pe pamant trei ani §i §ase luni; dar iara§i s-a rugat
§i cerul a dat ploaie §i pamantul a scos la iveala roada sa. Elisei m.
a inviat prin rugaciune pe fiul sunamitencei; Daniel a astupat
gurile leilor, iar cei trei tineri, fiind aruncati in cuptor, au stins Urv
?£&
vapaia focului. Zaharia §i Elisabeta s-au mgat nemcetat Domnului i
m
i.:*
y>xr
<£t.
m
DUMINICII SFINJILOR PARINJI 115

sa le dea un fiu §i, la adanci MtraneU, Elisabeta a n^scut pe


Sfantul loan Botezatorul.
Dar ace§tia, vor zice unii, au fost sfinti §i de aceea i-a as-
cultat pe ei Dumnezeu. Dumnezeu asculta insS §i pe cei pa- liy-
cato§i, cand ace§tia se roagd cu staruinta §i pocainta. O ruga
£1
ciune scurta: „Dumnezeule, fii milostiv mie, pZc&tosului!"
(Luca 18, 13), a mdreptat pe vame§ul care se caia de pacatele
sale in biserica, Un glas de rugadune ca acesta: „ Pom en e$te-mM,
Doamne, cand vei veni in tmpd.rS.tia Ta" (Luca 23, 42), a
deschis talharului de pe cruce u§ile raiului, pentru ca acesta a
auzit indata raspunsul Mantuitorului: „Astdzi vei fi cu Mine m
rail" (Luca 23, 43).
Dar eu, poate ca vei zice tu, cre§tine, de multe ori, cu cre-
din^a §i umilinta rugandu-ma §i indreptand cererea mea la
Dumnezeu, n-am primit nimic, pentru aceea zadarnic ma rog.
Nimeni nu a cumpanit insa credinta ta, nici lacrimile tale nu
le-a cercetat, nici rugaciunile tale nu le-a mcercat, ca sa-§i dea
seama daca sunt desavar§ite, placute §i bineprimite de Dumnezeu.
Copilul de multe ori striga, plange §i cere cutitul din mana ta,
ca sa se joace. Dar tu nici plansul nu-i auzi, nici lacrimile nu i
le vezi, pentru ca te temi ca nu cumva sau pe altul sa raneasca,
sau chiar el pe sine sa se vatame. La fel face §i Dumnezeu cu
tine, cand ceri de la Dansul cele ce-U fac rau tie sau semenilor
tai. El nu se teme, ci vede §i cunoa§te ca ceea ce ceri tu de la
Dansul vatama sau sufletul tau, sau viata ta, sau §i pe aman-
doua deodata, sau pe semenii tai. Pentru aceasta, Dumnezeu
nu asculta rugaciunea ta, de§i tu te rogi, strigi §i plangi. Dar ■ii.f
*ri.;
aceasta nu este un motiv ca sa uiti datoria ta de a te ruga
nemcetat.
u

Frati crestini,
Simtirea sufletului, Legea cea scrisa §i data de Dumnezeu
lui Moise, legea Evangheliei, pilda sfintilor, rugaciunile Dom- 4'.vfe
nului lisus Hristos, cugetul nostru, nevoia, folosul, toate ne
indeamna pe noi la rugadune, msa nu la rugaciune fatarnica,
ci la rugaciune adevarata; nu la rugaciunea pe care o graie§te
gura, iar sufletul nu o aude, ci la aceea care intai se na§te in

m
>£?»
ff
116 CAZANIA

minte, apoi sau rSmane acolo, sau vine m gur^ §i se roste§te


cu limba. Sfantul Apostol Pavel ne invat^ despre aceasta, zi-
cand: voi ruga cu duhul, dar md voi ruga $i cu mintea; voi
can fa cu duhul, dar voi canta §i cu mintea" (1 Corinteni 14, 15).
Multa deosebire au insa rugaciunile noastre fata de ruga-
m wJ H
ciunea cea adevarata, caci multi vin sa se roage, aducand in
biserica numai trupul lor, iar mintea lor o lasa acasa, in targ
If,
sau la treburile lor lume§ti. Altii se roaga cu buzele lor, zicand:
„§i ne iartS. nou& gre$elile noastre, precum $i noi iertam gre- m
*C*4
+:v
$itilor no$tri" (Matei 6, 13), dar mintea lor se gande§te cum sa
faca rau celor ce le-au gre§it §i cum sa umileasca pe vrajma§ii
lor. Gura lor se roaga, zicand: „Ci ne izb%ve§te de eel idu"
11
(Matei 6, 12), iar cugetul lor gande§te cum sa savar§easca cele
1
rele §i placute diavolului. Gura striga: „Inim% curate zide§te
t;J
mtru mine, Dumnezeule" (Psalmii 50, 11), dar din inima lor
& izbucnesc necuratiile pacatului. O astfel de rugaciune nu este
li rugaciune adevarata, ci fum plin de miros urat.
Ascultati, iubitii mei frati, glasul Domnului Dumnezeului m
0'-
M
nostru, care ne invata pe noi cum trebuie sa fie adevarata ru-
gaciune, zicand: „Tu insZ, cand te rogi, infra in cdmara ta $i,
inchizand u$a, roaga-te Tatalui tZu, Care este m ascuns" (Matei
6, 6), adica sa inchidem u§a grijilor noastre trupe§ti §i sa atin- m
tim mintea noastra la Dumnezeu. Dar, vei zice poate, ca este
foarte greu acest lucru. De§i voie§ti §i te straduie§ti ca mintea
ta sa stea nemi§cata §i atintita la Dumnezeu, totu§i ea, avand
5^ aripi, neincetat se mi§ca, cu anevoie sta un minut, iar dupa w*

i
+ :V aceea zboara indata incoace §i mcolo, se suie, coboara, fuge,
alearga, strabate peste tot locul §i ajunge de multe ori chiar la
ganduri rele.
Asculta, cre§tine, sfatuirea inteleptului Sirah pe care, de o
vei pazi, rugaciunea ta va fi primita §i placuta lui Dumnezeu:
„Nu slahi in rugaciunea ta $i nu trece cu vederea a face milos- m
tenie" (Intelepciunea lui Isus Sirah 7, 11). Pentru a mtelege ce m
invata acest sfant dascal, sa §tii mai intai ca orice om are doua
cuvinte: pe eel din minte §i pe eel din gura. Pe eel dinlauntru
il zamisle§te mintea, iar pe eel grait il na§te gura. Gel din-
launtru, adica din minte, este ascuns §i neauzit, iar eel grait
•Vy*:

■ry*.:
DUMINICII SFINJILOR PARINfl 117

este auzit. Cand cuvantul din minte se ime§te cu eel gr^it,


cand ceea ce gande§te mintea aceea§i grSie^te §i gura, atunci
■•i - *•
m
unul §i acela§i este cuvantul t^u; iar cand altul este cuvantul
mintii §i altul este eel grSit, cand adicS alta gande§ti §i alta grS-
ie§ti, atunci ai doua cuvinte. Deci, cand te rogi, dac^ cuvantul
pe care-1 graie§te gura il gande§te §i mintea ta, atunci nu in-
doie§ti cuvantul t^u, fiindca acela§i cuvant il ai §i in minte §i
in gurS. Iar dacS in vremea rugaciunii alta graie§te gura ta §i
M alta gande§te mintea ta, atunci indoit este cuvantul tau, fiindca
M
& ai doua cuvinte, unul in gura §i altul in minte. Deci, cand te
rogi, fii cu luare aminte §i silinta mare, ca sa auda urechile tale
§i sa simta sufletul tau tot ceea ce graie§te gura ta, iar mintea
M
ta sa gandeasca toate cele ce zice gura ta. Atunci cu adevarat
ai intrat in camara ta §i ai inchis u§a ta; atunci cu adevarat
rugaciunea ta se inalta ca o tamaie inaintea Domnului §i aduce
din cer iertarea pacatelor tale §i harurile cele mari ale lubito-
to?
rului de oameni Dumnezeu, in Hristos lisus Domnul nostru, a
ml
Carui slava §i putere este in vecii vecilor. Amin.
it

AW
M
is

mi

m
.^
m.

m
B
m mmmm m\\
Mi U

W
%. r

P
3
m

Ss?

M?

5 y M

» /
i
A

Pw, •

QO^wmzicii ^^o/mta\:^u/itifAa t/)(t/

7oan- 7, A7-AS, c£ /Aj

•>->
cr&sti/u,
if
arbatorim astazi Duminica Pogorarii Sfantului Duh,
J cand s-a implinit fagaduinta Domnului lisus Hristos

#% data Sfintilor Apostoli. I se mai zice §i Duminica Cincizecimii,


iHte fiindca in ziua a cincizecea dupa invierea lui Hristos s-a
pogorat Sfantul Duh in chip de limbi de foe peste ucenicii
.*»
vi Domnului, care, umplandu-se de harul Sau, au inceput a grai
in felurite limbi maririle lui Dumnezeu.
7%
Aceasta pogorare a Sfantului Duh a fagaduit-o Domnul
px*'
lisus sfintilor Sai ucenici, zicand: „§i Eu voi ruga, pe Tat&l, §i
w4
e
SiyiE«®E^«^
W&i.
v. '-i
DUMINICII POGORARII SFANTULUI DUH 119
m
Is
.*££1 2WS
a/t Mangaietor va va da voua, ca sa fie cu voi in veac" (loan
14, 6). „Dar Mangaietonal, Duhul Sfant, pe Care-L va trimite li
fatal, in numele Men, Acela va va inva^a toate §i va va aduce
aminte de toate cele ce v-am spus Eu" (loan 14, 26). Intr-ade-
v4r, cand S-a pogorat Duhul Sfant, El a facut prea mtelepti pe

& sfintii ucenici, umplandu-i de lumina, de putere, de ravna §i


de toate hamrile dumnezeie§ti. Abia dupa aceea ucenicii
Domnului au iesit in toata lumea, savar§ind minuni, mtorcand
pe pagani de la inchinarea idolilor, semanand pretutindeni
dogmele credintpi si aducand imparati intelepti §i puternici la
P
credinta cea adevarata a lui Hristos. Evanghelia ce s-a citit
m? astazi vorbe§te despre hamrile ce le-au primit, prin Pogorarea
Sfantului Duh, cei care au crezut in Hristos, dar §i despre dez-
ms
binarea celor care, ascultand invatatura Domnului despre ha-
M
mrile Sfantului Duh, s-au umplut de §i mai multa ura impotri-
m
.ft% va Lui. Sfanta Evanghelie incepe astfel:
w
>5^
Jar in ziua cea din urmd - ziua cea mare a sdrbd-
Sit
torii - lisus a stat rntre ei $i a strigaf zicand: Dacd inse-
teazd cineva, sd vind la Mine §i sd bea" (Joan 7, 37).

Cand a rostit Mantuitoml cuvintele acestea, iudeii praz-


nuiau sarbatoarea facerii corturilor, a§a cum ne spune acela§i
Sfant Evanghelist loan: „§i era aproape sarbatoarea iudaica a
corturilor" (loan 7, 2). Ziua cea din urma a acestei sarbatori era
ziua a opta, fiindca opt zile tineau iudeii aceasta sarbatoare.
Caci spune Scriptura: „Din ziua a cincisprezecea a lunii a gap-
tea incepe sarbatoarea corturilor; gapte zile sa sarbatoregti in
cinstea Domnului. In ziua intai va fi adunare sfantd; nicio
munca sd nu faced. §apte zile sa aducef jeitfa Domnului gi in
ziua a opta va fi adunare sfanta" (Leviticul 23, 34-36). Sfantul
evanghelist a numit mare ziua cea de pe urma a sarbatorii,
ka
fiindca §i Legea o numea sfanta. Deci in aceasta a opta zi de
pe urma a sarbatorii infigerii corturilor a stat lisus in templu,
w.
graind cu mare glas: „Daca inseteaza cineva, sa vina la Mine
gi sa bea". Prin aceste cuvinte Domnul a aratat ca, precum eel
ce inseteaza merge degraba la izvoml apei, tot a§a se cade ca M

i
m
TALCUIREA EVANGHELIEI ft:
120

§i eel ce vine la credinta sa mearga cu graba la biserica Dom-


nului. §i dupa cum eel ce inseteaza, ajungand la izvor, bea apa
|s»1
iff. §i-§i racore§te trupul, tot a§a §i eel ce a crezut, cand se va
5J apropia de biserica, izvorul credintei, sa bea din apele credin-
A *-
tei Sfintei Evanghelii §i sa-§i veseleasca sufletul. Acestea zicand
I
;+^ Manmitorul, a aratat indata §i harurile pe care le primesc cei

1 ce cred in El, zicand:


M

„Cel ce crede m Mine, precum a zis Scriptura: rauri


'+o-
de ap& vie vor curge din pantecele s&u" (Joan 7, 38).
ag ft
Vazand minunile Domnului, mulp credeau ca Hristos este
proroc §i sfant. Unii ziceau ca El este loan Botezatorul, altii,
Hie, iar altii leremia sau unul dintre proroci, dar nu credeau ca
El este Fiul lui Dumnezeu, Cel ce S-a nascut din Fecioara
'^TT, Maria, precum a aratat despre Dansul dumnezeiasca Scriptura,
zicand: Acestea toate s-au fa.cut ca sa se implineasca ceea ce
s-a zis de Domnul prin prorocul care zice: «Iata, Fecioara va
.Wj avea in pantece $i va na$te Fiu §i vor chema numele Lui
Emanuel, care se talcuiegte: Cu noi este Dumnezeu»" (Matei 1,
22-23 cf. Isaia 7, 14). De aceea zicea Mantuitorul: „Cel ce
crede m Mine, precum a zis Scriptura", adica eel ce crede in
ll Mine nu dupa cum voie§te §i gande§te el, ci precum a zis
PS
Scriptura, care a aratat ca Eu sunt Fiul lui Dumnezeu. Care '•tX*
sunt raurile de apa vie ce curg din pantecele, adica din inima
celui care crede in Hristos? Apa vie este invatatura credintei
din Sfanta Evanghelie, care inviaza sufletele omorate de necre-
dinta §i inroureaza cugetele uscate de patimi. Prin rauri de apa UM

vie se inteleg indestularile dumnezeie§tilor invataturi ale pur-


tatorilor de Duh Apostoli, care, pescari fiind §i neinvatati, cu Ax*
ti ft
m*-
# atata duhovniceasca intelepciune graiau, incat nici cei mai
rj
intelepti §i mai invatati nu puteau sa stea impotriva puterii cu-
vintelor lor. Atat de mult §i indestulat era izvorul propovaduirii
fe"+; lor, meat pe toata lumea au adapat. Evanghelistul loan tal-
cuie§te aceste cuvinte, zicand:
DUMINICII POGORARII SFANTULUI DUH 121

Jar aceasta a zis-o despre Duhul pe Care aveau


s2-L primeascZ acei ce cred m El. C2ci mc2 nu era dat
Duhul, pentru c& lisus mc2 nu fusese preasl&vif (Joan 7,39).

Prin aceste cuvinte se arata ca raurile de apa vie ce vor


curge din inima credincio§ilor reprezinta lucrarea Duhului
% celui Sfant, pe care-L vor primi, in ziua Cincizecimii, cei ce vor
crede mtr-insul. Duhul Sfant le-a dat lor izvoarele cele faca-
.
fe-, toare de via^a ale duhovnice§tii intelepciuni. Prin Sfantul Duh,
Wl
cei ce au crezut s-au facut rauri de dumnezeie§ti invataturi ale
credintei in Hristos §i izvoare ale propovaduirii dreptei cre-
dinte. Duhul Sfant a fost din veci impreuna cu Tatal §i cu Fiul.
Precum soarele n-a existat niciodata fara raze §i fara lumina,
tot a§a niciodata Tatal nu a fost fara Fiul §i fara Duhul Sfant.
Pentru ce zice, dar, evanghelistul: „Cdci inca. nu era dat
Duhul?". A zis aceasta fiindca Duhul Sfant nu s-a descoperit
niciodata atat de mult §i nici n-a dat oamenilor atatea haruri
cate a dat Apostolilor, in Duminica Cincizecimii, sau cum citim
in Faptele Sfinplor Apostoli: „§i cand a sosit ziua Cincizecimii,
fit erau tod impreunS. in acelagi loc. §i din cer, fdrS. de veste, s-a
P% facut un vuiet, ca de suflare de vant ce vine repede, §i a
umplut toata casa unde §edeau ei. §i li s-au aratat, impapite,
limbi ca de foe $i au §ezut pe fiecare dintre ei. §i s-au umplut
tod de Duhul Sfant $i au mceput sa vorbeasca in alte limbi,
precum le dadea lor Duhul a grai" (Faptele Apostolilor 2, 1-4).
m
Dupa aceasta Sfintii Apostoli s-au aratat facatori de minuni,
puternici la suflet §i slavih de toata lumea, cad primisera harul
■>
Preasfantului Duh. Zice evanghelistul; ),Caci mca nu era dat
wS.
Duhul", adica nu era data oamenilor primirea harului Sfantului
Duh, fiindca lisus mca nu se preaslavise §i tmpul Lui nu luase
slava pentru care S-a rugat, in vremea Patimirilor Sale, zicand:
$*■ . „§i acum, preaslave$te-Ma Tu, Parinte, la Tine Insuh, cu slava
pe care am avut-o la Tine, mai inainte de a fi lumea" (loan 17,
5). A luat aceasta slava dupa Patimirile §i Invierea Sa. Mai ina-
inte de Patimiri §i de Inviere, trupul lui Hristos nu era nestri-
cados §i nici nemuritor; dupa Patimiri §i dupa inviere insa, s-a
facut nestricacios, s-a facut nemuritor §i „a §ezut de-a dreapta
M-.
$%
122 TALCUIREA EVANGHELIEI

m tronului slavei in cemri" (Evrei 8, 1). Se cadea, deci, ca lisus


sa se ridice, intai ca om, la maltirnea slavei Dumnezeirii celei
#m mai presus de inceput, §i apoi sa trimita apostolilor Sai pe
Preasfantul Duh, precum le-a spus, zicand: „¥% este de folos
ca s3 M& due Eu. Cdci dacd nu Ma voi duce, Mangaietorul nu m
va veni la voi, iar daca Ma voi duce, 11 voi trimite la voi" (loan
16, 7). Pentm aceasta, deci, §i evanghelistul a zis „Caci inca nu
era dat Duhul, pentm ca lisus inca nu fusese preaslavit". Ce
ziceau insa cei ce-L ascultau pe Hristos?

: „Deci din multime auzind cuvintele acestea, zi-


'M
ceau: Cu adevdrat, Acesta este Prorocul. Iar alfii ziceau:
m
Acesta este Hristosul. Iar alfii ziceau: Nu cumva din
it
Galileea va sd vind Hristos? N-a zis, oare, Scriptura cd it

pi Hristos va sd vind din sdmanfa lui David §i din Bedeem,


M.
cetatea lui David?" (loan 7, 40-42)

Muld oameni din popor, auzind pe Domnul graind: „Daca


C5
inseteaza cineva, sa vina la Mine $i sa bea" (loan 7, 37), au
crezut ca El este prorocul despre care a prorocit Moise, zicand:
„Proroc din mijlocul tan §i din fratii tai, ca §i mine, id va ridi-

ca Domnul Dumnezeul tau; pe Acela sa-L ascultad" (Deutero-
nomul 18, 15). De aceea ziceau unii catre altii ca „Cu adevdrat,
Acesta este Prorocul", adica Hristos, iar altii, nestiind Scrip-
turile, il credeau numai proroc. Unii dintre ascultatori, §tiind ca
lisus Hristos este galileean, nu credeau ca El este Hristosul pe
care-L a§teptau. Pentm aceasta se intrebau, zicand: „Nu cumva
din Galileea va sd vind Hristos?". Sfanta Scriptura arata ca din
•;*«*. urma§ii lui David §i din ora§ul Betleem, ora§ul lui David, va sa
vina Hristos, zicand: „§i tu, Betleeme Efrata, de§i e$ti mic intre
*& miile lui luda, din tine va ie§i Stdpanitor peste Israel, iar
1 obargia Lui este dintm inceput, din zilele ve§niciei" (Miheia 3,
m
f--^ 1). Acestea sunt cele ce s-au prorocit despre neamul §i despre w%
patria lui lisus Hristos §i acestea s-au implinit, cad, intr-adevar,
lisus Hristos se tragea din neamul iudeilor §i din urma§ii lui
David, nascut fiind de pumrea Fecioara Maria in ora§ul Betleem,
* precum ne arata Matei Evanghelistul, scriind: „Iar dacd S-a

>?.«
5m M
DUMINICII PQGQRARII SFANTULUI DUH 123

B
nZscut lisus in Betleemul ludeii" (Matei 2, 1). Dar pentru ca
w*
^V
Hristos a fost crescut m ora§ul Nazaret din Galileea, precum
marturise§te Evanghelistul Luca, zicand: „§i a venit in Nazaret,
unde fusese crescut" (Luca 4, 16), cei care nu cunosteau cum
stau lucrurile cu privire la neamul Lui, il socoteau ca este
galileean.

„§i s-a fUcut dezbinare in multime pentru El" (loan


7, 43).

Daca s-ar fi indeletnicit cu cititul Sfintelor Scripturi nu s-ar


■k.l ^
'+y* fi mtamplat nicidecum dezbinarea intre dan§ii, pentru ca ar fi
cunoscut ca Prorocul §i Hristos eel vestit de Sfintele Scripturi
- sunt unul §i Acela§i, ar fi §tiut ca lisus Se trage din neamul lui
David §i ar fi aflat ca s-a nascut in ora§ul Betleem. Drept
aceea, toti ar fi crezut ca El este cu adevarat Mesia, Fiul lui
Dumnezeu §i Om. Dar ce a urmat dupa dezbinarea aceasta? m

„§i unii dintre ei voiau sd-L prindd, dar nimeni n-a


■Jn--
pus mainile pe El" (loan 7, 44).
piK?' Arhiereii §i fariseii, vazand ca multi cred in Domnul nos-
tru lisus Hristos,
, cuprin§i
-5-- fiind de zavistie,
? au trimis
^pe slugile
O
1 ^ ^ T 1 ^ -r l ^ 1 .. ^ t" ^ ^
lor ca sa-L prinda §i sa-L aduca la dan§ii, ca sa-L omoare; insa
nimeni n-a indraznit sa puna mainile pe Dansul, pentru ca s-au
mspaimantat si s-au mgrozit auzind mvatatura Lui cea dum-
nezeiasca. §i s-au mtamplat acestea asa fiindca nu venise
plinirea vremii, cand trebuia sa patimeasca Cel ce era Dumnezeu
H 0%
Si Om. De aceea ei incercau sa-L prinda, dar nimeni n-a pus
mana pe el, fiindca nu venise inca ceasul Lui.

„Deci slugile au venit la arhierei §i la farisei, §i le-au


zis aceia: De ce nu L-afi adus? Slugile au rkspuns:
Niciodatd n-a vorbit un om a§a cum vorbe$te Acest
Om" (loan 7, 45-46).
m
latS puterea propovSduirii dumnezeie§ti! Au mers servi-
® v-
torii arhiereilor si ai fariseilor, trimisi de dansii, ca sa-L aduca
la ei pe Hristos legat, dar au fost cuprinsi de spaima si de
mirare auzind mvatatura Lui sfanta si au marturisit ca niciodata
124 TALCUIREA EVANGHELIEI

Mi
nu le-a vorbit vreun om cu atata intelepciune, putere §i har, ca
Omul acesta, ca Domnul Hristos. lata roada inimilor lor curate!
Arhiereii, carturarii §i fariseii au auzit de multe ori invatatura
Mantuitorului, dar niciodata nu au tras vreun folos, fiindca
aveau inimile pline de zavistie §i de toata rautatea. Servitorii
lor insa, avand sufletul curat §i fara zavistie §i rautate, mergand
din porunca, nu spre a asculta invatatura lui Hristos, ci ca sa-L
0 prinda, harul lui Dumnezeu i-a luminat §i s-au facut propova-
duitori ai adevarului. De§i erau ni§te slugi care nu implinisera
porunca domnilor lor, totu§i, fara de teama §i cu mare in-
drazneala, ei raspund stapanilor lor, marturisind ca: „Niciodat&
if
n-a vorbit un om a$a cum vorbe$te Acest Om".
f
„§i le-au rdspuns deci fariseii: Nu cumva afi fost §i
voi amdgitiF" (Joan 7, 47)

lata rautatea fariseilor! Cunoscand ei ca invatatura Dom-


nului lisus atragea inimile celor care o ascultau, ii mtreaba
totu§i pe servitorii lor ce a zis §i ce a invatat lisus Hristos, de-I
6
aduc dan§ii atata lauda. §i, ocarandu-i, ie-au zis: Nu cumva §i
voi, cei care in toate zilele auziti invatatura noastra, v-ati
m§elat, a§a cum s-au in§elat §i alti pro§ti §i nemvatati? Zicand
acestea, ei incearca sa-i convinga sa nu creada in lisus,
spunandu-le:

„Nu cumva a crezut in El cineva dintre cdpetenii m


sau dintre farisei? Dar multimea aceasta, care nu cu-
^•T< noa$te Legea, este blestematd!" (Joan 7, 48-49)

Fruntasii iudeilor erau conducatorii lor, intaistatatorii adu-


m
narilor §i sfetnicii lor; iar fariseii se socoteau invatatori §i pa-
zitori ai Legii §i oameni iubitori de Dumnezeu. Fariseii dau ca
pilda pe oamenii cei mari, voind a-i convinge sa nu creada, ci S-'A
Wi
sa-L defaimeze pe lisus Hristos. De aceea zic ei: Cine dintre
capetenii sau farisei a crezut intr-Insul? Au crezut numai oa-
menii cei pro§ti §i nemvatati, care sunt ni§te blestemati, pen-
m
■*&. tru ca nu-§i respecta Legea, care zice: „Blestemat s& fie tot
omul care nu va plini toate cuvintele legii acesteia" (Deutero-
nomul 27, 26). Blestemati insa erau fariseii, pentru ca, de§i
il
DUMINICII POGORARII SFANTULUI DUH 125
fm
m
§tiau cele ce spune Legea despre Mesia §i le vedeau implinite :4V*.
in lisus Hristos, totu§i, plini de ura, nu plineau cuvintele Legii
§i nici nu credeau in lisus Hristos. Ei minteau cand spuneau
m
slugilor ca nimeni dintre frunta§ii iudeilor §i dintre farisei n-a
crezut in Hristos, pentru ca multi frunta§i crezusera, dupa cum m
M
marturiseste evanghelistul, zicand: „Totu§i §i dintre cZpetenii SSit
M
muId au crezut in El" (loan 12, 42), §i chiar §i unii dintre fari-
&M H:
W% sei, dupa cum ne spune acela§i evanghelist: SfS

„A zis cdtre ei Nicodim, eel ce venise mai mainte P


:
i*H; ry<-
m
Hz+, la El, noaptea, Hind unul dintre ei: Nu cumva Legea
f-B noastrd judecd pe om, dacd nu-1 ascuM mai intai $i nu
§tie ce a f&cut?" (Joan 7, 50-31)
:
&
'?m Nicodim nu era numai unul dintre farisei, ci era §i capete-
jK+i nie §i dascal al iudeilor. Acesta, cunoscand din minuni ca lisus
H Hristos este trimis de Dumnezeu, venea la El noaptea, de frica
iudeilor, §i, vorbind cu Domnul, a crezut intr-Insul. Deci, va- -A

zand ca fariseii incercau sa departeze pe slugile lor de la


M
credinta in Hristos, iar pe lisus sa-L prinda §i sa-L osandeasca,
f?,"
§i §tiind ca Legea randuia ca judecatorii sa asculte mai intai pe
"-rV
cei pe care-i judecau §i, cercetand faptele lor, numai dupa
aceea sa aduca asupra pricinii judecata §i hotararea (Deute-

m ronomul 17, 6) a zis catre farisei: Au doar Legea noastra ran-


duie§te sa judecam pe un om mai mainte de a-1 asculta §i mai
inainte de a cerceta care sunt faptele lui? Adica, pentru ce, voi,
fariseilor, calcati Legea, judecandu-L pe Hristos mai inainte de
'TiiK a-L asculta §i a cunoa§te faptele Lui?

„Ei au r&spuns §i i-au zis: Nu cumva $i tu e$ti din


Galileea? Cerceteazd §i vezi cd din Galileea nu s-a ridi-
catproroc. §i s-a dus fiecare la casa sa" (loan 7, 52-33).
fep'Sj}?
Fariseii il cuno§teau pe Nicodim, fiindca era unul dintre
dan§ii, dar, cu fatarnicie, ca §i cum nu 1-ar fi §tiut, il intrebau:
Nu cumva e§ti §i tu din Galileea? Prin aceasta intrebare ei il
?>
'^ i defaimeaza pe Nicodim §i, pentru ca se §tia ca Hristos este din
Galileea, ei voiesc sa-1 dovedeasca pe Nicodim ca pe un fa-

S®!6 _
%

126 TALCUIREA EVANGHELIEI is


ff

v.
tarnic, incercand sa arate el il ajut^ pe Hristos, fiindcS este
dintr-un oras cu Dansul. Apoi il si mustra, ca pe un nemvatat,
zicandu-i: Cerceteaza Scripturile si vezi ca niciun proroc nu s-a
nascut in Galileea. Zicand acestea, fariseii, desi se socoteau
fis?
intelepti si stiutori ai Sfintelor Scripturi, minteau cu nerusinare,
pentru ca in Galileea s-au nascut prorocii lona si Naum, iar
m
lisus nici macar nu se nascuse in Galileea, ci in Betleemul
ludeii. Cu aceasta, adunarea fruntasilor iudeilor si a fariseilor
a luat sfarsit si, venind seara, s-a dus fiecare la casa lui. Iar
*> lisus S-a dus in Muntele Maslinilor si dimineata a venit din nou
in templu, unde a continuat sa invete poporul.
m
„Deci iar&§i le-a vorbit lisus zicand: Eu sunt Lumina
lumii; eel ce Imi urmeazZ Mie nu va umbla in intune-
il
ric, ci va avea lumina vietii" (Joan 8, 12).

lisus Hristos nu le-a spus despre Sine ca este Mesia sau


Fiul lui Dumnezeu, ci le-a spus ca este Lumina lumii, vor-
p
bindu-le cu aceleasi graiuri prin care a vorbit si prorocul Isaia
il- <4
despre El, cand a zis: „Lumineaz%-te, lumineaztt-te, lerusalime,
ca vine lumina ta, §i slava Domnului peste tine a rasarit!" (Isaia
IW-
60, 1). „Popoizil care locuia intru intuneric va vedea lumina
'm mare §i voi cei ce locuiad In latura umbrei mortii lumina va
straluci peste voi" (Isaia 9, 1). Dupa ce a zis „Eu sunt Lumina
lumii", lisus a adaugat binefacerile ce vor avea cei ce vor crede
in invatatura Lui, zicand: „Cel ce Imi urmeaza Mie nu va um-
bla in intuneric, ci va avea lumina vietii", adica omul care
:4S:4-
crede in Mine si pazeste poruncile Mele scapa de intunericul m?
eel vesnic si de osanda pacatului si ajunge la lumina cea ne-
inserata a vietii celei vesnice si a Imparatiei lui Dumnezeu. Amin.

W*;-
Wi»

$0,

0,
m

+■ ^ r 'idd
■if

i|
IfSiWM

!S5> »

,r
M

Ciaza/iia

t/)(f/t li/tica t/iujo/KUHi ^j/a/ifa/ai t/)u/i


4yi-
fW&s/jw sta/ja/u'/rw/tati/n/ZorJ

fs
$?**
f/wti cr&iti/u,

' A) ornirile fariseilor impotriva Mantuitomlui nostru lisus


^V
—Hristos ne dau prilej de mai adancS cercetare a
Sfintei Evanghelii ce s-a citit astSzi. De§i ace§tia erau ni§te
p fatarnici §i mincino§i, totu§i erau oarecum mai intelepti decat
altii. Se indeletniceau cu Sfintele Scripturi §i tineau in mainile
lor legile cele dumnezeie§ti. De§i cuno§teau desavar§it cS
is
Moise §i tod prorocii au vestit mai dinainte venirea lui Mesia;
de§i a§teptau pe Mesia cu mai multS convingere decat poporul M
J de rand; de§i auzeau pe lisus Hristos propovaduind ca El este
trimis de Dumnezeu; de§i vedeau viata sfanta a lui lisus, minu-
0
nile Lui multe §i ca cele ce s-au zis de proroci despre Mesia
se adevereau in El, totu§i n-au crezut ca Hristos este Mesia eel
'is4
jfc-V
128 CAZANIA

*•. a§teptat. Ura li mtuneca? Avea atata tMe ura aceasta, meat si
n
le intunece ochii mintii §i ai sufletului, ca sa nu poata cunoa§te
Hristos este Mesia? Dar simtirile trupului cine li le-a omorat,
f^candu-i orbi §i surzi? Avand mintea intunecatS de ura, nu
W4 ,+-1
credeau in Hristos; dar ochii lor de ce nu vedeau minunile Lui?
Auzul lor de ce nu auzea invStatura Lui cea dumnezeiasca? Nu
credeau ca Hristos este Mesia eel a§teptat; dar pentru ce c^u-
l tau sa omoare pe omul sfant, facatorul de minuni §i facatorul
**+'
M
lor de bine? Patimile, frati cre§tini, au puterea aceasta asupra
omului, atunci cand acesta se lasa stapanit de ele, incat nu nu-
*t.i*
mai ca-i mtuneca toata mtelegerea sufletului §i-i slabesc pu-
&«• '4
terea mintii, ci omoara, cu adevarat, chiar §i simtirile trupului.
Orice patima se vade§te printr-o puternica §i neobi§nuita
■to*. mi§care a sangelui. Vedem acest lucru la cei ce sunt stapaniti
de manie sau de frica, de intristare sau de bucurie. Ro§ie se
face fata celui manios; alba, a celui ce se teme; galbena, a
xM
celui intristat; mmena §i alba, a celui ce se bucura. Aceasta
mi§care a sangelui nu se savar§e§te numai catre chip, ci §i in
toate madularele §i partile trupului cele mai dinlauntru §i, din
pricina ei, se tulbura toate organele simturilor. Aceasta mi§-
mx care, fara indoiala, ajungand pana §i la partile creierului, tul-
bura §i impiedica organul acesta, pe care sufletul nostru il fo-
4- +
4-4V
lose§te in alcatuirea cugetarile sale. De aici provine tulburarea

M mintii, nepriceperea §i cugetarea celor strambe. Sufletul nostru


&>
£% este duh nematerial, care i§i da seama §i alege binele de rau 4-44
:
m §i lucrul eel folositor de eel vatamator. Are in firea lui puterea
de a intelege §i cugeta, dar cata vreme este impreunat cu
M trupul, folose§te partile creierului ca sa-§i akatuiasca cugetele
m sale, precum lemnarul folose§te fierastraul §i zidarul mistria
pentru facerea casei. Cand insa frigurile sau vreo alta nepu-
tinta vor cuprinde creierul nostru, atunci nu numai ca nu pu- 4 :♦

tem sa atintim mintea noastra la cugetarea §i judecarea lucru-


u rilor, ci, de multe ori, ne ie§im din minte §i aiuram. Deci, cand
S;f:
&.'M o patima grea stapane§te pe om, sufletul voie§te atunci sa
4' * v-f'-H'
cugete drept, dar nu poate, fiindca organele pe care le are la
ifn
indemana pentru acest fel de slujba sunt tulburate §i incurcate.
Ca §i me§terul care, atunci cand uneltele me§te§ugului sau nu
fflgp- - - . -7_

'4
DUMINICII POGORARII SFANTULUI DUH 129
m -Wf
sunt desavar§ite,
V lucrul me§te§ugului s^u nu-1 va face desS-
' V V £)
var§it, tot a§a §i sufletul, cand creierul este tulburat, nu face
desavar§ite cugetarile sale, ci cugeta stramb §i gande§te r^u.
Patimile care framanta pe om sunt multe §i anevoie de nu-
marat, Mandria, iubirea de slava, ura, iubirea de argint, rauta-
tea, nemilostivirea, lacomia, mania, desfranarea, betia, lene-
virea §i
.jli CIXLV—XJLIWILV^.
altele destul de multe. VjO-llVJ.
Cand XJllUJl
omul va
V O, V^CHaV^O,
cadea ill in 1111V^|V^H„
mrejele
i uneia dintre aceste patimi,
x y atunci aceat .patima
x /S. . « watata putere §i
3
^ v /V • . tx •
stapanire pune asupra lui §i atat de mult li strica mt:elegerea §i
cugetarea §i inse§i simfirile trupe§ti ale lui, incat nicio sfatuire
nu aude, nicio vatamare nu vede, ci, ca un orb, surd §i mut,
Tsi face singur atata rau, cat nici vrajma§ul sau eel mai cumplit
m
nu-i in stare sa-i faca.
Puterea fiecarei patimi create odata cu trecerea vremii. Cu
cat se lunge§te vremea pacatului, cu atat §i caderile in pacat
se inmultesc. La inceput, caderea in pacat aduce mare mtris-
5
ts tare, aduce mustrarea grea a cugetului §i aduce ganduri dese
de indepartare de pacat; dar in timp ce vremea trece §i cade-
rile in pacat se inmultesc, intristarea se indeparteaza, mustra-
rea cugetului slabe§te §i gandul caintei fuge, facand loc dezna-
dejdii fata de indreptare. Trupul imbatrane§te §i se ve§teje§te,
dar patima intinere§te §i inflore§te. Inmultirea caderilor in pa-
cat aduce deprinderea pacatului, iar deprinderea se face obi-
cei, §i obiceiul devine a doua fire a omului. De aceea vedem
cata greutate are indreptarea §i indepartarea de patima ce
ne-a stapanit. De la pacatul pe care 1-ai facut o data, de doua
ori, sau de trei ori, poti fugi mai u§or §i pofi afla multe doc-
torii pentru el, dar pacatul care te-a robit, cu greutate mare il
indepartezi de la tine §i cu greu afli doctorie pentru tama-
duirea lui.
Pilda avem de la luda Iscarioteanul, care a mers la lisus
Hristos §i s-a facut ucenic al Lui, gandindu-se sa-§i indeparteze
naravul pe care il avea §i sa se izbaveasca de patima iubirii de
arginti, care-i robise sufletul. Dar ce altceva a cautat sau ce
altceva 1-a atras §i indemnat sa mearga §i sa intre in randul
ucenicilor lui Hristos? Ce altceva cauta acolo, daca nu indrep-
tarea sufletului sau? La §coala lui lisus Hristos venind, el aude

m
w

130 CAZANIA

%»:
in toate zilele mvatSLturile Domnului impotriva iubirii de argind
§i impotriva iScomiei, cum §i despre rasplatirile cele insutite §i
s despre imparitia cerurilor, pe care o mo§tenesc toti cei ce nu
iubesc banii §i bogatia. La aceasta §coala el vede pilde ale
m
lepadarii de averile pamante§ti, pe ucenicii Domnului, care au
lasat toate cate aveau §i au urmat indata pe Invatatorul lor. in-
vatatorul lui, ca un cunoscator de inimi, cuno§tea mai dinainte
il
■*&<.
4'^: vinderea §i tradarea lui luda, insa, voind mantuirea lui, nu 1-a
lipsit de niciun bar, ci 1-a inaltat la dregatoria apostoliei, i-a dat
putere asupra duhurilor necurate, i-a spalat picioarele, l-a
invrednicit de imparta§irea dumnezeie§tilor Taine §i i-a dat in
<^1
mainile lui punga, spre mangaierea patimii iubirii de bani. Dar
toate acestea nu au vindecat nici pacatul iubirii de arginti §i
II nici patima acelei iubiri nu au potolit-o. A trSdat pe Invatatorul,
liSS pe FacStoml de bine §i pe Mantuitorul lui, vanzandu-L pentru
treizeci de arginti. Intr-adevSr mare este puterea patimii! Daca
nici pildele sfinteniei, nici harul §i dregatoriile primite de la
Dumnezeu, nici minunile, nici trairea impreuna cu Domnul
i
nostru lisus Hristos, nici sfatul §i nici invatatura din insa§i gura
Domnului n-au putut sa-i vindece lui luda patima iubirii de
argint, ci aceasta atata stapanire a avut asupra lui, meat a nascut
in el un pacat cum altul mai mare nu s-a aratat niciodata in
:;5 lume, ce nadejde putem avea noi, cei patima§i, §i prin ce arma
rW,
4;^
ne putem apara impotriva patimilor §i ispitelor de tot felul?

Frati cre$tini,
Daca vom fi cu luare-aminte §i ne vom pazi, pacatul nu
1
va putea pune jugul lui deasupra grumazului nostru. Inceputul >>
K
fiecarui pacat are o mare asemanare cu buruienile §i pomii
t*'-K salbatici de curand rasaditi. Pacatul la inceput nu este nimic
m
mi altceva decat un gand subtire, o bantuiala neputincioasa in
* *<
-fe+:
■0$ minte. Buruienile §i pomii salbatici, cand se ivesc, nu sunt
p.
£5
\C+i
pM nimic altceva decat ni§te ierburi slabe, vlastare neputincioase
§i neintarite in pamant.
mi
Deci, precum plugarul ii scoate mai lesne inainte de a
#t4f' 6
cre§te §i a-§i intinde radacinile lor, acoperind pamantul, iar
ogorul lui ramane curat §i ferit de vatamarea buruienilor §i

'frit:
4&4&£l£
<iuF

DUMINICII POGORARII SFANTULUI DUH 131

pomilor saibatici, tot a§a §i cre§tinul, cand va lua aminte §i va


goni gandurile cele rele, mai inainte de a se iMri §i a spori in >%»i
%•? -:;■',
adancul mintii §i a stSpani inima lui, mai lesne le va alunga pe
ele §i sufletul lui va ramane atunci neprihanit, nepangarit §i
curat de pacat. Deci mtr-aceasta sta toata osteneala noastra,
osteneala u§oara §i lesnicioasa, adica sa fim cu bagare de
seama §i cu luare-aminte, sa nu ne stapaneasca gandurile pa-
0.
catului, dupa cum ne mvata de altfel §i Sfanta Scriptura, cand
zice, prin gura palmistului: „De cele ascunse ale mele cura-
le§te-ina. §i de cele straine fere§te pe robul Tail; de nu ma vor
stapani, atunci fara prihana voi fi §i ma voi curdp de pacat
mare" (Psalmii 18, 13-14). §i iara§i, intr-alta parte: „Paze$te-te
$i id fere§te cu ingrijire sufletul tau" (Deuteronomul 4, 9).
O - ■
Cand caderile in pacat vor inradacina timp indelungat pa-
tima in inima omului §i se va face omul rob al pacatului, atunci
cu anevoie se va putea vindeca §i grea ii va fi indepartarea de
iT , dulceata trupeasca aceluia care s-a obi§nuit in necuratie su-
fleteasca din tanara varsta. Grea ii va fi milostenia fata de sa-
raci aceluia care a imbatranit in patima iubirii de arginti. Ii va

IS fi grea postirea aceluia care s-a obi§nuit din copilarie cu man-


care §i cu bautura multa. Este anevoie de vindecat orice pacat
vechi, cad de sfatuie§ti pe eel patima§ §i il indemni sa se de-
parteze de pacat, el iti va raspunde ca voie§te, dar ca nu
poate. insa aceasta este o vorba goala, caci un lucru este ne-
putinta §i altul greutatea. Este un lucru destul de greu dezra-
dadnarea copacului, dupa ce §i-a intins radadnile sale in
adancul pamantului §i s-a intarit in curgerea vremii, insa nu
este un lucru cu neputinta. Toporul, sapa §i osteneala omului m
il scot din radadna, meat nici urma lui nu ramane. De se va
obisnui omul cumva in pacat §i va sta in mrejele lui multi ani,
intr-adevar vindecarea va fi grea, insa nu cu neputinta.
Hotararea neclintita, taria sufletului §i harul lui Dumnezeu
nimicesc cu desavar§ire stapanirea pe care pacatul o pune
asupra sufletului omului.
Omul a fost zidit de Dumnezeu liber §i stapan pe sine.
Pentru aceasta, de§i 1-a robit pe el pacatul, vointa lui are tot-
deana puterea libertatii §i stapanirii de sine. Are inca §i harul
PI
_ 1
"" ——— ■■■ —» — — — ■•
^r v-

132 CAZANIA

lui Dumnezeu, care ii ajut^ mult la eliberarea §i indreptarea


lui, „iar unde s-a mmultit p&catul, a prisosit harul" (Romani 5,
20), zice Sfantul Apostol Pavel. Rob era Zaheu lacomiei de
avere, dar, dupa putina vreme, schimbandu-§i vointa sa, juma-
tate din averile sale le-a dat saracilor §i impatrit a intors celor
pe care i-a nedreptatit (cf. Luca 19, 8). Daca vom cerceta
pildele istorisite in Sfintele Scripturi, vom afla multe §i nenu-
marate altele, asemenea mdreptarii lui Zaheu. Deci anevoie
este vindecarea patimii, cand omul nu voie§te; dar ea se va
putea mfaptui u§or, atunci cand omul cu adevarat va voi.
m Dumnezeu a§teapta vointa omului. „Voie§ti s& te faci s&n&tos?"
& (loan 5, 6), a§a zicea Domnul lisus catre slabanogul care zacea
bolnav de treizeci §i opt de ani din cauza pacatului. Daca
m dorim aceasta cu ardoare, Dumnezeu nu numai ca voie§te, ci
ne §i ajuta, dandu-ne putere ca sa savar§im lucrul eel bun al
vointei noastre. Cand Dumnezeu vede ca vointa noastra se
pleaca spre pocainta, o imputernice§te §i ii ajuta, „Dumnezeu
m *iT,
este Cel ce lucreaza m voi $i ca sa void ?i ca sa savargid, dupa r
i-i;«f
, -A
a Lui bunavointa" (Filipeni 2, 13). Amin.
l*z+.

,V?(
&
®s

*-.t m

'0
m

f:'!!
ijl.fV
p

s &

?---r,
TV
m
MlilllltvJ Ti!T!iK)K SIHTIL^
13

-a
s
>
b
fcO!
/? m
Ss

.v

r+4.+ ?
4->^
Vj
u .r, . n -

7**%
fTa/ca/rea clo astcj/e/ief
l-l
M
Q5a/nlnlcci/ fTiifuror tJjfintclor

(Mitel /a S3-SS, S7-<38; fj, 27-SOj

z/yxiti
J cr&sti/it,
i 7

/ J u multa evlavie cinste§te marele proroc David pe prie-


?^>
\J tenii lui Dumnezeu, zicand: „Prin sfintii care sunt pe
p&mantul Lui minunata a fa cut Domnul toata voia mtru ei"
(Psalmii 15, 3). De aceea, prin invatamra dumnezeie§tilor
Scripturi fiind povatuiti, noi, cre§tinii, cinstim pe toti prietenii
lui Dumnezeu, adica pe sfinti, ca pe ni§te pazitori ai porun-
§i
cilor lui Dumnezeu, ca pe ni§te luminate pilde ale faptelor
bune, ca pe ni§te facatori de bine ai firii omene§ti. Pe fiecare
?•', dintre sfintii §tiuti ii cinstim in chip deosebit; dar sunt multi §i
ne§tiuti de noi, fiindca numarul lor, in cursul veacurilor, s-a in-
multit, §i pana la sfar§itul veacurilor se va mrnulti. Pentru

•a -V+-^-
Wl

134 TALCUIREA EVANGHELIEI

aceasta odat^ in an noi praznuim pomenirea tuturor sfintilor §i


cu evlavie cinstim pe toti cei §tiuti §i ne§tiuti: pe dreptii cei mai
inainte de Legea lui Moise, pe proroci, pe Apostolii lui Hristos,
pe mucenici, pe marturisitori, pe p^stori, pe invatStori, pe cu-
vio§i, pe toti cei de la Adam §i pana acum, care s-au savar§it
in dreapta credinta §i prin faptele lor bune au slavit pe
Dumnezeu, ii laudam, fericim §i-i rugam sa mijloceasca pentru
noi la Dumnezeu. De aceea §i Evanghelia ce s-a citit astazi,
:
0H fiindca cuprinde cuvintele ce i-au indemnat pe ei la credinta
T
.sn^
-J3 fierbinte catre Dumnezeu §i la dragostea desavar§ita fata de El,
».. 2
cat §i cuvintele ce arata rasplatirile lui Dumnezeu date sfintilor,
MS
irtV
cu toata cucernicia §i luarea-aminte sa o asculti.
Vfc'
Oricine va mZrturisi pentru Mine inaintea oame-
nilor, m&rturisi-voi §i Eu pentm el inaintea Ta&lui Meu,
N
S Care este m ceruri" (Matei 10, 32). m
^r.*- Cei care va marturisi inaintea oamenilor ca Eu sunt
Hristos, Fiul lui Dumnezeu, voi marturisi §i eu inaintea Tatalui

f Meu, Celui din ceruri, ca omul acela este un adevarat ucenic


al Meu. Dar pentru ce Dumnezeu cere marturisirea credintei
0
noastre inaintea oamenilor? Cand inima noastra crede ca
Hristos este Fiul lui Dumnezeu, ce nevoie mai este ca sa mar- .
turisim aceasta §i inaintea oamenilor, mai cu seama cand
>'S aceasta marturisire aduce primejdie de moarte? Fiindca omul
m
este alcatuit din suflet §i trup, iar dupa invierea cea din morti
iA. §i dupa judecata lumii se slave§te de catre Dumnezeu nu nu-
mai sufletul, ci §i trupul - pentru aceasta la orice fapta buna ia ft
parte nu numai sufletul, ci §i trupul. Sufletul prime§te cele cre-
A-,-)
zute, ca sa se arate drept inaintea lui Dumnezeu, ca unul care
11 a lepadat toata minciuna §i a imbrati§at adevaml. Trupul, adica
gura, buzele §i limba, marturisesc ceea ce crede sufletul, ca sa
dobandeasca omul mantuirea cea ve§nica, dupa cum ne spune m
m
Sfantul Apostol Pavel, zicand: „De vei marturisi cu gura. ta c3
lisus este Domnul §i vei crede in inima ta cd. Dumnezeu L-a
ft
inviat pe El din morti, te vei mantui" (Romani 10, 9). Credinta
fara marturisire este credinta ascunsa, fatarnica §i nedesavar-
§ita. Cand una credem cu inima §i alta marturisim cu gura,
W
m
" tire

:M
DUMINICII TUTUROR SFINflLOR 135

■* ^
atunci suntem fatarnici §i mincino§i. Daca credem cu inima, iar v
pentru vreim alt scop lumesc nu marturisim cele crezute main-
tea oamenilor, suntem mici la suflet §i iubitori de via^a paman-
teasca. Credinta marturisita inaintea oamenilor este o credinta
desavar§ita §i nefatarnica. Cel care crede cu inima §i marturi-
se§te cu gura, acela are credinta bine intarita, adevarata; acela
are credinta mai mare decat frica de oameni, §i dragostea catre
•■f.-.ev Dumnezeu mai mare decat viata sa. Dar de ne va lipsi o ast-
fel de marturisire, oare ne va lipsi §i mantuirea? Ne raspunde
m A/T/^ •f-l 1 ■« 11 s~>t Tr r-< 4- 1 s-\ i t +■ ss. s~i ■r's-y .

„Iar de eel care


ext. e.c.i se va
cait: oc7 lepZda txc:
va icjyana de ivuiiz:
Mine maintea
mauiLca oa-
Kja~
menilor $i Eu M2 voi lep2da de el maintea Ta&lui Meu,
Care este in ceruri" (Matei 10, 33). Mfc

Hotarare infrico§ata §i dreapta! Te-ai lepadat, zice Dom-


nul, inaintea oamenilor, spunand ca Eu nu sunt Dumnezeu,
Ma voi lepada §i Eu de tine inaintea Tatalui meu, Care este in
ceruri, marturisind ca tu nu e§ti ucenic credincios al Meu. Pen-
tru aceasta prea laudatii mucenici nu s-au lepadat de Hristos,
pr<f:
ci au rabdat toate chinurile cumplite, §i-au vdrsat sangele, au
primit moartea cu bucurie §i, pana la suflarea lor cea mai de
pe urma, cu indrazneala au marturisit inaintea imparatilor §i a
tiranilor ca lisus Hristos este Fiul lui Dumnezeu si Izbavitorul
lumii. Insa vai §i amar de omul care se va lepada de numele
eel mantuitor al lui lisus Hristos, fie pentru dobandirea boga-
tiei §i slavei, fie pentru scaparea de suferinte sau frica de
moarte! Chiar §i astfel, Petru a ramas iara§i Apostol §i prieten
al lui lisus Hristos §i sfant §i dupa ce s-a lepadat cu juramant
§i cu anatema de Hristos! Dumnezeu nu-1 scoate afara pe eel
ce se intoarce §i vine la El. Petru a plans indata dupa lepadare,
cu amar, iar dupa inviere, de trei ori a marturisit ca iube§te pe
Hristos. Pe Acela de care s-a lepadat in curtea arhiereului, el
L-a propovaduit ca Dumnezeu adevarat in toate cetatile §i
ora§ele §i pentru numele Lui §i-a varsat sangele sau §i moarte
pe cruce a suferit. Drept aceea, lacrimile §i marturisirea intrei-
ta au cura^it pacatul lepadarii §1 au intors harul, iar propova-
duirea credintei si moartea pentru Hristos i-au dat lui sfintenia.
m
-

>>5.
?| 136 TALCUIREA EVANGHELIEI

M I
§i, legiuind Domnul acestea, pentru credinta §i dragostea ce
•*.'V
S-ji- trebuie sS le avem c^tre Dansul, pe urma a poruncit, zicand;

n „CeJ ce iube§te pe tat& on pe mam% mai mult decat


I
pe Mine nu este vrednic de Mine; eel ce iube$te pe fiu 'Jt.

4^5 ori pe fiic& mai mult decat pe Mine nu este vrednic de

■%V: Mine" (Matei 10, 37).


i Vezi, frate cre§tine, ca Domnul n-a zis a§a, simplu: „Cel ce
iuhe$te pe tatd. oh pe mama", ci a adaugat cuvintele „mai mult
v-"^- decat pe Mine", pentru ca pe tata §i pe mama, pe fii §i pe fiice,
nu numai legea firii ne obliga sa-i iubim, ci §i porunca lui
Dumnezeu ne spune sa-i iubim §i in tot chipul sa-i ocrotim,
P
mil
m*- mconjurandu-i de toata grija noastra. insa se cade ca masura
■r>'
dragostei catre ei sa fie cu mult mai mica decat dragostea h*
noastra fata de Dumnezeu. Dragostea catre Dumnezeu trebuie
^.: + sa covar§easca in toate §i prin toate pe cea catre paring §i
m
copii. Cinste§te §i iube§te pe tatal tau §i pe mama ta §i cu tot
r^i
respectul supune-te lor, dar, de te sfatuiesc pe tine tatal sau
mama ta sa te lepezi de credinta, atunci sa nu te ru§inezi de
fata lor §i sa nu asculti porunca lor. Iube§te pe tatal tau §i pe
mama ta §i poarta grija de dan§ii, cu toata sarguinta, dar, de te
Is tndeamna pe tine tatal tau sau mama ta sa furi, sa marturise§ti
lucruri mincinoase sau sa calci vreuna din poruncile lui Dumnezeu,
P
atunci sa nu-i asculti pe dan§ii; sa nu cinste§ti, deci, mai mult
o:
pe parintii tai decat pe Dumnezeu, §i sa nu calci vreo porunca
dumnezeiasca, pentru dragostea parintilor tai.
t"% Iube§te cat vrei pe fiul tau §i pe fiica ta, iar daca ei te im-
P
M piedica in credinta ta §i te indeamna la calcarea poruncilor lui
Dumnezeu, sa nu-i iube§ti mai mult decat pe Dumnezeu, dupa
res
®f cum si Scripmra spune: „De te va indemna in tainZ fratele tau,
fiul tatalui tau, sau fiul mamei tale, sau fiul tau, sau fiica ta, sau
femeia de la sanul tau, sau phetenul tau care este pentru tine
SrS
t-*y ca sufletul tau, zicand: Haidem sa slujim altor dumnezei, pe
yy
care tu §1 pahntii tai nu i-af §tiut, sa nu te invoie$ti cu ei, nici
>-y sa-i asculti; sa nu-i crute ochii tai, sa nu-ti fie mila de ei, nici
sa-i ascunzi" (Deuteronomul 13, 6, 8). Cel ce iubeste pe pa-
rintii sau pe copiii sai mai mult decat pe Dumnezeu nu este

P
^ wtm'z&nmt
M ^;v

i DUMINICII TUTUROR SFINflLOR 137


m
S£+;
ucenic vrednic al lui Hristos §i nu este vrednic s^ mo^teneascS
i'%
m
Impar^tia Cemrilor. Dar de vom iubi pe Dumnezeu mai mult
V.*'
decat pe rudele noastre, oare ne vom face, numai prin aceas-

M; ta, vrednici de Impar^tia lui Dumnezeu? Nu! Dragostea aceas-


ta singurS nu ajunge, pentm ca nu este dragoste des^var^ita.
?4 p
+"j^f' Se cade sa iubim pe Dumnezeu nu doar mai mult decat pe
rudeniile noastre, ci mai mult decat pe noi inline. Pentru
aceasta a adaugat Domnul nostru, mai departe, cuvintele:

„§i eel ce nu-§i ia crucea §i nu-Mi urmeazZ Mie nu


't'-r; r
este vrednic de Mine" (Matei 10, 38). i*'M

'fyy
%'■{£ Sfantul Apostol Pavel ne spune ca „Cei ce sunt ai lui
m Hristos lisus §i-au r&stignit trupul impreund. cu patimiie $i cu
+>w
poftele" (Galateni 5, 24). lar despre sine zice: „Mie sZ nu-mi
fie a mS. lauda decat numai in crucea Domnului nostru lisus
Hristos, prin care lumea este rastignita pentru mine, §i eu pen-
12' tru lume" (Galateni 6, 14). Deci acela care i§i ia crucea sa, i§i
stapane§te trupul §i fuge de dulcetile vie^ii acesteia, se face
purtatorul crucii, care va omori patimiie trupului §i poftele lui,
.^p din lumea aceasta. Dar cum mergem dupa Hristos? Cum il
urmam? Mergem pe urmele Lui daca viepiim §i noi precum a
viepait El, pentru ca „Hristos a padmit pentru voi, lasandu-va
pilda, ca sa pasif pe urmele Lui" (1 Petru 2, 21). A§adar, omul
d
iM care urmeaza lui Hristos, acela pune maintea ochilor lui, ca pe
o pilda vie, viata Mantuitorului §i urmeaza din toate puterile
poruncile Sale. Pentru aceasta Sfantul Apostol Pavel, care a ur-
mat lui Hristos, zicea: „Fit;i urmatori ai mei, precum §i eu sunt
al lui Hristos" (1 Corinteni 11, 1), pentru ca adevaratul ucenic
al lui Hristos intai i§i omoara patimiie trupului §i poftele lumii
M acesteia, apoi se indreapta dupa poruncile Domnului Hristos.
fl
fe De aceea §i lisus a spus mai mtai: „Cel ce nu-§i ia crucea",
apoi „§i nu-Mi urmeaza Mie". Deci eel ce nu va rmplini aces-
te doua indemnuri nu este vrednic sa fie ucenicul lui lisus
Hristos §i sa se invredniceasca de cereasca imparafie a lui
Dumnezeu.

'tiW
138 TALCUIREA EVANGHELIEI

„Atunci Petru, r&spunzand, I-a zis: late noi am 12sat


m
toate §i fi-am urmat fie. Cu noi oare ce va ft?" (Matei
19, 27)

Petru a rSspuns acestea nu cand a zis Domnul cuvintele


despre care am vorbit panS acum, ci cand a inv^tat pe tan^rul
bogat despre des^varsire, zicand: „Dac% voie$ti s% fii des&-
P
vargit, du-te, vinde averea ta, d%-o s&racilor §i vei avea co-
%■ *
moara in cer; dupa aceea, vino §i urmeaza-Mi" (Matei 19, 21).
t
- ' -j Aceste cuvinte, dimpreuna cu cele ce urmeazS, s-au pus in %?
P aceastS Sfanta Evanghelie a praznicului de ast^zi fiindca aces-
te graiuri vorbesc despre faptele cele bune ale sfintilor §i
despre rSsplStirea lor de c^tre Dumnezeu. Ce a vrut sS spunS
Petru prin cuvintele: „Iata, noi am lasat toate §i Te-am unnat
pe Tine; oare, ce va fi noua?". Un pescar sarac ca Petru n-a
P putut lasa altceva mai mult decat: luntrea, mreaja, trestia §i
undita, lucruri de mic pret, dar scumpe lui, dupa cum celor
bogad le sunt scumpe §i iubite lucrurile lor mari §i de valoare. A

Dumnezeu, Cel ce cauta la cugetul omului iar nu la numarul


lucrurilor lui, rasplate§te deopotriva §i pe bogat §i pe sarac.
Petru insa a mai inteles prin aceste cuvinte §i cele ce se refera
la patimile omului. Apostolii au lasat gre§elile vrajma§ilor,
C:'
smintelile lumii, odihna trupului §i de§ertaciunea lumii. Deci
m
Petru, fiind luminat de Dumnezeu, a grait a§a, ca sa ne in-
w: vatam, prin intrebarea lui §i prin raspunsul Domnului nostru,
ca fiecare din cei care cred in Hristos, bogat §i cu dregatorie V-
inalta, fie om sarac §i nebagat in seama, stapan, sluga, imparat,
de orice varsta §i stare, daca vrea, poate sa zica lui lisus 0
Hristos, ca §i Petru: „Iata, eu am lasat toate!" lata, eu am lasat
toata avutia mea, fie ea cat de multa §i scumpa, fie ea cat de *
•/><
putina §i de nimic; iata, am lasat invidia, ura, razbunarea; iata,
am lasat nedreptatea, lacomia, iubirea de argint; iata, am lasat
imbuibarea pantecelui, betia, necuratia; iata, am lasat tot
pacatul! §i ce le fagaduie§te dumnezeiescul invatator celor ce
au lasat toate §i au mers dupa Dansul?

ii-* Jar lisus le-a zis: Adev&rat zic voud cd voi cei ce
Mi-aft urmat Mie, la mnoirea lumii, cand Fiul Omului
9m

DUMINICII TUTUROR SFINflLOR 139

va §edea pe tronul slavei Sale, veti §edea §i voi pe


dou&sprezece tronuri, judecand cele douZsprezece M
semintii ale lui Israel" {Mate! 19, 28).

Domnul nume§te Jnnoirea lumii", prefacerea intregii f&p-


turi, cu prilejul celei de a doua veniri a Lui, cand toata faptura
se va innoi din stricaciune intru nestricSciune, dupl cum ne

^65 spun Sfintii Apostoli, zicand ca „f&ptura ins&§i se va izMvi din


robia stric&ciunii, ca s2l fie p£rta$3 la libertatea mdririi fiilor lui
k*
Dumnezeu" (Romani 8, 21), a celor care „a§tept%m, potrivit
fdgHduintelor Lui, cerun noi $i p&mant nou, in care locuie§te
dreptatea" (2 Petru 3, 13). IncS. „$i mopii vor in via nestrica-
cio§i, iar noi ne vom schimba. CZci trebuie ca acest trup
stricMcios sM se unbrace in nestricZciune §i acest (trup) muritor
sa se unbrace in nemurire" (1 Corinteni 15-33). Iar Fiu al Omu-
lui se nume§te pe Sine Domnul in loc de om, pazind obi§-
nuinta Sfintelor Scripturi, care scriu „Fiul Omului" in loc de
„Om". Auzind despre Sfintii Apostoli ca „vor §edea pe cele
douasprezece tronuri", sa nu intelegem o §edere tnjpeasa §i
nici scaune obi§nuite, folosite de oameni, pentru ca la inviere
r
4i&l toti oamenii vor fi precum ingerii, avand trupuri duhovnicesti, dupa
chipul trupului slavit al Domnului Hristos. Sa nu intelegem

0 nici ca Apostolii vor judeca pe cele douasprezece semintii ale


lui Israel, de vreme ce numai Unul singur este Judecatorul tu-

m turor, Cel Unul-Nascut, Fiul lui Dumnezeu, fiindca „Tatal nu


v ■" judeca pe nimeni, ci toata judecata a dat-o Fiului" (loan 5, 22).
Scaunele mseamna cinstea §i slava cea negraita, de care se vor
bucura Sfintii Apostoli, iar §ederea pe scaune mseamna stator-
nicia §i neschimbarea acelei slave. Cuvantul Judecand" este in
loc de „mustrand", adica toti cei ce se trag din cele douaspre-
zece semintii §i care n-au voit sa creada in Hristos, fiindca,
dupa socoteala lor, li oprea Legea lui Moise, vor fi mustrati,
vazand atunci pe Apostolii care au dobandit atata slava prin

W& credinta in Hristos, de§i au fost evrei. Fiindca oamenii socotesc


m drept slava §i vrednicie mare atunci cand cineva §ade pe scaun
m
maintea unui imparat pamantesc, in timpul §ederii lui pe tron,
p
fe»! dupa toata randuiala §i slava curtii sale, pentru aceasta, ca sa

SrS
At< .t.zV
.^♦v-
't&i
140 TALCUIREA EVANGHELIEI

'0
ne arate noua Domnul lisus slava §i cinstea cea mare a pro-
pov^duitorilor de Dumnezeu Apostoli, a zis cS in vremea celei

n de-a doua veniri, Cand El va §edea pe scaunul Slave! Sale sa


*r- .•>■
judece tot pamantul, atunci §i ei vor §edea pe douasprezece
tronuri, spre mustrarea §i osandirea celor douasprezece se-
mintii ale lui Israel. Dec!, aratand m felul acesta slava cea mare
a Apostolilor, Domnul lisus vorbe§te dupa aceea §i despre ras-
A".
platirile celorlald sfinti, zicand:

„§i oricine a I2sat case sau fra#, sau surori, sau tatZ,
&
sau mam%, sau femeie, sau copii, sau tarine, pentru
M
p&n numele Meu, mmultit va lua mapoi ?i va mo$teni viala
&% ve$nic&" (Matei 19, 29).

la aminte §i vezi, frate cre§tine, ca Domnul nu porunce§te


M
sa-ti la§i casa ta §i mo§ia ta sau sa te desparti de femeia ta or!
de alte rudenii ale tale a§a oricum, ci numai pentru numele
Lui, adica pentru credinta §i pazirea dumnezeie§tilor porunci,
daca locuin^a, rudeniile §i tarinile tale devin o piedica in calea
m* mantuirii tale. A§adar, daca din pricina aceasta este in primej-
die credinta ta §i nu mai poti implini poruncile lui Dumnezeu, If
iar tu vei lasa mai degraba rudeniile §i avutul tau decat sa te
lepezi de credinta §i sa calci dumnezeie§tile porunci, atunci
vei lua rasplatire insutita §i viata ve§nica.
Voind apoi Domnul sa arate cat este de dreapta rasplatirea
Lui, zice:
m>
»&,
m „§i mulfi dintai vor fi pe urm%, §i cei de pe urm%
vor B. mtai" (Matei 19, 30).

Cei dintai au fost iudeii, fiindca ei au cunoscut cei dintai


fy. e pe adevaratul Dumnezeu, iar cei de pe urma au fost paganii,
care mai inainte erau inchinatori la idoli, iar mai apoi s-au
facut credincio§i in Sfanta Evanghelie. Deci multi dintre iudei
nu vor mai fi intai, pentru ca nu au crezut in Hristos, ci vor fi
■^M
pe urma, adica sco§i din Imparatia lui Dumnezeu. Multi oa-
meni din neamurile pagane, pentru ca au crezut in timpul din
urma in Evanghelie, nu vor mai fi pe urma, ci vor fi mtai §i
-

i b
DUMINICII TUTUROR SFINTILOR 141

g „ M
mo§tenitori ai imp^ratiei cerurilor. Mul^i dintre credincio§i,
fiind imparati, puternici, boga^i, deci ocupand in aceastS lume
locurile dintai, vor fi pe urma in imparatia cerurilor, dupa ran- SiV
duiala dumnezeiasca, daca au facut mai putine fapte bune; dar J'
muld saraci, neinvatad, dispretuid, fiind in urma altora in viata
aceasta, vor fi inaintea imparadlor, puternicilor §i bogatilor in
imparada cerurilor, pentru multimea faptelor lor bune, pentru
ca multe sunt masurile slavei lui Dumnezeu, care se dau fie-
caruia dintre credincio§i, potrivit faptelor bune ale fiecaruia.
Jn casa Tat&lui Meu multe loca$uri sunt" (loan 14, 2), ne
spune Domnul Hristos. Precum tod oamenii deopotriva vad
soarele, dar nu tod primesc la fel lumina lui, cad aceia care au
ochi mai sanato§i decat aldi se imparta§esc de mai multa lumi-
na, tot a§a drepdi deopotriva vad tod pe Dumnezeu, insa cei
care au savar§it mai multe fapte bune decat aldi dobandesc
mai multa slava dumnezeiasca. Sa ne sarguim, frati cre§tini, sa
savar§im in viata noastra numai fapte bune, ca sa ne invred-
nicim §i noi de mo§tenirea loca§urilor din casa Tatalui ceresc,
Caruia se cuvine slava, cinstea §i inchinaciunea in vecii vecilor.
Amin!

■fZp
1 ?l ^V. M»l

<
*5+: x
?#

!>>4

'//

(laza/iia
m
l
a/n/'/i/cu f7(//u/ or ijjff/t/i/or

f{fias/jrcycf/>/£/& Ixm&J
5?rS
fS'
i '-i:,
pv- rh'Cl/i C/HXiti/u] m.*.

'rin cuvintele Sfintei Evanghelii de astazi: „Inmu}(:it

r'-^ va lua inapoi §i va mo§teni viata ve$nic£" (Matei 19,

29), Domnul ne-a aratat noua ca aceia care savar§esc fapte


.f«
bune in lumea aceasta sunt pretuiti §i laudati, iar in veacul
viitor sunt de trei ori fericiti. Omul cu fapte bune nu cauta nici-
decum cinstirile §i laudele lumii acesteia, insa lumea il pri-
me§te §1-1 pretuie§te, oriunde s-ar gasi §1 in orice stare s-ar afla
§i s-ar intampla. Cinstea §i lauda alearga pe urma lui, in tot
Ft?}

w
DUMINICII TUTUROR SFINJILOR 143

+v;v
timpul §i in tot locul, dupS cum aleargi umbra pe urma noas-
trS cand fugim.
;>*$ Multi socotesc cS raspl^tirile oamenilor pentru faptele lor
bune sunt numai cere§ti §i cS oamenii cei buni se cinstesc §i
se slSvesc numai in cer §i in viata ve§nica. Se in§ala insS, pen-
Vk
tru ca Dumnezeu, Care este Stapanul celor cere§ti §i al celor
pamantegti, cand a zis: Jnmultit va lua mapoi §i va mogteni
viata. ve§nic2" (Matei 19, 29), a fagaduit nu numai rasplatiri
.1^ U
0 cere§ti, ci si pamantesti. Acest lucru il arata mai lamurit Evan-
ghelistul Marcu, zicand: Jisus a rZspuns (lui Petru): AdevZrat
§
grZiesc vouO.: Nu este nimeni care $i-a l3sat cas&, sau frati, sau
M
■•t>M
m surori, sau mama, sau tata, sau copii, sau tarine pentru Mine
§i pentru Evanghelie, §i sZ nu ia insutit - acum, m vremea
0,
f aceasta, de prigoniri - case §i frati $i surori §i mame $i copii
+-V
§i tarine, iar in veacul ce va sZ vinZ: viata ve§nica" (Marcu 10,
29-30). Noi vedem ca s-a implinit cuvantul Domnului nu nu-
|?j
mai la sfintii cei de demult, ci §i la cei de astazi. Cata cinste §i
slava au cei ce au stralucit in lumea aceasta prin fapte bune
este cunoscut tuturor. Au pomeniri in fiecare an, laude §i can-
SN
tari in fiecare zi, biserici frumoase, praznice §i sarbatori in cin-
?i% m
stea numelui lor. Domni bogati, imparap, multimi nenumarate
de cre§tini evlavio§i ii cinstesc pe dan§ii, se inchina moa§telor
lor §i cu multa cucernicie cinstesc icoanele lor. Aceasta cinste
au dobandit-o sfintii nu numai dupa moarte, ci si pe cand erau
&t.
in viata. Atata evlavie aveau credinciosii pentru Petru Jncat sco-
teau pe cei bolnavi m ulite $i-i puneau pe paturi si pe targi ca
venind Petru, macar umbra lui sa umbreasca pe vreunul din-
tre ei" (Faptele Apostolilor 5, 13), ni se spune in Faptele Apos-
tolilor. Atata credinta §i evlavie aveau catre Pavel, ca luau cu
multa evlavie §tergarele §i cingatorile lui §i cu dansele vinde-
m cau bolile neputincio§ilor, dupa cum spun iara§i Faptele Apos-
tolilor, zicand: Jncat si peste cei ce erau bolnavi se puneau
£$
m Stergare sau soifuri purtate de Pavel, si bolile se depdrtau de
•j ei, iar duhurile cele rele ieseau din ei" (Faptele Apostolilor 19,
12). Cand Sfantul Apostol Pavel zice; „Ca unii care n-au nimic,
dar toate le stapanesc" (2 Corinteni 6, 10) el arata ca sfintii au
lasat toate pentru dragostea lui Hristos. Erau saraci, neavand

- N* r*Ntr.. -^r. ..
■Jtm,
0S*&&M&S£d&£Jv&. Jar.
m

'gi CAZANIA
m 144

■US*
niciun bun, ins^ erau prea bogati, cSci st^paneau averile tutu-
ror credincio^ilor. Credincio§ii, v^zand ravna, dragostea, cur^-
tenia vietii lor §i faptele lor minunate, aveau catre dan§ii atata
evlavie §i dragoste, meat le dSruiau nu numai averile lor, ci, de
ar fi fost cu putin^, chiar ochii lor, dupS cum mSrturise§te
Sfantul Apostol Pavel, zicand: „V2 m&rturisesc c&, de ar fi fost
cu putintd., v-ati fi scos ochii vogtri §i mi i-ati fi dat mie" (Ga-
1 lateni 4, 13). Dar nu socotiU cS numai Apostolii lui Hristos
au luat acest fel de raspl^tiri de la oameni, pentru c^, dupS.
dan§ii, toti oamenii cei buni din diferite vremuri au fost cinstiU
§i iubiti de dreptcredincio§ii cre§tini.
Aceea§i cinste §i slavS vedem cS se da pana in ziua de
9^ astazi tuturor celor care fac fapte bune. Cel care, in vremea de
#
acum, i§i opre§te limba sa de la orice minciuna §i are totdeau-
na in gura sa adevarul, eel care este prieten al dreptatii, vraj-
ma§ al nedreptatii, indragitor al smereniei, potrivnic al man-
driei, mtelept la minte §i curat la suflet, cuvanml unui astfel de
om este lege §i promisiunea lui crezuta, mai mult decat orice
s act scris; adunarea lui cu alfii este o cinste; sfatuirea lui este
n
lumina; pilda vietii lui este un dreptar pentru toti. Spuneti-mi,
cine nu cinste§te pe un astfel de om? Faptele lui bune le lauda
i §i vrajma§ii lui. Pe langa slava §i cinste, Dumnezeu rasplate§te
pe omul eel bun §i cu darul pacii, dupa cum spune Apostolul j *■
Pavel romanilor, zicand: „M%rire, cinste $i pace oricui face

'W- binele" (Romani 2, 10). Multi sunt in pace cu alpi, dar au raz-
W- boi neincetat cu con§tiinta lor. Mustrarea con§tiintei este bici
S-.-r
randuit de Dumnezeu spre pedeapsa pacatului, dupa cum gra-
ie§te psalmistul, zicand: „Cu mustrdri pentru f&r&delege ai
li:-
pedepsit pe om $i ai subtiat ca panza de paianjen sufletul s%u"
(Psalmii 38, 14-15). „Lasd-m£ ca sd. m% odihnesc, mai inainte
de a md duce §i de a nu mai fi" (Psalmii 38, 18). intr-adevar,
cat de chinuitoare este mustrarea cugetului! Neplacuta este
bogatia, cand adancul cugetului tau te mustra pentru nedrep-
tate §i furt. Amara este frumusetea vietii, cand cugetul tau te
chinuie§te ca pe un desfranat. Cu un cuvant, mustrarea cuge-
tului preface in amaraciune inse§i placerile lumii acesteia.
Pacatul aduce mustrarea cugetului, tulburare §i tristete. Cand
5
fi-ti
£%■
DUMINICII TUTUROR SFINJILOR 145

?m
in locul pScatului se va savar§i fapta cea buna, atunci cugetul
se lini§te§te §i in sufletul omului bun se sala§luie§te harul ce-
resc al p^cii. Un om ca acesta a dobandit impacare cu sine §i
traie§te in pace cu toti ceilalti oameni, in tot timpul §i in tot
locul, dupa cuvantul Evanghelistului, care zice: „Tr&i$i m pace
unii cu altii" (Marcii 9, 50); are pace cu sine msu§i, dupa in-
demnul Sfantului Apostol Pavel, care zice: „ Traiti mtre voi m
bun3 pace" (1 Tesaloniceni 5, 13), fiindca cugetul lui nimane
liber §i lini§tit de mustrarea pacatului. Pacea este unul din
harurile date omului pentru faptele lui bune, fiindca ea na§te
o bucurie necontenita §i curata. Cand vor veni ispitele diavolu-
lui, cu clevetirile, vrajma§iile §i prigonirile lor, ele vor cauta sa
tulbure lini§tea §i bucuria pacii din suflet, dar nu vor putea,
cad omul, avand cugetul lui curat, va fi multumit de marturia
propriului sau cuget §i se va bucura in aceste suferinte, ca
unul ce patime§te pentru Hristos. De vor sufla, alteori, asupra
lui vanturile de§ertaciunii, cautand sa smulga bucuria din ini-
ma lui, ele nu vor putea nimic, pentru ca vor fi gonite §i slabite
de harul eel atotputernic al lui Dumnezeu. Totdeauna omul
bun se bucura, neincetat se roaga, in toate multume§te, are pe
Hristos cu sine §i simte lini§tea, pacea §i bucuria cereasca a
unei fericiri ve§nice.
C:r

Frati cre§tini,
Fapta cea buna i§i are inceputul ei de la Dumnezeu. Harul
Dumnezeirii este izvorul din care izvora§te §i radacina din care
odrasle§te orice fapta buna. Dragostea, dreptatea, bunatatea,
mdelunga-rabdarea, mila §i toate celelalte fapte bune sunt ro-
duri ale harului dumnezeiesc. Pentru aceasta, cand omul sa-
var§e§te fapte bune, atunci se face cu adevarat icoana vie §i
asemenea lui Dumnezeu, precum a §i fost zidit de El. Daca
omul este plin de iubire, drept, bun, mdelung-rabdator, mi-
lostiv §i daca va savar§i numai fapte bune, atunci el se va
asemana chipului lui Dumnezeu, se va face Dumnezeu dupa
har, a$a cum graie§te psalmistul: „Eu am zis: «Dumnezei
sunfefi fofi fii ai Celui Preainalt»" (Psalmii 81, 6).

i-*.
.jMRc-, 146 CAZANIA
M
iy.--?
fl Dumnezeu, pentru faptele cele bune, voie§te sS ridice pe
om la inalpmea slave! si a stralucirii, intrucat cunoaste in
amanunt care este prime] dia si care este osteneala sfinplor in
calea faptelor bune. Pentru aceasta El porunceste sa nu-i su-
*!
pere nimeni si nici sa le faca lor vreun rau, zicand, prin gura
psalmistului: „Nu vZ atingeti de un§ii Mei §i nu viclenid im-
potriva profetflor Mei" (Fsalmii 104, 13). Le da curaj, zicand
prin gura prorocului Zaharia: „Cel ce se atinge de voi se
atinge de lumina ochiului Lui!" (Zaharia 2, 12). Domnul lisus
ne mdeamna sa ascultam de dansii ca si cum am asculta de El,
zicand: „Cel care v4 ascuM pe voi pe Mine M& ascuM, §i eel
ce se leapMa de voi se leapadZ de Mine" (Luca 10, 16). Ca sa
scoata din inima lor orice teama, le fagaduieste ca le va trimite
pe sfintii ingeri, ca sa-i pazeasca in lucrul lor de toata primej-
dia si sa-i tina pe mainile lor, ca sa nu se spurce de intina-
t*'A
ciunea pacatului, precum ne incredinteaza psalmistul, zicand:
„Ca ingerilor S4i va porunci pentru tine ca sS. te p&zeascd. in
P toate Cciile tale. Pe maini te vor indlta ca nu cumva s% impie-
dici de piatra picioml tZu" (Psalmii 90, 11-12). Nu va indoiti
pi!
4L. ■•) deci ca toate puterile ingeresti se trimit de Mine spre slujba si
1*&
ajutorul vostru, caci voi sunteti mostenitori ai fericirii vesnice,
dupa cum va incredinteaza Apostolul Pavel, zicand: Jngerii
oare nu sunt tod duhuri slujitoare, trimise ca sd slujeascZ pen-
tru cei ce vor fi mostenitorii mantuirii?" (Evrei 1, 14). Oamenii
ys«
drepd aduc ingerilor cinstirea si ascultarea care se cuvine lui
Dumnezeu, iar ingerii le aduc slujba si purtare de grija. Ce
altceva poate fi mai mult decat aceasta?
Dumnezeu da in mainile oamenilor celor buni si drepti
v
stapanirea stihiilor, a cerului, a pamantului, a mortii si a toata
w faptura. Vedem acest lucru din dumnezeiestile Scripturi: Moise
preface apa in sange si aerul in nor intunecat; Isus al lui Navi
opreste mersul soarelui; Hie incuie si descuie cerul; cei trei
tineri sting puterea focului; Daniel inchide gurile leilor, iar pe
Petru il asculta mortii. insusi Dumnezeu locuieste in sufletele
oamenilor celor buni, drepti si iubitori de Hristos, dupa cum

Ss? Insusi Hristos ne incredinteaza, spunand: „Daca Ma iube$te


cineva, va pazi cuvantul Meu, §i Tatal Meu il va iubi, $i vom

:*xrgt'4r^:
5
ll

DUMINICII TUTURQR SFINflLOR 147

fF&t
veni la el $i vom face loca$ la el" {loan 14, 23). Loca§ al lui
Dumnezeu se face omul care savar§e§te fapte bune. Aceasta
este cinstea, aceasta este slava, aceasta este pacea, aceasta
este bucuria §i fericirea sufletului omului. lata rasplatirile cele
mi
4t.o-; insutite pe pamant, pe care Dumnezeu le-a fagaduit celor ce-L
iubesc pe Dansul §i pazesc poruncile Lui, facand numai fapte
bune, dupa care urmeaza mo§tenirea Imparatiei celei fara de
moarte, a fericirii §i vietii ve§nice, dupa cum suntem mcredin-
tati de Insu§i Domnul lisus Hristos, prin cuvintele: „Inmultit va
lua inapoi §i va mo$teni viata ve§nic&" (Matei 19, 29).
Dar cine se mai ingrije§te astazi de savar§irea faptelor
bune? Noi cunoa§tem folosul faptelor bune, dar ne mtoarcem
fata de la savar§irea lor, din nesocotinta §i din u§uratate.

Frati cre§tini,
In calea faptelor bune a aflat Avraam auml §i argintul,
lacov mmultirea turmelor, losif bogatia Egiptului, lov miile de
oi, de camile, de boi §i de catari. Ce cautam, cre§tinilor, in
lumea aceasta? Cautam slava! Dar unde socotim ca se gase§te
ea? Unii dintre noi socotim ca slava se gase§te in cetatile im-
parate§ti, la curtile bogatilor, in palatele imparatilor; pentru
aceea o cautam acolo, dar ne in§elam, pentru ca acolo este
m numai o umbra a slavei: nestatornica, du§manita de invidie §i
prigonita de cei ce vor s-o cucereasca. Cautam desfatari §i feri-
cire! §i credem ca le aflam in bucatele §i bauturile cele multe
§i in placerile poftelor trupului nostru. Pacatul nu este fericire,
nici bucurie, ci suspin §i necaz. Desfatarea pacatului este
dulce, dar ea repede dispare, prefacandu-se in amaraciune;
dulceata pacatului este de o clipa, dar amaraciunea lui este
indelungata. Dupa pacat vine indata cainta, m§inea, necazul §i
mustrarea cea grea a cugetului. Dulcetile poftelor trupe§ti
m aduc neputinta, boli mari, stricaciuni trupului §i de multe ori
chiar moarte, cum ne spune §i Apostolul Pavel, zicand: „Plata
pacatului este moartea" (Romani 6, 23). Daca voie§ti bucurie
Ctr]l=>tr% rat'j tn
adevarata, fro n rr*=>_t-i patimile tale,
mfrange-ti tn 1 m irv-io i atunci te
pentru ca numai
vei bucura mai mult decat viteazul care a bimit tabara cea pu-
m
148 CAZANIA

ternica a vrajma§ilor. Daca voie§ti placere neschimbata, mtinde


mainile tale spre facerea de bine catre sarman, vaduva, saraci
§i cei care sunt nedreptaUU, caci atunci sufletul tau va simti o
multumire nespus de mare. In fapta cea buna cauta fericirea,
desfatarea, cinstea, slava; fii curat, iubitor de dreptate, indurat,
bland, smerit §i ridica pe umerii tai jugul eel u§or al Domnului
tau, care ne indeamna pe toti, zicand: „Luati jugul Meu asupra
voastrd. §i mvatati-va de la Mine, cd sunt bland §1 smerit cu
inima $i veil gdsi odihnd sufletelor voastre" (Mate! 11, 29).
Atunci vei afla bucurie cereasca §i fericire dumnezeiasca. Cat
de nebun §i nepriceput este omul acela care cauta aurul §i
argintul nu in vaile §i in sanurile pamantului, ci in mare, sau
in puturi, sau in lacuri! Cat de nebun §i nepriceput este omul
care, insetand, nu merge la izvoare, puturi sau fantani, ci in
locuri fara apa! Cu mult mai nebuni decat ace§tia suntem noi,
fiindca dorim slava, bogatie §i fericire, dar nicidecum nu ne
sarguim spre savar§irea faptelor bune, care sunt izvoarele a
toata fericirea, ci alergam dupa pacat, care este inceputul ai-
turor primejdiilor §i nenorocirilor.
%s.
Mare e§ti, Doamne, §i minunate sunt lucrurile Tale, §i niciun
cuvant nu este de ajuns spre lauda minunilor Tale! Tu ne-ai
spus, Dumnezeule, sa savar§im faptele cele bune, prin care
vom afla toate bunatatile lumii. Tu ne-ai invatat, Dumnezeule,
ca de vrem slava, desfatare §i fericire, sa avem o singura grija
si o singura sarguinta: savarsirea faptelor bune. Tu, Doamne
lisuse Hristoase, ne-ai spus sa cautam Imparatia Ta si savar-
Sirea faptelor bune si Tu ne vei da noua toate bucuriile si feri-
cirile dorite de noi, sfatuindu-ne si zicand: „Cdutati mai mtai
Impdrdtfa lui Dumnezeu §i dreptate a Lui §1 toate acestea se vor
adduga voud" (Mate! 6, 33). De aceasta slavita imparatie in-
vredniceste-ne si pe noi, Doamne lisuse Hristoase, Dumnezeul
nostru, cu al Tau bar si cu a Ta iubire de oameni. Amin!

w
US* 14
W1M

ft'
W
'4
£

af! /-

§3

■~
r-
*
f; A »-

f7a/c(t/rea luj o/hj/i e/iei

Q)iuni/iccccy a doiia

dtifid cj or area djfantaltu Q^cdv

fj/a/a' 4, YS-SSJ

fy**'
m
^hnti
f c/'e-s/i/it,
> ^
m
( AJ urtarea de grija §i iubirea de oameni, care inseamna
—AA Pronia divina, sunt doua insu§iri ale marelui
Dumnezeu §i Ziditorul fapturii. Domnul nostru lisus Hristos,
p% Care este stralucirea slave! lui Dumnezeu Tatal, are unite §i
nedespar^ite aceste doua msu§iri. Oriunde este Pronia Lui,
acolo este §i iubirea Lui de oameni; §i oriunde este iubirea Lui
de oameni, acolo este §i Pronia Lui, pentru ca in toate lucrurile
Lui din iubire de oameni a purtat grija §i prin purtarea de grija
a aratat iubire de oameni. In toata lucrarea lui Dumnezeu

SSISBwk
150 TALCUIREA EVANGHELIEI

Ki\ vedem, a§adar, §i Pronia §i iubirea Lui de oameni. AceastS m-


vatAtura folositoare de suflet ne-o aratS Evanghelia ce s-a citit
:3>f.
astSzi, cSci lucrul dumnezeie§tii Pronii este alegerea Sfintilor
Apostoli, dupS cum spune Mantuitoml, zicand: „Eu v-am ales
pe voi din lume" (loan 15, 19). Pe cei mai vrednici dintre oa-
>» meni ii alege dasc^li a toata lumea, pentru invataturile celei
mai make credinte. Aceasta alegere, din purtarea de grija a lui
Dumnezeu, este plina de dumnezeiasca iubire de oameni, caci
scopul propovaduirii credintei nu este altul decat mantuirea
oamenilor. inse§i minunile §i vindecarile tuturor bolilor §i ne-
putintelor savar§ite de lisus Hristos, dupa alegerea §i chema-
rea Apostolilor, sunt facute din iubirea Lui cea cu purtare de
grija fat# de oameni. A aratat Domnul lisus iubirea Sa de oa-
meni fata de cei bolnavi, unita cu Pronia Sa, adica purtarea Sa
.tX*' de grija, caci ii vindeca pe ei, ca sa creada in taina fntruparii
Sale toti cei ce au vazut savar§irea minunilor. De aceea, pe
aceste doua mari bunatati ale Mantuitorului nostru, adica pur-
tarea de grija §i iubirea de oameni, le zugrave§te Evanghelia
de astazi. Sa deschidem a§adar, frati cre§tini, urechile sufletu-
lui nostru, ca sa ascultkm aceasta sfanta invatatura despre ale-
gerea Sfintilor Apostoli, pe care ne-o istorise§te Sfanta Evan-
ghelie astfel:
'm

Jn vremea aceea, pe cand lisus umbla pe Idngd


Marea Galileei, a vdzut doi frad, pe Simon ce se nu-
me§te Petru §i pe Andrei, fratele lui, care aruncau
*
mreaja in mare, cdci erau pescari" (Matei 4, 18).

Marea Galileii se mai nume§te §i Marea Tiberiadei ori


lacul Ghenizaretului. Din ea porne§te raul lordanului. Um-
bland Domnul nostru pe tarmurile acestei mari, a vazut pe cei
doi frati, pe Simon, care se nume§te Petru, §i pe Andrei, fratele
lui, care, fiind pescari, i§i aruncau mreaja in mare. Dar nu din
intamplare umbla lisus pe acolo, ci §tiind, ca Dumnezeu, ca in
acel ceas se aflau pe Marea Galileei Petru §i Andrei, a mers
inadins acolo, ca sa-i cheme la propovaduirea Evangheliei.
Dupa ce a spus evanghelistul ca-§i aruncau mreaja in mare, a
A
'0-
m
DUMINICII A 2-A DUPA POGORAREA SFANTULUI DUH 151
^ Vi^T
M if
adiugat cuvintele: „caci erau pescari", ca sa nu se mdoiasca
cineva ca mtaii ucenici ai lui Hristos nu au fost pescari, adica
IS
oameni saraci §i neinvatati. Deci sa nu se laude imparatii ca
prin frica §i putere au adus pe oameni la credin0; nici bogatii
ca prin aur §i argint au dobandit cugetele §i inimile; nici inte-
+ o^
+^v
leptii, ca prin amagiri §i me§te§ugul cuvintelor au in§elat #s
mingle. Nicio putere omeneasca nu poate sa se laude ca a
raspandit credinta in Hristos, fiindca, a§a cum scrie Sfantul
Apostol Pavel corintenilor: „Dumnezeu $i-a ales pe cele ne-
bune ale lumii, ca s£ rusineze pe cei m^elepti; Dumnezeu $i-a
ales pe cele slabe ale lumii, ca ScL le ru§ineze pe cele tari;
Dumnezeu §i-a ales pe cele de neam de jos ale lumii, pe cele
nebagate in seama, pe cele ce nu sunt, ca sa nimiceasca pe
cele ce sunt, ca niciun trup sa nu se laude maintea lui Dum-
nezeu" (1 Corinteni 1, 27-29). Lui Dumnezeu I se cuvine toata
lauda, pentru ca toata lucrarea este a dumnezeiescului bar.
Doi frati a chemat Stapanul tuturor sa-I fie cei dintai ucenici ai
Lui, ca sa arate ca top cre§tinii urmeaza sa fie frati intre dansii,
avand dragoste frateasca unul catre altul. De aceea a §i zis
Domnul lisus, alta data, ucenicilor Sai: Jntru aceasta vor cu-
noaste tod ca sunted ucenicii Mei, daca veti avea dragoste unii
fata de aldi" (loan 13, 35). Dar pentru ce oare i-a chemat lisus
in ceasul cand i§i aruncau mreaja in mare? Pentru ca sa ne
arate ca lucrul apostolului §i al propovaduitorului nu este
mantuirea celor ce-1 asculta, ci numai acela de a intinde mrea-
■+.* ja invataturii Lui. Atunci cand Propovaduitorul propovaduie§-
li
te, §i parintele duhovnicesc cand sfatuie§te §i mdeamna, savar-
§esc lucrul lor eel apostolesc. lar eel care a auzit, de nu se va
intoarce din pacatele sale, propovaduitorul i§i are plata sa,
pentru osteneala propovaduirii, iar ascultatorul i§i ia osanda
pentru impietrirea inimii sale. Pentru ca lucrul apostolului sau
A.^-t- al parintelui duhovnicesc este invatatura §i sfatul, iar datoria
credincio§ilor este sa asculte §i sa se indrepteze. Cand
Dumnezeu a randuit sa se afle doi oameni, frati dupa trup,
saraci dupa avere, neinvatati, pescari dupa me§te§ug, aruncan-
du-§i mreaja lor in Marea Galileei, atunci Fiul Lui, Cei Unul-Nascut,
venind acolo, i-a vazut:

*'•< -a- V ,
152 TALCUIREA EVANGHELIEI

„§i le-a zis: Veniti dup2 Mine §i v3 voi face pescari


de oameni" (JMatei 4, 19).

Urmati-Mi Mie §i Eu voi trimite pe voi ca propovS-


duitori ai Evangheliei, iar voi nu veti mai arunca mreaja in
mare, ci veti sem^na cuvantul lui Dumnezeu in inimile oame-
nilor; nu veti mai scoate pe§ti din mare, ci veti ridica pe oa-
meni din adancul necredintei; nu veti mai vana pe§ti, ci veti
mantui oameni. Andrei §i Petru au fost mai inainte ucenici ai
Sfantului loan Botezatorul; auzind de la dansul despre lisus
Hristos, au venit §i au vorbit cu Mantuitorul, intai Andrei, apoi
Simon, fratele lui, pe care 1-a numit Hristos Petru, zicand: „Tu
e$ti Simon, fiul lui lona; tu te vei numi Chifa (ce se talcuie§te:
Petru)" (loan 1, 42). Cand loan Botezatorul a fost dus in tem-
nit^, lisus S-a dus in Galileea, iar Petru §i Andrei, mergand §i
ei acolo, ca pescari, pe cand i§i aruncau mreaja lor in Marea
Galileei, i-a aflat acolo Hristos §i i-a chemat la propovaduirea
Evangheliei.

Jar ei, mdat£ iZsand mrejele, au mers dup& El"


(Matei 4, 20).

Andrei §i Petru, chemati fiind de Hristos pentru predicarea


Sfintei Evanghelii, au Hsat in ceasul acela mrejele lor §i au
mers dupa Dansul. De aici deprindeau graba pe care suntem
datori s-o avem fata de chemarea lui Dumnezeu. Dupa cum
atunci Domnul a chemat pe Apostoli, zicand: „ Veniti dupS.
Mine" (Matei 4, 19), tot a§a in fiecare zi El ne cheama pe noi
toti, zicand: „ Veniti la Mine tod cei ostenid §i impovZrad §i Eu
vS. voi odihni pe voi" (Matei 11, 28). Apostolii au lasat indata
mrejele cu care prindeau peste. Tu lasa indata mrejele in care
te-au prins poftele tale cele ti'upe§ti. Ei au lasat indata panzele
§i carma corabiei; tu lasa indata ambitia de slava de§arta §i
mandria. Ei au lasat indata corabia §i au mers dupa lisus; tu
lasa indata rautatea ta §i paze§te poruncile Domnului. Cand te
striga Dumnezeu nu sta pe loc, ci indata urmeaza-I porunca.
Dupa ce Petru §i Andrei au lasat toate §i au mers dupa
VM
*:v

DUMINICII A 2-A PUPA POGQRAREA SFANTULUI DUH 153

V-YA
Domnul, lisus S-a dus de acolo in aM parte, ca sa cheme, ca
apostoli §i ucenici ai Sai, §i pe aid pescari, cum ne spune
Sfanta Evanghelie mai departe:
Wh
.>T^ „§i de acolo mergand mai departe, a v&zut pe altf
doi frafi, pe lacov al lui Zevedeu $i pe loan fratele lui,
m corabie cu Zevedeu, tat£l lor, dregandu-§i mrejele §i
i-a chemat" (Matei 4, 21).

Doi Apostoli dintre cei doisprezece se numesc lacov.


m Unul este fiul lui Alfeu, pe care Evanghelistul Marcu il nu-
me§te lacov eel mic; iar altul este acesta, fiul lui Zevedeu §i
frate cu loan Evanghelistul. Evanghelistul Matei n-a zis pe
m
m lacov §i pe loan, fiii lui Zevedeu, ci pe lacov fiul lui Zevedeu
m §i pe loan, fratele lui, ca sa arate ca, dupa cum cei dintai
ucenici ale§i erau frah, asemenea §i cei chemad apoi tot frad
erau §i, deci, toti cei ce vor crede in lisus au datoria sa se iu-
beasca intocmai ca ni§te frad. Ca sa arate cat de mare era
sarada Apostolilor, evanghelistul spune ca ei i§i dregeau in
corabie mrejele lor. Din acest fel de oameni §i-a ales lisus W-
Hristos pe ucenicii Sai, singurii vazatori §i martori ai viedi Lui,
ai minunilor, ai patimirilor, ai ingroparii, ai invierii §i inaltarii
la ceruri, ai Pogorarii Sfantului Duh, propovaduitori ai dog-
melor evanghelice, povatuitori §i dascali a toata lumea.

„Iar ei indatZ, iZsand corabia $i pe tat&l lor, au mers


dup& El" (Matei 4, 22). ^5-4?

Cu aceea§i graba ca §i cei dintai Apostoli, auzind ei che-


to
marea, indata au lasat §i mrejele §i corabia §i pe tatal lor §i au
AH
mers dupa Hristos. Dar atunci au vazut ei oare intaia data pe to
Hristos §i pentru intaia oara i-a chemat El pe dan§ii? Poate ca
"m
§tiau mai dinainte despre lisus Hristos, dar, fara indoiala, acum
i-a chemat lisus pentru intaia oara, pentru ca numai in acest to
loc din Evanghelie gasim vorbindu-se despre chemarea lor, pe
care o pomene§te Evanghelistul Marcu. Pentru ce au parasit ei
pe tatal lor? Dupa cum se vede, el n-a crezut in Hristos; pen-
tru aceasta ei I-au urmat §i Mantuitorului, Care i-a chemat nu- to

il
••n TALCUIREA EVANGHELIEI
154

Pj;
mai pe dan§ii, §i au p^r^sit pe tatal lor, care n-a crezut, cin-
stind ei astfel mai mult pe Dumnezeu decat pe tat^l lor. Dupa
M cum lacov §1 loan ies din mare, tot a§a cei care au urmat lui
Si
Hristos ies din de§ertaciunea cea cu multe framantari a lumii;
ei parasesc corabia §i pe tatal lor, adica lucrurile cele strica-
cioase §i primejdioase ale vietii §i patimile trupe§ti; iar cei ce
n-au urmat lui Hristos, ca batranul Zevedeu, raman in mare §i
4^
in corabie, adica se framanta in lume§tile valuri ale vietii §i in
nestatornicia lucrurilor pamante§ti. Dupa ce Domnul a chemat
gsj* pe cei ale§i §i i-a facut pe ei dascali ai lumii, §i-a inceput pro-
%.v;
es povaduirea Sa pentru mantuirea oamenilor.
•jy
M „§i a str&b%tut lisus toatZ Galileea, mv&tand in sina-
e£it-
gogile lor $i propov&duind Evanghelia imp&r&tiei §i
t&nZduind toatM boala §i toat& neputinta in popor"
% (Mate! 4, 23).
m Sinagogile erau locurile in care se adunau evreii §i unde
citeau §i talcuiau dumnezeie§tile Scripturi. Intr-un ora§ erau
frt% mai multe sinagogi. A§adar in sinagogile din Galileea invata
W4
Domnul nostru, pentru ca toti sa auda invatatura Lui §i nimeni
s
e| sa nu poata sa-L invinuiasca pe El ca invata impotriva Legii si
a prorocilor. Pentru aceasta, mai inainte de rastignire, pe cand
■*M era judecat de farisei, El a zis lui Caiafa: „Eu am vorbit pe fa$

i lumii; Eu am invfyat mtotdeauna in sinagogZ §i in templu,


m unde se adunS. tod iudeii §i nimic nu am vorbit in ascuns"
(loan 18, 20). §i invata Stapanul tuturor si propovaduia Evan-
>,i?i
ghelia Imparatiei Lui, adica vestea ca s-a deschis oamenilor
>">! Imparatia cerurilor. Pentru aceasta zicea: „De acum vefi vedea
feS
cerul deschizandu-se §i pe ingerii lui Dumnezeu suindu-se §i
coborandu-se peste Fiul Omului" (loan 1, 51). Propovaduia
Evanghelia Imparatiei, adica dogmele mantuirii, tainele credin-
M tei, mvataturile faptelor bune, prin care omul se ridica de pe
pamant la cer si se face fiu si mostenitor al vesnicei fmparatii
a lui Dumnezeu. Cata deosebire intre cele intamplate cand
Dumnezeu a dat oamenilor Legea prin Moise si cand a propo-
vaduit Evanghelia Imparatiei! In muntele Sinai, unde S-a

mm

7
P
Kv V
DUMINICII A 2-A DUPA POGORAREA SFANTULUI DUH 155

pogorat Dumnezeu ca sa dea Legea, erau fulgere §i tunete, foe


arzand §i trambite rSsunand tare, muntele fumegand §i nor
M
des. In Galileea, unde Fiul lui Dumnezeu a venit §i a inceput
a propov^dui Evanghelia, sunt: chemarea caldS de invatator,
minuni cu iubire de oameni §i vindecari de orice boala in m
m
popor. In Sinai frica §i cutremur; in Galileea iubire §i pace. In M
>\-5' Sinai judecata §i osanda; in Galileea mila §i indurare. Prin
Moise s-a dat Legea; prin lisus Hristos ni s-au dat harul §i ade-
varul, de care sa rugam pe Milostivul Dumnezeu sa ne invred-
niceasca §i pe noi, cei ce marturisim §i credem invataturile
>•■-*' M
Evangheliei Sale. Amin!

As
An

■kki

%-V:

7
m

;ir si
&
Ll

.L,
<
Ik f

(V
Nuj\

'//

Gazania

t/)f(/ii(/ifC(( a c/oaa

(/((/) a (/^oyordrea tJ/d/ili/Au QDw/i

f (&/Ura cei ca/'e- nw so tny/u/eso c/& s/s/fa/J

fTivi/t
J C/Stt/l/lii
) -7
(j/ isus Hristos pana ast^zi cheamS pe oameni, zicand:
„ Venial dup% Mine" (Matei 4, 19). Dar niciun Andrei,
m.
'■ J-4-
Petru, lacov sau loan nu ascuM glasul Lui. lisus ne cheama
pana astazi, zicand: „VeniU la Mine tod cei ostenid ?i impo-
v&rad" (Matei 11, 28), dar nimeni nu vine la Dansul. Ne faga-
duie§te noua dumnezeiescul har al iubirii de oameni,
A%
'*j-A Vf.v
* v-
.^-v

DUMINICII A 2-A DUPA POGORAREA SFANTULUI DUH 137

spunand: „§i Eu v% voi odihni pe voi" (Mafei 11, 28), dar ni-
meni nu se supune cheiMrii dumnezeie§ti §i nici nu prime§te
vindecarea parinteasca de pacat. Oare a slabit cuvantul lui
Dumnezeu §i nu mai poate sa lucreze in inimile oamenilor,
precum lucra mai inainte? Nu! Pentru ca, dupa cuvantul pro-
-»-y- rocului leremia: „Cuvantul Meu nu este el, oare, ca un foe,
M. zice Domnul, ca un ciocan care sf&ramZ stanca?" (leremia 23,
29). Puterea pe care o avea cuvantul lui Dumnezeu pe cand 1-a
auzit intai Adam, dupa aceea Noe, apoi Avraam, Moise, pro-
rocii §i dupa dan§ii Apostolii are aceea§i putere pana in ziua
ht? de astazi §i in veacul veacurilor. Pana astazi el arde pacatul ca
focul precum ciocanul sfarama impietrirea inimii. Pentru ce,
dar, vin atatia pacato§i la biserica §i aud cuvantul lui m
Dumnezeu, insa raman neindreptad §i mor in pacatele lor?
M
i'X
Aceasta, frati cre§tini, se intampla din cauza nemgrijirii de
mantuirea sufletelor noastre. De orice lucru stricacios §i de
orice nimic ne ingrijim §i ne dam fata de el toata silinta, dar
pentru mantuirea noastra nu depunem nicio sarguinta.
Ascultati ce ne porunce§te Dumnezeu despre Legea Sa,
>'i"tV;•-> care trebuie sa fie cugetarea inimii §i gandirea sufletului nos-
fe
tru, atunci cand zice: „ Cu vin tele acestea, pe care fz le spun eu
astezi, sa le ai m inima ta $i in sufletul tau" (Deuteronomul 6,
6). Cre§tine, spune-mi adevarul: cugeti macar un ceas in fie-
care zi la invataturile §i poruncile Evangheliei lui Dumnezeu?
Te gande§ti macar un ceas in fiecare saptamana la poruncile
lui Dumnezeu? Tu zici, poate, ca te rogi §i dimineata §i seara.
Dar cum este rugaciunea ta? De multe ori, in timp ce gura ta
graie§te cuvintele rugaciunii, mintea ta se gande§te la diferite

p?*' pacate, iar tu crezi ca te-ai rugat §i ai purtat grija de mantuirea


ta. Prin acest fel de rugaciune tu faci un mare pacat. Tu zici,
poate, ca mergi la biserica. Intr-adevar mergi, dar duci acolo
tirf-
numai trupul tau, iar mintea ta ramane acasa, la negotul, la tre-
"nk
burile §i la grijile tale pamante§ti. Mergi la biserica, dar in loc
sa-ti atinte§ti mintea la Dumnezeu, vorbe§ti cu cei care stau WH

inaintea ta §i, de multe ori, fara nicio frica, faci §i alte neoran-
duieli in timpul sfintelor slujbe.
& ar u fii wi 'Iv

|4

fA
•'

(jcizania

Q)twii/iccu a c/o((a

c/fffia t£ocjorarea <Jjfafitcclcw Qdw/i

f&csitr/iy eel' care/ /a/, so l/u/r/ycso c/o sa//e/J


0

> crest/'/u.
> J

isus Hristos pana astazi cheama pe oameni, zicand:


tS „ Veniti dupd. Mine" (Matei 4, 19). Dar niciun Andrei,
Petm, lacov sau loan nu asculta glasul Lui. lisus ne cheama
pana astazi, zicand: „ Veniti la Mine tod cei ostenid §i impo-
vZrad" {Matei 11, 28), dar nimeni nu vine la Dansul. Ne faga-
duie§te noua dumnezeiescul har ai iubirii de oameni,
DUMINICII A 2-A DUPA POGORAREA SFANTULUI DUH 157

spunand: „§i Eu vd. voi odihni pe voi" (Matei 11, 28), dar ni-
meni nu se supune chemarii dumnezeie§ti §i nici nu prime§te
vindecarea parinteasca de pacat. Oare a slabit cuvantul lui
Dumnezeu §i nu mai poate sa lucreze in inimile oamenilor,
precum lucra mai inainte? Nu! Pentru ca, dupa cuvantul pro-
rocului leremia: „Cuvantul Meu nu este el, oare, ca un foe,
zice Domnul, ca un ciocan care sfdramZ stanca?" (leremia 23,
29). Puterea pe care o avea cuvantul lui Dumnezeu pe cand 1-a
auzit intai Adam, dupa aceea Noe, apoi Avraam, Moise, pro-
rocii §i dupa dan§ii Apostolii are aceea§i putere pana in ziua
de astazi §i in veacul veacurilor. Pana astazi el arde pacatul ca
focul precum ciocanul sfarama impietrirea inimii. Pentru ce,
dar, vin atatia pacato§i la biserica §i aud cuvantul lui
Dumnezeu, insa raman neindreptati §i mor in pacatele lor?
Aceasta, fra^i cre§tini, se intampla din cauza neingrijirii de
mantuirea sufletelor noastre. De orice lucru stricados §i de
orice nimic ne ingrijim §i ne dam fa^a de el toata silin^a, dar
pentru mantuirea noastra nu depunem nicio sarguinta.
Ascultad ce ne porunce§te Dumnezeu despre Legea Sa,
care trebuie sa fie cugetarea inimii §i gandirea sufletului nos-
tru, atunci cand zice: „Cu vin tele acestea, pe care fi le spun eu
ast&zi, s% le ai in inima ta §i m sufletul t&u" (Deuteronomul 6,
6). Cre§tine, spune-mi adevarul: cuged macar un ceas in fie-
care zi la mvataturile §i pomncile Evangheliei lui Dumnezeu?
Te gande§ti macar un ceas in fiecare saptamana la pomncile
lui Dumnezeu? Tu zici, poate, ca te rogi §i dimineata §i seara.
Dar cum este rugaciunea ta? De multe ori, in timp ce gura ta
graie§te cuvintele rugaciunii, mintea ta se gande§te la diferite
pacate, iar tu crezi ca te-ai rugat §i ai purtat grija de mantuirea
ta. Prin acest fel de rugadune tu faci un mare pacat. Tu zici,
poate, ca mergi la biserica. Intr-adevar mergi, dar duci acolo
numai tmpul tau, iar mintea ta ramane acasa, la negotiil, la tre-
burile §i la grijile tale pamante§ti. Mergi la biserica, dar in loc
sa-U atinte§ti mintea la Dumnezeu, vorbe§ti cu cei care stau
inaintea ta §i, de multe ori, fara nicio frica, faci §i alte neoran-
duieli in timpul sfintelor slujbe.
3s**

158 CAZANIA
a-*

„Toate hotZrarile Lui $i poruncile Lui, pe care fi ie spun


eu astazi, sZ le paze$ti tu §i fiii tZi §i fiii fiilor tai" (Deuterono-
mul 6, 2), ne pomnce§te Sfanta Scripture. Cre§tinilor, spuneti
adevSml: mv^tati voi pe fiii vo§tri Evanghelia lui Dumnezeu? m

Le ar^tati lor cate §i care sunt poruncile lui Dumnezeu? Prin fr&
prorocul Sau, Dumnezeu ne invata zicand: „Sa le sade$ti m fiii
tai §i sa vorbe§ti de ele cand §ezi in casa ta, cand mergi pe
cale, cand te culci §i cand te scoli" (Deuteronomul 6, 7). Legea
at'?
IS Domnului, deci, se cuvine s-o ai in gura ta pentru fiii tai §i
cand mergi pe drum, §i cand te culci in patul tau, §i cand te
scoli. Dar cine din voi graie§te despre invataturile Evangheliei
lui Dumnezeu, cand §ade in casa sa, sau in casa prietenului
sau? Cine dintre voi cugeta la poruncile lui Dumnezeu, cand
merge pe drum sau se cuka in patul sau, ori cand se scoala?
*■*-. §i pe care din ele le-a pazit, sau pe care le-a calcat? Cine macar
in fiecare zi se gande§te la mantuirea sufletului sau? Bogatul,
dedat la desfatari §i la desertaciuni, niciodata nu-§i aduce amin-
•X*
te de ceasul mortii lui. Saracul, alergand ici §i colo, ca sa-§i
implineasca nevoile de fiecare zi, uita cu totul de ziua Judeca-
tii. Me§terul de nimic altceva nu se ingrije§te, decat cum sa-§i
termine mai repede lucrul sau §i sa ca§tige cat mai mult. La
suflet, la viata ve§nica, la infricosatoarea Judecata, la Imparapa

cemrilor §i la chinurile ve§nice nu se gande§te nimeni, de ele
nimeni nu se ingrije§te. Mintea tuturor este aplecata la desfa-
't.'i*.
%3 tarile trupului §i la bani, cum graie§te §i psalmistul, zicand:
®S „Domnul din cer a privit peste fiii oamenilor, sa vada de este
eel ce intelege, sau eel ce cauta pe Dumnezeu" (Psalmii 52, 3)
m.*,
insa nu a aflat pe niciunul in acest fel, pentru ca, iata jofi s-au
ahatut, impreuna netrebnici s-au facut; nu este eel ce face
bine, nu este pana la unul" (Psalmii 52, 4). Toata grija §i sar-
guinta din zi §i din noapte sunt pentm desfatarile trupului §i
pentru de§ertaciunile pamante§ti, iar pentru mantuirea sufletu-
lui nu este nicio grija, niciun gand, nicio aducere aminte.
ft* *■■
Din aceasta pricina se impietre§te inima noastra §i nu mai
•:i
poate primi lumina cuvintelor §i invatdturilor lui Dumnezeu. v
&%
Din aceasta pricina, cuvantul Evangheliei se face in noi nero-
•k
ditor, de§i cuvantul lui Dumnezeu este lumina cereasca, dupa
DUMINICII A 2-A DUPA POGORAREA SFANTULUI DUH 159
i
cum spune prorocul David, zicand: „F&clie picioarelor mele
m este legea
... Ta $i luminti
^...... cZrMlor mele" (Psalmii 118, 103). Cand
rSsare lumina soarelui, dacS aflS u§a deschisa, sau fereastrS la
casS, intrand, lumineazS §i mcSlze^te tot ce este iMuntrul
m
Ir*"
casei, iar dac^ nu va afla niciun loc sS intre, lumina soarelui
,4-^
'U
se mapoiaza §i casa aceea ramane rece §i intunecoasa. In fie-
care zi se propovaduie§te cuvantul Evangheliei lui
Dumnezeu, spunandu-ne: „Luati seama la voi m§iv&, s2 nu se
mgreuieze inimile voastre de mancare §i de bautura $i de gri-
jile vietii, §i ziua aceea sa vina peste voi fara de veste" (Luca
m
21, 34). Drept aceea „privegheati dar in toata vremea mgan-
du-va" (Luca 21, 36). Iar prorocul Isaia ne spune: „De vep' vrea
§i de Ma veti asculta, bunatatile pamantului vetf manca. Iar de
M
nu veti vrea §i nu Ma veti asculta, atunci sabia va va manca,
^r-
cad gura Domnului graie§te" Qsaia 1, 19-20). Cand vor cadea M
in auzul nostru aceste invataturi, trebuie sa treaca pana in
adancul sufletului §i sa-1 lumineze pe el; dar ele nu afla nicio
§.
ascultare, niciun loc de trecere, pentru ca tot sufleml este plin
de mandrie §i de de§ertaciune. De aceea sufletul nostru ra-
mane neluminat §i intunecat, iar inima ramane rece la cele
m
n dumnezeie§ti; lumina sfintelor invataturi n-a gasit niciun loc
ftm
prin care sa poata patrunde in sufletul nostru.
Dumnezeu,7 fiind nemarginit
O in milostivire,' nu vrea moar-
tea celui pacatos, ci intoarcerea lui. Pentru aceasta, milostivin-
du-se, El treze§te cugetul nostru, prin Duhul, pe Care, zice vV
J ^ . 1 . . 1 ^ ....... .1
dumnezeiescul Apostol, Dumnezeu 11 trimite in inimile noas-
tre, strigand: „Avva Padnte!" (Romani 8, 15) marturisind duhu- Mi*
lui nostru ca suntem fii ai lui Dumnezeu. Dar Dumnezeu mai
trimite totodata in inimile noastre §i pe „Duhul Fiului Sau"
(Galateni 4, 6), care striga nu numai Awa, adica Parinte, ci
„De$teapta-te eel ce dormi $i te scoala din mo pi $i te va lumi-
PI na Hristos" (Efeseni 5, 14). II trimite pe acesta, nu marturisind
ca suntem fii ai lui Dumnezeu, ci mustrandu-ne pe noi §i zi-
'43,r.
cand ca suntem fii ai diavolului. Mustrarea cugetului, pe care
uneori o simte insu§i pacatosul impietrit la inima, este un glas
al Sfantului Duh, care graie§te nu in urechi, ci in inima lui, m-
trebandu-l pana cand are de gand sa traiasca in pacat? Batra-
m 0
Ml ^
•x-^xP 'xim.
&i
■fi*'
160 CAZANIA

netjele au sosit, boala 1-a impresurat, moartea este la u§a; de§-


s
teapta-te din somnul pacatului, scoala-te din faptele cele
0i moarte ale faradelegilor tale §i atunci va rasari in inima ta
£*&
lumina harului lui lisus Hristos, precum zice Apostolul Pavel:
ml
„De§teapt£-te eel ce clormi $i te scoalS. din moid §i te va lumi-
na Hristos" (Efeseni 5, 14). Prin aceste cuvinte Duhul adeva-
w mlui il cheama §i il mdeamna la pocainta. Pacatosul insa i§i
intoarce fata sa §i nu prime§te chemarea glasului Duhului
Sfant. Nebunia pacatosului, care i§i mchide urechile sale la
glasul Sfantului Duh, cand il striga §i zice catre dansul: „De§-
i teapta-te eel ce doimi $i te scoala din moid $i te va lumina
Hristos" (Efeseni 5, 14), este mai mare decat nebunia bolnavu-
lui care nu asculta de doctor §i refuza doctoriile pentru vinde-
carea trupului sau. Bolnavul supara pe un om, pe doctorul
$^¥ sau; pacatosul intristeaza pe Duhul eel Sfant, adica pe Dumnezeu.
Bolnavul, daca va muri, pierde o viata pamanteasca; paca-
tosul, daca va ramane in pacat, pierde Imparatia cerurilor.
Prin pildele din Evanghelie cu cei doi bogati, Mantuitorul
ne-a aratat noua cum pedepse§te Dumnezeu pe cei ce nu
poarta grija nicidecum de mantuirea lor ci, uitand cu totul ca
•4^,
au suflet, nu iau aminte la chemarea §i la glasul Sau. Dintre
^ .-iKJ
VCv' ace§ti doi bogati, unul era stapanit de grija holdelor, a roade-
&£ lor, a hambarelor, a desfatarilor trupe§ti; de acestea h era plina
m.
toata mintea §i toata inima lui; pentru acestea era toata truda
m
lui, toata grija §i toata sarguinta lui. „El cugeta in sine, zicand:

W£ Ce voi face, ca n-am unde sa adun roadele mele? $i a zis:


Aceasta voi face: Voi strica jitnitele mele $i mai man le voi zidi
$i voi strange acolo tot graul §i bunatatile mele; $i voi zice
*A sufletului men: Suflete, ai multe bunatad stranse pentru muld
ani; odihne§te-te, mananca, bea, vesele$te-te" (Luca 12, 17-19).
Dar Dumnezeu mustra necugetarea §i nebunia lui, zicand;
£5
$1 „Nebune!" Bogatule nebun §i fara de minte, te gande§ti ca vei
trai multi ani, indulcindu-te de bunatatile tale? Pe nea§teptate
a
iPA iti va fi secerata viata ta, cad „m aceasta noapte vor cere de
la tine sufletul tau", adica in aceasta noapte vei muri; „ cele ce
->tf;
'g^ ai pregatit ale cui vor fi?" (Luca 12, 20) Cine le va mo§teni?
Vc*: Auziti, frati crestini, cat de mfrico§ata i-a fost osanda! Mustrare

w
9

M M
;Sfe w
%
DUMINICII A 2-A DUPA POGORAREA SFANTULUI DUH l6l
I
H ^
&:*i
WA groaznic^, moarte napraznicS, niciun mo§tenitor. Acesta este
fc*.,
W^v sfar§itul celor care aduna pentru bunul lor trai §i n-au nicio
- - ■ ' ' ■ - - -
grija a-§i impodobi sufletul lor prin bogatia faptelor bune §i a
harului lui Dumnezeu. „A^a se mtampla. cu eel ce-§i adunS.
comori sie$i §i nu se imbog&le§te in Dumnezeu" (Luca 12, 21),
ne spune !nsu§i Mantuitorul Hristos.
Celalalt bogat avea masa imbel§ugata, in toate zilele,
imbracaminte scumpa, jocuri, cantared, desfatare trupeasca §i
nemilostivire fara masura. impietritul cu inima vedea in fiecare
zi pe Lazar: gol, flamand §1 plin de rani, zacand inaintea portii
lui; vedea §i cainii care-i lingeau ranile, dar niciodata nu i s-a
d-*:
facut mila de dansul. §1 care i-a lost sfar§itul? A murit bogaml
§i 1-au dus diavolii dupa aceea in chinurile iadului cu vapai §i
0
foe atat de mare, incat aprinzand setea in inima lui, se ruga
1
pentm o picatura de apa strigand: „PMnte Avraame, fie-fi mil&
de mine §i trimite pe Laz£r sd-§i ude varful degetului in ap3. $i
s3-mi idcoreasca limba, edei m& chinuiesc in aceastS. vdpaie"
{Luca 16, 24). In acest chip sunt chinuiti tod cei ce uita de
mantuirea lor sufleteasca §i se cufunda in desfatarile trupului.
Mare §i necugetata este nebunia pacatosului! Atata stra-
danie §i grija sa ca§tige pe pamant case mari §i frumoase, in
care nu numai ca nu §tie daca va locui, dar nici daca va ajunge
sa intre in ele, iar pentru loca§ul eel nefacut de mana §i ve§nic,
care este in ceruri, el nu are nicio grija. Cu mii de osteneli §i
de dureri mari aduna bogade pe pamant, dar pentru cine
aduna nu §tie; pentru bogatia cea din ceruri, care este ve§nica,
nu are insa niciodata vreo grija, nici eel putin nu-i trece prin
minte despre ea; pentru trupul eel stricacios atata osteneala,
iar pentru sufletul eel fara de moarte atata dispret §i nepasare!
am.

Frati cre$tini, a
4X*-,
Straini suntem toti pe pamantul acesta. Astazi traim, maine
murim; astazi pe pamant, maine in iad. Oare cum trebuie sa
sirs se poaite eel aflat in strainatate, cand trebuie sa se intoarca in
patria sa? Oare i§i leaga el inima sa de bunatatile locului strain? -1
Oare ii
ix fuge vreodata
v x v-v_x*j<aL<a, din
\_xxxx minte
xxxxxxl^ amintirea
<axiinxLXi v^<a patriei
jpauiiti sale?
oait; Pentru
j. ciiu u
ce noi, strain! fiind in lumea aceasta §i a§teptand din ceas in
m
4—
162 CAZANIA

ceas mutarea noastrS in patria unde sunt parintii, mo§ii §i i":


stramo§ii no§tri, ne cufundam mintea §i inima in bunatStile pa-
Wp mantului acestuia §i uitam cu totul de patria noastra cea ce-
reasca? .4:^
+->
■m Cunoscand deci, frati cre§tini, cat de pagubitoare este ne-
ingrijirea de sufletul nostru §i de mantuirea noastra, sa ne gan-
dim cu toata intelepciunea §i sa incepem de astazi mainte sa
,-r\f ne mgrijim de sufletul §i de mantuirea noastra. Sa ne aducem
aminte in fiecare zi de Infrico§atoarea Judecata a lui Dumnezeu 4'

:J?£ §i de rasplata ce ne a§teapta: de imparatia cea ve§nica §i de


chinurile cele fara de sfar§it. Sa ne cercetam pe noi in§ine, in
fiecare zi, §i sa vedem care porunca a lui Dumnezeu am tre-
cut-o cu vederea, cata pocainfa am aratat §i ce fapta buna am
M savar§it. Sa nu treaca nicio zi fara sa ne gandim la invataturile
0%
fry privitoare la viata cea ve§nica, fara sa ne mgrijim de sufletul
nostru, fara sa ne aducem aminte de Ziditorul §i Facatorul nos- It
'■» .
m
0P tru. Astfel, vietuind §i ca ni§te straini socotindu-ne pe acest pa-
mant, sa adunam in cer, ca intr-o vistierie ve§nica, faptele
noastre bune din aceasta viafa trecatoare, pentru timpul cand
va veni ceasul mortii noastre. Atunci, bucurandu-ne §i veselin-
du-ne, vom pleca de pe acest pamant strain §i cu multe ispi-
•»,V-K I
tiri §i necazuri §i ne vom muta in patria noastra ve§nica, in lo- 0X

ca§urile sfintilor, in cetele mgerilor, in slava Dumnezeirii, pe A- ^


04
pM
■ps&ti care fie ca tofi sa le dobandim, in Hristos lisus Domnul nostru,
a Cami slava §i stapanire este acum §i in vecii vecilor. Amin!

7SU
■01

m
M
■Wj

[£0*0% ■ *4*0*^45:4. v.....


5r<
m
m
m rma m n f*^
jM. Q

*1*
m. %

sS n
S:*? ■ji^'

fe
<r '•;■■ '
5s>i

j
v
\
Hi
y

i» ^
f/a/c(firea a/uj/e/iei

^u/ni/ilcu a freia

c/(f/)a t/^ocjordrea ijjafi(((/ui Q^ct/v

SiS- cf p J23-SSJ

Sfixrti c/w/i/ti.
5:4 I fanta Evanghelie care s-a citit ast^zi cuprinde multe

■fa* v_y invataturi folositoare sufletului. in aceste mvataturi


evanghelice ale Mantuitorului nostm lisus Hristos vedem mai
m
intai cum trebuie sa fie sufletul omului, pentm a nu-1 lua in
stapanire patima iubirii de argint. Dupa aceea, dumnezeiescul
/s
Invatator inalta inima omeneasca de la grijile fata de lucmrile
W4
pamantesti, care o framanta adesea atat de mult, §i aprinde in
m suflet increderea desavar§ita in iubirea §i purtarea de grija a lui
pH
m
m
Ti&r -

if'i
164 TALCUIREA EVANGHELIEI

Dumnezeu pentru om. Deci ascultati cu luare-aminte §i cu


toata evlavia aceastS cereascS invat^tura.

„Zis-a Domnul: Lumin&torul tmpului este ochiul;


de va fi ochiul t&u curat, tot trupul t%u va ft luminat"
(Matei 6, 22).

*y-$ Ochiul este organul eel mai delicat §i eel mai msemnat al
tmpului omenesc. El este mtocmai ca o fereastra prin care
omul prive§te in lumea mconjuratoare §i ia cunostinta de tot
0 ce exista. De aceea se zice ca ochiul este lumina tmpului §i ca
.4^ de va fi ochiul tau curat, adica sanatos, tot tmpul tau va fi
w
luminat.
r.
„Iar dac& ochiul t2u va fi r%u, tot trupul t2u va fi
m
mtunecat. Deci, dac2 lumina care e in tine este intune-
ric, dar intunericul cu cat mai mult!" (Matei 6, 23).

11 Daca va fi ochiul tau rau, adica bolnav, tot tmpul va fi

p intunecat, adica orice mi§care a tmpului tau va fi nemdema-


natica §i in nesiguran^a, asemenea mi§carilor pe care le facem
noaptea sau intr-un loc mtunecos. A§adar, daca ochii tai, care
sunt lumina tmpului tau, sunt mtunecati, cat de nesigure §i
stanjenite vor fi mi§carile tmpului in mtuneric, care este mtele-
sul acestor cuvinte? Prin ochi se mtelege mintea omului, fiind-
ca mintea prime§te ceea ce vede §i aude, iar tmpul, potrivit
starii de lumina sau mtuneric ce se gase§te in mintea omului,
p
porne§te fie spre fapte luminoase, adica spre fapte bune, fie
w^? spre fapte mtunecate, adica spre fapte rele §i urate. intelesul
mtreg al acestor cuvinte este acesta: povapaitor al §ederii sau S0
tit; al lucrarii tmpe§ti este mintea. De va fi mintea ta curata si fara
rautate, atunci lucrarile tmpului tau vor fi bune §i placute lui
m Dumnezeu. Iar de va fi mintea ta rea, atunci toate faptele tm-
A«i
jg pului tau vor fi rele §i neplacute, cad daca mintea ta, pe care
ti-a dat-o Dumnezeu spre luminarea §i povatuirea ta, se va
P
mtuneca de gandurile cele rele, atunci cu atat mai mult vor fi
mtunecate §i nestavilite lucrarile §i poftele tmpului tau, care
sunt mtuneric, fiindca pornesc §i due totdeauna la pacat. Cand

40;
40,40
mm
XStLiS.^
r
*?M

m
DUMINICII A 3-A PUPA POGORAREA SFANTULUI DUH 165
M

carmaciul corabiei i§i va pierde lumina trebuitoare a mintii, cat


*;+■
de pierduti vor fi atunci §i cordbierii condu§i de dansul! Cand
mintea omului va cugeta nemcetat la lucruri rele, faptele omu- 1%
lui, fara indoiala, vor fi §i ele pangarite §i nedrepte, pentru ca
mintea povapiie^te, mintea carmuie§te, iar faptele urmeaza m
Is
comanda mintii. Cum sunt gandurile mintii, a§a sunt §i faptele
M-f" omului. Pentru aceasta este nevoie ca toata grija noastra s-o
0
ivy avem pentru pazirea curateniei §i nerautatii mintii noastre. §i
intrucat Domnul Hristos ne-a facut sa mtelegem ca m cuvin-
tele acestea este vorba despre un povatuitor §i un povatuit,
adica despre minte §i trup, ca sa nu ne in§elam §i sa gandim
m
ca vom putea darui mintea noastra lui Dumnezeu, iar trupul
■f »4,',
nostru de§ertaciunilor, slujind astfel la doi stapani, El a spus in
continuare:

„Nimeni nu poate s& slujeascZ la doi domni, c2ci


sau pe unul il va un §i pe ceMalt 11 va iubi, sau de unul
m
P se va lipi §i pe ceMalt f/ va disprepii; nu putetf s2 slujid
lui Dumnezeu §i lui mamona" (Matei 6, 24).

tl Nimeni nu poate sluji la doi stapani, care sunt potrivnici


unul celuilalt, adica lui Dumnezeu §i lui mamona. Mamona
■TtM £11
este un cuvant sirian, care inseamna bogatie, vistierie cu bani
ca§tigati in mod necinstit. Asemenea bani sunt socotiti de po-
poml nostru „ochiul dracului", cand se spune ca „banul este
ochiul dracului", fiindca banii sunt prima ispita a diavolului m
pentru oameni. Dumnezeu este drept §i cere de la supu§ii Sai
savar§irea dreptatii, dupa cum ne spune prorocul David: „De
la Domnul pa$ii omului se mclrepteazS. $i calea Lui o va voi 'A.iV.

foarte" (Psalmii 36, 23). Mamona este nedrept §i sile§te pe su-


pu§ii sai sa faca lucrurile nedreptatii. Dumnezeu voie§te ca su-
m
pusul Sau sa fie drept §i milostiv; mamona voie§te sa fie ne-
■i^; drept §i nemilostiv. Dumnezeu porunce§te supusului Sau sa-§i
M
aiba atintita mintea §i inima la cer, iar mamona sa-§i dea §i
is
;-fc** mintea §i inima la cele pamante§ti. Pentru aceasta nu poate m
acela§i om sa slujeasca la amandoi, caci sau pe unul il va uri,
adica pe mamona, §i va iubi pe celalalt, adica pe Dumnezeu,

r
;^t^
h:c< .jv ~%VS
166 TALCUIREA EVANGHELIEI

|£|
^:-> sau se va lipi de mamona §i va uita pe Dumnezeu. Precum
!jj^i
t
ins^ ne lipim de mamona §i ne dep^rtam de Dumnezeu, tot
a§a §i cu aceea§i u§urinta, de vom vrea, vom uri pe mamona,
camia i-am slujit, §i vom iubi pe Dumnezeu.

„De aceea zic vou&: Nu v3 mgrijiti pentru sufletul


vostru ce vetf manca, nici pentru trupul vostru cu ce v&

vetf imbr&ca; au nu este sufletul mai mult decat hrana


•4ijri §i trupul decat imbr&c&mintea?" (Mate! 6, 25)

Sfanta Scripture ne spune ca „A luat Domnul Dumnezeu


pe omul pe care-1 Dcuse §i 1-a pus m grMina cea din Eden,
ca s-o lucreze §i s-o pMzeascZ" (Facerea 2, 15). De asemenea,
§i cand 1-a izgonit pe el din Rai, pentru pacatul savar§it, iara§i
i-a poruncit, zicand: Jn sudoarea fefei tale ifi vei manca pai-
nea ta" (Facerea 3, 19). Apostolul Pavel n-a incetat lucrul mai-
nilor sale in timpul propovaduirii, prin care se ajutora in tre-
buintele trupe§ti §i hranea pe cei ce erau impreuna cu el. De
aceea il auzim poruncind in numele Domnului lisus Hristos sa
ne hranim prin osteneala noastra, zicand pentru cei ce nu vor
sa munceasca: „Dac& cineva nu vrea s& lucreze, acela nici s2
nu m^nance" (2 Tesaloniceni 3, 10). Cum se face atunci ca
Domnul nostru pomnce§te sa nu ne ingrijim pentru viata
noastra? Altceva este alipirea vietii noastre de grija pentru hra-
na §i pentru haine §i altceva este munca ce se face pentru hra-
t--> na §i pentru imbracaminte. De aceea, Domnul Hristos n-a zis:
g sa nu va ingrijiti de hrana, de bautura §i imbracaminte, ci a zis:
sa nu va ingrijiti pentru viata voastra, adica nu va lipiti tot su-
fletul vostru de grijile vietii, de ce veti manca, de ce veti bea
§i cu ce va veti imbraca. Este vorba a§adar de grija §i silinta
pentru felul §i multimea hranei §i a imbracamintei. Omul cum-
ife
*&, patat se multume§te cu hrana simpla, de care are nevoie pen-
tru a trai, si cu imbracaminte atat cat sa-si acopere goliciunea
m.
jrX*
W.t
'•-;+ trupului sau. De aceea el se ingrijeste putin sau chiar deloc de
hrana si imbracamintea lui. Cei necumpatat si iubitor de pla- m

ceri insa cauta hrana multa si de multe feluri; haine multe, fru- •a
moase si de mult pret. De aceea toata inima lui este ocupata
* =■

DUMINICII A 3-A dupA pogorarea sfantului duh i67

-,- grija
de - •• - • nostru nu a zis
aceasta. Domnul • sa
- punem mainile

£r-T* noastre la piept §i sa §edem degeaba toata ziua, in nadejdea


ca El ne va trimite hrana, bautura §i imbracaminte, ci a zis sa
nu ne facem robi pantecelui nostru §i sa nu ne punem toata
mintea noastra numai in slujba trupului. De aceea ne-a spus
noua ca nimeni nu poate sa slujeasca la doi stapani care i§i
/Wi
sunt potrivnici. Sa nu ne facem robi ai pantecelui §i ai desfa-
tarii noastre trupe§ti, ci sa ne facem robi ai lui Dumnezeu §i
Stapanului nostru. Viata noastra este mai scumpa decat hrana
§i sufletul nostru este mai scump decat haina. Dumnezeu a
zidit trupul nostru §i a facut sufletul nostru. Oare Dumnezeu,
Care ne-a dat noua tot ce a fost mai cinstit §i mai scump vietii
noastre, nu poate sa ne dea §i pe cele mai mici §i mai de putin
pret, adica hrana §i imbracamintea?
yfM
„Pnvi(i la pZsMle cerului, c2 nu seam2n£, nici nu
secerZ, nici nu adun% in jitnite, §i Tat&l vostru Cel
ceresc le hr&ne§te. Oare nu suntetf voi cu mult mai
presus decat ele?" (Matei 6, 26)

Domnul aduce ca pilda pasarile cerului, adica pe cele ce


zboara in vazduh, despre care prorocul David ne spune ca
Dumnezeu le hrane$te, caci El „d& animalelor hrana lor §i pui-
lor de corb, care 11 cheamd pe El" (Psalmii 146, 9). A dat
m V-i
■•S aceasta pilda
e——u— despre cele —
mai —
mici pentru
7 • cele mai_ mari,
—' ca sS
— ^
te mustre cugetele oamenilor putin credincio§i. Vezi, zice lisus,
m
&>i pSsarile
i ce zboara
_ _ _ in vazduh? Acestea nici nu seaman^,; nici nu
secera, nici nu aduna in jitnite cum fac oamenii preocupati de
atatea griji; §i Tatal eel ceresc le hrane§te pe ele. Tu e§ti cu
m
mult deosebit de acestea. Tu e§ti cuvantator, ele sunt necuvan-
tatoare; tu e§ti nemuritor, ele sunt muritoare; tu e§ti stapan, ele
sunt roabe, caci ele sunt facute pentru tine, nu tu pentru ele.
Deci daca Dumnezeu le hrane§te pe ele, cu atat mai mult te va
hrani §i pe tine, eel ce e§ti imparatul lor. lar ca sa arate Domnul
Hristos neputinta omului §i desertaciunea grijilor lui, a intrebat:
S S
„§i cine dintre voi, mgrijindu-se poate sd adauge
staturii sale un cot?" (Mate! 6, 27)

Sol A -———— ——- - M■


m

168 TALCUIREA EVANGHELIEI


m

Oricat §i-ar pune mintea §i s-ar str^dui zi §i noapte, va pu-


tea, oare, cineva dintre noi sa-§i adauge trupului s^u un cot?
Nimeni, fiindcS nu istetimea mintii noastre, ci Dumnezeu
cre§te trupul nostru, iar noi nu simtim nicidecum cum create.
Nu vedem, oare, ca Dumnezeu, Cel ce face sS. creased trupul
nostru in chip atat de minunat §i de desavar§it, este Acela care
ne dS hrana si bautura de care noi ne ingrijim atat de mult?
p
„Iar de imbr&c2minte de ce v& ingrijiti? Luatf. seama
la crinii campului cum cresc: nu se ostenesc, nici nu
tore" (Mate! 6, 28).

De§arta socote§te Domnul lisus §i grija oamenilor pentru


*'>\ haine. Dupa cum pentru grija hranei a adus pilda pasarile ce-
rului, tot a§a, pentru grija hainelor, aduce ca pilda crinii cam-
pului, ca sa arate ca nu numai pentru cele insufletite poarta
M II
13 Dumnezeu grija, ci §i pentru ierburile pamantului. Deci, daca
pentru crin, adica pentru o floare, care se ve§teje§te a§a de
M u§or, Dumnezeu poarta grija §i o impodobe§te cu atata podoa-
ba §i frumusete, cu atat mai mult poarta El grija pentru imbra-
>♦#! camintea oamenilor, care sunt facud dupa chipul Lui. Dintre
toate ierburile, luandu-i pe crini, Ti da ca pilda, pentru ca ei
sunt cunoscup ca fiind drepp, albi si ridicati de la pamant, m-
chipuind dragostea, curatia si ridicarea deasupra lucrurilor pd-
mantesti. Dupa cum Domnul n-a zis cu privire la dobandirea
hranei sa nu muncim, sa nu semanam si sa nu seceram, ci a
zis numai sa nu ne ingrijim, tot asa si despre haine n-a zis sa
^t.
nu ne ostenim, sa nu toarcem, ci a zis numai: „De ce va ingri-
jiti?" Cand zice acestea, Domnul Hristos nu se gandeste la m-
cetarea ostenelilor in lucrarea pamantului ori la incetarea lu-
crarii mainilor, ci la incetarea multelor griji pentru lucrurile
cele pamantesti. Dorinta lui Dumnezeu este ca omul sa se in-
grijeasca intai de cele dumnezeiesti, nu de cele pamantesti; ca
sa slujeasca lui Dumnezeu, nu lui mamona, fiindca grijile noas-
tre, fara ajutorul lui Dumnezeu, sunt zadarnice, cad Domnul este
Cel ce le face pe toate. De aceea El ne zice si astazi tuturor: ce va
ingrijiti atat de mult pentru haine? Uitap-va cu luare-aminte la Pi
crinii campului; acestia nici nu se ostenesc, nici nu tore.

^ ' ' V tV'- *' ' V' " ^ rs-cw ■+ g : 4


^ ^ ^^<-^- zn ^ '&.' ^ ^^ j
-+, rrt
y-l*
*<4
DUMINICII A 3-A DUPA POGORAREA SFANTULUI DUH 169
;Ai€
c^-■ 4^—
„§i v2 spun vou& c& nici Solomon, m toatS. m&rirea
lui, nu s-a imbrZcat ca unul dintre acegtia" {Mate! 6, 29).

Prin felurite me§te§uguri se copiaza lucrurile din natura


inconjuratoare, dar niciodata nu se poate intrece frumusetea
lor. Cine dintre pictori a putut zugravi vreodata o haina alba Sfg
ca §i crinul? Vestit era Solomon in toate partile lumii pentru in-
S telepciunea §i pentru bogatia lui, cum ne spune Scriptura:
„Astfel Solomon a mtrecut pe fofi regii pamantului m bogatie
$i mtelepciune" (2 Paralipomena 9, 22). El msa iubea hainele
f|' albe ca pe unele ce erau semnele curatiei §i sfatuia pe oameni
sa poarte totdeauna haine albe, zicand: „Toata vremea ve§-
mintele tale s% fie albe" (Ecclesiastul 9, 8). El insu§i se tmbraca
cu haine albe. Dar mtelepciunea lui n-a aflat vreun me§ter §i
nici bogatia lui n-a gasit vreun mijloc pentru akatuirea unei
culori albe precum cea a crinului. Frumusetea crinului a biruit
toata slava lui Solomon. Cel mai intelept decat toti oamenii a
ramas mai prejos decat aceasta mica floare a campului, pentru m

ca lucrurile firii sunt fapturi ale lui Dumnezeu, iar cele facute
de me§teri sunt akatuiri ale oamenilor. Deci, aratand Domnul
ca slava lui Solomon este mai prejos decat frumusetea crinilor,
SS&^;
^cfA-,' aduce indat^ mustrare, zicand:

Jar dac2 iarba campului, care ast&zi este §i maine


se aruncZ in cuptor, Dumnezeu astfel o imbracZ, oare
nu cu mult mai mult pe voi, putin credincio§ilor?"
(Matei 6, 30)

Ce este crinul? O iarba a campului; astazi o vezi pe camp,


fM. V,.'
maine se usuca §i o arunci cu celelalte ierburi m foe. Daca
Dumnezeu impodobe§te a§a de frumos aceasta iarba treca-
toare a campului, meat podoaba ei covar§e§te frumusetea hai-
nelor prea slavitului Solomon, cu cat mai mult se va ingriji de
ifnbracamintea voastra! Voi sunteti zidirea Lui nemuritoare §i
ve§nic inchinatori ai Dumnezeirii Lui. Pentru voi a dat legi, a
randuit proroci, a trimis pe Fiul Sau in lume, a pregatit im-
paratia cea fara de sfar§it. Vedeti cata putere §i cata purtare de
tA-.
grija are Dumnezeu pentru iarba campului, care astazi este §i
-
Wk. Hi
tw*?- '> y ^ /n>- ^+ xv- ' ^Yiv.%-.v v^vfy-* y^v

170 TALCUIREA EVANGHELIEI

f% maine se usuca? Vedeti crinul atat de impodobit §i tot va mai


.^r
mdoiti ca Dumnezeu poate sS vS dea hrana necesarS §i im-
bracamintea de care aveti nevoie? Atunci, intr-adevar putina
este credinta voastra.

„Deci, nu ducefi grift, spunand: Ce vom manca, ori


<y£
\y
ce vom bea, ori cu ce ne vom imbr&ca?" (Matei 6, 31)

lata scopul §i intelesul cuvintelor Mantuitorului, care nu


zice sa nu ne ingrijim nicidecum sau sa §edem degeaba, a§-
teptand sa se pogoare din cer hrana §i imbracamintea noastra;
nu zice acestea, ci opre§te grija cea multa, voind ca oamenii
sa se elibereze de robia pantecelui §i de ostenelile multelor
griji de§arte pentru hainele de prisos. Pomnca aceasta au pa-
18 zit-o §i Sfintii Apostoli, care nu ne-au zis niciodata sa lepadam
orice grija, fiindca Dumnezeu ne-ar trimite noua din cer hrana
si imbracaminte, ci toata grija lor si-au dat-o in primul rand
iS
rugaciunii si propovaduirii evanghelice, randuind sapte bar-
■i--!S' bah sa le pregateasca cele de trebuin^a hranei, cum ne mcre-
dinteaza Faptele Apostolilor, zicand; „§i chemand cei doispre-
yj&j.
zece mulfimea ucenicilor, au zis: Nu este drept ca noi, l&sand
de-o pane cuvantul lui Dumnezeu, sS. slujim la mese. Drept
aceea, frafilor, cdutad §apte b&rbad dintre voi, cu nume bun,
plini de Duh Sfant si de intelepciune, pe care noi sZ-i randuim
la aceastd slujM. lar noi vom sDrui in nig&ciune $i in slujirea
cuvantului" (Faptele Apostolilor 6, 2-4), Asadar, grija cea multa
pentru cele trupesti si preocuparile prea mari fata de lucrurile
pamantesti nu ne sunt mgaduite.

„Cd dupd toate acestea se strdduiesc neamurile;


doar §tie Tatdl vostru Cel ceresc cd aveti nevoie de ele"
(Matei 6, 32).

Pentru acestea se straduiesc paganii, adica cei ce nu cred


2*=$
£i£
'-yx4- in adevaratul Dumnezeu si a caror minte este preocupata nu-
mai de mancaruri, bauturi si imbracaminte. Unii dintre ei, so-
cotind ca norocul sau intamplarea conduc lucrurile in aceasta
yA lume si necrezand ca Dumnezeu este Cel ce poarta grija de
cele necesare omului, se straduiesc, cat pot, ca sa-si adune cat
£*M

DUMINICII A 3-A PUPA POGORAREA SFANTULUI DUH 171

mai repede §i pe orice cale cele necesare traiului lor,


If
munc^; iar altii, nea§teptand judecata Domnului §i neavand
nadejde in invierea mortilor, i§i au toatS grija lor la placerile §i
*>-y. desfitarile vietii acesteia, zicand; sS mancam §i bem, pen-
■•u*.
M; tru ca maine vom muri. Dar nouS, cre§tinilor, care credem ca
it?. Dumnezeu poarta grija de tod §i a§teptam Judecata viitoare §i
via^a ve§nica, nu ni se cuvine sa vietuim a§a. w.
Noi, avand credin^a sfanta, se cade sa avem §i obiceiuri
sfinte. Domnul lisus ne spune sa credem in adevaratul Dum-
nezeu, Tatal nostru, Care §tie ca avem trebuin^a de hrana, de ,4^
bautura §i de imbracaminte; iar dragostea Lui cea atotvaza-
toare ne ocrote§te §i ne ajuta. Deci, ca un Dumnezeu Atotpu-
ternic, El poate orice; ca un purtator de grija pentru toate, El
§tie cele de care avem trebuintd; ca un Tata iubitor fata de fiii
Sai, El ne da cele de folos, §i ca un Dumnezeu indurator, El
ne sfatuie§te pe noi, zicand:

„C2utati mai intai hnp&iHtia lui Dumnezeu $i dreptatea


Lui §i toate acestea se vor acMuga vouU" (Matei 6, 33).

Cuvantul dreptate inseamna faptele cele bune. Aceasta m-


telegere o vedem in cuvintele lui lisus, cand spune: „Fericiti cei
ce flZmanzesc $i mseteazS. de dreptate" (Matei 5, 6) §i „Fericiti cei
piigonip pentru dreptate" (Matei 3, 10), adica cei ce sunt dornici
de fapte bune sau cei ce sunt prigoniti pentru faptele lor bune,

m care se savar§esc cu ajutorul lui Dumnezeu, fiindca Dumnezeu


este izvorul tuturor faptelor bune §i de la Domnul au oamenii pu-
terea de a face acestea. Sfatuindu-ne sa cautam mai intai impa-
ratia lui Dumnezeu §i savarsirea faptelor bune, Domnul nostru
lisus Hristos a adaugat: „$i toate acestea se vor adauga voua".
Daca vom cere de la Dumnezeu sa ne dea Imparatia Lui $i sa ne
invredniceasca sa savar§im fapte bune, El fagaduieste sa ne dea
pe deasupra §i hrana, bautura §i imbracaminte, zicand: Cre§tine,
.4^ cauta cele ceresti §i Eu iti voi da tie nu numai acestea, ci §i cele
m
W pamantesti. Nemuritor fiind tu, nu cere de la Mine mai intai
lucruri trecatoare, pamante§ti, ci cere mai intai Imparatia Mea §i
puterea de a savar§i in viata ta fapte bune §i Eu iti voi da tie, pe
langa acestea, §i toate bunatatile pamantului. Amin!
w* m
./swn.: w '&^KS£i*&££0*. f'-Tf* :'
Sai^aaS^^sS&WKWSJw*

$ M UW IHPSI

■i 4-

&
A
f

■ -

' n!
V* -
t ■_.

fe

V-
h
>
M
jt'Si
M

%z*-.
1

:*■'**

Gaza//ia

'^Zt
G^ianinicu a tf^eia
im
•rx*
Znk
c/iffia t£ogordrea Gjfdntaliw Qda/v
A
f<c/////)o/r/oa ff//)//'(ic/e a/ym/J

Zfi/Hlfl Cf&itilll,

/ ti auzit din Sfanta Evanghelie de astazi ca nimeni nu


■~*M C I poate sluji la doi domni. Nimeni nu poate sluji §i lui
Wt.
Dumnezeu §i lui mamona, adicS lui satana, mtrucat eel ce
crede in Dumnezeu nu mai este rob al iubirii de argint, iar eel
ce se face rob al iubirii de argint, acela nu poate fi credincios
ivm lui Dumnezeu. Dumnezeu ne porunce§te sa cautlm Imparatia

DUMINICII A 3-A PUPA POGORAREA SFANTULUI DUH 173

m Lui, dar noi cautam argintul; Dumnezeu ne spune sa ne ingri-


jim de indreptarea noastra pe calea faptelor bune, dar noi,
i*
noaptea §i ziua, nu ne mgrijim decat sa adunam bani. Daca
m
vom sluji Lui, Dumnezeu ne fagaduie§te nu numai bunatatile
cele cere§ti, ci §i pe cele pamante§ti; noi msa ne facem robi
iubirii de argint §i nadajduim de la averea aceasta pamanteasca
tot binele §i toata fericirea noastra. Pentru aceasta sa ascultam
ce ne spune Apostolul Pavel, graind: Jubirea de argint este
rMZcina tuturor relelor si cei ce au poftit-o cu infocare au r£-
t&cit de la credinik §i s-au strZpuns cu multe dureri" (1 Timotei
6, 10). Deci, dupa aceasta dumnezeiasca invatatura, iubirea de
argint este mama tuturor rautatilor; ea aduce ratacirea §i m-
departarea omului de la credinta, iar mai pe urma strapunge
& inima omului cu dureri multe, ca o sabie ascutita. Sunt atat de
5f%;
4^ mari aceste rautati incat par de necrezut; dar sa le cercetam cu
de-amanuntul §i vom vedea ca sunt adevarate.
Sa cercetam, mai intai, care sunt suferintele ce chinuiesc
inima iubitorului de argint. Acesta ravne§te ca totdeauna sa
adune bani cat mai multi §i sa nu cheltuiasca niciun banup
Dore§te sa vada pe mamona, adica banii, totdeauna inmul-
tindu-se §i niciodata rmputinandu-se. Aceasta voie§te, aceasta
dore§te, pentru aceasta arde inima lui. Deci el se lipse§te
nemcetat, se chinuie§te rau; locuie§te in camara stramta; se
imbraca cu haine ponosite; de zgarcit, mananca ce gase§te; se
supara §i se amara§te pentru orice ban cheltuit. lata in ce fel
iubitorii de argint sunt cuprin§i de chinuri multe. Ca sa adune
bogatie, nici ziua nu se lini§tesc, nici noaptea nu se odihnesc.
Se urea in munti, se pogoara in adancurile pamantului, tree
rauri §i mari, alearga in toate locurile, se framanta in tot cea-
sul cum sa inmulteasca banii, iar cand nu-§i pot inmulti boga-
tiile cum poftesc, atunci inima lor este impunsa de intristare §i
necaz; §i cand i§i pierd banii, atunci, cu adevarat, sabie cu
doua tai§uri trece prin inima lor, facandu-i sa suspine, sa se
tanguiasca §i sa patimeasca dureri. §i acestea sunt numai o
parte din chinurile iubitorilor de argint.

S3 Iubitorii de argint se ratacesc msa §i de la credinta. Omul


credincios crede ca numai Dumnezeu este Atotputernic; iubi-
>b.«
V-+
174 CAZANIA
^•,V

toml de argint crede insS ca banii sunt atotputernici. Omul


credincios crede ca numai Dumnezeu poate sS-l izbaveasca
din toata nevoia §i ispita; iubitorul de argint crede insa ca prin
fe4 bani i§i impline§te toate dorintele §i i§i satisface toate nevoile.
lata deci cum se ratacesc de la credinta iubitorii de argint.
Cand vorbim de iubitorii de argint §i de ratadrea lor, fara sa A"*
vrem, ne vine in minte pilda lui luda, care, pentru treizeci de
arginti, s-a lepadat de credinta in Hristos §i L-a dat la moarte.
Iubitorul de argint, pentru a ca§tiga bani, osande§te, vicle-
ne§te, in§eala, minte, clevete§te, napastuie§te, fura, nedrepta-
te§te, vrajma§e§te, jura stramb, da pe altii la moarte §i multe
alte pacate face. Dar acestea nu sunt inca toate rautatile; pe
langa ele mai sunt §i altele mult mai mari §i mai grele, pentru
ca iubirea de argint este radacina tuturor rautatilor. Pacatul nu
este nimic altceva decat calcarea legii dragostei fata de Dum-
nezeu §i fata de oameni. Jn aceste dou& porunci se cuprind
toatZ Legea $i prorocii" (Matei 22, 40). Jar dnta poruncii este
dragostea din inimZ curatd" (1 Timotei 1, 5), ne spune Apos-
tolul Pavel. Dragostea este radacina tuturor bunatatilor; pentru
aceasta a semanat-o Dumnezeu in inimile noastre, cum ne
spune Sfantul Apostol Pavel, zicand: Jubirea lui Dumnezeu s-a
v&rsat m inimile noastre, prin Duhul Sfant, Cel ddruit nou%"
(Romani 5, 5). Dragostea este radacina, iar ramurile, florile §i
roadele ei sunt faptele bune. Daca dezradacinezi din pamant
pomul roditor, pamantul tau nu rode§te nimic altceva decat
numai spini §i palamida. Daca dezradacinezi din inima ta rada-
m
cina dragostei, toate faptele tale nu sunt altceva decat
faradelegi §i pacate.
Dar cine este omul acela care a dezradacinat din inima lui
'*■% radacina dragostei sadita de Dumnezeu? „Cine are bogjia
lumii acesteia §i se uitd. la fratele sMu care este m nevoie §i i§i
inchide inima faj de el" (1 loan 3, 17), ne spune Sfantul Evan-
ghelist loan, pentru ca este cu neputinta ca intr-un astfel de
m om sa mai ramana dragostea lui Dumnezeu. Deci nimeni altul, m
,+&£
ci numai iubitorul de argint are bogatia lumii acesteia, adica
bani, aur, argint; acesta vede pe fratele sau sarac, pe flamand,
pe msetat, pe eel gol, pe strain ori pe bolnav §i i§i inchide

v.>
*Ti DUMINICII A 3-A PUPA pqgorarea sfantului duh 173

inima fa^a de ei §i nicidecum nu-i miluie§te. Vede uneori pe


$■:. femeia vaduva §i saraca, impovarata de multi copii mici, care
^4
plang de foame §i tipa de frig; are bogada lumii acesteia §i ar
putea sa aline, sa vindece aceste suferinte §i sa izbaveasca
fi^ aceste suflete de moarte, insa i§i mchide inima lui nemilostiva
§i se face orb, surd §i neputincios. lata deci cum iubitorul de
%s' argint a dezradadnat din inima lui dragostea, adica radacina
tuturor faptelor bune.
Sa nu credeti ca un astfel de om, care nu iube§te pe fra-
i
tele lui, ar iubi cumva pe Dumnezeu, pentru ca aceasta este
cu neputinta, dupa cum ne incredinteaza Sfanml Evanghelist
loan, zicand: „Cel ce nu iube$te pe fratele sau, pe care 1-a va-
zut, pe Dumnezeu, pe Care nu L-a vtizut, nu poate sZ-L iu-
M beascZ" (1 loan 4, 20). Goala este inima lui de dragostea lui fT'
X'-Zi-:f
5«« Dumnezeu, dupa cum goala li este §i de dragostea fat# de
II
aproapele sau. Dumnezeu a pomncit sa-L iubim pe El, zicand:
„Sa iube§ti pe Domnul Dumnezeul tZu cu toatS. inima ta, cu
tot sufletul tZu $i cu tot cugetul tau" (Matei 22, 37). Dar toata
m
inima iubitorului de argint, tot sufletul §i tot cugetul lui ii sunt
•>.-•_ V lipite de aur. De aceea unii ca ace§tia nu numai ca nu pot sa
daruiasca toata dragostea lor lui Dumnezeu, ci nici macar o
parte din aceasta dragoste nu o pot darui lui Dumnezeu. Deci,
fiindca din inima lor lipse§te radacina tuturor faptelor bune,
adica dragostea, toate faptele lor sunt rele.
Mai este vreo nadejde de mantuire pentru un astfel de
•4-ir
om, care este gol de dragostea fata de Dumnezeu §i fata de
M aproapele sau, gol de orice fapta buna §i lucrator al tuturor
rautatilor? Indreptarea §i pocainta, acestea sunt singura na-
dejde a tuturor pacato§ilor. Prin pocainta §tim ca desfranatele
s-au inteleptit, vame§ii s-au mdreptat, talharii s-au izbavit,
necredincio§ii s-au intors la credinta, prigonitorii s-au mantuit,
dar nu cunoa§tem niciun iubitor de argint care sa se fi mdrep-
tat sau sa se fi pocait. O singura pilda avem, care deopotriva
ne infrico§eaza §i ne descumpane§te. luda, iubitorul de arginti,
„s-a cait $i a adus inapoi arhiereilor $i batranilor cei treizeci de
arginti" (Matei 27, 3), spune evanghelistul. S-a pocait, a mar-
turisit pacatul, a amncat argintii §i a strigat: „Am gre$it m
176 CAZANIA

vanzand sange nevinovat... §i el, anmcand argintii m templu,


a plecat §i, ducandu-se, s-a spanzurat" (Mate! 27, 4-5). latS,
roada mincinoasei lui pocainte, nefacuta din tot sufletul sau de
om poftitor. Deci pocainta, care vindeca tot pacatul, nu folo-
se§te iubitorului de argint. Pocainta fiecarui pacatos, daca este
pocainta adevarata, li aduce tamaduirea §i curatirea pacatelor
lui; pocainta iubitorului de argint, fiindca nu este pocainta
sufletului, ci necaz trupesc de om poftitor, ii aduce §treang §i
deznadejde. Dumnezeu §tie cat este de mare puterea patimii
iubirii de argint §i cata vatamare aduce omului. El §tie ca iubi-
rea de argint este boala care nu se poate vindeca; pentru aceas-
ta ne-a dat noua medicamentul pazitor de vatamarea patimii,
doctoria puternica §i sfanta, pe care oricine o va lua scapa de
patima iubirii de argint, mama §i radacina tuturor rautaftlor.
„Nu v& ingrijid pentru viata voastra...ci „cZutali mai mtai
impiratia lui Dumnezeu", ne sfatuie§te Mantuitorul. Darufti
toata grija voastra savar§irii faptelor bune, §i Dumnezeu va va
da voua toate cele de trebuinta. „ Can tap mai mtai Impdrfyia
lui Dumnezeu §i dreptatea Lui, $i toate acestea se vor adduga
vou&" (Matei 6, 33). lata sfatul, iata medicamentul!
Deci vai §i amar celor lacomi de bani! Insu§i argintul,
caruia ei se inchina §i pe care-1 socotesc pazitor, ajutator §i iz-
bavitor de toata nevoia, le aduce ispite de tot felul §i na§te in
inimile lor multe pofte vatamatoare, dupa cum spune Sfantul
Apostol Pavel: „Cei ce vor sd. se imbogateascd, dimpotrivZ, cad
in ispitd §i in curstt $i in multe pofte nebune$ti $i v&Dmdtoare,
ca unele care cufunda pe oameni in ruin a §i in pierzare"
(1 Timotei 6, 9), ca luda, vanzatorul Domnului Hristos.
Unii dintre noi zic ca se vor pocai in ceasul mortii. Dar
§tiu ei oare ceasul mortii lor? Daca §tiu ca maine vor muri, pot
ei atunci sa dezlege dragostea lor din legatura iubirii de argint,
care-i stapane§te de multa vreme, §i sa o aduca toata lui
Dumnezeu? Oare pot atunci sa iubeasca pe Dumnezeu cu
toata inima, cu tot sufletul, cu tot cugetul §i cu toata puterea
lor? §i cine ar crede ca intr-un ceas sau in cateva minute i§i vor
schimba obiceiul care ii stapane§te de atat de indelungata

M
1

DUMINICII A 3-A DUPA POGORAREA SFANTULUI DUH 177

vreme? Eu ma tem ca pentru patima iubirii de argint, de care


SK
este stapanit cineva, nu este mijloc de vindecare §i nici dezle-
§
gare; medicamente pazitoare de aceasta patima se gasesc doar
Sis
mai inainte de a se lasa cineva stapanit de ea. Aceste medica-
mente impotriva lacomiei de bani sunt tari §i foarte puternice
doar atunci cand sunt folosite la vreme. Ele ne sunt date de
^rt4
Doctorul sufletelor §i al trupurilor noastre, Care ne-a zis: „Nu
vd. mgrijiti pentru sufletul vostru ce veti manca, nici pentru
trupul vostru cu ce va veti imbraca; au nu este sufletul mai
mult decaf hrana $i trupul decaf imbracamintea? Priviti la pa- m
.♦••A
sadle cerului, ca nu seamana, nici nu secera, nici nu aduna
>'V
in jitnite $i Tatal vostru Cel ceresc le hrane§te" (Matei 6, 23-
26) pentru ca „§tie doar Tatal vostru Cel ceresc ca avefi
nevoie de ele. Cautati mai intai Imparatia lui Dumnezeu $i
im
*^*s
l¥k dreptatea Lui, $i toate acestea se vor adauga voua" (Matei 6,
32-33). lar „Cel ce face acestea nu se va clatina in veac"
(Psalmii 14, 5). Amin!

H m

m
<<±tp^jLiggrpy
X x\. x X X>v X

si

JiS
■0i
m.
SfeS
— m
am
m.
m St
is
>V«r.

C3 6 1

• •'3-'
H r

1ft
J

k/n
w

.■»

i£ . ju

i
pi

ii
0<
1
% fTa/ccu'rea cloa/tcj/c/iei

QOaini/uctfr a fiafra
§
'■-» c/ufia (/^ocyo/'drea tJJarUu/ifi {/)(//

fjffa/ci <9, 6- /<3j

97? w//
» cvex/i/if,
> J
ps
intre evangheli§ti, eel dintai care a scris dum-
sS nezeiasca Evanghelie a fost Sfantul Matei; au urmat
apoi Sfantul Marcu, Sfantul Luca §i mai pe urma Sfantul loan.
+ --.<
InsS, dupa povatuirea lui Dumnezeu, cei care au scris mai pe
urma au trecut sub tacere unele fapte despre care au scris cei
*1*. dinaintea lor §i au istorisit in schimb altele, despre care aceia
nu au scris nimic. Vedem acest lucru din insa§i istorisirea

-^v+sv +rv >r^<r


_ m
■L--*

DUMINICII A 4-A DUPA POGORAREA SFANTULUI DUH 179


.*K
0.
Evangheliei ce s-a citit ast^zi. Sfanail Luca, vorbind despre
suta§, ne spune unele am^nunte nerelatate de Sfantul Matei.
Despre venirea suta§ului la Domnul Hristos §i despre cele ce
a gr^it acesta cu El ne istorise§te msa Evanghelistul Matei.
Acest lucm inlatura b^nuiala cS un evanghelist ar fi scris Evan-
ghelia sa conducandu-se dupa altul. Ceva mai mult: vedem
unitatea desavarsiD a dumnezeie§tilor Evanghelii in cele mai
de seama §i mai temeinice parti ale fiecarei mtamplari, de§i
Sfintii Evanghelisti au scris in vremuri §i in locuri deosebite
Marturie pentru aceasta este episodul suta§ului, ce s-a citit
astazi, pentru ca partea cea mai de seama §i temeinica a lui sta
in credinta suta§ului §i puterea cuvantului Domnului Hristos.
Pe acestea, deopotriva cu Sfantul Luca, le istorise§te §i Sfantul
Evanghelist Matei, zicand:

Jn vremea aceea, pe cand lisus intra m Ca-

pernaum, s-a apropiat de El un suta$, rugandu-L §i


v
V> ^"-5 zicand: Doamne, sluga mea zace m cas2, sl&b%nog,
chinuindu-se cumplit" {Matei 8, 3-6).
1%
Suta§ul, care era conducator de oaste, avand sub condu-
cerea lui o suta de soldati, era de alt neam. Inchinator la idoli
dupa credinta lui, el era insa prieten al neamului evreiesc, cad
le zidise o sinagoga. §i acum servitorul lui zacea in casa sla-
banog §i nemiscat, chinuindu-se cumplit. Auzind suta§ul de
minunile Domnului lisus Hristos §i afland ca a venit in Caper-
m
7^ naum, a trimis intai pe cativa batrani iudei, dupa cum ne
■+.; >
spune Evanghelistul Luca, apoi pe ni§te prieteni, ca sa-L roage

Vh pe Domnul lisus pentru tamaduirea servitorului; dupa aceea,


suta§ul insu§i, venind la Domnul Hristos, a aratat boala servi-
torului sau, zicand: „Doamne, sluga mea zace in casd., slaM-
nog, chinuindu-se cumplit" din cauza durerilor. Dar, mai
inainte de a zice suta§ul: Rogu-Te, Doamne, vino sa-1 vindeci
pe el, i-a raspuns Domnul.
-r t- • t yvt . • f •• y*
4<-'- >. „§i i-a zis lisus: Venind, il voi vindeca" {Matei 8, 7).
180 TALCUIREA EVANGHELIEI

i lisus nu a§teapta sa fie rugat, inv^tandu-ne sa venim grab-


nic in ajutoml semenilor no§tri cand ace§tia sunt in necazuri §i
dureri, fara sa a§teptam vreo rasplata pentm ajutoml dat, intm-
cat numai in felul acesta savar§im o facere de bine aproapelui
W
nostru. Auzind cuvintele Mantuitorului, suta§ul i§i marturise§te
inalta credinta §i smerenia lui plina de evlavie fata de Hristos,
11
astfel:

„Dar suta?ul, r&spunzond, I-a zis: Doamne, nu sunt


|l5tj
vrednic s3 intri sub acoperi$ul meu, ci numai zi cu
cuvantul §i se va vindeca sluga mea" (Matei 8, 8).
1
Smerenia suta§ului este asemenea cu smerenia marelui
proroc Moise. Moise, auzind glasul dumnezeiesc: „«Eu sunt
& Dumnezeul tatZlui tZu, Dumnezeul lui Avraam $i Dumnezeul
e-^ lui Isaac §i Dumnezeul lui Iacov!» §i §i-a acoperit Moise fata sa,

p\ ca se temea sS. priveascH pe Dumnezeu" {Ie$irea 3, 6). Suta§ul


m auzind fagaduinta Mantuitomlui: „Venind, il voi vindeca", cu I:
$r%
smerenie a zis: „Doamne, nu sunt vrednic s& intri sub acope-
ri$ul meu", fiindca se socotea nevrednic de cinstea de a primi
«3¥f
>; ,
.*?»,• pe Fiul lui Dumnezeu in casa sa. impins de credinta lui in
m
Hristos, L-a rugat: „Ci numai zi cu cuvantul", adica pomnce§te
numai §i este destul pentm vindecarea slugii mele. Suta§ul a
crezut ca lisus Hristos este Dumnezeu adevarat, Atotstapanitor
m-
m §i Atotputernic, aratandu-§i credinta sa prin urmatoarea pilda:

„Cd §i eu sunt om sub stdpanirea altora §i am sub


2*^!
*--.v mine osta§i $i-i spun acestuia: Du-te, $i se duce; ?i
is
celuilalt: Vino, §i vine; §i slugii mele: F2 aceasta, §i
face" (Matei 8, 9).

Dumnezeu tine in mainile Sale viata §i moartea, sanatatea >.u


fi?
S §i boala, bucuria §i intristarea. Acestea le crede suta§ul despre
Hristos. De aceea, intelesul cuvintelor lui este acesta: Doamne,
viata §i moartea sunt osta§ii Tai, sanatatea, boala, bucuria §i
intristarea sunt slugile Tale; deci, daca eu, om fiind, supus sub
altii, pot pomnci osta§ilor de sub stapanirea mea §i ei asculta; M
pentm ca pomncesc osta§ului meu §i el face voia mea, cu cat
p
ym. '-^H

DUMINICII A 4-A DUPA POGORAREA SFANTULUI DUH 181



S-' , ^

mai mult Tu, Atotputernic fiind §i Atotstapanitor, nu-i vei $%

putea porunci vietii sa vina; iar de-i vei porunci sa piece, ea


pleaca. De vei porunci cu cuvantul, indata servitorul meu se
va face sanatos, caci va fugi de la dansul boala slabanogirii.
m
. . . . . .
„Auzmd, lisus S-a minunat §i a zis celor ce veneau
dup2 El: Adev&rat grZiesc vou2: la nimeni m Israel, n-am
Q&sit atata
g2sit atAtn rr&Hint#"
credin#" (Matei
(.Mate! ft
8, 104
10).

Domnul nostru lisus Hristos nu S-a minunat, auzind cre-


M
A'a:
din^a suta§ului, pentru ca El, ca Dumnezeu adevarat, cuno§tea
cele mai ascunse ganduri omene§ti, dar Evanghelistul a spus
ca Jisus S-a minunat", ca sa intelegem ce lucru rar este o
credinta desavar§ita la un om pagan precum era suta§ul. De
aceea Domnul, intorcandu-Se catre cei ce veneau dupa Dansul,
m a zis: „Adev&rat grZiesc vou3: la nimeni in Israel, n-am g&sit
p
i atata ere dints". N-a zis „in tot Israelul", ci numai Jn Israel",
- i ■ , • , .
lasand adica de o parte pe patriarhi, pe proroci, pe Preasfanta
A*
Nascatoare de Dumnezeu, pe loan Botezatorul, pe apostoli §i
pe ceilalti sfinti, care se trageau din neamul israelit §i a caror
credinta in Atotputernicia lui Dumnezeu a fost intotdeauna
mare §i, aratand ca credinta suta§ului era mai puternica decat
credinta israelitenilor, care au invatat de la proroci despre
Intruparea Lui §i au vazut multimea minunilor, dar n-au crezut
in El.

„§i zic vouS cS multi de la rSsSrit §1 de la apus vor


m-' veni ?! vor sta la masS cu Avraam, cu Isaac si cu lacov
in impSrStia cerurilor" (Matei 8, 11).

Prorocul Isaia a vestit despre credinta in Hristos §i despre


m
mantuirea neamurilor, zicand: „Te voi face Lumina popoarelor
ca sS duci mantuirea Mea panS la marginile pSmantului!" (Isaia
-
49, 6) §i prorocul Maleahi a zis: „De la rttsMtul soarelui si
panS. la apusul lui, mare este numele Meu printre neamuri"
m
(Maleahi 1, 11). Iar Domnul lisus, luand indemn din credinta
suta§ului pagan, proroce§te despre intoarcerea neamurilor §i
despre intrarea lor in Imparatia cerurilor. In intelepciunea Sa,

S ^ ^ ■' r' * v
-V, ' I* r<-G'rv ri-t" ' i, ♦ ^ ^ f-i r-, ^ V-. i"- + <
182 TALCUIREA EVANGHELIEI
m
•Jcsk
ca sS nu tulbure pe iudei §i sS nu defSimeze pe cei ce dupa
Legea lui Moise au bineplacut lui Dumnezeu, a zis ca „de la
m
r&sdrit §i de la apus vor veni" la credint# §i „vror sta la masd. cu
Avraam, cu Isaac $i cu lacov", care au dobandit Imparatia §i
1
m
e*v*;
impreuna vietuiesc §i se odihnesc cu toate neamurile ce se vor
face, prin incredirgarea lor, parta§i ai slave! Imparatiei cere§ti.

Jar fiii Imp&r&Uei vor ft aruncati In mtunericul eel

mai din afard; acolo va fi pldngerea $i scrd§nirea

dintilor" (Matei 8, 12).

Neamurile pagane care au crezut in Intruparea Fiului lui


Dumnezeu vor mo§teni Imparatia cerurilor, iar israelitenii care

^■v. n-au crezut vor fi sco§i din Imparatia pregatita lor §i du§i in
mtunericul eel mai dinafara. lisus nume§te fii ai Imparatiei pe
israeliteni, fiindca ei erau mo§tenitorii acestei fmparatii, faga-
duita de Dumnezeu parintilor lor, din care era §i Hristos dupa
trup. Pentru ace§tia graia Dumnezeu prin Isaia, zicand: „Hra-
nit-am feciori si i-am crescut, dar ei s-au idzvrdtit impotriva
Mea" (Isaia 1,2). Inauntrul acestei fmparatii au fost aduse nea-
murile pagane care au crezut, in locul israelitenilor care s-au
i
lepadat de credinta prorocilor §i patriarhilor lor. Apostolul Pa-
vel zice ca, prin caderea lor, neamurilor le-a venit mantuirea
(Romani 11, 11). Deoarece lisus a spus ca „vor fi aruncati in
mtunericul eel mai dinafarZ; acolo va fi plangerea si scrasnirea
dintilor", inseamna ca mai este §i alt intuneric ve§nic, insa mai
adanc. De aceea, precum in casa Tatalui ceresc sunt multe 'Ap*:
loca§uri, adica multe randuieli §i trepte ale slavei §i ale fericirii,
:-r :t- m
tot a§a §i in iad sunt multe despartiri ale pedepselor §i ale
g M
chinurilor. Intelegem deci ca nici cei care se mantuiesc nu
dobandesc cu totii aceea§i masura a slavei, nici cei care se
osandesc nu primesc aceea§i pedeapsa, ci Dumnezeu im-
parta§e§te fiecaruia masura slavei sau a pedepsei potrivit cre-
:*yy-
dintei §i faptelor lui. Dupa ce a prorocit acestea, a schimbat

m cuvantul:

>>•. r
DUMINICII A 4-A DUPA POGORAREA SFANTULUI DUH 183

a 215 Hsus sutagului: Du-te, fie tie dup2 cum ai


S
SV-. N crezut §i s-a ms&n&to§it sluga lui m ceasul acela"
(Matei 8, 13).

Mare a fost credinta suta§ului, mare a fost §i harul, c^ci


precum a crezut, a§a i s-a implinit. A crezut ca lisus poate sa-i
vindece sluga numai prin cuvant. De aceea el a luat harul
potrivit credintei sale, deoarece in ceasul in care Domnul a zis
„Fie tie dun3 cum ai crezut" s-a tamaduit servitorul suta§ului.
c'- ^
Sa luam aminte insa nu numai la puterea cea peste toate a cu-
vantului Domnului §i la grabnica tamaduire, ci §i la acest cu-
/V ■
vant: „Fie tie". Prin acest cuvant a zidit Dumnezeu lumina, zi-
cand: „5a fie luminZ!" (Facerea 1, 3), §i s-a facut lumina. Prin
acela§i cuvant a gonit demonul, zicand catre femeia cana-
neanca: „Fie tie dupS. cum voie$ti. §i s-a tamaduit fiica ei din
ceasul acela" (Matei 13, 28). Prin cuvantul acesta a facut taria,
I
zicand: „Sa fie o tarie" (Facerea 1, 6), §i s-a facut taria, adica
toata faptura. Prin acela§i cuvant a zis catre suta§: „Fie tie
m
dupa cum ai crezut", §i s-a tamaduit sluga lui in acel ceas. Prin
0% acelasi cuvant s-au facut zidirea §i minunile, fiindca Unul §i
Acela§i Dumnezeu este, Care zide§te §i face minuni. „E1 a zis
$i s-au facut, El a poruncit $i s-au zidit" (Psalmii 148, 5). „Toate
cate a vrut Domnul a facut in cer $i pe pamant, in man §i in
toate adancurile" (Psalmii 134, 6). Amin.

PI

1
Pi

■ 1
m
'fa*#-'

8¥®^l ^MWI

P
■i-t
m

*'* -
m
1

I /2 1
V-v 1H

61

^•M B

sm
i, u^

(jazaniu
ft
¥~
f/fl i/)urnifiic(( a fia//U7
■-♦ti,
i»:^
a-v'^ (/((fi a (/Jctyorarea <J/a/t£ii/ia Q5u/i
P
M
A
.^•i. fQt&s/jro c/amnezeiasca' Sfaihartasame'J
V.*5<
M
■as
ffi/Klfl c/w/i/u,

Puta§ul ne-a dat noua o mvatatura. mult folositoare


iJ pentru suflet. El a crezut ca lisus Hristos este
Dumnezeul eel adevarat, dar a cunoscut §i cata curatenie tre-
+.C*v buie sa alba eel ce se apropie de El. Cercetandu-§i viata §i
faptele sale, s-a socotit cu totul nevrednic de primirea lui
Js-^: Dumnezeu. De aceea, cand a auzit ca Domnul lisus va veni in
^1
i?
DUMINICII A 4-A DUPA POGORAREA SFANTULUI DUH 185

p&rl
casa lui, de§i era un dregator bine cunoscut in Capernaum, el
m
nu s-a ru§inat nicidecum in fata poporului ci, cu mare credint^,
cu evlavie §i cu smerenie, in auzul tuturor, a spus: „Doamne,
XX
nu sunt vrednic sa intri sub acoperi$ul meu" (Matei 8, 8). Cata
smerenie, cata invatatura pentru cei ce vin la Sfanta imparta-
§anie! Ce glas mustrator pentru cei ce se imparta§esc cu Trupul
§i Sangele Domnului fiind nevrednici! Suta§ul, auzind ca
Domnul vine la el, n-a indraznit sa-L primeasca in casa sa,
facuta de mana omeneasca. Noi, auzind prin Sfantul Apostol
Pavel ca: „Oricine va manca painea aceasta sau va bea pa-
harul Domnului cu nevrednicie, va fi vinovat fa0 de tmpul $i
de sangele Domnului" (1 Corinteni 11, 27), indraznim, totu$i,
cu multa usurinta, §i-L primim, prin Imparta§anie, mlauntrul
sufletului §i al trupului nostru. Suta§ul nu s-a ru§inat, ci a
marturisit inaintea poporului nevrednicia sa; noi, fara nicio
teama, ne imparta§im cu nevrednicie, ca sa ne aratam inaintea
oamenilor ca suntem vrednici. Aceasta se intampla fie pentru
ca nu tinem seama nicidecum de sfintenia Tainei, fie pentru
ca nu cercetam deloc greutatea pacatelor noastre ori, in fine,
pentru ca nici de una nici de alta nu ne ingrijim.
Intr-adevar, cand ne apropiem de Sfanta Taina a impar-
ta§aniei, noi nu vedem nimic altceva in ea decat paine §i vin,
§i de aceea, cand ne imparta§im cu ele, nu simtim nimic altce-
va decat numai gustul painii §i al vinului. Credinta insa invinge
simturile, ea fiind o dovada mai puternica decat aceea a ochi-
lor §i o incredintare mult mai mare decat aceea a gustului sau
a altor simturi, pentru ca simturile tmpesti arata mintii omului
numai papile dinafara ale lucrurilor, numai cele ce se intam- m
pla in jurul nostru, pe cand credinta strabate pana inauntm,
atingand insa§i fiinta lucrurilor. Pentru aceasta Sfanml Apostol
Petru, de§i a vazut minunile: Schimbarea la Fata, Patimirile, in-
groparea, Invierea §i Inaitarea Mantuitorului Hristos la ceruri,
a socotit insa ca este mai adevarat cuvantul credintei decat
simturile sale. De aceea el spunea celor ce-1 ascultau cu
atentie §i-i intarea in credinta, zicand: „Un glas ca acesta a
venit catre El: «Acesta este Fiul Meu eel iubit, intni Care am
186 CAZANIA
B

binevoit». §i acest glas noi 1-am auzit pogorandu-se din cer pe


cand eram cu Domnul in muntele eel sfant. §i avem cuvantul
prorocesc mai int&rit" (2 Petru 1, 17-19). El laudl pe cei ce
m
luau aminte la cuvantul credintei, fiindca in intunericul vietii
acesteia credinta ne lumineaza, precum lumineaza fadia pe
cei ce sunt in loc intunecos; ea lumineaza pana cand va veni
ziua mutarii noastre din intunericul vietii §i va rasari in inimi-
A-
le noastre insu§i Luceafarul in care credem, adica lisus Hristos.
Acestea toate le-a spus Sfantul Apostol Petru, prin cuvintele:
*-
„La care bine faced luand aminte, ca la o fdclie ce strdluce$te
in loc intunecos, pan& cand va strdluci ziua §i Luceafarul va
fasM in inimile voastre" (2 Petru 1, 19).
Dumnezeu eel Atotputernic a aratat in multe chipuri, prin
toti sfintii Sai, ca painea pe care o mancam la Sfanta impar-
***?
ta§anie este Trupul Fiului Sau, iar vinul pe care-1 bem este
i Sangele Lui. Despre aceasta, mai lamurit decat toti, ne-a aratat
Insu§i Domnul lisus Hristos, zicand: „Eu sunt Painea cea vie,
S5 care s-a pogorat din cer. Cine m&nanc& din Painea aceasta viu
va fi in veci. Iar Painea pe care Eu o voi da pentru viafa lumii
este trupul Meu. Deci iudeii se certau intre ei, zicand: Cum
vt?
poate Acesta sa ne dea trupul Lui sd-l mancam?" (Joan 6, 51-52)
„Deci mufa din ucenicii Lui, auzind, au zis: Greu este cuvan-
tul acesta! Cine poate sa-1 asculte?" (loan 6, 60). Dar lisus
intare§te si mai mult cuvantul Sau, aratand totodata si nevoia
impartasirii cu Sfintele Taine, zicand: „Adevarat, adevdrat zic
voua, daca nu vefi manca trupul Fiului Omului §i nu veti bea
■-%) sangele Lui, nu vep avea viata in voi. Cei ce mananca trupul
Meu $i bea sangele Meu are viafa vesnica, fa Eu H voi invia in
ziua cea de apoi. Trupul Meu este adevarata mancare fa san-
gele Meu, adevarata ban tufa. Cei ce mananca trupul Meu fa
bea sangele Meu ramane intru Mine fa Eu intru el" (loan 6, 53-56).
Acestea le-a spus lisus cand se afla in Capernaum; iar cand a
sosit seara Cinei celei de taina, atunci, sezand cu cei doi-
sprezece Apostoli, luand painea in sfintele Sale maini si
binecuvantand-o, a frant-o si a dat-o ucenicilor Sai, zicand:
„Luati, mancati, acesta este Trupul Meu. §i luand paharul fa

fa* AJ
'■0?^
+'r&, &
m DUMINICII A 4-A PUPA POGORAREA SFANTULUI DUH 187
?(£
my^
m multumind. le-a dat, zicand: Bed dintru acesta tod, cd. acesta IS
M
este Sangele Meu, al Legii celei noi, care pentru muld se vars&
spre iertarea pacatelor" (Matei 26, 26-28).
%r$ Deci, frati cre§tini, noi vedem painea, dar credem ca
. V.Vi,' w
aceasta este trupul Domnului nostru. Vedem vinul, dar cuvan-
0 m
tul Domnului ne incredinteaza ca acesta este sangele Sau. Cre-
dinta noastra invinge simturile §i, dupa cum cei ce L-au vazut
fW
ijl
pe lisus Hristos umbland pe pamant §i au crezut in El prin
ochii lor trupe§ti vazand om, iar prin credinta din sufletul lor
ii
marturisind ca este Dumnezeu, tot a§a §i noi, prin ochii trupu-
0 lui, vedem paine §i vin, iar prin lumina credintei credem ca
•^i
painea este trupul §i vinul este sangele Domnului nostru. „Fe-
ricid cei ce n-au vZzut §i au crezut" (loan 20, 29). Daca am fi
#>-.
vazut trupul §i sangele Domnului nostru, atunci nu am fi avut
0
p
-^5; nevoie de credinta, fiindca nu pe cele vazute, ci pe cele ne-
vazute le credem §i le cunoa§tem, dupa cum ne spune Sfantul
Apostol Pavel, zicand: „Credinta este mcredintarea celor nd.-
«;?
dajduite, dovedirea lucrurilor celor nevtizute" (Evrei 11, 1).
Tf-,.^
3*% Dreapta cea atotputernica a lui Dumnezeu acopera, in dum-
?flF: nezeiasca Taina, trupul §i sangele Fiului Sau cu fata painii §i a
}«■ -7
vinului, ca vazand noi painea §i crezand ca este trupul §i

g» vazand vinul §i crezand ca este sangele lui lisus Hristos, sa


primim cununa cea neve^tejita a credintei. Dar, in afara de
0 aceasta, daca am fi vazut goale §i descoperite trupul §i sangele
Domnului nostru, cum era cu putinta sa ne apropiem §i sa ne
imparta§im cu ele?
P
Daca Taina Sfintei imparta§anii din Sfanta Liturghie ar fi m
11
s ramas descoperita, fara indoiala ca nu s-ar fi apropiat nimeni
de ea. Daca am fi vazut trupul §i sangele Fiului lui Dumnezeu,
nu numai ca nu am fi avut putere ca sa ne apropiem §i sa ne

>*v>. imparta§im, nici macar cu ochii nu am fi putut privi spre El;


# atunci ne-am fi cutremurat, ne-am fi infrico§at, am fi fugit §i
am fi cazut. De aceea Pronia cea puternica a lui Dumnezeu le
m.
acopera pe ele cu fata painii §i a vinului, §i astfel se fac nu
fei "i-'M
numai apropiate, ci §i u§or de primit. Lucrul acesta este taina
tainelor, care covar§e§te mintea noastra §i pe care nici prin

is
188 CAZANIA

cuvinte, nici prin cugete omene§ti nu o putem pricepe, ci nu-


mai prin credin^a ne este ingaduit sa ne apropiem de ea.
|A Pentru aceasta, unii, vazand painea §i vinul §i auzind ca este
t*^ trupul §i sangele lui lisus Hristos, rad §i batjocoresc Sfanta im-
parta§anie; iar ereticii, cautand chipul firesc al prefacerii painii
§i vinului in trupul §i sangele Domnului §i neputand sa-1 afle,
marturisesc nebune§te, zicand ca painea §i vinul dumnezeie§tii
Imparta§anii sunt numai un simbol, o inchipuire a trupului §i
a sangelui lui Hristos. Noi, ortodoc§ii, dupa binecuvantarea
Sfintelor Daruri, vedem painea §i vinul, dar auzind glasul lui
r*t*. Dumnezeu: „Acesta este trupul Meu..." §i „Acesta este sangele
Meu..." (Mate! '26, 26-28), avem cuvantul credintei mai
adevarat decat puterea ochilor. §tim §i marturisim ca Sfintele
Z-fi
+-M Daruri se prefac cu adevarat in trupul §i sangele Domnului,
dar ca prefacerea aceasta se savar§e§te in chip tainic, prin
M
harul eel dumnezeiesc §i atotputernic. Dupa cum la Cina cea
#¥ de taina painea §i vinul binecuvantate de lisus Hristos §i-au
pastrat fata lor fireasca §i nu au luat mfatbare de carne si
sange, desi, frangand Hristos painea, a zis: „Acesta este trupul m.
Meu"; iar cand a dat vinul, a zis: „Acesta este sangele Meu",
tot asa si noi astazi marturisim ca la dumnezeiasca impar-
tasanie, ramanand mai departe fata fireasca a painii si a vinu-
lui, fiinta painii se preface cu adevarat in trupul lui Hristos si
5^
fiinta vinului se preface cu adevarat in sangele Lui, cu care ne
impartasim ca si Sfintii Apostoli la Cina cea de taina, desi nu
putem sa intelegem cu mintea felul tainic al acestei prefaced.
Deci, cand venim la Sfanta Impanasanie, noi ne apropiem
de Dumnezeu, si pdn primirea Sfmtelor Taine ne unim cu El. De
M
aceea se cuvine sa ne gandim cine este Dumnezeu, cine sun-
tem noi si cat de mult osandeste Dumnezeu pacatul.
Dumnezeu este nemuritor si preasfant; El este sfintenia insasi;
iar noi suntem plini de noroiul pacatelor, locasuri ale farade-
legii si necuratiei. Dumnezeu a aratat cat de mult osandeste
o pacatul, cand, pentru pacat, a pedepsit pe ingeri, a izgonit pe
cei dintai oameni din rai, a inecat lumea prin potop, a plouat
foe si pucioasa asupra Sodomei si a dat spre daramare lem-
DUMINICII A 4-A DUPA POGORAREA SFANTULUI DUH 189
ii

salimul, cetatea cea sfanta. A facut cunoscuta greutatea cea

y<-i, nemarginita a pacatului cand, pentru §tergerea lui §i izbavirea


de el a pacato§ilor, a trimis in lume pe Cel fara de pacat §i
Unul-Nascut Fiul Sau, singurul in stare sa mdeparteze povara

1 pacatului prin moartea Sa pe cruce. Dec! cum ne vom apropia


H noi, pacato§ii, de El, cum vom veni noi, nevrednicii, la potirul
preacuratelor §i infrico§atelor Sale Taine, fiind plini de toate
faradelegile §i de toate pacatele?
Cand s-a pogorat Dumnezeu pe muntele Sinai §i a m-
gaduit sa se apropie §i iudeii de poalele muntelui, atunci a
pomncit lui Moise: „Pogoar&-te de spune popomlui s3 se tind.
curat astdzi si maine, si sd-si spele hainele, ca sd fie gata pen-
tru poimaine, cdci poimaine Se va pogon Domnul inaintea
m
ochilor a tot poporul pe Muntele Sinai" (lesirea 19, 10-11).
M
Deci curatire, spalare, pregatire de trei zile, §i sa fie gata abia
in ziua a treia. Atata pregatire facea poporul iudeu, nu pentru
a urea pe varful muntelui Sinai, unde S-a pogorat Dumnezeu,
it ci pentru a sta jos, la poalele muntelui. Dupa atata pregatire
nimeni nu indraznea sa se urce pe munte, ori sa se atinga de
$
el, fiindca sagetarea, lovirea cu pietre §i moartea erau pedeap-
sa aceluia care ar fi indraznit sa se atinga de munte, dupa cum
ne spune Sfanta Scriptura ca a poruncit Domnul: „Pdzit:i-vd de
a vd sui in munte si de a vd atinge de ceva din el, cd tot eel
ce se va atinge de munte va muri. Nici cu mana sd nu se atingd
de el, cd va fi ucis cu pietre sau se va sdgeta cu sdgeata; nu
va rdmane m viatd, fie om, fie dobitoc" (lesirea 19, 12-13).
Deci tu, eel ce te apropii nu de munte, ci de Dumnezeu; tu,
eel ce te atingi nu de muntele Sinai, ci te imparta§e§ti cu insu§i
Trupul §i Sangele Fiului lui Dumnezeu, ce fel de pregatire faci?
Oare iti curate§ti tu mai intai sufletul prin pocainta? Speli
&« intinadunile §i necuratiile inimii prin lacrimile tale? Te pre-
gate§ti macar cu trei zile mai inainte, prin rugaciune, postire §i
prin alte fapte bineplacute lui Dumnezeu?
Dimpotriva, tu iti pierzi toata vremea postului, cea ran-
duita de Biserica pentru pregatirea dumnezeie§tii Imparta§iri,
cu grijile trupe§ti, §i a§tepti sfar§itul postului ca sa vii la parin-

-yx* * + ■ ■ :-r, k '


m
fm
190 CAZANIA

tele tau duhovnicesc in ultima zi, cu multa graba, §i sa-i spui


P
numai pacatele de care-d aduci aminte. Nicio lacrima nu ver§i,
nicio hotarare nu iei pentru indreptarea §i intoarcerea de la
pacat. Duhovnicul, vazand multimea care a§teapta sa se mar-
turiseasca §i grabindu-se sa asculte marturisirea tuturor, nu mai

r? are timp nici sa te mustre cum se cuvine, nici sa te sfatuiasca


dupa pravila. intr-o asemenea situatie, el id cite§te in graba
rugadunea de iertare, iar tu, a doua zi sau chiar in ceasul
acela, indrazne§ti, fara nicio sfiala §i te imparta§e§ti, fara nicio
frica, cu Trupul §i Sangele Domnului lisus Hristos.
Daca Dumnezeu S-ar fi aratat de fata, in sfantul potir,
'to
dupa cum S-a aratat deasupra muntelui Sinai, tunetele, ful-
gerele, norul eel intunecos §i infrico§atul glas al trambitei te-ar
fi infrico§at §i pe tine, precum au infrico§at atunci pe iudeii
care erau in tabara. Focul §i fumul ce ie§eau ca dintr-un cup-
tor ce arde te-ar fi inspaimantat, dupa cum au inspaimantat §i
atunci pe poporul lui Israel. Daca in ceasul acela, in care se hi
savar§e§te Taina Sfintei !mparta§anii, S-ar fi aratat Fiul Omului
venind pe norii cerului cu rau de foe inaintea Lui §i cu mii de
ingeri slujindu-I, s-ar fi infrico§at fara indoiala duhul tau, s-ar
fi tulburat gandurile sufletului tau §i s-ar fi schimbat chipul
fetei tale? Cand e§ti aproape de Sfanta !mparta§anie, in potirul
preotului este de fata Domnul, §ezand pe scaunul Sau plin de
m
slava §i serafimii cei cu §ase aripi imprejurul Lui; cu doua aripi
m
i§i acopera fetele lor, cu doua picioarele, iar cu doua zburand,
striga zicand: ..Sfant Sfant, Sfant este Domnul Savaot, plin este
tot pZmantul de slava Lui!" ilsaia 6, 3) Daca in ceasul in care
te-ai imparta§it ai fi vazut numai o raza a slavei dumnezeie§ti,
■T'V. te-ai fi spaimantat atunci §i, neputand sa stai in picioare, ai fi
cazut cu fata la pamant, cum au cazut ucenicii lui Hristos cand,
in muntele Taborului, a stralucit slava cea dumnezeiasca a
fetei Lui.
S
Fiindca Dumnezeu nu se arata ochilor no§tri trupe§ti, in
Taina Sfintei !mparta§anii, §i nici nu pedepse§te pe cei nevred-
i
nici, cum pedepsea pe cei ce se apropiau odinioara de mun-
tele Sinai nu cumva, pentru aceasta, noi nu luam in seama w
zm

& DUMINICII A 4-A PUPA POGORAREA SFANTULUI DUH 191

bog^tia bunatatii §i a indelungatei Sale rabdari? Daca intr-ade-


var este a§a, vai noua! Pentru ca dupa inima noastra impietrita
§i nepocaita ne aducem urgia dreptei judecad a lui Dumnezeu,
H cum ne spune Sfantul Apostol Pavel, zicand: „Cel ce m&nanc&

it §i bea cu nevrednicie, osanda i§i mZnanca $i bea, nesocotind


Trupul Domnului" (1 Corinteni 11, 29). Osanda aceasta aduce
nu numai fel de fel de suferintje, boll §i moarte, precum arata
acela§i slavit Apostol m Epistola I catre Corinteni: „De aceea,
muId dintre voi sunt neputincio§i §i bolnavi §i muld au murit" If
0 Corinteni 11, 30), ci §i ve§nica osanda, in ziua cand
"a
Dumnezeu va rasplati fiecamia dupa faptele lui, cum ne-a
aratat Domnul, zicand: „Atunci voi ved incepe sa ziced: Am
mancat maintea ta §i am bdut $i in pietele noastre ai invdiat.
§i el va va zice: Va spun: Nu §tiu de unde sunted- Departad-va
de la mine tod lucratorii nedreptadi" (Luca 13, 26-27).

"l v Pentru ca atat de mare este pedeapsa ce sta maintea celui


care se imparta§e§te cu nevrednicie cu infrico§atele Taine ale m

lui Hristos, de aceea Sfantul Apostol Pavel a dat aceasta po- %


1
runca, zicand: „Sa se cerceteze insa omul pe sine §i a§a sa
manance din paine $i sa bea din pahar" (1 Corinteni 11, 28).
Pe tine insutl te face deci judecator al tau, pentru ca nimeni
altul dintre toti oamenii nu §tie mai bine cele ce ai facut decat
duhul tau. Care om §tie mai deplin cele ascunse ale inimii tale,
PV'C-S?
afara de duhul §i de cugetul tau? Pentru aceasta, mai inainte
•i-^'
hX^l de a te apropia de Sfintele Taine, cerceteaza-te pe tine insuti,
m
,
*'S<y, cauta faptele tale §i, de vei afla intr-insele calcarea poruncilor
S-.S
lui Dumnezeu §i sufletul tau necurat, departeaza-te, pentru ca, Ti
de te vei imparta§i, te faci vinovat Trupului §i Sangelui Dom-

fe nului. Cauta-ti cuvintele tale §i de vei afla ca gura ta a mmultit Si$


rautatea §i limba ta a grait vicle§ugul, departeaza-te, caci cu
m
nevrednicie mananci §i bei, §i vinovat te faci Trupului §i San-
gelui Domnului. Cerceteaza-ti gandurile tale §i, de vei gasi
mandrie in minte, ura in suflet, vrajma§ie in inima §i nicio
m cainta de ele, departeaza-te, pentru ca de te vei imparta§i,
mananci §i bei osanda. m

•001h*£te
^ -to
a?-,-.,

192 CAZANIA
§e5

Vt*\ Taina este atat de sfanta! Se cuvine deci ca §i cei ce se


apropie de ea sS fie sfinti. Pentru aceasta preotul, cand se
V:'4v
r^-S apropie vremea Sfintei impaita§iri, spune: „Sfintele sfintilor",
adicS Sfintele Taine sunt pentru cei sfinti, se dau numai celor
sfinti. Dar cine este sfant? Cine este curat de mtinadune?
Nimeni, chiar dac^ numai o zi va fi viata lui pe pamant. Ce se
cuvine dar sa facem? Oare ne este de vreun folos sa ne de-
partam de Sfintele Taine, pentru a nu cadea in vina §i in
osanda? Nu! !mparta§irea cu dumnezeie§tile Taine ne trebuie
pentru intarirea credintei, pentru savar§irea faptelor bune,
pentru viata cea desavarsita. Fara imparta§irea cu Trupul §i
Sangele Domnului este cu neputinta sa mo§tenim viata cea
ve§nica, a§a dupa cum ne-a spus insu§i Domnul lisus zicand:
j-^W „Adev3rat, adevdrat zic voua, daca nu vefi manca trupul Fiului
•¥:+
Omului $i nu veil hea sangele Lui, nu vefi avea viata m voi"
"A-^, (loan 6, 33).
Dar tu zici ca ai doua lucruri de facut §i amandoua foarte
greu de implinit. De te vei imparta§i cu nevrednicie, paca-
tuie§ti; de nu te vei imparta§i nicidecum, vei fi osandit. A§adar
nu §tii ce trebuie sa faci. Ai de facut pe eel de al treilea lucru:
sa te imparta§e§ti cu vrednicie. Dar cum se poate aceasta, fiind
V: ■>." pacatos? Sa faci cum ti-a spus Dumnezeu, prin Apostolul Pavel,
'-.- -n
zicand: ispite§te-te intai pe tine insuti, adica cerceteaza-ti toate
pacatele §i, vazand multimea faradelegilor tale §i socotind
nevoia imparta§irii pentru mantuirea ta, sa nu te odihne§ti, nici
fen sa dormi, nici sa traie§ti stand in noroiul pacatelor tale: „De$-
teapta-te eel ce dormi §1 te scoala din mopi $i te va lumina
Hristos" (Efeseni 5, 14). Parase^te deci faradelegea ca Zaheu,
curate§te-te pe tine insuti, adica vino la scaunul spovedaniei
duhovnicului cu smerenie §i cu umilinta, ca talharul, mar-
35$ turisindu-ti toate pacatele tale. Pocainta, departarea de pacat
§i marturisirea §terg faradelegile §i te curatesc de toate
pacatele tale, dupa cum spune psalmistul, zicand: „Pacatul
>n
meu 1-am cunoscut §i faradelegea mea n-am ascuns-o, impotri-
va mea. Zis-am: «Marturisi-voi faradelegea mea Domnuluf; §i
Tu ai iertat nelegiuirea pacatului meu" (Psalmii 31, 5-6).
5^
DUMINICII A 4-A PUPA pqgqrarea sfantului DUH 193

Spala-ti prin lacrimi amare, ca §i Petru, nu hainele tale, ci


intinadunea sufletului, a mintii §i a inimii tale. Mai inainte
preg^te§te-te prin rugaciune, prin postire, prin milostenie §i
prin toate celelalte fapte bune §i pl^cute lui Dumnezeu.
Dupa aceea cu credinta, evlavie, frica §i cutremur apropie-te,
batandu-ti pieptul tau ca vame§ul §i strigand ca suta§ul:
m
„Doamne, nu sunt vrednic s& intri sub acoperi§ul meu!"
(Matei 8, 8).
§i a§a miparta§e§te-te cu cere§tile Taine ale lui Hristos. In
acest fel imparta§irea cu Trupul §i Sangele Domnului id va
sfind sufletul §i trupul §i te va uni cu Dumnezeu. Atunci te vei
face nebiruit de patimi, infrico§ator diavolilor, prieten rnge-
rilor, fiu al lui Dumnezeu §i mo§tenitor al fmparadei Lui ce-
re§ti, de care sa ne imparta§im cu totii, cu al Sau har §i cu a
Sa iubire de oameni, totdeauna acum §i pururea §i in vecii
vecilor. Amin!

m
MtJ

aV.

an-

v
m&M
f' i4 ' .5 ^ ? 7, t - ^ '5/- ■•tit ■ ■•*
m

M IMIR^ MR^pOR L1H

m -

■-i-m 15 xs
wq
••

w
m
m
B*
SP-NJ
i /
■??

S«;
Jv ■
M
It
m
s
*-
&

p fTa/eairea
g
'u/rumeu a ct/icea

c/iipd ^£(Hj<)rdrea dja/tlu/ai t/)((/

+?> fli^atel 6] J2<9-S4;J}} /J


P
mi
m
'^Bg.
m
rM
%?,*: cvest/'/u,
®
'recum doctoml iscusit, cu cat cerceteaza mai mult
firea ierburilor, cu atat afla, leacuri mai potrivite
i:4
impotriva bolilor trupe§ti, tot a§a §i cre§tinul evlavios, cu cat
Svt; cunoa§te mai mult mva$turile lui Dumnezeu, cu atat mai mult
||
n
3®^ afla tratamente mai bune impotriva patimilor sufletului s^u.
Pentru aceasta Domnul lisus a poruncit iudeilor s& cerceteze
i*M dumnezeie§tile Scripturi, fiindcl ele cuprind marturii despre

. ^-4 i
m
DUMINICII A 5-A DUPA POGORAREA SFANTULUI DUH 195

El, zicand: „Cercetati Scripturile, cZ socotiti ca in ele aveti viata


vesnica. Si
y acelea sunt care marturisesc despre
r- Mine" (loan 5,
39). Prorocul §i imparatul David ferice§te pe aceia care, din
V-*
toata inima, cautand sa invete cele despre Dumnezeu, cerce-
teaza dumnezeiestile Lui invataturi, zicand: „Fenciti cei ce w
p-.+3
_pazesc _poruncile Lui §i-L cauta cu toata inima lor" (Psalmii
118, 2). O astfel de cercetare lumineaza mintea spre cuno§tint;a
^ , ..... ~ .
faptelor bune §i a celor rele §i incalze§te sufletul spre iubirea
lui Dumnezeu §i a Imparatiei Lui ceresti. Cercetarea invata-
turilor lui Dumnezeu este un lucru al evlaviei noastre, iar
^4
mtelegerea lor §i roada din ele sunt mila Preainduratului
Dumnezeu, in care nadajduind, va talcuim Evanghelia de
astazi, care spune: f-A
m
r . ^ r* f• 1 -a . . |
„In vremea aceea, trecand lisus dincolo, in tinutul
4 a* —. Jk. Jk. m 4 a 4 m .a
Gadarenilor, L-au mtampinat doi demonizati, care

ie§eau din morminte, foarte cumpliti, meat nimeni nu

putea s2 treacd pe calea aceea" (.Matei 8, 28).

Sfintii Evangheli§ti Marcu §i Luca, relatand acela§i fapt,


spun ca minunea aceasta a fost savar§ita in partile gadarenilor
§i ca nu doi, ci un singur indradt a fost vindecat cu prilejul

m acesta de catre Domnul. Evangheli§tii Marcu §i Luca scriu


despre indradtul eel mai insemnat §i mai cunoscut, care era
cetatean din cetatea gadarenilor; ei insa nu spun ca ar fi fost
numai unul singur stapanit de demoni. Evanghelistul Matei
aminte§te insa de doi indradti, dintre care unul, eel care era
din cetate, patimea mai mult decat ceMalt. Fiindca Evanghe-
listul Matei a aratat suferintele pe care le patimeau amandoi
indracitii, el a vorbit de cei doi indradti, iar Sfintii Marcu §i
Luca, descriind cu amanunml chinurile pe care le sufereau in-
dracitii, s-au vazut siliti sa faca pomenire numai de un indradt,
adica de acela care se chinuia mai mult §i care era mai bine
cunoscut in partile
cuiiuscut parme aceiea.
acelea.
I,.
r<
'■n* 'hi
... .^n,r "• - "* * ' -■'?..^'m v,^;^ *
am

196 TALCUIREA EVANGHELIEI

Auzind ca cei mdradti, ie§ind din morminte, au intam-


pinat pe Domnul lisus, sa nu socotim ca intampinarea aceas-
■y*.
ta s-a facut la voia intamplarii, pentru ca nimic nu se face fara
§tirea §i voia lui Dumnezeu, de vreme ce §i perii capului nos-
tru ne sunt numarati. Domnul lisus, ca Unul care §tie toate,
milostivindu-Se de cei chinuiti de demoni, a venit acolo in
p
ceasul acela, cand cei indraciti tocmai ie§eau din morminte.
'#% Dar pentru ce locuiau cei indraciti in morminte? Unii din cei
e de demult, amagindu-se, credeau ca sufletele celor ce mor se
prefac in demoni. Cu aceea§i in§elare sunt amagiti pana astazi
unii oameni ne§tiutori, care cred ca, dupa moarte, sufletele
+, ~ unor oameni se prefac in varcolaci. Deci demonii, pentru ca
&sil
■a% sa intareasca §i mai mult aceasta credinta in§elatoare, sileau pe
iV.«
cei indraciti sa locuiasca in morminte. Indracitii ace§tia erau
foarte cumpliti, meat, de frica lor, nimeni nu putea sa mearga
pe drumul care trecea pe langa locul unde traiau ei. lar cand
au intampinat pe lisus Hristos §i s-au apropiat de El, atunci
demonii s-au cutremurat.
V*
■f5'^
„§i, iat&, au mceput s2 strige §i s2 zic2: Ce ai cu noi,
lisuse, Fiul lui Dumnezeu? Ai venit aid mai inainte de

vreme ca s& ne chinuie$ti?" (Matei 8, 29)


§
w
Demonii au cunoscut §i au marturisit ca lisus Hristos este
m Fiul lui Dumnezeu. Ce este noua §i Jie, au strigat ei, adica: Ce
P;
i-ws pricina avem intre noi? Ce cerem noi de la Tine sau Tu de la
noi? Demonii au strigat acestea, fiindca s-au infrico§at ca nu
cumva lisus Hristos, cu puterea Dumnezeirii Sale, sa-i trimita
in chinurile iadului. Nu cumva, zic ei, ai venit in locul acesta
sa ne osande§ti mai inainte de vreme, adica mai inainte de
ziua Judecatii? Din aceasta intamplare invatam ca nu numai cei
care au murit fara sa fi primit credinta in Hristos §i pacatosii
cei nepocaiti, dar nici demonii n-au primit inca osanda defi-
M nitiva ci a§teapta §i ei ziua cea infrico§ata a Judecatii. Despre
aceasta a invatat §i Apostolul Petru zicand: „C&ci dac&

%if^
DUMINICII A 5-A PUPA POGORAREA SFANTULUI DUH 197
■M
W4
3%,
Dumnezeu n-a cm tat pe mgerii care au pacatuit, ci, legandu-i
i-i cu legaturile mtunericului m iad, i-a dat sa fie pazgi spre jude-
&
cata"(2 Petm 2, 4). Acestea ni le spune §i Sfantul Apostol luda:
„Iar pe mgerii care nu §i-au pazit vrednicia, ci au parasit
^V<-
loca$ul lor, i-a pus la pastrare sub intuneric, m lanturi ve§nice, M
spre judecata zilei celei mari" (luda 1, 6). Cat de infrico§ata
1 este a§adar osanda ve§nic4, dac^ §i demonii, temandu-se de
ea, vor mai degraM s4 petreac4 cu porcii in necuratenie, cum

IP ne arata mai departe Sfanta Evanghelie, care zice:

„Departe de ei era o turm% mare de porci, pds- *14$


IS?
cand. lor demonii II rugau, zicand: Dacd ne scotf afarZ,
■Ji trimite-ne in turma de porci" (Mate! 8, 30-31).

II Departe de locul unde erau cei indraciti pa§tea o turma


-?M '£:*h
&. mare de porci. Demonii L-au rugat pe lisus Hristos, zicand: fM
M Doamne, daca prin porunca Ta ne scoti din trupurile oameni-
m
lor acestora, ne rugam Jie sa ne dai voie a merge in turma
aceea de porci. lata cat este de mare puterea Domnului lisus
If
r*?*? §i cat de slaba neputinta demonilor! Ei nici pe porci nu pot sa-i
0;
raneasca fara mvoirea lui Dumnezeu, cu atat mai putin pe oa-
menii ziditi dupa chipul §i asemanarea lui Dumnezeu. Dupa
*4%
cum atunci venirea Domnului lisus a gonit pe demoni din cei
11
indraciti, tot a§a §i chipul crucii §i chemarea numelui lui
fc--' -y m
Hristos ii gone§te pe ei, cum ne incredinteaza Sfantul Apostol m
& m
Pavel, zicand: Jntm numele lui lisus tot genunchiul sa se

t*7~j piece, al celor ceresti $i al celor pamante§ti §i al celor de de-


desubt" (Filipeni 2, 10). Deci cand vin demonii §i te supara pe
tine, atunci, de vei vrea, ii gone§ti departe de tine, insemnan-
du-te cu semnul crucii §i chemand numele lui lisus Hristos. m
m-.
f*-v; Dar, la rugamintea demonilor, ce a raspuns Domnul?
+H
SI „§i El le-a zis: Duceti-vd! lor ei, ie§ind, s-au dus m

turma de porci. §i iatd, toatd turma s-a aruncat de pe

M tdrm in mare §i a pierit in apd" (Matei 8, 32).

)2r il
m

198 TALCUIREA EVANGHELIEI


sfX-i-c
lisus le-a dat voie demonilor sa se duca in turma de porci,
iar ei indata, ie§ind din oamenii aceia, au intrat pe loc in ani-
male. §i porcii au pornit de pe tarm in prapastie §i, cazand in
mare, s-au mecat. Dar pentm ce Domnul, ascultand ruga-
mintea demonilor, le-a dat voie sa intre in turma de porci?
Unde sunt porci, acolo este §i noroi §i necuratjenie; unde sunt
necuratenia pacatului §i noroiul faptelor celor rele, acolo saia§-
luiesc §i necuratii demoni; acolo §i Dumnezeu le da voie sa
intre. Cum a ingaduit insa Dreptul Dumnezeu ca prin aceasta
sa fie pagubid stapanii porcilor? Pentm pedeapsa celor care au
pacatuit §i pentm intarirea celor drepti, Dumnezeu a adus po-
:*y^:
top peste toata lumea, a ars cetati, impreuna cu oamenii lor,
>Sr+,
'+""u
§i a parasit neamuri intregi, Dreptatea lui Dumnezeu a mai in-
■-*.:>
gaduit paguba pe care au suferit-o stapanii porcilor §i pentm
:+
^■ . urmatoarea pricina: in cetatea gadarenilor locuiau pagani, insa
locuiau §i evrei. Dar evreii din acest ora§, de§i nu aveau
aceea§i credinta cu paganii, nu numai ca hraneau porci, ci §i
mancau din carnurile porcilor, calcand Legea lui Moise. De
aceea, spre mvatatura §i inteleptirea lor, au fost pedepsiti in
wRi- chipul acesta. Dar prin savar§irea unei minuni atat de insem-
w nate ca aceea a scoaterii demonilor din oameni §i trimiterea
lor in turma de porci, cei ce pa§teau porcii au vazut cate au

$r0[ patimit porcii, dupa intrarea demonilor in ei, §i au pro-


povaduit pretutindeni puterea cea dumnezeiaca a Facatomlui
de minuni.

5® •.-?
'"in Jar p&zitorii au fugit §i, ducandu-se m cetate, au

spus toate cele mtamplate cu demonizatii" (Matei 8, 33).


&
1
lata cum cele ce s-au intamplat porcilor au facut pe cei
care ii pa§teau sa devina dascali §i propovaduitori ai minunii!
Fiindca porcii au pierit in apa, cei care ii pa§teau au fugit
indata de acolo §i, venind in ora§, propovaduiau toate cate au
%Zf
patimit porcii, cat §i cele ce s-au intamplat celor mdraciti, care
0
se facusera sanato§i.
en
DUMINICII A 5-A PUPA POGORAREA SFANTULUI DUH 199
m
fk*
$0. „§i iat& toate cetatea a ie§it m mtampinarea lui lisus d'/H
$i, v&zandu-L, L-au rugat s2 treacZ din hotarele lor"
m (Matei 8, 34).

latS cat interes a de§teptat auzirea minunii, cSci toti cei ce i


locuiau in cetatea gadarenilor, barbati, femei, tineri, batrani, s•
Ijs
m oameni de toatd varsta, bogati §i saraci, au ie§it din cetate in
fi
^■d intampinarea lui lisus Hristos, ca sa vada cu ochii lor cele ce
m
m au auzit de la pastori. Evanghelistul Marcu, ca §i Evanghelistul
m
Luca, spun ca „au venit oamenii sa vada ce s-a mtamplat"
m
(Marcu 3, 14; Luca 8, 35). Dar ce-au facut dupa ce au auzit
m
minunea §i au vazut cu ochii lor pe cei ce mai inainte fusesera
indraciti cum stateau acum cuminti §i imbracad, §i s-au con-
vins de pierderea porcilor? Oare s-au inchinat ei Facatorului
de minuni? Oare au multumit ei Binefacatomlui? Oare au vrut
M ei sa asculte invatatura lui lisus? Nimic din toate acestea n-au
g® m
facut, ci L-au rugat sa piece din hotarele cetatii lor. Dar pen-
tru ce L-au gonit pe lisus? Sfantul Evanghelist Luca ne spune
M m
„ca erau cuprin§i de frica mare" (Luca 8, 37). A§adar frica
multa intuneca mintea, ca §i celelalte patimi, §i arunca pe om
m
M in necuno§tinta §i vorbe necuviincioase, lisus msa, ascultand
rugamintea lor, cu aceea§i blandete de totdeauna, ix. -i
m
wd
Jntrand m corabie, lisus a trecut §i a venit m
M
cetatea Sa" (Matei 9, 1).

■&v, Ie§ind Domnul de acolo, a venit in Capernaum. Cetatea


s»s
,7Ti Capernaum este socotita cetatea lui Hristos, fiindca, de§i S-a ©

ndscut in Betleem §i a crescut in Nazaret, in Capernaum I§i p.


Sis
& avea locuinta Domnul §i Facatorul de bine lisus Hristos (Matei
4, 13), Caruia se cuvine slava, cinstea §i inchinadunea, impre-
m una cu Tatal §i cu Duhul Sfant, acum §i pururea §i in vecii
fl
Is vecilor. Amin.
P
P
-♦->'
E

©
m
gj*. ^ an si w. iiiai^i
fe-i?

M
vt'
W^v
rt
i
-4
i
JWf.
k ??Mn
li
v^
m
r
m
m
W* ~mm-~
*
u
m
'

;• <
. >i
s
?ss

11 Gazania

G5a/m'/ucu a ci/tcea

c/f/pa (^yordreti Gjfvntalai Q)u/

f '/)ej/)rc raxfi/a/a 6mc/accr(/J

'Z/'aft
J crestuiii
3 S

i%^: P& nu trecem cu vederea tacerea Domnului nostm lisus


f ' Hristos, fata de nerecunoscatorii gadareni. Noi, din
*r*i obi§nuinta, fara sa tinem seama, ne suparam pe aceia care
*i*. sunt lipsiti de recuno§tinta fata de binefacerile noastre. Dom-
:
V -% nul nostru lisus Hristos ne-a aratat ca nerecuno§tinta este un
pacat mare cu prilejul vindecarii celor zece lepro§i, despre
care Sfantul Evanghelist Luca spune ca, pe cand lisus, in drum
+n.: ?■
spre lerusalim, a trecut printr-un sat, 1-au intampinat de de-
■SM

DUMINICII A 5-A DUPA POGORAREA SFANTULUI DUH 201

i - i
parte §i, ridicandu-§i glasul lor, au strigat: „/isuse,
„Iisuse, Inv&l&torule,
Inv^torule,
fie-Ji mils, de noil" (Luca 17, 13) lisus, milostivindu-Se, a zis
✓""*1 c? i i t Merged
cAtre dan§ii: A/f/=»♦•/"*• 1/-I ci arStati-le
la preoU §i 1 *-♦*! i-r-xi ttm 1 Ci tvoastre
trupurile r/-^o c+'-r*/^

leproase; iar ei, ascultand porunca, au mers la preoti, insa mai


^ . t . , . . . , „ ,
inainte de a ajunge la ace§tia, pe cale, s-au vindecat. Dupa
aceasta numai unul dintre ei, care era samarinean, s-a intors m
' '
wt indata
XA-LV^Ctt-C*. XCX
la lisus
XXi_7CXO Hristos
XX XOUWO i^X.
§i, cazand
Z-iCXX X VX X-'
cu ex fata
XCX^CX la
XCX picioarele
L/XX^-XV-ZCXX V^XN^ XJ
Lui,
cxx. I-a
X cx ||
hi
multumit. Atunci lisus a mustrat pacatul nerecuno§tintei, zi-
cand: „Au nu zece s-au cur%tit? Dar cei nouii unde suntF Nu s-a
gZsit s% se mtoarcd. sd. dea slava lui Dumnezeu decat numai

m. acesta, care este de alt neam?" (Luca 17, 17-18) Nerecunosca-


torii calca nu numai legile firii cuvantatoare, ci §i ale firii necu- m
vantatoare, pentm ca §i dobitoacele necuvantatoare, cand li se M
face bine, i§i arata pe cat pot recuno§tinta lor catre binefa-
catori, cum vedem §i din mustrarile lui Dumnezeu facute
israelitenilor pentm nerecuno^tinta lor fata de nenumaratele
binefaceri, atunci cand zice: „Boul i§i cunoa$te stepanul §i
asinul ieslea domnului s%u, dar Israel nu MS. cunoa§te; poporul
- -r » /-i--..- 1 -.N ? . . J V .. 1
Meu nu MS. pricepe" (Isaia 1, 3). Intr-adevar, omul nerecunos-
fmt
cator pacatuie§te impotriva tuturor legilor, dar §i binefacatoml,
cand se necaje§te asupra nerecunoscatomlui, i§i pierde plata
binefacerii lui §i greu pacatuie§te.
Pacatuie§te eel lipsit de recuno§tinta mult, insa numai
unul, adica pacatul nerecuno§tintei, iar binefacatoml, cand
is
a§teapta rasplatire fara a o primi, cade in multime de pacate.
Cade in manie, in ura, dezradacineaza din inima lui dragostea
m
w* §i dorinta binefacerii. Nerecunoscatoml, oricat de impietrit ar
fi la inima, simte greutatea pacatului sau; pentm aceasta §i na-
dajduie§te sa se pocaiasca vreodata §i sa fie recunoscator bine-
facatorilor sai; binefacatoml insa, de vreme ce socote§te ca are
dreptul la rasplatire §i recuno§tinta din partea celui camia i-a
facut bine, nu numai ca nu se pocaie§te, dar nici pacatul sau
nu §i-l cunoa§te.
Binefacerea este o fapta foarte buna §i mare, fiindca este
roada dragostei, este insa§i dragostea. Dar, daca ai facut binele
pentm a primi bine, daca ai dat pentm a lua, atunci binefa-
cerea ta nu este binefacere, ci negutatorie, pentm ca numai B4
" ' -1
aw
*V 202 CAZANIA

;t5W
negut^torul dS un lucru pentru a lua platS pentru el. Cand zici
cd faci binele dar ceri in schimb rasplatire pentru binele facut,
atunci e§ti fatarnic §i in§elator, atunci vrei sa in§eli lumea, pen-
tru ca oamenii, auzind ca tu faci binele §i ne§tiind ca tu cauti
rasplatire, sa te laude ca pe un milostiv §i binefacator.
Unii dintre noi zicem ca nici mai mult, nici atat cat am
facut §i nici mai putin nu cerem de la cei carora le-am facut
bine. Dar cand acela caruia i-am facut bine se face prigonitor
§i vrajma§ al nostru, nepasator fata de noi sau vanzator al nos-
tru, el tulbura inima noastra §i se face de nesuferit. intr-adevar,
un asemenea om ne tulbura, pentru ca suntem incredintati ca
s.
avem dreptul la recuno§tinta din partea lui, deoarece i-am fa-
cut bine, in cugetul nostru ne a§teptam la rasplatire din partea
lui. Ne tulbura §i este nesuferita lipsa lui de recuno§tinta, dar
Wd
aceasta se intampla fiindca nu cunoa§tem ce este binefacerea
fefi
§i pentru care pricina trebuie sa facem binele.
m
Cel ce dore§te sa cunoasca inaitimea binefacerii §i a faptei
celei bune se cuvine sa mearga la Biserica Domnului nostru
lisus Hristos. Aid va auzi el invataturile despre binefacerea cea
adevamta, aici va invata el care este binefacerea cea adevarata,
cum se face §i care este rasplatirea ei. Aici va cunoa§te care
este binefacerea cea mincinoasa §i cine sunt cei ce o fac §i se
va convinge ca acest fel de binefacere nu are niciun bar. In
Biserica, Domnul lisus il va mvata prin cuvantul Sfintei Evan-
ghelii, zicandu-i: „Cand faci pranz sau cind, nu chema pe pri-
etenii tai, nici pe fratii tai, nici pe rudele tale, nici vecinii
hogaf, ca nu cumva sa te cheme §i ei, la randul lor, pe tine,
$i sd-ti fie ca rasplata. Ci, cand faci un ospat, cheama pe saraci,
pe neputincio§i, pe schiopi, pe orbi" (Luca 14, 12-13). lata
AW
cum smulge lisus din radacina toata nadejdea rasplatirii din
partea oamenilor pentru binefaceri. Astfel legiuind despre
binefacere §i invatand care este binefacerea cea adevarata,
Domnul arata mdata §i cat este de mare §i de malta aceasta
fapta buna §i ce fel de rasplatire are eel ce o face, zicand: „§i
^ir
fericit vei fi ca nu pot sagi rasplateasca. Caci U se va idsplati *7-*
&£ la mvierea dreptilor" (Luca 14, 14). Deci eel ce face binele in
Wi acest fel va fi randuit in ceata fericitilor care-§i vor lua raspla-

a 4< <
1

■ ■ -■ - DUMINICII
■ - A 5-A DUPA POGORAREA SFANTULUI DUH 203
tin
tire ve§nica cu dreptii atunci cand vor invia tod oamenii §i vor
sta maintea Dreptului JudecStor. Cat de prost arata binefacerea
cand binefacatorul a§teapta rasplatire din partea celui caruia i-a
facut binele ne arata Mantuitorul, zicand: „Si dacS. faced bine
celor ce vd. fac voua bine, ce multumire puted avea? Ca §i
pacato$ii
» acela§i0
lucm fac" (Luca
, 6,y 33).
, lata dar ca adevarata
binefacere este lucrul dreptilor, iar binefacerea mincinoasa
t W W '1
este me§te§ugul ^pacato§ilor.
^ 1 ^ , jt .. rv ^ /V !
intr-adevar, toti oamenii sfinti faceau bine, neavand
A A JL
niciun -A- A gand
^ WV A A. ^ «- la
A rasplatirea
JL X| JL W*. WJLA ' pamanteasca.
X ^ V-'V -4- A JL WV Jk JL k. "V V- ^ ^ ^ A M.M. A nostru
Domnul A A ' k-A Alisus
A
'-i-tr:
Hristos a aratat Sfintilor Apostoli ce fel de rasplatiri le prega-
tesc cei ce se vor imparta§i de binefacerile lor, zicand: „Vbr
pune mainile pe voi $i vZ vor prigoni, dandu-va in sinagogi $i
in temnile, ducandu-va la imparad ?i la dregatori, pentru nu-
mele Men... §i ved fi dad $1 de parind §i de frad $i de neamuri
$i de prieteni, $i vor ucide dintre voi, §i ved ft nraft de tod,
pentru numele Meu" (Luca 21, 12, 16-17). Oare s-au indoit ei,
auzind acestea, §i s-au temut sa mai savar§easca binefacerile
m
propovaduirii lor catre oameni? Nu! Ci au strabatut cu mari-
• •_ J ,d J 4_ ^ ^ ^ 1 J ^ ^ 1 ^ AA -J 1 , , i AA. ^ AA —1
m nimie de suflet tot pamantul, toata lumea, invatand, luminand,
'3%¥.
A' facand minuni, varsand peste toti ploaia cea mantuitoare a
WP
binefacerii. Ei nu cereau rasplatiri de la cei carora le faceau
binele, de§i aveau dreptul, precum scria Apostolul Pavel catre
corinteni, zicand: „Daca noi am semanat la voi cele duhovni-
ce§ti, este, oare, mare lucm daca noi vom secera cele paman-
te§ti ale voastre? Daca aldi se bucura de acest drept asupra
voastra, oare nu cu atat mai mult noi? Dar nu ne-am folosit de
dreptul acesta, ci toate le rabdam, ca sa nu punem piedica
Evangheliei lui Hristos" (1 Corinteni 9, 11-12). Ei nu cautau
rasplatiri vremelnice, fiindca nadajduiau in rasplatirea cea ce-
reasca, cum scrie Apostolul Pavel ucenicului sau Timotei:
„Lupta cea buna m-am luptat, calatoria am savar§it, credinta
am pazit. De acum mi s-a gatit cununa dreptadf pe care Dom-
m
nul mi-o va da in ziua aceea, El, Dreptul Judecator, si nu nu- sM
mai mie, ci $i tuturor celor ce au iubit aratarea Lui" (2 Timotei
4, 7-8). Ei a§teptau rasplatirea ostenelilor lor pentru binele
aproapelui nu de la oamenii carora le faceau binele, pentru ca
'pm K
204 CAZANIA

oamenii sunt nedrepti, ci de la Dumnezeu, Care este Drept


Judecator. Ei a§teptau rasplatirea binefacerilor lor fata de oa-
meni, nu in vremea aceasta, fiindca vremea de acum nu este
vreme de rasplatire, ci in ziua Judecatii, cand Dumnezeu va
rasplati fiecaruia dupa faptele lui. Pentru aceasta ei sufereau
cu atata rabdare cele rele in locul celor bune, incat „oc^rati
fiind, binecuvantau; prigonid, r&bdau; hulid, se rugau"
O Corinteni 4, 12-13). De§i erau oameni ca §i noi, ei nu cautau
jos, la cele pamante§ti, ci sus, la cele cere§ti. Nu vedeau nimic
altceva in afara de pilda Domnului nostru lisus Hristos; la
Domnul aveau atintiti ochii, de aceea cu rabdare alergau la i:
lupta ce le era pusa inainte, dupa cum in§i§i ne invata, zicand:
„S3. alerg&m cu stZruinfe in lupta care ne st& inainte, cu ochii
atintid asupra lui lisus, incepatowl si plinitorul credintei" (Evrei
h
12, 1-2). Deci, daca §i noi vom atinti ochii sufletului §i ai inimii
noastre la lisus, atunci nu vom mai lua in seama necazurile,
ci, facand binele, vom lua cununa cea neve§tejita.
Dupa botezul Sau, Domnul lisus a strabatut ora§ele §i sa-
tele Palestinei, facand bine premtindeni §i vindecand pe toti
cei ce erau chinuiti de duhuri necurate. El a saturat pe cei
flamanzi, pe cei orbi i-a luminat, pe cei lepro§i i-a curafit, pe
cei slabanogi i-a vindecat, pe cei garbovi i-a indreptat; surzilor
le-a dat auz, mutilor grai, bolnavilor sanatate, celor indraciti
izbavire, mortilor viata, tuturor celor ce patimeau vindecare.
Cu ce I-au rasplatit iudeii binefacerile? Cu batjocuri, palmuiri,
batai peste tot trupul gol, cununa de spini, porfira in batjocura,
trestle de ocara, cmce, here §i otet. lar El, spune Apostolul Petru,
„oc&rat fiind, nu rMspundea cu ocard.; suferind, nu ameninta,
ci Se l3sa in §tirea Celui ce judecZ cu dreptate" (1 Petru 2, 23).
„El, spune prorocul Isaia, ca un miel spre junghiere s-a adus §i
ca o oaie f3r£ de glas maintea celor ce o tund, asa nu §i-a
deschis gura Sa" (Isaia 53, 7). El, spune Sfantul Evanghelist
Luca, pana la suflarea Sa cea de pe urma, n-a incetat nicide-
cum sa faca bine, ci §i-a dat sufletul avand facerea de bine pe
buze, cand a spus: „P&rinte, iartd-le lor, c& nu §tiu ce fad"
(Luca 23, 34).
%
M
. + O''^'
«
M DUMINICII A 5-A PUPA POGORAREA SFANTULUI DUH 205

Frati cre$tini,
i
Noi suntem ucenici credincio§i ai Domnului lisus Hristos.
Deci sa facem totdeauna binele tuturor semenilor no§tri: unuia
prin sfatuirea noastrS, altuia prin mijlocirea noastrS. Aceluia
yd*?
prin banii no§tri, celuilalt prin ocrotirea noastra; pe acesta sa-1
j^¥%i
sfatuim, aceluia sa-i slujim, celuilalt sa-i ajutam. Binefacerea
este o mare fapta buna, fiindca este roada §i implinirea dra-
gostei. Aceasta este dragostea care lucreaza, care viaza. Prin
M aceasta omul se face ca un Dumnezeu pentru semenul sau.

*'--v Cand facem bine, sa nu facem netrebnic harul binefacerii


noastre, cautand rasplatire, sau suparandu-ne pe cei nerecu-
noscatori, caci pe cat cei carora li s-a facut bine se leapada de
datoria recuno§tintei, pe atat Dumnezeu inmulte§te cununile
fe}
rasplatirii noastre. Sa nu cautam mai mult la rasplatirea oame-
nilor, care este vremelnica, decat la rasplatirea lui Dumnezeu,
care este ve§nica. Sa avem totdeauna maintea ochilor no§tri
pilda Binefacatorului §i Mantuitorului nostru. De cate ori sun-
m tem noi nerecunoscatori pentru binefacerile Lui? Dar El nicio-
M
data nu mceteaza a revarsa binefacerile Lui asupra noastra. Sa
ascultam in toate zilele vietii noastre glasul Lui dumnezeiesc,
care ne invata, zicand: „Faceti bine §i daU cu imprumut fera sa
nadajduid nimic in schimh, $i rasplata voastra va fi multa §i
&
Vtv ved fi fiii Celui Preamalt" (Luca 6, 35).
•^c>

€S
S-^, ft*-.
ii

^':2

9m
■•wwwtl
-•• rtXT*
m

\3IHEW
«Mmui

m
•f4*, r

m
m %

;*«i '

M V

v^w-
<T>t Wi
w

xi

V/t

Vu
ii

ww
pirn
>♦'>

ss f/a/ca(/K>a tio a/uj/cliei


y-- •'*.
Q)a/n(nicil a &a&ea
liB
c/a/ja flxHjordreti d/n/ifa/Aw Q)ii/i
Sr.
«^-v-
f/dale/'J}, /-&J

1 cT^'ati
y cf&iti/ii.
y 7

j fantul Apostol Pavel ne spune cum vine credinta din


(_J auz, iar auzul prin cuvantul lui Dumnezeu. AdevSrul
m
acestor cuvinte apostolice il mtelegem mai cu seam^ din spu-
sele Evangheliei ce s-a citit ast^zi. Minunea care s-a f^icut cu
slab^nogul a avut o mare putere in a-i incredinta pe to^i cei
care au vSzut-o cu ochii lor cS lisus Hristos este Dumnezeu
adevSrat. Cine altul poate sa cunoascS p^catele cele ascunse
S
3W5
DUMINICII A 6-A DUPA POGORAREA SFANTULUI DUH 207

sau poate sa mteleaga gandurile cele din adancul inimii ori poate
numai printr-un cuvant sa intareasca trupurile slabanogite si
neputincioase, afara de Cunoscatoml inimilor, Atotputernicul
Dumnezeu? Dar carturarii iudeilor ziceau despre lisus ca este
un om hulitor, iar xpoporul
x de rand zicea ca este numai un om
facator de minuni. Multimea oamenilor n-a vazut msa nici ce-
m
lelalte minuni ale lui lisus Hristos, nici pe aceasta, ci numai
m
prin cuvintele evanghelice a auzit descrierea minunilor lui
lisus Hristos §i a crezut ca lisus Hristos, Care le-a facut, este
Dumnezeu desavarsit. Zadarnic cauta unii sa vada minuni spre
luminarea, mtarirea §i cre§terea credintei lor, pentru ca celor
vrednici de credinta le ajunge auzul §i cuvantul lui Dumnezeu,
care intra prin auz in sufletul nostru. Acesta lumineaza, mta- M

re§te §i cre§te cunoa§terea lui Dumnezeu cea adevamta §i cre-


dinta m Hristos. Deci voi, frati cre§tini, pregatiti-va auzul vos-
tru cu luare-aminte si cucernicie, iar noi vom aduce in auzurile
voastre cuvantul lui Dumnezeu eel sfant §i adevarat, al Sfintei
Evanghelii ce s-a citit astazi §i care spune;

■fa* Jntrand m corabie, lisus a trecut §i a venit in


cetatea Sa" (Matei 9, 1).

Gadarenii au rugat pe lisus Hristos sa piece din hotarele


4.1 —. .a—1. . ; 1— * 1- - _n - ^ j-
tinutului ora§ului lor, Gadara, aflat in partea de rasarit a Marii Mh
• 1 • ^ . . /v 1 ^ 1 .
Tiberiadei. Pentru aceasta, intrand lisus in corabie, a trecut
Marea Tiberiadei §i a venit in ora§ul Sau, adica in Capernaum.
ii.i ^ , ii.-,.
Evanghelistul nume§te Capernaumul ora§ul lui lisus Hristos
fiindca aici avea locuinta Sa Domnul, dupa cum marturise§te P

acela§i Evanghelist, zicand; „§i p%r3sind Nazaretul, a venit de


a locuit in Capernaum, langZ mare" {Matei 4, 13).

„§i iatd, I-au adus un sMb&nog zdcand pe pat. §i


tM
i%u lisus, vdzand credinta lor, a zis sl&bdnogului: Indr&z-
El
ne$te, fiule! lertate sunt pdcatele tale!" (Matei 9, 2)

Doi slabanogi a vindecat lisus Hristos: pe unul la scalda-


toarea oilor, despre care a scris numai Evanghelistul loan
(loan 3, 1-9), iar pe altul in Capernaum, de care scrie nu
SI M
m
pzfi. r
'- ^
208 TALCUIREA EVANGHELIEI

numai Evanghelistul Matei, cum am auzit in Evanghelia de azi,


ci §i Evangheli§tii Marcu §i Luca. indata ce a ajuns lisus Hristos

V^-^ in Capernaum, au adus §i au pus maintea Lui pe un sl^Mnog.

Xs> Slab^nogul acesta, dac^ ar fi avut putina putere de mi§care a


•A*
picioarelor lui, ar fi venit singur la lisus Hristos, iar daca altii
ar fi putut sa-1 mi§te de pe patul lui, l-ar fi adus sprijinindu-l
i sau rezemandu-se el de dan§ii. Fiindca auzim insa ca 1-au adus
ridicandu-1 unpreuna cu patul in care zacea §i 1-au pus main-

>-A' tea lui lisus Hristos, se vede ca ii erau cu totul slabanogite §i


nemi§cate toate membrele lui, meat nici el nu putea sa se
ridice din patul sau §i nici altii nu puteau sa-1 ridice; deci, pen-
n
tru aceasta, zacand pe pat, 1-au adus la lisus Hristos. lisus
Hristos a vazut credinta slabanogului §i a celor ce duceau
patul cu el. Pentru aceasta Evanghelistul a zis ca lisus a vazut
credinta lor, nu numai a slabanogului, ca sa arate ca nu numai
A-
slabanogul credea ca va dobandi vindecarea, ci §i cei ce pur-
tau patul §i 1-au adus la Hristos.
Daca slabanogul n-ar fi crezut, nu l-ar fi numit lisus
Hristos pe el fiu §i daca nu ar fi crezut cei ce 1-au adus pe sla-
banog, nu ar fi luat patul lui, nici nu s-ar fi urcat pe acoperi§ul
.rt casei §i nici nu ar fi descoperit-o, ca sa coboare patul cu slaba-
nogul inaintea Mantuitorului Hristos. lisus, cunoscand credinta
P
lor, a zis slabanogului; fiule, nu te teme, pentru ca in ceasul
acesta ti se dezleaga §i ti se iarta pacatele tale. Cuvintele Man-
tuitorului: JndrZznegte fiule! lertate sunt pacatele tale!" ne ■t •
arata ca slabanogul nu numai ca a crezut in lisus Hristos, ci
s-a §i mtors de la pacatele sale, fiindca nu se nume§te fiu al
lui Dumnezeu eel ce nu crede §i nici eel ce nu s-a pocait nu
dobande§te iertarea pacatelor lui. Credinta in Hristos da harul
infierii §i face pe om fiu al lui Dumnezeu, cum ne incredin-
teaza Evanghelistul loan, zicand: „§i celor call L-au primit,
care cred in numele Lui, le-a dat putere ca sa se facZ fii ai lui
Dumnezeu" (loan 1, 12), Pocainta cea adevarata aduce mdata
♦"
iertarea pacatelor. Pentru aceasta a zis Domnul ca trebuie sa
se propovaduiasca in numele Lui nu numai pocainta, ci §i ier-
tarea pacatelor, care se da prin pocainta. lisus a iertat intai

•■X&sX&'+XhK
m
,^'+'
DUMINICII A 6-A PUPA PQGORAREA SFANTULUI DUH 209
PI

p^catele slabanogului, vindecandu-i boala sufletului sau, apoi


i-a tamaduit slabanogirea trupului. Din aceasta invatam ca din m
»>
cauza pacatelor de multe ori ne imbolnavim, iar cand, prin
pocainta, ne curatim pacatele, atunci ca§tigam §i sanatatea
trupului. lisus Hristos a grait catre slabanog cuvintele: „Iertate
sunt pacatele tale", m
^k:
„Dar unii dintre c2rturari ziceau m sine: Acesta
hule§te" (Matei 9, 3).

Carturarii, adica invatatorii Legii lui Moise, fiind orbiti de


ura, socoteau ca lisus este numai om, nu §i Dumnezeu. De
m
aceea, dupa ce au auzit ei „fiiile, iertate sunt pZcatele tale", au
socotit ca lisus hule§te, rapind stapanirea lui Dumnezeu §i fa-
candu-Se pe Sine Dumnezeu. A§a sunt de multe ori gandurile
§i judecatile oamenilor clevetitori, care osandesc fapta buna ca
pe o rautate §i numesc lumina, intuneric. Deosebirea mtre car-
turari §i clevetitori este insa ca ei n-au indraznit sa arate gan-
durile lor impotriva lui Hristos, nici sa spuna ca lisus Hristos
a hulit. Clevetitorii nu numai ca gandesc in inima lor, ci §i gura
P
lor i§i deschid §i limba §i-o pornesc, vorbind de rau §i osan-
dind pe vecinul lor. Gandurile cele tainice, viclene §i hulitoare m
ale carturarilor nu au putut ramane ascunse pentru ca

„lisus, §tiind gandurile lor, le-a zis: Pentru ce cuge-


tatf rele in inimile voastre?" (Matei 9, 4)

lata dovada Dumnezeirii lui lisus Hristos, fiindca numai


Dumnezeu vede gandurile omului; numai El cunoa§te cuge-
tele, §i cele rele §i cele bune, din inimile noastre. Insu§i Dumnezeu
u
a aratat aceasta, zicand prin prorocul leremia: „Eu, Domnul, 4$
|i pMtrund inima §i incerc r&runchii, ca sa rZsplatesc fiecaruia
t'V*-
dupa caile lui si dupa roada faptelor lui" (leremia 17, 10); §i t:
prin prorocul David, zicand: „Cel ce cercetezi inimile si n3-
W' runchii, Dumnezeule drepte" (Psalmii 7, 9). Aceasta insa pro-
duce teama in sufletele noastre §i ne indeamna sa ne depar- &
tam nu numai de lucrurile ci §i de gandurile cele rele. Deci
ik
lisus Hristos, ca un Dumnezeu adevarat, cunoscand ce cuge-
210 TALCUIREA EVANGHELIEI

tau carturarii despre El, a zis cStre ei: Pentm ce cugetati cele
IS
viclene §i clevetitoare impotriva Mea?
is
„C^ci ce este mai lesne a zice: lertate sunt p&catele
241
ii tale, sau a zice: Ridic2-te §i umblZF" (Mate! 9, 5)

Deci lisus Hristos, voind sS arate cii avea st^panire §i pu-


SI tere de a ierta p^catele, mtai a arStat carturarilor puterea Lui
cea dumnezeiascS, descoperind astfel cele ascunse ale inimilor
lor, apoi le-a pus aceasta mtrebare, zicandu-le: Carturarilor, voi
socotid ca Eu am hulit, deoarece neavand putere dumneze-
iasca am zis catre slabanog ca i se iarta pacatele? Dar spuned-Mi
Mie, ce este mai lesne: iertarea pacatelor sau ridicarea slaba-
tes
f*' nogului din patul lui? La mtrebarea aceasta carturarii n-au
raspuns nimic. intr-adevar, Cel ce numai prin cuvant vindeca
IS
ii slabanogul nemi§cat zacand in pat, Acela are putere dumne-
1 zeiasca; iar Cel ce are puterea lui Dumnezeu poate sa ierte pa-
catele, caci atat vindecarea trupeasca, cat §i iertarea pacatelor
•s;
sunt lucrari numai ale lui Dumnezeu. Deoarece carturarii n-au
♦W. dat niciun raspuns la mtrebarea ce li s-a pus de lisus, ras-
fe
punde insu§i Domnul, zicand:

„Dar, ca s2 §titi ca putere are Fiul Omului pe


1 p&mant a ierta pacatele, a zis sl&b&nogului: Scoal&-te,

ia-fi patul §i mergi la casa ta" (Matei 9, 6).

v Iertarea pacatelor este un lucru nevazut. Vindecarea sla-


banogului o vedea oricine cu ochii. Prin vindecarea vazuta a
slabanogului, lisus arata puterea Sa cea dumnezeiasca §i ne-
vazuta a iertarii pacatelor. Astfel, minunea cea vazuta arata ha-
rul cel nevazut. Smerindu-Se, lisus Se refera la persoana a
treia, numindu-Se pe Sine Fiul Omului, fiindca S-a nascut din
Sfanta Fecioara, fiica lui Adam, §i zice: „Dar, ca sS. $titi c% pu-
"<,v.r
tere are Fiul Omului pe pZmant a ierta p&catele", am sa va
aduc o dovada inaintea ochilor vo§tri. §i, intorcandu-Se catre
slabanog, i-a zis: „Scoal&-te, ia-fipatul $i mergi la casa ta". Prin
i aceste cuvinte, ca un Dumnezeu adevarat, a dat din nou sa-
natate trupului slabanogului, dupa ce ii iertase pacatele, din

- - -- ■
gv*:
+&- *m< -%
DUMINICII A 6-A DUPA POGORAREA SFANTULUI DUH 211 m
fl cff
?r-i

cauza carora el era bolnav. Prin cuvintele: „Putere are Fiul


Omului pe pamant a ierta pacatele", ne-a aratat ca iertarea
pacatelor se da numai in viata aceasta, iar nu m viata viitoare,
dupa judecata §i osanda. Pentm ca sa fuga de lauda oame-
nilor, lisus a poruncit slabanogului sa se duca la casa sa, zican-
m:
du-i: „Ridic£-te, iafi patul $i mergi la casa ta".

„§i, sculandu-se, s-a dus la casa sa" (.Mate! 9, 7).

Cuvantul dumnezeiesc a dat mi§care duhului vietuitor din


slabanog, a intarit trupul §i a imputernicit toate membrele. Cel
ce zacea pe pat s-a vindecat: slabanogul s-a mi§cat; eel ne-
mi§cat i§i ridica patul pe umerii sai §i, la cuvantul Domnului,
porne§te cu patul in spate §i se duce la casa lui.

„Iar multimile, v&zand acestea, s-au msp&imantat §i


au sl&vit pe Dumnezeu, Care d£ oamenilor asemenea
putere" (Mate! 9, 8).

Multimile poporului care stateau imprejurul casei, vazand $1


minunea, s-au mirat §i au siavit pe Dumnezeu, insa nu cum se
cuvenea, pentm ca n-au siavit pe lisus Hristos ca pe un
Dumnezeu adevarat, Care a savar§it minunea cu puterea
Dumnezeirii Sale, ci au siavit pe Dumnezeu ca pe Cel ce a dat
lui lisus puterea de a face minuni, socotindu-L pe lisus numai
ca pe un om, Caruia i-a dat Dumnezeu aceasta putere. Au

;
siavit, spune Evanghelistul, multimile acelea pe Dumnezeu,
%F
■f'+
Care a dat putere oamenilor, adica lui lisus Hristos, pe care il
M socoteau om, ca sa ridice pe slabanog din pat §i sa-1 vindece.
ff
ff.
Acest fel de credinta nu este desavar§ita. Insa aceasta credinta

wt i-a pregatit pe iudei sa creada mai pe urma ca acest lisus


fM
Hristos este Dumnezeu desavar§it §i Om desavar§it, a§a cum
credem §i noi, cu ajutorul §i haml Domnului nostru lisus
Hristos, Camia se cuvine lauda, cinstea §i mchinaciunea, in
vecii vecilor. Amin.
M M
mm
m m
W-
m m
_ gx,*;
—- —
.^i
-c^r'

t-

i r
.V
M I

p
z
^-i

¥*4

Gcizaniw

carujuca a xu<sea

c/ufia (/?ocjo/Hu*ea
rarea '

fSZ/H^of/'foa' n/ma/ffu'lj
§

f/yti/i c/'aiti/it,
A.
CTk evanghelia minunii vindecarii slabanogului, este
♦ / vrednic de luat aminte rSspunsul Domnului lisus
Hristos impotriva carturarilor. Ei n-au zis nimic, n-au vorbit
Sfei nici macar un cuvant, dar, in adancul inimilor lor, au socotit ca
8"% lisus a hulit. De aceea Mantuitorul nu numai ca descopera §i
scoate la iveala gandul lor ascuns, ci §i mustra rautatea lor,
prin vindecarea slabanogului. Pentru ce, oare, atata sarguinta
§i atata lupta fata de un gand ascuns §i ingropat in inimile cdr-

Ssm
■+&:
$*s|

DUMINICII A 6-A DUPA POGORAREA SFANTULUI DUH


hm
■fX
turarilor? Noi §tim cA uneori fariseii II osandeau pe lisus pe
fat^, zicand ca gone§te demonii prin Beelzebul, domnul de-

*yX monilor; alteori iudeii il ocarau cu mare glas, strigand §i zi-


cand: „Tu e§ti samarinean §i ai demon" (loan 8, 48). fnsa nici
P
impotriva fariseilor, nici impotriva iudeilor n-a aratat lisus atata
ravna, cat a aratat impotriva carturarilor. Acest lucru nu s-a
mtamplat fara o adanca socoteala, ci s-a intamplat deoarece
carturarii osandeau pe lisus Hristos nu ca pe un vrajitor, ca
fariseii, nici ca pe un samarinean §i mdradt, ca iudeii, ci il
AH-
osandeau ca pe un in§elator §i mincinos. Intr-adevar, dupa ne-
dreapta lor judecata, lisus Hristos, nefiind Dumnezeu §i spu-
nand slabanogului: Jertate sunt pdcatele tale!" (Mate! 9, 2), Se ?:V
&
dovedea a fi fost mincinos §i in§elator, prieten al minciunii §i
M
vrajma§ al adevarului. Dar lucrul acesta era impotriva firii lui
Dumnezeu, caci Dumnezeu este insu§i adevarul. Deci lisus, ca
sa arate ca ura§te foarte mult minciuna, ca pe un pacat mare,
pentru aceasta a ravnit atat de mult sa dea la iveala rautatea
mincino§ilor carturari §i sa-i mustre, cu toate ca gandul lor eel
M:*,
m
ft® viclean era ascuns.
ft Pe tablele Legii, date de Dumnezeu lui Moise in muntele
Sinai, in porunca a noua, era scris a§a: „Sa nu marturise$ti m
stramb impotriva aproapelui tau" (Ie§irea 20, 16). Pe tablele
harului, adica in Sfmtele Evanghelii, insu§i lisus Hristos a scris: Wx
„Cuvantul vostru sd fie: Ceea ce este da, da; §i ceea ce este
nu, nu; iar ce e mai mult decat acestea, de la cel-rdu este" Wi
(Matei 5, 37). Acela§i Dumnezeu a poruncit prin gura Sfintilor
Sai Apostoli, zicand: „Sa vZ fie voud ce este da, da, $i ce este
m
I*?*'
nu, nu, ca sd nu cadep sub judecata" (lacov 5, 12). Dumnezeu
a legiuit aceasta, iar noi, fiindca ne-am obi§nuit gura cu min-
ciuna, cand rostim minciuna, facem lucrul acesta cu multa
u§urinta §i nu socotim fapta noastra nici calcare de lege, nici
n-o marturisim ca pe un pacat §i nici de con§tiinta nu mai sun-
tem mustrati pentru ea.
Sa vedem acum §i chipurile minciunii, pentru ca in multe
il
M feluri graim noi minciuna. Unul spune minciuna pe care a auzit-o
0%
de la altul §i a crezut-o ca pe un adevar; acesta este un

m purtator de minciuna, Altul, glumind §i vorbind fara rost,


214 CAZANIA

m
grSie^te mii de minciuni in fiecare zi; acesta este un mincinos.
m
Altul face mii de promisiuri, dupa aceea uita de cuvantul dat,
de faglduinta f^cuta §i nu savar§e§te nimic, cu toate ca nu are
motive binecuvantate, ci numai pentm ca s-a lenevit sau §i-a
schimbat gandul; acesta, pe buna dreptate, poate fi socotit un
fagaduitor de minciuni. Altul plasmuie§te minciuna; acesta
este un plasmuitor de minciuna. Daca plasmuie§te minciuna,
<*Vv-p
barfind pe aproapele sau, el se nume§te clevetitor; iar daca
plasmuie§te marturii mincinoase impotriva aproapelui sau, cu
'4S&.
scopul de a strica cinstea, bunul renume §i vaza de care se
bucura aproapele sau in mijlocul celorlald, se nume§te martor
mincinos.
Minciuna aduce rau §i celu: ce o spune §i pricinuie§te pa-
guba §i celui ce o aude. Cel ce vorbe§te minciuna, acela este
urat de toti, nu i se da nicio cinste §i este socotit om fara cu-
vant. Cere imprumut, dar nimeni nu are mcredere in el; faga-
duie§te, dar nimeni nu poate sa-1 creada; semneaza acte, dar
toti se indoiesc. Cuvantul omului mincinos este banuit, este
pus la indoiala §i cele semnate de el sunt neluate in seama;
insu§i juramantul lui nu este crezut. Mincinosul uneori spune §i
m adevarul, dar nimeni nu-1 mai crede. Cel ce asculta minciuna §i
se intemeiaza pe ea, acela se ostene§te in zadar §i fara folos §i de
multe ori i§i prime]duie§te viata §i i§i pierde sufletul sau.
Dumnezeu Cel preamilostiv, Care §tie cat de trebuincios
este adevarul pentm impreuna vietuirea cea buna a oamenilor,
if
pentm pacea §i buna mtelegere a mdeniilor §i a prietenilor,
pentm buna sporire a oricarei uniri §i tovara§ii §i pentm buna
stare a fiecami om, nu numai ca a legiuit, pomncindu-ne sa nu
graim minciuni unul catre altul, ci a §i pedepsit in chip infri-
co§ator pe unii mincino§i, ca sa dea exemplu, sa inspaiman-
teze inimile oamenilor §i sa-i indemne sa se indeparteze de
pacatul minciunii.
La inceputul propovaduirii credintei crestine, toti credin-
cio§ii avand o singura credinta, aveau un singur suflet §i o sin-
gura inima §i toate bunurile lor erau de ob§te, caci toti cati cre-
deau, dupa cum se spune atat de lamurit in Faptele Apostolilor,
;0
ii§
DUMINICII A 6-A DUPA POGORAREA SFANTULUI DUH 213

vanzandu-§i averile, aduceau banii §i-i puneau la picioarele vy


Apostolilor. Atunci un om oarecare, anume Anania, vorbind cu
femeia sa, Safira, au vandut o taring pe care o aveau §i, venind
intai Anania, a pus la picioarele Apostolilor numai o parte din
prepjl tarinii. Dar Apostolul Petru a zis cStre el: „Anania, de ce
tu
a umplut Satana inima ta, ca s& mind Duhului Sfant §i s%
dose$ti din prepil tarinii? Oare p&strand-o nu-d idmanea fie, §i
vandutZ nu era m stdpanirea ta? Pentru ce ai pus in inima ta
lucrul acesta? N-ai mindt oamenilor, ci lui Dumnezeu. lar
Anania, auzind aceste cuvinte, a ctizut §i a murk. §1 fried, mare
**n ■t:
i-a cuprins pe tod care au auzit. §i sculandu-se cei mai tineri,
1-au infdgurat §i, scotandu-1 afard, 1-au ingropat. Dupd un
rdstimp ca de trei ceasuri, a intrat §i femeia lui, negtiind ce se
mtamplase. lar Petru a zis cdtre ea: Spune-mi dacd ad vandut
tarina cu atat? lar ea a zis: Da, cu a tat. lar Petru a zis cdtre ea:
t-t* De ce v-ad invoit voi sd ispitid Duhul Domnului? latd,
m
picioarele celor ce au ingropat pe bdrbatul tdu sunt la u§d §i
te vor scoate afard §i pe tine. §i ea a cdzut indatd la picioarele
lui Petru $i a murk" (Faptele Apostolilor 5, 1-11). §i exemple
§i mvataturi dintr-acestea mai gSsim in multe alte locuri din
Sfanta Scripaira. Deci cine nu se va infrico§a, auzind acestea,
tip §i nu va un minciuna, fugind de ea, ca de foe?
t€
M Dumnezeu a pedepsit pe unii mincino§i chiar in viafa
i* «e
aceasta, ca sa cunoasca oamenii cat de mult ura§te El minciu-
asg
'ii* na §i cat de mult se manie asupra mincino§ilor, dandu-le pilde rf
m vii de pedepsire a minciunii. El, Care §tie nu numai ce se m-
tampla in lume, ci §i ce gande§te fiecare din cei ce sunt in
lume, a legiuit §i a zis: „Cuvantul vostru sd fie: ceea ce este
da, da; $i ceea ce este nu, nu; iar ce e mai mult decat acestea,
1
de la cel-rdu este" (Matei 5, 37).
h;l*.
Gj-jf Chiar §i viafa de toate zilele ne arata ca eel ce nu iube§te
minciuna, adica graitorul de adevar, traie§te in lume cu cinste,
Sf
este mulfumit, fericit §i bine vazut, pe cand eel mincinos tra-
X', ie§te in necinste §i in m§ine. lubitorul de adevar, cand vor-
be§te, tofi il cred; mincinosul, cand graie§te, nimeni nu-1
crede; iubitorul de adevar este cinstit, iubit §i dorit; mincinosu-
.*■*
fe<i
Sfe-"-
r
216 CAZANIA

lui nu i se da nicio cinste, ci el este urat §i nesuferit tuturor.


lubitoml de adevar este un fiu al lui Dumnezeu, pentru ca
11
Dumnezeu este adevarul, cum ne spune insu§i lisus, zicand:
„Eu sunt Calea, Adevarul §i Viala" (loan 14, 6). Mincinosul este
m
fiul diavolului, pentru ca tatal minciunii este diavolul. Cand
graie§te el minciuna, dintm ale sale graie§te, pentru ca este
mincinos §i este tatal minciunii. Diavolul eel dintai a nascut
minciuna §i a grait-o la urechile stramo§ilor no§tri, Adam §i
Eva. De aceea este mfricosata hotararea pe care o citim in
M
Apocalipsa Sfantului loan, care numara pe mincino§i impreu-
na cu cainii, cu vrajitorii, cu desfranatii, cu uciga§ii, cu inchi-
natorii la idoli §i-i scoate afara din Imparatia cerurilor, zicand:
„Afar% cainii $i vrajitorii $i desfranatii $i uciga§ii $i inchindtorii
la idoli §i tod cei ce lucreaza §i iuhesc minciuna!" (Apocalipsa
22, 15).
11

Frad cre§tini,
Sa lepadam minciuna, graind adevarul fiecare cu vecinul
nostru, deoarece, cand graim adevarul, atunci sufletul nostru,
m unindu-se cu Dumnezeu, se umple de lumina §i de veselie;
P
ir-A cand mintea noastra se implete§te cu minciuna, atunci sufletul
nostru se face rob al diavolului §i se umple de intuneric §i de
k'S necaz. Cand gura noastra graie§te adevarul, atunci ne folose§te
J*tv §i noua §i aproapelui nostru; cand graim minciuna, atunci ne
•*\t' pierdem atat sufletul nostru cat §i pe fratele nostru. Dumnezeu
'0
a facut gura noastra, buzele noastre §i limba noastra spre a
%} grai slava §i lauda Lui. Deci sa nu le spurcam prin noroiul min-
ciunii, ci sa le pastram curate in Hristos lisus Domnul nostru,
a Carui slava §i stapanire este in vecii vecilor. Amin.


II

i
rtv
M

m
esii

Ss
m
i vlN^W (1 1^1 ^Pil .v». -K
- A-V-'

M
'M

\<) ■7^4

f<

i,T
%

W-

p
#>V- 4
t: s

^—i #
IS

If
:V^ f/a/cfr/rea (Soa/ia/ie/f'el
MS
Q)curii/iicu a fa/rtea w

c/afia ^Socjo/Hirea ijja/i((t/(u Q)u/

fMitel'J), 27-36J
P

rh'aft
j Cf&itf/u',
J J m
7*7
+ n+1. oamne, lisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, fa §i
life cu noi minunile despre care am auzit astazi in
Sfanta Evanghelie! Precum ai daruit lumina ochilor celor doi
fe«
orbi, a§a lumineaza §i ochii sufletului nostm, ca, ascultand, sa
mtelegem puterea Ta cea nemarginita! Tu, Doamne lisuse,
Care ai deschis urechile celui surd, deschide §i auzul sufletu-
lui nostm, ca sa ascultam invatatura Ta cea dumnezeiasca §i
mantuitoare de suflet! Tu, Doamne, Care ai vindecat atunci
i
orice boala §i orice neputin^a, tamaduie§te acum §i patimile

M
fr':+.
218 TALCUIREA EVANGHELIEI
H

cele de multe feluri ale fiecamia dintre cei care stau de fat# §i
ascultS cu smerenie §i cu evlavie propov^duirea Sfintei Tale
Evanghelii. Pentm ci patimile, uneori, intocmai ca omizile,
Si mananca tot ce a odraslit din samanta dumnezeiescului Tau
Mss cuvant in inimile noastre; iar alteori, ca ni§te pasari flamande
§i rapitoare, smulg indata din sufletele noastre samanta aceas-
n ta a cuvantului Tan celui mantuitor. Fiule al lui David, miluie§-
M
0 te-ne §i pe noi, ca pe cei doi orbi din Evanghelie! Deoarece
ii-V?
a^»4 credent ca Tu, ca un Milostiv §i fndurat, asculti rugaciunile
m> >. tuturor celor ce Te cheama pe Tine, pentru mantuirea sufle-
Mr'
telor lor, de aceea §i noi, cerand dumnezeiasca Ta mila, pen-
SIS
tru ascultatorii no§tri ii rugam sa ia aminte, cu toata sarguinta,
la talcuirea Sfintei Evanghelii de astazi, care spune:
Its
Ib
Jn vremea aceea, plecand lisus de acolo, doi orbi
W
r*>+.
se Uneau dup3 El strigand §i zicand: Miluie§te-ne pe
S?s noi, Fiule al lui David!" (Matei 9, 27)
!&+;
fe
Trap' cre§tini,

Cand Domnul nostru lisus Hristos trecea de la casa lui lair


la o alta casa, atunci doi orbi s-au luat dupa Dansul, strigand:
m
;5«a „Miluie$te-ne pe noi, Fiule al lui David!" Din ce fel de stare de

II oameni, bogap sau saraci, erau ace§ti doi orbi? Cum li s-a in-
tamplat suferinta orbirii §i cat timp au fost fara vedere, Sfantul
Evanghelist Matei nu ne arata. Insa, mai inainte de a-i vinde-
K ca pe ei, Domnul a inviat pe fiica lui lair. Vestea acestei mari
as
minuni s-a raspandit in toate partile acelea. Despre minunea
aceasta auzind orbii, s-au luat dupa lisus Hristos, cerand cu
M
mare glas mila Lui §i nadajduind ca vor dobandi §i ei lumina
ochilor, precum fiica lui lair a dobandit viata. Ei numeau pe
lisus Hristos Fiu al lui David nu numai pentru ca pe David toti
Ms il cinsteau §i-l slaveau ca pe un imparat §i proroc sfant al lui
Dumnezeu, ci §i pentru ca top credeau ca Mesia, dupa proro-
cirile sfintilor profep, trebuia sa se nasca din urmasii lui David.
De§i orbii strigau in gura mare pe cale: „miluie§te-ne pe noi,
Fiule al lui David", lisus, ferindu-se de lauda oamenilor, nu
m

DUMINICII A 7-A DUPA POGORAREA SFANTULUI DUH 219


* M

le-a dat niciun rSspuns pana ce a intrat in casa catre care se


mdrepta.
+; +
Jar dup& ce a intrat m cas&, au venit la El orhii §i m
lisus i-a mtrebat: Credefi c2 pot s2 fac Eu aceasta?
m Zis-au Lui: Da, Doamne!" (Mate! 9, 28)
r
M
lisus Hristos, ca Dumnezeu cunoscator al inimilor ome-
ne§ti, cuno§tea credintja §i vedea evlavia orbilor. El nu avea
nicio trebuinta de aceasta intrebare, insa i-a mtrebat pe ei a§a,
ca sa cunoa§tem §i noi ca fara credinta nu se da niciun bar
oamenilor §i ca, precum a cerut de la orbi credinta ca sa le dea

■i-.M vederea lucrurilor celor pamante§ti, a§a §i de la noi El cere


credinta pentru a ne darui cunoa§terea lucrurilor celor cere§ti,
m
}VXA
+4 pentru ca mai intai este credinta, apoi cuno§tinta. De aceea §i
'y-v
'i&h prorocul graia: „Crezut-am, pentru aceea am grMt" (Psalmii
m
115, 1), iar Apostolul zice: „§i noi credem; pentru aceea $i
8 graim" (2 Corinteni 4, 13). Deci, cand orbii au aratat credinta
lor marturisind: „Da, Doamne!"
m
£l:
„Atunci S-a atins de ochii lor, zicand: Dupd

credinta voostrd, fie voud!" (Matei 9, 29)

Atunci a atins ochii lor §i a zis: Deoarece credeti, dupa


credinta voastra faca-se voua ceea ce doriti! Numai prin cuvan-
tul „fie voua!" ar fi putut Domnul lisus sa lumineze ochii orbi-
lor, fiindca prin acel cuvant El a facut lumina, zicand: „«Sa fie 0:
luminZ!" §i a fost luminZ" (Facerea 1,3). Ins^ El s-a atins §i de
M ochii lor, ca sa arate ca El nu este fara trup, cum a fost atunci
v: cand a facut lumina, ci intmpat §i om desavar§it. Prin aceasta
a mai facut cunoscut ca, dupa cum este atotputernica porun-
ca Lui cea dumnezeiasca, tot a§a atotputernica este §i dreapta
trupului Sau, despre care a§a de luminos a prorocit psalmistul,
zicand: „Dreapta Domnului a facut putere!" (Psalmii 117, 15)
A§a precum atunci cand Datatorul de lumina a zis: „Sa fie lu-
0 mina!", s-a facut indata lumina, tot a§a §i cand a zis: „Dupa
credinta voastra fie voua.'", indata orbii au dobandit lumina .+-v;
ochilor.
t'j-A 220 TALCUIREA EVANGHELIEI
m
s-au deschis ochii lor. lar lisus le-a ponmcit cu
M
asprime, zicand: Vedetf, nimeni s2 nu $tie" (Mate! 9, 30).
M
§i s-au deschis ochii lor, adica s-a vindecat boala ochilor
m lor §i orbii vedeau curat. Poate ca erau inchise §i luminile §i
m pleoapele ochilor; de aceea Evanghelistul a zis ca s-au deschis
fa ochii lor. Pentru ca simturile noastre sunt ca ni§te u§i, prin care
intra in minte cuno§tinta lucrurilor celor pamante^ti, de aceea,
cand organul simtirii este sanatos, atunci u§a este deschisa, iar

fa cand este atins de vreo boala, atunci u§a este mchisa. Deci,
tf-j' cand a zis Evanghelistul ca s-au deschis ochii orbilor, se inte-
'ei
lege ca Stapanul tuturor a deschis u§ile acelea care, fiind incu-
if iate de patima orbirii, opreau intrarea luminii. Domnul nu le-a
poruncit lor sa nu trambiteze despre vindecare, pentru ca
acest lucru era cu neputinta, nici sa ascunda tamaduirea de cei
K:*:
m ce ii cuno§teau pe ei, ci le-a poruncit ca nimeni sa nu §tie cine
este doctorul lor. Domnul Se ferea de lauda oamenilor, inva- P
tandu-ne prin aceasta ca §i noi sa fugim de laudele de§arte ale
m oamenilor.
i:*:
Jar ei, ie$ind, L-au vestitm tot Jnutul acela" (Matei

9, 31).
K Orbii, dupa ce s-au tamaduit, n-au ascultat porunca. Mi-
M
§ nunata binefacere, bucuria cea peste masura §i luminarea su-
fletelor lor sunt pricinile acestei neascultari. Dupa ce au ie§it
feit! din casa in care au dobandit lumina ochilor lor, indata au ves-
V^I
?W5 tit minunea; au alergat propovaduind in toate partile paman-
*<-V
tului aceluia ca lisus Hristos a deschis ochii lor §i le-a damit
lor lumina. lata puterea faptei bune: oricat am acoperi-o §i am
ascunde-o, cu atat mai mult ea se descopera §i se arata.

„§i, plecand ei, iat& au adus la El un om mut,


avand demon. §i fiind scos demonul, mutul a gr&it"

1 {Matei 9, 32-33). fa
<
fa
:7'; 'x Minunile au urmat una dupa alta. Cand ie§eau din casa
M
orbii vindecah, a intrat inauntm, adus fiind de altii, un om mut
_ _ _ _ _ , JIICRMIIw!W*K.VK
jWS

DUMINICII A 7-A DUPA POGORAREA SFANTULUI DUH 221


:
-M m
Wfi.
§i demonizat. VSzandu-l Domnul §i facandu-I-se mila de el, M

1-a vindecat, gonind demonul din el. Indradtul acesta, fiind


mut, in mod firesc era §i surd. Demonul il legase §i limba §i
mi M
auzul. Pentru aceasta, cand demonul a iesit din omul indracit,
atunci indata mutul a vorbit. Asemenea indracit, adica mut §i
surd, a mai vindecat §i alta data lisus Hristos prin cuvant,
zicand: „Duh mut $i surd, Eu iti poruncesc: lesi din el §i s% nu
mai intri m el!" (Marcu 9, 25) Prin aceasta ni se arata ca top cei
ce fac voile diavolului §i prin pacate §i nepocainta se fac robii
lui sunt intocmai ca
^ ni§te surzi §i muti:
_ surzi, fiindca niciodata m
nu aud cuvantul lui Dumnezeu; muti, fiindca niciodata nu
vorbesc vreun cuvant despre mvatatura dreptatii §i a faptelor
bune. De§i aceste minuni ale Domnului aveau destula putere
sa mcredinteze pe toti ca El este Dumnezeu adevarat, unii se
minunau, iar altii il osandeau §i-L cleveteau pentru ele.

Jar multimile se minunau zicand: Niciodata nu s-a


vdzut a§a
y— ceva
• in Israel Dor fariseii ziceau: Cu domnul t&V.
t .1 i ... s
demonilor scoate pe demoni" (Matei 9, 33-34).

Poporul se lumineaza de faptele mai presus de fire ale


^ \ .. . o . a. ^ ^ „
Domnului, iar fariseii il clevetesc pentru ele. Poporul recu-
m
noa§te adevarul, zicand ca niciodata nu s-au aratat in neamul
lui Israel astfel de minuni. §i intr-adevar a§a este, pentru ca
m
minuni au facut §i prorocii, mai cu seama Moise, Hie, Elisei,
tnsa niciunul n-a facut atatea cate a facut lisus. Apoi, aceia
faceau minunile prin rugaciuni catre Dumnezeu, iar lisus
Hristos prin simpla porunca. Prorocii le faceau cu harul lui
Dumnezeu; lisus Hristos, cu a Sa putere §i stapanire. Fiecare
dintre proroci a facut anumite minuni; lisus Hristos a facut insa
- - - - -
tot felul de minuni. De aceea fariseii spuneau despre Mantui-
.4*K.
torul lisus Hristos ca prin puterea domnului demonilor go-
ne§te pe demoni, in chip cu totul nedrept §i mincinos, deoa-
rece, daca satana ar goni pe satana, atunci fara mdoiala s-ar
dezbina cu totul intre ei §i de aceea §i-ar pierde stapanirea §i
puterea. Prin astfel de minuni Domnul lisus a inchis §i alta
%
data gurile acelora§i farisei §i carturari. Dar pentru ce poporul ^4
m
%

m 222 TALCUIREA EVANGHELIEI

de rand, fiind neinva^at, judecS mai drept decat dascalii, adica


decat fariseii? Pentru ca totdeauna ura intuneca mintea celor
invatati, ca §i pe a celor nemvatati. Poporul fiind lipsit de ura,
judeca drept; fariseii, fiind invidio§i §i rai, vorbesc nebune§te 1
§i ran. Pentru ce Mantuitorul n-a raspuns nimic nici poporului,

i nici fariseilor, a§a cum le-a raspuns alta data? Acum, fiind ocu-
gf.t;
Slfe pat cu propovaduirea invataturii Sale, a lasat sa raspunda mi-
nunile Sale, faptele Sale duhovnice§ti.

„$i lisus str&batea toate cetitile §i satele, mv^tand


m sinagogile lor, propov&duind Evanghelia Imp&r&tiei
§i vindecand toatZ boala si toat& neputinta in popor"
jm
Atf. (Mate/ 9, 35).

lata cum se intinde mila lui Dumnezeu deopotriva §i la cei


multi §i nemvatati, §i la cei putini §i slaviti. lisus Hristos stra-
>:4
S'* batea ora§ele in care locuiau cei bogati §i indestulati §i satele
in care se gaseau cei multi §i lipsiti. §i, intrand in sinagogile
m
lor, unde se aduna poporul, propovaduia Evanghelia Impa-
p ratiei cere§ti celei fara de sfar§it tuturor celor ce credeau:
gonea intunericul necredintei, lumina sufletele §i tamaduia
a?s# orice boala §i neputinta trupeasca, aratandu-Se binefacator §i >3
mantuitor sufletului §i trupului, de a Cami mila §i indurare sa
01* ne mvrednicim §i noi, prin al Sau har §i a Sa iubire de oameni,
Wp
totdeauna, acum §i pururea §i in vecii vechilor. Amin!
i

-t
- -Ti. VT.Z--7ytt&/&XrAV&Z-zr?'\ *■ Z^>JZ"^-.> ^ S tvsT- T>.>.- o- ■'•a^ ^^V. T "• ^ ": "??v ;.-.-V ^^ ^ ^-^v; ^ ^-.O-^.A-:o--,'■'■ ■ ^ .
m
At*:

:i^i riip^i

p.

m
;

® r ^
<
i'fs r
'/i
^ =i

Si«
+ -^

m
|iss
1
V
.tZ?
r-t-t^

si

k. ■ d
PS
Ui4
li g
'JS:
m
ft*;
(jaza/iia
v;<.'
■'J
Q)aminicu a xafifea
H m
p
M c/fffia -^{(Jordrea <Jjfa/itii/id ^/)ci/i

Ss f<Sa- m/ duitam /am/a oamem/orj
It

///'ati
» a'&iti/w.
» -^
M*
5--^ a gandesc la tScerea Domnului lisus Hristos, din
relatarea Evangheliei de astazi, cand cei doi orbi,
fli*. in mijlocul drumului, prin mulpmea oamenilor, strigau cu glas
i
mare: „Miluie§te-ne pe noi, Fiule al lui David!" (Matei 9, 27) a
And §i porunca pe care le-a dat-o lor, dupa ce le-a deschis §i
le-a luminat ochii lor, zicand: „ Vedep, nimeni S3, nu $tie!"
(Matei 9, 30) §i, socotind eu ca §i tacerea §i porunca lui lisus
voiau sa ascunda minunile, ma minunez §i sunt nedumerit.

brA
224 CAZANIA
"» »

DacS Domnul S-ar fi aratat a§a numai fata de ace§ti doi orbi,
nedumerirea mea ar fi lamurita. Dar, deoarece am vazut ca ori
de cate ori Domnul a facut minuni, mtotdeauna a procedat la
fel, pentru aceasta, nedumerirea mea nu se iamure§te, ci cre§te
Si §i mai mult.
lisus curate§te de lepra pe leprosul care L-a mtampinat §i
*■' mdata ii porunce§te, zicand: la aminte, inchide gum ta §i ni-
manui sa nu arati minunea; „Vezi, nu spune nimZnui" (Matei
8, 4). Opre§te femeii curgerea cea de mulfi ani a sangelui,
dupa aceea socote§te minunea facuta nu prin puterea Lui, ci
prin credinta bolnavei, zicand: „Fiic&, credinta ta te-a mantuit"
i" -*,
(Matei 9, 22), Cand a tamaduit madularele slabanogite ale
»»« slugii suta§ului, la fel a zis: „Du-te, fie lie dupd. cum ai crezut"
ii
{Matei 8, 13). De asemenea, cand a izbavit de tirania diavolu-
•cf%:
|k* lui pe fiica cananeencii, i-a zis: „0, femeie, mare este credinta
SBK
> .V ta; fie tie dupa cum voie§ti!" (Matei 13, 28) Venind in casa lui
K*
Petm, a potolit frigurile soacrei acestuia, a gonit demonii din
cei indraciti care au fost adu§i acolo, a vindecat pe toti bol-
ft navii care emu acolo, apoi, vazand ca popor mult L-a mcon-
jurat, a plecat indata, a§a precum ne spune Evanghelistul
Matei, zicand: „§i v&zand lisus multime imprejurul Lui, a po-
runcit ucenicilor s3. treacZ de cealaM parte a mMi" (Matei 8,
18). Cand a ridicat pe eel slabanog din pat, repede a plecat,
amestecandu-Se cu poporul, ca sa nu fie cunoscut (loan 5,
•r^S. 13). Cand a satumt cu cinci paini §i doi pe§ti cinci mii de
isS- oameni, a silit pe ucenicii Sai sa intre in combie §i sa se duca
|s
.<■»•!; de acolo (Matei 14, 22), iar cand a hranit, in muntele de langa
it-S Marea Galileei, cu §apte paini §i putini pe§ti§ori pe cei patru
gw
mii de oameni, a plecat indata §i a venit in hotarele Magdalei
(Matei 15, 39). Cand a venit in casa mai-marelui sinagogii, ca
sa invieze pe fiica lui, cautand sa ascunda minunea, intai a zis
catre cei ce stateau imprejur sa se dea deoparte, cad copila
P n-a murit, ci doarme; dupa aceea a scos tot poporul afara §i a
W;
inviat pe copila moarta (Matei 9, 24). Cand, pe muntele Ta-
borului, a stralucit fata Lui ca soarele §i hainele Lui s-au facut
albe ca lumina §i s-a auzit glas din nor, zicand: „Acesta este
Fiul Meu Cei iubit, in Care am binevoit; pe Acesta ascultati-L"
^ -—
Vsfe if"'*?
m
I
DUMINICII A 7-A DUPA POGORAREA SFANTULUI DUH 225
_
A*. im,
r4 m
(Mate! 17, 5), atunci a dat porunca tacerii ucenicilor Sai, zican-
du-le: „Nim%nui sn nu spuneti ceea ce afi vazur, pa^a ca/id
Fiul Omului Se va scula din morti" (Mate! 17, 9).
V- . :2 ^ V-J * 4-^ 7" T^,* -4- 4-^.4-.-.l x~v ^-k y-v^-k 4-^*1 ■« *-k-k ^ A^k 4—« i i y-k
Credinta in Hristos este cu totul necesara pentru mantuire
w
Propovaduirea
2
minunilor este fadia care lumineaza §i
^ magne-
ky
tul care atrage inima omului la credinta in Hristos. insa lisus
Hristos, Care a venit in lume sa propovaduiasca credinta, Se ^5
straduie§te sa opreasca propovaduirea minunilor; aprinde fa-
clia §i apoi o ascunde sub obroc. intr-adevar, acest lucm este
cu totul de mirare! Oare pentru ce a facut lisus aceasta? Pen-
tru ca sa fuga de lauda oamenilor? Intr-adevar, pentru ca sa
fuga de laudele cele de§arte ale oamenilor. „Credint;a f&r& de
fapte moartk este" (Jacov 2, 20), spune Apostolul lacov. Lauda
de§arta strica puterea tuturor faptelor bune §i face moarta cre-
dinta §i fara folos. Pentru aceasta Domnul a fugit de laudele
cele de§arte ale oamenilor, ca sa arate prin aceasta stricadunea
pe care o aduc mantuirii laudele §i aprecierile oamenilor. §i,
/,
cu uucvuid-i,
adevarat, mare
maie §i infrico§at
iiiiiico^ui pucai
pacat csic
este Muvncu
slavirea ecu
cea uc^uiiu,
de§arta,
caci de la mceputul pana la sfar§itul vietii omului ea este vraj- 0%
•■
ma§a mantuirii lui. SsS

Cea dintai dintre patimile care prind pe om este patima


slavei de§arte. La copilul mic, cea dintai patima este slava de-
§arta. Cand 11 cinste§ti, da semne de bucurie, iar cand 11 lauzi
V
se vesele§te. De-1 vei certa, se mahne§te indata §i plange. Pa-
M
tima dorintei de slava 11 urmare^te pana la moarte, pentru ca
§i copiii §i tinerii §i cei care sunt in varsta, §i cei mai batrani
doresc §i cauta cinstiri §i laude. Slava de§arta urmeaza de
multe ori §i dupa moarte. Ce sunt podoabele de imbracare
cele atat de costisitoare, mormintele cele scumpe, statuile,
inscriptiile de lauda de pe morminte, cum §i altele pe care, fie
>2*,
noi, cat suntem in viata, fie rudele sau prietenii, dupa moarte,
le pregatesc? Sunt fum amagitor dupa slava §i lauda oamenilor.
Pentru acest fel de oameni, psalmistul a zis: „Mormantul lor va
fi casa lor in veac, loca$urile lor din neam in neam, de§i numit-au
cu numele lor pZmanturile lor" (Psalmii 48, 11).

m
■•i-Spp ' '' ' ' ^- - -- - - *" ' * ■'
'^■jA

226 CAZANIA

M
Frafi cre$tini,
& Atat de lamurit a vorbit Dumnezeu rmpotriva acestei patimi,
M
*-+■
zicand: „LuaU aminte ca faptele drept&tii voastre sa nu le faced
Wv
maintea oamenilor, ca sa fid vazud de ei; altfel nu ved avea
plata de la Fatal vostru Cel din cemri" (Matei 6, 1). La fel a po-
runcit despre milostenie, despre rugaciune §i despre postire,
I zicand ca cei care se roaga sau postesc, aratandu-§i aceste
fM'.
fapte bune maintea oamenilor, aceia nicio plata nu dobandesc,
kM afara de lauda oamenilor. Cand folosim fie frumusetea, fie bo-
gatia, fie invatatura, fie faptele bune ca sa fim slaviti §i laudati
0,
de oameni, atunci Dumnezeu risipe§te §i ia de la noi bunurile
ll
if^M
fei acestea §i ramanem goi §i ru§inati, dupa cuvantul psalmistului,
care zice: „Dumnezeu a risipit oasele celor ce plac oamenilor;
J.%. ru$inatu-s-au, ca Dumnezeu i-a urgisit pe ei" (Psalmii 52, 7).

N
Cel slavit in de§ert se pedepse§te pe sine, nedreptate§te
pe aproapele sau §i indrazne§te sa nedreptateasca pe Insu§i
0
Dumnezeu. Se nedreptat;e§te pe sine, fiindca pierde Imparatia
ve§nica, pentru a ca§tiga fum §i amagire vremelnica; nedrep-
■*>*'
fM tate§te pe aproapele sau, fiindca il in§eala, fatarnicindu-se ca
yzt. face fapte bune pentru slava lui Dumnezeu, §i fura in felul
p?
acesta cinstea §i laudele celor din jurul sau. Incearca sa ne-
dreptateasca §i pe Dumnezeu, fiindca pretuie§te mai mult
slava si laudele oamenilor, decat slava si rasplatirea lui Dumnezeu.
Numai lui Dumnezeu I se cuvine slava si multumire pentru
jV-4. faptele noastre bune, de vreme ce „este Acela$i Dumnezeu
care lucreaza toate in tod" O Corinteni 12, 6).
M
Faptele celui slavit si laudat in desert sunt asemenea mor-
mintelor celor varuite, care pe dinafara se arata frumoase, iar
pe dinauntru sunt pline de oasele mortilor si de toata necu-
B
ratia (Matei 23, 27). Ele se aseamana cu acele roade, care pe
0 dinafara sunt frumoase si placute, iar inauntru sunt pline de
putreziciune si de viermi. Fapta buna are duh si trup, ca si
m£ omul care o savarseste. Duhul faptei bune este scopul pentru
care se face, iar trupul este insasi fapta buna savarsita. Sufletul
:* omului da chip dorintelor trupului sau. Scopul faptei bune da
chip lucrului faptei bune. De va fi sufletul bun, bune sunt si
il
dorintele trupului, iar de va fi sufletul rau, rele sunt si faptele
H
■i.-M
DUMINICII A 7-A PUPA POGQRAREA SFANTULUI DUH 227

%
V' »!<
*->%■ trupului. De va fi scopul sfant, sfant este §i lucrul faptei bune;
de va fi scopul pScatos, p^catoase sunt §i lucrurile savar§ite.
xSi Scopul preface fapta cea buna in rautate §i rautatea in fapta
M
*Xi* buna. Vedem aceasta m Sfintele Scripturi. Rugaciunea fariseu-
¥0,
0 lui s-a facut pacat §i 1-a osandit pe el fiindca scopul ei era
m
mandria §i trufia (Luca 18, 14). Care este scopul faptelor bune
w ale celui care umbla dupa lauda §i slava oamenilor? Nici unul,
yi+l nici altul, decat folosul sau, slava de§arta §i lauda oamenilor.
m
Astfel, socotelile lui strica harul faptelor bune, risipe§te sfin-
tenia lor §i le preface in stricaciune §i necuratie, schimba fapta
2% buna in pacat. „Duh este Dumnezeu" (loan 4, 24), pentru
aceea El voie§te inchinaciunea §i slujba duhului nostru. Acesta
este un scop sfant. Pentru aceasta, cand scopul este rau,
atunci Dumnezeu intoarce fata Sa de la jertfa noastra, ca §i
odinioara de la jertfa lui Cain.

Fratf cre§tini,
Cata vreme suntem in valtoarea lumii acesteia §i amagim

XXL pe oameni prin fatarnicie, primim cinstirea §i lauda de la ei,


deoarece ei, necunoscand scopul nostru eel ascuns, socotesc
ca noi savar§im faptele bune spre slava lui Dumnezeu §i spre
folosul aproapelui. insa va veni ziua in care se va rupe valul
i
fatarniciei §i se vor arata cele ascunse ale noastre §i se vor
vedea ca in icoana zugravita toate gandurile cele ascunse ale
ll
tM inimii noastre. Cata ru§ine va acoperi atunci fata noastra, cand
toti oamenii cei din veac vor vedea ru§inea slavelor §i laude-
lor noastre de§arte., Cata frica, cand infrico§atorul Judecator va
mustra intentia fatarnica a faptelor noastre, savar§ite pentru WK
slava noastra, iar nu pentru slava Lui. Cata mahnire va cuprin- p
de sufletul nostru cand vom vedea pe cei ce au facut fapte
53 bune pentru slava §i lauda lui Dumnezeu incununati, prea-
mariti §i stralucind ca ni§te luminatori, iar pe noi ne vom ve-
dea lipsiti de orice rasplatire §i sco§i afara din Imparatia dum-
nezeiasca! Gate suspine §i lacrimi, cata cainta va cuprinde
inima noastra, cand vom vedea ca am dat Imparatia cereasca
■$'y:
W*. pentru florile cele trecatoare din campul acestei vieti pa-
■>**».* • ■ lmx»JA S

fel 228 CAZANIA

0
mante§ti! Pentru ca toata slava §i laudele oamenilor sunt ca
iarba §i ca florile campului! Se usuca precum iarba §i cad ca
florile campului. Dar atunci nici lacrimile nu vor mai putea
1
mangaia §i nici pocainta nu va mai putea fi de niciun folos.
Sa lepadam deci, de astazi mainte, lucmrile intunericului
Pi
'V^-, §i dorinta de slava de§arta; sa lepadam stapanirea ei, care pe
nesimtite ne rape§te mantuirea. Departe sa fie de minte §i de
®
suflet orice dorinta §i orice cautare dupa laudele §i slava cea
desaita a oamenilor. „5a nu §tie stanga ta ce face dreapta ta"
(Matei 6, 3). De§i, din motive binecuvantate, esti nevoit sa faci
o fapta buna, vazuta de oameni, tu totdeauna sa cauti nu slava
ta, ci slava lui Dumnezeu. Atunci Tatal tau, Cel ce vede cuge-
tul tau intru ascuns, iti va rasplati tie la dreapta Judecata.
Atunci vei slavi pe Dumnezeu, prin faptele tale cele bune, §i
vei primi slava §i rasplata pe care Dumnezeu a fagaduit-o
celor ce 11 slavesc pe El, zicand: „Eu pream^resc pe cei ce MM
preaslMvesc pe Mine" (1 Regi 2, 30). Amin!

ml

II
§
SI
fkHi

/J-.vi,

u
zfyg
mw

vt
'A

Vt:

<£S

^i/cturca dio a/Hj/e/iei

Q)ufn(/uc(( a ofita

c/a/)a (/!?q cj ordrea dj/u/itcdiw QDuA

fjfa/el /4, /4-22J

r4r/<ati
9 cf&ittnL
_ 9 ■*
omnul lisus a ar^tat milostivirea Sa cea dumne-
zeiascS, §i puterea Sa cea nemarginita fata de orbi,
ologi, ciungi, lepro§i, slabanogi, surzi, muti, fata de cei ce pa-
timeau de friguri, fata de cei mdradti. A vindecat toata boala
§i toata neputinta, a alungat demoni, a inviat mopi, a sculat pe
Lazar eel mort de patru zile, a facut multe §i marl minuni. Dar
Sfanta Evanghelie, pe care ati auzit-o astazi, ne mai pune
inainte §i o altfel de minime: cu cinci paini §i cu doi pe§ti.
Domnul §i Mantuitorul nostru lisus Hristos, in bunatatea Sa
cea nesfar§ita §i cu iubirea Sa fata de oameni cea negraita, a
saturat cinci mii de barbati, afara de femei §i copii, care se i
m 230 TALCUIREA EVANGHELIEI

m
aflau cu El in pustia de lang^ ora§ul Betsaida. lar din firi-
miturile painilor de la masa multimilor au r^mas dou^sprezece
co§uri pline. Acest lucru dovede§te indurarea §i atotputernicia
lui lisus Hristos. Deci, cine are credint#, de§i va deschide
auzul §i mintea la talcuirea cuvintelor Evangheliei de astSzi, va
vedea puterea lui Dumnezeu, nu numai vindecand neputin-
tele noastre, ci §i izb^vindu-ne de toatS nevoia. A§adar, fid cu
luare-aminte §i ascultati!
m
Jn vremea aceea lisus a v&zut multime mare de
oameni §i I s-a f&cut mils, de ei §i a vindecat pe bol-
navii lor" {Matei 14, 14).

Dupa ce a auzit Domnul de taierea capului Sfantului loan


m Botezatoml, a ie§it din lerusalim §i a mers in pustia de langa
ora§ul Betsaida, ca sa se odihneasca cu ucenicii Sai, acolo, in
singuratate. Dar multimea oamenilor, din ora§ele din impre-
jurimi, afland ca lisus a plecat din lerusalim, a mers indata pe
urmele Lui in pustia aceea, fara a-§i lua ceva de mancare.
Deci, Domnul Cel prea indurat, vazand atata credinta §i sta-
ruinta, S-a milostivit spre ei §i, mai intai, i-a invatat multe, pre-
cum ne spune Sfantul Evanghelist Marcu; dupa aceea, de§i ni-
meni nu L-a rugat, a vindecat pe tod bolnavii care se aflau
acolo. Aceasta minune ne da o mare nadejde in inimile noas-
tre, cad daca lubitorul de oameni lisus Hristos, fara mijlocirea
cuiva, numai pentni' credinta §i staruinta poporului S-a milos-
tivit §i a vindecat pe bolnavi, cu atat mai mult se va milostivi
spre noi, cand, bolnavi fiind, cu credinta §i cu evlavie vom in-
tinde mainile §i-L vom ruga sa vindece neputintele noastre.

„Iar cand s-a fScut searS, ucenicii au venit la El $i


I-au zis: Locul este pustiu §i vremea, iatS, a trecut; deci,
dS drumul multimilor ca sS se ducS in sate, sS-§i
cumpere mancare" (Matei 14, 15).

Fiindca sosise seara, Sfintii Apostoli, vazand atata multime


de oameni care nu mancasera nimic §i ca locul era pustiu, s-au
|2
apropiat de lisus §i I-au zis: locul acesta este pustiu §i a venit
DUMINICII A 8-A DUPA POGORAREA SFANTULUI DUH 231

seara, iar poporul n-are niciun fel de hran^, sloboze§te-l


mearga in satele din apropiere, sa-§i cumpere mancare. Evan-
m
ghelistul loan spune cS lisus, ridicand ochii Sai §i vazand mul-
timea cea multa a poporului a zis catre Filip: „De unde vom
cump3ra paine ca s& m%nance ace§tia?" (loan 6, 5) „Iar aceas-
ta o zicea ca sa-1 mcerce, ca El $tia ce avea sa faca" (loan 6, 6).
UM
Auzind deci cuvintele pline de ingrijorare ale ucenicilor, cu
i-H
privire la multimea poporului,
ten

Jisus le-a r&spuns: N-au trebuin# s& se ducd; dati-le 1


wt
voi sa manance" (Matei 14, 16).

lisus, zicand ca multimile nu au nevoie sa mearga sa-§i


cumpere mancare, n-a spus ca le va da El hrana §i le va satura,
ci a poruncit Apostolilor sa le dea ei sa manance. Unde este
insa lipsa §i neputinta firii, acolo lucreaza puterea harului.
Pentru aceasta s-a aratat mai intai lipsa hranei, apoi a stralucit
harul eel atotputernic. Rugamintea Apostolilor catre lisus de a
libera multimile a aratat tuturor ca nu se puteau hrani in nici-
un fel, in pustia aceea, atatea mil de oameni. Dar in loc sa-i
libereze, lisus porunce§te Apostolilor sa le dea ei sa manance.

Jar ei I-au zis: Nu avem aid decat cind paini ?i doi


pe§ti" (Matei 14, 17).
/•s
In aceasta pustie nu se gaseau decat cinci paini §i
doi pe§ti. Din aceasta se vede ca Sfintii Apostoli cercetasera
mai intai daca poporul a adus cu sine hrana. Acest lucru il
arata Evanghelistul loan, spunand ca Apostolul Andrei a ras-
puns lui lisus ca „este un copil, care are cinci paini de orz §i
doi pe§ti". Iar acest raspuns arata lamurit despre cercetarea
m
care a fost facuta cu amanuntul, mai inainte, in randul multimii
0.
de oameni, din grija Apostolilor ca buni pastori §i din dragoste
pentru cei flamanzi. La acestea insa,
m
„El a zis: Aducefi-Mi-le aid. §i poruncind sa se
r': A
ageze multimile pe iarba $i luand cele cind paini §i cei yV
doi pe$ti §i privind la cer, a binecuvantat §i, frangand,

fe^.
232 TALCUIREA EVANGHELIEI

feu?
a dat ucenicilor painile, iar ucenicii multimilor" (Matei
14, 18-19).
3
lisus Hristos, auzind ca se gSsesc cinci paini §i doi pe§ti,
a cerut intai sa le aduca la El, ca sa le vada, aratandu-ne prin
aceasta ca ori de cate ori facem milostenie trebuie sa depunem
multa sarguinta. Prin aceasta Domnul ne indeamna sa vedem
cu ochii no§tri hrana, haina §i orice alt lucru ce-1 dam saracu-
lui. Daca vom incredinta pe altcineva sa daruiasca aceste
lucruri altuia, fara sa le vedem, s-ar putea mtampla ca acela sa
dea saracului mai pigin decat am vrea noi, sau lucml eel mai
prost §i mai netrebuincios, iar noi n-am darui din toata inima,
iar milostenia noastra ar fi de forma §i fara caldura dragostei
fata de eel sarac.
In al doilea rand, lisus a pomncit multimii de oameni sa
se a§e2e pe iarba verde, in grupuri de cate o suta sau cincizeci,
asemenea celor care iau masa stand in locuri cu iarba, dupa
cum ne spune §i Sfantul Evanghelist Marcu, zicand: „§i El le-a
pomncit s£-i a§eze pe fop' cefe, cete, pe iarba verde. $i au
§ezut cete, cete, cate o suta §i cate cincizeci" (Marcu 6, 39-40).
Aceasta a§ezare a oamenilor facea vazuta minunea tuturor, iar
hrana putea fi impartita u§or §i deopotriva la top. Deci lisus,
poruncind aceasta, indata a incetat toata framantarea din mul-
time §i in buna randuiala §i lini§te s-au a§ezat cu totii pe iarba.
Apoi Juand cele cinci paini $i cei doi pe§ti si privind la
cer, a binecuvantat". A cautat spre cer cu ochii Sai, ca sa arate
ca din cer S-a pogorat §i pe toate le face impreuna cu Tatal §i
cu Sfantul Duh. §i „a binecuvantat" ca sa ne invete pe noi, zice
Sfantul loan Gura de Aur, ca totdeauna sa facem §i noi la fel
§i, dupa pilda aceasta, a Domnului lisus Hristos, sa binecu-
vantam mancarea, inainte de a ne a§eza la masa §i a gusta din
cele pregatite pentru hrana. Dupa ce „a binecuvantat", cu mai-
nile Sale frangand painile, le-a dat in mainile ucenicilor. Dupa
cum, in vremea prorocului Hie, Dumnezeu a inmultit pumnul
de faina §i untdelemnul in ulciorul din mainile vaduvei din
Sarepta Sidonului (3 Regi 17, 14), a§a §i lisus Hristos a inmultit
-.J. 1%
m
DUMINICII A 8-A PUPA POGORAREA SFANTULUI DUH 233
-i. T
wi
cele cinci paini §i cei doi pe§ti in mainile Apostolilor. Precum AA
}A.
apa din izvor, tot a§a §i painile §i pe§tii izvorau din mainile
Apostolilor §i se imparteau de c^tre ei la miile de oameni care
£ "4- erau acolo. Din aceasta invatam §i noi ca tot ceea ce dam la
sSraci, dam din ce ni s-a dat noua de Dumnezeu, iar miloste-
nia inmulte§te in mainile celui milostiv bunatatile lui. Deci,
dupa ce lisus a dat bucatile din paini §i pe§ti in mainile uceni-
cilor, ei le-au impaitit oamenilor care stateau pe iarba.

„§i au mancat toti ?i s-au sZturat §i au strans r&m&-


§itele de fUramituri, douZsprezece co§uri pline. Iar cei
ce mancaserti erau ca la cinci mii de b^rbafi, afarZ de
femei §i de copii" {Matei 14, 20-21).

Mare e§ti, Doamne, §i minunate sunt lucrurile Tale, §i


nicun cuvant nu este de ajuns spre lauda minunilor Tale! Chiar
daca cele cinci paini §i doi pe§ti s-ar fi impartit in cele mai mici
§i mai nevazute firimituri, de abia cate o firimitura ar fi putut
lua fiecare suflet din cele cinci mii; insa, luand fiecare, nu nu-
mai ca au mancat toti §i s-au saturat, ci au mai ramas doua-
sprezece co§uri pline de firimituri: douasprezece co§uri pline
de firimiturile ramase de la mese, pentru ca fiecare din apos-
toli sa ia cate unul. Firimiturile de paini §i pe§ti au prisosit ca
sa arate ca resturile de firimituri erau de la cele cinci paini §i
doi pesti care au fost binecuvantate §i s-au impartit multimii.
Ce minte poate sa mteleaga sau ce cuvant poate sa arate cum
s-a saturat atata multime de oameni cu cinci paini §i doi pe§ti?
Cum se inmulteau painile §i pe§tii §i izvorau din mainile apos-
tolilor? Cum au mai prisosit, nici mai mult, nici mai putin, ci
douasprezce co§uri pline? Cum s-au facut toate acestea, nu-
mai Singur Dumnezeu, Cei ce le-a facut, §tie.

„§i mdat& lisus a silit pe ucenici s% intre m corabie


$i s2 treacZ maintea Lui, pe t&rmul ceMalt, pan& ce El
va da drumul multimilor" (Matei 14, 22).

Dupa savar§irea minunii, lisus a voit sa Se urce in muntele


care era acolo §i sa se roage, dar ucenicii Lui iubiti n-au voit
fe+j-
i---fj*<
H-^l
•»>;
234 TALCUIREA EVANGHELIEI

sS se despartS de El. De aceea Mantuitorul i-a silit ca, paM


cand El libereazS. multimile de oameni, care trebuiau sa se
intoarca pe uscat la casele lor, ei intre m corabie §i se
ducS inaintea Lui pe celalalt t^rm, in Betsaida. Prin aceasta
hm
~0*< lisus ne-a mvatat cS, oricat am fi de ocupati, sS nu p^rasim
niciodata rugaciunea. A§a ne ajuta §i noua, Doamne lisuse
c, ■ t Hristoase, sa nu ne paraseasca niciodata gandul rugaciunii in
tte

A^ sfanta Ta Biserica. Amin!

«-

II
■£r4
KM

'•■n
$*4
^151 ^.UIWI
m
m
>'+:

H>i
fe '
4.
aW
,-v m

m
II 0
z


r
f'-y fi®

al
■»r>

m*.

P (jazania
i's-V

.T-t* 3)iamt/ucu a o/>ha


*■*£
(/((fi a )cj()/iarea tjjfa/italiw
<£o t/)(i/
m
m f J)es/)/'e ndc/e/t/ej m

'..V
r/ynfi
♦ c/sislf/ii,
» -7
•,v
»«§
{^^storisirea pe care ati auzit-o in Sfanta Evanghelie de
ast^zi treze§te in inima fiecamia puterea nadejdii, care
a fost sSdita aici de Dumnezeu, §i o indruma minunat spre
!nsu§:i Datatorul §i Implinitorul ei, spre Dumnezeu. in adevar,
sufletul omului simte in sine puterea nadejdii, pe care nici pri-
mejdiile, nici nevoile, nici nenorocirile, nici oricare alt necaz, P
oricat de mare, nu poate sa o dezradacineze. Nadejdea nu ne
>•»
parase§te nici in ceasul mortii, pentru ca §i atunci, stand de
*-:4' *&*'&+ *&*&*Si-&+ *■ 3X1 *iJL*sf.i ':*.
\,

236 CAZANIA

fata, ne incurajeaza, ne fagaduie§te sanatate §i viata. Ea m-


tare§te pe om la orice lucru §i in orice imprejurare. Plugarul
rabda osteneala muncii, fiindca nadajduie§te sa ajunga la se-
ceri§ul roadelor sale. Corabierul nu ia in seama primejdiile
marii, fiindca nadajduie§te sa ajunga in cele din urma la lima-
nul dorit. Bolnavul i§i mangaie durerile bolii, fiindca nadajdu-
ie§te sa dobandeasca vindecarea de suferinte §i insanato§irea.
Nadejdea izbavirii ne mangaie in toate necazurile §i ne u§u-
>v^' reaza in toate greutatile pe care ni le pricinuiesc prigonirile,
clevetirile, vrajma§iile §i orice alte intristari.
Mare este, cu adevarat, iubirea de oameni a lui Dumnezeu!
II
Pentru pacat, Dumnezeu a lipsit pe om de desfatarea Raiului
§i 1-a izgonit in pamantul acesta, zicand: „Pentru c3 ai ascultat
vorba femeii tale §i ai mancat din pomul din care ti-am po-
runcit: «Sa nu m3nanci», blestemat va fi pamantul pentru tine!
Cu osteneala sa te hrane$ti din el in toate zilele viefii tale! Spini
si palamida i{i va rodi el" {Facerea 3, 17-18), adica necazuri,
primejdii, nevoi, boli; insa a lasat in inima lui puterea nadejdii,
ca pe un medicament mangaietor al necazurilor §i ca pe un bal-
sam vindecator al primejdiilor §i al intristarilor, prin fagaduinta
trimiterii Izbavitorului neamului omenesc, in persoana Man-
tuitorului lisus Hristos (Facerea 3, 13).
Ceea ce se intampla cu celelalte puteri pe care le-a sadit
Dumnezeu in firea omului pentru mantuirea lui, se intampla §i
cu puterea nadejdii. Dumnezeu a pus in firea noastra dorinta,
pe care s-o indreptam spre El §i, iubindu-L din toata inima, sa
mo§tenim Imparatia Lui cea ve§nica. Dar noi, daruind toata do-
rinta noastra celor pamante§ti §i iubind din toata inima desfa-
tarile trupe§ti §i de§ertaciunea lumii, ne facem vinovati de
osanda ve§nica. Dumnezeu a pus in firea noastra suferinta,
care este taria §i puterea sufletului, prin care sa ne imbarbatam
impotriva ispitelor diavolului §i sa luptam impotriva pacatului;
dar noi, din pricina suferintei, umplem gura noastra de ocari
§i inarmam mainile noastre asupra aproapelui. Me§terul a facut
cutitul spre folosul oamenilor, dar oamenii, intrebuintandu-1 in
rau, se omoara cu el unii pe altii.
Dumnezeu a sadit in inimile noastre suferinta §i dorinta,
ca sa le folosim ca pe ni§te unelte ale mantuirii, dar noi, intre-
M

DUMINICII A 8-A DUPA POGORAREA SFANTULUI DUH 237

buintandu-le rau, le facem unelte de pierzare. Acela§i lucru


facem §i cu nadejdea. Dumnezeu ne-a oferit noua in dar virtu-
tea cea mare a nadejdii, ca totdeauna nadajduind in El, sa
avem scapare puternica de primejdiile vietii trupe§ti §i liman
lini§tit al mantuirii sufletului nostru; dar noi ne punem toata
nadejdea noastra in oameni, in bani, in pietre scumpe, in lu-
cruri trecatoare. O astfel de nadejde nu este nicidecum folo-
sitoare §i mantuitoare, ci vatamatoare §i pierzatoare de suflet.
Dumnezeu prin cuvant a invatat, iar prin fapte a dovedit ca
nu in oameni, ci in El se cuvine sa nadajduim, cum ne spune
si psalmistul, zicand: „Nu v& mcredeti m cei puternici, m fiii
oamenilor, in care nu este izMvire" (Psalmii 145, 3). Iar aceas-
ta pentru ca nadejdea noastra nu poate avea temelie puternica
in cele pamante§ti §i trecatoare, ci numai in Stapanul lor, in
Dumnezeu, „ca m mana Lui sunt marginile p&mantului §i m&l-
{imile muntilor ale Lui sunt. Ca a Lui este marea §i El a facut-o
pe ea $i uscatul mainile Lui 1-au zidit" (Psalmii 94, 4-5), cum
ne spune psalmistul. „Fericit eel ce are ajutor pe Dumnezeul
lui lacov, nadejdea lui, in Domnul Dumnezeul lui, Cel ce a
fa cut cerul §i pamantul, marea §i toate cele din ele", ne spune
acela§i psalmist (Psalmii 145, 5-6), pentru ca numai Dumnezeu
este „Cel ce pazegte adevarul in veac; Cel ce face judecata
celor napastuiji; Cel ce da hrana celor flamanzi. Domnul dez-
leaga pe cei ferecati in obezi; Domnul indreapta pe cei gar-
hoviji, Domnul injelepje^te orbii, Domnul iubegte pe cei
drepti; Domnul paze§te pe cei straini; pe orfani §i pe vaduva
va sprijini $i calea pacato$ilor o va pierde" (Psalmii 145, 6-9).
m
Evanghelia care s-a citit astazi ne-a aratat ca cei ce nadaj-
duiesc spre Dumnezeu nu raman niciodata lipsip de damrile
Lui. Cinci mii de barbaU §i poate alte cinci mii de femei §i copii
au avut atata nadejde in Mantuitorul lumii, meat au mers in
pustie pe jos, fara a-§i lua hrana cu ei. Ce au luat ei de la Acela
in care nadajduiau? Oare au luat numai ceea ce nadajduiau?
Domnul nu doar ca le-a vindecat bolnavii, ci S-a ingrijit §i de
dan§ii, saturandu-i de tod din pe§tii §i painile binecuvantate.
Ucenicii Lui 11 mgau sa-i libereze pe toti cei adunati acolo, dar
El n-a voit sa-i lase sa piece, inainte de a le vindeca bolnavii
M 238 CAZANIA

lor §i a-i satura cu paine §i pe§te. De astfel de pilde este plina Sfanta
Scriptura; rasa prin aceasta se adevere§te tocmai cuvantul psalmis-
tului, care zice: Jn Tine au Mdajduit pZiintii no$tri, nZddjduit-au m
0
Tine §i i-ai izMvit pe ei. C&tre Tine au strigat §i s-au mantuit, m Tine
m au nadajduit §i nu s-au ru$inat" (Fsalniii 21, 4-5).
Mv.
Intr-adevar mare har este nadejdea in Dumnezeu. Aceasta
este fiica adevarata a credintei. Credinta na§te in inima omu-
lui nadejdea in Dumnezeu. De aici cunoa§tem cat de folosi-
■£" *"■
toare este credinta, in aceasta viata. Cel credincios prime§te in
pace insa§i lupta cu moartea §i intampina cu barbatie infrico-
§arile celui din urma ceas al vietii, deoarece el crede ca moar-
tea nu este moarte, ci mutare din viata cea vremelnica la viata
cea ve§nica; el nadajduie§te ca in acel ceas sfintii ingeri, pova-
tuitorii §i pazitorii credincio§ilor, stau de fata sprijinindu-l, dan-
du-i curaj, ajutandu-1; de aceea, el vede sfar§itul vietii lui fara
durere, neru§inat, lini§tit. Pentru eel ce §i-a pus nadejdea nu-
mai in bunurile §i m bucuriile acestei vieti §i care, pentru
implinirea poftelor lui, nu s-a gandit nicidecum nici la aproapele
lui §i nici la Dumnezeu, lupta mortii este cumplita §i nesuferita,
iar ceasul eel de pe urma al vietii lui este plin de durere, de tul-
:3K burare §i de deznadejde mare. Se infrico§eaza de toate, dar mai
cu seama de despartirea lui de lume §i de averile lui.
Deci nadejde, bunatate sfanta, vistierie nepretuita, balsam
m
•#1 ceresc, har desavar§it, pogoara-te de sus, de la Parintele lumi-
i nilor, mangaie sufletele noastre §i le intare§te in lupta spre mai
bine, ca fara de patima, neru§inati, in pace §i cu incredere
desavar§ita sa intampinam sfar§itul vietii noastre §i cu sufletul
senin §i curat sa putem intampina hotararea din urma a
Dreptului Judecator! imparate ceresc, Preadulce Mantuitor al
sufletelor noastre! Tu toate le poti §i toate Te asculta. Tu, Cel
ce ai sadit in inimile noastre nadejdea, invrednice§te-ne pe
noi, prin harul Tau; ca niciodata sa nu nadajduim mai mult
spre oameni §i spre lucrurile cele materiale ale lumii, decat
spre Tine; ci totdeauna ne indruma toata nadejdea noastra
spre milostivirea Ta §i spre puterea peste toate. Atunci vom fi
fericiti, cad Tu ai zis prin prorocul Tau ca: „Fericit cel ce are
ajutor pe Dumnezeul lui lacov, nadejdea lui, in Domnul
Dumnezeul lui" (Psalmii 145, 5) Amin!
'Sa

fcrf
/-.
+<v

,?3iS
*z%
>
a ■4 ^ \ /' /■i
iV ^
;/
m
fS:i¥
*k
m
zTa/cuirea So a/uj/elici
m
ci/ru/ucu a /locia

/^doea
>yM.
fMud 14, 2J2-S4J
w>:
m

m cTyviti c/'esti/u.
fe
ele istorisite in Evanghelia de ast^zi par simple poves-
L/ tiri, care arata ce s-a mtamplat cand Domnul nostm
m
lisus Hristos, cu puterea Dumnezeirii Sale, a umblat pe mare,
cum umblSm noi pe pSmant uscat. fnsa ele cuprind invataturi
minunate §i mantuitoare pentru suflet. Dar, precum numai cei
care se pogoar^ in adancul m^rii gSisesc margiiritarul eel de
mare pret, tot a§a numai cei care cerceteazS adancul cuvin- M
tiMj ;>* &*&*'&}* >*& *J^J*^^C^J^^S^i^. J&< *£&& >» ♦

p 240 TALCUIREA EVANGHELIEI


|P?j
rO
telor lui Dumnezeu afla mvataturi mantuitoare, cum ne spune
prorocul David, zicand: „Cei ce 5e coboard. la mare m cor&bii,
cei ce-$i fac lucrarea lor in ape multe, aceia au v&zut lucmrile
Domnului §i minunile Lui mtru adanc" (Psalmii 106, 23-24); iar
in alt loc: „Fehciti tod cei ce n&d&jduiesc m El!" (Psalmii 2, 12).
Deci sa ne pogoram §1 noi gandurile in adancul cuvintelor care
s-au citit §i sa ne ostenim, cercetand adancul raurilor duhov-
P nice§ti, sS scoatem margaritarul invataturilor de mare pret §i sS
vedem lucmrile Domnului lisus §i minunile Lui; cercetam §i
noi cuvintele Evangheliei de astazi, pentm ca ele sunt marturi-
ile Dumnezeirii Mantuitorului Hristos.
Sfanta Evanghelie de ast^zi ne spune cS:
♦v-^;
„In vremea aceea lisus a silit pe ucenici sd intre m
corabie §i sd treacd maintea Lui pe tdrmul celdlalt, pand
-4.l4<
ce El va da drumul multimilor" (Matei 14, 22).
m
Aceste cuvinte s-au mai citit §i s-au talcuit §i in Evanghelia
duminicii trecute. Cel care a intocmit Evangheliile pentm fie-
care duminica a repetat unele versete, pentm a se urmSri mai
u§or istorisirile evanghelice, cSci dupa minunea inmultirii celor
cinci paini, lisus, dorind sa ramana singur sa Se roage, a silit
pe ucenicii Sai sa mearga inaintea Lui pe ceMalt tarm al marii,
in ora§ul Betsaida, pana ce El avea sa libereze poporul hranit
§i saturat de El, din cei catlva pe§ti §i cele cinci paini.

Jar El, dand drumul multimilor, S-a suit in munte,


ca sd Se roage singur. §i, fdcandu-se seard, era singur

+ .:*t acolo" (Matei 14, 23).


m
Cand lisus Hristos, ca un Om §i Arhiereu, a adus lui
m Dumnezeu Tatal mgaciuni pentm noi, intai a dat dmmul
tes
popomlui, apoi S-a dus in munte §i acolo, in singuratate, S-a
mgat pana seara tarziu. Prin aceasta ne-a invatat ca orice
cre§tin, cand vine vremea mgaciunii, se cuvine intai sa-§i le-
pede grijile cele lume§ti §i framantarea patimilor, apoi sa-§i
inalte mintea sa la „muntele" in care a binevoit Dumnezeu sa
^t)
locuiasca, adica la cer, ca sa aduca Celui Atotputernic mga-

irv f- -4- 'v-A t ^ *** '4*. "* >^^se


J- * * * OA -■
& m
•p."
DUMINICII A 9-A PUPA POGORAREA SFANTULUI DUH 241
II
ciunea sa, ca pe o tamaie curata. lisus s-a rugat pana seara tar-
ziu, ca sa invatam ca nu pripit §i grabit, ci m lini§te, cu mbdare
§i staruinta este bine sa stam la rugaciune. Deci Domnul a stat
Vvi< la rugaciune pana seara tarziu, fiind singur, acolo in munte.

„Iar corabia era acum la multe stadii departe de m


p2mant, fiind invZluM de valuri, c&ci vantul era
impotrivZ" (Mate! 14, 24). p--*-

fe Pentru ce lisus Hristos, Care scoate vanturile din adancu-


,^4-J
rile lor, stapanind puterea marii §i potolind pornirea valurilor
,v*;>, ei, n-a trimis un vant care sa le ajute ucenicilor Sai, nici n-a li-
ni§tit valurile marii, ca fara primejdie §i fara frica sa calatoreas-
'Vy< v:^
,*'■*- ca, ci intai i-a silit sa intre in corabie, apoi a lasat corabia noap-
tea, in mijlocul marii, sa fie invaluita de vant potrivnic §i de
^+-
loviturile valurilor? Domnul a facut intentionat aceasta, ca sa
mcerce credinta lor §i sa-i obi§nuiasca cu primejdiile pe care
aveau sa le intampine, cutreierand lumea pentru propovadui-
w
si rea Evangheliei, aratandu-le totodata ca El ii izbave§te din
1
orice primejdie §i din orice nevoie. A mai facut aceasta ca sa
1
intareasca credinta lor §i sa sadeasca in inimile lor indrazneala

•;vi §i nadejdea in El. Vedem astfel cum, cate putin §i treptat, Man-
tuitorul ii intare§te pe ucenici mtocmai ca un Parinte §i Dascal. M
A§a s-a intamplat mai intai pe Marea Galileei, cand corabia era
prime] duita de furtuna §i de valurile care o acopereau. Atunci
+.:^ El, fiind cu ucenicii in corabie, fara zabava i-a izbavit pe ei de
frica si i-a scapat din primejdie pentru ca „S-a sculat atunci, a

jiit ceitat vanturile §i marea §i s-a fZcut linigte deplind." (Matei 8,


If 26). lar acum, fiind departe de corabie, zaboveste si intarzie
ajutorul si izbavirea din primejdie si din frica a ucenicilor Sai.
S"5fS*<

Jar la a patra strafi din noapte, a venit la ei lisus,


umbland pe mare" (.Matei 14, 25).
f:
^.v,
f&+. sl Vechii evrei imparteau timpul noptii in trei parti egale, si
la inceputul fiecarei parti se schimbau strajerii; de aceea nu-
meau aceste parti straj:. ale noptii, adica straja intai, straja din
m£ mijloc si straja diminetii. In vremea Domnului lisus Hristos,
.-VfeS1, 242 TALCUIREA EVANGHELIEI
is

evreii imparteau ceasurile noptii in patm strSji, dupa obiceiul


Ws
P grecilor §i romanilor. Domnul a iSsat pe ucenicii Sai cateva
straji in primejdie, ca sa se infrico§eze si sa-i invete pe dansii
fe1
'i'H credinta si rabdarea; abia intr-a patra straja a noptii, adica
M
:fW. dupa al noualea ceas al noptii, ceea ce inseamna dupa ora trei
'd$4
dimineata, a venit la dansii umbland pe apa marii, ca pe
pamant.
Apostolii stiau ca Moise a despicat Marea Rosie, facand
din ea un perete de-a dreapta si altul de-a stanga unui drum,
pe pamantul din fundul marii, pe care au mers israelitii si au
trecut prin mijlocul marii. §tiau ca si losua al lui Navi a intors
m
inapoi curgerea raului Jordan si s-a aratat pamantul uscat din
1 adancul lui, pe care au mers israelitii si au trecut lordanul.
***4
'wi Mari au fost aceste minuni, dar mintea ni se linisteste oarecum
?s%
cand auzim ca oamenii aceia au trecut Marea Rosie si taul
lordanului, calcand pe pamantul care a fost golit de apa. Dar
'* •>,
cineva, care sa umble pe deasupra marii, ca pe uscat, era ceva
cu totul de neinteles. Oare s-a inchegat in ceasul acela marea
ft Si s-a facut vartoasa? Oare a lipsit greutatea trupului Domnului
£•* lisus Hristos? Oare s-a sfiit marea de trupul eel dumnezeiesc si
L-a purtat impotriva legilor firii sale? Oare, numai talpile
picioarelor Lui lisus s-au atins de mare, iar greutatea trupului
Lui a purtat-o in sus puterea Dumnezeirii? intr-adevar, chipul
minunii acesteia este de neinteles. Pentru aceasta:

M „ V&zandu-L umbland pe mare, ucenicii s-au inspZi-


>vK
mantat, zicand c2 e n2luc3, $i de fricZ au strigat" (Matei
4,vCi
14, 26).

Naluca este inchipuirea desarta sau asemanarea, fara


temei de adevar, a unui lucru adevarat si cunoscut, pe care
m oamenii, cu mintea tulburata, socotesc ca il vad, dar care de
i^' fapt nu exista. Naluca este o inchipuire produsa de spaima
fi
feij mintii, cand simturile, tulburandu-se, lucreaza fara randuiala.
>' ».■ Toti evreii stiau, din istoria vrajitorilor lui Faraon, ca unele din-
tre aceste naluci se produceau cu ajutorul diavolului, spre
vatamarea oamenilor. Pentru aceasta si Apostolul Pavel scria
catre corinteni ca insusi satana se preface uneori in inger al
DUMINICII A 9-A PUPA POGORAREA SFANTULUI DUH 243
i

luminii (2 Corinteni 11, 14). Deci, vazandu-L pe lisus §i m


neputand sa-L cunoasca, pe de o parte din cauza intunericu-
$■■ ■<»>. lui noptii, iar pe de alta din cauza valurilor, care se maltau §i
0 ■0$
acopereau fata Lui, ucenicii Mantuitorului s-au tulburat indata
i
cu duhul de acea neobi§nuita §i minunata vedere §i au socotit m
«cl
VW ca ceea ce se arata este naluca, adica o plasmuire a satanei
pentm vatamarea §i incercarea lor. De aceea, mfrico§andu-se,

Si ei au strigat. Ce au zis cand au strigat nu spune niciunul din- M


•^vV- Sf'V
tre evangheli§ti, dar §tiut este ca, prin strigare, ei ar fi chemat
wM
pe Dumnezeu, dupa cum §i noi inline, cand ne temem,
II
chemam pe Dumnezeu in ajutor.
M
:%t*-
„Dar El le-a vorbit mdat£, zicandu-le: IncMzniti, Eu
sunt; nu v& temeU!" (.Mate! 14, 27)
p .■f
Luati indrazneala, caci ceea ce vedeti nu este naluca: „Eu
m
sunt; nu va temeti!". De indata ce ucenicii au cunoscut dupa
glas pe Acela, pe Care n-au putut sa-L cunoasca din vedere, m
w?3$ aratandu-le prin aceasta ca, in cele ale credintei, auzul este mai
Mg
M
puternic decat vazul, cu glasul Sau eel dumnezeiesc lisus a Is
0
potolit indata frica sufletului lor, a lini§tit tulburarea duhului
lor si inimile lor s-au umplut de curaj. m

Jar Petru, r&spunzand, a zis: Doamne, dac& e$ti


I
Tu, porunceje s2 vin la Tine pe ap&. El i-a zis: Vino!
Iar Petru, coborandu-se din corabie, a mers pe ap2 $i m
» m
a venit c£tre lisus" (Matei 14, 28-29).

Petru, auzind glasul Domnului lisus §i voind sa-§i arate


dragostea lui catre Acesta, mai mult decat ceilalti ucenici, a zis:
I# „Doamne, dacZ e$ti Tu", deoarece inca se mai indoia ca lisus
era Acela pe care-L vedea §i-L auzea, dar, avand credinta in m
Hristos, 11 ruga, zicand: „Porunce§te sS. vin la Tine", crezand
ca prin porunca lui lisus va putea §i el sa umble pe valuri §i
va putea sa-§i arate astfel §i dragostea lui. „Porunce§te sa vin
#:
r- -'V la Tine", zice, fiindca dorea sa-L intampine, mai intai el, pe
Hristos, inainte ca Acesta sa intre in corabie, §i, apropiindu-se
teat? de El, sa I se inchine. §i poruncindu-i lisus sa vina, Petru a
M

zm am-:
244 TALCUIREA EVANGHELIEI
gV;
ie§it din corabie §i, umbland pe valuri, a venit c^tre Acesta. §i
astfel vedem umbland pe apa marii, ca pe uscat, pe St^panul
s« marii §i pe ucenicul S^u, din puterea pomncii Domnului s^u.

„Dar v&zand vantul, s-a temut §i, mcepand s2 se


scufunde, a strigat, zicand: Doamne, scap2-m2!" (Matei
14, 30)

Duhul este ravnitor, iar trupul neputincios. Ravna duhului


lui Petm a gonit din inima lui toat^ frica. De aceea a ie§it cu
i
V' f
p(~t
XtsJ mdrazneala din corabie, a c^lcat pe deasupra apei §i a umblat
pe valuri, dar, cand a simtit vantul sufland tare §i s-a v^zut pe
P^i sine afundandu-se in ap^, atunci neputinta trupului a biruit
ravna duhului §i pentru aceasta s-a infrico§at. A§a este firea
omeneascS! De multe ori savar§e§te lucrurile cele mai mari,
dar se teme §i se indoie§te de cele mici. Petm umbla pe mare
§i nu se teme, iar de vant se teme. in felul acesta a patimit pro-
V>-
rocul Hie, care a savar§it atatea minunate lucrari, iar mai pe
p urma s-a temut de amenintarile Izabelei. Astfel a patimit
S$
I-'. Moise, care a omorat pe egiptean, dar pe urma s-a temut de
te- cuvintele evreului. Astfel patimesc §i unii binecredincio§i cre§-
tini, care cu mare ravna, netemandu-se nici de ispite §i nici de
primejdii, merg pe calea faptelor bune in intampinarea lui
lisus, apoi, ivindu-se o oarecare ispita sau primejdie, se indo-
M
iesc, se tern §i se intorc iar in pacat. Petm insa a dat o pilda
sfanta pentm astfel de imprejurari. El s-a temut, s-a mdoit, dar
nu s-a intors spre corabie §i n-a deznadajuit, ci a strigat cu glas
m
P mare: „Doamne, scapa-m3!".
P
m!
s;n Jar lisus, intinzand mdatM mana, 1-a apucat $i i-a zis:
Putin credinciosule, pentru ce te-ai mdoit?" {Matei 14, 31)
P' Fiind mult-milostiv §i grabnic-ajutator, lisus mdata i-a in-
tins mana §i 1-a apucat pe Petm, iar el, din nou, fara frica §i
fara indoiala, a stat deasupra apei §i umbla pe valuri. Din
aceasta invatam ca §i noi, cand vom cadea in ispite, de vom
alerga catre Dumnezeu §i vom striga, asemenea lui Petm,
„Doamne, scapa-ne!", lubitoml de oameni, lisus Hristos, va
intinde §i catre noi mana Sa sprijinitoare §i ajutatoare §i ne va

l+M
'*z4 tT.+
H
DUMINICII A 9-A DUPA POGORAREA SFANTULUI DUH 245

I
mantui de toat^ intamplarea cea primejdioasa. DupS aceea, se
cuvine insS sS umblam §i noi, iara§i, cu barbatie §i cu tarie
vv^r*.
sufleteasca pe calea faptelor bune. Dar pentru ce Domnul n-a fei"
*■*
certat vantul, ca alta data, ci a mustrat pe Petru? Ca sa arate ca 0
nu vantul, ci imputinarea credintei §i mdoiala il mfrico§au pe
Petru §i-l afundau. Cat timp a crezut cu caldura, frica era
*tV
departe de dansul §i apa se mtarea sub picioarele lui, iar cand
s-a imputinat credinta §i s-a mdoit, atunci §i frica 1-a biruit §i
apa pe care o calca s-a mmuiat, Domnul n-a zis lui Petru ne-
■A r
p
ii credinciosule, ci putin-credinciosule, deoarece, mtr-adevar,
m
Petru nu s-a aratat necpedincios, ci doar s-a indoit, caci de s-ar
fi aratat cu totul necredincios, nu ar fi strigat: „Doamne, man-
tuie§te-ma!".

„$i, suindu-se ei m corabie, s-a potolit vantul"


I|
11 (Mate! 14, 32).
0%
Stg
Iar dupa ce lisus §i Petru au intrat in corabie, a incetat
ISi wi
mdata vantul, Vazand noi ca dupa intrarea Domnului in cora- P
w*
bie a incetat vantul, indreptand corabia §i impingand-o spre
tarmul la care Apostolii se straduiau sa ajunga, se cade sa inte-
^S5
4:--P legem ca in sufletul in care va intra Domnul lisus inceteaza
W
orice framantare a patimilor §i-l indrepteaza, il face sa se apro-
pie de patria cereasca, pe care toti credincio§ii o doresc.
■h 4
TSVTI
Jar cei din corabie I s-au inchinat, zicand: Cu ade-
v&rat Tu e§ti Fiul lui Dumnezeu" (JMatei 14, 33).

4rV, m
Domnul lisus Hristos, cu alt prilej, a certat vanturile §i 0:
MA
■^4
marea §i s-a facut lini§te deplina. De ce atunci cei care au va-
zut minunea doar s-au minunat §i au zis: „Cine este Acesta, ca
§i vanturile §i marea ascuM de El?" (Mate! 8, 27), dar n-au
f
marturisit ca lisus Hristos este Fiul lui Dumnezeu, iar cei care SA
Ss au vazut minunea care s-a citit in Evanghelia de astazi, venind
la lisus, I s-au inchinat Lui §i cu glas mare au marturisit ca, mtr-
P
adevar, El este Fiul lui Dumnezeu? Pentru ca minunea aceasta m
m
covar§e§te pe aceea. Vantul §i marea, fireste, dupa tulburare P
il
se potolesc §i se lini§tesc, dar umblarea pe valurile marii a
p;

ii
a® gafe'
m
246 TALCUIREA EVANGHELIEI
M

fog celor doi, a lui lisus §i a lui Petru, este ceva mai presus de m-
m telegerea noastrS. Deci, din aceastS minunata intamplare, au
St*
cunoscut ucenicii ca lisus Hristos este Acela despre care pro >■">
jJCCC? rocul David a zis: „In mare este calea Ta §i c&r&rile Tale in ape
jtSs
A' multe $i urmele Tale nu se vor cunoa§te" (Psalmii 76, 18),
adica au cunoscut ca lisus Hristos este Fiul lui Dumnezeu. De
fo aceea, cuprin§i de spaima §i de cutremur, ucenicii din corabie
s-au mchinat Domnului Hristos §i cu evlavie au inteles §i au
"it**' marturisit ca El este cu adevarat Fiul lui Dumnezeu.

N „§i, trecand dincolo, au venit m p&mantul Gheni-


zaretului" (Matei 14, 34).

.t**. Cuvintele acestea, cu care se incheie Sfanta Evanghelie pe


m7*
care a\i auzit-o astazi, s-ar parea ca nu se potrivesc §i la ceilald
S»i
3|. Sfinp Evangheli§ti. Intr-adevar, Evanghelistul Matei zice ca „au
venit m pMmantul Ghenizaretului", iar Evanghelistul Marcu
spune ca lisus „a silit pe ucenicii Lui s& intre in corabie §i sa
meargS. maintea Lui, de cealaM parte, spre Betsaida" (Marcu
6, 45). Evanghelistul loan, pe de alta parte, scrie: „§i indatZ
Jfifj corahia a sosit la tarmul la care mergeau" (loan 6, 21). In
#&
Jfef,
spusele lor insa nu exista nicio nepotrivire. Cand lisus a intrat
in corabie, vantul a incetat §i aceasta a ajuns indata la |arm. La •t >

care tarm? La acela la care se sileau sa ajunga, cum zice Evan-


ghelistul Marcu. Dar ajungand acolo, dupa ce au trecut marea

P „au venit in pamantul Ghenizaretului", cum arata Evanghe-


listul Matei.
p - *
A§a cum ai calatorit cu Sfintii Tai ucenici, in corabie, pe
marea invaluita de vant §i valuri, §i i-ai scapat de la inec §i

si moarte, tot a§a, Doamne lisuse Hristoase, caiatore§te §i cu noi,


cei ce ne rugam Tfie, pe valurile inviforate ale acestei vied §1 P.
ne scapa sufletele noastre din invaluirea vantului celui potriv-
nic al ispitelor. Auzi glasul nostru cand Te chemam, ca §i
|S
Petru, in ajutor: „Doamne, scapa-ne!", ca Jie se cuvine slava,

+>v7 cinstea §i inchinaciunea, Tatalui §i Fiului §i Sfantului Duh,


acum §i pururea §i in vecii vecilor. Amin.
if
m s? i ^i mm\ P

m -hi
P- ' V'V &

P m
r ^5
i r m
vtv 1
..V
--

pl
P z1: m
tsij
f*
s.--
att;

S P
If
P .tif,
Hi
m
Si fc-4
/*

w
(mza/f/a ii
m
t/)afH(/((ca a /ioua if
0.
ii
rarea ^JJa/ifttlai Q)a/t
P
f '/)cA'/jrey u?i/jatmarea axt/mtelj a
P

>n
r/yafi
> cyesti/ir.
y J ft

//j ustrarea lui Petru, pe care am auzit-o astSzi in If


/-Z Sfanta Evanghelie, ne ofeni un bun prilej vor-
bim despre imputinarea credintei, care race§te dorinta omului
de a face fapte bune §i-l doboar^ u§or in prSpastiile pacatului.
Cel putin-credincios se deosebe§te de eel credincios §i de
eel necredincios dupS cum se deosebe§te apa c^ldutS de cea
p fierbinte §i de cea rece. Apa caldutjd are putere, insa putinS;
248 CAZANIA

B cea fierbinte are mai mult£, iar cea rece nicidecum. A§a este §i
pvf.
m cele ale credintei, eel putin-credincios are mai putina ravna
i
§i credin^a; eel credincios are mai multa, iar eel necredincios,
m de nici un fel. Pentm aceasta necredinciosul, fiindca nu crede
in Dumnezeu, calca fara sfiala toate poruncile Lui. Cel credin-
m
cios, avand insa ravna multa §i credinta fierbinte, calca cu greu ,¥--*■
%.f*-
poruncile lui Dumnezeu §i nu se leneve§te in a savar§i fapte
%
m bune. Iar eel putin-credincios, fiindca se indoie§te de cuvintele
lui Dumnezeu §i are putina ravna, calca cu u§urinta legile
m dumnezeie§ti §i se dezbraca, la prima incercare, de imbraca-
mintea cea cereasca, a faptelor bune. Aceasta ne invata pe noi I?
m Ii?*'
m
Vr%: cuvantul Sfintei Evanghelii pe care l-am auzit astazi, rostin-
m
du-se, la Sfanta Liturghie.
'i'^
>• K r.u
Biserica propovaduie§te ca Dumnezeu, fiind nemarginit,
este totdeauna §i pretutindenea de fata §i pe toate le impli-
ne§te, dupa cum ne incredinteaza psalmistul, zicand: „De mS.
voi sui in cer, Tu acolo e§ti. De voi cobon m iad, de fa#
e$ti. De voi lua aripile mele de dimineata §i de ma voi a§eza

1 la marginile marii, $i acolo mana Ta ma va povapji §i ma va


tine dreapta Ta" (Psalmii 138, 8-10). In niciun loc §i in nicio
jrri-! vreme, nici macar cat ai clipi din ochi, Dumnezeu nu lipse§te t J-
V!
din fata noastra. Cel care, fara a se indoi, crede aceasta, vede
n
cu ochii credintei pe Stapanul cerului stand totdeauna inain-
'.*7JU. tea lui. De aceea, ii este greu sa mdrazneasca, maintea fetei lui
m
Dumnezeu, sa faca pacate. Prorocul David, care avea credinta
fierbinte, zicea: „Vazut-am mai inainte pe Domnul maintea
m
,+XH mea pururea, ca de-a dreapta mea este, ca sa nu ma clatin"
(Psalmii 15, 8). m
m* Pe cel putin-credincios, fiindca nu vede cu ochii trupe§ti m
«%
pe Dumnezeu stand maintea lui, iar ochii sufletului lui sunt

Mg marginiti §i inchi§i, din cauza imputinarii credintei lui, u§or il


clatina vantul ispitelor §i il ineaca valurile pacatului. Ce cre-
dem despre luda Iscarioteanul? Oare, el nu credea ca lisus
Hristos este Fiul lui Dumnezeu? Credea, pentm ca de n-ar fi
crezut, nu ar fi mers dupa lisus, nici nu s-ar fi facut ucenic al
-ST f.

y g&pri*
m.

M w
DUMINICII A 9-A DUPA POGORAREA SFANTULUI DUH 249
m
m
Lui, Credea, insa foarte putin: vedea, dar se mdoia. Pentru
aceasta, credinta lui cea putina a fost stinsa de patima cea pu-
m ternica a iubirii de argint §i, astfel, s-a facut vanzator §i tradator,
m loc de ucenic devotat. §i Eva avea credinta in Dumnezeu, dar
m
credinta ei era putina §i caiduta. Dumnezeu le-a zis ei §i lui
^+:
Adam in legatura cu pomul oprit: „«Sd. nu mancati din el, nici
s& vd. a tinged de el, ca s£ nu murid!" Atunci §arpele a zis cMtre
femeie: «Nu, nu ved muri! Dar Dumnezeu $tie ca m ziua in
care ved manca din el vi se vor deschide ochii §i ved ft ca 0
^4
Dumnezeu, cunoscand binele §i raul" (Facerea 3, 3-5). Ea a
y. .,<:
crezut cuvintele §arpelui, mai mult decat cuvintele lui Dumnezeu.
.tx* Pentru aceasta, imputinarea credintei a aruncat-o in pacatul
neascultarii, a golit-o de harul dumnezeiesc §i a izgonit-o in
%£*■„ acest pamant.
Dumnezeu ne pomnceste, zicand: „Iubid pe vrajmasii
vo$tri, binecuvantad pe cei ce va blestema, faced bine celor ce Wi
va urasc §i rugad-va pentru cei ce va vatama §i va prigonesc"
(Matei 5, 44). Celor ce iubesc pe vrajma§ii lor §i le fac bine,
Domnul le fagaduieste rasplatiri mari, cand zice: „§i rasplata
voastra va ft multa §i ved ft fill Celui Preamalt" (Luca 6, 33).
Noi insa nu facem dupa voia lui Dumnezeu, ci ne supunem
sfaturilor lumii mai mult decat poruncilor Lui. Credem in pro-
misiunile lumii mai mult decat in fagaduintele lui Dumnezeu.
De aceea uram pe vrajma§ii no§tri pana la moarte. Pentru a-i
birui, uneltim ocad, vicle§uguri, clevetiri, prigoniri, ucideri,
rautati mari §i pacate infrico§atoare. Sunt acestea fapte ale
credintei? Nu! Acestea sunt fapte ale credintei imputinate, ca
sa nu zic ale necredintei. Ce faceau Sfintii Apostoli, care aveau
credinta fierbinte in Hristos? Ei, ocarati fiind, binecuvantau;
prigoniti fiind, sufereau; huliti fiind, rugau pe vrajma§ii lor sa
se potoleasca. Vedem din fapte ce fel de credinta a avut
intaiul Mucenic §tefan. Fiind ucis cu pietre, el a plecat ge-
nunchii §i s-a rugat pentru cei care il ucideau, zicand:
„Doamne, nu le socoti lor pacatul acesta! §i zicand acestea, a
murit" (Faptele Apostolilor 7, 60).
» + ^»;+,

250 CAZANIA

Dumnezeu porunce§te, zicand: „Celor ce cer de la voi,


%-v dati-le milostenie. Hraniti pe eel flamand, ad^pad pe eel inse-
t+'V!
tat, imbracati pe eel gol, primiti in casS pe eel strain, cercetati
pe eel bolnav, ingrijiti de eel din temnita. SSracul este fratele
III
Men, saracul poarta fata Mea. Orice veti face saracului, Mie irni
faceti". „Adev%rat zic vou&: Intrucat atf fZcut unuia dintr-ace§ti
i
frad ai Mei prea mici, Mie Mi-ad fecut" (Matei 25, 40).
Dumnezeu fagaduie§te celor milostivi rasplata in lumea aceas-
m ta §i imparatia ve§nica in viata ce va sa vina, zicand:
va lua inapoi $i va mo§teni viata ve§nica" (Matei 19, 29).
Credem acestea? Da, intr-adevar credem §i marturisim. Foarte
m bine! Dar dupa aceea vine inaintea noastra eel flamand, eel
insetat, eel gol, eel strain, eel bolnav, iar noi nu numai ca ne
?A
intoarcem fata noastra de la dan§ii, ci uneori ii §i certam §i ii
%yM
mustram. Acestea sunt faptele credintei noastre? Aceasta este
credinta noastra? Aceasta nu este credinta, ci imputinare de
rw
>-» credinta; fiindca faptele, nu cuvintele, sunt doveditoare ale
r>'
n credintei noastre, dupa cum ne spune Sfantul Apostol lacob,

'Sty zicand: „Arata-mi credinta ta fara fapte, §i eu id voi arata din


faptele mele credinta mea,... ca credinta fara de fapte moarta
este" (lacov 2, 18, 20).
Dar la acestea raspund unii dintre noi, zicand: Domnul
nostru lisus Hristos a zis ca „Cel ce va crede $i se va boteza
se va mantui" (Marcu 16, 16). Noi am crezut §i ne-am botezat,
deci noi suntem mantuiti. Dar pentru ce !nsu§i Domnul lisus
Hristos a mustrat pe Petru, ca pe un putin-credincios, zicandu-i:
„Putin credinciosule, pentru ce te-ai indoit?" (Matei 14, 31)- L-a
mustrat pe el, pentru ca sa ne invete §i pe noi ca una este
credinta §i alta este imputinarea credintei. Credinta a numit
fi
Domnul credinta cea desavar§ita, cea mare, cea fierbinte. O
te astfel de credinta nu este niciodata despartita de faptele bune.

p De aceea Apostolul lacov, zice: „Arata-mi credinta ta fara


fapte, §i eu id voi arata din faptele mele credinta mea" (lacov
2, 18). Aceasta este credinta cea mantuitoare, despre care a zis
Mantuitorul: „Cel ce va crede $i se va boteza se va mantui"
'mmt

'»»%, 13
fe
DUMINICII A 9-A PUPA POGORAREA SFANTULUI DUH 251
i|
*.v*i
(Marcu 16, 16). Imputinarea credintei este credinta nede-
savarsita, putina, rece. Este credinta moarta §i de multe ori
straina §i lipsita de fapte bune, pentru care §i Apostolul lacov
a zis: „Credinta fara fapte este moarta" (lacov 2, 20). m
ihSk. Noi ne miram §i suntem nedumeriti ca nu mai vedem
astazi multimea minunilor pe care le-a fagaduit lisus Hristos
f-J
Mi celor ce cred, spunand: „Celor ce vor crede, le vor urma aces-
'g£g te semne: in numele Men demoni vor izgoni, in limbi noi vor
grai, serpi vor lua in mana §i, chiar ceva datator de moarte de
vor bea, nu-i va vatama, peste cei bolnavi i§i vor pune mainile
§i se vor face sanato$i" (Marcu 16, 17-18). lata insa ca se
■r-%'
lamure§te mirarea §i nedumerirea noastra, pentru ca Domnul
a spus ca aceste semne vor urma numai „celor ce vor crede",
iar nu celor putin-credincio§i. in vremea Apostolilor §i in
veacurile urmatoare, cand muld erau cu adevarat credincio§i,
se faceau in fiecare zi nenumarate minuni. in vremea de
acum insa, sunt foarte putini cei ce au credinta fierbinte §i
infocata; mai tod sunt „pudn-credincio§i". Daca §i in ziua de
■j'- -■*: astazi „vefi avea credinta cat un gidunte de mu§tar, vefi zice
muntelui acestuia: Muta-te de aid dincolo, $i se va muta"
(Matei 17, 20). Deci daca a mcetat multimea minunilor,
i
aceasta s-a intamplat fiindca s-a racit focul credintei. Cand
Sfintii Apostoli au intrebat odata pe Domnul, de ce nu pot
scoate un demon, El le-a raspuns: „Pentru putina voastra
credinta" (Matei 17, 20), adica pentru imputinarea credintei
lor, caci Sfintii Apostoli nu erau necredincio§i, ci inca nu
ajunsesera sa fie desavar§iti in credinta. m

V.yi.
Frati crestini,
w%
Veded, a§adar, ca imputinarea credintei este pricina tutu-
ror rautatilor, iar credinta desavar§ita este izvorul tuturor
,*-f. faptelor bune §i tuturor lucrurilor bune. Dar, oare, poate omul
sa mfierbante credinta sa cea rece? Poate, daca va voi!
Credinta na§te fapta cea buna, iar fapta cea buna mfierbanta fei
credinta. Deci, cre§tine, fii bland, smerit, iubitor de dreptate,
0
B-M

I m
v t-;'.fr''^;--"v^• r^v^r.v■■■'*' ,.^' *&- v'>'" "r*"rf ' v< :♦?-<
t+:v+;t-;

252 CAZANIA

milostiv, curat, mdelung-rabdator, intelept ca §arpele, curat ca


porumbelul §i indur^tor ca Tatal t^u eel ceresc. Acestea aprind
in inima omului focul credin|ei, acestea fac sS mcolteasca in
sufletul omului s^manta credintei, pe care Domnul a aruncat-o
pe pamant, in inimile celor ce cred intr-insul.
Doamne lisuse Hristoase, Unule-Nascut, Cuvinte al lui
Dumnezeu, Tu e§ti Datatorul credintei §i Povatuitorul faptelor
celor bune! Noi credem §i marturisim ca Tu e§ti Hristos, Fiul
lui Dumnezeu, Care ai venit in lume sa mantuie§ti pe cei
pacato§i, dintre care cei dintai suntem noi; insa credinta noas-
tra este putina §i tece, nu este atat de fierbinte, pe cat avem
trebuinta pentru mantuirea noastra. Deci catre Tine, intru tot
indurate, ne plecam genunchii no§tri, §i cu incredere, ca §i
Apostolul Petru, strigam dintru adancul sufletelor noastre, cu
toata nadejdea in ajutorul Tau: Doamne, scapa-ne! Jie se '*o*
cuvine cantarea, fie se cuvine lauda, Jie slava se cuvine,
Tatalui §i Fiului §i Sfantului Duh, acum §i pururea §i in vecii p'-T

P vecilor. Amin!

«iS

MR

mx
**&
y.
>>tv|ps
4

feffi
p

,-» v -

A;r4 t>

P
.4-TY.V
^ r*. <■
■ rt

v^lMCfeW LywiMl

♦Xv^t
Wh
VM

fTa/ca/rea oV/ a/hj/i e/iei

Qjitmcitlcw a zecea
%7'-'
cla/ja ^Hjo/Hirea ijjfu/itidai Q)a/i

c 17, '/4-2SJ

Zr/Kiti
9 c/xw/Z/n,
9 y

/ ^ redincio§ii care citesc sau asculta dumnezeie§tile Scrip-


m
L/ turi §tiu cS diavolul, inc^ de la mceput, a invidiat pe
om, v^zand starea fericita §i slavita in care il a§ezase
Dumnezeu in Rai. Dar nici dupS aceea el n-a incetat viclenii-
le lui, ci, cu toata puterea, a continuat sa in§ele pe om §i sa-1 &
vatame, a§a cum s-a aratat §i in Evanghelia care s-a citit astazi.
Sfanta Evanghelie pe care ati auzit-o astazi ne arata insa §i cele
trei arme puternice: credinta, postul §i rugaciunea, prin care se
m.
poate goni §i nimici toata puterea diavolului, fiindca pana
astazi nu inceteaza a arunca asupra noastra sagetile lui, de§i

J&
;>t%-4:' w,

« 254 TALCUIREA EVANGHELIEI

puterea lui a sl^bit, dup^ venirea Domnului nostm lisus


Hristos. Pentru aceasta, mult folos sufletesc va aduce ascul-
tarea talcuirii cuvintelor Evangheliei, care ne spune cS:

m „In vremea aceea s-a apropiat de lisus un om,


c2zandu-I in genunchi §i zicand: Doamne, miluie§te pe
fml meu, c& este lunatic $i p&time§te r&u, c&ci adesea
f^j
cade in foe §i adesea in ap&" (Matei 17, 14-13).

Sfintii evangheli§ti n-au ar^tat nici neamul, nici patria, nici


credinta, nici starea omului care a venit la lisus §i a mgenun-
chiat inaintea lui, rugandu-L s^-i vindece fiul, care era singu-
rul lui copil. Ei spun ca, venind tat^l copilului la lisus Hristos
§i ingenunchind, il ruga pe El, zicand: „Doamne, miluie§te pe
fiul meu, ca este lunatic", adica se indrace§te cand este luna
plina „§i patime§te rZu