Explorați Cărți electronice
Categorii
Explorați Cărți audio
Categorii
Explorați Reviste
Categorii
Explorați Documente
Categorii
© 13
Q 5)
©
%V
4»S
TALCUIREA
EVAN GHELIILOR
A A
o 51
^AV
vMZMNII
LA TOATE DUMINICILE
c?
m
LUCRARE PUBLIC ATA CU BINECUVANTAREA i
A PREAFERICITULUI PARINTE
r/ k
DANIEL 0
jm PATRIARHUL BISERIC1I ORTODOXE ROMANE
A 4
m
EDITURAINSTITUTULUI BIBLIC §1 DE MISIUNE ORTODOXA
BUCURE§TI - 2014
L/ A
© A
yA«3
Toate drepturile rezervate
EDITURAINSTITUTULUI BIBLIC §1 DE MISIUNE ORTODOXA
ISBN 973-9332-09-9
.U<r- m
m m.
Ii
Si
■i'W
P
1:^
0 M
M
.-F-V.
(PuvAnt inainte
11
&£
m
m
p iteratura noastra omiletica beneficiaza astazi de un
numar insemnat de caiti continand predici ale imor
i;', ■'»
M autori reprezentativi, in special din randurile ierar- M
M hilor §i profesorilor de teologie. In aceste conditii, oare mai pot fi
considerate actuale Talcuirea Evangheliilor $i Cazaniile la toate du-
minicile, cu o vechime de peste 200 de ani? Da, cartea aceasta nu-
mita pe scurt Cazania1 este §i astazi utila §i actuala, deoarece con-
tinutul celor 57 de omilii exegetice, dublate de tot atatea predici
gMs
tematice, corespunzatoare tuturor duminicilor de peste an, este
unul foarte valoros, fiind o sintezd a talcuirilor patristice la textele m
Sfintelor Evanghelii, exprimate concis §i pe mtelesul tuturor cre- hzx.
m dincio$ilor ortodoc$i.
Importanta cartilor de talcuire a Evangheliilor §i de indrumare
M
a vietii credincio§ilor pe calea mantuirii rezulta si din rolul covar-
Sitor avut in cultivarea unMtii de limM romaneascS. §i de afirmare fit*.
a identitZtH nationale m toate cele trei provincii istorice romane§tL
Mai intai amintim Cartea de invfyZturM, tiparita de Diaconul Coresi,
la Brasov, in anul 1581, Cazania Sfantului Mitropolit Varlaam al
Moldovei (1643), tiparita „pentru toatd semintia romaneascS.",
M
Cheia mtelesului, tiparita de Mitropolitul Varlaam al TTarii Ro-
m
manesti (Bucuresti, 1678) si apoi, lucrarea lui Dositei Filitti, Mitro-
W
■**%.
m
politul jarii Romanesti (1793-1812), care a binecuvantat prima tra- m
m
fe
ducere in limba romana a Chiria codromion ului2 lui Nichifor m
ii
Teotoke (1731-1800) si tiparirea lui in anul 1801, la Bucuresti, mar-
turisind in Predoslovie ca aceasta carte se adreseaza „ tuturor citi-
torilor ce sunt adevarad fd ai Bisericii". Cei doi traducatori ai aces- II
tei carti, calugarii Gherontie si Grigorie (viitorul mitropolit al X^rii
Romanesti, Grigorie Dascalul), spun, in Predoslovia semnata de ei,
ca osteneala lor ii are in vedere pe toti pravoslavnicii crestini, „ cei i
IIk
1
„Cazanie" (slav. Ka^amie): Inviifituri, indemn, povafi.
iwS 2
„Chiriacodromion" (gr, KvpicdcoSpopiov): Parcurs/Itincrariu duminical.
.tS
"toi.
i ^
4 CUVANT INAINTE
fM sag
de pretutindeni, cad slujesc cu limba aceasta romaneascd, nu nu-
mai m vremu rile acestea de acum, ci $i m cele viitoare, m neam $i
neam"3. Cuvinte profetice, pentru ca, nu peste multa vreme, cartea
este intalnita §i in Moldova, unde, peste 10 ani, Mitropolitul Ve-
niamin Costachi binecuvinteaza tiparirea Chiriacodromionului cu
/V 1 • • 1 . -1 I. . < x-_ _ . • , . . __ . -
talcuiri la pericopele din Apostol (Manastirea Neamt, 1811), iar in M
^^ ^ ' - "" * . - - --
Ardeal,' Chiriacodromionul cu talcuiri la Evangheliile
C-7 de peste
± an
apare mai tarziu cu binecuvantarea Sfantului Mitropolit Andrei
§aguna (Sibiu,1855).
China codromion ul lui Nichifor Teotoke tiparit in anul 1801, la
Bucure§ti, a fost reeditat in 1837 de Mitropolitul Nifon al X^bi
Romane§ti. Pe baza acestuia, o editie diortosita a fost publicata in
c anul 1973 de Patriarhul Justinian, iar cea mai recenta editie a fost
publicata in anul 2005, cu binecuvantarea vrednicului de pomenire
Patriarhul Teoctist, la Tipografia Institutului Biblic §i de Misiune al
Bisericii Ortodoxe Romane din Bucure§ti.
+J,*,
Astfel, Cazania a devenit populara §i se remarca prin profun-
zimea talcuirilor la fiecare pericopa sau lectura evanghelica, expri-
mate intr-o forma literara plina de frumusefe, vioiciune §i expresi-
vitate stilistica. Din acest motiv,- de§i in editia prezenta exprimarea
I a fost adaptata lexicului actual, cum este §i firesc, totu§i s-au pas-
trat in buna masura mireasma §i dulceata Jimbii vechilor cazanii",
placuta auzului §i mangaietoare pentru suflet.
§i astazi, Cazania reprezinta, intai de toate, un izvor omiletic
sigur, accesibil $i util pentru o predict pastoral a ziditoare de suflet.
Nu intamplator, pentru fiecare duminica sunt randuite cate doua
modele: unul fiind omilie exegetica la Evanghelie, iar altul predict
tematicd pastorals, folosindu-se metoda alternantei, dar §i a com-
•■ur
plementaritatii. De aceea, avand modelul Cazaniei, in anumite
V-V.
duminici putem folosi, direct sau ca izvor de inspirafie, fie talcuirea
verset cu verset a pericopei evanghelice, adica o clara omilie exe-
geticS, fie o predicS tematicS, dezvoltand una din temele cuprinse
in Evanghelia zilei, pe care o putem adapta, desigur, la realitatile
concrete ale vietii din parohie sau manastire, ori din a§ezaminte
m
biserice§ti filantropice, educationale §i culturale.
In principiu, fiecare slujitor al Altarului §i pastor de suflete tre-
buie sa prezinte la amvon omilii sau predici pe care le-a pregStit
m
CUVANT INAINTE y,*!
w¥
personal, iar Cazania sa constituie doar un izvor principal, de
m
referinta, completat §i cu alte surse, cum sunt omiliile Sfintilor
Paring §i predicile unor slujitori ortodoc§i ai Sfantuiui Altar renu-
Wi
miti: ierarhi, profesori de teologie ori preoti de manastire §i preoti m
de mir, cu vocatie omiletica deosebita. Insa cand preotul nu a reu-
t#!) §it sa pregateasca o predica personala, din cauza unor imprejurari
II
neprevazute, el poate recurge cu folos §i la citirea Cazaniei, ori
Pi poate da binecuvantare ca aceasta sa fie citita de un diacon sau un
cantaret bisericesc, ori de un teolog mirean. Trebuie insa ca ace§tia
^tH m
Us sa aiha o dictie clar&, un ton cald $i o voce naturals, adaptata
s-.
§$
mereu continutului, deoarece receptarea cu folos a unui text citit
depinde, in buna masura, de calitatea lecturii.
?Wi5 Ascultand predica in cadrul Sfintei Liturghii, citita cu evlavie §i
smerenie din Cazanie, ori rostita de la amvon dupa cuviinta, cre-
dincio§ii vor fi mereu „pStrun$i la inimS", precum odinioara mul-
:•«
timile din ziua slavita a Cincizecimii sau a Pogorarii Sfantuiui Duh,
in urma predicii Sfantuiui Apostol Petru (cf. Faptele Apostolilor 2,
37). Aceasta „pStrundere la inimS" inseamna, de fapt, o lucrare a
harului credintei, dupa cum marturise§te, mai tarziu, Sfantul
Apostol Pavel cand zice; „Credinta este din auzire, iar auzirea prin
cuvantul lui Hristos" (Romani 10, 17). Astazi (§i pana la sfar§itul
veacurilor) tod cei ce vor asculta, in sfintele biserici, cu evlavie §i
atentie invataturile izvorate din Sfintele Evanghelii, vor fi patrun§i
de harul dumnezeiesc care ajuta pe cre§tinii traitori §i faptuitori sa
creasca spiritual intr-o sporire a credintei, iar pe cei mai putin
F-r.
ata§ati de sfintele slujbe, sa puna un inceput nou $i bun pe calea
mantuirii. Dupa cum se cunoa§te, scopul principal §i punctul cul-
minant din timpul Sfintei Liturghii este impSrtSgirea clerului §i a
£*$£.
CUVANT INAINTE
M
rtiV
fe
f DANIEL
w
PATRIARHUL BISERICII ORTODOXE ROMANE
M
M®
it
m
.-4 -:v. m
Bucure§ti, la sarbStoarea Sfintilor Ma/tin Brancoveni, 16 august 2014
te m
# M
ji
%
1®
i
nitfiTO midiM
,V.-'
||
m
m *--JL
B
m <s \
■\ m
m
M
i
M M
il W&
i
i'Pi
Pi £S$
s is
fef
m
il
It
II
te4 ill
S/alciurea c^o a/uj/t e/iei M
«
sfe4ri
tfiu/f u/iicii ^Bchsli/or
w%
m
ft fSJoa/p /, i-'/yJ
M
i Sfivitl c/'eftini, *0.
^3 J
m J vanghelia ce s-a citit astazi cuprinde toatd taina cea mare -M
St?,
O a na§terii celei fara de ani din Tatal a Fiului §i Cuvantului m
1 M
i| lui Dumnezeu §i randuiala cea dumnezeiasca §i negraita a
Si«
5>r4
"'4>. Intruparii Domnului lisus Hristos din Sfanta Fecioara. Deci,
fe noi vom ruga pe Datatoml de lumina, Dumnezeul eel fara de
mceput §i Tatal Domnului nostru lisus Hristos, sa ne trimita de
sus iluminarea Lui, pentru talcuirea cuvintelor evanghelice ce
1 ne stau inainte, iar voi, prin luare-aminte §i evlavie, sa va mal-
tati mintea la ascultarea invataturii credintei celei de suflet
mantuitoare.
Qi Cuvantul
„§i r^inrantiil era
/=>r<3 la
la Dumnezeu"
Tinmn&'r&n" (Joan
(Tnctn 1,
1 1).
14
>s<
Prin aceste cuvinte ne arata deosebirea persoanei Fiului
^ .v-l • - v.- 1 _V -1^.1
de aceea a Tatalui, invatandu-ne ca altul este Tatal §i altul este
Fiul dupa ipostas, de§i sunt una dupa fiinta §i fire. Sa se m-
Sineze, dar, ereticii care tagaduiesc cele trei persoane ale
Preasfintei Treimi, spunand ca numai una este persoana
Jk*i
m e
DUMINICII PA§TILOR & /■»
ten
10 TALCUIREA EVANGHELIEI
|
;f: . I
El s-au facut", sa nu intelegeti ca Dumnezeu Tatal a folosit pe
Fiul Sau, la facerea lumii, precum stapanul pe sluga ori
Ivt: ■ me§terul pe ucenic.
Dupa cuvintele „Toate prin El s-au fZcut; $i f&rS. El nimic
ff-ti
nu s-a fUcut", evanghelistul a adaugat §i cuvintele: „din ce s-a
f&cut", ca sa nu socotim cumva ca si Duhul eel Sfant s-a facut
prin Fiul si deci ca Duhul Sfant ar fi si El facut si zidit, ca si
celelalte fapturi. Preasfantul Duh este nezidit si nefacut El este
Dumnezeu dupa fire,. purcezand
^ din Tatal, si impreuna Ziditor
cu Tatal si cu Fiul, dupa cum graieste psalmistul: „Cu cuvan-
tul Domnului cemrile s-au intMt §i cu duhul gurii Lui toatd.
puterea lor" (Psalmul 32, 6). Dupa ce, prin aceste cuvinte,
dumnezeiescul evanghelist ne-a aratat pe Fiul si Cuvantul lui
+-
Dumnezeu atotputernic §i Facator al tuturor fapturilor, el ne
infati§eaza mai departe chipul Dumnezeirii lui Hristos,
spunand:
i". ^ f (Facerea 2, 7), adica omul s-a facut viu si insufletit, ceea ce
inseamna ca prin insuflarea lui Dumnezeu omul a luat suflet
cuvantator, datator si de cuvant si de viata. Aceasta viata „era
IS
lumina oamenilor", pentru ca numai sufletul are partea cea
cuvantatoare, iar cuvantul este lumina, care povatuie^te §i
m
WXXX ^XV.
lumineaza pe om spre XX X ^X ^
mtelegereaV, XX binelui §i
yx a raului. lata,
-, dar,7
cum viata este lumina oamenilor. Dar „Viata" mai este Insusi
Fiul si Cuvantul lui Dumnezeu, Care a zis despre Sine: „Eu
sunt invierea §i viata" (loan 11, 23), pentru ca, inviind din
mopi, a inviat firea cea cazuta in pacat a oamenilor si a daruit
omului viata cea vesnica. Dar acest Fiu al lui Dumnezeu este
♦-<*
DUMINICII PA§TILOR 11
m
il
§i Jumina oamenilor", dupa cum El Insu§i zice: „Eu sunt Lu-
.t-v*-
mina lumii" (loan 8, 12), adeverind ca este „Lumina cea ade-
B
v3rat%, Care lumineaza pe tot omul, care vine m lume" (loan m
1, 9). De aceea, evanghelistul arata, in continuare, cum lu-
W4
creaza lumina aceasta, zicand:
m
c: •„ • i
„§i
775- lumina
—y lumineazd
— in intuneric y§i intunericul nu
a cuprins-o" (loan
n oujpmis-u yiuiui 1,
±, 5)
oj.
m m
■,j;»/>i¥ ki.'t4f*.»*:'',■ •,-< ^-■!■ • <.•>;•■ •;' •.- «.•_» <,>,<■>■'■->i.' • V+ ,v;» ►.i.-f-- ' »_♦ i t » »j+.».,.t,fe*,vt-.«-.<-
12 TALCUIREA EVANGHELIEI ——
m
„Cuvantul era Lumina cea adev&rati, Care lumi-
8^ m
neaz& pe tot omul care vine in lume" (Joan 1, 9). >p4,
DUMINICII PA§TILOR 15
m
w §/ celor caft i-au primit, care cred m numele Lui, le-a .4'-g
dat putere cas&se facd fii ai lui Dumnezeu" (Joan 1,12). Sis*
S'S de aceasta, ci Tat&l Meu Cel din cemri" (Matei 16, 17). Pentru
aceasta ne invata Sfanta Evanghelie, in continuare, zicand:
Yit.
w M
16 TALCUIREA EVANGHELIEI
■ • — n
m DUMINICII PA§TILOR 17
slavei, un glas ca acesta a venit c&tre El: «Acesta este Fiul Meu
&K eel iublt, intru Care am binevoit*. §1 acest glas noi 1-am auzit
pogorandu-se din cer pe cand eram cu Domnul m muntele eel
sfant" (2 Petru 1, 16-18). Deci atunci, de fatS fiind, a v^zut §i
Evanghelistul loan slava Lui, cand Domnul S-a schimbat la fa^
in muntele Taborului, cand fata Lui a stralucit ca soarele, cand
hainele Lui s-au fetcut albe ca lumina, cand Moise §i Hie au stat
inaintea Lui, cu toata smerenia, §i cand Tatal din cer a martu-
Vv^
risit: „Acesta este Fiul Meu Cel iublt, in Care am binevoit"
{Mate! 17, 5). Slava Lui i-a mai fost aratata cand a vazut stihi-
ile supunandu-I-se, demonii izgonindu-se, ingerii slujindu-I,
bolnavii tamaduindu-se §i mortii sculandu-se. in vremea Pati-
milor, cand a stat langa crucea Domnului, el a vazut slava Lui,
cand soarele s-a intunecat, catapeteasma Templului s-a rupt,
pamantul s-a cutremurat, mormintele s-au deschis §i mortii au
inviat. A vazut slava lui Hristos cand a venit la mormant, mai
te.4 inainte decat Petru. lar cand L-a vazut pe lisus inviat din morti
§i pe Toma atingandu-I mainile §i coasta, a cunoscut ca
aceasta slava nu era o slava omeneasca, ci slava Unuia-Nascut
Fiu al lui Dumnezeu. Pentru aceasta, El a §i marturisit din toata
inima, zicand: „$i am v&zut slava Lui, slavSt ca a Unuia-NZscut
din Tatdl". De§i era de ajuns aceasta marturie, el nu se multu-
me§te numai cu ea, ci aduce §i marturia lui loan Botezatorul,
1 zicand:
ACiZ
i* Joan m&rturisea despre El $i striga, zicand: Acesta
era despre Care am zis: Cel care vine dupd mine a fost
#4
inaintea mea, pentru cd mai inainte de mine era" (Joan
1, 15).
18 TALCUIREA EVANGHELIEI
t-.-
1
®} fen
'M
m
Jr ? %
tf«iwiw
UZ
ISS
'0 IB
1
m. ^Sfc*> II
m
Wk ym:
■0
a V
Mr-
P
p
'-" -5
m
feJi IS
M
r^,
Gaza/u a
It#
Vw
G)amiacci( *Sa<sti/ar
I# }
es/jre/&a/\/sa/o.'/7
fQ)es/j
V-4
Z/ia// a'Cftmi,
&
fU<
' "rr.- fi''"
^■7-„
20 CAZANIA
■+»
afar mai mult, imp&cati Rind, ne vom mantui prin via fa Lui"
g
(Romani 5, 10), zice Apostolul Pavel; afundandu-ne in scalda-
toarea Sfantului Botez, mgropam acolo pe omul eel vechi, al
p^catului, §i, innoindu-ne, ne imbrac2.m cu omul eel nou, m
_
V--*?
■:?
A.'- ■
m
n 00
'iv-'
II
0%%
m
m
M
I#
m
0,
wm/ucu m
if 'M
m .04
f000/120, /J-S-/J
c/y'atl coeM/'/u, 1
XI
^ y^nvierea din morti a Domnului §i Mantuitorului nostm
lisus Hristos ne incredinteaza, mai mult decat orice
't.W alta dovadS, cS, El este Fiul lui Dumnezeu §i IzbSvitorul a toatS m
■Vxp:
lumea. ludeii, ca unii ce nu cred in Hristos, r^staimScesc pro-
rociile despre Dansul, sustinand, socoteaH, cS unele pri-
vesc pe losua fiul lui Navi, altele pe Solomon, iar celelalte pe
altii. Minunile cele preasHvite, de la z^mislirea lui Hristos
pana la moartea §i ingroparea Lui, ei socotesc ca sunt aseme- U0.
nea cu cele ce s-au facut de catre Moise, Hie ori Elisei. Dar,
pentru Invierea cea din morti a lui Hristos, neavand un cuvant
impotriva §i negasind nicio asemanare potrivita, alearga la ta-
gaduire. lata de ce au §i dat arginti ostasilor care pazeau mor-
yxa
$0.
SBIIhrswsbb . | - -
m ty\
4X*
24 TALCUIREA EVANGHELIEI —
•■vi
cat §i mainile §i coasta Lui; „a stat m mijlocul lor", ca sS arate M
ca iubeste pe toti deopotrivS, ca poarta grija deopotriva pen- m
tru tod §i ca deopotriva voie§te mantuirea tuturor. „§i a zis lor:
•>'-+
Pace vou3!", pentru ca pacea a desavar§it-o El, venind in lume.
A stricat peretele eel din mijloc al vrajbei §i a impacat pe om
cu Dumnezeu, „C3ci El este pacea noastrZ, El care a fMcut din
dau vouZ" {loan 14, 27) §i, dupa Inviere, de asemenea: „Pace
Ms:
vou%" §i iara§i „Pace vouZ'? Noi, de multe ori, avem pace cu
m
aid oameni, dar cu noi m§ine ducem razboiul patimilor noas-
tre. Pentru aceasta lisus a repetat darea pacii, pentru ca tod cei
p ce credem intr-fnsul sa ne impacam nu numai cu semenii m
no§tri, ci §i cu sufletlil nostru, cu trupul nostru §i cu cugetul
nostru. Dupa ce lisus a inarmat pe ucenicii Sai cu arma cea
puternica a pacii impotriva a tot razboiul, i-a trimis pe ei la
t; -i
!^av m
propovaduire in toata lumea, zicand: „Precum M-a trimis pe
Mine Tatal, vZ trimit §i Eu pe voi". Cu adevarat mare, slavita, dum-
TfvV- nezeiasca §i cereasca este misiunea apostolica! Precum Tatal,
A : •■ m
»-V eel mai inainte de veci, a trimis pe Fiul Sau eel Unul-Nascut in
lume, tot a§a §i Fiul lui Dumnezeu a trimis acum pe ucenicii
Sai in lume. Dar cum L-a trimis Tatal pe Fiul Sau? Cu toata sta-
panirea §i puterea, precum Insu§i a marturisit, zicand: „Toate
Mi-au fost date de cZtre Tatdl Meu" (Matei 11, 27). Cu putere
KC*'*""*- ^ ^
5KK
30 TALCUIREA EVANGHELIEI
mu\ mm\
rs;
>?%' *>
Ta M
-v>v r
•dtg
l|
Ciaza/tia
t/)ft/t H/HcaiJJcuiUf/af.
S/VKl/t Cf&iti/U,
-..,,,. 'S&
32 CAZANIA
\
. ■~,--v
hp tele sale" (Mate! 16, 27). „^i For ie^i eel ce au hcut cele
hune, spre mvierea vietii, iar cei ce au hcut cele rele, spre
mvierea osandirii" (loan 5, 29). Este vreo nepotrivire cand
dumnezeiasca Scriptura ne spune ca credinta mantuie§te pe
om, iar in alte locuri ne invata ca faptele cele bune aduc man-
tuirea? O, fratilor, sa nu ne in§elam, deoarece impreuna
adevarate sunt invataturile lui Dumnezeu. Nici credinta sin-
gura §i nici faptele cele bune singure, ci credinta impreuna cu
faptele cele bune mantuiesc pe om.
.n¥
Credinta se impaite in cunoscatoare §i lucratoare. Credinta
este cunoscatoare, cand numai cu mintea noastra credem cele
ce invata credinta, dar din faptele cele bune nimic nu facem.
Aceasta credinta este insa moarta §i nefolositoare §i nu poate
sa mantuiasca pe om, a§a cum ne spune Sfantul Apostol lacob
. , . . • - ' - tM ^
cand zice: „Apa $i cu credinta dacS. nu are fapte, e moartd. in
ea ins3$i" (lacob 2, 17). „Ce folos, fratii mei, dac2. zice cineva
' 7,
g"S
ca are credinta, iar fapte nu are? Oare credinta poate sZ-l man-
tuiasca?" (lacob 2, 14). Credinta este lucratoare cand credem
toate cate ea ne invata §i facem toate cate ea legiuie§te.
Aceasta este credinta pentru care zice dumnezeiescul Apostol
Pavel: „Credinta care este lucratoare prin iubire" (Galateni 5,
£iP
'.- -< 6). Dec! cand zice dumnezeiasca Scriptura: „Crezand, viata sa
aveti in numele Lui" (loan 20, 31) si „cel ce va crede §i se va
boteza se va mantui" (Marcu 16, 16), si altele asemenea, ea
vorbeste despre credinta cea lucratoare, care se lucreaza prin
dragostea ce este impreunata cu faptele cele bune. Cand zice
Scriptura ca: „Va rasplati fiecaruia dupa faptele sale" (Matei 16,
27), si altele asemenea acestora, intelegem ca fiecarui credin-
^1
cios ii va rasplati dupa faptele cele facute din credinta. Aceasta
intelegere ne-o arata lamurit, prin pilde, graitorul de
Dumnezeu Apostol, cand lauda credinta lui Abel, dar lauda §i
faptele lui cele bune, adica jertfa cea bineprimita, pe care i-o
aducea lui Dumnezeu; cand lauda credinta lui Enoh, dar sla-
ve§te §i faptele cele bune ale lui; cand lauda credinta lui Noe,
dar impreuna cu credinta lui lauda §i nevointa lui pentru face-
rea corabiei; cand lauda credinta lui Avraam, dar se minuneaza
. _ w- ^ ^ > y7 ^ ,7 77 777 7 r£&£0^. ^777 .v.% 7 %W^7 77 jV' ^7>7
r^7T
m
DUMINICII SFANTULUI APOSTOL TOMA 33 M
dM
m*:
§i de ascultarea lui fata de Dumnezeu. Pe rand, lauda credinta
aitor multi sfinti §i slave$te minunile, dar poveste$te §i minu-
natele lor lupte. Din toate acestea vedem lamurit c^,, intot-
KiT
deauna, credinta care mantuie§te este imitd cu faptele cele
bune. „Credinta f£r3 de fapte moartZ este. C&ci precum trupul
m
fdr& de suflet mo it este, astfel §i credinta f&rS. de fapte, moartZ
este" Qacob 2, 20, 26), ne spune Sfantul Apostol lacob.
Cre§tine, tu te lauzi ca ai credinta, dar ce folos ca tu calci
legea cre§tina! §i demonii cred §i se infrico§eaza, dar nimic nu
folosesc. Tu crezi ca Dumnezeu a dat cele zece porunci §i ca
acela care calca una dintr-msele se pedepse§te, fara indoiala
dar toata ziua, fara nicio teama §i sfiala, defaimezi §1 calci
fiecare porunca. Dec! la ce-ti folose§te tie credinta? Tu crezi ca
Dumnezeu a legiuit ca sa-L iube§ti din toata inima, din tot
sufletul §i din tot cugetul, iar pe aproapele tau ca pe tine
insuti. Dar tu il defaimezi pe Dumnezeu, prin calcarea porun-
cilor Lui, §i pe aproapele il nedreptate§ti §i il super! in toate ^*4
chipurile. A§adar, care este folosul credintei tale? Tu crezi ca
>,.•* de nu vei ierta gre§elile oamenilor, este cu neputinta sa-ti ierte
Dumnezeu pacatele tale. Crezi ca Dumnezeu iti porunce§te sa
iube§ti pe vrajma§ii tai, dar tu ii ura§ti §i-i prigone§ti pana la
moarte. Dec! la ce-ti folose§te lie credinta ta? Tu crezi ca
Dumnezeu iti porunce§te: Jnv3tati-v% de la Mine, c3 sunt bland
§i smerit cu inima" (Matei 11, 29), dar tu e§ti manios §i man-
dru. Deci, la ce-ti folose§te tie credinta ta? Tu crezi ca orice vei
face saracului, lui Dumnezeu faci, pentru ca zice Hristos:
Jntrucat ad fa cut unuia dintr-ace§ti frafi ai Mei, prea mici, Mie
Mi-ad fZcut" {Matei 25, 40); tu insa vezi saracul, dar iti intorci
fata de la dansul; vezi saracul §i, in loc de milostenie, il incarci
cu ocari. Asadar, la ce-ti folose§te tie credinta ta? Tu crezi ca
va sa vina o zi in care va §edea Dumnezeu pe Scaunul slavei
Sale, sa judece pamantul §i lumea, §i ca aceia care au facut
fapte bune vor merge in viata ve§nica, iar cei ce au facut .v',
pacate in chinul ve§nic; tu insa te leneve§ti cu totul de la
faptele cele bune §i, cu multa osardie, in fiecare zi, faci pacate.
A§adar, la ce-ti foloseste tie credinta ta? Aceasta credinta nu
mantuie§te pe niciun om §i nici pe tine, dupa cum ne incre-
dinteaza Sfantul Apostol lacob, cand zice: „Credinta fard de
77 - - -- - ~ ■ 4777,7^ 7"+
m *4
34 CAZANIA
•:V*, ^ _ I
t; , . 11 rsss\ i ^
10
M♦
^
^.*-> ' * V i-iv- t t ^ i.' >, - -t> >. ■t^-^ f-1: '^V_^: f, -.t.f,^- • -r,1,1 .>,••.
as
11
m
*1*'.
»e»;
:*■* I;
M
M
0 h
rv1
li i >
-^r
v
N
;
j-' ^ mt
Q^u/nmicii ^{/iro/uhsifelor
r/yvilt cvesl/'/u,
A
^Vngroparea trupului §i invierea cea din mopi a Dom-
nului nostru lisus Hristos au fost mai dinainte vestite
de proroci. Minunea lui lona in pantecele chitului a msemnat
mormantul in care s-a ingropat trupul eel de via^a purtdtor al
Domnului. Afundarea chitului cu lona in adancurile marii, a
insemnat pogorarea in iad a Mantuitorului nostru, Ie§irea lui
lona dupa trei zile din pantecele chitului a aratat ca dupa trei
zile Cel Unul-Nascut Fiul lui Dumnezeu va mvia din mopi.
Semnul acesta cu lona, Fiul lui Dumnezeu 1-a talcuit, zicand:
M
„Ca precum a fost lona m pantecele chitului trei zile §i trei
nopti, a§a va fi §i Fiul Omului in inima pZmantului trei zile §i
trei nopti" (Matei 12, 40).
t'-.
T ^^ 0^ ^
losif s-a invrednicit sa ingroape trupul Domnului. Despre
dansul n-au mai scris evangheli§tii in alt loc. Pentru aceasta, se
^KS-
vorbe§te aici mai pe larg despre el. Numele lui era losif §i se
zice din Arimateea, pentru ca era din patria prorocului Samuel.
Era „sfetnic ales", adica cinstit §i cucernic §i „sfetnic", adica
5#
unul din batranii din sfat. Bogatia lui losif o arata Sfantul Evan-
^r- ■*
ghelist Matei, zicand: „A venit un om bogat din Arimateea, cu
numele losif (Matei 27, 57); iar Sfantul Evanghelist Marcu
arata credinta lui, zicand: „Care a$tepta §i el imp3rk(ia lui
Dumnezeu", adica era un israelitean adevarat §i fara vicle§ug,
asteptand venirea Mesiei, „§i el era un ucenic al lui lisus" (Ma-
tei 27, 57), dupa cum spune Sfantul Evanghelist Matei, dimpre-
II una cu Sfantul Evanghelist loan, cand zice: „Iosif din Arima-
teea, fiind ucenic al lui lisus, dar intr-ascuns, de frica iudeilor"
(loan 19, 38).
Toate acestea le-au aratat sfintii evangheli§ti despre losif
pentru incredintarea §i intarirea adevarului marturisit de
dan§ii. Deci losif din Arimateea a indraznit §i, intrand la Pilat,
a cerut trupul lui lisus Hristos ca sa-L ingroape. Dar pentru ce
zice evanghelistul ca losif a indraznit? Pentru ca era o adeva-
vm
DUMINICII MIRONOSIJELOR 37
p-i? lui losie §i a lui lacob, era cunoscuta de dan§ii Preasfanta Nas-
m
catoare de Dumnezeu. Din cauza aceasta, Sfintii Evangheli§ti
Marcu si Matei au numit-o pe dansa astfel. Deci aceste doua Marii,
impreuna cu alte femei, precum ne spune Sfantul Evanghelist
Luca, venite din Galileea, priveau locul in care L-au ingropat pe
Domnul, avand indatorirea sa aduca miniri si sa-L unga.
1
„§i, dup& ce a trecut ziua sambetei, Maria Mag-
dalena, Maria, mama lui lacov, §i Salomea au cumpZrat
miresme, ca s2 vin& s2-L ung%" (Marcu 16, 1).
40 TALCUIREA EVANGHELIEI
**y $i venind, a prdvalit piatra §i $edea deasupra ei" (Matei 28, 2).
>t De altfel, §i Sfantul Evanghelist Marcu spune mai departe
despre Sfintele femei Mironosite:
w
;«--«.
DUMINICII MIRONOSITELOR 41
tr "o w*.
ingerul potole§te tulburarea sufletului lor, graindu-le: Nu
IS
va tulburati, nu va inspaimantati! Vazand spaima §i uimirea lor,
■iSr, le aminte§te de Cel pe care II cautau, zicandu-le: Voi cautati
pe lisus Nazarineanul, Cel rastignit, dar El nu este aid; a inviat!
Apoi, ca sa nu socoteasca ele ca este nalucire ceea ce vad,
m
'•*£+, Vi>, -•>,
mgerul le-a zis iara§i: Vedeti locul unde L-au ingropat pe El;
locul este gol; nu este mtr-insul trupul lui lisus, pentru ca El a
0 inviat din morti. Povatuirea ingerului nu ramane aici. El con-
tinua spunandu-le:
1 If?
„Dar mergeti §i spunetf ucenicilor Lui §i lui Petru
pi c3 va merge in Galileea, mai mainte de voi; acolo II aK
m
m
veti vedea, dup2 cum v-a spus" (Marcu 16, 7).
V ingerul trimite pe sfintele femei ca vestitoare ale fnvierii,
zicandu-le: „Mergeti $i spuneti ucenicilor Lui $i lui Petru". Dar
xtf,
de ce anume pomene§te de Petru? Fiindca Petru, dupa ce s-a
lepadat de trei ori de lisus Hristos, a cazut din ceata ucenicilor.
£& If
Daca ingerul nu ar fi pomenit anume pe Petru, ci ar fi zis
numai cuvintele „spune(i ucenicilor", iar femeile ar fi zis catre
'm 'Mp
apostoli numai aceste cuvinte, Petru, §tiindu-se lipsit de harul 0.
Apostoliei, ar fi socotit ca nu este §i pentru dansul cuvantul
acesta §i nu ar fi indraznit sa mearga in Galileea alaturi de m
DUMINICII MIRONOSITELOR 43
I
W4
iara§i, dupa opt zile, lisus S-a aratat ucenicilor Lui in acela§i M
85? loc, de fata fiind §i Toma. Pentru ce, a§adar, atat ingerul, cat §i
Domnul dau intaietate intalnirii ucenicilor cu lisus in Galileea?
te am
Fiindca aceasta avea sa fie cea mai slavita §i cea mai insem-
M
nata dintre intalniri. Acolo Hristos eel mviat S-a aratat, nu in
casa cu u§ile incuiate, ci in munte, in loc deschis, unde uce-
nicii, vazandu-L, s-au inchinat Lui, iar el le-a aratat stapanirea
«is>vi*y II
>*w,
m
mi
/rvfl*
%
m
5N m
1
.Jr.
SB
m
m \
&-K
©
tr'-J
fe: ^cjT
^Vk
v .-n (laza/iia
S,:t; fZ/HJti
> c/'es/i/if'
y ^
W
/Xv auzit toate cele cu privire la ingroparea §i invierea
e. I Domnului nostru lisus Hristos. AU auzit cum losif s-a
•»;-4,:
Si#
M facut slujitor ingroparii, iar mironositele intaiele vestitoare ale
:t..4-'
SPJi invierii Lui. Este de mare folos sa cercetam partea cea buna
pentru care oamenii ace§tia s-au invrednicit de atat de mare %
jft.vr:
bar. Vedem cum pentru o astfel de fapta curajul era atat de
necesar, deoarece fara el astfel de lucruri nu puteau sa se sa-
var§easca. Daca ar fi fost frico^i, frica i-ar fi impiedicat. Curajul
msa este puterea multor fapte bune. Cand spunem acest lucru,
nu ne gandim la curajul dat de puterea trupeasca, ci la eel dat
j&K
w
>d-:
DUMINICII MIRONOSITELOR 45
af«
»s*i de puterea sufleteasca, care se mai nume§te §i marinimie a
sufletului. Puterea trupeasc^ o na§te firea, iar pe cea sufleteas-
cS o na§te vointa omului. De aceea nu se poate face nimeni
viteaz, cand trupul lui este slab, dar mare la suflet se face
M
m m
oricine voie§te. Aceasta marinimie sufleteasca o aveau losif
m „cel cu bun chip" §i sfintele femei mironosite. Neamul iudeilor
:t?r>
ura de moarte pe lisus Hristos. Carturarii, fariseii, mvatatorii
m
legii, preotii, arhiereii, adunarea toata L-a dat pe lisus mortii,
ca pe un razvratit §i hulitor de cele sfinte. Tod au strigat cu
m
glas tare catre Pilat: Ja-L! la-L! R3stigne$te-L!" (loan 19, T5).
ludeii, din invidia cea fara masura §i din rautatea lor cea mare,
cautau sa omoare §i pe ucenicii lui Hristos. De aceea tod
'm
m fe
n
CAZANIA m
M 46 m
m m
m 0
sunt ochii t^i, care au v^zut mort §i gol pe Cel Unul NSiscut, m
P
Fiul lui Dumnezeu; sfanta este gura ta, care a sarutat picioarele
?in
vv
Datatomlui de viatS! O, preaslSvita marinimie sufleteasca! O, m
M,*-
dar minunat, de care s-a mvrednicit losif, eel plin de curaj
barbatesc!
Mare §i minunata este §i marinimia sufleteasca a mirono-
m
sitelor. Femeile sunt, fire§te, neputincioase §i fricoase. Se infri-
s
S&'
co§eaza de multe ori, chiar atunci cand nu este primejdie. Mi- gi#5
m.
ronositele femei, avand o marinimie sufleteasca mai presus
m
decat firea femeiasca §i chiar decat barbatii, nu se tem nici c^e
m prigoana iudeilor, nici de asprimea osta§ilor, §i nu se infricb- i
it
0% ■ §eaza nici de straja de la mormantul Domnului. Ucenicii, bar-
bad fiind, se tem; dar mironositele, de§i femei, indraznesc. Ei i
■P&- fug, iar ele vin la mormant; ei se risipesc, iar ele se aduna;
ucenicii se ascund, iar mironositele nu se tem de nimeni, ci m
merg unde se vinde mirul, cumpara de la vanzator miruri §i
aromate; alearga apoi grabite la mormant ca sa unga trupul hA
M W.
Domnului. O, femei fericite, cum nu va temeti sa umblati
noaptea, singure? Cum indrazniti sa va apropiati de locul pe
care-l pazesc osta§ii imparate§ti? Cum nu va cutremurati cau-
tand sa rasturnati piatra, sa stricati pecetile, sa deschideti mor-
M mantul §i sa ungeti trupul eel mort al Domnului? Cu adevarat
v-ati mvrednicit de mari haruri, pentru barbatia sufletului
ws
vostru! Fiindca ati lepadat de la voi toata teama §i frica, v-ati
facut viteze §i mari la suflet, ati vazut pe sfintii ingeri §i ati vor-
bit cu dan§ii; voi cele dintai ati auzit bunele vestiri ale invierii
p
lui Flristos; voi cele dintai ati intampinat pe Mantuitorul, dupa
ce a inviat din morti; voi cele dintai ati vestit ucenicilor Invie-
Vy^;
rea Domnului.
M
Barbatia §i curajul sufletului, frati cre§tini, sunt datatoare
mi
p de multe fapte bune, precum dimpotriva, slabiciunea sufletu-
lui §i frica ne impiedica de la savar§irea faptelor bune. Pentru m
'f-V'
® aceasta auzim pe David zicand lui Solomon, fiul sau: „Fii tare $i
s% fii bZrbat" (3 Regi 2, 2). Inca §i Dumnezeu aceea§i porunca
a dat lui losua al lui Navi, zicand: -Fii tare $i curajos, sS. nu te
temi, nici sd. te sp&imantezi" {losua 1, 9); iar lisus Hristos, cand
a trimis pe ucenicii Sai la incre§tinarea intregii lumi, a zis: ,)Nu
DUMINICII MIRONOSIJELOR
m
48 CAZANIA
:+i^.
/^M
te
13-17). Deci fara b^rb^tie nu se savar§e§te nimic impotriva
poftelor celor lume§ti §i nici in nevointele cele duhovnice§ti.
m
Osta§ul fricos nu va birui niciodata pe vrajma§ul s^u. Cre§tinul
slab la suflet nu va fi niciodata biruitor impotriva celor ce lupta
m
cu sufletul lui. Osta§ul viteaz ridica steagul biruintei; cre§tinul .iv*
cu suflet marinimos savar§e§te cele mai mari ispravi de fapte
%f*. bune §i placute lui Dumnezeu.
Dar pentru ce sa fim frico§i, cand este vorba sa savar§im SI
'w-lT^r fapte bune? Pentru ce sa ne temem? O, frafl cre§tini! Sa fim
VtV
frico§i cand voim sa savar§im pacatul, pentru ca pacatul este
ru§ine §i ocara. Pentru pacat, Dumnezeu mustra §i pedepse§te
cu asprime: „Cu mustrZri pentru f&rMelege ai pedepsitpe om"
(Psalmul 38, 14). Pentru pacat te pedepsesc §i legile statului.
Pentru ce te ru§inezi sau te temi sa faci voia lui Dumnezeu?
Fapta cea buna este slava, cinste §i lauda. De cine te temi?
Cand faci lucrurile cele bune, atunci Domnul este luminarea ta
SgPd' §i Mantuitorul tau; de cine te vei teme? Domnul este aparatorul m
gsj
viefli tale; de cine te vei infrico§a? (Psalmul 26, 1-2). De cine
W-i te temi? De lume? Dar fapta cea buna este un lucru laudat de
5j%i
lume. Fapta cea buna o lauda §i vrajma§ul, §i se ru§ineaza de
dansa. De cine te temi? De razboiul trupului? Dar slujitorii lui
lisus Hristos, zice graitorul de Dumnezeu, Pavel Apostolul,
atata putere au, meat rastignesc Jrupul impreunM cu patimile
4Cy
§i cu poftele" (Galateni 5, 24). Te temi, poate, de cursele dia-
wa
r Vif!
m
*■&%
vt
"^■v'
i
/f
--N m
V
m \iv
vs^^V
^w; m
Vji5?>
w
m
ilm
r%4
sv
(?/
•• m
mmmcw
./oV.
fr%cm' 6, /- ysj
cTy^Ui c/'&tim/.
s&ndtos?" (loan 5, 6)
cf: . .,r:- .
M
't.
P
M
DUMINICII SLABANOGULUI 53
■ kl
w
mt
P»;
boala il chinuia de multa vreme, lisus ii daruie§te indata sa-
natatea. Dar, oare, ce scop are intrebarea Domnului: „Voie$ti m
sa te faci sanatos?". Cine intreaba vreodata pe un bolnav daca
voie§te sanatatea? Ca un Dumnezeu cunoscator al inimilor
omene§ti, lisus Hristos cuno§tea prea bine vointa slabanogu-
lui. Pentru ce, dar, 1-a intrebat? La aid bolnavi Domnul cauta
credinta, intrebandu-i: „Crec/efi ca pot sa fac Eu aceasta?"
(Matei 9, 28). La slabanog el cauta vointa, intrebandu-1:
. .. w . . w T ^ . . w.. t.
„Voie§ti sa te faci sanatos?". Ceilald nu patimeau din cauza
pacatelor, cad spune Domnul despre orbul din na§tere: „Nici
i
el n-a pacatuit, nici parintii lui" (loan 9, 3); lor le era de ajuns
credinta in Hristos pentru a se tamadui. Slabanogul se chi-
nuie§te pentru pacatele lui, dupa cum vedem din cele ce-i
spune lisus in biserica: „De acum sa nu mai pacatuie§ti" (loan
m
5, 14). De aceea este nevoie de vointa lui, pentru a se vinde-
ca. Deci Domnul, prin aceasta intrebare, ne-a aratat ca pentru
iertarea pacatelor este nevoie de supunerea vointei pacatosu-
lui. intrebarea Domnului a primit raspunsul slabanogului: ii
ft*
„Bolnavul I-a. rdspuns: Doamne, nu am om ca sd
mat arunce m scalddtoare, cand se tulbura apa; cat, pand
_ ... . .. m
cand vin eu, altul se coboard maintea mea" (loan 5, 7).
1
Nu se plange de suferinta lui, nu se mahne§te pentru du-
rerile bolii lui, cum fac unii oameni neputincio§i in vreme de
boala, ci raspunde cu blandete si cu liniste sufleteasca Dom-
nului Hristos, zicand: „Doamne, nu am om ca sa ma arunce in fe/t
sc&ld&toare, cand se tulburZ apa; ca, pana cand vim eu, altul
se coboara maintea mea". Din raspunsul acesta se vede ca
slabanogul nu era in stare de completa nemi§care. „Pana cand
vin eu" totdeauna ajung mai repede aid bolnavi, fie mergand
ei, fie du§i fiind de alfii. Este de mirare insa cum, intr-un loc
in care se aduna atata muldme de oameni, nu s-a aflat niciun
om, in treizeci §i opt de ani, care sa-i ajute acestui slabanog!
Aceasta ne arata ca iudeii de acolo erau impietrid la inima §i
fara omenie. Ni se arata insa cat este de infrico§ata pedeapsa
lui Dumnezeu pentru pacato§i. Treizeci §i opt de ani s-a chi-
li
m
**£
^.■2; m.
54 TALCUIREA EVANGHELIEI
m
nuit slabSnogul pentm p^catele lui, iar cand s-a implinit timpul
pedepsei lui, Pi
» i
Jisus i-a zis: Scoal2-te, ia-fi patul t£u §i umbl%. §i
'M 0
„Deci ziceau iudeii ditre eel vindecat: Este zi de
samb&& §i nu-fi este mgSduit s^-U lei patul" (loan 5, 10).
m
m intr-adevar, Legea Veche zicea: „Ziua a §aptea este ziua
de odihna a Domnului Dumnezeului t&u. 53 nu faci in ziua i
ml aceea niciun lucru" (Deuteronomul 3, 14), iar prorocul leremia
.#7*:, M4",
zice: „Nu ducep sarcini in ziua de odihn3, nici le bagad pe m
m
portile lenasalimului; nu scoatefi sarcini din casele voastre in B
ziua odihnei" (leremia 17, 21-22). Daca mintea lor n-ar fi fost
intunecata de rautate, §i-ar fi dat seama de neobi§nuitul minu-
nii §i ar fi crezut ca nimeni altul, afara de Unul Dumnezeu, nu
putea sa intareasca madularele slabanogite in treizeci §i opt de
ani, printr-un singur cuvant: „Scoala-te!". Ar fi crezut ca Acela yi;
&*.
Care a supus puterile trupe§ti ale slabanogului legilor fire§ti, fe-s
I m
ca sa vindece slabanogirea lui, are stapanire §i putere sa dez-
lege §i pazirea sambetei pentru vindecarea omului. A§a de
mult fiind orbiti, iudeii ziceau insa slabanogului: „Este zi de
sambata $i nu-d este ingaduit sa-d iei patul". Insa slabanogul,
g«;
cu mare mdrazneala,
&%
V.>.
m m
m 58*
■ts
%*Js DUMINICII SLABANOGULUI 55
.«
&yM
17/ /x-* i*>> r* * 1 s~ys~% ♦-►-* &4s~m+ r*X*>X+s^kC* A :&V.
„El le-a rZspuns: Cel ce m-a f&cut s&n&tos, Acela
. " . ^ ^X
mi-a zis: la-tf patul t2u $i umbW (Joan 5, 11).
M
Nu de la mine am mdraznit sa fac aceasta, ci Doctorul
men mi-a zis: „/a-fi pafu/ umbW". Raspunsul acesta era insa
o cumplita mustrare pentru iudei, fiindca, prin el, le spunea:
l&d
Acela, Care are atata putere meat numai printr-un cuvant a
M
vindecat suferinta mea cea de treizeci §i opt de ani, are pu-
es)
terea sa dezlege §i opririle sambetei. Acel dumnezeiesc §i Atot-
puternic Om niciodata nu mi-ar fi poruncit sa-mi ridic patul,
daca ar fi socotit ca lucrul acesta este pacat.
„Ei 1-au mtrebat: Cine este omul care (i-a zis: la-fi
patul t%u §i umbl&?" (Joan 5, 12)
t*- _^
„Dup2
77 ~
aceasta,7 lisus 1-a ' In templu
aflat JT * i-a zis:
§i
late c% te-ai fZcut s2n2tos. De acum s2 nu mai p3c3-
tuie§ti, ca s2 nu-fi fie ceva mai r%u" (Joan 5, 14).
St-
J0<- „Dupa aceasta", adica dupa vindecare, dupa purtarea pa-
wm
f'ivj tului pe umerii
^XXXX^XXX XVXXj
lui, dupa XXXXX^X^XVXXXV.
intrebarile iudeilor,
XVXVX-^XXV^X, dupa XXVX/^XXXX^XXXXX^
raspunsurile
slabanogului, lisus 1-a intalnit pe el in templu, unde i-a dat un
dumnezeiesc sfat, spunandu-i: „De acum s& nu mai pZc&tu-
w
ie§ti". Dumnezeu ne cere indepartarea de pacat pentm insana- m*
to§irea §i manmirea suflemlui nostru. Vezi, zice lisus slabano-
gului, te-ai vindecat de slabanogirea ta, dar sa nu pacatuie§ti
iara§i, ca sa nu fii pedepsit mai aspm. De aici invatam ca
pacatul na§te boaia, iar daca Dumnezeu, pentm milostivirea
Sa, ne va tamadui pe noi de boala, iar noi vom gre§i iara§i,
dupa tamaduire, atunci El ne pedepse§te §i mai rau. Ce a facut 0*
insa slabanogul?
~ •'
♦ ?*-
P «
MSI
P
UK
m% *v
£\zk,
\ 8
** i
NS- &
*>
01
<0
0H
y.
v -■
f* i
li M
m
w
g
•i^
d
M
■H
IS m
p
fRRW
>;<t. Gcuza/iia
Qju/mmcti/y *y4
ifl
Mt;
•4% fQ)e<s/jre /jedea/wa fiacafu/a'J
4 ; *--
Sfif'atis a'&itirw,
m CAZANIA
58
i
i Cand vom socoti ca nici inger, nici om n-a putut sS vin- m.
dece rana celui dintai pScat al celor doi str^mo§i; cand vom m
>r->;
socoti cS, pentru iertarea pacatului, a fost nevoie de dum- ft
S3?
nezeiasca pogorare §i Intrupare a Fiului lui Dumnezeu, cu
Patimile, crucea, sangele §i moartea Sa, atunci vom cunoa§te
cu adevSrat cat de mare este greutatea pacatului. Numai san-
p.
few?
gele Fiului lui Dumnezeu a putut sa uneasca iara§i pe om cu
© Dumnezeu §i numai puterea §i harul acestui nepretuit sange,
care se varsa pana astazi la altarele Bisericii, ne curat:e§te pe m
noi de pacate, precum zice loan Evanghelistul: „§i sangele lui
g lisus, Fiul Lui Dumnezeu, ne cur&te§te pe noi de orice pdcat"
M (1 loan 1, 7).
i?«
Pacatul este calcarea legii lui Dumnezeu. Cu cat cercetezi
mai mult despre Datatorul Legii, despre Lege §i despre cal-
■IA'.
1 carea Legii, cu atat mai mult mtelegi cat de rau este pacatul.
Datatorul Legii este Acela care dintru nefiinta a facut
P, i
t.H cerul, pamantul, marea §i toate cele dintr-msele. Acela, luand
if
v|5 tarana din pamant, a zidit pe om, a suflat in fata lui suflare
g
rs de viata, 1-a facut pe el dupa chipul Sau, 1-a pus in raiul desfa- sH
V'lf tarii, 1-a a§ezat domn §i imparat a tot pamantul §i a supus toate
fas
sub picioarele Lui. §i tot Acela, pentru mantuirea sufletului r*.
p
^ «5-?-
«i omului ce a gre§it, S-a pogorat pe pamant, S-a intrupat de la
Duhul Sfant §i din Maria Fecioara §i S-a facut Om, a patimit ca
un vinovat §i a murit rastignit pe lemnul crucii. Datatorul legii
■fSi'
t'M
. - . ,—. . . ——
£-% Wt
m. m
DUMINICII SLABANOGULUI 59
ass
4 It
m
Ca o fadie lumineaza mintea omului, ca sa vietuiasca bine, §i
ca o lumina il povatuie§te pe om in calea mantuirii. Deci iata
ce dobandesc in lumea aceasta trecatoare cei ce pazesc pomn-
m
cile legii lui Dumnezeu §i cat de mult pagubesc cei ce neso-
cotesc legea Lui. La cine are lumea evlavie §i in cine mcredere?
In talhari §i in rapitori? Sau in cei ce pazesc dreptatea §i nu
ravnesc la bunurile altora? Cui iti poti incredinta argintul tau?
Talharilor, uciga§ilor §i martorilor mincino§i? Sau celor ce nu
fac rau nimanui, celor ce fac bine aproapelui lor §i urasc min-
ciuna? Pe cine laudam? Pe omul care nesocote§te §i ocara§te
pe parintii lui, sau pe acela care cinste§te pe tatal sau §i pe
mama sa? Toata lumea, frati crestini, cinste§te pe pazitorii po-
runcilor lui Dumnezeu, ii lauda, ii Imprumuta §i ii ajuta, iar pe
cakatorii legii, pe pacato§i, ii nesocote§te §i fuge de dan§ii.
Deci oamenii cei imbunataUU, oamenii cei buni au in lumea
aceasta cinstea §i pretuirea semenilor lor, ca o arvuna a ras-
m
j.-v
platirii ce va sa fie, iar dupa aceasta viata trecatoare ii a§teapta
bucuria cea negraita, lumina cea nemserata, Imparatia ceru-
rilor §i viata cea ve§nica, dupa cuvantul Domnului, Care a zis:
,De vrei s& intri m viat%, p2ze§te poruncile" (Matei 19, 17).
M
Dumnezeu a intocmit toate poruncile Sale din legea cre§-
-
tineasca pe temelia netarmuritei Sale iubiri fata de oameni, so-
cotind ca implinirea poruncilor legii este iubirea. In
in chipul
1 .. w . i- 1 . . .
acesta, legea cre§tineasca este nu numai folositoare, ci §i
usoara. rtuna
u§oara, dupa rum nr Tnrrrdintp^za
cum ne incredinteaza Tnsnsi
!nsu§i Dnmnnl
Domnul Hristns
Hristos, PS
cand zice: „C£ci jugul Meu e bun $i povara Mea este u§oar&"
(Matei 11, 30). intr-adevar, ce greutate sau ce sarcina are po-
runca dragostei? Cand se va sadi §i se va inradacina in inima
noastra acest cuget al dragostei, dat de Dumnezeu, el va rodi
in sufletele noastre bucuria, pacea, indelunga-rabdarea, buna-
tatea §i alte fapte bune. Deci legea cre§tineasca a lui
m m
v. -r 7 'rv&vm
biiiHi^ mmmm
Pi
If
KB
ii
si M
sSK m
■6
r m
vTS
0.
w
M
m
m
-f^v;
Wff.
m
zmi
■kit
0
t.-'-Vi
^/a/ciii/tea tiocuicj/c/iei
3 3 -/ m
//ulte invataturi vrednice de luare-aminte cuprinde
^ /-/y Evanghelia ce s-a citit ast^zi, Ea ne arata lamurit cS W'
k
lisus Hristos este Dumnezeu §i Om; ne infati§eaza iubirea Lui
de oameni cea necuprinsa §i smerenia Lui cea nesfar§ita, cum
$i credinta vie §i ravna plina de caldura a samarinencei pentm M
fey fet
intoarcerea la credinta a celor de un neam cu ea. Ne invata, M
| de asemenea, despre mchinarea cea adevarata, adusa lui
Sts Dumnezeu, §i despre puterea pe care o avea cuvantul Dom-
•rt
nului lisus. Pentru aceasta, ascultati, cu toata luarea-aminte,
fM cele spuse de Sfanta Evanghelie de astazi, care ne istorise§te:
DUMINICII SAMARINENCEI 65
Care este harul lui Dumnezeu §i care este apa cea vie?
Graitorul de Dumnezeu, Apostolul Pavel, a numit har al lui
Dumnezeu Intruparea §i venirea in lume a Unuia-Nascut Fiul
lui Dumnezeu, zicand: „Cd.ci harul mantuitor al lui Dumnezeu
„ 4- .. ,*/ _ f Tt;*. o 1 -i \ A w ' _ a®
s-a aratat tuturor oamenilor" (Tit 2, ll). Apa vie este aceea
despre care vorbe§te Isaia, zicand: „ Vep" scoate apa cu veselie
din izvoarele mantuirii" (Isaia 12, 3), iar Evanghelistul loan a
aratat ce este aceasta apa, cand a scris despre spusele Dom-
nului §i Mantuitomlui nostru: „Cel ce crede in Mine, precum
a zis Scriptura: rauri de apa vie vor curge din pantecele lui"
(loan 7, 38), adaugand §i talcuirea acestei ape vii, prin cuvin-
m
mn tele: Jar aceasta a zis-o despre Duhul pe Care aveau sd-L
im
primeascS. acei ce cred
V-A 111
in 1U1
El" \lKyail
(loan 7,/, JJJ.
39). JL^V^
De ai CLl fi
11 cunoscut
^LlllWO^UL ca
17., ^.1 t-: ^ TNX A/r: „x U » —r?;.,! K.i r\ *5®
Eu, Cel ce-ti zic tie: „Da-Mi sa beau", sunt Fiul lui Dumnezeu,
Cel ce M-am intrupat pentru izbavirea lumii, tu ai fi cerut de
ij
la Mine apa cea vie, adica harul cel datator de viata al Prea-
sfantului Duh, §i Eu U l-a§ fi dat, auzind acestea,
A
DUMINICII SAMARINENCE1 67
''£M
cov. Dar apa, despre care vorbe§te Domnul nostm, este harul
r, t^,U ; 1
Preasfantului Duh, cum am spus mai sus, §i eel ce se va in-
vrednici de acest har niciodata, nu va inseta de cuno§tinta
'>z+.
dumnezeiestilor invataturi, c^ci el se face izvor al mvataturii,
care izvora§te §i iese din gura Lui, adapand §i povatuind spre
viata cea ve§nica pe toti cei ce asculta. in acest chip au fost
graitorii de Dumnezeu Apostoli, care, luand harul Preasfan-
tului Duh, s-au luminat cu toata cuno§tinta adevarului tainelor
dumnezeie§ti, dupa cum !nsu§i lisus le-a fagaduit, zicand: „Iar
cand va veni Acela, Duhul Adevarului, v% va cS.lS.uzi la tot
adevSrul" (loan 16, 13). Astfel s-au facut ei izvoare ale dum-
nezeie§tilor mvataturi, adapand toata lumea msetata de cu-
noa§terea lui Dumnezeu §i povatuind pe oameni pe calea
mantuirii. §i auzind samarineanca raspunsul Mantuitomlui,
nici nu s-a mirat, nici nu s-a aratat nemcrezatoare, ci,
— - ... —- — -■ •
„Femeia a zis c&tre El: Doamne, d£-mi aceastZ ap& 'M
ca sS nu mai insetez, nici sS mai vin aid sS scot" (Joan m
4, 15).
M
ir-
MSB. -■> -- ^
;:-r. T5:
t"*! aij;
68 TALCUIREA EVANGHELIEI
" A;
DUMINICII SAMARINENCEI 69
^'E
m
Vremea de care vorbe§te Mantuitorul este vremea venirii
Lui in lume, cand tod cei ce cred intr-Insul, fie din lerusalim,
fie din Samaria, fie de oriunde, se vor putea inchina in orice
loc, §i in orice loc se vor putea ruga §i aduce lui Dumnezeu
jertfele cele f^r^ de sange. §i fiindcS, prin acest r^spuns,
Domnul a vorbit despre locul eel de inchinare, El vorbe§te mai
departe §i despre Acela cSruia trebuie sS I se inchine.
m 70 TALCUIREA EVANGHELIEI
'M %
K
sSK 'A"-;«
tj
m
%i
*c* DUMINICII SAMARINENCEI 71
„Proroc din mijlocul t&u §i din fratii t&i, ca §i mine, itf va ridi-
ca Domnul Dumnezeul tau: pe Acela sa-L ascultati" (Deutero-
nomul 18, 15). De aceea §i samarinenii a§teptau venirea lui li
w
0.
Mesia, crezand ca Acesta li va mvata pe ei toate cele cu privire
Ss^i la credinta §i slujirea lui Dumnezeu. §i, cu toate cS Domnul
p %w
vorbea acum despre invat^turi dumnezeie§ti, totu§i sama- chsfk
rineanca nu L-a cunoscut. De aceea a zis: Cand va veni Acela,
adicS Mesia, care se cheaiM Hristos, Acela va ar^ta noua toate
cate se cuvin lui Dumnezeu. Atunci,
|fs:f
„Iisus i-a zis: Eu sunt, Cel ce vorbesc cu tine"
YV '-■>
>T^:
'M
(Joan 4, 26).
■t.'-irifS*.
Wi
11
72 TALCUIREA EVANGHELIEI
>,<• m
Samarineanca a venit la fantana ca sa scoata apa stricacioa-
sa, dar, dupa ce a baut apa cea vie, indata §i-a lasat vasul ei
m
m
!>• acolo, ca §i Sfintii Apostoli mrejele, §i a alergat in ora§, vestind
§i chemand pe cei de un neam cu ea, sa vina §i sa vada un
Om, Care i-a aratat ei toate cate a facut. Din smerenie nu a zis
catre ei: Venid sa vedeti un proroc, sau un cunoscator de
inimi; ci veniti de vedeti un Om, Care mi-a spus mie toate cate
am facut, adica §i cele mai ascunse ale mele. De§i ea a crezut
ca Mantuitorul este Hristos, n-a zis catre samarineni cu hota-
' .
rare ca Acesta este Hristos, ci, aflandu-se oarecum in indoiala,
a zis: „Nu cumva acesta este Hristosul?Aceasta a zis-o a§a ca
sa starneasca §i mai mult dorinta lor §i, venind la lisus §i
auzind mvatatura Lui, sa creada, precum a crezut §i ea.
m
m 0
_ DUMINICII SAMARINENCEI 73
£-i M
Lui, sS nu socote§ti c& face acestea ca Dumnezeu; c^ci El, ca
Dumnezeu adevarat §i de o fiinta cu Tatal, nu a fost trimis de
El, aceea§i vole §i lucrare are cu Dumnezeu Tatal, pentru ca
toate cate are Tatal are §i Fiul, dupa cum El msu§i a spus, 'M
zicand: „Toate cate are TatZl ale Mele sunt" (loan 16, 15). Tu sa ■".n
mtelegi cuvintele „se trimite de Tatal" gandindu-te la Domnul
Hristos ca om, fiindca cu bunavoia lui Dumnezeu Tatal S-a
mtrupat §i S-a facut om. Drept aceea, lisus Hristos, ca om, face
voia lui Dumnezeu §i savar§e§te lucrul mantuirii noastre. Acest
lucru il lamure§te Mantuitorul Insu§i, vorbind cu ucenicii sai:
TVr.- • _v ; ^ I ; _
„Nu zicetf voi cd mai sunt patru luni $i vine
1
.w.-f ii" A JT^rTt ft'***'- z >• *: —+
m
r+rJ.
fMi
74 TALCUIREA EVANGHELIEI
DUMINICII SAMARINENCEI 75
—
J.J.J.LJ-J.L mai
„§i cu mult A lid A AllLliyi
multi au d LA crezut
S^ly^HiLlL ^SS^lllJL
pentru LA cuvantul
S^Ll Y dllLLll AjkAI*
Lui,
lar femeii ii ziceau: Credem nu numai pentru
oentru cuvantul
t&u,
—, c&ci noi inline am auzity
§i §tim c& Acesta este cu
adevZrat Hristosul, Mantuitoml lumii" (loan 4, 41-42).
fM III
Din cuvintele: „Noi inline am auzit", spuse de samarineni,
se vede ca Domnul nostru, in cele douS zile petrecute acolo, a
invatat pe toti cati veneau la El. Invatatura Lui a rodit mult mai
mult decat propovaduirea samarinencei, pentru ca mult mai
multi au crezut. Ei in§i§i ziceau catre dansa: Noi credem in lisus
Hristos nu ca mai inainte, pentru cuvintele tale, ci pentru ca am
auzit noi inline invatatura Lui §i acum cunoa§tem ca Acesta
este intr-adevar Hristos, Mesia eel a§teptat, Mantuitoml lumii.
Ei cuno§teau acestea din cartile lui Moise, pe care le citeau §i
le cinsteau. Vedeau intr-insele scrise §i aceste cuvinte: „0 stea
A:
r&sare din lacov" (Numerii 24, 17) sau: „Proroc din mijlocul t&u
§i din fratii t3i, ca §i mine, ifi va ridica Domnul Dumnezeul tdu;
pe Acela sd-L ascultati" (Deuteronomul 18, 15).
V- " >2*
Din aceste ziceri graia §i samarineanca: „§tim c& va veni
$h
Mesia, Care se cheamtt Hristos" (loan 4, 25). Invatatura cea
dumnezeiasca a lui lisus Hristos, intrand in inimile samarine-
nilor, i-a facut pe dan§ii sa creada ca El este Acela pentru care
s-au prorocit acestea. A§a ne ajuta §i noua, Doamne lisuse
Hristoase, ca sa credem §i sa Te marturisim in toata viata noas-
tra pe Tine, Mantuitoml nostm. Amin! SI
-
m
^•>5 T*M
H
Is
1
tf w mm
>7 ;>
>-<•
v:;v
>• ^A
'V £
sm
m
p**-.
*4-M
j^Sf. /
it s
as
III
p>♦* W%!
.&"■
="C' i
M :>■
S se
v-'f'
Uii'
j.ti'-'f.
II
M
(jaza/ua
Q)umimca tjamcr/H/iencel
^ '-i.-
f®i^mnozai oo/os/e ca tot/ oamem/ sw && manta/a&ca,
ii
is
s?%
1
s*?*;
. Ttxit/
> awt/'/u,
> *
'y-.^y-J.■< amarineanca a venit la fantana lui lacov ca sS scoata
yrs&
J apS., msS aid a aflat mantuirea sufletului s^u. Ea n-a
^v»:
;
^!85'
mainte i-a §i hot&rat s£ fie asemenea chipului Fiului S£u" (Ro-
£3 mani 8, 29).
Cu adevSrat, Dumnezeu a voit mantuiasca pe samari-
neancS, fiindcS ea era vrednica de mantuire, pentm vointa §i
fe
ti-^3 firea ei cea buna. Cand samarineanca a cunoscut ca Cel care
80 CAZANIA
P 1
Dumnezeu pedeapsa Sodomei §i Gomorei, dar, rugat fiind de
A t r-rvTl rv* ^rrs^*~
Avraam, fys** i acolo
zice: „De se vor gZsi -t-i T i■*-*-% si ■! zece cirepfi...
sis~*s-\1s-\ numai sJi-si s-\f-y TJsisi
Pen-
i
tru cei zece nu o voi pierde" (Facerea 18, 32). Cine nu vede m
din aceste pilde este de-a dreptul nebun cre§tinul care se
leneve§te in purtarea de grija pentru manmirea lui sufleteasca?
Intr-adevar, este greu de inteles lucrul acesta: cum este
fara gre§eala hotararea sau randuiala cea mai dinainte a lui
>■«-,
Dumnezeu, iar libera vointa a omului poate preface fapta cea
1% buna in pacat, sau pacatul in fapta buna! Aceasta este una din- ■M
J6SSUCW,
Ate
m
„Care va rasplM fiecZruia dupd. faptele lui" (Romani 2, 6), sau:
„Vor ie§i cei ce au facut cele bune, spre mvierea vietii, iar cei
ce au facut cele rele, spre mvierea osandirii" (loan 5, 29). F^ra
mdoiala, acestea sunt atat de adevarate, atat de curate §i atat
de lamurite, ca toti le intelegem, de la mic pana la mare.
I#
fv'vVi Deci, cre§tine, tine seama §i paze§te totdeauna poruncile
§i sfintele mvataturi, ca sa poti zice §i tu cu Sfantul Apostol
m
Pavel: „ Vrednic de credinta §i de toata primirea e cuvantul ca
M
lisus Hristos a venit in lume ca sa mantuiasca pe cei pacatogi,
dintre care eel dintai sunt eu" (1 Timotei 1, 15). Pentru aceas-
M ta: Jmparatului veacurilor, Celui nestricacios, nevazutului,
singunilui Dumnezeu fie cinste $i slava in vecii vecilor. Amin!"
(1 Timotei 1, 17).
Ate
II
i
a-T.
*r£.
If
&ri;
m
<! TS
>?>
Mi
am
P
m
tflfW OBBUkUl BIN Hasiw
i X 4
4%% AP
pi
O
❖
1% M
M
/> m.
:*>4 &
/ te
^•5
>*$
■»?•:
+ ri
P
m
i
P
M m
&<*i
m
m
^4]
i
V'-J
11
^/a/ciu/tea (Soa/iy/ie/iei
k
M
tfyf/tii/ticii C9r/)((/ia I
4?'
.r>,<5 $1
fS/oa/t/JJ, /S&J
P
0.
P il
c/yrdt
) avMl/'/ii.
j J It
P
oua adevaruri de seama cuprinde Sfanta Evanghelie Mi
r'^7> ~if
8$
de astazi: deschiderea ochilor orbului din na§tere §i
iP^
fl I
cugetul viclean al fariseilor. Domnul lisus a luminat pe eel orb,
s
IMs DUMINICII ORBULUI 83
M
si-*,
m.
■M
„Trecand lisus, a v&zut un om orb din na§tere" ii
m
(Joan 9, 1).
■it'**'
m Dar, oare, ce fel de orbire avea orbul acesta? Oare, ii erau
p deschise pleoapele §i vStamati ochii? Sau erau inchise de tot
u-v
pleoapele §i ochii sanato§i? Sau erau §i pleoapele tnchise §i
&
ochii v^tamati? Sau nu avea nici pleoape §i nici ochi? Din
spusele evanghelistului, cand zice: „§i a uns cu find ochii lui" P
iS
(loan 9, 6), se aratd cd orbul avea ochi, dar pleoapele ii erau m
frlsi
IK
84 TALCUIREA EVANGHELIEI
m sufletesti. prin
suflete§ti, nrin care a cunoscut pe
ne Ziditorul
Ziditonil lumii.
lumii Deri
Deci nrbirea
orbirea
ochilor trupe§ti a fost cauza luminarii ochilor sufletului sau. De
aceea, dupa ce Mantuitorul lisus Hristos a dezlegat nedu-
merirea apostolilor, prin raspunsul acesta, a spus mai departe.
DUMINICII ORBULUI 85
rf.
!fe?S „Ataf cat sunt m lume, LuminZ a lumii sunt." (Joan M
9, 5).
P
.t!?
lisus Hristos este lumina lumii nu numai ca Dumnezeu,
Care face sa r^sara soarele §i stelele, zide§te ochii oamenilor
§i ai tuturor vietuitoarelor din lume §i lumineaza, nevazut, pe
rtl? tot omul care vine in lume; ci §i ca om El era in lume lumina m
4$v
n tuturor faptelor bune, lumina preaslavita a minunilor, lumina
p
,/-~t orbilor, lumina sfanta a credintei, care pe multi i-a luminat §i
i-a sfintit. §i, spunand ca este lumina lumii, El arata indata, §i
3^4 prin fapta, ca este Facatorul luminii §i Cel ce da lumina oame-
nilor.
S;.^ m
„Acestea zicand, a scuipat jos $i a f&cut tin2 din
scuipat, §i a uns cu tin% ochii orbului" (loan 9, 6).
i
i/^ Oare nu putea lisus sa lumineze §i pe orbul acesta numai
£<®
.u' J!?
prin cuvant, ca pe Bartimeu, caruia i-a zis: „Credinta ta te-a %¥J.
d'.r.
mantuit" (Marcu 10, 52). Fara indoiala ca Atotputernicul putea.
Pentru ce face, dar, tina din scuipatul Lui §i din tarana §i unge
S-i P.
to
ochii orbului? Ca sa arate ca El insu§i este Facatorul §i Ziditorul
omului. Precum a facut trupul omului, la vremea zidirii, luand
tarana din pamant, tot a§a a luat tina cand a refacut ochii orbu-
to- lui. Atunci a dat omului suflet §i viata, sufland in tarana; acum
■-to
to a dat orbului lumina ochilor, scuipand in tarana. Deci pentru
aceasta a scuipat §i a facut tina, ca sa arate ca El insu§i este
m Ziditorul omului §i al luminii. §i astfel, cu tina facuta a uns
to ochii orbului.
to-
„§i i-a zis: Mergi de te spalZ in sc&ld&toarea Siloa-
mului, care se talcuie§te: trimis. Deci s-a dus §i s-a
P^Vi spdlat $i a venit v&zand" (loan 9, 7).
ito
Izvorul Siloamului curgea, catre zidurile dinspre rasarit ale
lerusalimului, intr-o scaldatoare mare, facuta pentru trebuinta
locuitorilor de acolo, ce se numea scaldatoarea Siloamului. La
acest izvor a trimis Domnul pe orb ca sa se spele. Dar ce
to
nevoie era de spalarea aceasta, cand apa izvorului nu putea sa
•to
Ito deschida ochii orbului? Pentru ce, dar, 1-a trimis la scaldatoare?
to
ii
*s»J*Mj
m m
86 TALCUIREA EVANGHELIEI 1
Pi fi*
■iC'-.:
Pentru ca sa se faca si V mai vadita minunea,5 sa fie cunoscuta
de toti §i sa nu mai fie nicio indoiala, de vreme ce toti cati s-au
aflat pe drum au vazut pe orb mergand §i uns cu tina la ochi;
de asemenea §i cei ce se aflau la izvor. Dupa aceea toti 1-au
vazut oe acesta mtorcandu-se vindecat. Si 1-a mai trimis ne el
m
fTtJt
m la izvor, ca sa incerce credinta §i ascultarea lui. Neeman Sirianul
.
n-a crezut la mceput si nici nu s-a supus, cand i s-a poruncit de
Elisei sa se scalde in Jordan, ci abia dupa multa rugaminte a m
slugilor lui {4 Regi 5, 10-14); dar orbul acesta s-a supus indata
j Domnului si a crezut ca va dobandi lumina prin spalarea m
apa izvorului Siloamului, care preinchipuia apa Sfanmlui
C* * ^ ^ „ j_ ^ Xl * 1 ^ ^ /N _ 1 VJ ^
m Botez, fiindca, precum acesta, spalandu-se intr-insa, a lepadat
■M m
orbirea si a dobandit vederea, tot asa si cei ce se boteaza in
apa Botezului se curata de pacat si se imbraca cu lumina haru-
lui dumnezeiesc. Pentru aceasta Sfantul Botez se mai numeste
i
Si luminare. Deci s-a spalat orbul in scaldatoarea Siloamului si
s-a mtors sanatos si vazand.
■iisSl
'es
M
DUMINICII ORBULUI 87
m six*
p 88 TALCUIREA EVANGHELIEI
H fafa
A 9, 17).
M
«%
Au Tntrebat pe eel ce fusese mai inainte orb, nu pentru ca
doreau sa afle de la el cine este Hristos, ci pentru ca orbul fa*
auzise cand fariseii au zis ca omul acesta nu este de la fafa
w
Dumnezeu, fiindca nu paze§te sambata. Pentru aceasta 1-au §i w
fa*-;
intrebat cu staruinta, socotind ca §i orbul va osandi pe lisus fat
fa*
Hristos de calcarea sambetei §i ca astfel minunea aceasta va fa-'
W'S
ramane neluata in seama. Dar orbul a ramas neschimbat §i fara
frica le-a marturisit credinta lui ca Acela care i-a daruit lumina
i II
ochilor este proroc, §tiut fiind ca prorocii aveau §i darul de a
face minuni.
A-Kk-
$y% ^
'■i
DUMINICII ORBULUI 89
*rv
„^i i-au mtrebat, zicand: Acesta este fml vostru,
M
despre core zicetf c3 s-a n&scut orb? Deci cum vede el
Z'ti
ite» acum?" (loan 9, 19) m
Oare s-a mdoit orbul sau s-a temut cand a zis: „Daca este
) - _!>- pScatos, nu §tiu". Nici nu s-a mdoit, nici nu s-a temut, pentru
ca el marturisise inaintea fariseilor ca Hristos este proroc; aces-
tea din urma le-a spus fiindca fariseii erau dascalii Legii, iar el
•p':
era neinvatat. Marturisind ca el nu §tie daca lisus este pacatos
sau drept, a potolit discutia §i, aratand din nou minunea care
s-a facut cu el, a dovedit ca Hristos este Atotputernic. Este
Hristos pacatos sau drept, eu nu §tiu, raspunde orbul; eu
s®
aceasta §tiu, ca El mi-a daruit mie lumina ochilor. Raspunsul i-a
V- rusinat atat de mult pe farisei, ca au mceput din nou a-1 mtreba.
m
>
„Deci i-au zis: Ce fi-a f&cut? Cum fi-a deschis ochii?"
(loan 9, 26)
92 TALCUIREA EVANGHELIE1
.^■-v
y-g
m „$i noi ?tim c2 Dumnezeu nu-i ascuM pe p2c2to§i;
dor de este cineva cinstitor de Dumnezeu $i face voia
ai?. Lui, pe acesta il ascuM" (Joan 9, 31).
m.
insa Sfanta Scripture ne aratS cS Dumnezeu nu-i ascultS
pe pacato§i, zicand: „Cand ridicaii mainile voastre catre Mine,
-A
^•4 Eu Imi in tore ochii aiurea, t>i cand inmuldti rugdciunile voas-
m tre, nu le ascult. Mainile voastre sunt pline de sange; spdla- m
few
yy ti-va, curatiti-vd!" (Isaia 1, 15). Acestea le zice Dumnezeu insa
tv pentru cei nepocaiti, care traiesc in pacat §i niciodata nu se
gandesc la pocainta §i la mdreptare. Dumnezeu asculta insa m
■&> indata rugaciunile celor care alearga la pocainta, a§a cum a
p
>.n ascultat rugaciunea talharului de pe cruce, rugaciunea smerita
a vame§ului §i rugaciunea cea cu lacrimi a desfranatei. Insu§i
%t<
m
94 TALCUIREA EVANGHELIEI m
''M: Uy*.
»?«?
m Pentru ce n-a r^spuns Domnul de-a dreptul: „Eu sunt", ci
m
Hif-
fit? i-a raspuns prin cuvintele: „I-ai v3zut! §i Cel ce vorbegte cu
"kv m
tine, Acela este". Pentru ca sa-i aduca aminte de minune §i sa-i r
ffe+: k4
arate ca Fiul lui Dumnezeu nu este Cuvant fara de trup, adica
M
o naluca, ci Insu§i Hristos, Cel ce s-a mtrupat: Omul, pe care-L
Joan 9, 38).
P
Nu numai ca a manurisit indata ca el crede in lisus
m
M
0% Hristos, Fiul lui Dumnezeu, ci i-a adus §i inchinaciune.
M
41 A§a ajuta-ne §i noua §i necredintei noastre, Doamne lisuse M
Hristoase, ca nemcetat sa Te marturisim ca §i orbul cel din ft
Wk na§tere §i pururea sa ne mchinam Jie §i Celui fara de mceput
mi
al Tau Parinte §i Preasfantului §i de viata purtatorului Duh
A? Sfant. Amin!
'&K
m
m
■t-vK
m*.
V-V
g»l %
m
b'r
i
k
W>4
;^4-
fe? tf-'Ct
It It
B
1
4V>
k-£
fe
^.fSIWIW
m
ffiS
-At
lf:- ■n>».v> ss
cS
r
«>'
V
o
III
%,v
P
^5 is
P
W.
Vy
Gaza/ua
1
Q5u/mmcii/ ()/J)u/ui
cn'ol/} crcx/mi,
M 96 CAZANIA
m
b
M
nicului Dumnezeu, spunand ca ei vad ca sunt pedepsiti Wv
deopotriva §i dreptii §i pacato§ii; ca vad murind in lini§te, m
ffS
buna pace §i nepedepsid §i pe pacato§i §i pe drepti. H
„0, adancul bogfyiei $i al m^elepciunii §i al gtiintei lui
Dumnezeu! Cat sunt de necercetate judec&tile Lui $i cat de
nepZtrunse c£ile Lui! C3.ci cine a cunoscut gandul Domnului
a
sau cine a Lost sfetnicul Lui?" (Romani 11, 33-34). Noi citim in
dumnezeie^tile Scripturi ca unii pacato§i au fost pedepsiti de
Dumnezeu, iar altii au ramas fara pedeapsa. Astfel, Dumnezeu
a pedepsit pe Cain, pe Faraon, pe Saul, pe Abesalom, pe Na-
A ,
u bucodonosor §i pe aid muld pacato§i. Insa Roboam, Abiud §i
aid oameni rai §i departati de credinta in Dumnezeu au murit
in pace, fara sa fi suferit ceva aici. Oare pentru ce se intampia 'pi.
a§a §i nu cum gandim noi? Pentru ca de ar fi pedepsit
Mt;
.-f "f,:
m M
m DUMINICII ORBULUI 97
m
ti
m §i vede faptele §i cugetele oamenilor §i nu lasa sa se inmul-
*#1 teasca pacatul.
S Dar, oare, pe care pacato§i Ti pedepse§te Dumnezeu in
viata aceasta §i pe care-i lasa nepedepsiti? Lasa El lucmrile la
m
Mk.
voia mtamplarii sau numai neputinta noastra nu ne ajuta sa
A-vik;
M intelegem taina adanca a intelepciunii lui Dumnezeu? Noi
av*:
£*-j citim in Sfintele Scripturi ca: „Domnul ceartd. pe eel pe care-i
|i
iube$te §i, ca un pMnte, pedepse§te pe feciorul care li este
II
drag" (Pildele lui Solomon 3, 12). Din aceste cuvinte mtelegem
ca Dumnezeu nu inceteaza a-i iubi pe pacato§ii pe care-i
m pedepse§te in aceasta viata, deoarece prin pedeapsa li cheama
P la pocainta §i-i prime§te ca pe fiii Lui, daca se vor pocai. Acest
M
lucru ni-1 arata Insu§i Dumnezeu, prin gura psalmistului, cand
zice: „Cerceta-voi cu toiag fdiddelegile lor $i cu batai pacatele M
lor" (Psalmii 88, 32). Pacatosii care nu sunt pedepsiti in viata
a«*i
aceasta §i nici nu vin la pocainta i§i aduna lor toata pedeapsa
pentru viata cea ve§nica, deoarece dispretuiesc bunatatea §i
«
dragostea lui Dumnezeu fata de ei.
Unii cre§tini zic ca §i cu cei drepti la fel se intampla, adica
a
unii drepti sunt fericiti §i slaviti in viata aceasta, iar altii pati-
mesc §i sunt prigoniti. losif §ade in Egipt in castel imparatesc,
V
iar lov zace pe gunoi, plin de rani. David este inaltat pe scau-
nul imparatesc, iar leremia este aruncat in groapa cu noroi.
Daniel este cinstit de Nabucodonosor, Miheea este batut cu
palme peste obraz de Sedechia. Pentru aceasta, frati cre§tini,
sa nu va tulburati nicidecum ca unii dintre drepti sunt slaviti
M
de Dumnezeu in aceasta lume, ca, vazandu-i pe dan§ii, oa-
menii sa cinsteasca faptele bune §i sa aiba ravna in savar§irea
lucrurilor bune; iar altii dintre sfinti patimesc, pentru ca
:r. Dumnezeu sa incerce taria sufletului lor §i sa straluceasca in
lume lumina faptelor lor bune; sa dobandeasca cu mult mai
m multe rasplatiri §i cununi, iar prin rabdarea lor sa se slaveasca
Dumnezeu, Care ii incearca pe drepti, prin patimiri. Despre
(
J
■+, lov, inainte de suferintele §i incercarile lui, Dumnezeu a mar-
turisit astfel: „Te-ai uitat la robul Meu lov, ca nu este nici unul
m
ca el pe pamant fara prihana $i drept $i temator de Dumnezeu
$i care sa se fereasca de ce este rau?" Qov 1,8).
si
VK
i-t^K
. ....
|i
98 CAZANIA
fe"1 SsV
m m
i ri I
i—yd
tTvd Edy—i
rTW9
I CM ^
SfS
li P
0 ^
11 ...
«-V1-
w
•II II
m
ITflHUh Slum ^UIil§HI§ lll^d drllih y/,5
I"". M
i
m £
y
T, 'r>
> w
*s y *
f A
%
\ /
0
% *. #4, ^•>=^7
\ h
a k
+
f- •r-5
-V
t::-,
S/a/cia/tew ^oa/^/fe/iei
M;
tficanimcii dftnti/o/^ ^£a/H/tti
m
fS/oa/t- //, S- '/Sj
m
rT/'ati
3 cr&il/rw,
} J
*0 fm
rug&ciuni c&tre Cel ce putea sa-L mantuiasca din moarte §i
auzit a fost pentru evlavia Sa" (Evrei 5, 7). Dar pentru ce lisus
a ridicat ochii SSi la cer, rostind aceasta rugaciune? A ridicat
ochii Sai la cer, mvat:andu-ne sa ne ridicam §i noi ochii no§tri
astfel, cand
edllU liC
ne rugam, Idiidi
fara niciun
lU^iUil ^dliU
gand pamantesc
pctllld-llLC^e §i lumesc,
daruindu-ne mintea §iV inima noastra cugetarii
& lucrurilor celor
—x-x
cere§ti §i mai presus de lume. Altadata, lisus §i-a plecat ge-
nunchii cand S-a rugat, pentru ca §i noi sa mvatam sa ne
plecam genunchii in ceasul rugaciunii, smerindu-ne §i aratand,
prin plecarea genunchilor, ca suntem cazuti in pacat. Deci,
ridicand lisus ochii Sai la cer, a zis: „Parinte, a venit ceasul!",
i i 'S
adica a venit vremea Patimirilor Sale. II roaga apoi pe Parin-
tele Sau, graind: „Preaslave§te pe Fiul Tau, ca §i Fiul sa Te
preaslaveasca", pentru ca sa creada top ca Acela ce patime§te
spanzurat pe cruce este Fiul lui Dumnezeu. Rugadunea Lui a
fost primita, pentru ca, atunci cand patimea, s-a despicat ca-
tapeteasma templului, s-a ihtunecat soarele, s-a cutremurat pa-
mantul, s-au despicat pietrele, s-au deschis mormintele §i au
inviat mortii, meat cei ce vedeau acestea s-au infrico§at §i cu
glas mare strigau; „Cu adevarat, Fiul lui Dumnezeu era
Acesta!" (Matei 27, 54), iar Sfantul Apostol Pavel ne invata,
zicand: Jl vedem mcununat cu slava $i cu cinste, din pricina
mortii pe care a suferit-o" (Evrei, 2, 9). Domnul lisus a cerut
aceasta slava nu ca sa Se preaslaveasca El singur, ci ca sa Se
preaslaveasca deopotriva §i Tatal impreuna cu el.
Intr-adevar, Tatal Se preaslave§te cand noi preaslavim pe
Fiul, fiindca una §i aceea§i este fiinta Tatalui §i a Fiului §i a
Sfantului Duh. Cel ce cu dreapta credinta preaslave§te o per-
soana a Sfintei Treimi, in acela§i timp preaslave§te impreuna
§i pe celelalte doua persoane, pentru unimea §i nedespartirea
Dumnezeirii. Slava Tatalui este Fiul, fiindca El este stralucirea
slavei Sale. Dupa cum raza ce se na§te din lumina soarelui este
M stralucirea luminii soarelui §i chip al fetei lui luminoase, tot asa
§i Fiul, Care s-a nascut din Tatal, este stralucirea slavei Tatalui
Qi chip
§i (-Hit-* al
ol ipostasului
ci illli Ini rintp>c/^ Conrl
lui parintesc. Cand credem n-i
ca Ticnc
lisus
Hristos este Fiu al lui Dumnezeu dupa fire, §i-L preaslavim §i
SSI?
m
Fiului §i al Sfantului Dull" (Matei 28, 19). §i, dupl cum ne
spune Sfantul Evanghelist loan, „pentru aceasta cMutau §i mai
mult iudeii sa-L omoare, nu numai pentru c£ dezlega samb&ta,
ci §i pentru cS. zicea cZ Dumnezeu este TaDl S%u, Dcandu-Se
frtXP-. m
pe Sine deopotriva cu Dumnezeu" (Joan 5, 18). Numele de
yi „Tata" este ceva mai presus decat numele de Dumnezeu,
■<-t' fiindca numele de „Dumnezeu" il ar^ta ca Ziditor §i Domn al
M
zidirii pe care a savar§it-o, iar numele de „Tata" il arSta cS este
M
NSscator al ipostasului celui nemarginit al Fiului SSu. Pentru
&
aceasta, Dumnezeu Se preaslave§te mult mai mult atunci cand Wk
<o';A
•A'?* credincio§ii il numesc §i cred despre El cS este Tata al Fiului
M&: ^5
§i Purcezator al Sfantului Duh, decat atunci cand il numesc nu-
mai Dumnezeu §i cred despre El ca este numai Ziditor. Legea
cea scrisa a Vechiului Testament, fiind povatuitoare nedesa-
var§ita §i avand scopul sa fereasca pe oameni de mchinarea la
idoli, invata lamurit despre Dumnezeu §i nedeslu§it despre
Tatal, Fiul §i Duhul Sfant. Propovaduirea Evangheliei lui
is Hristos, fiind desavar§ita §i urmarind ridicarea oamenilor spre
s«« desavar§irea credintei, a mvatat lamurit §i despre unimea pi*
+W?
Dumnezeirii §i despre Treimea dumnezeie§tilor ipostasuri.
Drept aceea, Domnul zicea: „Aratat-am numele TZu oame- m
nilor", adica am aratat oamenilor ca Tu, dupa fire, esti Tata al
Fiului §i Purcezator al Sfantului Duh. Dupa ce a sfar§it lisus ru-
H
gaciunea pentru Sine, a inceput rugaciunea pentru ucenicii
iart&-le lor, cd. nu §tiu de fac" (Luca 23, 34). Cine este, asadar,
lumea aceasta pentm care Mantuitoml nu se roag^? Intr-ade-
var, rugaciunea aceasta era numai pentm ucenicii Sai, care
aveau mai multa trebuinta decat altii de haml lui Dumnezeu
§i de putere, pentm propovaduirea cea mare a Evangheliei in
toata lumea. Domnul vrea sa spuna ca: in alte randuri M-am
mgat pentm toata lumea §i mai pe urma Ma voi ruga iara§i,
dar acum numai pentm ucenicii Mei ace§tia, „nu pentm lume
Md rog". Cum ca El se mga numai pentm apostolii Sai ne-o
arata inse§i cuvintele Domnului Hristos, rostite dupa ce S-a
mgat mai intai pentm apostoli: „Dar nu numai pentm ace§tia
Ma rog, ci §i pentm cei ce vor crede m Mine, prin cuvantul
lor" (loan 17, 20). Dupa ce a spus ca se roaga pentm apostolii
Sai, Mantuitoml arata mai departe de ce anume se roaga pen-
tm ei.
„§i toate ale Mele sunt ale Tale, §i ale Tale sunt ale
Mele $i M-am preasMvit mtru ei" (loan 17, 10).
~ ^ — ^ *
7*5
DUMINICII SFINTILOR PARINJI 109
■x-i.*-' T%u, pe cei pe care Mi i-ai dat; $i i-am p&zit §i n-a pie-
M __ __
rit niciunul dintre
\M±±LJ.\* ei,
\~-±, decat fiul
XXIM pierz&rii,
ZjCU XJL, ca s£
JO. se
JKs
implineascZ Scriptura" (Joan 17, 12).
m
'M*:
m
Sit
110 TALCUIREA EVANGHELIEI
lar acum vin catre Tine, zice lisus, fiindca se apropia vre-
mea in care trebuia sa mearga, ca om, din lumea aceasta §i sa
Se mute la cer. El, ca Dumnezeu adevarat, putea, ca §i Tatal m
Lui, sa pazeasca pe ucenicii Sai §i nici nu avea trebuinta sa
if
ceara acestea de la Tatal Lui. Deoarece ucenicii Sai, care erau
de fata §i-L ascultau, se intristau de despartirea Lui cea tru- 0'
1
m
f;l
tiW
v*1
M
mu\
■♦6§
>
%?*
■; ■■
rs
<>
?.%■
Sef
V
fe?
fee m
»*•
(laza/iia
f ~j/)&s/)re wmacumoj
j;
C/yia/t
-> C/wft/li,
>
iindc^ toate cate a facut Domnul nostru lisus
'*W
Hristos, le-a facut „l8.sandu-v% pilda, ca sd. pa$it:i pe
urmele Lui" (1 Petru 2, 21) de aceea §i rugadunea Lui, care s-a
citit astazi in Sfanta Evanghelie, este o pilda desavar§ita §i
5t,-t'.«?£,
,-te¥jti^ &-MS&
112 CAZANIA
M
„I-ai dat stapanire peste tot trupul" (loan 17, 2); iar dupS, *■'"*
M
aceasta, adauga cererea Sa, zicand: „§i acum, preaslave§te-Ma
Tu, Parinte" (loan 17, 5), apoi pentru ucenicii Sai, graind: „Eu
pentru acegtia Ma rog" (loan 17, 9) §i putin mai departe, §i
w pentm toti cei ce vor crede intr-insul: „Dar nu numai pentru
ace$tia Ma rog, ci §i pentru cei ce vor crede m Mine, pnn
cuvantul lor" (loan 17, 20).
Aceste parti ale rugadunii le gasim §i in psalmii prorocu-
lui David, pentru
^ caV-
§i el,
—5 cantand,
) aduce uneori slava zicand:
—
iiumcic jwuiiuiuiui
„Laudad numele Domnului" yrsdiuui 17; alteori
(Psalmii 134, 1); ctiLcun muiiu-
multu-
*0
me§te lui Dumnezeu, spunand: „Te voi Malta, Doamne, ca m-ai
ridicat" (Psalmii 29, 1); iar alteori cere, rugandu-se: „Miluie§te-ma, A-.C
Dumnezeule, dupa mare mila Ta" (Psalmii 30, 1). Deci aseme-
nea cantarilor proroce§ti din psalmi §i rugaciunilor domne§ti
rostite de Domnul lisus, §i-a alcatuit §i Sfanta noastra Biserica
Ortodoxa toate rugadunile ei.
rht*1.
Frap cre§tini,
Cine a intins ceml albastru deasupra capului nostm §i pa-
mantul ca o temelie sub picioarele noastre? Cine a randuit soa-
rele, pentru luminarea zilei §i luna cu stelele, pentru luminarea
noptii, ca ni§te fadii atat de trebuitoare lucrarilor mainilor
noastre? Cine a facut atatea roade, pentm hrana noastra §i
atatea flori, pentm desfatarea noastra? Cine a zidit trupul nos-
tm §i ne-a dat sufletul nostm §i ne-a alcatuit pe noi cu ochi ca
sa vedem, cu urechi ca sa auzim, cu gura ca sa vorbim, cu
M*
maini ca sa lucram §i cu picioare ca sa umblam? Cine ne-a dat
noua minte ca sa cercetam, intelegere ca sa cunoa§tem §i in-
telepciune ca sa ne conducem? Cine a supus sub picioarele
noastre oile §i boii §i toate dobitoacele campului, pasarile
cemlui §i pe§tii marii? De unde avem hrana, sanatatea §i viata?
Cine s-a facut Om, Dumnezeu fiind, ca sa ne faca pe noi una
cu Dumnezeu; a patimit pe pamant, ca sa ne malte pe noi la
cer; a murit pe cmce, ca sa ne invieze pe noi §i sa ne damiasca
Imparatia cea ve§nica? Nimeni altul, decat numai Unul Dum-
nezeu. Daca ne vom
0 gandi la toate acestea,
, este cu neputinta
jr
sa nu recunoa§tem ca avem o mare datorie, ca, mgandu-ne
DUMINICII SFINflLOR PARINTI 113
■fit-
♦^3 m
neincetat, dupa cum zice Apostolul Pavel (1 Tesaloniceni 5, aaa
M
17), sa aducem cantari de lauda §i multumire Datatorului celui
prea bun, Care revarsa asupra noastra atatea bunatati.
Aceasta datorie au cunoscut-o §i au adus-o la mdeplinire
&
■ -Mil
toti dreptii cei de peste veac, mtai cei mai mainte de Legea
scrisa, data lui Moise. Astfel, Abel, eel dintai, slave§te §i aduce
multumire lui Dumnezeu, jertfind din oile cele intai-nascute
ale lui (Facerea 4, 4). Apoi, Noe lauda §i multume§te lui Dum-
nezeu, aducandu-I jertfa din toate dobitoacele cele curate §i
m
din toate pasarile cele curate (Facerea 8, 20). Avraam, pentm
lauda §i multumirea lui Dumnezeu a zidit jertfelnic, s-a rugat
>*4
Wi §i a chemat numele Domnului (Facerea 22, 9). De asemenea,
§i Isaac, fiul lui; iar patriarhul lacov a facut stalp §i a turnat
untdelemn §i a adus rugaciune (Facerea 28, 18).
Pentru ca unii oameni s-au lenevit, dupa aceea, de la
acest fel de lucrare dumnezeiasca, Dumnezeu s-a pogorat in
muntele Sinai §i a dat tablele Legii; atunci a legiuit felurite
jertfe: jertfa arderii de tot, a ispa§irii pentru pacate, cea pentru 4>'{-
P sambata §i altele. A mai randuit ca sa I se aduca Lui daruri de
roade: unele din aceste jertfe se aduceau spre marirea lui
Dumnezeu §i altele pentru cereri §i mgaciuni de iertarea paca-
telor; iar darurile, darile §i roadele, pentru mulfumirea facerilor
sw; lui Moise, simtirea singura a omului ii arata facerile de bine ale
lui Dumnezeu §i-l indemna spre rugaciune. Apoi, nu numai
simtirea, ci §i Legea il indemna pe om la implinirea acestei da-
torii. De aceea, in urma Legii a crescut datoria rugaciunii, caci
pi
daca simtirea omului adormea, il de§tepta glasul Legii, glasul
Bisericii.
r*
A trecut insa umbra Legii §i adevarul harului a venit. Au
mcetat toate jertfele de dobitoace, o data cu vestirea Sfintei
Evanghelii, care a legiuit o singura jertfa; Jertfa cea fara de
m
sange, jertfa laudei, a multumirii §i a rugaciunii, Jertfa Trupului
§i Sangelui Mantuitorului nostru lisus Hristos. Prin aceasta jert-
fa laudam, binecuvantam, ne inchinam, slavim, multumim,
■pr*
slujim §i ne rugam Dumnezeului nostru. A venit adevarul
f*
114 CAZANIA
Frati crestini,
Simtirea sufletului, Legea cea scrisa §i data de Dumnezeu
lui Moise, legea Evangheliei, pilda sfintilor, rugaciunile Dom- 4'.vfe
nului lisus Hristos, cugetul nostru, nevoia, folosul, toate ne
indeamna pe noi la rugadune, msa nu la rugaciune fatarnica,
ci la rugaciune adevarata; nu la rugaciunea pe care o graie§te
gura, iar sufletul nu o aude, ci la aceea care intai se na§te in
m
>£?»
ff
116 CAZANIA
i
+ :V aceea zboara indata incoace §i mcolo, se suie, coboara, fuge,
alearga, strabate peste tot locul §i ajunge de multe ori chiar la
ganduri rele.
Asculta, cre§tine, sfatuirea inteleptului Sirah pe care, de o
vei pazi, rugaciunea ta va fi primita §i placuta lui Dumnezeu:
„Nu slahi in rugaciunea ta $i nu trece cu vederea a face milos- m
tenie" (Intelepciunea lui Isus Sirah 7, 11). Pentru a mtelege ce m
invata acest sfant dascal, sa §tii mai intai ca orice om are doua
cuvinte: pe eel din minte §i pe eel din gura. Pe eel dinlauntru
il zamisle§te mintea, iar pe eel grait il na§te gura. Gel din-
launtru, adica din minte, este ascuns §i neauzit, iar eel grait
•Vy*:
■ry*.:
DUMINICII SFINJILOR PARINfl 117
AW
M
is
mi
m
.^
m.
m
B
m mmmm m\\
Mi U
W
%. r
P
3
m
Ss?
M?
5 y M
» /
i
A
Pw, •
•>->
cr&sti/u,
if
arbatorim astazi Duminica Pogorarii Sfantului Duh,
J cand s-a implinit fagaduinta Domnului lisus Hristos
i
m
TALCUIREA EVANGHELIEI ft:
120
>?.«
5m M
DUMINICII PQGQRARII SFANTULUI DUH 123
B
nZscut lisus in Betleemul ludeii" (Matei 2, 1). Dar pentru ca
w*
^V
Hristos a fost crescut m ora§ul Nazaret din Galileea, precum
marturise§te Evanghelistul Luca, zicand: „§i a venit in Nazaret,
unde fusese crescut" (Luca 4, 16), cei care nu cunosteau cum
stau lucrurile cu privire la neamul Lui, il socoteau ca este
galileean.
Mi
nu le-a vorbit vreun om cu atata intelepciune, putere §i har, ca
Omul acesta, ca Domnul Hristos. lata roada inimilor lor curate!
Arhiereii, carturarii §i fariseii au auzit de multe ori invatatura
Mantuitorului, dar niciodata nu au tras vreun folos, fiindca
aveau inimile pline de zavistie §i de toata rautatea. Servitorii
lor insa, avand sufletul curat §i fara zavistie §i rautate, mergand
din porunca, nu spre a asculta invatatura lui Hristos, ci ca sa-L
0 prinda, harul lui Dumnezeu i-a luminat §i s-au facut propova-
duitori ai adevarului. De§i erau ni§te slugi care nu implinisera
porunca domnilor lor, totu§i, fara de teama §i cu mare in-
drazneala, ei raspund stapanilor lor, marturisind ca: „Niciodat&
if
n-a vorbit un om a$a cum vorbe$te Acest Om".
f
„§i le-au rdspuns deci fariseii: Nu cumva afi fost §i
voi amdgitiF" (Joan 7, 47)
S®!6 _
%
v.
tarnic, incercand sa arate el il ajut^ pe Hristos, fiindcS este
dintr-un oras cu Dansul. Apoi il si mustra, ca pe un nemvatat,
zicandu-i: Cerceteaza Scripturile si vezi ca niciun proroc nu s-a
nascut in Galileea. Zicand acestea, fariseii, desi se socoteau
fis?
intelepti si stiutori ai Sfintelor Scripturi, minteau cu nerusinare,
pentru ca in Galileea s-au nascut prorocii lona si Naum, iar
m
lisus nici macar nu se nascuse in Galileea, ci in Betleemul
ludeii. Cu aceasta, adunarea fruntasilor iudeilor si a fariseilor
a luat sfarsit si, venind seara, s-a dus fiecare la casa lui. Iar
*> lisus S-a dus in Muntele Maslinilor si dimineata a venit din nou
in templu, unde a continuat sa invete poporul.
m
„Deci iar&§i le-a vorbit lisus zicand: Eu sunt Lumina
lumii; eel ce Imi urmeazZ Mie nu va umbla in intune-
il
ric, ci va avea lumina vietii" (Joan 8, 12).
W*;-
Wi»
$0,
0,
m
+■ ^ r 'idd
■if
i|
IfSiWM
!S5> »
,r
M
Ciaza/iia
fs
$?**
f/wti cr&iti/u,
*•. a§teptat. Ura li mtuneca? Avea atata tMe ura aceasta, meat si
n
le intunece ochii mintii §i ai sufletului, ca sa nu poata cunoa§te
Hristos este Mesia? Dar simtirile trupului cine li le-a omorat,
f^candu-i orbi §i surzi? Avand mintea intunecatS de ura, nu
W4 ,+-1
credeau in Hristos; dar ochii lor de ce nu vedeau minunile Lui?
Auzul lor de ce nu auzea invStatura Lui cea dumnezeiasca? Nu
credeau ca Hristos este Mesia eel a§teptat; dar pentru ce c^u-
l tau sa omoare pe omul sfant, facatorul de minuni §i facatorul
**+'
M
lor de bine? Patimile, frati cre§tini, au puterea aceasta asupra
omului, atunci cand acesta se lasa stapanit de ele, incat nu nu-
*t.i*
mai ca-i mtuneca toata mtelegerea sufletului §i-i slabesc pu-
&«• '4
terea mintii, ci omoara, cu adevarat, chiar §i simtirile trupului.
Orice patima se vade§te printr-o puternica §i neobi§nuita
■to*. mi§care a sangelui. Vedem acest lucru la cei ce sunt stapaniti
de manie sau de frica, de intristare sau de bucurie. Ro§ie se
face fata celui manios; alba, a celui ce se teme; galbena, a
xM
celui intristat; mmena §i alba, a celui ce se bucura. Aceasta
mi§care a sangelui nu se savar§e§te numai catre chip, ci §i in
toate madularele §i partile trupului cele mai dinlauntru §i, din
pricina ei, se tulbura toate organele simturilor. Aceasta mi§-
mx care, fara indoiala, ajungand pana §i la partile creierului, tul-
bura §i impiedica organul acesta, pe care sufletul nostru il fo-
4- +
4-4V
lose§te in alcatuirea cugetarile sale. De aici provine tulburarea
'4
DUMINICII POGORARII SFANTULUI DUH 129
m -Wf
sunt desavar§ite,
V lucrul me§te§ugului s^u nu-1 va face desS-
' V V £)
var§it, tot a§a §i sufletul, cand creierul este tulburat, nu face
desavar§ite cugetarile sale, ci cugeta stramb §i gande§te r^u.
Patimile care framanta pe om sunt multe §i anevoie de nu-
marat, Mandria, iubirea de slava, ura, iubirea de argint, rauta-
tea, nemilostivirea, lacomia, mania, desfranarea, betia, lene-
virea §i
.jli CIXLV—XJLIWILV^.
altele destul de multe. VjO-llVJ.
Cand XJllUJl
omul va
V O, V^CHaV^O,
cadea ill in 1111V^|V^H„
mrejele
i uneia dintre aceste patimi,
x y atunci aceat .patima
x /S. . « watata putere §i
3
^ v /V • . tx •
stapanire pune asupra lui §i atat de mult li strica mt:elegerea §i
cugetarea §i inse§i simfirile trupe§ti ale lui, incat nicio sfatuire
nu aude, nicio vatamare nu vede, ci, ca un orb, surd §i mut,
Tsi face singur atata rau, cat nici vrajma§ul sau eel mai cumplit
m
nu-i in stare sa-i faca.
Puterea fiecarei patimi create odata cu trecerea vremii. Cu
cat se lunge§te vremea pacatului, cu atat §i caderile in pacat
se inmultesc. La inceput, caderea in pacat aduce mare mtris-
5
ts tare, aduce mustrarea grea a cugetului §i aduce ganduri dese
de indepartare de pacat; dar in timp ce vremea trece §i cade-
rile in pacat se inmultesc, intristarea se indeparteaza, mustra-
rea cugetului slabe§te §i gandul caintei fuge, facand loc dezna-
dejdii fata de indreptare. Trupul imbatrane§te §i se ve§teje§te,
dar patima intinere§te §i inflore§te. Inmultirea caderilor in pa-
cat aduce deprinderea pacatului, iar deprinderea se face obi-
cei, §i obiceiul devine a doua fire a omului. De aceea vedem
cata greutate are indreptarea §i indepartarea de patima ce
ne-a stapanit. De la pacatul pe care 1-ai facut o data, de doua
ori, sau de trei ori, poti fugi mai u§or §i pofi afla multe doc-
torii pentru el, dar pacatul care te-a robit, cu greutate mare il
indepartezi de la tine §i cu greu afli doctorie pentru tama-
duirea lui.
Pilda avem de la luda Iscarioteanul, care a mers la lisus
Hristos §i s-a facut ucenic al Lui, gandindu-se sa-§i indeparteze
naravul pe care il avea §i sa se izbaveasca de patima iubirii de
arginti, care-i robise sufletul. Dar ce altceva a cautat sau ce
altceva 1-a atras §i indemnat sa mearga §i sa intre in randul
ucenicilor lui Hristos? Ce altceva cauta acolo, daca nu indrep-
tarea sufletului sau? La §coala lui lisus Hristos venind, el aude
m
w
130 CAZANIA
%»:
in toate zilele mvatSLturile Domnului impotriva iubirii de argind
§i impotriva iScomiei, cum §i despre rasplatirile cele insutite §i
s despre imparitia cerurilor, pe care o mo§tenesc toti cei ce nu
iubesc banii §i bogatia. La aceasta §coala el vede pilde ale
m
lepadarii de averile pamante§ti, pe ucenicii Domnului, care au
lasat toate cate aveau §i au urmat indata pe Invatatorul lor. in-
vatatorul lui, ca un cunoscator de inimi, cuno§tea mai dinainte
il
■*&<.
4'^: vinderea §i tradarea lui luda, insa, voind mantuirea lui, nu 1-a
lipsit de niciun bar, ci 1-a inaltat la dregatoria apostoliei, i-a dat
putere asupra duhurilor necurate, i-a spalat picioarele, l-a
invrednicit de imparta§irea dumnezeie§tilor Taine §i i-a dat in
<^1
mainile lui punga, spre mangaierea patimii iubirii de bani. Dar
toate acestea nu au vindecat nici pacatul iubirii de arginti §i
II nici patima acelei iubiri nu au potolit-o. A trSdat pe Invatatorul,
liSS pe FacStoml de bine §i pe Mantuitorul lui, vanzandu-L pentru
treizeci de arginti. Intr-adevSr mare este puterea patimii! Daca
nici pildele sfinteniei, nici harul §i dregatoriile primite de la
Dumnezeu, nici minunile, nici trairea impreuna cu Domnul
i
nostru lisus Hristos, nici sfatul §i nici invatatura din insa§i gura
Domnului n-au putut sa-i vindece lui luda patima iubirii de
argint, ci aceasta atata stapanire a avut asupra lui, meat a nascut
in el un pacat cum altul mai mare nu s-a aratat niciodata in
:;5 lume, ce nadejde putem avea noi, cei patima§i, §i prin ce arma
rW,
4;^
ne putem apara impotriva patimilor §i ispitelor de tot felul?
Frati cre$tini,
Daca vom fi cu luare-aminte §i ne vom pazi, pacatul nu
1
va putea pune jugul lui deasupra grumazului nostru. Inceputul >>
K
fiecarui pacat are o mare asemanare cu buruienile §i pomii
t*'-K salbatici de curand rasaditi. Pacatul la inceput nu este nimic
m
mi altceva decat un gand subtire, o bantuiala neputincioasa in
* *<
-fe+:
■0$ minte. Buruienile §i pomii salbatici, cand se ivesc, nu sunt
p.
£5
\C+i
pM nimic altceva decat ni§te ierburi slabe, vlastare neputincioase
§i neintarite in pamant.
mi
Deci, precum plugarul ii scoate mai lesne inainte de a
#t4f' 6
cre§te §i a-§i intinde radacinile lor, acoperind pamantul, iar
ogorul lui ramane curat §i ferit de vatamarea buruienilor §i
'frit:
4&4&£l£
<iuF
132 CAZANIA
,V?(
&
®s
*-.t m
'0
m
f:'!!
ijl.fV
p
s &
?---r,
TV
m
MlilllltvJ Ti!T!iK)K SIHTIL^
13
-a
s
>
b
fcO!
/? m
Ss
.v
r+4.+ ?
4->^
Vj
u .r, . n -
7**%
fTa/ca/rea clo astcj/e/ief
l-l
M
Q5a/nlnlcci/ fTiifuror tJjfintclor
z/yxiti
J cr&sti/it,
i 7
•a -V+-^-
Wl
:M
DUMINICII TUTUROR SFINflLOR 135
■* ^
atunci suntem fatarnici §i mincino§i. Daca credem cu inima, iar v
pentru vreim alt scop lumesc nu marturisim cele crezute main-
tea oamenilor, suntem mici la suflet §i iubitori de via^a paman-
teasca. Credinta marturisita inaintea oamenilor este o credinta
desavar§ita §i nefatarnica. Cel care crede cu inima §i marturi-
se§te cu gura, acela are credinta bine intarita, adevarata; acela
are credinta mai mare decat frica de oameni, §i dragostea catre
•■f.-.ev Dumnezeu mai mare decat viata sa. Dar de ne va lipsi o ast-
fel de marturisire, oare ne va lipsi §i mantuirea? Ne raspunde
m A/T/^ •f-l 1 ■« 11 s~>t Tr r-< 4- 1 s-\ i t +■ ss. s~i ■r's-y .
>>5.
?| 136 TALCUIREA EVANGHELIEI
M I
§i, legiuind Domnul acestea, pentru credinta §i dragostea ce
•*.'V
S-ji- trebuie sS le avem c^tre Dansul, pe urma a poruncit, zicand;
P
^ wtm'z&nmt
M ^;v
'fyy
%'■{£ Sfantul Apostol Pavel ne spune ca „Cei ce sunt ai lui
m Hristos lisus §i-au r&stignit trupul impreund. cu patimiie $i cu
+>w
poftele" (Galateni 5, 24). lar despre sine zice: „Mie sZ nu-mi
fie a mS. lauda decat numai in crucea Domnului nostru lisus
Hristos, prin care lumea este rastignita pentru mine, §i eu pen-
12' tru lume" (Galateni 6, 14). Deci acela care i§i ia crucea sa, i§i
stapane§te trupul §i fuge de dulcetile vie^ii acesteia, se face
purtatorul crucii, care va omori patimiie trupului §i poftele lui,
.^p din lumea aceasta. Dar cum mergem dupa Hristos? Cum il
urmam? Mergem pe urmele Lui daca viepiim §i noi precum a
viepait El, pentru ca „Hristos a padmit pentru voi, lasandu-va
pilda, ca sa pasif pe urmele Lui" (1 Petru 2, 21). A§adar, omul
d
iM care urmeaza lui Hristos, acela pune maintea ochilor lui, ca pe
o pilda vie, viata Mantuitorului §i urmeaza din toate puterile
poruncile Sale. Pentru aceasta Sfantul Apostol Pavel, care a ur-
mat lui Hristos, zicea: „Fit;i urmatori ai mei, precum §i eu sunt
al lui Hristos" (1 Corinteni 11, 1), pentru ca adevaratul ucenic
al lui Hristos intai i§i omoara patimiie trupului §i poftele lumii
M acesteia, apoi se indreapta dupa poruncile Domnului Hristos.
fl
fe De aceea §i lisus a spus mai mtai: „Cel ce nu-§i ia crucea",
apoi „§i nu-Mi urmeaza Mie". Deci eel ce nu va rmplini aces-
te doua indemnuri nu este vrednic sa fie ucenicul lui lisus
Hristos §i sa se invredniceasca de cereasca imparafie a lui
Dumnezeu.
'tiW
138 TALCUIREA EVANGHELIEI
ii-* Jar lisus le-a zis: Adev&rat zic voud cd voi cei ce
Mi-aft urmat Mie, la mnoirea lumii, cand Fiul Omului
9m
SrS
At< .t.zV
.^♦v-
't&i
140 TALCUIREA EVANGHELIEI
'0
ne arate noua Domnul lisus slava §i cinstea cea mare a pro-
pov^duitorilor de Dumnezeu Apostoli, a zis cS in vremea celei
„§i oricine a I2sat case sau fra#, sau surori, sau tatZ,
&
sau mam%, sau femeie, sau copii, sau tarine, pentru
M
p&n numele Meu, mmultit va lua mapoi ?i va mo$teni viala
&% ve$nic&" (Matei 19, 29).
i b
DUMINICII TUTUROR SFINTILOR 141
g „ M
mo§tenitori ai imp^ratiei cerurilor. Mul^i dintre credincio§i,
fiind imparati, puternici, boga^i, deci ocupand in aceastS lume
locurile dintai, vor fi pe urma in imparatia cerurilor, dupa ran- SiV
duiala dumnezeiasca, daca au facut mai putine fapte bune; dar J'
muld saraci, neinvatad, dispretuid, fiind in urma altora in viata
aceasta, vor fi inaintea imparadlor, puternicilor §i bogatilor in
imparada cerurilor, pentru multimea faptelor lor bune, pentru
ca multe sunt masurile slavei lui Dumnezeu, care se dau fie-
caruia dintre credincio§i, potrivit faptelor bune ale fiecaruia.
Jn casa Tat&lui Meu multe loca$uri sunt" (loan 14, 2), ne
spune Domnul Hristos. Precum tod oamenii deopotriva vad
soarele, dar nu tod primesc la fel lumina lui, cad aceia care au
ochi mai sanato§i decat aldi se imparta§esc de mai multa lumi-
na, tot a§a drepdi deopotriva vad tod pe Dumnezeu, insa cei
care au savar§it mai multe fapte bune decat aldi dobandesc
mai multa slava dumnezeiasca. Sa ne sarguim, frati cre§tini, sa
savar§im in viata noastra numai fapte bune, ca sa ne invred-
nicim §i noi de mo§tenirea loca§urilor din casa Tatalui ceresc,
Caruia se cuvine slava, cinstea §i inchinaciunea in vecii vecilor.
Amin!
■fZp
1 ?l ^V. M»l
<
*5+: x
?#
!>>4
'//
(laza/iia
m
l
a/n/'/i/cu f7(//u/ or ijjff/t/i/or
f{fias/jrcycf/>/£/& Ixm&J
5?rS
fS'
i '-i:,
pv- rh'Cl/i C/HXiti/u] m.*.
w
DUMINICII TUTUROR SFINJILOR 143
+v;v
timpul §i in tot locul, dupS cum aleargi umbra pe urma noas-
trS cand fugim.
;>*$ Multi socotesc cS raspl^tirile oamenilor pentru faptele lor
bune sunt numai cere§ti §i cS oamenii cei buni se cinstesc §i
se slSvesc numai in cer §i in viata ve§nica. Se in§ala insS, pen-
Vk
tru ca Dumnezeu, Care este Stapanul celor cere§ti §i al celor
pamantegti, cand a zis: Jnmultit va lua mapoi §i va mogteni
viata. ve§nic2" (Matei 19, 29), a fagaduit nu numai rasplatiri
.1^ U
0 cere§ti, ci si pamantesti. Acest lucru il arata mai lamurit Evan-
ghelistul Marcu, zicand: Jisus a rZspuns (lui Petru): AdevZrat
§
grZiesc vouO.: Nu este nimeni care $i-a l3sat cas&, sau frati, sau
M
■•t>M
m surori, sau mama, sau tata, sau copii, sau tarine pentru Mine
§i pentru Evanghelie, §i sZ nu ia insutit - acum, m vremea
0,
f aceasta, de prigoniri - case §i frati $i surori §i mame $i copii
+-V
§i tarine, iar in veacul ce va sZ vinZ: viata ve§nica" (Marcu 10,
29-30). Noi vedem ca s-a implinit cuvantul Domnului nu nu-
|?j
mai la sfintii cei de demult, ci §i la cei de astazi. Cata cinste §i
slava au cei ce au stralucit in lumea aceasta prin fapte bune
este cunoscut tuturor. Au pomeniri in fiecare an, laude §i can-
SN
tari in fiecare zi, biserici frumoase, praznice §i sarbatori in cin-
?i% m
stea numelui lor. Domni bogati, imparap, multimi nenumarate
de cre§tini evlavio§i ii cinstesc pe dan§ii, se inchina moa§telor
lor §i cu multa cucernicie cinstesc icoanele lor. Aceasta cinste
au dobandit-o sfintii nu numai dupa moarte, ci si pe cand erau
&t.
in viata. Atata evlavie aveau credinciosii pentru Petru Jncat sco-
teau pe cei bolnavi m ulite $i-i puneau pe paturi si pe targi ca
venind Petru, macar umbra lui sa umbreasca pe vreunul din-
tre ei" (Faptele Apostolilor 5, 13), ni se spune in Faptele Apos-
tolilor. Atata credinta §i evlavie aveau catre Pavel, ca luau cu
multa evlavie §tergarele §i cingatorile lui §i cu dansele vinde-
m cau bolile neputincio§ilor, dupa cum spun iara§i Faptele Apos-
tolilor, zicand: Jncat si peste cei ce erau bolnavi se puneau
£$
m Stergare sau soifuri purtate de Pavel, si bolile se depdrtau de
•j ei, iar duhurile cele rele ieseau din ei" (Faptele Apostolilor 19,
12). Cand Sfantul Apostol Pavel zice; „Ca unii care n-au nimic,
dar toate le stapanesc" (2 Corinteni 6, 10) el arata ca sfintii au
lasat toate pentru dragostea lui Hristos. Erau saraci, neavand
- N* r*Ntr.. -^r. ..
■Jtm,
0S*&&M&S£d&£Jv&. Jar.
m
'gi CAZANIA
m 144
■US*
niciun bun, ins^ erau prea bogati, cSci st^paneau averile tutu-
ror credincio^ilor. Credincio§ii, v^zand ravna, dragostea, cur^-
tenia vietii lor §i faptele lor minunate, aveau catre dan§ii atata
evlavie §i dragoste, meat le dSruiau nu numai averile lor, ci, de
ar fi fost cu putin^, chiar ochii lor, dupS cum mSrturise§te
Sfantul Apostol Pavel, zicand: „V2 m&rturisesc c&, de ar fi fost
cu putintd., v-ati fi scos ochii vogtri §i mi i-ati fi dat mie" (Ga-
1 lateni 4, 13). Dar nu socotiU cS numai Apostolii lui Hristos
au luat acest fel de raspl^tiri de la oameni, pentru c^, dupS.
dan§ii, toti oamenii cei buni din diferite vremuri au fost cinstiU
§i iubiti de dreptcredincio§ii cre§tini.
Aceea§i cinste §i slavS vedem cS se da pana in ziua de
9^ astazi tuturor celor care fac fapte bune. Cel care, in vremea de
#
acum, i§i opre§te limba sa de la orice minciuna §i are totdeau-
na in gura sa adevarul, eel care este prieten al dreptatii, vraj-
ma§ al nedreptatii, indragitor al smereniei, potrivnic al man-
driei, mtelept la minte §i curat la suflet, cuvanml unui astfel de
om este lege §i promisiunea lui crezuta, mai mult decat orice
s act scris; adunarea lui cu alfii este o cinste; sfatuirea lui este
n
lumina; pilda vietii lui este un dreptar pentru toti. Spuneti-mi,
cine nu cinste§te pe un astfel de om? Faptele lui bune le lauda
i §i vrajma§ii lui. Pe langa slava §i cinste, Dumnezeu rasplate§te
pe omul eel bun §i cu darul pacii, dupa cum spune Apostolul j *■
Pavel romanilor, zicand: „M%rire, cinste $i pace oricui face
'W- binele" (Romani 2, 10). Multi sunt in pace cu alpi, dar au raz-
W- boi neincetat cu con§tiinta lor. Mustrarea con§tiintei este bici
S-.-r
randuit de Dumnezeu spre pedeapsa pacatului, dupa cum gra-
ie§te psalmistul, zicand: „Cu mustrdri pentru f&r&delege ai
li:-
pedepsit pe om $i ai subtiat ca panza de paianjen sufletul s%u"
(Psalmii 38, 14-15). „Lasd-m£ ca sd. m% odihnesc, mai inainte
de a md duce §i de a nu mai fi" (Psalmii 38, 18). intr-adevar,
cat de chinuitoare este mustrarea cugetului! Neplacuta este
bogatia, cand adancul cugetului tau te mustra pentru nedrep-
tate §i furt. Amara este frumusetea vietii, cand cugetul tau te
chinuie§te ca pe un desfranat. Cu un cuvant, mustrarea cuge-
tului preface in amaraciune inse§i placerile lumii acesteia.
Pacatul aduce mustrarea cugetului, tulburare §i tristete. Cand
5
fi-ti
£%■
DUMINICII TUTUROR SFINJILOR 145
?m
in locul pScatului se va savar§i fapta cea buna, atunci cugetul
se lini§te§te §i in sufletul omului bun se sala§luie§te harul ce-
resc al p^cii. Un om ca acesta a dobandit impacare cu sine §i
traie§te in pace cu toti ceilalti oameni, in tot timpul §i in tot
locul, dupa cuvantul Evanghelistului, care zice: „Tr&i$i m pace
unii cu altii" (Marcii 9, 50); are pace cu sine msu§i, dupa in-
demnul Sfantului Apostol Pavel, care zice: „ Traiti mtre voi m
bun3 pace" (1 Tesaloniceni 5, 13), fiindca cugetul lui nimane
liber §i lini§tit de mustrarea pacatului. Pacea este unul din
harurile date omului pentru faptele lui bune, fiindca ea na§te
o bucurie necontenita §i curata. Cand vor veni ispitele diavolu-
lui, cu clevetirile, vrajma§iile §i prigonirile lor, ele vor cauta sa
tulbure lini§tea §i bucuria pacii din suflet, dar nu vor putea,
cad omul, avand cugetul lui curat, va fi multumit de marturia
propriului sau cuget §i se va bucura in aceste suferinte, ca
unul ce patime§te pentru Hristos. De vor sufla, alteori, asupra
lui vanturile de§ertaciunii, cautand sa smulga bucuria din ini-
ma lui, ele nu vor putea nimic, pentru ca vor fi gonite §i slabite
de harul eel atotputernic al lui Dumnezeu. Totdeauna omul
bun se bucura, neincetat se roaga, in toate multume§te, are pe
Hristos cu sine §i simte lini§tea, pacea §i bucuria cereasca a
unei fericiri ve§nice.
C:r
Frati cre§tini,
Fapta cea buna i§i are inceputul ei de la Dumnezeu. Harul
Dumnezeirii este izvorul din care izvora§te §i radacina din care
odrasle§te orice fapta buna. Dragostea, dreptatea, bunatatea,
mdelunga-rabdarea, mila §i toate celelalte fapte bune sunt ro-
duri ale harului dumnezeiesc. Pentru aceasta, cand omul sa-
var§e§te fapte bune, atunci se face cu adevarat icoana vie §i
asemenea lui Dumnezeu, precum a §i fost zidit de El. Daca
omul este plin de iubire, drept, bun, mdelung-rabdator, mi-
lostiv §i daca va savar§i numai fapte bune, atunci el se va
asemana chipului lui Dumnezeu, se va face Dumnezeu dupa
har, a$a cum graie§te psalmistul: „Eu am zis: «Dumnezei
sunfefi fofi fii ai Celui Preainalt»" (Psalmii 81, 6).
i-*.
.jMRc-, 146 CAZANIA
M
iy.--?
fl Dumnezeu, pentru faptele cele bune, voie§te sS ridice pe
om la inalpmea slave! si a stralucirii, intrucat cunoaste in
amanunt care este prime] dia si care este osteneala sfinplor in
calea faptelor bune. Pentru aceasta El porunceste sa nu-i su-
*!
pere nimeni si nici sa le faca lor vreun rau, zicand, prin gura
psalmistului: „Nu vZ atingeti de un§ii Mei §i nu viclenid im-
potriva profetflor Mei" (Fsalmii 104, 13). Le da curaj, zicand
prin gura prorocului Zaharia: „Cel ce se atinge de voi se
atinge de lumina ochiului Lui!" (Zaharia 2, 12). Domnul lisus
ne mdeamna sa ascultam de dansii ca si cum am asculta de El,
zicand: „Cel care v4 ascuM pe voi pe Mine M& ascuM, §i eel
ce se leapMa de voi se leapadZ de Mine" (Luca 10, 16). Ca sa
scoata din inima lor orice teama, le fagaduieste ca le va trimite
pe sfintii ingeri, ca sa-i pazeasca in lucrul lor de toata primej-
dia si sa-i tina pe mainile lor, ca sa nu se spurce de intina-
t*'A
ciunea pacatului, precum ne incredinteaza psalmistul, zicand:
„Ca ingerilor S4i va porunci pentru tine ca sS. te p&zeascd. in
P toate Cciile tale. Pe maini te vor indlta ca nu cumva s% impie-
dici de piatra picioml tZu" (Psalmii 90, 11-12). Nu va indoiti
pi!
4L. ■•) deci ca toate puterile ingeresti se trimit de Mine spre slujba si
1*&
ajutorul vostru, caci voi sunteti mostenitori ai fericirii vesnice,
dupa cum va incredinteaza Apostolul Pavel, zicand: Jngerii
oare nu sunt tod duhuri slujitoare, trimise ca sd slujeascZ pen-
tru cei ce vor fi mostenitorii mantuirii?" (Evrei 1, 14). Oamenii
ys«
drepd aduc ingerilor cinstirea si ascultarea care se cuvine lui
Dumnezeu, iar ingerii le aduc slujba si purtare de grija. Ce
altceva poate fi mai mult decat aceasta?
Dumnezeu da in mainile oamenilor celor buni si drepti
v
stapanirea stihiilor, a cerului, a pamantului, a mortii si a toata
w faptura. Vedem acest lucru din dumnezeiestile Scripturi: Moise
preface apa in sange si aerul in nor intunecat; Isus al lui Navi
opreste mersul soarelui; Hie incuie si descuie cerul; cei trei
tineri sting puterea focului; Daniel inchide gurile leilor, iar pe
Petru il asculta mortii. insusi Dumnezeu locuieste in sufletele
oamenilor celor buni, drepti si iubitori de Hristos, dupa cum
:*xrgt'4r^:
5
ll
fF&t
veni la el $i vom face loca$ la el" {loan 14, 23). Loca§ al lui
Dumnezeu se face omul care savar§e§te fapte bune. Aceasta
este cinstea, aceasta este slava, aceasta este pacea, aceasta
este bucuria §i fericirea sufletului omului. lata rasplatirile cele
mi
4t.o-; insutite pe pamant, pe care Dumnezeu le-a fagaduit celor ce-L
iubesc pe Dansul §i pazesc poruncile Lui, facand numai fapte
bune, dupa care urmeaza mo§tenirea Imparatiei celei fara de
moarte, a fericirii §i vietii ve§nice, dupa cum suntem mcredin-
tati de Insu§i Domnul lisus Hristos, prin cuvintele: „Inmultit va
lua inapoi §i va mo$teni viata ve§nic&" (Matei 19, 29).
Dar cine se mai ingrije§te astazi de savar§irea faptelor
bune? Noi cunoa§tem folosul faptelor bune, dar ne mtoarcem
fata de la savar§irea lor, din nesocotinta §i din u§uratate.
Frati cre§tini,
In calea faptelor bune a aflat Avraam auml §i argintul,
lacov mmultirea turmelor, losif bogatia Egiptului, lov miile de
oi, de camile, de boi §i de catari. Ce cautam, cre§tinilor, in
lumea aceasta? Cautam slava! Dar unde socotim ca se gase§te
ea? Unii dintre noi socotim ca slava se gase§te in cetatile im-
parate§ti, la curtile bogatilor, in palatele imparatilor; pentru
aceea o cautam acolo, dar ne in§elam, pentru ca acolo este
m numai o umbra a slavei: nestatornica, du§manita de invidie §i
prigonita de cei ce vor s-o cucereasca. Cautam desfatari §i feri-
cire! §i credem ca le aflam in bucatele §i bauturile cele multe
§i in placerile poftelor trupului nostru. Pacatul nu este fericire,
nici bucurie, ci suspin §i necaz. Desfatarea pacatului este
dulce, dar ea repede dispare, prefacandu-se in amaraciune;
dulceata pacatului este de o clipa, dar amaraciunea lui este
indelungata. Dupa pacat vine indata cainta, m§inea, necazul §i
mustrarea cea grea a cugetului. Dulcetile poftelor trupe§ti
m aduc neputinta, boli mari, stricaciuni trupului §i de multe ori
chiar moarte, cum ne spune §i Apostolul Pavel, zicand: „Plata
pacatului este moartea" (Romani 6, 23). Daca voie§ti bucurie
Ctr]l=>tr% rat'j tn
adevarata, fro n rr*=>_t-i patimile tale,
mfrange-ti tn 1 m irv-io i atunci te
pentru ca numai
vei bucura mai mult decat viteazul care a bimit tabara cea pu-
m
148 CAZANIA
w
US* 14
W1M
ft'
W
'4
£
af! /-
§3
■~
r-
*
f; A »-
Q)iuni/iccccy a doiia
fj/a/a' 4, YS-SSJ
fy**'
m
^hnti
f c/'e-s/i/it,
> ^
m
( AJ urtarea de grija §i iubirea de oameni, care inseamna
—AA Pronia divina, sunt doua insu§iri ale marelui
Dumnezeu §i Ziditorul fapturii. Domnul nostru lisus Hristos,
p% Care este stralucirea slave! lui Dumnezeu Tatal, are unite §i
nedespar^ite aceste doua msu§iri. Oriunde este Pronia Lui,
acolo este §i iubirea Lui de oameni; §i oriunde este iubirea Lui
de oameni, acolo este §i Pronia Lui, pentru ca in toate lucrurile
Lui din iubire de oameni a purtat grija §i prin purtarea de grija
a aratat iubire de oameni. In toata lucrarea lui Dumnezeu
SSISBwk
150 TALCUIREA EVANGHELIEI
*'•< -a- V ,
152 TALCUIREA EVANGHELIEI
V-YA
Domnul, lisus S-a dus de acolo in aM parte, ca sa cheme, ca
apostoli §i ucenici ai Sai, §i pe aid pescari, cum ne spune
Sfanta Evanghelie mai departe:
Wh
.>T^ „§i de acolo mergand mai departe, a v&zut pe altf
doi frafi, pe lacov al lui Zevedeu $i pe loan fratele lui,
m corabie cu Zevedeu, tat£l lor, dregandu-§i mrejele §i
i-a chemat" (Matei 4, 21).
il
••n TALCUIREA EVANGHELIEI
154
Pj;
mai pe dan§ii, §i au p^r^sit pe tatal lor, care n-a crezut, cin-
stind ei astfel mai mult pe Dumnezeu decat pe tat^l lor. Dupa
M cum lacov §1 loan ies din mare, tot a§a cei care au urmat lui
Si
Hristos ies din de§ertaciunea cea cu multe framantari a lumii;
ei parasesc corabia §i pe tatal lor, adica lucrurile cele strica-
cioase §i primejdioase ale vietii §i patimile trupe§ti; iar cei ce
n-au urmat lui Hristos, ca batranul Zevedeu, raman in mare §i
4^
in corabie, adica se framanta in lume§tile valuri ale vietii §i in
nestatornicia lucrurilor pamante§ti. Dupa ce Domnul a chemat
gsj* pe cei ale§i §i i-a facut pe ei dascali ai lumii, §i-a inceput pro-
%.v;
es povaduirea Sa pentru mantuirea oamenilor.
•jy
M „§i a str&b%tut lisus toatZ Galileea, mv&tand in sina-
e£it-
gogile lor $i propov&duind Evanghelia imp&r&tiei §i
t&nZduind toatM boala §i toat& neputinta in popor"
% (Mate! 4, 23).
m Sinagogile erau locurile in care se adunau evreii §i unde
citeau §i talcuiau dumnezeie§tile Scripturi. Intr-un ora§ erau
frt% mai multe sinagogi. A§adar in sinagogile din Galileea invata
W4
Domnul nostru, pentru ca toti sa auda invatatura Lui §i nimeni
s
e| sa nu poata sa-L invinuiasca pe El ca invata impotriva Legii si
a prorocilor. Pentru aceasta, mai inainte de rastignire, pe cand
■*M era judecat de farisei, El a zis lui Caiafa: „Eu am vorbit pe fa$
mm
7
P
Kv V
DUMINICII A 2-A DUPA POGORAREA SFANTULUI DUH 155
As
An
■kki
%-V:
7
m
;ir si
&
Ll
.L,
<
Ik f
(V
Nuj\
'//
Gazania
t/)f(/ii(/ifC(( a c/oaa
fTivi/t
J C/Stt/l/lii
) -7
(j/ isus Hristos pana ast^zi cheamS pe oameni, zicand:
„ Venial dup% Mine" (Matei 4, 19). Dar niciun Andrei,
m.
'■ J-4-
Petru, lacov sau loan nu ascuM glasul Lui. lisus ne cheama
pana astazi, zicand: „VeniU la Mine tod cei ostenid ?i impo-
v&rad" (Matei 11, 28), dar nimeni nu vine la Dansul. Ne faga-
duie§te noua dumnezeiescul har al iubirii de oameni,
A%
'*j-A Vf.v
* v-
.^-v
spunand: „§i Eu v% voi odihni pe voi" (Mafei 11, 28), dar ni-
meni nu se supune cheiMrii dumnezeie§ti §i nici nu prime§te
vindecarea parinteasca de pacat. Oare a slabit cuvantul lui
Dumnezeu §i nu mai poate sa lucreze in inimile oamenilor,
precum lucra mai inainte? Nu! Pentru ca, dupa cuvantul pro-
-»-y- rocului leremia: „Cuvantul Meu nu este el, oare, ca un foe,
M. zice Domnul, ca un ciocan care sf&ramZ stanca?" (leremia 23,
29). Puterea pe care o avea cuvantul lui Dumnezeu pe cand 1-a
auzit intai Adam, dupa aceea Noe, apoi Avraam, Moise, pro-
rocii §i dupa dan§ii Apostolii are aceea§i putere pana in ziua
ht? de astazi §i in veacul veacurilor. Pana astazi el arde pacatul ca
focul precum ciocanul sfarama impietrirea inimii. Pentru ce,
dar, vin atatia pacato§i la biserica §i aud cuvantul lui m
Dumnezeu, insa raman neindreptad §i mor in pacatele lor?
M
i'X
Aceasta, frati cre§tini, se intampla din cauza nemgrijirii de
mantuirea sufletelor noastre. De orice lucru stricacios §i de
orice nimic ne ingrijim §i ne dam fata de el toata silinta, dar
pentru mantuirea noastra nu depunem nicio sarguinta.
Ascultati ce ne porunce§te Dumnezeu despre Legea Sa,
>'i"tV;•-> care trebuie sa fie cugetarea inimii §i gandirea sufletului nos-
fe
tru, atunci cand zice: „ Cu vin tele acestea, pe care fz le spun eu
astezi, sa le ai m inima ta $i in sufletul tau" (Deuteronomul 6,
6). Cre§tine, spune-mi adevarul: cugeti macar un ceas in fie-
care zi la invataturile §i poruncile Evangheliei lui Dumnezeu?
Te gande§ti macar un ceas in fiecare saptamana la poruncile
lui Dumnezeu? Tu zici, poate, ca te rogi §i dimineata §i seara.
Dar cum este rugaciunea ta? De multe ori, in timp ce gura ta
graie§te cuvintele rugaciunii, mintea ta se gande§te la diferite
inaintea ta §i, de multe ori, fara nicio frica, faci §i alte neoran-
duieli in timpul sfintelor slujbe.
& ar u fii wi 'Iv
|4
fA
•'
(jcizania
Q)twii/iccu a c/o((a
> crest/'/u.
> J
spunand: „§i Eu vd. voi odihni pe voi" (Matei 11, 28), dar ni-
meni nu se supune chemarii dumnezeie§ti §i nici nu prime§te
vindecarea parinteasca de pacat. Oare a slabit cuvantul lui
Dumnezeu §i nu mai poate sa lucreze in inimile oamenilor,
precum lucra mai inainte? Nu! Pentru ca, dupa cuvantul pro-
rocului leremia: „Cuvantul Meu nu este el, oare, ca un foe,
zice Domnul, ca un ciocan care sfdramZ stanca?" (leremia 23,
29). Puterea pe care o avea cuvantul lui Dumnezeu pe cand 1-a
auzit intai Adam, dupa aceea Noe, apoi Avraam, Moise, pro-
rocii §i dupa dan§ii Apostolii are aceea§i putere pana in ziua
de astazi §i in veacul veacurilor. Pana astazi el arde pacatul ca
focul precum ciocanul sfarama impietrirea inimii. Pentru ce,
dar, vin atatia pacato§i la biserica §i aud cuvantul lui
Dumnezeu, insa raman neindreptati §i mor in pacatele lor?
Aceasta, fra^i cre§tini, se intampla din cauza neingrijirii de
mantuirea sufletelor noastre. De orice lucru stricados §i de
orice nimic ne ingrijim §i ne dam fa^a de el toata silin^a, dar
pentru mantuirea noastra nu depunem nicio sarguinta.
Ascultad ce ne porunce§te Dumnezeu despre Legea Sa,
care trebuie sa fie cugetarea inimii §i gandirea sufletului nos-
tru, atunci cand zice: „Cu vin tele acestea, pe care fi le spun eu
ast&zi, s% le ai in inima ta §i m sufletul t&u" (Deuteronomul 6,
6). Cre§tine, spune-mi adevarul: cuged macar un ceas in fie-
care zi la mvataturile §i pomncile Evangheliei lui Dumnezeu?
Te gande§ti macar un ceas in fiecare saptamana la pomncile
lui Dumnezeu? Tu zici, poate, ca te rogi §i dimineata §i seara.
Dar cum este rugaciunea ta? De multe ori, in timp ce gura ta
graie§te cuvintele rugaciunii, mintea ta se gande§te la diferite
pacate, iar tu crezi ca te-ai rugat §i ai purtat grija de mantuirea
ta. Prin acest fel de rugadune tu faci un mare pacat. Tu zici,
poate, ca mergi la biserica. Intr-adevar mergi, dar duci acolo
numai tmpul tau, iar mintea ta ramane acasa, la negotiil, la tre-
burile §i la grijile tale pamante§ti. Mergi la biserica, dar in loc
sa-U atinte§ti mintea la Dumnezeu, vorbe§ti cu cei care stau
inaintea ta §i, de multe ori, fara nicio frica, faci §i alte neoran-
duieli in timpul sfintelor slujbe.
3s**
158 CAZANIA
a-*
Le ar^tati lor cate §i care sunt poruncile lui Dumnezeu? Prin fr&
prorocul Sau, Dumnezeu ne invata zicand: „Sa le sade$ti m fiii
tai §i sa vorbe§ti de ele cand §ezi in casa ta, cand mergi pe
cale, cand te culci §i cand te scoli" (Deuteronomul 6, 7). Legea
at'?
IS Domnului, deci, se cuvine s-o ai in gura ta pentru fiii tai §i
cand mergi pe drum, §i cand te culci in patul tau, §i cand te
scoli. Dar cine din voi graie§te despre invataturile Evangheliei
lui Dumnezeu, cand §ade in casa sa, sau in casa prietenului
sau? Cine dintre voi cugeta la poruncile lui Dumnezeu, cand
merge pe drum sau se cuka in patul sau, ori cand se scoala?
*■*-. §i pe care din ele le-a pazit, sau pe care le-a calcat? Cine macar
in fiecare zi se gande§te la mantuirea sufletului sau? Bogatul,
dedat la desfatari §i la desertaciuni, niciodata nu-§i aduce amin-
•X*
te de ceasul mortii lui. Saracul, alergand ici §i colo, ca sa-§i
implineasca nevoile de fiecare zi, uita cu totul de ziua Judeca-
tii. Me§terul de nimic altceva nu se ingrije§te, decat cum sa-§i
termine mai repede lucrul sau §i sa ca§tige cat mai mult. La
suflet, la viata ve§nica, la infricosatoarea Judecata, la Imparapa
f»
cemrilor §i la chinurile ve§nice nu se gande§te nimeni, de ele
nimeni nu se ingrije§te. Mintea tuturor este aplecata la desfa-
't.'i*.
%3 tarile trupului §i la bani, cum graie§te §i psalmistul, zicand:
®S „Domnul din cer a privit peste fiii oamenilor, sa vada de este
eel ce intelege, sau eel ce cauta pe Dumnezeu" (Psalmii 52, 3)
m.*,
insa nu a aflat pe niciunul in acest fel, pentru ca, iata jofi s-au
ahatut, impreuna netrebnici s-au facut; nu este eel ce face
bine, nu este pana la unul" (Psalmii 52, 4). Toata grija §i sar-
guinta din zi §i din noapte sunt pentm desfatarile trupului §i
pentru de§ertaciunile pamante§ti, iar pentru mantuirea sufletu-
lui nu este nicio grija, niciun gand, nicio aducere aminte.
ft* *■■
Din aceasta pricina se impietre§te inima noastra §i nu mai
•:i
poate primi lumina cuvintelor §i invatdturilor lui Dumnezeu. v
&%
Din aceasta pricina, cuvantul Evangheliei se face in noi nero-
•k
ditor, de§i cuvantul lui Dumnezeu este lumina cereasca, dupa
DUMINICII A 2-A DUPA POGORAREA SFANTULUI DUH 159
i
cum spune prorocul David, zicand: „F&clie picioarelor mele
m este legea
... Ta $i luminti
^...... cZrMlor mele" (Psalmii 118, 103). Cand
rSsare lumina soarelui, dacS aflS u§a deschisa, sau fereastrS la
casS, intrand, lumineazS §i mcSlze^te tot ce este iMuntrul
m
Ir*"
casei, iar dac^ nu va afla niciun loc sS intre, lumina soarelui
,4-^
'U
se mapoiaza §i casa aceea ramane rece §i intunecoasa. In fie-
care zi se propovaduie§te cuvantul Evangheliei lui
Dumnezeu, spunandu-ne: „Luati seama la voi m§iv&, s2 nu se
mgreuieze inimile voastre de mancare §i de bautura $i de gri-
jile vietii, §i ziua aceea sa vina peste voi fara de veste" (Luca
m
21, 34). Drept aceea „privegheati dar in toata vremea mgan-
du-va" (Luca 21, 36). Iar prorocul Isaia ne spune: „De vep' vrea
§i de Ma veti asculta, bunatatile pamantului vetf manca. Iar de
M
nu veti vrea §i nu Ma veti asculta, atunci sabia va va manca,
^r-
cad gura Domnului graie§te" Qsaia 1, 19-20). Cand vor cadea M
in auzul nostru aceste invataturi, trebuie sa treaca pana in
adancul sufletului §i sa-1 lumineze pe el; dar ele nu afla nicio
§.
ascultare, niciun loc de trecere, pentru ca tot sufleml este plin
de mandrie §i de de§ertaciune. De aceea sufletul nostru ra-
mane neluminat §i intunecat, iar inima ramane rece la cele
m
n dumnezeie§ti; lumina sfintelor invataturi n-a gasit niciun loc
ftm
prin care sa poata patrunde in sufletul nostru.
Dumnezeu,7 fiind nemarginit
O in milostivire,' nu vrea moar-
tea celui pacatos, ci intoarcerea lui. Pentru aceasta, milostivin-
du-se, El treze§te cugetul nostru, prin Duhul, pe Care, zice vV
J ^ . 1 . . 1 ^ ....... .1
dumnezeiescul Apostol, Dumnezeu 11 trimite in inimile noas-
tre, strigand: „Avva Padnte!" (Romani 8, 15) marturisind duhu- Mi*
lui nostru ca suntem fii ai lui Dumnezeu. Dar Dumnezeu mai
trimite totodata in inimile noastre §i pe „Duhul Fiului Sau"
(Galateni 4, 6), care striga nu numai Awa, adica Parinte, ci
„De$teapta-te eel ce dormi $i te scoala din mo pi $i te va lumi-
PI na Hristos" (Efeseni 5, 14). II trimite pe acesta, nu marturisind
ca suntem fii ai lui Dumnezeu, ci mustrandu-ne pe noi §i zi-
'43,r.
cand ca suntem fii ai diavolului. Mustrarea cugetului, pe care
uneori o simte insu§i pacatosul impietrit la inima, este un glas
al Sfantului Duh, care graie§te nu in urechi, ci in inima lui, m-
trebandu-l pana cand are de gand sa traiasca in pacat? Batra-
m 0
Ml ^
•x-^xP 'xim.
&i
■fi*'
160 CAZANIA
w
9
M M
;Sfe w
%
DUMINICII A 2-A DUPA POGORAREA SFANTULUI DUH l6l
I
H ^
&:*i
WA groaznic^, moarte napraznicS, niciun mo§tenitor. Acesta este
fc*.,
W^v sfar§itul celor care aduna pentru bunul lor trai §i n-au nicio
- - ■ ' ' ■ - - -
grija a-§i impodobi sufletul lor prin bogatia faptelor bune §i a
harului lui Dumnezeu. „A^a se mtampla. cu eel ce-§i adunS.
comori sie$i §i nu se imbog&le§te in Dumnezeu" (Luca 12, 21),
ne spune !nsu§i Mantuitorul Hristos.
Celalalt bogat avea masa imbel§ugata, in toate zilele,
imbracaminte scumpa, jocuri, cantared, desfatare trupeasca §i
nemilostivire fara masura. impietritul cu inima vedea in fiecare
zi pe Lazar: gol, flamand §1 plin de rani, zacand inaintea portii
lui; vedea §i cainii care-i lingeau ranile, dar niciodata nu i s-a
d-*:
facut mila de dansul. §1 care i-a lost sfar§itul? A murit bogaml
§i 1-au dus diavolii dupa aceea in chinurile iadului cu vapai §i
0
foe atat de mare, incat aprinzand setea in inima lui, se ruga
1
pentm o picatura de apa strigand: „PMnte Avraame, fie-fi mil&
de mine §i trimite pe Laz£r sd-§i ude varful degetului in ap3. $i
s3-mi idcoreasca limba, edei m& chinuiesc in aceastS. vdpaie"
{Luca 16, 24). In acest chip sunt chinuiti tod cei ce uita de
mantuirea lor sufleteasca §i se cufunda in desfatarile trupului.
Mare §i necugetata este nebunia pacatosului! Atata stra-
danie §i grija sa ca§tige pe pamant case mari §i frumoase, in
care nu numai ca nu §tie daca va locui, dar nici daca va ajunge
sa intre in ele, iar pentru loca§ul eel nefacut de mana §i ve§nic,
care este in ceruri, el nu are nicio grija. Cu mii de osteneli §i
de dureri mari aduna bogade pe pamant, dar pentru cine
aduna nu §tie; pentru bogatia cea din ceruri, care este ve§nica,
nu are insa niciodata vreo grija, nici eel putin nu-i trece prin
minte despre ea; pentru trupul eel stricacios atata osteneala,
iar pentru sufletul eel fara de moarte atata dispret §i nepasare!
am.
Frati cre$tini, a
4X*-,
Straini suntem toti pe pamantul acesta. Astazi traim, maine
murim; astazi pe pamant, maine in iad. Oare cum trebuie sa
sirs se poaite eel aflat in strainatate, cand trebuie sa se intoarca in
patria sa? Oare i§i leaga el inima sa de bunatatile locului strain? -1
Oare ii
ix fuge vreodata
v x v-v_x*j<aL<a, din
\_xxxx minte
xxxxxxl^ amintirea
<axiinxLXi v^<a patriei
jpauiiti sale?
oait; Pentru
j. ciiu u
ce noi, strain! fiind in lumea aceasta §i a§teptand din ceas in
m
4—
162 CAZANIA
7SU
■01
m
M
■Wj
*1*
m. %
sS n
S:*? ■ji^'
fe
<r '•;■■ '
5s>i
j
v
\
Hi
y
i» ^
f/a/c(firea a/uj/e/iei
^u/ni/ilcu a freia
SiS- cf p J23-SSJ
Sfixrti c/w/i/ti.
5:4 I fanta Evanghelie care s-a citit ast^zi cuprinde multe
if'i
164 TALCUIREA EVANGHELIEI
*y-$ Ochiul este organul eel mai delicat §i eel mai msemnat al
tmpului omenesc. El este mtocmai ca o fereastra prin care
omul prive§te in lumea mconjuratoare §i ia cunostinta de tot
0 ce exista. De aceea se zice ca ochiul este lumina tmpului §i ca
.4^ de va fi ochiul tau curat, adica sanatos, tot tmpul tau va fi
w
luminat.
r.
„Iar dac& ochiul t2u va fi r%u, tot trupul t2u va fi
m
mtunecat. Deci, dac2 lumina care e in tine este intune-
ric, dar intunericul cu cat mai mult!" (Matei 6, 23).
40;
40,40
mm
XStLiS.^
r
*?M
m
DUMINICII A 3-A PUPA POGORAREA SFANTULUI DUH 165
M
r
;^t^
h:c< .jv ~%VS
166 TALCUIREA EVANGHELIEI
|£|
^:-> sau se va lipi de mamona §i va uita pe Dumnezeu. Precum
!jj^i
t
ins^ ne lipim de mamona §i ne dep^rtam de Dumnezeu, tot
a§a §i cu aceea§i u§urinta, de vom vrea, vom uri pe mamona,
camia i-am slujit, §i vom iubi pe Dumnezeu.
ceri insa cauta hrana multa si de multe feluri; haine multe, fru- •a
moase si de mult pret. De aceea toata inima lui este ocupata
* =■
-,- grija
de - •• - • nostru nu a zis
aceasta. Domnul • sa
- punem mainile
ca lucrurile firii sunt fapturi ale lui Dumnezeu, iar cele facute
de me§teri sunt akatuiri ale oamenilor. Deci, aratand Domnul
ca slava lui Solomon este mai prejos decat frumusetea crinilor,
SS&^;
^cfA-,' aduce indat^ mustrare, zicand:
$ M UW IHPSI
■i 4-
&
A
f
■ -
' n!
V* -
t ■_.
fe
V-
h
>
M
jt'Si
M
%z*-.
1
:*■'**
Gaza//ia
'^Zt
G^ianinicu a tf^eia
im
•rx*
Znk
c/iffia t£ogordrea Gjfdntaliw Qda/v
A
f<c/////)o/r/oa ff//)//'(ic/e a/ym/J
Zfi/Hlfl Cf&itilll,
v.>
*Ti DUMINICII A 3-A PUPA pqgorarea sfantului duh 173
M
1
H m
m
<<±tp^jLiggrpy
X x\. x X X>v X
si
JiS
■0i
m.
SfeS
— m
am
m.
m St
is
>V«r.
C3 6 1
• •'3-'
H r
1ft
J
k/n
w
.■»
i£ . ju
i
pi
ii
0<
1
% fTa/ccu'rea cloa/tcj/c/iei
QOaini/uctfr a fiafra
§
'■-» c/ufia (/^ocyo/'drea tJJarUu/ifi {/)(//
97? w//
» cvex/i/if,
> J
ps
intre evangheli§ti, eel dintai care a scris dum-
sS nezeiasca Evanghelie a fost Sfantul Matei; au urmat
apoi Sfantul Marcu, Sfantul Luca §i mai pe urma Sfantul loan.
+ --.<
InsS, dupa povatuirea lui Dumnezeu, cei care au scris mai pe
urma au trecut sub tacere unele fapte despre care au scris cei
*1*. dinaintea lor §i au istorisit in schimb altele, despre care aceia
nu au scris nimic. Vedem acest lucru din insa§i istorisirea
S ^ ^ ■' r' * v
-V, ' I* r<-G'rv ri-t" ' i, ♦ ^ ^ f-i r-, ^ V-. i"- + <
182 TALCUIREA EVANGHELIEI
m
•Jcsk
ca sS nu tulbure pe iudei §i sS nu defSimeze pe cei ce dupa
Legea lui Moise au bineplacut lui Dumnezeu, a zis ca „de la
m
r&sdrit §i de la apus vor veni" la credint# §i „vror sta la masd. cu
Avraam, cu Isaac $i cu lacov", care au dobandit Imparatia §i
1
m
e*v*;
impreuna vietuiesc §i se odihnesc cu toate neamurile ce se vor
face, prin incredirgarea lor, parta§i ai slave! Imparatiei cere§ti.
^■v. n-au crezut vor fi sco§i din Imparatia pregatita lor §i du§i in
mtunericul eel mai dinafara. lisus nume§te fii ai Imparatiei pe
israeliteni, fiindca ei erau mo§tenitorii acestei fmparatii, faga-
duita de Dumnezeu parintilor lor, din care era §i Hristos dupa
trup. Pentru ace§tia graia Dumnezeu prin Isaia, zicand: „Hra-
nit-am feciori si i-am crescut, dar ei s-au idzvrdtit impotriva
Mea" (Isaia 1,2). Inauntrul acestei fmparatii au fost aduse nea-
murile pagane care au crezut, in locul israelitenilor care s-au
i
lepadat de credinta prorocilor §i patriarhilor lor. Apostolul Pa-
vel zice ca, prin caderea lor, neamurilor le-a venit mantuirea
(Romani 11, 11). Deoarece lisus a spus ca „vor fi aruncati in
mtunericul eel mai dinafarZ; acolo va fi plangerea si scrasnirea
dintilor", inseamna ca mai este §i alt intuneric ve§nic, insa mai
adanc. De aceea, precum in casa Tatalui ceresc sunt multe 'Ap*:
loca§uri, adica multe randuieli §i trepte ale slavei §i ale fericirii,
:-r :t- m
tot a§a §i in iad sunt multe despartiri ale pedepselor §i ale
g M
chinurilor. Intelegem deci ca nici cei care se mantuiesc nu
dobandesc cu totii aceea§i masura a slavei, nici cei care se
osandesc nu primesc aceea§i pedeapsa, ci Dumnezeu im-
parta§e§te fiecaruia masura slavei sau a pedepsei potrivit cre-
:*yy-
dintei §i faptelor lui. Dupa ce a prorocit acestea, a schimbat
m cuvantul:
>>•. r
DUMINICII A 4-A DUPA POGORAREA SFANTULUI DUH 183
PI
1
Pi
■ 1
m
'fa*#-'
8¥®^l ^MWI
P
■i-t
m
*'* -
m
1
I /2 1
V-v 1H
61
^•M B
sm
i, u^
(jazaniu
ft
¥~
f/fl i/)urnifiic(( a fia//U7
■-♦ti,
i»:^
a-v'^ (/((fi a (/Jctyorarea <J/a/t£ii/ia Q5u/i
P
M
A
.^•i. fQt&s/jro c/amnezeiasca' Sfaihartasame'J
V.*5<
M
■as
ffi/Klfl c/w/i/u,
p&rl
casa lui, de§i era un dregator bine cunoscut in Capernaum, el
m
nu s-a ru§inat nicidecum in fata poporului ci, cu mare credint^,
cu evlavie §i cu smerenie, in auzul tuturor, a spus: „Doamne,
XX
nu sunt vrednic sa intri sub acoperi$ul meu" (Matei 8, 8). Cata
smerenie, cata invatatura pentru cei ce vin la Sfanta imparta-
§anie! Ce glas mustrator pentru cei ce se imparta§esc cu Trupul
§i Sangele Domnului fiind nevrednici! Suta§ul, auzind ca
Domnul vine la el, n-a indraznit sa-L primeasca in casa sa,
facuta de mana omeneasca. Noi, auzind prin Sfantul Apostol
Pavel ca: „Oricine va manca painea aceasta sau va bea pa-
harul Domnului cu nevrednicie, va fi vinovat fa0 de tmpul $i
de sangele Domnului" (1 Corinteni 11, 27), indraznim, totu$i,
cu multa usurinta, §i-L primim, prin Imparta§anie, mlauntrul
sufletului §i al trupului nostru. Suta§ul nu s-a ru§inat, ci a
marturisit inaintea poporului nevrednicia sa; noi, fara nicio
teama, ne imparta§im cu nevrednicie, ca sa ne aratam inaintea
oamenilor ca suntem vrednici. Aceasta se intampla fie pentru
ca nu tinem seama nicidecum de sfintenia Tainei, fie pentru
ca nu cercetam deloc greutatea pacatelor noastre ori, in fine,
pentru ca nici de una nici de alta nu ne ingrijim.
Intr-adevar, cand ne apropiem de Sfanta Taina a impar-
ta§aniei, noi nu vedem nimic altceva in ea decat paine §i vin,
§i de aceea, cand ne imparta§im cu ele, nu simtim nimic altce-
va decat numai gustul painii §i al vinului. Credinta insa invinge
simturile, ea fiind o dovada mai puternica decat aceea a ochi-
lor §i o incredintare mult mai mare decat aceea a gustului sau
a altor simturi, pentru ca simturile tmpesti arata mintii omului
numai papile dinafara ale lucrurilor, numai cele ce se intam- m
pla in jurul nostru, pe cand credinta strabate pana inauntm,
atingand insa§i fiinta lucrurilor. Pentru aceasta Sfanml Apostol
Petru, de§i a vazut minunile: Schimbarea la Fata, Patimirile, in-
groparea, Invierea §i Inaitarea Mantuitorului Hristos la ceruri,
a socotit insa ca este mai adevarat cuvantul credintei decat
simturile sale. De aceea el spunea celor ce-1 ascultau cu
atentie §i-i intarea in credinta, zicand: „Un glas ca acesta a
venit catre El: «Acesta este Fiul Meu eel iubit, intni Care am
186 CAZANIA
B
fa* AJ
'■0?^
+'r&, &
m DUMINICII A 4-A PUPA POGORAREA SFANTULUI DUH 187
?(£
my^
m multumind. le-a dat, zicand: Bed dintru acesta tod, cd. acesta IS
M
este Sangele Meu, al Legii celei noi, care pentru muld se vars&
spre iertarea pacatelor" (Matei 26, 26-28).
%r$ Deci, frati cre§tini, noi vedem painea, dar credem ca
. V.Vi,' w
aceasta este trupul Domnului nostru. Vedem vinul, dar cuvan-
0 m
tul Domnului ne incredinteaza ca acesta este sangele Sau. Cre-
dinta noastra invinge simturile §i, dupa cum cei ce L-au vazut
fW
ijl
pe lisus Hristos umbland pe pamant §i au crezut in El prin
ochii lor trupe§ti vazand om, iar prin credinta din sufletul lor
ii
marturisind ca este Dumnezeu, tot a§a §i noi, prin ochii trupu-
0 lui, vedem paine §i vin, iar prin lumina credintei credem ca
•^i
painea este trupul §i vinul este sangele Domnului nostru. „Fe-
ricid cei ce n-au vZzut §i au crezut" (loan 20, 29). Daca am fi
#>-.
vazut trupul §i sangele Domnului nostru, atunci nu am fi avut
0
p
-^5; nevoie de credinta, fiindca nu pe cele vazute, ci pe cele ne-
vazute le credem §i le cunoa§tem, dupa cum ne spune Sfantul
Apostol Pavel, zicand: „Credinta este mcredintarea celor nd.-
«;?
dajduite, dovedirea lucrurilor celor nevtizute" (Evrei 11, 1).
Tf-,.^
3*% Dreapta cea atotputernica a lui Dumnezeu acopera, in dum-
?flF: nezeiasca Taina, trupul §i sangele Fiului Sau cu fata painii §i a
}«■ -7
vinului, ca vazand noi painea §i crezand ca este trupul §i
is
188 CAZANIA
•001h*£te
^ -to
a?-,-.,
192 CAZANIA
§e5
m
MtJ
aV.
an-
v
m&M
f' i4 ' .5 ^ ? 7, t - ^ '5/- ■•tit ■ ■•*
m
m -
■-i-m 15 xs
wq
••
w
m
m
B*
SP-NJ
i /
■??
S«;
Jv ■
M
It
m
s
*-
&
p fTa/eairea
g
'u/rumeu a ct/icea
. ^-4 i
m
DUMINICII A 5-A DUPA POGORAREA SFANTULUI DUH 195
%if^
DUMINICII A 5-A PUPA POGORAREA SFANTULUI DUH 197
■M
W4
3%,
Dumnezeu n-a cm tat pe mgerii care au pacatuit, ci, legandu-i
i-i cu legaturile mtunericului m iad, i-a dat sa fie pazgi spre jude-
&
cata"(2 Petm 2, 4). Acestea ni le spune §i Sfantul Apostol luda:
„Iar pe mgerii care nu §i-au pazit vrednicia, ci au parasit
^V<-
loca$ul lor, i-a pus la pastrare sub intuneric, m lanturi ve§nice, M
spre judecata zilei celei mari" (luda 1, 6). Cat de infrico§ata
1 este a§adar osanda ve§nic4, dac^ §i demonii, temandu-se de
ea, vor mai degraM s4 petreac4 cu porcii in necuratenie, cum
)2r il
m
5® •.-?
'"in Jar p&zitorii au fugit §i, ducandu-se m cetate, au
©
m
gj*. ^ an si w. iiiai^i
fe-i?
M
vt'
W^v
rt
i
-4
i
JWf.
k ??Mn
li
v^
m
r
m
m
W* ~mm-~
*
u
m
'
;• <
. >i
s
?ss
11 Gazania
G5a/m'/ucu a ci/tcea
'Z/'aft
J crestuiii
3 S
i - i
parte §i, ridicandu-§i glasul lor, au strigat: „/isuse,
„Iisuse, Inv&l&torule,
Inv^torule,
fie-Ji mils, de noil" (Luca 17, 13) lisus, milostivindu-Se, a zis
✓""*1 c? i i t Merged
cAtre dan§ii: A/f/=»♦•/"*• 1/-I ci arStati-le
la preoU §i 1 *-♦*! i-r-xi ttm 1 Ci tvoastre
trupurile r/-^o c+'-r*/^
;t5W
negut^torul dS un lucru pentru a lua platS pentru el. Cand zici
cd faci binele dar ceri in schimb rasplatire pentru binele facut,
atunci e§ti fatarnic §i in§elator, atunci vrei sa in§eli lumea, pen-
tru ca oamenii, auzind ca tu faci binele §i ne§tiind ca tu cauti
rasplatire, sa te laude ca pe un milostiv §i binefacator.
Unii dintre noi zicem ca nici mai mult, nici atat cat am
facut §i nici mai putin nu cerem de la cei carora le-am facut
bine. Dar cand acela caruia i-am facut bine se face prigonitor
§i vrajma§ al nostru, nepasator fata de noi sau vanzator al nos-
tru, el tulbura inima noastra §i se face de nesuferit. intr-adevar,
un asemenea om ne tulbura, pentru ca suntem incredintati ca
s.
avem dreptul la recuno§tinta din partea lui, deoarece i-am fa-
cut bine, in cugetul nostru ne a§teptam la rasplatire din partea
lui. Ne tulbura §i este nesuferita lipsa lui de recuno§tinta, dar
Wd
aceasta se intampla fiindca nu cunoa§tem ce este binefacerea
fefi
§i pentru care pricina trebuie sa facem binele.
m
Cel ce dore§te sa cunoasca inaitimea binefacerii §i a faptei
celei bune se cuvine sa mearga la Biserica Domnului nostru
lisus Hristos. Aid va auzi el invataturile despre binefacerea cea
adevamta, aici va invata el care este binefacerea cea adevarata,
cum se face §i care este rasplatirea ei. Aici va cunoa§te care
este binefacerea cea mincinoasa §i cine sunt cei ce o fac §i se
va convinge ca acest fel de binefacere nu are niciun bar. In
Biserica, Domnul lisus il va mvata prin cuvantul Sfintei Evan-
ghelii, zicandu-i: „Cand faci pranz sau cind, nu chema pe pri-
etenii tai, nici pe fratii tai, nici pe rudele tale, nici vecinii
hogaf, ca nu cumva sa te cheme §i ei, la randul lor, pe tine,
$i sd-ti fie ca rasplata. Ci, cand faci un ospat, cheama pe saraci,
pe neputincio§i, pe schiopi, pe orbi" (Luca 14, 12-13). lata
AW
cum smulge lisus din radacina toata nadejdea rasplatirii din
partea oamenilor pentru binefaceri. Astfel legiuind despre
binefacere §i invatand care este binefacerea cea adevarata,
Domnul arata mdata §i cat este de mare §i de malta aceasta
fapta buna §i ce fel de rasplatire are eel ce o face, zicand: „§i
^ir
fericit vei fi ca nu pot sagi rasplateasca. Caci U se va idsplati *7-*
&£ la mvierea dreptilor" (Luca 14, 14). Deci eel ce face binele in
Wi acest fel va fi randuit in ceata fericitilor care-§i vor lua raspla-
a 4< <
1
■ ■ -■ - DUMINICII
■ - A 5-A DUPA POGORAREA SFANTULUI DUH 203
tin
tire ve§nica cu dreptii atunci cand vor invia tod oamenii §i vor
sta maintea Dreptului JudecStor. Cat de prost arata binefacerea
cand binefacatorul a§teapta rasplatire din partea celui caruia i-a
facut binele ne arata Mantuitorul, zicand: „Si dacS. faced bine
celor ce vd. fac voua bine, ce multumire puted avea? Ca §i
pacato$ii
» acela§i0
lucm fac" (Luca
, 6,y 33).
, lata dar ca adevarata
binefacere este lucrul dreptilor, iar binefacerea mincinoasa
t W W '1
este me§te§ugul ^pacato§ilor.
^ 1 ^ , jt .. rv ^ /V !
intr-adevar, toti oamenii sfinti faceau bine, neavand
A A JL
niciun -A- A gand
^ WV A A. ^ «- la
A rasplatirea
JL X| JL W*. WJLA ' pamanteasca.
X ^ V-'V -4- A JL WV Jk JL k. "V V- ^ ^ ^ A M.M. A nostru
Domnul A A ' k-A Alisus
A
'-i-tr:
Hristos a aratat Sfintilor Apostoli ce fel de rasplatiri le prega-
tesc cei ce se vor imparta§i de binefacerile lor, zicand: „Vbr
pune mainile pe voi $i vZ vor prigoni, dandu-va in sinagogi $i
in temnile, ducandu-va la imparad ?i la dregatori, pentru nu-
mele Men... §i ved fi dad $1 de parind §i de frad $i de neamuri
$i de prieteni, $i vor ucide dintre voi, §i ved ft nraft de tod,
pentru numele Meu" (Luca 21, 12, 16-17). Oare s-au indoit ei,
auzind acestea, §i s-au temut sa mai savar§easca binefacerile
m
propovaduirii lor catre oameni? Nu! Ci au strabatut cu mari-
• •_ J ,d J 4_ ^ ^ ^ 1 J ^ ^ 1 ^ AA -J 1 , , i AA. ^ AA —1
m nimie de suflet tot pamantul, toata lumea, invatand, luminand,
'3%¥.
A' facand minuni, varsand peste toti ploaia cea mantuitoare a
WP
binefacerii. Ei nu cereau rasplatiri de la cei carora le faceau
binele, de§i aveau dreptul, precum scria Apostolul Pavel catre
corinteni, zicand: „Daca noi am semanat la voi cele duhovni-
ce§ti, este, oare, mare lucm daca noi vom secera cele paman-
te§ti ale voastre? Daca aldi se bucura de acest drept asupra
voastra, oare nu cu atat mai mult noi? Dar nu ne-am folosit de
dreptul acesta, ci toate le rabdam, ca sa nu punem piedica
Evangheliei lui Hristos" (1 Corinteni 9, 11-12). Ei nu cautau
rasplatiri vremelnice, fiindca nadajduiau in rasplatirea cea ce-
reasca, cum scrie Apostolul Pavel ucenicului sau Timotei:
„Lupta cea buna m-am luptat, calatoria am savar§it, credinta
am pazit. De acum mi s-a gatit cununa dreptadf pe care Dom-
m
nul mi-o va da in ziua aceea, El, Dreptul Judecator, si nu nu- sM
mai mie, ci $i tuturor celor ce au iubit aratarea Lui" (2 Timotei
4, 7-8). Ei a§teptau rasplatirea ostenelilor lor pentru binele
aproapelui nu de la oamenii carora le faceau binele, pentru ca
'pm K
204 CAZANIA
Frati cre$tini,
i
Noi suntem ucenici credincio§i ai Domnului lisus Hristos.
Deci sa facem totdeauna binele tuturor semenilor no§tri: unuia
prin sfatuirea noastrS, altuia prin mijlocirea noastrS. Aceluia
yd*?
prin banii no§tri, celuilalt prin ocrotirea noastra; pe acesta sa-1
j^¥%i
sfatuim, aceluia sa-i slujim, celuilalt sa-i ajutam. Binefacerea
este o mare fapta buna, fiindca este roada §i implinirea dra-
gostei. Aceasta este dragostea care lucreaza, care viaza. Prin
M aceasta omul se face ca un Dumnezeu pentru semenul sau.
€S
S-^, ft*-.
ii
^':2
9m
■•wwwtl
-•• rtXT*
m
\3IHEW
«Mmui
m
•f4*, r
m
m %
;*«i '
M V
v^w-
<T>t Wi
w
xi
V/t
Vu
ii
ww
pirn
>♦'>
1 cT^'ati
y cf&iti/ii.
y 7
sau poate sa mteleaga gandurile cele din adancul inimii ori poate
numai printr-un cuvant sa intareasca trupurile slabanogite si
neputincioase, afara de Cunoscatoml inimilor, Atotputernicul
Dumnezeu? Dar carturarii iudeilor ziceau despre lisus ca este
un om hulitor, iar xpoporul
x de rand zicea ca este numai un om
facator de minuni. Multimea oamenilor n-a vazut msa nici ce-
m
lelalte minuni ale lui lisus Hristos, nici pe aceasta, ci numai
m
prin cuvintele evanghelice a auzit descrierea minunilor lui
lisus Hristos §i a crezut ca lisus Hristos, Care le-a facut, este
Dumnezeu desavarsit. Zadarnic cauta unii sa vada minuni spre
luminarea, mtarirea §i cre§terea credintei lor, pentru ca celor
vrednici de credinta le ajunge auzul §i cuvantul lui Dumnezeu,
care intra prin auz in sufletul nostru. Acesta lumineaza, mta- M
•■X&sX&'+XhK
m
,^'+'
DUMINICII A 6-A PUPA PQGORAREA SFANTULUI DUH 209
PI
tau carturarii despre El, a zis cStre ei: Pentm ce cugetati cele
IS
viclene §i clevetitoare impotriva Mea?
is
„C^ci ce este mai lesne a zice: lertate sunt p&catele
241
ii tale, sau a zice: Ridic2-te §i umblZF" (Mate! 9, 5)
- - -- ■
gv*:
+&- *m< -%
DUMINICII A 6-A DUPA POGORAREA SFANTULUI DUH 211 m
fl cff
?r-i
;
siavit, spune Evanghelistul, multimile acelea pe Dumnezeu,
%F
■f'+
Care a dat putere oamenilor, adica lui lisus Hristos, pe care il
M socoteau om, ca sa ridice pe slabanog din pat §i sa-1 vindece.
ff
ff.
Acest fel de credinta nu este desavar§ita. Insa aceasta credinta
t-
i r
.V
M I
p
z
^-i
¥*4
Gcizaniw
carujuca a xu<sea
c/ufia (/?ocjo/Hu*ea
rarea '
fSZ/H^of/'foa' n/ma/ffu'lj
§
f/yti/i c/'aiti/it,
A.
CTk evanghelia minunii vindecarii slabanogului, este
♦ / vrednic de luat aminte rSspunsul Domnului lisus
Hristos impotriva carturarilor. Ei n-au zis nimic, n-au vorbit
Sfei nici macar un cuvant, dar, in adancul inimilor lor, au socotit ca
8"% lisus a hulit. De aceea Mantuitorul nu numai ca descopera §i
scoate la iveala gandul lor ascuns, ci §i mustra rautatea lor,
prin vindecarea slabanogului. Pentru ce, oare, atata sarguinta
§i atata lupta fata de un gand ascuns §i ingropat in inimile cdr-
Ssm
■+&:
$*s|
m
grSie^te mii de minciuni in fiecare zi; acesta este un mincinos.
m
Altul face mii de promisiuri, dupa aceea uita de cuvantul dat,
de faglduinta f^cuta §i nu savar§e§te nimic, cu toate ca nu are
motive binecuvantate, ci numai pentm ca s-a lenevit sau §i-a
schimbat gandul; acesta, pe buna dreptate, poate fi socotit un
fagaduitor de minciuni. Altul plasmuie§te minciuna; acesta
este un plasmuitor de minciuna. Daca plasmuie§te minciuna,
<*Vv-p
barfind pe aproapele sau, el se nume§te clevetitor; iar daca
plasmuie§te marturii mincinoase impotriva aproapelui sau, cu
'4S&.
scopul de a strica cinstea, bunul renume §i vaza de care se
bucura aproapele sau in mijlocul celorlald, se nume§te martor
mincinos.
Minciuna aduce rau §i celu: ce o spune §i pricinuie§te pa-
guba §i celui ce o aude. Cel ce vorbe§te minciuna, acela este
urat de toti, nu i se da nicio cinste §i este socotit om fara cu-
vant. Cere imprumut, dar nimeni nu are mcredere in el; faga-
duie§te, dar nimeni nu poate sa-1 creada; semneaza acte, dar
toti se indoiesc. Cuvantul omului mincinos este banuit, este
pus la indoiala §i cele semnate de el sunt neluate in seama;
insu§i juramantul lui nu este crezut. Mincinosul uneori spune §i
m adevarul, dar nimeni nu-1 mai crede. Cel ce asculta minciuna §i
se intemeiaza pe ea, acela se ostene§te in zadar §i fara folos §i de
multe ori i§i prime]duie§te viata §i i§i pierde sufletul sau.
Dumnezeu Cel preamilostiv, Care §tie cat de trebuincios
este adevarul pentm impreuna vietuirea cea buna a oamenilor,
if
pentm pacea §i buna mtelegere a mdeniilor §i a prietenilor,
pentm buna sporire a oricarei uniri §i tovara§ii §i pentm buna
stare a fiecami om, nu numai ca a legiuit, pomncindu-ne sa nu
graim minciuni unul catre altul, ci a §i pedepsit in chip infri-
co§ator pe unii mincino§i, ca sa dea exemplu, sa inspaiman-
teze inimile oamenilor §i sa-i indemne sa se indeparteze de
pacatul minciunii.
La inceputul propovaduirii credintei crestine, toti credin-
cio§ii avand o singura credinta, aveau un singur suflet §i o sin-
gura inima §i toate bunurile lor erau de ob§te, caci toti cati cre-
deau, dupa cum se spune atat de lamurit in Faptele Apostolilor,
;0
ii§
DUMINICII A 6-A DUPA POGORAREA SFANTULUI DUH 213
Frad cre§tini,
Sa lepadam minciuna, graind adevarul fiecare cu vecinul
nostru, deoarece, cand graim adevarul, atunci sufletul nostru,
m unindu-se cu Dumnezeu, se umple de lumina §i de veselie;
P
ir-A cand mintea noastra se implete§te cu minciuna, atunci sufletul
nostru se face rob al diavolului §i se umple de intuneric §i de
k'S necaz. Cand gura noastra graie§te adevarul, atunci ne folose§te
J*tv §i noua §i aproapelui nostru; cand graim minciuna, atunci ne
•*\t' pierdem atat sufletul nostru cat §i pe fratele nostru. Dumnezeu
'0
a facut gura noastra, buzele noastre §i limba noastra spre a
%} grai slava §i lauda Lui. Deci sa nu le spurcam prin noroiul min-
ciunii, ci sa le pastram curate in Hristos lisus Domnul nostru,
a Carui slava §i stapanire este in vecii vecilor. Amin.
A«
II
i
rtv
M
m
esii
Ss
m
i vlN^W (1 1^1 ^Pil .v». -K
- A-V-'
M
'M
\<) ■7^4
f<
i,T
%
W-
p
#>V- 4
t: s
^—i #
IS
If
:V^ f/a/cfr/rea (Soa/ia/ie/f'el
MS
Q)curii/iicu a fa/rtea w
fMitel'J), 27-36J
P
rh'aft
j Cf&itf/u',
J J m
7*7
+ n+1. oamne, lisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, fa §i
life cu noi minunile despre care am auzit astazi in
Sfanta Evanghelie! Precum ai daruit lumina ochilor celor doi
fe«
orbi, a§a lumineaza §i ochii sufletului nostm, ca, ascultand, sa
mtelegem puterea Ta cea nemarginita! Tu, Doamne lisuse,
Care ai deschis urechile celui surd, deschide §i auzul sufletu-
lui nostm, ca sa ascultam invatatura Ta cea dumnezeiasca §i
mantuitoare de suflet! Tu, Doamne, Care ai vindecat atunci
i
orice boala §i orice neputin^a, tamaduie§te acum §i patimile
M
fr':+.
218 TALCUIREA EVANGHELIEI
H
cele de multe feluri ale fiecamia dintre cei care stau de fat# §i
ascultS cu smerenie §i cu evlavie propov^duirea Sfintei Tale
Evanghelii. Pentm ci patimile, uneori, intocmai ca omizile,
Si mananca tot ce a odraslit din samanta dumnezeiescului Tau
Mss cuvant in inimile noastre; iar alteori, ca ni§te pasari flamande
§i rapitoare, smulg indata din sufletele noastre samanta aceas-
n ta a cuvantului Tan celui mantuitor. Fiule al lui David, miluie§-
M
0 te-ne §i pe noi, ca pe cei doi orbi din Evanghelie! Deoarece
ii-V?
a^»4 credent ca Tu, ca un Milostiv §i fndurat, asculti rugaciunile
m> >. tuturor celor ce Te cheama pe Tine, pentru mantuirea sufle-
Mr'
telor lor, de aceea §i noi, cerand dumnezeiasca Ta mila, pen-
SIS
tru ascultatorii no§tri ii rugam sa ia aminte, cu toata sarguinta,
la talcuirea Sfintei Evanghelii de astazi, care spune:
Its
Ib
Jn vremea aceea, plecand lisus de acolo, doi orbi
W
r*>+.
se Uneau dup3 El strigand §i zicand: Miluie§te-ne pe
S?s noi, Fiule al lui David!" (Matei 9, 27)
!&+;
fe
Trap' cre§tini,
II oameni, bogap sau saraci, erau ace§ti doi orbi? Cum li s-a in-
tamplat suferinta orbirii §i cat timp au fost fara vedere, Sfantul
Evanghelist Matei nu ne arata. Insa, mai inainte de a-i vinde-
K ca pe ei, Domnul a inviat pe fiica lui lair. Vestea acestei mari
as
minuni s-a raspandit in toate partile acelea. Despre minunea
aceasta auzind orbii, s-au luat dupa lisus Hristos, cerand cu
M
mare glas mila Lui §i nadajduind ca vor dobandi §i ei lumina
ochilor, precum fiica lui lair a dobandit viata. Ei numeau pe
lisus Hristos Fiu al lui David nu numai pentru ca pe David toti
Ms il cinsteau §i-l slaveau ca pe un imparat §i proroc sfant al lui
Dumnezeu, ci §i pentru ca top credeau ca Mesia, dupa proro-
cirile sfintilor profep, trebuia sa se nasca din urmasii lui David.
De§i orbii strigau in gura mare pe cale: „miluie§te-ne pe noi,
Fiule al lui David", lisus, ferindu-se de lauda oamenilor, nu
m
fa cand este atins de vreo boala, atunci u§a este mchisa. Deci,
tf-j' cand a zis Evanghelistul ca s-au deschis ochii orbilor, se inte-
'ei
lege ca Stapanul tuturor a deschis u§ile acelea care, fiind incu-
if iate de patima orbirii, opreau intrarea luminii. Domnul nu le-a
poruncit lor sa nu trambiteze despre vindecare, pentru ca
acest lucru era cu neputinta, nici sa ascunda tamaduirea de cei
K:*:
m ce ii cuno§teau pe ei, ci le-a poruncit ca nimeni sa nu §tie cine
este doctorul lor. Domnul Se ferea de lauda oamenilor, inva- P
tandu-ne prin aceasta ca §i noi sa fugim de laudele de§arte ale
m oamenilor.
i:*:
Jar ei, ie$ind, L-au vestitm tot Jnutul acela" (Matei
9, 31).
K Orbii, dupa ce s-au tamaduit, n-au ascultat porunca. Mi-
M
§ nunata binefacere, bucuria cea peste masura §i luminarea su-
fletelor lor sunt pricinile acestei neascultari. Dupa ce au ie§it
feit! din casa in care au dobandit lumina ochilor lor, indata au ves-
V^I
?W5 tit minunea; au alergat propovaduind in toate partile paman-
*<-V
tului aceluia ca lisus Hristos a deschis ochii lor §i le-a damit
lor lumina. lata puterea faptei bune: oricat am acoperi-o §i am
ascunde-o, cu atat mai mult ea se descopera §i se arata.
1 {Matei 9, 32-33). fa
<
fa
:7'; 'x Minunile au urmat una dupa alta. Cand ie§eau din casa
M
orbii vindecah, a intrat inauntm, adus fiind de altii, un om mut
_ _ _ _ _ , JIICRMIIw!W*K.VK
jWS
i nici fariseilor, a§a cum le-a raspuns alta data? Acum, fiind ocu-
gf.t;
Slfe pat cu propovaduirea invataturii Sale, a lasat sa raspunda mi-
nunile Sale, faptele Sale duhovnice§ti.
-t
- -Ti. VT.Z--7ytt&/&XrAV&Z-zr?'\ *■ Z^>JZ"^-.> ^ S tvsT- T>.>.- o- ■'•a^ ^^V. T "• ^ ": "??v ;.-.-V ^^ ^ ^-^v; ^ ^-.O-^.A-:o--,'■'■ ■ ^ .
m
At*:
:i^i riip^i
p.
m
;
® r ^
<
i'fs r
'/i
^ =i
Si«
+ -^
m
|iss
1
V
.tZ?
r-t-t^
si
k. ■ d
PS
Ui4
li g
'JS:
m
ft*;
(jaza/iia
v;<.'
■'J
Q)aminicu a xafifea
H m
p
M c/fffia -^{(Jordrea <Jjfa/itii/id ^/)ci/i
a®
Ss f<Sa- m/ duitam /am/a oamem/orj
It
///'ati
» a'&iti/w.
» -^
M*
5--^ a gandesc la tScerea Domnului lisus Hristos, din
relatarea Evangheliei de astazi, cand cei doi orbi,
fli*. in mijlocul drumului, prin mulpmea oamenilor, strigau cu glas
i
mare: „Miluie§te-ne pe noi, Fiule al lui David!" (Matei 9, 27) a
And §i porunca pe care le-a dat-o lor, dupa ce le-a deschis §i
le-a luminat ochii lor, zicand: „ Vedep, nimeni S3, nu $tie!"
(Matei 9, 30) §i, socotind eu ca §i tacerea §i porunca lui lisus
voiau sa ascunda minunile, ma minunez §i sunt nedumerit.
brA
224 CAZANIA
"» »
DacS Domnul S-ar fi aratat a§a numai fata de ace§ti doi orbi,
nedumerirea mea ar fi lamurita. Dar, deoarece am vazut ca ori
de cate ori Domnul a facut minuni, mtotdeauna a procedat la
fel, pentru aceasta, nedumerirea mea nu se iamure§te, ci cre§te
Si §i mai mult.
lisus curate§te de lepra pe leprosul care L-a mtampinat §i
*■' mdata ii porunce§te, zicand: la aminte, inchide gum ta §i ni-
manui sa nu arati minunea; „Vezi, nu spune nimZnui" (Matei
8, 4). Opre§te femeii curgerea cea de mulfi ani a sangelui,
dupa aceea socote§te minunea facuta nu prin puterea Lui, ci
prin credinta bolnavei, zicand: „Fiic&, credinta ta te-a mantuit"
i" -*,
(Matei 9, 22), Cand a tamaduit madularele slabanogite ale
»»« slugii suta§ului, la fel a zis: „Du-te, fie lie dupd. cum ai crezut"
ii
{Matei 8, 13). De asemenea, cand a izbavit de tirania diavolu-
•cf%:
|k* lui pe fiica cananeencii, i-a zis: „0, femeie, mare este credinta
SBK
> .V ta; fie tie dupa cum voie§ti!" (Matei 13, 28) Venind in casa lui
K*
Petm, a potolit frigurile soacrei acestuia, a gonit demonii din
cei indraciti care au fost adu§i acolo, a vindecat pe toti bol-
ft navii care emu acolo, apoi, vazand ca popor mult L-a mcon-
jurat, a plecat indata, a§a precum ne spune Evanghelistul
Matei, zicand: „§i v&zand lisus multime imprejurul Lui, a po-
runcit ucenicilor s3. treacZ de cealaM parte a mMi" (Matei 8,
18). Cand a ridicat pe eel slabanog din pat, repede a plecat,
amestecandu-Se cu poporul, ca sa nu fie cunoscut (loan 5,
•r^S. 13). Cand a satumt cu cinci paini §i doi pe§ti cinci mii de
isS- oameni, a silit pe ucenicii Sai sa intre in combie §i sa se duca
|s
.<■»•!; de acolo (Matei 14, 22), iar cand a hranit, in muntele de langa
it-S Marea Galileei, cu §apte paini §i putini pe§ti§ori pe cei patru
gw
mii de oameni, a plecat indata §i a venit in hotarele Magdalei
(Matei 15, 39). Cand a venit in casa mai-marelui sinagogii, ca
sa invieze pe fiica lui, cautand sa ascunda minunea, intai a zis
catre cei ce stateau imprejur sa se dea deoparte, cad copila
P n-a murit, ci doarme; dupa aceea a scos tot poporul afara §i a
W;
inviat pe copila moarta (Matei 9, 24). Cand, pe muntele Ta-
borului, a stralucit fata Lui ca soarele §i hainele Lui s-au facut
albe ca lumina §i s-a auzit glas din nor, zicand: „Acesta este
Fiul Meu Cei iubit, in Care am binevoit; pe Acesta ascultati-L"
^ -—
Vsfe if"'*?
m
I
DUMINICII A 7-A DUPA POGORAREA SFANTULUI DUH 225
_
A*. im,
r4 m
(Mate! 17, 5), atunci a dat porunca tacerii ucenicilor Sai, zican-
du-le: „Nim%nui sn nu spuneti ceea ce afi vazur, pa^a ca/id
Fiul Omului Se va scula din morti" (Mate! 17, 9).
V- . :2 ^ V-J * 4-^ 7" T^,* -4- 4-^.4-.-.l x~v ^-k y-v^-k 4-^*1 ■« *-k-k ^ A^k 4—« i i y-k
Credinta in Hristos este cu totul necesara pentru mantuire
w
Propovaduirea
2
minunilor este fadia care lumineaza §i
^ magne-
ky
tul care atrage inima omului la credinta in Hristos. insa lisus
Hristos, Care a venit in lume sa propovaduiasca credinta, Se ^5
straduie§te sa opreasca propovaduirea minunilor; aprinde fa-
clia §i apoi o ascunde sub obroc. intr-adevar, acest lucm este
cu totul de mirare! Oare pentru ce a facut lisus aceasta? Pen-
tru ca sa fuga de lauda oamenilor? Intr-adevar, pentru ca sa
fuga de laudele cele de§arte ale oamenilor. „Credint;a f&r& de
fapte moartk este" (Jacov 2, 20), spune Apostolul lacov. Lauda
de§arta strica puterea tuturor faptelor bune §i face moarta cre-
dinta §i fara folos. Pentru aceasta Domnul a fugit de laudele
cele de§arte ale oamenilor, ca sa arate prin aceasta stricadunea
pe care o aduc mantuirii laudele §i aprecierile oamenilor. §i,
/,
cu uucvuid-i,
adevarat, mare
maie §i infrico§at
iiiiiico^ui pucai
pacat csic
este Muvncu
slavirea ecu
cea uc^uiiu,
de§arta,
caci de la mceputul pana la sfar§itul vietii omului ea este vraj- 0%
•■
ma§a mantuirii lui. SsS
m
■•i-Spp ' '' ' ' ^- - -- - - *" ' * ■'
'^■jA
226 CAZANIA
M
Frafi cre$tini,
& Atat de lamurit a vorbit Dumnezeu rmpotriva acestei patimi,
M
*-+■
zicand: „LuaU aminte ca faptele drept&tii voastre sa nu le faced
Wv
maintea oamenilor, ca sa fid vazud de ei; altfel nu ved avea
plata de la Fatal vostru Cel din cemri" (Matei 6, 1). La fel a po-
runcit despre milostenie, despre rugaciune §i despre postire,
I zicand ca cei care se roaga sau postesc, aratandu-§i aceste
fM'.
fapte bune maintea oamenilor, aceia nicio plata nu dobandesc,
kM afara de lauda oamenilor. Cand folosim fie frumusetea, fie bo-
gatia, fie invatatura, fie faptele bune ca sa fim slaviti §i laudati
0,
de oameni, atunci Dumnezeu risipe§te §i ia de la noi bunurile
ll
if^M
fei acestea §i ramanem goi §i ru§inati, dupa cuvantul psalmistului,
care zice: „Dumnezeu a risipit oasele celor ce plac oamenilor;
J.%. ru$inatu-s-au, ca Dumnezeu i-a urgisit pe ei" (Psalmii 52, 7).
&£
N
Cel slavit in de§ert se pedepse§te pe sine, nedreptate§te
pe aproapele sau §i indrazne§te sa nedreptateasca pe Insu§i
0
Dumnezeu. Se nedreptat;e§te pe sine, fiindca pierde Imparatia
ve§nica, pentru a ca§tiga fum §i amagire vremelnica; nedrep-
■*>*'
fM tate§te pe aproapele sau, fiindca il in§eala, fatarnicindu-se ca
yzt. face fapte bune pentru slava lui Dumnezeu, §i fura in felul
p?
acesta cinstea §i laudele celor din jurul sau. Incearca sa ne-
dreptateasca §i pe Dumnezeu, fiindca pretuie§te mai mult
slava si laudele oamenilor, decat slava si rasplatirea lui Dumnezeu.
Numai lui Dumnezeu I se cuvine slava si multumire pentru
jV-4. faptele noastre bune, de vreme ce „este Acela$i Dumnezeu
care lucreaza toate in tod" O Corinteni 12, 6).
M
Faptele celui slavit si laudat in desert sunt asemenea mor-
mintelor celor varuite, care pe dinafara se arata frumoase, iar
pe dinauntru sunt pline de oasele mortilor si de toata necu-
B
ratia (Matei 23, 27). Ele se aseamana cu acele roade, care pe
0 dinafara sunt frumoase si placute, iar inauntru sunt pline de
putreziciune si de viermi. Fapta buna are duh si trup, ca si
m£ omul care o savarseste. Duhul faptei bune este scopul pentru
care se face, iar trupul este insasi fapta buna savarsita. Sufletul
:* omului da chip dorintelor trupului sau. Scopul faptei bune da
chip lucrului faptei bune. De va fi sufletul bun, bune sunt si
il
dorintele trupului, iar de va fi sufletul rau, rele sunt si faptele
H
■i.-M
DUMINICII A 7-A PUPA POGQRAREA SFANTULUI DUH 227
%
V' »!<
*->%■ trupului. De va fi scopul sfant, sfant este §i lucrul faptei bune;
de va fi scopul pScatos, p^catoase sunt §i lucrurile savar§ite.
xSi Scopul preface fapta cea buna in rautate §i rautatea in fapta
M
*Xi* buna. Vedem aceasta m Sfintele Scripturi. Rugaciunea fariseu-
¥0,
0 lui s-a facut pacat §i 1-a osandit pe el fiindca scopul ei era
m
mandria §i trufia (Luca 18, 14). Care este scopul faptelor bune
w ale celui care umbla dupa lauda §i slava oamenilor? Nici unul,
yi+l nici altul, decat folosul sau, slava de§arta §i lauda oamenilor.
m
Astfel, socotelile lui strica harul faptelor bune, risipe§te sfin-
tenia lor §i le preface in stricaciune §i necuratie, schimba fapta
2% buna in pacat. „Duh este Dumnezeu" (loan 4, 24), pentru
aceea El voie§te inchinaciunea §i slujba duhului nostru. Acesta
este un scop sfant. Pentru aceasta, cand scopul este rau,
atunci Dumnezeu intoarce fata Sa de la jertfa noastra, ca §i
odinioara de la jertfa lui Cain.
Fratf cre§tini,
Cata vreme suntem in valtoarea lumii acesteia §i amagim
0
mante§ti! Pentru ca toata slava §i laudele oamenilor sunt ca
iarba §i ca florile campului! Se usuca precum iarba §i cad ca
florile campului. Dar atunci nici lacrimile nu vor mai putea
1
mangaia §i nici pocainta nu va mai putea fi de niciun folos.
Sa lepadam deci, de astazi mainte, lucmrile intunericului
Pi
'V^-, §i dorinta de slava de§arta; sa lepadam stapanirea ei, care pe
nesimtite ne rape§te mantuirea. Departe sa fie de minte §i de
®
suflet orice dorinta §i orice cautare dupa laudele §i slava cea
desaita a oamenilor. „5a nu §tie stanga ta ce face dreapta ta"
(Matei 6, 3). De§i, din motive binecuvantate, esti nevoit sa faci
o fapta buna, vazuta de oameni, tu totdeauna sa cauti nu slava
ta, ci slava lui Dumnezeu. Atunci Tatal tau, Cel ce vede cuge-
tul tau intru ascuns, iti va rasplati tie la dreapta Judecata.
Atunci vei slavi pe Dumnezeu, prin faptele tale cele bune, §i
vei primi slava §i rasplata pe care Dumnezeu a fagaduit-o
celor ce 11 slavesc pe El, zicand: „Eu pream^resc pe cei ce MM
preaslMvesc pe Mine" (1 Regi 2, 30). Amin!
ml
II
§
SI
fkHi
/J-.vi,
u
zfyg
mw
vt
'A
Vt:
<£S
Q)ufn(/uc(( a ofita
r4r/<ati
9 cf&ittnL
_ 9 ■*
omnul lisus a ar^tat milostivirea Sa cea dumne-
zeiascS, §i puterea Sa cea nemarginita fata de orbi,
ologi, ciungi, lepro§i, slabanogi, surzi, muti, fata de cei ce pa-
timeau de friguri, fata de cei mdradti. A vindecat toata boala
§i toata neputinta, a alungat demoni, a inviat mopi, a sculat pe
Lazar eel mort de patru zile, a facut multe §i marl minuni. Dar
Sfanta Evanghelie, pe care ati auzit-o astazi, ne mai pune
inainte §i o altfel de minime: cu cinci paini §i cu doi pe§ti.
Domnul §i Mantuitorul nostru lisus Hristos, in bunatatea Sa
cea nesfar§ita §i cu iubirea Sa fata de oameni cea negraita, a
saturat cinci mii de barbati, afara de femei §i copii, care se i
m 230 TALCUIREA EVANGHELIEI
m
aflau cu El in pustia de lang^ ora§ul Betsaida. lar din firi-
miturile painilor de la masa multimilor au r^mas dou^sprezece
co§uri pline. Acest lucru dovede§te indurarea §i atotputernicia
lui lisus Hristos. Deci, cine are credint#, de§i va deschide
auzul §i mintea la talcuirea cuvintelor Evangheliei de astSzi, va
vedea puterea lui Dumnezeu, nu numai vindecand neputin-
tele noastre, ci §i izb^vindu-ne de toatS nevoia. A§adar, fid cu
luare-aminte §i ascultati!
m
Jn vremea aceea lisus a v&zut multime mare de
oameni §i I s-a f&cut mils, de ei §i a vindecat pe bol-
navii lor" {Matei 14, 14).
fe^.
232 TALCUIREA EVANGHELIEI
feu?
a dat ucenicilor painile, iar ucenicii multimilor" (Matei
14, 18-19).
3
lisus Hristos, auzind ca se gSsesc cinci paini §i doi pe§ti,
a cerut intai sa le aduca la El, ca sa le vada, aratandu-ne prin
aceasta ca ori de cate ori facem milostenie trebuie sa depunem
multa sarguinta. Prin aceasta Domnul ne indeamna sa vedem
cu ochii no§tri hrana, haina §i orice alt lucru ce-1 dam saracu-
lui. Daca vom incredinta pe altcineva sa daruiasca aceste
lucruri altuia, fara sa le vedem, s-ar putea mtampla ca acela sa
dea saracului mai pigin decat am vrea noi, sau lucml eel mai
prost §i mai netrebuincios, iar noi n-am darui din toata inima,
iar milostenia noastra ar fi de forma §i fara caldura dragostei
fata de eel sarac.
In al doilea rand, lisus a pomncit multimii de oameni sa
se a§e2e pe iarba verde, in grupuri de cate o suta sau cincizeci,
asemenea celor care iau masa stand in locuri cu iarba, dupa
cum ne spune §i Sfantul Evanghelist Marcu, zicand: „§i El le-a
pomncit s£-i a§eze pe fop' cefe, cete, pe iarba verde. $i au
§ezut cete, cete, cate o suta §i cate cincizeci" (Marcu 6, 39-40).
Aceasta a§ezare a oamenilor facea vazuta minunea tuturor, iar
hrana putea fi impartita u§or §i deopotriva la top. Deci lisus,
poruncind aceasta, indata a incetat toata framantarea din mul-
time §i in buna randuiala §i lini§te s-au a§ezat cu totii pe iarba.
Apoi Juand cele cinci paini $i cei doi pe§ti si privind la
cer, a binecuvantat". A cautat spre cer cu ochii Sai, ca sa arate
ca din cer S-a pogorat §i pe toate le face impreuna cu Tatal §i
cu Sfantul Duh. §i „a binecuvantat" ca sa ne invete pe noi, zice
Sfantul loan Gura de Aur, ca totdeauna sa facem §i noi la fel
§i, dupa pilda aceasta, a Domnului lisus Hristos, sa binecu-
vantam mancarea, inainte de a ne a§eza la masa §i a gusta din
cele pregatite pentru hrana. Dupa ce „a binecuvantat", cu mai-
nile Sale frangand painile, le-a dat in mainile ucenicilor. Dupa
cum, in vremea prorocului Hie, Dumnezeu a inmultit pumnul
de faina §i untdelemnul in ulciorul din mainile vaduvei din
Sarepta Sidonului (3 Regi 17, 14), a§a §i lisus Hristos a inmultit
-.J. 1%
m
DUMINICII A 8-A PUPA POGORAREA SFANTULUI DUH 233
-i. T
wi
cele cinci paini §i cei doi pe§ti in mainile Apostolilor. Precum AA
}A.
apa din izvor, tot a§a §i painile §i pe§tii izvorau din mainile
Apostolilor §i se imparteau de c^tre ei la miile de oameni care
£ "4- erau acolo. Din aceasta invatam §i noi ca tot ceea ce dam la
sSraci, dam din ce ni s-a dat noua de Dumnezeu, iar miloste-
nia inmulte§te in mainile celui milostiv bunatatile lui. Deci,
dupa ce lisus a dat bucatile din paini §i pe§ti in mainile uceni-
cilor, ei le-au impaitit oamenilor care stateau pe iarba.
«-
II
■£r4
KM
'•■n
$*4
^151 ^.UIWI
m
m
>'+:
H>i
fe '
4.
aW
,-v m
m
II 0
z
■
r
f'-y fi®
al
■»r>
m*.
P (jazania
i's-V
'..V
r/ynfi
♦ c/sislf/ii,
» -7
•,v
»«§
{^^storisirea pe care ati auzit-o in Sfanta Evanghelie de
ast^zi treze§te in inima fiecamia puterea nadejdii, care
a fost sSdita aici de Dumnezeu, §i o indruma minunat spre
!nsu§:i Datatorul §i Implinitorul ei, spre Dumnezeu. in adevar,
sufletul omului simte in sine puterea nadejdii, pe care nici pri-
mejdiile, nici nevoile, nici nenorocirile, nici oricare alt necaz, P
oricat de mare, nu poate sa o dezradacineze. Nadejdea nu ne
>•»
parase§te nici in ceasul mortii, pentru ca §i atunci, stand de
*-:4' *&*'&+ *&*&*Si-&+ *■ 3X1 *iJL*sf.i ':*.
\,
236 CAZANIA
lor §i a-i satura cu paine §i pe§te. De astfel de pilde este plina Sfanta
Scriptura; rasa prin aceasta se adevere§te tocmai cuvantul psalmis-
tului, care zice: Jn Tine au Mdajduit pZiintii no$tri, nZddjduit-au m
0
Tine §i i-ai izMvit pe ei. C&tre Tine au strigat §i s-au mantuit, m Tine
m au nadajduit §i nu s-au ru$inat" (Fsalniii 21, 4-5).
Mv.
Intr-adevar mare har este nadejdea in Dumnezeu. Aceasta
este fiica adevarata a credintei. Credinta na§te in inima omu-
lui nadejdea in Dumnezeu. De aici cunoa§tem cat de folosi-
■£" *"■
toare este credinta, in aceasta viata. Cel credincios prime§te in
pace insa§i lupta cu moartea §i intampina cu barbatie infrico-
§arile celui din urma ceas al vietii, deoarece el crede ca moar-
tea nu este moarte, ci mutare din viata cea vremelnica la viata
cea ve§nica; el nadajduie§te ca in acel ceas sfintii ingeri, pova-
tuitorii §i pazitorii credincio§ilor, stau de fata sprijinindu-l, dan-
du-i curaj, ajutandu-1; de aceea, el vede sfar§itul vietii lui fara
durere, neru§inat, lini§tit. Pentru eel ce §i-a pus nadejdea nu-
mai in bunurile §i m bucuriile acestei vieti §i care, pentru
implinirea poftelor lui, nu s-a gandit nicidecum nici la aproapele
lui §i nici la Dumnezeu, lupta mortii este cumplita §i nesuferita,
iar ceasul eel de pe urma al vietii lui este plin de durere, de tul-
:3K burare §i de deznadejde mare. Se infrico§eaza de toate, dar mai
cu seama de despartirea lui de lume §i de averile lui.
Deci nadejde, bunatate sfanta, vistierie nepretuita, balsam
m
•#1 ceresc, har desavar§it, pogoara-te de sus, de la Parintele lumi-
i nilor, mangaie sufletele noastre §i le intare§te in lupta spre mai
bine, ca fara de patima, neru§inati, in pace §i cu incredere
desavar§ita sa intampinam sfar§itul vietii noastre §i cu sufletul
senin §i curat sa putem intampina hotararea din urma a
Dreptului Judecator! imparate ceresc, Preadulce Mantuitor al
sufletelor noastre! Tu toate le poti §i toate Te asculta. Tu, Cel
ce ai sadit in inimile noastre nadejdea, invrednice§te-ne pe
noi, prin harul Tau; ca niciodata sa nu nadajduim mai mult
spre oameni §i spre lucrurile cele materiale ale lumii, decat
spre Tine; ci totdeauna ne indruma toata nadejdea noastra
spre milostivirea Ta §i spre puterea peste toate. Atunci vom fi
fericiti, cad Tu ai zis prin prorocul Tau ca: „Fericit cel ce are
ajutor pe Dumnezeul lui lacov, nadejdea lui, in Domnul
Dumnezeul lui" (Psalmii 145, 5) Amin!
'Sa
fcrf
/-.
+<v
,?3iS
*z%
>
a ■4 ^ \ /' /■i
iV ^
;/
m
fS:i¥
*k
m
zTa/cuirea So a/uj/elici
m
ci/ru/ucu a /locia
/^doea
>yM.
fMud 14, 2J2-S4J
w>:
m
m cTyviti c/'esti/u.
fe
ele istorisite in Evanghelia de ast^zi par simple poves-
L/ tiri, care arata ce s-a mtamplat cand Domnul nostm
m
lisus Hristos, cu puterea Dumnezeirii Sale, a umblat pe mare,
cum umblSm noi pe pSmant uscat. fnsa ele cuprind invataturi
minunate §i mantuitoare pentru suflet. Dar, precum numai cei
care se pogoar^ in adancul m^rii gSisesc margiiritarul eel de
mare pret, tot a§a numai cei care cerceteazS adancul cuvin- M
tiMj ;>* &*&*'&}* >*& *J^J*^^C^J^^S^i^. J&< *£&& >» ♦
•;vi §i nadejdea in El. Vedem astfel cum, cate putin §i treptat, Man-
tuitorul ii intare§te pe ucenici mtocmai ca un Parinte §i Dascal. M
A§a s-a intamplat mai intai pe Marea Galileei, cand corabia era
prime] duita de furtuna §i de valurile care o acopereau. Atunci
+.:^ El, fiind cu ucenicii in corabie, fara zabava i-a izbavit pe ei de
frica si i-a scapat din primejdie pentru ca „S-a sculat atunci, a
zm am-:
244 TALCUIREA EVANGHELIEI
gV;
ie§it din corabie §i, umbland pe valuri, a venit c^tre Acesta. §i
astfel vedem umbland pe apa marii, ca pe uscat, pe St^panul
s« marii §i pe ucenicul S^u, din puterea pomncii Domnului s^u.
l+M
'*z4 tT.+
H
DUMINICII A 9-A DUPA POGORAREA SFANTULUI DUH 245
I
mantui de toat^ intamplarea cea primejdioasa. DupS aceea, se
cuvine insS sS umblam §i noi, iara§i, cu barbatie §i cu tarie
vv^r*.
sufleteasca pe calea faptelor bune. Dar pentru ce Domnul n-a fei"
*■*
certat vantul, ca alta data, ci a mustrat pe Petru? Ca sa arate ca 0
nu vantul, ci imputinarea credintei §i mdoiala il mfrico§au pe
Petru §i-l afundau. Cat timp a crezut cu caldura, frica era
*tV
departe de dansul §i apa se mtarea sub picioarele lui, iar cand
s-a imputinat credinta §i s-a mdoit, atunci §i frica 1-a biruit §i
apa pe care o calca s-a mmuiat, Domnul n-a zis lui Petru ne-
■A r
p
ii credinciosule, ci putin-credinciosule, deoarece, mtr-adevar,
m
Petru nu s-a aratat necpedincios, ci doar s-a indoit, caci de s-ar
fi aratat cu totul necredincios, nu ar fi strigat: „Doamne, man-
tuie§te-ma!".
4rV, m
Domnul lisus Hristos, cu alt prilej, a certat vanturile §i 0:
MA
■^4
marea §i s-a facut lini§te deplina. De ce atunci cei care au va-
zut minunea doar s-au minunat §i au zis: „Cine este Acesta, ca
§i vanturile §i marea ascuM de El?" (Mate! 8, 27), dar n-au
f
marturisit ca lisus Hristos este Fiul lui Dumnezeu, iar cei care SA
Ss au vazut minunea care s-a citit in Evanghelia de astazi, venind
la lisus, I s-au inchinat Lui §i cu glas mare au marturisit ca, mtr-
P
adevar, El este Fiul lui Dumnezeu? Pentru ca minunea aceasta m
m
covar§e§te pe aceea. Vantul §i marea, fireste, dupa tulburare P
il
se potolesc §i se lini§tesc, dar umblarea pe valurile marii a
p;
ii
a® gafe'
m
246 TALCUIREA EVANGHELIEI
M
fog celor doi, a lui lisus §i a lui Petru, este ceva mai presus de m-
m telegerea noastrS. Deci, din aceastS minunata intamplare, au
St*
cunoscut ucenicii ca lisus Hristos este Acela despre care pro >■">
jJCCC? rocul David a zis: „In mare este calea Ta §i c&r&rile Tale in ape
jtSs
A' multe $i urmele Tale nu se vor cunoa§te" (Psalmii 76, 18),
adica au cunoscut ca lisus Hristos este Fiul lui Dumnezeu. De
fo aceea, cuprin§i de spaima §i de cutremur, ucenicii din corabie
s-au mchinat Domnului Hristos §i cu evlavie au inteles §i au
"it**' marturisit ca El este cu adevarat Fiul lui Dumnezeu.
m -hi
P- ' V'V &
P m
r ^5
i r m
vtv 1
..V
--
pl
P z1: m
tsij
f*
s.--
att;
S P
If
P .tif,
Hi
m
Si fc-4
/*
w
(mza/f/a ii
m
t/)afH(/((ca a /ioua if
0.
ii
rarea ^JJa/ifttlai Q)a/t
P
f '/)cA'/jrey u?i/jatmarea axt/mtelj a
P
>n
r/yafi
> cyesti/ir.
y J ft
B cea fierbinte are mai mult£, iar cea rece nicidecum. A§a este §i
pvf.
m cele ale credintei, eel putin-credincios are mai putina ravna
i
§i credin^a; eel credincios are mai multa, iar eel necredincios,
m de nici un fel. Pentm aceasta necredinciosul, fiindca nu crede
in Dumnezeu, calca fara sfiala toate poruncile Lui. Cel credin-
m
cios, avand insa ravna multa §i credinta fierbinte, calca cu greu ,¥--*■
%.f*-
poruncile lui Dumnezeu §i nu se leneve§te in a savar§i fapte
%
m bune. Iar eel putin-credincios, fiindca se indoie§te de cuvintele
lui Dumnezeu §i are putina ravna, calca cu u§urinta legile
m dumnezeie§ti §i se dezbraca, la prima incercare, de imbraca-
mintea cea cereasca, a faptelor bune. Aceasta ne invata pe noi I?
m Ii?*'
m
Vr%: cuvantul Sfintei Evanghelii pe care l-am auzit astazi, rostin-
m
du-se, la Sfanta Liturghie.
'i'^
>• K r.u
Biserica propovaduie§te ca Dumnezeu, fiind nemarginit,
este totdeauna §i pretutindenea de fata §i pe toate le impli-
ne§te, dupa cum ne incredinteaza psalmistul, zicand: „De mS.
voi sui in cer, Tu acolo e§ti. De voi cobon m iad, de fa#
e$ti. De voi lua aripile mele de dimineata §i de ma voi a§eza
y g&pri*
m.
M w
DUMINICII A 9-A DUPA POGORAREA SFANTULUI DUH 249
m
m
Lui, Credea, insa foarte putin: vedea, dar se mdoia. Pentru
aceasta, credinta lui cea putina a fost stinsa de patima cea pu-
m ternica a iubirii de argint §i, astfel, s-a facut vanzator §i tradator,
m loc de ucenic devotat. §i Eva avea credinta in Dumnezeu, dar
m
credinta ei era putina §i caiduta. Dumnezeu le-a zis ei §i lui
^+:
Adam in legatura cu pomul oprit: „«Sd. nu mancati din el, nici
s& vd. a tinged de el, ca s£ nu murid!" Atunci §arpele a zis cMtre
femeie: «Nu, nu ved muri! Dar Dumnezeu $tie ca m ziua in
care ved manca din el vi se vor deschide ochii §i ved ft ca 0
^4
Dumnezeu, cunoscand binele §i raul" (Facerea 3, 3-5). Ea a
y. .,<:
crezut cuvintele §arpelui, mai mult decat cuvintele lui Dumnezeu.
.tx* Pentru aceasta, imputinarea credintei a aruncat-o in pacatul
neascultarii, a golit-o de harul dumnezeiesc §i a izgonit-o in
%£*■„ acest pamant.
Dumnezeu ne pomnceste, zicand: „Iubid pe vrajmasii
vo$tri, binecuvantad pe cei ce va blestema, faced bine celor ce Wi
va urasc §i rugad-va pentru cei ce va vatama §i va prigonesc"
(Matei 5, 44). Celor ce iubesc pe vrajma§ii lor §i le fac bine,
Domnul le fagaduieste rasplatiri mari, cand zice: „§i rasplata
voastra va ft multa §i ved ft fill Celui Preamalt" (Luca 6, 33).
Noi insa nu facem dupa voia lui Dumnezeu, ci ne supunem
sfaturilor lumii mai mult decat poruncilor Lui. Credem in pro-
misiunile lumii mai mult decat in fagaduintele lui Dumnezeu.
De aceea uram pe vrajma§ii no§tri pana la moarte. Pentru a-i
birui, uneltim ocad, vicle§uguri, clevetiri, prigoniri, ucideri,
rautati mari §i pacate infrico§atoare. Sunt acestea fapte ale
credintei? Nu! Acestea sunt fapte ale credintei imputinate, ca
sa nu zic ale necredintei. Ce faceau Sfintii Apostoli, care aveau
credinta fierbinte in Hristos? Ei, ocarati fiind, binecuvantau;
prigoniti fiind, sufereau; huliti fiind, rugau pe vrajma§ii lor sa
se potoleasca. Vedem din fapte ce fel de credinta a avut
intaiul Mucenic §tefan. Fiind ucis cu pietre, el a plecat ge-
nunchii §i s-a rugat pentru cei care il ucideau, zicand:
„Doamne, nu le socoti lor pacatul acesta! §i zicand acestea, a
murit" (Faptele Apostolilor 7, 60).
» + ^»;+,
250 CAZANIA
'»»%, 13
fe
DUMINICII A 9-A PUPA POGORAREA SFANTULUI DUH 251
i|
*.v*i
(Marcu 16, 16). Imputinarea credintei este credinta nede-
savarsita, putina, rece. Este credinta moarta §i de multe ori
straina §i lipsita de fapte bune, pentru care §i Apostolul lacov
a zis: „Credinta fara fapte este moarta" (lacov 2, 20). m
ihSk. Noi ne miram §i suntem nedumeriti ca nu mai vedem
astazi multimea minunilor pe care le-a fagaduit lisus Hristos
f-J
Mi celor ce cred, spunand: „Celor ce vor crede, le vor urma aces-
'g£g te semne: in numele Men demoni vor izgoni, in limbi noi vor
grai, serpi vor lua in mana §i, chiar ceva datator de moarte de
vor bea, nu-i va vatama, peste cei bolnavi i§i vor pune mainile
§i se vor face sanato$i" (Marcu 16, 17-18). lata insa ca se
■r-%'
lamure§te mirarea §i nedumerirea noastra, pentru ca Domnul
a spus ca aceste semne vor urma numai „celor ce vor crede",
iar nu celor putin-credincio§i. in vremea Apostolilor §i in
veacurile urmatoare, cand muld erau cu adevarat credincio§i,
se faceau in fiecare zi nenumarate minuni. in vremea de
acum insa, sunt foarte putini cei ce au credinta fierbinte §i
infocata; mai tod sunt „pudn-credincio§i". Daca §i in ziua de
■j'- -■*: astazi „vefi avea credinta cat un gidunte de mu§tar, vefi zice
muntelui acestuia: Muta-te de aid dincolo, $i se va muta"
(Matei 17, 20). Deci daca a mcetat multimea minunilor,
i
aceasta s-a intamplat fiindca s-a racit focul credintei. Cand
Sfintii Apostoli au intrebat odata pe Domnul, de ce nu pot
scoate un demon, El le-a raspuns: „Pentru putina voastra
credinta" (Matei 17, 20), adica pentru imputinarea credintei
lor, caci Sfintii Apostoli nu erau necredincio§i, ci inca nu
ajunsesera sa fie desavar§iti in credinta. m
V.yi.
Frati crestini,
w%
Veded, a§adar, ca imputinarea credintei este pricina tutu-
ror rautatilor, iar credinta desavar§ita este izvorul tuturor
,*-f. faptelor bune §i tuturor lucrurilor bune. Dar, oare, poate omul
sa mfierbante credinta sa cea rece? Poate, daca va voi!
Credinta na§te fapta cea buna, iar fapta cea buna mfierbanta fei
credinta. Deci, cre§tine, fii bland, smerit, iubitor de dreptate,
0
B-M
I m
v t-;'.fr''^;--"v^• r^v^r.v■■■'*' ,.^' *&- v'>'" "r*"rf ' v< :♦?-<
t+:v+;t-;
252 CAZANIA
P vecilor. Amin!
«iS
MR
mx
**&
y.
>>tv|ps
4
feffi
p
,-» v -
A;r4 t>
P
.4-TY.V
^ r*. <■
■ rt
v^lMCfeW LywiMl
♦Xv^t
Wh
VM
Qjitmcitlcw a zecea
%7'-'
cla/ja ^Hjo/Hirea ijjfu/itidai Q)a/i
c 17, '/4-2SJ
Zr/Kiti
9 c/xw/Z/n,
9 y
J&
;>t%-4:' w,
*•.:,>; s«yK.
cei lunatici. Oare, care este adevarul? Noi vedem ca cei ce
patimesc de epilepsie patimesc nu numai cand este luna plina,
/s
ci §i in alt timp. Unii dintre ace§tia cad rar, iar altii deseori; unii
cad numai in fiecare saptamana, altii in fiecare zi; iar unii de
mai multe ori intr-o zi. Se vede, deci, ca alta patima era m- •4^
dracirea, care apuca pe unii oameni cand era luna plina, §i alta
este epilepsia, de§i au asemanare. Dar, chiar daca am socoti
ca indradrea aceasta era tot una cu epilepsia, deci o boala
fireasca, nu inseamna ca diavolul nu putea sa chinuie prin acest
fel de boala pe copilul despre care vorbe§te Sfanta Evanghelie
de astazi. Se §tie ca diavolul, cu invoire dumnezeiasca, se face
pricinuitor de diferite boli fire§ti, ca sa chinuie omul. Amutirea
§i orbirea sunt boli fire§ti, dar noi am vazut ca diavolul le-a
pricinuit acestea celui mut §i celui orb, iar lisus Hristos i-a
tamaduit: „Iat3, au adus la El un om mut, avand demon. §i
fiind scos demonul, mutul a gr&it" CM atei 9, 32-33). De altfel §i
boala lui lov, de§i se parea fireasca, era insa ispita §i chinuire
diavoleasca. De aceea, intelepti §i laudafi sunt cre§tinii aceia
care cheama indata, cand se imbolnavesc, nu numai pe doc-
tor, ca sa le dea medicamente, ci §i pe preot, ca sa faca ruga-
ciuni pentru sanatatea lor. Tatal copilului a mai zis catre lisus:
af$ji copilul s-a vindecat din ceasul acela" (Matei 17, 18).
3*? Jii* •
'
5®iies!g!*(«ses8*sgaeea«»^®ssg!*fB8(«se«i«»B^7^ewSfi®P«^g^i!^
$ 1 SI W MWI
5-
0
% S
V\
»i ■ ii
ia
m Q}cuni/uca a zecea
> c/VAfi/it,
y -7
f \j are, pentm ce Sfantul Evanghelist Matei a ar^tat in
L mod deosebit cum duhul necurat il amnca pe eel
lunatic de multe ori in foe §i in apa? Sfantul Evanghelist n-a
facut acest lucru fara rost, ci pentru a atrage atentia asupra
marelui pericol al pacatelor. Doua sunt izvoarele tuturor
pacatelor: mania §i pofta. Orice pacat izvora§te fie din manie, m
-
260 CAZANIA
A
fie din pofta. Prigonirile, vrajma§iile, silniciile, nemilostivirile,
*"■*-: trSdMle, ocarile, clevetirile, b^t^ile, jignirile, rSzboaiele,
uciderile, hulele §i mii de alte mfrico§ate p^cate au ca tata,
mania. Furturile, nedreptatile, du§maniile, desfranarile, be^iile,
lacomia pantecelui §i alte multe lucmri ale intunericului sunt
fiice ale poftei rele. Pe acela pe care diavolul il robe§te, il
arunca de multe ori in foe, adica in pacatele mfocate ale
maniei, §i in apa, adica in mrejele poftei rele.
Dupa Patimirile de pe cruce ale Domnului nostru lisus
m
Hristos, puterea diavolului s-a slabit, dupa cum Insu§i Domnul
f?S
a spus: „Acum este judecata acestei lumi; acum stdpanitorul
lumii acesteia va fi aw neat afard" Qoan 12, 31). intr-adevar, a
M fost scos afara, pentru ca dupa intruparea Domnului Hristos,
tM vrajitorii §i-au inchis gura lor, s-a stins slujirea idolilor, s-au
■mtf' imputinat indracitii §i diavolul nu mai are nicio putere asupra
m acelora carora li s-a vestit Evanghelia. Pentru cei credincio§i §i
induhovnicid s-a deschis u§a Raiului, pe care o incuiase ama-
m
girea diavolului §i s-a inchis gura ladului, pe care el o deschi-
sese. Diavolului i-a mai ramas numai puterea ispitirii. Apos-
tolul Petru zice ca „Diavolul, umbld racnind ca un leu, cdutand
pe cine s& inghM" (1 Petw 5, 8), iar Apostolul Pavel ne in-
& Hristos, puterea diavolului s-a slabit, dupa cum Insusi Domnul
a spus: „Acum este judecata acestei lumi; acum st&panitorul
lumii acesteia va fi aw neat afaid" {loan 12, 31). intr-adevar, a
fost scos afara, pentru ca dupa fntruparea Domnului Hristos,
vrajitorii §i-au inchis gura lor, s-a stins slujirea idolilor, s-au
r.
imputinat indracitii §i diavolul nu mai are nicio putere asupra
acelora carora li s-a vestit Evanghelia. Pentru cei credincio§i §i
induhovniciti s-a deschis u§a Raiului, pe care o incuiase ama- 4:
girea diavolului §i s-a inchis gura ladului, pe care el o deschi-
0
m*: sese. Diavolului i-a mai ramas numai puterea ispitirii. Apos-
tolul Petru zice ca „Diavolul, umhla rZcnind ca un leu, c&utand
m pe cine sa inghM" (1 Petm 5, 8), iar Apostolul Pavel ne in-
deamna §i ne sfatuie§te, zicand: Jmbrdcati-va cu toate armele
m lui Dumnezeu, ca sa puted sta impotriva uneltirilor diavolului.
Cad lupta noastra nu este impotriva twpului §i a sangelui, ci
impotriva incepatoriilor, impotriva stapaniilor, impotriva
stapanitorilor intunericului acestui veac, impotriva duhurilor
mt rautatii care sunt in vazduhuri" (Efeseni 6, 11-12). Acelasi Sfant
M Apostol ne spune ca diavolul are me§te§ugiri, curse §i sageti
infocate §i in viclenia lui ajunge pana acolo ca se preface chiar
in inger al luminii (2 Corinteni 11, 14).
Duh fiind, diavolul poate u§or sa-i imparta§easca omului
indemnurile lui cele viclene §i sa nasca in sufletul acestuia
gandurile cele rele. Mai inainte de a pacatui, el ifi arata pacatul
u§or §i mic, ca sa cazi lesne in el; iar dupa ce pacatuie§ti id
infati§eaza pacatul mare §i greu, ca sa nu te pocaie§ti, ci sa
deznadajduie§ti. Aceasta este una din me§te§ugirile lui, Cand
m wii
Aft
262 CAZANIA
spre latura ta o mie §i zece mii de-a dreapta ta, dar de tine nu
se vor apropia. Insa cu ochii t&i vei privi $i raspkUirea paca-
to$ilor vei vedea. Pentm ca pe Domnul, nadejdea mea, pe Cel
Preainalt L-ai pus sckpare tie. Nu vor veni catre tine rele §i
bataie nu se va apropia de locagul tau. Ca mgerilor Sai va
poninci pentm tine ca sa te pazeasca in toate caile tale. Pe
maini te vor inalta, ca nu cumva sa impiedici de piatra picioml
tau" CPsalmii 90, 5-12). Te temi, omule, de ispitele diavolului
§i e§ti nedumerit pentru ce pricing i-a dat voie Dumnezeu ca
sa te ispiteasca? De vei citi istoria lui lov, se va dezlega nedu-
merirea ta. Vei vedea ca diavolul a cerut intentionat voie de la
Dumnezeu sa ispiteasca pe lov; dupa ce a primit aceasta voie,
el a mtins asupra lui lov toate cursele lui, a uneltit toate me§-
te§ugirile lui, a aruncat toate sagetile cele infocate, §i-a folosit
toate puterile lui impotriva acestuia §i i-a luat toate avutiile.
Drept urmare, lov, dintr-un om foarte bogat, dupa putina
vreme, a ajuns eel mai same. I-a omorat toti fiii §i fiicele, §i eel
cu muld copii, dupa scurt timp, a ramas fara ei. I-a chinuit tot
trupul cu rani dureroase, §i eel ce mai inainte era foarte
sanatos, acum zacea bolnav, plin de rani §i de viermi. I-a tri-
mis pe prieteni sa-i aduca amaraciune, in loc de mangaiere, §i
in loc de ajutor, infmntari. Mai apoi diavolul a silit §i pe femeia
lui lov ca, prin cuvinte de ocara, sa-1 deznadajduiasca §i sa-1
indemne sa huleasca pe Dumnezeu, zicandu-i: „Te pi mereu
in statornicia ta? Blesteama pe Dumnezeu §i mod!" (lov 2, 9).
Dar ce a facut diavolul prin aceasta? §i-a atins scopul sau?
Oare, a gre§it lov? Nu! Ci „in toate acestea, lov n-a pacatuit
deloc cu buzele sale" (lov 2, 10), ne spune Sfanta Scriptura.
Ce a facut, atunci, diavolul? §i-a aratat neputinta sa §i a ramas
.Av* ru§inat, iar lov a primit de la Domnul indoit tot ce avusese
mai inainte (lov 42, 10), a fost slavit in toate marginile
pamantului §i, de atunci §i pana azi, in veac, se mare§te §i se
lauda rabdarea, barbapa, ascultarea §i evlavia lui fata de
Dumnezeu. Pe langa acestea, aflam ca Dumnezeu a dat voie
diavolului sa-i ia lui lov averile §i pe fiii lui §i sa-i vatame
insu§i trupul lui, insa nu i-a dat voie sa-i vatame §i sufletul,
DUMINICII A 10-A DUPA POGORAREA SFANTULUI DUH 263
i pibM mm
\
SI t MlhWN
i
a
*>>
V
I
■ <' '
•♦■,4
A n <r\
U
tv
SI
■* -• r:
Qjcuni/ucw a/ u/txfi/^ezecea
y-T/Kiti
* c/<e£tf/if,
9 7
t.-A5 •.
i
P4
DUMINICII A 11-A DUPA POGORAREA SFANTULUI DUH 265
P|
:
Deci, cand a inceput sS, facS socoteala datoriilor, i-au adus
4i+.
pe un servitor care era dator cu zece mii de taland. Talantul
evreiesc, din vremea Mantuitorului, f&cea 486 de galbeni. Deci
zece mii de talanti msemnau patru milioane opt sute §aizeci
de mii de galbeni. AceastS suma era una foarte mare. Dar ce
asemanare au acestea cu cercetarea dreptilor §i pacato§ilor de
catre Dumnezeu? imparatul care face socoteala datoriilor
servitorilor sai este imparatul imparatilor §i Stapanul a toata
faptura. Acesta, vazand cele ascunse din inimile oamenilor,
cerceteaza §i face socoteala pacatelor fiecaruia. Datornicul este
m
Ss5 pacatosul, caci, precum datornicul este obligat sa intoarca banii
MSi
imprumutati, tot a§a §i pacatosul este dator sa se intoarca §i sa
se pocaiasca pentru pacatele ce le-a facut. §i a zis ca dator-
nicul era dator cu zece mii de talanti, ca sa arate multimea §i
greutatea pacatelor pe care omul pacatos le are fata de in-
."~?s'
gaduitorul §i mult-Milostivul Dumnezeu.
M
- - - -^rK*^iW^''■ -F.''*.;, ^.->^" >- : v •
w*
de aceea ne numim prieteni §i impreuM-slujitori ai Lui, avand
datoria sS slujim Unuia §i Aceluia§i StSpan, lui Dumnezeu.
Dinarul, de care aminte§te Evanghelistul Matei, avea o va-
loare micM. O suta de dinari nu f&ceau nici doi galbeni. Milos-
tivul Dumnezeu a socotit datoria noastrS c^tre Dansul, la zece
m
mii de talanti, iar datoria omului catre alt om, la o suta de di-
nari, pentru ca sS arate prin aceasta cat de mare este datoria
noastra fata de El, in comparatie cu datoria oamenilor fata de
noi. Orice ti-ar datora tie omul, cinste, slujba, bani sau altce-
va, datoria lui nu are nicio asemanare cu datoria pe care o
M datorezi tu lui Dumnezeu.
TG#
'* -j-ti
rj
m
DUMINICII A 11-A PUPA POGORAREA SFANTULUI DUH 269
3^1
i AX*.
Tu, viermele pamantului, nu ierti gre§elile cele mai mici ale
semenului §i fratelui tSu, de§i el se roagS, se c^ie§te §i fSig^-
duie§te indreptare. Ce urmeaza dupa asemenea nemilostivire?
Ascultati ce ne spune mai departe Sfanta Evanghelie:
s
270 TALCUIREA EVANGHELIEI
w
0
WV/V-.v"
A
.4^.
*M
%
i*
Ait,
ii
.v.j
."tp
*Z*'
ftp
li
m
v.-^
jr&.
$}4
:4^
ft;-.
w m
tr
VH;
t':*,
»*<a
SSssfis*:
i .. -, a
iff
m
M MPSI
■i<— &
kja
r
ft*. I
0 r\
&p,
Wy
si
3tt
II
m
:*Z*[ 1
1
m
M
pZ-ti
Jfcstj
M
S;S (jazafua
fc«
Q)a/nmica a/ u/ix/jrezecea
0
c/(f/)a ^/lAHjordrea ^i/a/i/a/fa t/)u/
r^'
f-/)6s/jre'paml/f/ ne/e/tfuw^/Kf^/t/a/^rrti/o/^ noft/vj
igs
fTy'a/i
y c/wt/'/ff,
3 y
&
M
DUMINICII A 11-A DUPA POGORAREA SFANTULUI DUH 273
%0.
m
omomt pe cineva din neamul men, sau s-a dovedit vanz^tor
al vietii mele, atunci ura mea are o pricing trupeascS §i lu-
M
meascM; dar cand urSsc pe fratele meu pentru cS a mustrat gre-
§eala mea, a spus vreun cuvant greu, sau din neluare-aminte
a facut vreo amenintare, sau numai pentru o bSnuiala care s-a I#
n^scut m gandul meu, atunci ura mea nu are nicio pricina. Cel
ce ura§te pe fratele sau, totdeauna dore§te sa-i faca rau, insa
C 7s
de multe ori i§i ascunde vrajma§ia, fiindca se teme sa treaca la
fapta sau nu poate. Altul insa, urand pe fratele sau si fiind pu-
+0
ternic si fara frica, il vrajmaseste si-i face rau, aratandu-i pe fata
m
ura inimii lui si ca ti este vrajmas. De aceea sa fugi, cat poti,
de sagetile lui cele ucigase. Cel mai rau, insa, este acela care
m
iSi ascunde ura in adancurile inimii sale si, fatarnicind priete-
nia, iti pregateste curse ca sa te doboare. Dar ura cu pricina,
ca si cea fara pricina, cu inima, cu fapta, in ascuns sau in orice
chip va fi, indeparteaza definitiv nadejdea mantuirii, pentru ca
ii-;
Legea veche, cu toate prorociile, si Evanghelia sunt intemeiate
te-
pe temelia dragostei. De aceea, niciun lucru nu este bun si nici
nu foloseste la ceva, cand h va lipsi dragostea. „De a? impZrti
toate avutia mea §i de a§ da trupul meu ca s& fie ars, iar dra-
goste nu am, nimic nu-mi foloseste. Dragostea mdelung rabda,
dragostea este binevoitoare, dragostea nu pizmuiegte, nu se
lauda, nu se trufegte. Dragostea nu se poarta cu necuviinta, nu
cauta la ale sale nu se aprinde de manie, nu gandegte raul"
(1 Corinteni 13, 3-5). intr-adevar, orice pacat intuneca dragostea,
dar ura o smulge din radadna. Dupa cum acolo unde lipseste '0%
1
^ u t y* ^ * > 'yy i/t yjyy * t *y l&t-py LA ^
:%-n