CAZANIA Explicatii Biblie La Fiecare Duminica PDF

srr m'fc
© 13
Q 5)
©
%V
4»S
INTRU SLAVA SFINTEI $1 CELEI DE 0 FIINJA,

S.
DE VIAf A FACATOAREI §1NEDESPARJITEI TREIMI f>4
îLV
TALCUIREA
EVAN GHELIILOR
A A
o 51
ÂV
vMZMNII
LA TOATE DUMINICILE
c?
m
LUCRARE PUBLIC ATA CU BINECUVANTAREA i
A PREAFERICITULUI PARINTE
r/ k
DANIEL 0
jm PATRIARHUL BISERIC1I ORTODOXE ROMANE
A 4
m
EDITURAINSTITUTULUI BIBLIC §1 DE MISIUNE ORTODOXA
BUCURE§TI - 2014
L/ A
© A
yA«3
Toate drepturile rezervate
EDITURAINSTITUTULUI BIBLIC §1 DE MISIUNE ORTODOXA
ISBN 973-9332-09-9
.U<r- m
m m.
Ii
Si
■i'W
P
1:^
0 M
M
.-F-V.
(PuvAnt inainte
11
&£
m
m
p iteratura noastra omiletica beneficiaza astazi de un
numar insemnat de caiti continand predici ale imor
i;', ■'»
M autori reprezentativi, in special din randurile ierar- M
M hilor §i profesorilor de teologie. In aceste conditii, oare mai pot fi
considerate actuale Talcuirea Evangheliilor $i Cazaniile la toate du-
minicile, cu o vechime de peste 200 de ani? Da, cartea aceasta nu-
mita pe scurt Cazania1 este §i astazi utila §i actuala, deoarece con-
tinutul celor 57 de omilii exegetice, dublate de tot atatea predici
gMs
tematice, corespunzatoare tuturor duminicilor de peste an, este
unul foarte valoros, fiind o sintezd a talcuirilor patristice la textele m
Sfintelor Evanghelii, exprimate concis §i pe mtelesul tuturor cre- hzx.
m dincio$ilor ortodoc$i.
Importanta cartilor de talcuire a Evangheliilor §i de indrumare
M
a vietii credincio§ilor pe calea mantuirii rezulta si din rolul covar-
Sitor avut in cultivarea unMtii de limM romaneascS. §i de afirmare fit*.
a identitZtH nationale m toate cele trei provincii istorice romane§tL
Mai intai amintim Cartea de invfyZturM, tiparita de Diaconul Coresi,
la Brasov, in anul 1581, Cazania Sfantului Mitropolit Varlaam al
Moldovei (1643), tiparita „pentru toatd semintia romaneascS.",
M
Cheia mtelesului, tiparita de Mitropolitul Varlaam al TTarii Ro-
m
manesti (Bucuresti, 1678) si apoi, lucrarea lui Dositei Filitti, Mitro-
W
■**%.
m
politul jarii Romanesti (1793-1812), care a binecuvantat prima tra- m
m
fe
ducere in limba romana a Chiria codromion ului2 lui Nichifor m
ii
Teotoke (1731-1800) si tiparirea lui in anul 1801, la Bucuresti, mar-
turisind in Predoslovie ca aceasta carte se adreseaza „ tuturor citi-
torilor ce sunt adevarad fd ai Bisericii". Cei doi traducatori ai aces- II
tei carti, calugarii Gherontie si Grigorie (viitorul mitropolit al X^rii
Romanesti, Grigorie Dascalul), spun, in Predoslovia semnata de ei,
ca osteneala lor ii are in vedere pe toti pravoslavnicii crestini, „ cei i
IIk
1
„Cazanie" (slav. Kaâmie): Inviifituri, indemn, povafi.
iwS 2
„Chiriacodromion" (gr, KvpicdcoSpopiov): Parcurs/Itincrariu duminical.
.tS
"toi.
i ^
4 CUVANT INAINTE
fM sag
de pretutindeni, cad slujesc cu limba aceasta romaneascd, nu nu-
mai m vremu rile acestea de acum, ci $i m cele viitoare, m neam $i
neam"3. Cuvinte profetice, pentru ca, nu peste multa vreme, cartea
este intalnita §i in Moldova, unde, peste 10 ani, Mitropolitul Ve-
niamin Costachi binecuvinteaza tiparirea Chiriacodromionului cu
/V 1 • • 1 . -1 I. . < x-_ _ . • , . . __ . -
talcuiri la pericopele din Apostol (Manastirea Neamt, 1811), iar in M
^^ ^ ' - "" * . - - --
Ardeal,' Chiriacodromionul cu talcuiri la Evangheliile
C-7 de peste
± an
apare mai tarziu cu binecuvantarea Sfantului Mitropolit Andrei
§aguna (Sibiu,1855).
China codromion ul lui Nichifor Teotoke tiparit in anul 1801, la
Bucure§ti, a fost reeditat in 1837 de Mitropolitul Nifon al X^bi
Romane§ti. Pe baza acestuia, o editie diortosita a fost publicata in
c anul 1973 de Patriarhul Justinian, iar cea mai recenta editie a fost
publicata in anul 2005, cu binecuvantarea vrednicului de pomenire
Patriarhul Teoctist, la Tipografia Institutului Biblic §i de Misiune al
Bisericii Ortodoxe Romane din Bucure§ti.
+J,*,
Astfel, Cazania a devenit populara §i se remarca prin profun-
zimea talcuirilor la fiecare pericopa sau lectura evanghelica, expri-
mate intr-o forma literara plina de frumusefe, vioiciune §i expresi-
vitate stilistica. Din acest motiv,- de§i in editia prezenta exprimarea
I a fost adaptata lexicului actual, cum este §i firesc, totu§i s-au pas-
trat in buna masura mireasma §i dulceata Jimbii vechilor cazanii",
placuta auzului §i mangaietoare pentru suflet.
§i astazi, Cazania reprezinta, intai de toate, un izvor omiletic
sigur, accesibil $i util pentru o predict pastoral a ziditoare de suflet.
Nu intamplator, pentru fiecare duminica sunt randuite cate doua
modele: unul fiind omilie exegetica la Evanghelie, iar altul predict
tematicd pastorals, folosindu-se metoda alternantei, dar §i a com-
•■ur
plementaritatii. De aceea, avand modelul Cazaniei, in anumite
V-V.
duminici putem folosi, direct sau ca izvor de inspirafie, fie talcuirea
verset cu verset a pericopei evanghelice, adica o clara omilie exe-
geticS, fie o predicS tematicS, dezvoltand una din temele cuprinse
in Evanghelia zilei, pe care o putem adapta, desigur, la realitatile
concrete ale vietii din parohie sau manastire, ori din a§ezaminte
m
biserice§ti filantropice, educationale §i culturale.
In principiu, fiecare slujitor al Altarului §i pastor de suflete tre-
buie sa prezinte la amvon omilii sau predici pe care le-a pregStit
3 Predoslovii transliterate de I. Bianu §i N. Hodo§, m Bibliografie romaneascil veche,

vol. II, Bucure§ti, 1910, pp. 423-424.
zr-r,-\-z
m
CUVANT INAINTE y,*!
w¥
personal, iar Cazania sa constituie doar un izvor principal, de
m
referinta, completat §i cu alte surse, cum sunt omiliile Sfintilor
Paring §i predicile unor slujitori ortodoc§i ai Sfantuiui Altar renu-
Wi
miti: ierarhi, profesori de teologie ori preoti de manastire §i preoti m
de mir, cu vocatie omiletica deosebita. Insa cand preotul nu a reu-
t#!) §it sa pregateasca o predica personala, din cauza unor imprejurari
II
neprevazute, el poate recurge cu folos §i la citirea Cazaniei, ori
Pi poate da binecuvantare ca aceasta sa fie citita de un diacon sau un
cantaret bisericesc, ori de un teolog mirean. Trebuie insa ca ace§tia
^tH m
Us sa aiha o dictie clar&, un ton cald $i o voce naturals, adaptata
s-.
§$
mereu continutului, deoarece receptarea cu folos a unui text citit
depinde, in buna masura, de calitatea lecturii.
?Wi5 Ascultand predica in cadrul Sfintei Liturghii, citita cu evlavie §i
smerenie din Cazanie, ori rostita de la amvon dupa cuviinta, cre-
dincio§ii vor fi mereu „pStrun$i la inimS", precum odinioara mul-
:•«
timile din ziua slavita a Cincizecimii sau a Pogorarii Sfantuiui Duh,
in urma predicii Sfantuiui Apostol Petru (cf. Faptele Apostolilor 2,
37). Aceasta „pStrundere la inimS" inseamna, de fapt, o lucrare a
harului credintei, dupa cum marturise§te, mai tarziu, Sfantul
Apostol Pavel cand zice; „Credinta este din auzire, iar auzirea prin
cuvantul lui Hristos" (Romani 10, 17). Astazi (§i pana la sfar§itul
veacurilor) tod cei ce vor asculta, in sfintele biserici, cu evlavie §i
atentie invataturile izvorate din Sfintele Evanghelii, vor fi patrun§i
de harul dumnezeiesc care ajuta pe cre§tinii traitori §i faptuitori sa
creasca spiritual intr-o sporire a credintei, iar pe cei mai putin
F-r.
ata§ati de sfintele slujbe, sa puna un inceput nou $i bun pe calea
mantuirii. Dupa cum se cunoa§te, scopul principal §i punctul cul-
minant din timpul Sfintei Liturghii este impSrtSgirea clerului §i a
.aKs credincio$ilor mireni cu Trupul $i Sangele Domnului, dar aceasta

este precedata, ca pregatire, de primirea in sublet a Cuvantului
Domnului, prezent m Evanghelia talcuM de predicator. In acest
m
»« sens, Parintele Dumitru Staniloae vorbeste de prezenta lui Hristos
nu numai in Sfantul Potir, ci $i prin alte forme care tin de spatiul
sacru al Bisericii §i anume: „prin cuvintele Sale din Evanghelii, sau
cele rostite de preot, primite cu crediigS prin rugSciuni; prin cuvin-
8^4
tele §i gesturile rostite $i sSvapite de preot la ierurgii $i Taine'd.
^ i-
4
Detalii, In vol. Spiritualitete $i comuniune In Liturghia OrtodoxS, Ed. Institutului Biblic
$i de Misiune al Bisericii Ortodoxe Romane, Bucure^ti, 2004, pp. 174-175.
£*$£.
CUVANT INAINTE
m A§adar, citirea Cazaniei, dimpreuna cu celelalte forme ale

transmiterii sau imparta§irii Cuvantului lui Dumnezeu, are menirea
de a lumina $i int&ri credinta, dar §i de a face simfita prezenfa
haded a iubirii lui Hnstos m inimile ascuMtonlor. Din acest motiv,
eel ce sluje§te Cuvantul lui Dumnezeu trebuie sa fie mereu m stare
de veghe $i de pregdtire spirituald, urmand indemnul Sfantului m
S
Apostol Pavel catre episcopul Timotei: „Ia aminte la tine insud §1
la mvdtdturd; stdruie m ea, edei, fdcand aceasta, §i pe tine te vei
mantui, §i pe cei care te ascultd" 0 Timotei 4, 16).
In incheiere, dorim sa exprimam bucuria de a oferi slujitorilor Si*.
Sfintelor Altare, din tara §i din diaspora, o noua editie, acum ilus- m
PI
txata color, a Cazaniei indatinate, aratand astfel recuno§tinta §i pre-
lii? tuire memoriei ostenitorilor mainta§i in traducerea §i tiparirea Cazaniei.
De asemenea, exprimam aprecieri deosebite pentru actualii dior-
r:-^ m
tositori, redactori §i tipografi de la Institutul Biblic §i de Misiune
Ortodoxa al Patriarhiei Romane, care au contribuit la aparitia aces-
tei editii noi a Cazaniei in anul mantuirii 2014.
'*.tV-' ii
Ne rugam Preasfintei Treimi sa binecuvinteze pe toti slujitorii %
Ht
»*■»
amvonului, care vor prepii dupa cuviinta aceasta carte omiletica
IK traditionala, precum si pe toti drept-maritorii crestini, care vor as-
culta cu evlavie si vor implini cu ravna invataturile ei duhovnicesti!
ss?
>•«
m
.-OK: Wk
V
M
rtiV
fe
f DANIEL
w
PATRIARHUL BISERICII ORTODOXE ROMANE
M
M®
it
m
.-4 -:v. m
Bucure§ti, la sarbStoarea Sfintilor Ma/tin Brancoveni, 16 august 2014
te m
# M
ji
%
1®
i
nitfiTO midiM
,V.-'
||
m
m *--JL
B
m <s \
■\ m
m
M
i
M M
il W&
i
i'Pi
Pi £S$
s is
fef
m
il
It
II
te4 ill
S/alciurea cô a/uj/t e/iei M
«
sfe4ri
tfiu/f u/iicii ^Bchsli/or
w%
m
ft fSJoa/p /, i-'/yJ
M
i Sfivitl c/'eftini, *0.
^3 J
m J vanghelia ce s-a citit astazi cuprinde toatd taina cea mare -M
St?,
O a na§terii celei fara de ani din Tatal a Fiului §i Cuvantului m
1 M
i| lui Dumnezeu §i randuiala cea dumnezeiasca §i negraita a
Si«
5>r4
"'4>. Intruparii Domnului lisus Hristos din Sfanta Fecioara. Deci,
fe noi vom ruga pe Datatoml de lumina, Dumnezeul eel fara de
mceput §i Tatal Domnului nostru lisus Hristos, sa ne trimita de
sus iluminarea Lui, pentru talcuirea cuvintelor evanghelice ce
1 ne stau inainte, iar voi, prin luare-aminte §i evlavie, sa va mal-
tati mintea la ascultarea invataturii credintei celei de suflet
mantuitoare.
„La mceput era Cuvantul" (Joan 1, 1). ad

*u*.
&S&
Prin cuvintele „la mceput", Evanghelistul loan a aratat
m
inceputul eel fara de mceput, adica pe Dumnezeu Tatal, iar m
it'it
p
8 TALCUIREA EVANGHELIEI m
Wit
k
M
prin cuvantul „ era" arata ca n-a fost niciodata o vreme in care
Vfrif6. Fiul lui Dumnezeu sa nu fi fost, ci ca dinainte de veci El s-a

nascut din Tatal §i ca impreuna cu Tatal El este dinainte de
veci. Precum nu s-a vazut vreodata raza de soare fara lumina
-
M soarelui, tot a§a nici Fiul n-a fost vreodata fdra de Tatal, ci M.
rmpreuna, in acela§ici timr^
timp, Tot^ ci. ysimpreuna,
Tata, §i in^ m in Clci
acela§i timo
timp,
Fiu,, ^precum3§i raza -§i lumina
- X ' in ^ acela§i timp,
sunt impreuna,
ft*.
raza, §i impreuna, m acela§i timp, lumina, lisus insu§i martu-
M
rise§te despre Sine, zicand: „Credeî Mie ca Eu sunt mtru Tatdl
IT$i TatZl mtru Mine" (loan 14,7 11).
§i pentru ce a numit evanghelistul pe Fiul lui Dumnezeu
„Cuvant" §i nu „Fiu", zicand: „La mceput era Cuvantul"? L-a
numit „Cuvant" §i nu „Fiu", ca nu cumva, auzind cineva vor-
1— 1 ^ /-> M ^ TCJ t <-1X X-. ^-W-A ♦-x >^1 O /O of-yr* oi oX /^\ X /-«X
bindu-se de „Fiu", sa se gandeasca omene§te §i sa creada ca
aici se intampla tot a§a ca §i la na§terea fiilor oamenilor. Ase-
manare are Fiul lui Dumnezeu mai degraba cu cuvantul mintii
omenesti. Din mintea noastra, fara de patima §i fara mijlocirea
vremii, iese cuvantul; din Dumnezeu §i Tatal, fara de patima
§i mai presus de vreme, se na§te Fiul. Cuvantul mintii, in gura
noastra, se face graitor; Fiul lui Dumnezeu, in pantecele
Fecioarei, trup S-a facut. Cuvantul graitor se aude si se scrie;
Fiul lui Dumnezeu facandu-Se Om, S-a auzit, S-a vazut si cu-
d -:" noscut S-a facut. Pentru aceasta „Cuvant" a numit evanghelis-

tul pe Fiul, ca sa arate nasterea cea adevarata din Tatal, sa
binevesteasca despre fiinta Fiului, sa arate unirea cea mai pre-
m
A; ^
Wi< sus de timp a Fiului cu Tatal si sa pregateasca sufletele as-
cultatorilor pentru dumnezeiasca invatatura a intruparii Fiului
lui Dumnezeu. Deci, prin aceste cuvinte: „La mceput era Cu-
vantul", inteleptitul de Dumnezeu evanghelist, invatandu-ne tSSf1
pe noi aceste mantuitoare invataturi, continua zicand II
Qi Cuvantul
„§i rînrantiil era
/=>r<3 la
la Dumnezeu"
Tinmn&'r&n" (Joan
(Tnctn 1,
1 1).
14
>s<
Prin aceste cuvinte ne arata deosebirea persoanei Fiului
^ .v-l • - v.- 1 _V -1^.1
de aceea a Tatalui, invatandu-ne ca altul este Tatal §i altul este
Fiul dupa ipostas, de§i sunt una dupa fiinta §i fire. Sa se m-
Sineze, dar, ereticii care tagaduiesc cele trei persoane ale
Preasfintei Treimi, spunand ca numai una este persoana
Jk*i
m e
DUMINICII PA§TILOR & /■»
ten
Dumnezeirii, care se arata uneori ca Tatal, alteori ca Fiul §i

alteori ca Duhul Sfant, pentru ca zicand evanghelistul „Cu- M
0s-;
m
vantul era la Dumnezeu", a aratat lamurit cele doua persoane:
pe a Fiului prin cuvintele „Cuvantul era" §i pe a Tatalui prin
i Mi
cuvintele „era la Dumnezeu". §i, pentru ca pana acum a
. *• -."Hi amintit de doua ori de „Cuvantul", fara ca sa arate cine este 0$
■iti* m
Acesta, a adaugat indata:
m
„§i Dumnezeu era Cuvantul" (Joan 1,1).
Wk „Cuvantur' despre Care el vorbe§te ne mcredinteaza ca
va'
este Dumnezeu. Cu aceste cuvinte el a pus in inimile credin-
cio§ilor temelia cea dintai a dreptslavitoarei credinê §i a astu- w
pat gura cea hulitoare a ereticilor, care zic ca Fiul §i Cuvantul
lui Dumnezeu nu este Dumnezeu. lar, pentru ca sa intipa-
reasca §i mai mult in cugetele noastre aceasta cereasca inva- 0.
S
> -n
tatura §i sa sadeasca aceasta dumnezeiasca credinta in adancul
sufletelor noastre, repetand cuvantul, evanghelistul zice iara§i:
„Acesta era mtru mceput la Dumnezeu" (Joan 1,2).

M „Cuvantur\ anume Fiul lui Dumnezeu si Dumnezeu, P
?=•?=
if-, „Acesta era mtru mceput la Dumnezeu", adica dinainte de veci
§i impreuna pururea vietuitor. „Era mtru mceput la Dumnezeu"
nu cu chip supus, precum sunt cei zidih, ci ca Acela ce are
tm
4-S"
M stapanire peste toata zidirea. „Era mtru mceput la Dumnezeu",
nu ca un sfant sau ca un inger, care prime§te in dar, de la
Dumnezeu, stapanirea §i puterea, ci ca Fiu al lui Dumnezeu §i
ii Dumnezeu dupa fire, avand stapanirea §i atotputernicia ca §i
Tatal Sau, dupa cum ni se arata prin cuvintele ce urmeaza:
.'clA' „Toate prin El s-au f&cut; ?i El nimic nu s-a

f&cut din ce s-a f&cut" (Joan 1, 3).
lata, iubih cre§tini, cat este de mare stapanirea §i puterea

Fiului lui Dumnezeu! „Toate", adica cerul §i pamantul §i ma-
rea; „Toate", adica ingere§tile oranduiri, cate sunt mai presus
de cer: scaunele, heruvimii si serafimii; incepatoriile, arhan-
ghelii si ingerii. „Toate" cate sunt vazute si nevazute s-au facut
prin Insusi Fiul lui Dumnezeu. Dar, auzind cuvintele „prin
\4
0KCT9w.~~.-~-~- wp — — —
M
10 TALCUIREA EVANGHELIEI
|
;f: . I
El s-au facut", sa nu intelegeti ca Dumnezeu Tatal a folosit pe
Fiul Sau, la facerea lumii, precum stapanul pe sluga ori
Ivt: ■ me§terul pe ucenic.
Dupa cuvintele „Toate prin El s-au fZcut; $i f&rS. El nimic
ff-ti
nu s-a fUcut", evanghelistul a adaugat §i cuvintele: „din ce s-a
f&cut", ca sa nu socotim cumva ca si Duhul eel Sfant s-a facut
prin Fiul si deci ca Duhul Sfant ar fi si El facut si zidit, ca si
celelalte fapturi. Preasfantul Duh este nezidit si nefacut El este
Dumnezeu dupa fire,. purcezand
^ din Tatal, si impreuna Ziditor
cu Tatal si cu Fiul, dupa cum graieste psalmistul: „Cu cuvan-
tul Domnului cemrile s-au intMt §i cu duhul gurii Lui toatd.
puterea lor" (Psalmul 32, 6). Dupa ce, prin aceste cuvinte,
dumnezeiescul evanghelist ne-a aratat pe Fiul si Cuvantul lui
+-
Dumnezeu atotputernic §i Facator al tuturor fapturilor, el ne
infati§eaza mai departe chipul Dumnezeirii lui Hristos,
spunand:
Jntru El era viata §i viata era lumina oamenilor"

(loan 1, 4).
ii ' ll
Ne arata, deci, ca Fiul si Cuvantul lui Dumnezeu, fiind
dintru inceput
mceput Facator
Eacator deae viata si Izvor
tzvor alai vietii
viepi si Viata
viata insasi,
rii=> viata al
este datator de ol fiitmror n(^]r^r vii. Moise, descriind zidi-
tuturor celor 7idi-
rea trupului omenesc de catre Dumnezeu, zice: „Atunci, luand

Domnul Dumnezeu l&ranS. din p&mant, a f&cut pe om §1 a
suflat in fata lui suflare de viata. $i s-a Dcut omul fiint& vie"
i". ^ f (Facerea 2, 7), adica omul s-a facut viu si insufletit, ceea ce
inseamna ca prin insuflarea lui Dumnezeu omul a luat suflet
cuvantator, datator si de cuvant si de viata. Aceasta viata „era
IS
lumina oamenilor", pentru ca numai sufletul are partea cea
cuvantatoare, iar cuvantul este lumina, care povatuie^te §i
m
WXXX ^XV.
lumineaza pe om spre XX X ^X ^
mtelegereaV, XX binelui §i
yx a raului. lata,
-, dar,7
cum viata este lumina oamenilor. Dar „Viata" mai este Insusi
Fiul si Cuvantul lui Dumnezeu, Care a zis despre Sine: „Eu
sunt invierea §i viata" (loan 11, 23), pentru ca, inviind din
mopi, a inviat firea cea cazuta in pacat a oamenilor si a daruit
omului viata cea vesnica. Dar acest Fiu al lui Dumnezeu este
♦-<*
DUMINICII PA§TILOR 11
m
il
§i Jumina oamenilor", dupa cum El Insu§i zice: „Eu sunt Lu-
.t-v*-
mina lumii" (loan 8, 12), adeverind ca este „Lumina cea ade-
B
v3rat%, Care lumineaza pe tot omul, care vine m lume" (loan m
1, 9). De aceea, evanghelistul arata, in continuare, cum lu-
W4
creaza lumina aceasta, zicand:
m
c: •„ • i
„§i
775- lumina
—y lumineazd
— in intuneric y§i intunericul nu
a cuprins-o" (loan
n oujpmis-u yiuiui 1,
±, 5)
oj.
Dar care este intunericul acesta? Pacatul se nume§te intu-

neric, fiindca intuneca mintea omului §i-i rape§te lumina cu
vantului dumnezeiesc. In acest intuneric al pacatului erau oa-
m ;v
m menii cazuti, inainte de Intruparea Fiului lui Dumnezeu, dupa
cum ne spune §i Apostolul Pavel, zicand: „Altadata erafi mtu
neric, iar acum suntetf lumina intru Domnul" (Efeseni 5, 8). lar
cand a binevoit Dumnezeu sa trimita pe Cel Unul-Nascut Fiul
Sau in lume, „Poporul care statea in intuneric a vazut lumina
mare" (Matei 4, 16), lumina adevaratei cuno§tinte de Dumnezeu,
lumina dreptei credinte, lumina faptelor nefatarnice. Aceasta
lumina lumineaza pana astazi prin cuvintele Evangheliei, in
intunericul inimilor noastre. „§i mtunericul nu a cuprins-o",
adica, intrupandu-Se, Fiul lui Dumnezeu a luat asupra Sa ne-
putintjele noastre §i S-a facut intru toate asemenea noua, „ispi-
#■
tit intru toate dupa asemanarea noastra, afard de pacat' (Evrei il
4, 13). Intunericul, adica pacatul, n-a cuprins §i n-a pumt sa se
atinga de lumina, adica de Hristos, „Care n-a savar§it niciun
pacat, nici s-a aflat viclegug in gura Lui" (1 Petru 2, 22 cf. Isaia
53, 9). Deci, invatand acestea despre Dumnezeirea Fiului lui
Dumnezeu, evanghelistul duce mai departe cuvantul despre
intruparea lui Hristos, astfel:
„Fost-a om trimis de la Dumnezeu, iar numele lui

era loan" (loan 1, 6).
el
Evanghelistul 1-a numit pe loan „om trimis de la Dumnezeu".
Mare este vrednicia aceasta de „om trimis de la Dumnezeu']
De aceea, cuvantul lui este vrednic de crezare, invatatura lui
m m
■,j;»/>i¥ ki.'t4f*.»*:'',■ •,-< ^-■!■ • <.•>;•■ •;' •.- «.•_» <,>,<■>■'■->i.' • V+ ,v;» ►.i.-f-- ' »_♦ i t » »j+.».,.t,fe*,vt-.«-.<-
12 TALCUIREA EVANGHELIEI ——
J . _ • _ ^ 1__* A.)* -VT_ 1 1 • ,1 _

v
"
adev^rata iar ■ ~ lui sfantil,
viata " ■" ~
Numele "■ ne arata harul pe care
lui
1-a luat de la Dumnezeu,i pentm ca Joan" inseamna in limba
A " . . . , m
evreiasca „plin de bar". Dar pentru ce a fost trimis loan?
n ^
„Acesta a venit spre m&rturie, ca s2 mArturiseascd
s
despre LuminZ, ca tod % creadd prin el" (loan 1, 7).
ss
a p
loan a venit din pustie m cetati §i in ora§e ca sa marturi-
seasca despre Lumina, adica despre Fiul lui Dumnezeu. Dar ce
trebuinta avea Stapanul §i Facatorul tuturor de marturia supu-
sului Sîi? lisus Hristos era Dumnezeu §i Om. Pentru aceasta,
taina cea mare §i neinteleasa a Intruparii Lui avea trebuinta de
marturie, nu numai cereasca, ci §i pamanteasca. Ingerii, din
*T*r cer, au marturisit despre Dumnezeirea Lui, aducand Sfintei
Fecioare bunele vestiri ale zamislirii, aratandu-se §i vorbind cu
losif, pogorandu-se ca o oaste numeroasa asupra pe§terii din
u Betleem, poruncind pastorilor, povatuind prin stea pe .magi,
slujind lui lisus Hristos §i binevestind mironositelor Invierea
'
Lui. Dumnezeu TatSl a marturisit, din cer, despre Dumnezeirea
Lui, la apa lordanului, zicand: „Acesta este Fiul Men eel iubit"
(Mate! 3, 17), ca §i in muntele Taborului cand a strigat, cu glas
luminat: „Acesta este Fiul Meu Cel iubit, m Care am binevoit;
$ V
pe Acesta ascultati-L" (Matei 17, 5). Au marturisit pentru pu-
terea Dumnezeirii Lui cele patm stihii: pamantul, cutremuran-
-4
du-se §i deschizandu-se; marea, ca §i cum ar fi fost uscata,
cand a umblat pe ea; 1 aerul, prin
; oprirea vanturilor; focul, prin
Jik
intunecarea soarelui. Pana §i demonii au marturisit despre
Dumnezeirea lui lisus, strigand §i graind: „Ce ai Tu cu noi, $Qf-.
lisuse, Fiul lui Dumnezeu?" (Matei 8, 29) Era trebuinta deci §i
de marturia oamenilor, fiindca lisus era nu numai Dumnezeu,
ci §i om. De aceea au marturisit despre Dansul toti prorocii,
au marturisit bolnavii prin tamaduire, indracitii prin izbavire §i
mortii prin invierea lor; dar inaintemergatorul a marturisit mai
mult decat toti oamenii despre Hristos. Zamislindu-se din
mama batrana §i stearpa, s-a inchinat lui Hristos, saltand in
pantecele maicii sale; L-a aratat pe lisus cu degetul, zicand:
„Iat3 Mielul lui Dumnezeu!" (loan 1, 36); a botezat cu botezul
pocaintei, al pregatirii credintei in Cel ce avea sa vina dupa

dansul, adica in Hristos lisus; a propovaduit cum a vazut ce-
M
rurile deschizandu-se §i Duhul eel Sfant pogorandu-Se peste
lisus. A marturisit §i prin cuvant si in tot chipul despre Dum-
nezeirea lui lisus Hristos, pentru ca toti, prin marturia lui, sa
creada ca Hristos este Fiul lui Dumnezeu. Deci, acestea inva-
tandu-ne pe noi graitorul de Dumnezeu evanghelist, ne arata p
apoi, mai departe, parerea ce o aveau unii despre loan, f*
zicand:
fesss
m „Nu era. el Lumina, ci ca s& mMuriseascZ despre
0.
LuminZ" (Joan 1, 8).
'&. ii
V?v
Multi dintre cei care §tiau minunea zamislirii §i a na§terii
lui loan, minunandu-se de viata lui ingereasca, credeau ca el
rf este Mesia eel a§teptat. De aceea, evanghelistul smulge w*i
1 aceasta parere din radacina, invatand cu mare glas ca; Lumina
M
ce se a§tepta, adica Hristos, nu era loan, ci el era trimis ca sa &
marturiseasca despre Hristos, deoarece:
m
„Cuvantul era Lumina cea adev&rati, Care lumi-
8^ m
neaz& pe tot omul care vine in lume" (Joan 1, 9). >p4,
§i ingerii lumineaza pe oameni, cum au luminat pe 2a-

haria, tatal Mergatorului inainte, pe losif, logodnicul Fecioarei, m
§i pe multi altii. §i oamenii lumineaza pe alti oameni, precum
Petru a luminat pe Corneliu §i ceilalti Apostoli pe toti cei ce
y
au crezut. §i ingerii §i oamenii, randuiti sa invete pe oameni,
4m
ii lumineaza, luand luminile lor de la Dumnezeu, ca sa le dea
altora; insa „Lumina cea adevaratZ", adica Fiul §i Cuvantul lui fM
Dumnezeu, neluand de la nimeni, ci din Sine insu§i avand Wk

h*J.
$*1 lumina, lumineaza ca un Ziditor, semanand in noi puterile prin
r%
care ne facem cuvantatori, intelepti §i cinstitori de Dumnezeu.
Daca Fiul lui Dumnezeu Jumineazd. pe tot omul ce vine in
lume", cum au ramas neluminati atatia oameni? Dupa cum
soarele i§i intinde razele stralucitoare peste toti, dar nu toti se
lumineaza, pentru ca orbii raman neluminati, neputand sa
vada lumina, tot a§a §i Dumnezeu varsa peste toti harul Sau
v
T<?. V.
'i'P'yrCt'UiK-'
*%&
M
M
$6*. 14 TALCUIREA EVANGHELIEI
ytt#;
m
SI
em
?^t; mantuitor, dar nu toti se fac binecinstitori, pentru ca cei vicleni
se intorc
mrorc de
ae la
ia luminarea
mminarea Lui;
uui: §i,
si. precum
crecum plugarul
Diuuarui arunca
aruncS
If
-V... ^ V .-1 . . .. _ ... • 1.
s^manta in toate partile tarinii, dar ea rode§te numai acolo
unde pSmantul este bun, tot a§a §i Dumnezeu seaman^ in
s~\+-y-\ <:semintele
orice om > ^♦-v-v < ✓~«-i-i ♦-> i'—vr'4-*
s^k cuno§tintei §i /-* /Tix r/^ *n 111 t < sAsi-**
adevarului, i i ♦-v-v^ in
dar numai
aceia care au inima curata i§i dau roada lor. Acestea ni le arata >t'4
W£ m
mai departe Sfantul Evanghelist, prin cuvintele:
-
„in mine em $i
„In lume $1 lumea prin
pun Elm s-a f&cut,
racui, dar
oar lumea
mmea m
11
nu L-a cunoscut Intm ale Sale a venit, dar ai S£i nu L-au
primit" (Joan 1, 10-11).
r A.
Dupa cum lumina soarelui este peste toata fata pamantu-
'
lui, dar orbii nu o vad pe dansa, tot a§a nu toata lumea L-a cu-
M
noscut pe Hristos. El era in lume, de la zidirea ei, ca Dumnezeu
nemarginit §i ca Acela Care este pretutindeni. Hristos, ca ^4
Dumnezeu, era in lume dintru inceput, pentru ca printr-Insul
s-a facut
f&cut lumea, m
in care a venit apoi ca Om, cand S-a intrupat
mtrupat
s din Sfanta FecioarS, S-a nSscut §i cu oamenii impreuna a
_
vietuit. Prin cuvintele Jn lume era §i lumea prin El s-a facut",
se intelege toata zidirea, dupa cum ne arata insa§i Sfanta
Scriptura prin aceste cuvinte: „Nu era cu anevoie mainii Tale
atotputernice, care a zidit lumea din nimic" (Jnlelepciunea lui
Solomon 11, 17). Prin cuvintele ..dar lumea nu L-a cunoscut",
_ ^ v ^ _ _ • _ ^ _ _1__
se inteleg oamenii, insa nu toti, pentru ca, §i mai inainte de a
m Se intrupa Fiul lui Dumnezeu, dreptii §i sfintii barbati au
rnnnsnit taina
cunoscut tairm intruparii
Tntnin^rii T.ni
Lui. Dp iirppii Domnul
De aceea, Dnmrml nnstm
nostru c\ 7i.«;
a zis
despre Avraam: „Avraam, padntele vostru, a fost hucuros sZ 5<w.
hi*.
i->. m
vada ziua Mea §i a vazut-o §i s-a bucurat" (loan 8, 56), iar
despre David, a zis: „Caci insu§i David spune in Cartea
Psalmilor: «Zis-a Domnul Domnului meu: §ezi de-a dreapta
Mea»" (Luca 20, 42). Asemenea §i prorocii, de la Samuel, pe
rand, toti au vestit, cu mult inainte, Intruparea Domnului. „Ai
Sai" sunt socotiti toti oamenii, fiindca toti sunt zidirea lui
Dumnezeu,7 dar mai mult iudeii se socotesc ai Sai,7 fiindca din
neamul lor este Hristos, dupa trup, §i fiindca multi, §i din iudei
§i din alte neamuri L-au primit, crezand intru numele Lui.
m
m
w §/ celor caft i-au primit, care cred m numele Lui, le-a .4'-g
dat putere cas&se facd fii ai lui Dumnezeu" (Joan 1,12). Sis*
Cuvintele „ celor cafi" ne spun cS ori israeliti, ori elini, ori

m barbari, ori robi, ori slobozi, oamenilor din orice neam, de M
m
orice varsta §i din orice dregatorie §i stare, care L-au primit pe
0
Hristos, ca pe un Dumnezeu, §i au crezut ca El este Mantui-
torul lumii, Je-a dat putere ca s3 se facZ fii ai lui Dumnezeu".
Omul, dupa pacatul lui Adam, a ajuns pacatos §i vrajma§ al lui
Dumnezeu §i numai moartea Unuia-Nascut Fiului lui Dumnezeu
w
a impacat pe om cu Dumnezeu, pentru ca sangele §i apa care
0 au ie§it din coasta Manmitorului Hristos au sfintit pe om §i l-au m
*<%> m
facut fiu al lui Dumnezeu. Cei ce au crezut in Domnul nostru
m
lisus Hristos, dar n-au primit dumnezeiescul Botez, nu sunt fii 1
■i%'
fe.
si® ai lui Dumnezeu. Pentru credinta lor in Hristos insa, au pu-
terea §i dreptul sa se faca fii ai lui Dumnezeu numai atunci m
4-iv?
cand, spaiandu-se prin dumnezeiescul Botez de pacatul stra-
mo§esc, se vor invrednici sa se uneasca cu lisus Hristos, deoa-
'0.
rece „cafi in Hristos v-ati hotezat, in Hristos v-atf imbrdcat"
■ys*
(Galateni 3, 27), spune Sfantul Apostol Pavel. lar pentru ca sa
nu socotim cumva ca prin cuvantul „fii" s-ar putea intelege o
9p
| na§tere trupeasca, evanghelistul adauga:
„Care nu din sange, nici din dorin# trupeascd, nici

P mV
din doiint& bdrMteascd, ci de la Dumnezeu s-au
>*.<■;
nZscut" (loan 1, 13).
Ace§ti fii nu s-au Mscut deci trupe§te, cum se nasc oa- m

menii din oameni, ci s-au nascut de la Dumnezeu prin cre-
S dinta §i prin harul dumnezeiescului Botez. Na§terea acestor fii
!«
nu este trupeasca §i omeneasca, ci duhovniceasca §i dum-
nezeiasca. Cand Petru a crezut, a auzit de la Domnul: „Fericit
0 e§ti, Simone, fiul lui lona, cS. nu trup $i sange p-au descoperit
S'S de aceasta, ci Tat&l Meu Cel din cemri" (Matei 16, 17). Pentru
aceasta ne invata Sfanta Evanghelie, in continuare, zicand:
Yit.
w M
■ • — n
„§i Cuvantul S-a fecut trup $i S-a s2l2§luit mtre noi

$i am vZzut slava Lui, slav& ca a Unuia-N&scut din
Tat&l, plin de har $i de adev&r" (Joan 1, 14).
„Cuvantul S-a fZcut trup", adica Cel Unul-Nascut, Fiul §i Cu-

vantul lui Dumnezeu, S-a intrupat, iar cei ce au crezut intr-Insul
s-au invrednicit sS se faca fii ai lui Dumnezeu. „Cuvantul S-a
fZcut trup" ne arata ca nu numai cu sufletul omenesc, ci §i cu
+-4*11
trupul \111 S-a
C o unit
11if- Fiul
il lui
111i Dumnezeu,
11 i smerindu-Se nemasurat.
irol" De
obicei, Sfanta Scriptura mtelege prin trup pe om, cand zice:

„C£tre Tine tot trupul va veni" (Psalmul 64, 2), sau „Sa binecu-
vanteze tot trupul numele eel sfant al lui" (Psalmul 144, 21).
Aceste cuvinte scripturistice arata ca prin trup se intelege m-
treg omul, cu sufletul §i trupul. Deci, „Cuvantul S-a facut trup"
m
deoarece, ramanand neschimbat S-a unit cu firea cea ome-
neasca; fiind Dumnezeu desavar§it, S-a facut §i Om desavar§it,
m
avand cele doua firi, atat pe cea dumnezeiasca, cat §i pe cea
omeneasca, mtr-un singur ipostas, neschimbate §i neameste-
cate, intrucat nici Dumnezeirea nu S-a prefacut in umanitate §i
1
A4
nici umanitatea in Dumnezeire. Acest inteles curat evanghelis-
tul 11 arata, cand zice: „§i Cuvantul S-a facut trup §i S-a sZfaJuit
intre noi". Deci altul este eel ce S-a sala§luit, adica Dum-
nezeirea, §i altul este sala§ul, adica firea cea omeneasca. Dar
ce sa infelegem prin cuvintele „Plin de har si de adevZr"? Ceea
ce a inteles msu§i evanghelistul cand a marturisit:
m
m „$i am vdzut slava Lui, slavd ca a Unuia-Ndscut din
Tafal" (loan 1, 14).
'Wr'
Cand a vazut Evanghelistul loan slava lui lisus Hristos, a
cunoscut ca slava Lui nu era ca slava sfintilor, ci, fara mdoiala,
o „slavd. ca a Unuia-NZscut din Tafal", dupa cum spune
Sfantul Apostol Petru, atunci cand zice: „Pentru c& noi v-am
adus la cuno$tinfa puterea Domnului nostru lisus Hristos $i
venirea Lui nu luandu-ne dupS. basme me§te§ugite, ci fiindcS.
am v&zut slava Lui cu ochii no$tri. C&ci El a primit de la
Dumnezeu-Tafal cinste §i slavd. atunci cand, din mfatimea
r-'*.
m DUMINICII PA§TILOR 17
slavei, un glas ca acesta a venit c&tre El: «Acesta este Fiul Meu
&K eel iublt, intru Care am binevoit*. §1 acest glas noi 1-am auzit
pogorandu-se din cer pe cand eram cu Domnul m muntele eel
sfant" (2 Petru 1, 16-18). Deci atunci, de fatS fiind, a v^zut §i
Evanghelistul loan slava Lui, cand Domnul S-a schimbat la fa^
in muntele Taborului, cand fata Lui a stralucit ca soarele, cand
hainele Lui s-au fetcut albe ca lumina, cand Moise §i Hie au stat
inaintea Lui, cu toata smerenia, §i cand Tatal din cer a martu-
Vv^
risit: „Acesta este Fiul Meu Cel iublt, in Care am binevoit"
{Mate! 17, 5). Slava Lui i-a mai fost aratata cand a vazut stihi-
ile supunandu-I-se, demonii izgonindu-se, ingerii slujindu-I,
bolnavii tamaduindu-se §i mortii sculandu-se. in vremea Pati-
milor, cand a stat langa crucea Domnului, el a vazut slava Lui,
cand soarele s-a intunecat, catapeteasma Templului s-a rupt,
pamantul s-a cutremurat, mormintele s-au deschis §i mortii au
inviat. A vazut slava lui Hristos cand a venit la mormant, mai
te.4 inainte decat Petru. lar cand L-a vazut pe lisus inviat din morti
§i pe Toma atingandu-I mainile §i coasta, a cunoscut ca
aceasta slava nu era o slava omeneasca, ci slava Unuia-Nascut
Fiu al lui Dumnezeu. Pentru aceasta, El a §i marturisit din toata
inima, zicand: „$i am v&zut slava Lui, slavSt ca a Unuia-NZscut
din Tatdl". De§i era de ajuns aceasta marturie, el nu se multu-
me§te numai cu ea, ci aduce §i marturia lui loan Botezatorul,
1 zicand:
ACiZ
i* Joan m&rturisea despre El $i striga, zicand: Acesta
era despre Care am zis: Cel care vine dupd mine a fost
#4
inaintea mea, pentru cd mai inainte de mine era" (Joan
1, 15).
Hristos, ca Dumnezeu, este mai inainte §i mai intai decat

loan, iar ca om este dupa dansul, fiindca S-a nascut cu §ase
luni in urma lui. Cu adevarat minunata este marturia Inainte-
mergatorului §i asemenea celei a evanghelistului, adeverind ca
Hristos este Dumnezeu §i Om. §i, aducand evanghelistul
aceste doua marturii, pe a sa §i pe a Sfantului loan Boteza-
torul, se intoarce iara§i la menirea Cuvantului, zicand:
w- m
„§i din plin&tatea Lui noi tofi am luat, $i har peste

f
#:« ■*ip
har" (Joan 1, 16).
lisus Hristos avea pliMtatea harului §i adevarului, §i din

plinStatea aceasta, adic^ din izvorul eel prea desSvarît §i pu-
SB rurea curgStor al dumnezeie§tilor haruri, noi toti, cei ce am

'5fri.>f
crezut intr-insul, am luat dumnezeie§tile haruri. Pe langS
aceasta, am luat „§i har peste har", adica peste harul pe care
v>%..
1-am pierdut prin pacatul stramo§esc, am luat harul Mantui- S®
dw.
ft torului, care ne-a adus noua din nou infierea, primind harul
i?-P
IS
Evangheliei, al Legii celei noi, in locul vechii Legi. §i iata cum
m
evanghelistul ne arata §i pricina pentru care harul Evangheliei
covar§e§te harul Legii vechi: m
pg aK
i „Pentni c2 Legea prin Moise s-a dat, iar harul ?i
adev&rul au venit prin lisus Hristos" (loan 1, 17). i-t-V
il §i Legea lui Moise a fost har, fiindca §i pe aceasta Dumnezeu
APS; a dat-o oamenilor, din a Sa iubire, pentru povatuirea faptelor

bune §i pentru pregatirea primirii Evangheliei; ea a fost msa
w*
*0. un har vremelnic. Evanghelia este har fiindca a dat-o Man- M
tuitorul lumii, din multa Sa mila; ea este msa un har adevarat
m >*■ >0
!*&■- §i ve§nic. Este har Legea lui Moise, dar nu desavar§it, nepu- ft-
Wsl
•=Kî tand sa mantuiasca pe cei ce vin la dansa. Este har Evanghe-
t5^
|2
lia, insa un har cu totul desavar§it, care mantuie§te pe cei ce
II
cred, a§a cum ne-o spune insu§i Domnul, cand zice: „Cel ce
va crede $i se va hoteza se va mantui" (Marcu 16, 16). De
aceea, in locul harului vremelnic, care nu putea sa mantu-
s^.;
iff-*! iasca, §i care s-a dat prin om, am primit Evanghelia, harul eel m
adevarat, eel desavar§it si mantuitor, care ni s-a daruit noua
prin Insusi Stapanul tuturor si Dumnezeu, Domnul nostru lisus
m
Hristos, Caruia se cuvine slava, cinstea si inchinaciunea in
jfilK
vecii vecilor. Amin!
t-.-
1
®} fen
'M
m
Jr ? %
tf«iwiw
UZ
ISS
'0 IB
1
m. ^Sfc*> II
m
Wk ym:
■0
a V
Mr-
P
p
'-" -5
m
feJi IS
M
r^,
Gaza/u a
It#
Vw
G)amiacci( *Sa<sti/ar
I# }
es/jre/&a/\/sa/o.'/7
fQ)es/j
V-4
Z/ia// a'Cftmi,
a -êl dintai har §i izvorul tuturor celorlalte haruri, din

K_J cate a primit neamul omenesc, prin venirea Fiului lui
Dumnezeu, este harul infierii noastre prin Sfantul Botez. Din
pricina pacatului stramo§esc, noi toti ajunseseram vrajma§i ai
0 lui Dumnezeu §i lipsiti de fmparatia Lui cea cereasca. Fiul lui
m Dumnezeu, facandu-Se Om, a êrs, prin moartea Sa, pacatul

+
'. stramo§esc §i a nimicit vrajba dintre Dumnezeu §i om. impa-
a'®
cand pe om cu Dumnezeu, 1-a facut din nou fiu §i mo§tenitor
al Imparatiei Sale celei vesnice. „Caci dac3, pe cand eram vr&j-
ma§i, ne-am impdcat cu Dumnezeu, prin moartea Fiului SMu, cu
&
fU<
' "rr.- fi''"
^■7-„
20 CAZANIA
■+»
afar mai mult, imp&cati Rind, ne vom mantui prin via fa Lui"
g
(Romani 5, 10), zice Apostolul Pavel; afundandu-ne in scalda-
toarea Sfantului Botez, mgropam acolo pe omul eel vechi, al
p^catului, §i, innoindu-ne, ne imbrac2.m cu omul eel nou, m
de pScat, care este Hristos, pentru cS ne spune Apostolul

Pavel: „Cafi m Hristos v-afi botezat, in Hristos v-afi §i imhrZcat"
M t iv
(Galateni 3, 27). Acesta este un har ce ni s-a dSruit nouil „nu
■7^; din faptele cele intru dreptate, s2var§ite de noi, ci dupa a Lui
mdurare, prin haia na$terii celei de a doua §i prin innoirea
Duhului Sfant" (Tit 3, 5). Cu adevlrat mare este haml acesta!
FSra el niciun har dumnezeiesc nu putem primi, fiindca numai
11,
% prin acesta ni se dau noua toate celelalte hamri ale lui Dumnezeu.
Dar ajunge, oare, numai acest har pentru mantuirea noastra?
Insu§i Apostolul Pavel, care zice ca „prin har suntetf mantuid"
(Efeseni 2, 3), ne spune ca Dumnezeu „va rZsplati fiecaruia
dupa faptele lui" (Romani 2, 6). Harul s-a dat noua, insa noi
suntem mantuiU numai daca se va uni cu el §i voinfa noastra,
spre savar§irea faptelor celor bune. Despre har §i despre
m
faptele cele bune scrie acela§i apostol: „Caci harul mantuitor al
lui Dumnezeu s-a aratat tuturor oamenilor, mvatandu-ne pe
noi sa lepadam faradelegea $i poftele lume§ti §i, in veacul de
acum, sa traim cu intelepciune, cu dreptate §i cu cucernicie"
(Tit 2, 11-12). Prin aceasta noi invatam ca, pentru mantuirea
i w
noastra, se cuvine sa facem numai fapte bune, in toate zilele
C-/ viefii noastre. In zilele sfantului post, care a trecut, unii cre§-
tini, infranandu-se de la faptele cele rele, au postit, s-au rugat, s ■7
au privegheat §i au savar§it §i alte lucruri placute lui Dumnezeu.

incepand cu ziua de astazi insa, odata cu incetarea postului,
unii dezleaga §i fraul rautatilor §i se dedau la imbuibarea pan-
tecelui, la befie, la jocuri, la fapte fara randuiala, la cuvinte
V, '>
urate, la osandiri §i la alte lucruri nedrepte §i faradelegi. O,
mare nedreptate §i infrico§at pacat! Sarbatoarea, care trebuie
IS sa fie prilej de fapte bune, unii o schimba in prilej de pacat. 11
St
P O, fratilor! Dumnezeu a randuit sarbatorile ca sa ne lasam
intr-insele de lucrarea mainilor §i sa lucram cele ale sufletului, is
invatandu-ne: „âse zile sa lucrad, iar ziua a §aptea este ziua
odihnei, adunare sfanta a Domnului: nicio munca sa nu faced;
hfii
|%- W£
aceasta este odihna Domnului m toate locuintele voastre" (Le-

vidcul 23, 3). Aceasta este legea lui Dumnezeu, randuita pen- m
tm sarbatori: depaitarea de tot raul trupesc §i savar§irea fap-

telor bune. Dar noi mcetam lucrarea mainilor §i, lenevindu-ne
0
de lucmrile sufletului, facem voile trupului nostru. Noi a§tep-
tam sarbatorile ca sa mcetam lucrarea mainilor §i sa ne daruim
pe noi in§ine nu la lucmrile sufletului, ci la lucmrile farade- W-:*'
legii. O, cre§tinilor, ne in§elam! Acest fel de sarbatori nu-1

iube§te Dumnezeu, ci-§i mtoarce fata Sa de la ele. „S3.rbatonle
voastre sunt pentru Mine o povara" (Isaia 1, 14), spune
Dumnezeu, prin prorocul Isaia, iar prin prorocul Amos ne
spune: „ Urat-am, dispretuit-am praznuirile voastre $i nu simt
nicio placere pentru sarbatorile voastre" (Amos 5, 21).
Cand Dumnezeu a randuit evreilor sa savar§easca sarba-
m toarea cea dintai §i cea mai mare, a Pa§tilor, a voit ca ei sa

fuga, mai intai, din Egipt: „Dupa aceea Moise $i Aaron au in-
M
trat la Faraon §i au zis catre dansul: «A§a graie$te Domnul
Dumnezeul lui Israel: Lasa pe poporul Meu, ca sa-Mi faca sar- m
batoare m pustie!»" (lesirea 5, 1). Pentm ce sa sarbatoreasca in
pustie §i nu in Egipt? in Egipt era tulburare §i necuratie. In Egipt
era robia lui faraon. Deci Dumnezeu ne pomnce§te sa plecam
§i noi, ca evreii din Egipt, cand savar§im sarbatoarea, fugind de
tulburarea patimilor noastre, departandu-ne de poftele §i dul-
cetile tmpesti §i alungand de la noi robia satanei. Evreii, venind
pentm sarbatorirea Pa§tilor in pustie, intai s-au izbavit de robie,
au baut apoi apa cea din piatra, au mancat mana cea cereasca,
m s-au taiat imprejur §i apoi au sarbatorit sarbatoarea Pa§telui.
Cre§tine! Cand sarbatore§ti, vino §i tu in biserica, aceasta pustie,
cum a numit-o prorocul, zicand: sunt fiii celei parasite"
sij--*
t:-; (Isaia 54, 1), fiindca pustie era mai inainte de tot haml lui
Hristos. Dezleaga legatura pacatului tau §i bea ca samarineanca MS
u*, apa cea vie, adica invatatura Evangheliei, ce izvora§te din pia-
tra care este Hristos. Taie toata pofta ta cea rea §i imparta§e§te-te
cu mana cea adevarata, adica cu Tmpul §i Sangele Manmi-
My
tomlui nostm lisus Hristos. A§a sa sarbatore§ti orice sarbatoare
'0
sfanta, adevarata §i dumnezeiasca, pentm ca sfant este
Dumnezeul nostm §i sfinte sunt sarbatorile Lui. m
ll
w> fe
22
-±± CAZANIA —
,'V,
%&. fee
% Sarbatoarea Dumnezeului nostru Cel adevarat inseamna
nu numai nelucrarea mainilor, ci §i nelucrarea pacatului. Niciun
lucm trupesc sa nu faced mtr-insele, „nicio muncS. sS. nu
faced" (Levitic 23, 3). De incetati lucrurile mainilor voastre,
incetad §i rautatile, ca in zi de sarbatoare, cum invata Apos-
tolul Pavel, cu bun chip sa umblati, „nu in ospefe si in betii,
nu in desfranZri §i in fapte de ru$ine, nu m cearta §i in pizmd."
(Romani 13, 13). Sa ne mdeletnicim cu lucrurile cele duhov-
nice§ti, folositoare sufletului, a§a cum ne invata acela§i dum- m
m nezeiesc apostol, zicand: Jar roada Duhului este dragostea,
bucuria, pacea, mdelungZ-rZbdarea, bundtatea, facerea de bine, H
m
credinta, blandefea, mfranarea, curjia" (Galateni 5, 22-23).
Dumnezeu voie§te sa ne veselim cu adevarat duhovni-
p.
ce§te in zilele de sarbatori, zicand: „§i sa te veseleji m sar-
batoarea ta: tu, fiul tau §i fiica ta, robul tau §i roaba ta, levitul
J strainul, orfanul §i vaduva, care sunt in cetaje tale" (Deu-
a
teronomul 16, 14). Dar de care veselie este vorba? De veselia
cea fara de pacat, adevarata §i duhovniceasca; de bucuria §i sa
veselia pe care le aduc faptele cele bune. Rugaciunile, canta- i!?9
rile, citirile psalmilor, talcuirea dumnezeiestilor Scripturi, citi-
P
rea cartilor biserice§ti, sfatuirea cea duhovniceasca, mila de
saraci §i alte savar§iri de fapte bune, acestea sunt veselia cea
adevarata; acestea fac o adevarata sarbatoare bineplacuta lui
Dumnezeu; acestea sunt mirosul de buna mireasma a sarba-
torilor, pentru care a zis Dumnezeu: „ Dam rile Mele, darile
Mele, jertfele Mele cele intm miros cu buna mireasma, ingrijid
-
sa Mi se a due a la sarbatorile Mele" (Numerii 28, 2). Deci in
chipul acesta sa ne sarguim, o, frafilor, sa sarbatorim aceasta
purtatoare de lumina zi a Sfintelor Pa§ti §i pe celelalte sfinte
sarbatori, cum ne invata dumnezeiescul apostol, zicand: „ Vor-
bid intre voi in psalmi §i in laude $i in cantari duhovniceji,
laudand $i cantand Domnului, in inimile voastre" (Efeseni 5,
19), pentru a ajunge, din aceste sarbatori vremelnice, la sar-
batoarea cea plina de veselie §i ve§nica a Imparatiei Domnului
nostru lisus Hristos, Caruia I se cuvine slava §i stapanirea, in
M
its
m^piHpâ wm
_
V--*?
■:?
A.'- ■
m
n 00
'iv-'
II
0%%
m
m
M
I#
m
0,
wm/ucu m
if 'M
m .04
f000/120, /J-S-/J
c/y'atl coeM/'/u, 1
XI
^ y^nvierea din morti a Domnului §i Mantuitorului nostm
lisus Hristos ne incredinteaza, mai mult decat orice
't.W alta dovadS, cS, El este Fiul lui Dumnezeu §i IzbSvitorul a toatS m
■Vxp:
lumea. ludeii, ca unii ce nu cred in Hristos, r^staimScesc pro-
rociile despre Dansul, sustinand, socoteaH, cS unele pri-
vesc pe losua fiul lui Navi, altele pe Solomon, iar celelalte pe
altii. Minunile cele preasHvite, de la z^mislirea lui Hristos
pana la moartea §i ingroparea Lui, ei socotesc ca sunt aseme- U0.
nea cu cele ce s-au facut de catre Moise, Hie ori Elisei. Dar,
pentru Invierea cea din morti a lui Hristos, neavand un cuvant
impotriva §i negasind nicio asemanare potrivita, alearga la ta-
gaduire. lata de ce au §i dat arginti ostasilor care pazeau mor-
yxa
$0.
SBIIhrswsbb . | - -
m ty\
4X*
24 TALCUIREA EVANGHELIEI —
nuiniul lui lisus, ca sa minta §i sa spuna ca ucenicii L-au furat

din mormant. Din pricina aceasta, Domnul nostru lisus
Hristos, vrand sa ne incredinteze de fnvierea Sa cea din morti,
a dat pentm dansa multe dovezi dumnezeie§ti §i omene§ti.
Dintre acestea, cele mai de seama sunt cuprinse in Evanghelia
de astazi. A§adar, iubitii mei cre§tini, cu luare-aminte §i cu
evlavie sa le ascultati pe acestea, ca sa va puteti invrednici de
aceea§i fericire cu cei care nu au vazut invierea Domnului, ci
numai auzind, au crezut.
JKS Ifcfc
lata ce ne spune Sfanta Evanghelie de astazi:
.i-ir
*>M „§i Rind sear2, in ziua aceea, mtaia a s&pt%manii, §i M*;
u$ile Rind mcuiate unde erau adunaR ucenicii de Rica
iudeilor,' a venit lisus $i
_ a stat in mijlocul
* lor §i
_ le-a zis:
Pace vou&!" (loan 20, 19)
I&.T,
^■'-4 „Ziua cea dintai a sZpt&manii"
— este ziua in care a inviat
Domnul lisus §i de aceea ea se nume§te de noi cre§tinii „2iua aM
Domnului" sau „duminica". In aceasta zi a duminicii, in care a m
avut loc invierea, seara, dupa apusul soarelui, a venit Domnul
nostru lisus Hristos §i a intrat in casa ale carei u§i erau incuiate
§i unde erau ucenicii adunati, temandu-se de iudeii care-i pri-
goneau. Dar pentru ce a venit seara §i pentm ce a intrat fara
sa deschida u§ile? Apostolii, de frica iudeilor, se adunau mai
cu seama seara in salasul lor. Pentm aceasta lisus a venit
A'^:
seara, ca sa-i afle pe toti adunati. A intrat, u§ile fiind incuiate
VV
§i fara sa bata la u§a, ca sa nu-i tulbure §i sa nu-i mfrico§eze
pe ucenici, §i mai ales ca, vazand ei minunea, sa creada in
invierea Lui cea din morti, iar noua sa ne arate ca El vine intot-
im
-t'b
M' it* deauna la acei oameni care tin incuiate u§ile casei sufletului
lor, ca sa nu intre in el pacatul. Dar, avand tmp omenesc, cum
a trecut Domnul Hristos prin u§ile incuiate? Tot a§a precum a
trecut §i prin pantecele Sfintei Fecioare, nestricand fecioria ei;
precum a umblat §i a trecut marea, neafundandu-Se in adanc;
precum a facut atatea minuni nenumarate, cu atotputernicia
Dumnezeirii Sale. „§i a stat in mijlocul lor", pentm ca toti cei
ce se gaseau imprejur sa-L vada fara nicio opreli§te, atat pe El,
m,
**}■
l -:- ^ - »
DUMINICII SFANTULUI APOSTOL TOMA 25
•■vi
cat §i mainile §i coasta Lui; „a stat m mijlocul lor", ca sS arate M
ca iubeste pe toti deopotrivS, ca poarta grija deopotriva pen- m
tru tod §i ca deopotriva voie§te mantuirea tuturor. „§i a zis lor:
•>'-+
Pace vou3!", pentru ca pacea a desavar§it-o El, venind in lume.
A stricat peretele eel din mijloc al vrajbei §i a impacat pe om
cu Dumnezeu, „C3ci El este pacea noastrZ, El care a fMcut din
M cele doua - una, surpand peretele din mijloc al desp^piturii"

(Efeseni 2, 14). De aceea, a§a cum cantau ingerii, cand S-a
nascut El in lume: „Slav£ intru cei de sus lui Dumnezeu $i pe
pZmant pace, intre oameni bunavoire!" (Luca 2, 14) tot a§a,
cand a inviat din mortl, a zis catre ucenicii Sai: „Pace voud!".
„§i, zicand acestea, le-a ardtat mainile $i coasta Sa.

Deci s-au bucurat ucenicii vdzand pe Domnul" (Joan
$'%
20, 20).
Le-a aratat mainile, pentm a vedea semnele piroanelor; le-a

aratat coasta, pentm ca sa cunoasca impungerea sulitei §i sa
*J
creada ca Cel ce sta in mijlocul lor este El, Cel ce a patimit, s-a
pironit §i a fost impuns cu sulita in coasta. Le-a aratat mainile
ca pe ni§te organe ale zidirii, iar coasta ca pe un izvor al man-
tuirii. Deci aratarea acestor madulare era ca un glas care zice:
Veded voi, ucenicilor, aceste maini pironite? Acestea sunt cele
care au zidit pe om! Veded voi aceasta coasta ranita? Din ea
au curs sangele §i apa, leacurile mantuitoare ale omenirii. Mai- m
nile lui Adam s-au intins spre mancarea rodului pomului oprit;
mainile acestea s-au intins §i pironit pe lemnul de osanda al
4^ cmcii. Femeia care a fost zidita din coasta lui Adam, fiind
in§elata de §arpe, a pacatuit; coasta aceasta, fiind impunsa cu
sulita, a vindecat pacatul. Dupa ce au vazut §i au cunoscut
ucenicii pe Domnul, inima lor s-a umplut de bucurie mare, a§a
cum le spusese Mantuitorul lisus Hristos, mai inainte de Pa-
PI
tima Sa, zicand: „Dar iara$i vS. voi vedea $i se va bucura inima
WQ
voastra §i bucuria voastrZ nimeni nu o va lua de la voi" (loan
16, 22).
„Atunci lisus le-a zis iar2§i: Pace vou2! Precum

M-a trimis pe Mine Tat&l, v2 trimit $i Eu pe voi" (loan
20, 21). .V-'-V
De ce lisus, §i inainte de patimile Sale, a dat ucenicilor SSi

pacea Sa, zicand de doua ori: „Pace v3 las vou&, pacea Mea o 5+^
dau vouZ" {loan 14, 27) §i, dupa Inviere, de asemenea: „Pace
Ms:
vou%" §i iara§i „Pace vouZ'? Noi, de multe ori, avem pace cu
m
aid oameni, dar cu noi m§ine ducem razboiul patimilor noas-
tre. Pentru aceasta lisus a repetat darea pacii, pentru ca tod cei
p ce credem intr-fnsul sa ne impacam nu numai cu semenii m
no§tri, ci §i cu sufletlil nostru, cu trupul nostru §i cu cugetul
nostru. Dupa ce lisus a inarmat pe ucenicii Sai cu arma cea
puternica a pacii impotriva a tot razboiul, i-a trimis pe ei la
t; -i
!âv m
propovaduire in toata lumea, zicand: „Precum M-a trimis pe
Mine Tatal, vZ trimit §i Eu pe voi". Cu adevarat mare, slavita, dum-
TfvV- nezeiasca §i cereasca este misiunea apostolica! Precum Tatal,
A : •■ m
»-V eel mai inainte de veci, a trimis pe Fiul Sau eel Unul-Nascut in
lume, tot a§a §i Fiul lui Dumnezeu a trimis acum pe ucenicii
Sai in lume. Dar cum L-a trimis Tatal pe Fiul Sau? Cu toata sta-
panirea §i puterea, precum Insu§i a marturisit, zicand: „Toate
Mi-au fost date de cZtre Tatdl Meu" (Matei 11, 27). Cu putere
© §i stapanire au fost trimi§i §i purtatorii de Dumnezeu apostoli.

De aceea vindecau pe cei neputincio§i, goneau pe demoni,
inviau pe cei mord, faceau slavite minuni §i, prin invatatura
lor, au ca§tigat lumea. De ce a trimis Tatal pe Fiul? „Sa bine-
^-;t
vestesc saracilor", spune Domnul lisus. „M-a trimis sa vindec
pe cei zdrobid cu inima; sa propovaduiesc robilor dezrobirea
§i celor orbi vederea; sa slobozesc pe cei apasati si sa vestesc
anul placut Domnului" {Luca 4, 18-19). lar in alt loc, zice:
„Caci n-a trimis Dumnezeu pe Fiul Sau in lume ca sa judece
lumea, ci ca sa se mantuiasca prin El lumea" {loan 3, 17). A§a-
>$? dar pentru aceasta au fost trimi§i si purtatorii de bar apostoli,
P?
>. ca sa propovaduiasca bunele vestiri de mantuire, sa intoarca
lumea din inselaciune si sa ierte pacatele oamenilor. §i, deoa-
rece numai puterea Prea Sfantului Duh dezleaga legaturile
pacatelor, Hristos,
w .
DUMINICII SFANTULUI APOSTOL TOMA 27

—— ———
„Zicand acestea, a suflat asupra lor §i le-a zis: Luati

Duh Sfant! CZrora vetf ierta p&catele, le vor R iertate, §i
c&rora le veR Rne, vor R Rnute" (Joan 20, 22-23).
Puterea aceasta a fagaduit-o, de asemenea, ucenicilor §i

atunci cand a zis: „Adevarat graiesc vouM: Oricate veR lega pe
pamant vor fi legate §i m cer, $i oricate veR dezlega pe pamant M
vor fi dezlegate §i in cer" (Matei 18, 18). Dar haml Sfantului
Duh 1-a dat Domnul Hristos apostolilor, numai dupa invierea
Sa, cand a suflat asupra lor §i a zis: „LuaR Duh Sfant! Carora
* * lie 1
veR ierta pa ca tele, le vor fi iertate; §i carora le veR Rne, Rnute
it
vor fi", iar prin apostoli, Hristos da acela§i har tuturor urma-
§ilor Lui, adica arhiereilor celor dreptslavitori §i preotilor celor
binecinstitori. Aceasta indoita putere a aratat-o graitorul de
■»r
Dumnezeu Pavel Apostolul, scriind catre corinteni: Jn numele
ip
Domnului nostru lisus Hristos, adunandu-va voi §i duhul meu,
cu puterea Domnului nostru lisus Hristos, sa daR pe unul ca
acesta Satanei, spre pieirea trupului, ca duhul sa se mantuiasca
in ziua Domnului lisus" (1 Corinteni 5, 4-5). Dar de ce lisus
Hristos a suflat asupra lor? Fiindca tot prin suflare dumne-
zeiasca a luat §i omul sufletul sau; „§i a suflat Dumnezeu in
fata lui suflare de via fa $i s-a facut omul fiinta vie" (Facerea
2, 7). Sufletul omului a fost insa omorat de pacatul neascultarii
protoparintilor fata de porunca lui Dumnezeu. Deci a suflat 0
i'f-
asupra lor, pentru ca sufletul omului, cel omorat de pacat, sa-1
invieze iara§i §i sa-1 faca primitor de harul Prea Sfantului
— —^ ^ - - - - ~
Duh, ca sS. arate cS. El este Ziditorul, Cel ce a suflat in fata
omului §i i-a dat suflare de viat^ §i Cel ce a zidit atunci pe 'F-yfy.
ram Ar<^lciQi este qi
om Acela§i §i cj m im na
acum, nrl innoie§te sufletul
cand cnhl^fiil r^mnhn"
omului.
m
w.
Jnsd Toma, unul din cei doisprezece, cel numit
Geamdnul, nu era cu ei cand a venit lisus" (loan 20, 24).
*0
Doisprezece apostoli a avut Domnul lisus; singur luda, V;:4r'
dupa vinderea Domnului, a cazut din demnitatea apostoliei.
Erau deci numai unsprezece apostoli cand a inviat Hristos din
morti. Cu toate acestea evanghelistul a zis „unul din cei doi-
sprezece" §i nu din cei unsprezece, pomenind numarul cel
■»2>jl^^-->i.'k;fvv,J&* h^ki^lhkJki^'i^ *^*:&z&-f*-'
tS
dintai al apostolilor. In vremea Patimilor Domnului, toti uce-

nicii au fugit §i s-au risipit, iar Toma, despîtindu-se atunci de
apostoli, se afla mca in locul unde s-a ascuns. §i, fiindcS Toma
nu s-a aflat de fat# cand a venit lisus,
M
„Deci au zis lui ceilalfi ucenici: Am v&zut pe

tr$
.♦pCfs Domnul! Dor el le-a zis: Dac3 nu voi vedea, m mainile
Lui, semnul cuielor, ?i dac& nu voi pune degetul meu
m semnul cuielor, $i dac% nu voi pune mana mea m
coasta Lui, nu voi crede" (loan 20, 23).
Ucenicii i-au povestit lui Toma cS au vSzut pe Domnul cu

mainile, coasta §i semnul piroanelor. Dar Toma, care a vSzut
oameni inviafl din morti: pe fiica lui lair, pe flul vaduvei din
Nain §i pe LazSr eel mort de patru zile, de ce nu-i crede pe
apostoli? El dore§te sa vada §i sa atinga, pentru ca propova-
duirea lui sa aiba toata incredintarea, sa maituriseasca §i sa
propovaduiasca in lume nu numai ca a auzit, ci §i ca a vazut
§i a atins pe Hristos, dupa Inviere. Drept aceea, lubitoml de
oameni, Cel ce incearca inimile, cunoscand dorinta cea sfanta
a lui Toma, ca sa-1 convinga pe dansul §i impreuna cu dansul
§i pe toata lumea, dupa opt zile a venit din nou la ucenici.
„§i, dup& opt zile, ucenicii Lui emu iai3$i inZuntm, §i

Toma em impreunZ cu ei. §i a venit lisus, u§ile Hind incuiate,
§i a stat in mijlocul lor $i a zis: Pace vou2!" (Joan 20, 26).
Fiindca aratarea cea dintai a Mantuitorului a fost in ziua

duminicii, tot in ziua duminicii S-a aratat §i a doua oara, ca
aratarea Lui sa fie intru toate asemenea cu cea dintai §i Toma,
vazand asemanarea aratarilor Domnului, sa nu aiba nicio pri-
cina de necredinta de aici inainte. De aceea, Domnul Hristos
<« „Apoi a zis lui Toma: Adu degetul tJu incoace §i

vezi mainile Mele $i adu mana ta ?i o pune in coasta
Mea; §i nu fi necredincios, ci credincios" (loan 20, 27).
Domnul nostru lisus Hristos, ca sa-i arate lui Toma ca pe

toate le §tie, ca un Dumnezeu cunoscator de inimi, il cheama
DUMINICII SFANTULUI APOSTOL TOMA
sS atinga mainile §i coasta Sa, ca sS-i arate ca este gata sa sufere

toate pentm mantuirea unui singur suflet. Mariei Magdalena nu i-a
dat voie sa-L atinga cu mainile, dupa inviere, fiindca ea nu se
curatise mca prin harul Sfantului Duh, pe care 1-au primit cei ce
au crezut, dupa inaltarea Mantuitorului la Tatal. De aceeea i-a
■Wj spus ei ca ,,/nca nu M-am suit la TatS.1 Meu" (loan 20, 17), dar pe 0%
Toma, eel ce cauta dovada fnvierii din morti §i se invrednicise
mai mainte de harul Sfantului Duh, cand a fost facut apostol, il
cheama §i tl mdeamna sa se atinga, zicandu-i: „Adu-ti degetul tau
incoace §i vezi mainile Mele; $i adugi mana ta §i o pune m coas-
ta Mea"; apoi 1-a sfatuit: „§i nu fi necredincios, ci credincios!".
IS €}
„A rdspuns Toma $i I-a zis: Domnul meu $i
Dumnezeul meu!" (Joan 20, 28)
Cata asemanare are marturisirea lui Toma cu marturisirea

I'S lui Petru, cand a zis: „Tu e§ti Hristosul, Fiul lui Dumnezeu
Celui viu" (Matei 16, 16). Amandoi deopotriva marturisesc
w
omenitatea §i Dumnezeirea lui Hristos. Amandoi marturisesc
cele doua firi ale Mantuitorului, Care este Dumnezeu §i Om.
Dupa ce Mantuitorul nostru 1-a incredintat pe Toma, intinde
facerea de bine a Proniei Sale dumnezeie§ti §i la cei care nu
L-au vazut, nici nu L-au atins, §i totu§i au crezut in Invierea Lui
cea din morti, prin cuvintele:
3'^
„Pentm cd M-ai vdzut, ai crezut Fericiti cei ce n-au

vdzut $i au crezut!" (Joan 20, 29)
Toma, ai crezut pentm ca M-ai vazut; ti-am aratat mainile

Mele si coasta Mea si le-ai atins: „Fericiti cei ce n-au vazut $i
au crezut!". Zicand Domnul aceste cuvinte, n-a lipsit de feri-
cirea aceasta pe cei ce L-au vazut si au crezut si nici n-a zis
macar ca aceia sunt mai fericiti decat acestia. Mai mainte de
invierea Lui din moiti, a fericit pe apostoli, fiindca L-au vazut
pe El si minunile Lui, zicandu-le: „Dar fericiti sunt ochii vo§tri
ca vad §i urechile voastre ca aud. Cad adevarat graiesc voua
ca mulf proroci $i drepti au dorit sa vada cele ce privif voi,
Si n-au vazut, §i sa auda cele ce auziti voi, $i n-au auzit" (Matei
13, 16-17). Ca nu cumva sa socotim ca sunt fericiti numai cei
KC*'*""*- ^ ^
5KK
ce L-au v^zut pe lisus §i au crezut §i ca sa arate ca toti cei ce i

V/>
n-au vazut §i au crezut sunt vrednici de aceea§i fericire, a zis
lui Toma: „Fericiti cei ce n-au vazut §i au crezut!". Dar cum m
Is s-au aratat semnele piroanelor §i ale sulitei in tmpul eel ne-
stricacios al Domnului, §i cum a fost atins de Toma trupul eel
nestricados? Acestea s-au facut cu pogoramantul §i puterea lui
Dumnezeu, pentm mcredint;area invierii Lui celei din moiti.
„Deci §i alte multe minuni a fecut lisus maintea

ucenicilor S2i, care nu sunt scrise m cartea aceasta"
Wi (Joan 20, 30).
Este vorba aici de minunile savar§ite dupa Inviere, numai

inaintea ucenicilor Sai, nu §i despre cele savar§ite inainte de
ps
inviere, atat in fata ucenicilor, cat §i inaintea altor oameni. loan
nu aminte§te in Evanghelia sa de minunile savar§ite de lisus dupa
Invierea Sa din morti, in fata ucenicilor Sai, cum amintesc ceilalti
m
evangheli§ti. Evanghelistul Matei ne aminte§te de cutremurul eel
mare si de ingerul eel purtator de lumina, care a rasturnat piatra
de pe usa mormantului; Evanghelistul Luca aminteste de convor-
birea sa cu Hristos, dupa ce a inviat, cand lisus mergea cu el si
Cleopa spre Emaus, spunand ca le tinea ochii lor, ca sa nu-L
cunoasca pe El, si apoi S-a facut nevazut dinaintea lor. Evan-
ghelistul loan n-a sens despre aceste minuni. Au fost si alte multe
minuni, care nu s-au scris de niciunul dintre evanghelisti, cum
arata in alt loc Sfantul loan msusi, prin aceste cuvinte: „Sunt §i
alte multe lucruri pe care le-a facut lisus si care, daca s-ar fi scris
cu de-omanuntul, cred cd lumea aceasta n-ar cuprinde capile ce
s-ar fi scris" (loan 21, 25). Dar acestea de ce le-a scris?
%
©
Jar acestea s-au scris, ca sa credefi cd lisus este
Hristosul, Fiul lui Dumnezeu, $i, crezand, sO. avefi viatO.
in numele Lui" (loan 20, 31).
Deci acestea s-au scris ca sa credem ca lisus este Hristos,

Fiul lui Dumnezeu si noi, cei ce nu L-am vazut si am crezut,
■+£ef
0i Si astfel, mantuindu-ne Jn numele Lui", sa dobandim viata cea
fericita si fara de moarte, neincetat rugandu-L cu credinta tare
Si cu inima curata: Doamne lisuse Hristoase, Fiul lui
Dumnezeu, mantuieste-ne pe noi. Amin!
m
mu\ mm\
rs;
>?%' *>
'•■» :•> v+i*:
Ta M
-v>v r
•dtg
l|
Ciaza/tia
t/)ft/t H/HcaiJJcuiUf/af.
f&es/w crec/Z/i/dJ X-;
S/VKl/t Cf&iti/U,
are este puterea credintei §i minunate sunt damrile

ei! ViatS fara de moarte §i imparStie ve§nica ne
daruie§te nou^ credinta, pentru cS zice Sfanta Evanghelie:
„Crezand, sS. avetf viata in numele Lui" (loan 20, 31), iar in alt
loc: „Cel ce va crede $i se va boteza, se va mantiii" (Marcu 16,
16). Sfantul Apostol Pavel ne invata, zicand: „ Crede m Dom-
nul lisus $i te vei mantui tu $i casa ta" (Fapte 16, 31). Este de
ajuns numai sa creada omul ca sa se mantuiasca? Dumne- m
zeiasca Evanghelie zice: „Fiul Omului va sa vina intru slava
Tatalui Sau, cu mgerii Sai; $i atunci va rasplati fiecamia dupa
-..,,,. 'S&
32 CAZANIA
\
. ■~,--v
hp tele sale" (Mate! 16, 27). „î For ieî eel ce au hcut cele
hune, spre mvierea vietii, iar cei ce au hcut cele rele, spre
mvierea osandirii" (loan 5, 29). Este vreo nepotrivire cand
dumnezeiasca Scriptura ne spune ca credinta mantuie§te pe
om, iar in alte locuri ne invata ca faptele cele bune aduc man-
tuirea? O, fratilor, sa nu ne in§elam, deoarece impreuna
adevarate sunt invataturile lui Dumnezeu. Nici credinta sin-
gura §i nici faptele cele bune singure, ci credinta impreuna cu
faptele cele bune mantuiesc pe om.
.n¥
Credinta se impaite in cunoscatoare §i lucratoare. Credinta
este cunoscatoare, cand numai cu mintea noastra credem cele
ce invata credinta, dar din faptele cele bune nimic nu facem.
Aceasta credinta este insa moarta §i nefolositoare §i nu poate
sa mantuiasca pe om, a§a cum ne spune Sfantul Apostol lacob
. , . . • - ' - tM ^
cand zice: „Apa $i cu credinta dacS. nu are fapte, e moartd. in
ea ins3$i" (lacob 2, 17). „Ce folos, fratii mei, dac2. zice cineva
' 7,
g"S
ca are credinta, iar fapte nu are? Oare credinta poate sZ-l man-
tuiasca?" (lacob 2, 14). Credinta este lucratoare cand credem
toate cate ea ne invata §i facem toate cate ea legiuie§te.
Aceasta este credinta pentru care zice dumnezeiescul Apostol
Pavel: „Credinta care este lucratoare prin iubire" (Galateni 5,
£iP
'.- -< 6). Dec! cand zice dumnezeiasca Scriptura: „Crezand, viata sa
aveti in numele Lui" (loan 20, 31) si „cel ce va crede §i se va
boteza se va mantui" (Marcu 16, 16), si altele asemenea, ea
vorbeste despre credinta cea lucratoare, care se lucreaza prin
dragostea ce este impreunata cu faptele cele bune. Cand zice
Scriptura ca: „Va rasplati fiecaruia dupa faptele sale" (Matei 16,
27), si altele asemenea acestora, intelegem ca fiecarui credin-
^1
cios ii va rasplati dupa faptele cele facute din credinta. Aceasta
intelegere ne-o arata lamurit, prin pilde, graitorul de
Dumnezeu Apostol, cand lauda credinta lui Abel, dar lauda §i
faptele lui cele bune, adica jertfa cea bineprimita, pe care i-o
aducea lui Dumnezeu; cand lauda credinta lui Enoh, dar sla-
ve§te §i faptele cele bune ale lui; cand lauda credinta lui Noe,
dar impreuna cu credinta lui lauda §i nevointa lui pentru face-
rea corabiei; cand lauda credinta lui Avraam, dar se minuneaza
. _ w- ^ ^ > y7 ^ ,7 77 777 7 r£&£0^. ^777 .v.% 7 %W^7 77 jV' ^7>7
r^7T
m
DUMINICII SFANTULUI APOSTOL TOMA 33 M
dM
m*:
§i de ascultarea lui fata de Dumnezeu. Pe rand, lauda credinta
aitor multi sfinti §i slave$te minunile, dar poveste$te §i minu-
natele lor lupte. Din toate acestea vedem lamurit c^,, intot-
KiT
deauna, credinta care mantuie§te este imitd cu faptele cele
bune. „Credinta f£r3 de fapte moartZ este. C&ci precum trupul
m
fdr& de suflet mo it este, astfel §i credinta f&rS. de fapte, moartZ
este" Qacob 2, 20, 26), ne spune Sfantul Apostol lacob.
Cre§tine, tu te lauzi ca ai credinta, dar ce folos ca tu calci
legea cre§tina! §i demonii cred §i se infrico§eaza, dar nimic nu
folosesc. Tu crezi ca Dumnezeu a dat cele zece porunci §i ca
acela care calca una dintr-msele se pedepse§te, fara indoiala
dar toata ziua, fara nicio teama §i sfiala, defaimezi §1 calci
fiecare porunca. Dec! la ce-ti folose§te tie credinta? Tu crezi ca
Dumnezeu a legiuit ca sa-L iube§ti din toata inima, din tot
sufletul §i din tot cugetul, iar pe aproapele tau ca pe tine
insuti. Dar tu il defaimezi pe Dumnezeu, prin calcarea porun-
cilor Lui, §i pe aproapele il nedreptate§ti §i il super! in toate ^*4
chipurile. A§adar, care este folosul credintei tale? Tu crezi ca
>,.•* de nu vei ierta gre§elile oamenilor, este cu neputinta sa-ti ierte
Dumnezeu pacatele tale. Crezi ca Dumnezeu iti porunce§te sa
iube§ti pe vrajma§ii tai, dar tu ii ura§ti §i-i prigone§ti pana la
moarte. Dec! la ce-ti folose§te lie credinta ta? Tu crezi ca
Dumnezeu iti porunce§te: Jnv3tati-v% de la Mine, c3 sunt bland
§i smerit cu inima" (Matei 11, 29), dar tu e§ti manios §i man-
dru. Deci, la ce-ti folose§te tie credinta ta? Tu crezi ca orice vei
face saracului, lui Dumnezeu faci, pentru ca zice Hristos:
Jntrucat ad fa cut unuia dintr-ace§ti frafi ai Mei, prea mici, Mie
Mi-ad fZcut" {Matei 25, 40); tu insa vezi saracul, dar iti intorci
fata de la dansul; vezi saracul §i, in loc de milostenie, il incarci
cu ocari. Asadar, la ce-ti folose§te tie credinta ta? Tu crezi ca
va sa vina o zi in care va §edea Dumnezeu pe Scaunul slavei
Sale, sa judece pamantul §i lumea, §i ca aceia care au facut
fapte bune vor merge in viata ve§nica, iar cei ce au facut .v',
pacate in chinul ve§nic; tu insa te leneve§ti cu totul de la
faptele cele bune §i, cu multa osardie, in fiecare zi, faci pacate.
A§adar, la ce-ti foloseste tie credinta ta? Aceasta credinta nu
mantuie§te pe niciun om §i nici pe tine, dupa cum ne incre-
dinteaza Sfantul Apostol lacob, cand zice: „Credinta fard de
77 - - -- - ~ ■ 4777,7^ 7"+
m *4
34 CAZANIA
iapfe moartz este" Qacob 2, 20), adaugand ca „din fapfe cre-

m
dinta s-a desavar$ir" Qacob 2, 22). Din toate acestea, cunoa§-
tem adev^rata invatatura insuflata de Dumnezeu, deoarece
credinta ne ajuta noua
nouî la savar§irea faptelor
rapteior cele bune,
Dune, iar
mr
faptele cele bune dau credintei desavar§irea.
Fratilor,
^ noi n-am v^zut,? 1precum Apostolii,
t *pe Domnul
nostru lisus Hristos §i nici ca Toma n-am atins coasta Lui. Am m
auzit numai mvaiatura Evangheliei §i am crezut ca Acesta este
Hristos, Fiul lui Dumnezeu §i Izbavitorul lumii. Domnul lisus fl
ferice§te pe cei ce n-au vazut §i au crezut, cand zice: „Fericiti
cei ce n-au vZzut $i au crezut" Qoan 20, 29). Dar, oare, vom fi
S3' r
noi vrednici de acest fel de fericire? Oare suntem noi fericitii
;5KtS
care n-am vazut §i am crezut? Da, cu adevarat vom fi fericiti
daca credinta noastra va fi o credinta roditoare numai de fapte
m bune, savar§ite prin dragoste; o credinta care ne ajuta la sa-
m
var§irea numai de fapte bune, o credinta care se desavar§e§te
§i se arata prin faptele noastre cele bune. Din mila lui
81
Dumnezeu avem credinta desavar§ita, credinta dreptslavitoare,
credinta ortodoxa. Sa unim credinta §i faptele noastre cele
bune §i placute lui Dumnezeu, fiindca numai a§a vom fi in
randurile dreptilor §i fericitilor. „Mai departe, fratilor, cate sunt
adevdrate, cate sunt de cinste, cate sunt drepte, cate sunt cu-
rate, cate sunt vrednice de iubit, cate sunt cu nume bun, orice
virtute §i orice lauda, la acestea s& va fie gandul. Cele ce ap
m vat at si ap primit si afi auzit si ad vazut la mine, acestea sa
le faced, Q Dumnezeul pacii va fi cu voi" (Filipeni 4, 8-9).
Amin!
•:V*, ^ _ I
t; , . 11 rsss\ i ^
10
M♦
^
^.*-> ' * V i-iv- t t ^ i.' >, - -t> >. ■t^-^ f-1: '^V_^: f, -.t.f,^- • -r,1,1 .>,••.
as
11
m
*1*'.
»e»;
:*■* I;
M
M
0 h
rv1
li i >
-^r
v
N
;
j-' ^ mt
Qû/nmicii ^{/iro/uhsifelor
fMira/ 16, 4S-47; if, 1-8J
r/yvilt cvesl/'/u,
A
^Vngroparea trupului §i invierea cea din mopi a Dom-
nului nostru lisus Hristos au fost mai dinainte vestite
de proroci. Minunea lui lona in pantecele chitului a msemnat
mormantul in care s-a ingropat trupul eel de viaâ purtdtor al
Domnului. Afundarea chitului cu lona in adancurile marii, a
insemnat pogorarea in iad a Mantuitorului nostru, Ie§irea lui
lona dupa trei zile din pantecele chitului a aratat ca dupa trei
zile Cel Unul-Nascut Fiul lui Dumnezeu va mvia din mopi.
Semnul acesta cu lona, Fiul lui Dumnezeu 1-a talcuit, zicand:
M
„Ca precum a fost lona m pantecele chitului trei zile §i trei
nopti, a§a va fi §i Fiul Omului in inima pZmantului trei zile §i
trei nopti" (Matei 12, 40).
t'-.
**,'ms&:* 'mv *w*5,Wm

Despre ingroparea §i Invierea Domnului scrie Apostolul

Pavel in Epistola sa catre Corinteni: „Hristos a murk pentru
p&catele noastre dup% Scripturi; $i c3 a fost mgropat $i c& a
mviat a treia zi, dupS. Seripturi" (1 Corinteni 15, 3-4), iar Bise-
rica lui Hristos, cea Soborniceasca §i Apostoleasca, invata in
articolul al patrulea al Simbolului credinfei, spunand: „§i S-a
;*--*■ rastignit pentru noi in vremea lui Pontiu Pilat §i a patimit §i

S-a ingropat"; iar in al cincilea articol: „§i a inviat a treia zi,
dupa Scripturi".
Marturia acestei ingropari §i invieri, cu toate intamplarile
ei, o gasim in Evanghelia de astazi, care ne arata §i fapta cea
MgJ.
buna a minunatului losif §i a Sfintelor Mironosite, spunand ca:
„§i venind losif eel din Arimateea, sfetnic ales, care

a§tepta §i el Impkrktia lui Dumnezeu, §i, mdrkznind, a
intrat la Pilat $i a cerut trupul lui lisus" (Marcu 13, 43).
T ^^ 0^ ^
losif s-a invrednicit sa ingroape trupul Domnului. Despre
dansul n-au mai scris evangheli§tii in alt loc. Pentru aceasta, se
^KS-
vorbe§te aici mai pe larg despre el. Numele lui era losif §i se
zice din Arimateea, pentru ca era din patria prorocului Samuel.
Era „sfetnic ales", adica cinstit §i cucernic §i „sfetnic", adica
5#
unul din batranii din sfat. Bogatia lui losif o arata Sfantul Evan-
^r- ■*
ghelist Matei, zicand: „A venit un om bogat din Arimateea, cu
numele losif (Matei 27, 57); iar Sfantul Evanghelist Marcu
arata credinta lui, zicand: „Care a$tepta §i el imp3rk(ia lui
Dumnezeu", adica era un israelitean adevarat §i fara vicle§ug,
asteptand venirea Mesiei, „§i el era un ucenic al lui lisus" (Ma-
tei 27, 57), dupa cum spune Sfantul Evanghelist Matei, dimpre-
II una cu Sfantul Evanghelist loan, cand zice: „Iosif din Arima-
teea, fiind ucenic al lui lisus, dar intr-ascuns, de frica iudeilor"
(loan 19, 38).
Toate acestea le-au aratat sfintii evangheli§ti despre losif
pentru incredintarea §i intarirea adevarului marturisit de
dan§ii. Deci losif din Arimateea a indraznit §i, intrand la Pilat,
a cerut trupul lui lisus Hristos ca sa-L ingroape. Dar pentru ce
zice evanghelistul ca losif a indraznit? Pentru ca era o adeva-
vm
DUMINICII MIRONOSIJELOR 37
rata mdrazneala cererea trupului rastignit al unui osandit, ca MA

sa-1 ingroape cu cheltuiala mare §i cu cinste; mdrazneala,
&iT-
w fiindca a voit sa cinsteasca pe Acela pe care toti iudeii L-au
batjocorit, L-au defaimat L-au osandit la moarte pe cruce.
Dar losif, fiind ucenic al lui Hristos, in ascuns, de frica iudeilor,
a lepadat toata teama §i, alungandu-§i toata frica, s-a descope-
rit ca este ucenic al lui lisus Hristos §i, indraznind, a cerut de
la Pilat trupul Invatatorului sau. 'Mi
m
■k£<
Jar Pilat s-a mirat c2 a §i murit §i, chemand pe
suta§, 1-a mtrebat dac2 a murit de mult" (Marcu 13, 44).
/k* S-a mirat Pilat cand a auzit de la losif ca Hristos a murit. M

N-a crezut cuvintelor lui losif. Pentru aceasta a chemat pe
suta§ §i 1-a mtrebat daca Hristos a murit de mult. Pilat era
indreptatit sa se mire, fiindca la al §aselea ceas a fost rastignit
Hristos, dupa cum ne spune Sfantul Evanghelist loan, zicand:
„§i era Vinerea Pagtilor, cam la al §aselea ceas" (loan 19, 14).
Deci atunci L-a dat pe El lor sa-L rastigneasca, §i la ceasul al
noualea a murit. lar daca Sfantul Evanghelist Marcu scrie: „Iar
cand L-au rastignit, era ceasul al treilea" (Marcu 15, 23), nu %s
este nicidecum impotriva cuvintelor Sfantului Evanghelist

loan. Sfintii evangheli§ti spun acela§i lucru, caci Sfantul Marcu
a scris de ceasul in care Pilat a hotarat sa fie rastignit Hristos,
iar Sfantul loan de ceasul in care a fost rastignit. A§a martu-
rise§te §i purtatorul de Dumnezeu Ignatie, zicand: „Deci vi-
neri, la ceasul al treilea, a primit hotararea de la Pilat, dup&
m
slobozirea talharului; la al gaselea ceas S-a Mstignit §i la al
noualea §i-a dat duhul". §i s-a mirat Pilat, auzind ca dupa trei
ceasuri a murit Hristos pe cruce. Fiind om tanar §i sanatos,
putea sa fie in viata pe cruce mai multa vreme, ca §i cei doi
talhari care au fost rastignip impreuna cu Dansul. S-a mirat, de
vreme ce nu a crezut ca lisus, ca Fiu al lui Dumnezeu, cu
$5
aceea§i putere §i stapanire, a dat lui Dumnezeu Tatal, cand a
voit, dumnezeiescul Sau suflet, strigand cu glas mare §i zicand:
jarinte, in mainile Tale mcredintez duhul Meu" (Luca 23, 46)
m
.^+;
V<3K
w,
*?<; ,««.
*\t
J-y
„§i afland de la suta§, a d&mit lui losif tmpul. §i
losif, cump&rand giulgiu §i coborandu-L de pe cruce,
i if
L-a mf&§urat m giulgiu §i L-a pus mtr-un moimant care
era s%pat m stanch, $i
§i a pr%v&lit
pr2 o piatrZ la u§a mor-
mantului" (Marcu 13, 45-46).
Intelegand Pilat de la suta§ a murit lisus Hristos, i-a da-

T < ♦- 1-114 T r~< < -1 4—V -1 1 1 4-1^-V ^"V **4- 4 y-1 -41 T y'~v <-14 1- *~t 1 ♦-v-l 4^V X ■**/-* S~r1 111 /-*< 1 1 sA 4 /-|
ruit lui losif tmpul mort, iar losif a cumparat giulgiu de in, a
pogorat tmpul de pe cruce, l-a infa§urat cu giulgiu, l-a pus
&
mtr-un mormant sapat m stanca §i, pravalind o piatra mare, a
acoperit u§a mormanrnlui, a§a cum ne spune Sfantul Evan-
ghelist Marcu. Sfantul Evanghelist loan aminte§te §i alte mtam-
plari vrednice de §tiut, §i anume ca la mgroparea Domnului a
venit §i Nicodim, care a adus amestecatura de smirna §i ulei,
ca la o suta de litre; a uns cu aromate §i a legat cu giulgiu
tmpul Domnului, dupa obiceiul iudeilor si l-au ingropat intr-un
©
mormant unde nu se mai aflase vreodata un alt mort; iar mor-
mantul era intr-o gradina (loan 19, 39-41). Sfanml Evanghelist
Matei arata ca iudeii, din pomnca lui Pilat, au pecetluit mor-
mantul Domnului si au pus ostasi imparatesti sa-1 pazeasca, de
teama ca tmpul sa nu fie furat din mormant (Matei 27, 62 s-u.).
Acestea toate s-au facut cu puitarea de grija a lui Dumnezeu,
pentm mcredintarea si adeverirea invierii din mopi a lui
Hristos. Piatra ce s-a pus deasupra mormantului era foarte
mare si avea o greutate neobisnuita, iar paza ostasilor impa-
ratesti era o teama mare pentm raufacatori. Smirna si uleiul cu
miresme, prin care a fost lipit giulgiul de preacuratul tmp al
Mantuitomlui, au inlaturat orice banuiala de furtisag, pentm ca
cine poate sa creada ca furii au inselat pe ostasii care cu atata
grija pazeau? Ca au rasturnat o piatra atat de mare si grea de
m. pe usa mormanrnlui si, intrand intr-insul, au avut vreme sa
dezlipeasca de pe tmpul Domnului giulgiurile, asa cum le-a
aflat Petm cand a intrat in mormant? Deci cu dumnezeiasca
purtare de grija s-a ingropat, in mormantul bine pazit, tmpul
'■ft:
eel purtator de viata al Domnului lisus.
Jar Maria Magdalena §i Maria, mama lui losi,

priveau unde L-au pus" (Marcu 15, 47).
m.
DUMINICII MIRONQSITELOR 39
Maria Magdalena este femeia din care Domnul a scos

§apte demoni. Se numea Magdalena pentru era din locali-
tatea Magdala. Maria, mama lui losie, pe care acela§i Evan-
ghelist Marcu o mai nume§te in alt^ parte §i Maria, mama lui
lacob, este Preasfanta NSscatoare de Dumnezeu, pentru ca
losif, logodnicul, avea doi fii de |a femeia lui dintai: pe losie
§i pe lacob. De aceea, Preasfanta mscatoare de Dumnezeu se
numea §i mama a fiilor lui losif, dupa cum, pentru logodire,
este numita §i femeia lui losif. Precum se vede, losie §i lacob
erau cunoscuti la evrei. Prin acest nume, adica Maria, mama
p-i? lui losie §i a lui lacob, era cunoscuta de dan§ii Preasfanta Nas-
m
catoare de Dumnezeu. Din cauza aceasta, Sfintii Evangheli§ti
Marcu si Matei au numit-o pe dansa astfel. Deci aceste doua Marii,
impreuna cu alte femei, precum ne spune Sfantul Evanghelist
Luca, venite din Galileea, priveau locul in care L-au ingropat pe
Domnul, avand indatorirea sa aduca miniri si sa-L unga.
1
„§i, dup& ce a trecut ziua sambetei, Maria Mag-
dalena, Maria, mama lui lacov, §i Salomea au cumpZrat
miresme, ca s2 vin& s2-L ung%" (Marcu 16, 1).
Dupa ce a trecut ziua sambetei, zi de sarbatoare la evrei,

Maria Magdalena si Maria, mama lui lacob, si Salomea, mama
fiilor lui Zevedei, au cumparat miresme ca, venind la mor-
mant, sa unga trupul Domnului. Nestiind sfintele femei ca
Hristos va invia din morti, din dragostea si evlavia ce aveau
pentru Dansul, voiau sa unga trupul Lui cu aromate si cu
miruri, ca sa implineasca obiceiul eel de atunci pentru morti si
sa pastreze trupul Domnului, nu numai bine mirositor, ci si
nestricat.
„§i dis-de-diminea$, in prima zi a s2pt2manii, pe

cand r&s8rea soorele, au venit la mormant" (Marcu 16, 2).
Ceea ce spune Sfantul Evanghelist Marcu: „Dis-de-dimi-

neaty, in prima zi a saptamanii" este totuna cu ceea ce zice
Sfantul Evanghelist Matei: „Dupa ce a trecut sambata, cand se
lumina de ziua intai a saptamanii (Duminica)" {Matei 28, 1);
'Aif - ■. ^
este totuna cu cele zise de Sfantul Evanghelist Luca: „Iar in

prima zi de dupa sambatS. (Duminica), foarte de dimineaâ"
(Luca 24, 1) §i cu ceea ce spune Sfantul Evanghelist loan: „Iar
in ziua intaia a saptamanii (Duminica), Maria Magdalena a W-
venit la mormant dis-de-dimineafa, fund inca intuneric" (loan

20, 1), este totuna, pentm cS. sambata numeau evreii §i sap-
tamana. De aceea, acela§i lucm il precizeaza sfinfii evan-
m
gheli§ti, anume ca Jntr-una din sambete", adica in prima zi a
saptamanii, ceea ce la cre§tini este duminica, de dimineata, au
venit femeile mironosite la mormantul Domnului „pe cand ra-
sarea soarele" adica la mceputul zilei de duminica.
Mironositele femei au venit la mormant, unde mgeml le-a
grait: „A in via t! Nu este aid" (Marcu, 16, 6), dupa Invierea lui
lisus Hristos. Deci in ziua duminicii, dis-de-dimineata, cand
Soarele dreptatii, lisus Hristos, inviind din morti §i ie§ind din
mormant, a rasarit lumii, atunci au venit la mormant, ingrijo-
rate, mironositele femei.
„§i ziceau intre ele: Cine ne va pr2v21i noud piatra

de la u§a mormantului?" (Marcu 16, 3)
fe+;
Cinstitele femei veneau la mormant ca sa unga trupul
Domnului lisus; dar, de vreme ce piatra care acoperea u§a
mormantului era foarte mare, iar ele erau femei slabe §i ne-
.'fjpfc putincioase, pe buna dreptate ziceau una catre alta in drumul
lor: Cine, oare, ne va rasturna piatra de la u§a mormantului,
ca sa putem intra intr-insul §i sa ungem trupul Domnului lisus?
„Dar, ridicandu-§i ochii, au vdzut cd piatra fusese

rdstumatd; cdci era foarte mare" (Marcu 16, 4). W.'
Evanghelistul Marcu spune ca piatra fusese rdsturnata;
cdci era mare foarte", dar cum s-a rasturnat nu ne spune. Acest
lucru ni-1 spune Sfantul Evanghelist Matei, zicand; „§i iatd s-a
1 ■t.-S
#t+-; fdcut cutremur mare, cd ingenil Domnului, coborand din cer
**y $i venind, a prdvalit piatra §i $edea deasupra ei" (Matei 28, 2).
>t De altfel, §i Sfantul Evanghelist Marcu spune mai departe
despre Sfintele femei Mironosite:
w
;«--«.
DUMINICII MIRONOSITELOR 41
„§i, intrand m moimant, au v&zut un tan&r §ezand M

m partea dreaptZ, imbr&cat m ve$mant alb, ?i s-au
in Vo
sp&imantat" (Marcu 16, 3).
Pentru ca Sfantul Evanghelist Marcu spune ca, intrand ele

in mormant, au vSzut un tan^r, adic^ pe inger in chip de tanSr, .*■%
§ezand in partea dreapta a mormantului, iar Sfantul Evan-

ghelist Matei zice ca ingerul „a pr&v&lit piatra $i §edea dea-
supra ei" (Matei 28, 2), din aceasta pricina, unii au zis ca altele
erau femeile de care vorbe§te Matei §i altele erau acelea de
care graie§te Marcu, iar vederea ingerului n-a fost una, ci
doua, in momente deosebite, §i ca la amandoua a fost de fata
Maria Magdalena. Dar sfintii evangheli§ti vorbesc amandoi
despre acelea§i femei §i despre una §i aceea§i vedere a ingeru-
lui, fiindca acelea§i femei au vazut intai pe inger §ezand pe
piatra, cum arata Evanghelistul Matei, iar dupa aceea acela§i
inger, vorbind cu dansele, a intrat in mormant, unde, §i ele
■^r
intrand, 1-au vazut §ezand in dreapta mormantului, cum spune
Evanghelistul Marcu, completand pe Evanghelistul Matei.
De asemenea, §i Sfantul Evanghelist Luca vorbe§te despre
acelea§i femei mironosite, de§i zice ca doi barbati s-au aratat
femeilor §i ca unul dintr-in§ii le-a zis: ,;Aduceti-v3. aminte cum
v-a vorbit, Bind inca in Galileea" (Luca 24, 6). Doi ingeri s-au
aratat, dar Matei §i Marcu amintesc numai despre eel ce a vor-
bit cu femeile. Sfantul Evanghelist Luca aminte§te §i pe celalalt
inger, care n-a vorbit, fiindca Sfantul Luca a scris Evanghelia
sa mai pe urma, dupa Sfintii Evanghelisti Matei §i Marcu.
Pentru aceasta, el a §i implinit ceea ce ei au lasat nespus. S-au
minunat §i s-au spaimantat fericitele femei, cand au vazut pia-
tra cea mare rasturnata de pe mormant §i fata ingerului
stralucind ca fulgerul, iar hainele lui albe ca zapada. Au vazut
lucruri nenadajduite §i au auzit graiuri de vestiri minunate.
Drept aceea, au fost cuprinse de spaima §i uimire.
Jar el le-a zis: Nu v2 mspdimantati! C&utati pe lisus

Nazarineanul, Cel rdstignit? A inviat! Nu este aid. latd
locul unde L-au pus" (Marcu 16, 6).
m
^ - X- ; 4 . r 'W"
; A" ?. 'V , " <.•A:n > V ipVim
'0
'Mi MR.
i
42 TALCUIREA EVANGHELIE1
■m
tr "o w*.
ingerul potole§te tulburarea sufletului lor, graindu-le: Nu
IS
va tulburati, nu va inspaimantati! Vazand spaima §i uimirea lor,
■iSr, le aminte§te de Cel pe care II cautau, zicandu-le: Voi cautati
pe lisus Nazarineanul, Cel rastignit, dar El nu este aid; a inviat!
Apoi, ca sa nu socoteasca ele ca este nalucire ceea ce vad,
m
'•*£+, Vi>, -•>,
mgerul le-a zis iara§i: Vedeti locul unde L-au ingropat pe El;
locul este gol; nu este mtr-insul trupul lui lisus, pentru ca El a
0 inviat din morti. Povatuirea ingerului nu ramane aici. El con-
tinua spunandu-le:
1 If?
„Dar mergeti §i spunetf ucenicilor Lui §i lui Petru
pi c3 va merge in Galileea, mai mainte de voi; acolo II aK
m
m
veti vedea, dup2 cum v-a spus" (Marcu 16, 7).
V ingerul trimite pe sfintele femei ca vestitoare ale fnvierii,
zicandu-le: „Mergeti $i spuneti ucenicilor Lui $i lui Petru". Dar
xtf,
de ce anume pomene§te de Petru? Fiindca Petru, dupa ce s-a
lepadat de trei ori de lisus Hristos, a cazut din ceata ucenicilor.
£& If
Daca ingerul nu ar fi pomenit anume pe Petru, ci ar fi zis
numai cuvintele „spune(i ucenicilor", iar femeile ar fi zis catre
'm 'Mp
apostoli numai aceste cuvinte, Petru, §tiindu-se lipsit de harul 0.
Apostoliei, ar fi socotit ca nu este §i pentru dansul cuvantul
acesta §i nu ar fi indraznit sa mearga in Galileea alaturi de m
ceilalti Apostoli. Pentru aceasta, mgerul a pomenit anume pe

Petru, ca auzind el aceasta din gura mironositelor, sa capete
indrazneala §i sa inteleaga ca, pentru lacrimile lui cele amare, tl
m
cheama din nou Domnul, ca sa-1 mvredniceasca iara§i de harul
m
■» ■-,.*: Apostoliei, a§a cum s-a §i facut, cand, prin intreita intrebare,
lisus Hristos a indreptat intreita lepadare a lui Petru. Dar de ce
s& ingerul trimite, prin femeile mironosite, pe ucenici in Galileea,
t;f- §i le fagaduie§te ca acolo vor vedea pe Domnul, cum de alt-
fel §i lisus Hristos, dupa Invierea din morti, a poruncit sfintelor
m femei: „Duceli-v& §i vestiti frafilor Mei s% mearga in Galileea,
'Mr>
fe-*' §i acolo MM vor vedea" (Matei 28, 10). Domnul S-a aratat
ucenicilor in lerusalim chiar in ziua invierii: „Fiind searM, in
ziua aceea, intaia a sMptMmanii (Duminica), §i u§ile fiind in-
y?-v? cuiate, unde erau adunad ucenicii de frica iudeilor, a venit
I*5-*
M lisus §i a stat in mijloc $i le-a zis: Pace vouM!" (loan 20, 19) §i,
f&V
m
I
W4
iara§i, dupa opt zile, lisus S-a aratat ucenicilor Lui in acela§i M
85? loc, de fata fiind §i Toma. Pentru ce, a§adar, atat ingerul, cat §i
Domnul dau intaietate intalnirii ucenicilor cu lisus in Galileea?
te am
Fiindca aceasta avea sa fie cea mai slavita §i cea mai insem-
M
nata dintre intalniri. Acolo Hristos eel mviat S-a aratat, nu in
casa cu u§ile incuiate, ci in munte, in loc deschis, unde uce-
nicii, vazandu-L, s-au inchinat Lui, iar el le-a aratat stapanirea
£% ce I s-a dat de catre Tatal, zicand: „Datu-Mi-s-a toata puterea,

w,
Wm m cer §i pe pamant" (Matei 28, 18). De acolo, din Galileea, i-a
trimis pe Apostoli sa propovaduiasca Evanghelia in toata
Si lumea. De altfel, nici ingerul n-a zis ca numai acolo „il vor
.r'«.
vedea pe El" §i nici Domnul n-a zis ca numai „acolo Ma vor
f-v
vedea pe Mine". S-a aratat insa Hristos ucenicilor Sai in leru- m.
W*
salim, mai inainte de intalnirea din Galileea, pentru a mangaia
H
mai degraba inima lor cea mtristata §i sa-i mcredinteze cat
mai degraba despre invierea Sa din morti. Dar ce au facut sfin-
v- •">
(^v*t tele femei?
v|
if;?
„§i, ie$ind, au fugit de la mormant, cd erau cu-
^r} prinse de fried §i de uimire, §1 nimdnui nimic n-au spus,
215
n
edei se temeau" (Marcu 16, 8).
•> • >
De cine se temeau sfintele femei? De iudei, sau vedenia m
ingerului atat a cutremurat inima lor, incat au ramas infrico§ate
•**
§i uimite? Cum insa Sfantul Evanghelist Marcu spune ca: „ni-
manui nimic n-au spus", iar Sfantul Evanghelist Luca zice, „§i
mtorcandu-se de la mormant, au vestit toate acestea celor
iZ+
i't unsprezece §i fufuror celorlald" (Luca 24, 9), unii au spus ca
fe
Sfantul Evanghelist Luca vorbe§te despre o alta vedenie; insa
0
amandoi vorbesc despre aceea§i vedenie, caci §i Sfantul Evan-
*t*
jtV
ghelist Marcu, cand spune ca femeile „nimanui nimic n-au
spus" de frica, intelegem ca n-au spus nimanui din cei ce nu
feis
erau ucenici ai lui Hristos §i ca n-au spus nimic strainilor in
*'■*
-5R drumul lor. Cand au ajuns insa acolo unde erau ucenicii adu-
nati, atunci au vestit cate au vazut §i au auzit, atat celor unspre-
zece Apostoli, cat §i tuturor celorlalti ucenici ai Domnului lisus
Hristos. Cu ale lor sfinte rugaciuni, Doamne lisuse Hristoase,
Eiul lui Dumnezeu, miluie§te-ne pe noi. Amin!
0,
p
-sma.
Wff-.
«is>vi*y II
>*w,
m
mi
/rvfl*
%
m
5N m
1
.Jr.
SB
m
m \
&-K
©
tr'-J
fe: ^cjT
^Vk
v .-n (laza/iia
t/)((/} f(/uc/t\ f/i/ H)/io<silc/oi
fQ)es/jre rtui/'inisma su/leteasca/J
S,:t; fZ/HJti
> c/'es/i/if'
y ^
W
/Xv auzit toate cele cu privire la ingroparea §i invierea
e. I Domnului nostru lisus Hristos. AU auzit cum losif s-a
•»;-4,:
Si#
M facut slujitor ingroparii, iar mironositele intaiele vestitoare ale
:t..4-'
SPJi invierii Lui. Este de mare folos sa cercetam partea cea buna
pentru care oamenii ace§tia s-au invrednicit de atat de mare %
jft.vr:
bar. Vedem cum pentru o astfel de fapta curajul era atat de
necesar, deoarece fara el astfel de lucruri nu puteau sa se sa-
var§easca. Daca ar fi fost fricoî, frica i-ar fi impiedicat. Curajul
msa este puterea multor fapte bune. Cand spunem acest lucru,
nu ne gandim la curajul dat de puterea trupeasca, ci la eel dat
j&K
w
>d-:
af«
»s*i de puterea sufleteasca, care se mai nume§te §i marinimie a
sufletului. Puterea trupeasc^ o na§te firea, iar pe cea sufleteas-
cS o na§te vointa omului. De aceea nu se poate face nimeni
viteaz, cand trupul lui este slab, dar mare la suflet se face
M
m m
oricine voie§te. Aceasta marinimie sufleteasca o aveau losif
m „cel cu bun chip" §i sfintele femei mironosite. Neamul iudeilor
:t?r>
ura de moarte pe lisus Hristos. Carturarii, fariseii, mvatatorii
m
legii, preotii, arhiereii, adunarea toata L-a dat pe lisus mortii,
ca pe un razvratit §i hulitor de cele sfinte. Tod au strigat cu
m
glas tare catre Pilat: Ja-L! la-L! R3stigne$te-L!" (loan 19, T5).
ludeii, din invidia cea fara masura §i din rautatea lor cea mare,
cautau sa omoare §i pe ucenicii lui Hristos. De aceea tod
^5 ucenicii au fugit de frica, s-au raspandit §i L-au lasat singur pe

invatatorul lor. Numai doi, loan §i Petru, au mers cu Dansul.
Pe loan il acoperea prietenia arhiereasca; iar Petru, de§i intai m
.W+ >•»,»f.' L-a urmat cu incredere, pe urma insa s-a infrico§at atat de
m
mult, meat cu anatema §i cu juramant s-a lepadat de Hristos,
de trei ori, losif, ca sa-§i ajunga scopul sau, trebuia sa intre in
a
i curtea domneasca, unde totdeauna se afla muldme de iudei.
Cerand de la Pilat trupul Domnului lisus, se descoperea pe el p
ca este ucenic devotat al lui Hristos §i ca II iube§te pe Dascalul

sau mai mult decat tod ceilald ucenici ai Sai. Acest lucru era
de ajuns ca sa ridice asupra lui prigoana §i vrajma§ia iudeilor.
Luarea de pe cruce, cu atata evlavie, a trupului Domnului,
giulgiul eel de in curat, mormantul eel sapat in stanca, piatra
cea mare de pe u§a mormantului, toate erau rani in inima in-
raidlor iudei, de la care losif nu se putea a§tepta la altceva mai
bun, decat la prigoane §i la primejduirea viedi sale. Dar el se
imbarbateaza, indrazne§te §i vine la Pilat, descoperindu-se sin-
gur ca este ucenic al lui Hristos; cere §i ia trupul Lui. Marini-
mia sufleteasca l-a facut slujitor al ingroparii Stapanului tutu-
ror. El a miluit pe Cel ce a miluit neamul omenesc; a invelit cu
giulgiu pe Cel ce imbraca cerul cu nori; a daruit mormant
Celui care a sculat din morminte pe cei mord; a ingropat pe
Cel care a ingropat pacatul lumii. losife, de trei ori fericite, cin-
V>
stite sunt mainile tale, care au atins trupul Domnului! Fericid
Ip
I
'm
m fe
n
CAZANIA m
M 46 m
m m
m 0
sunt ochii tî, care au v^zut mort §i gol pe Cel Unul NSiscut, m
P
Fiul lui Dumnezeu; sfanta este gura ta, care a sarutat picioarele
?in
vv
Datatomlui de viatS! O, preaslSvita marinimie sufleteasca! O, m
M,*-
dar minunat, de care s-a mvrednicit losif, eel plin de curaj
barbatesc!
Mare §i minunata este §i marinimia sufleteasca a mirono-
m
sitelor. Femeile sunt, fire§te, neputincioase §i fricoase. Se infri-
s
S&'
co§eaza de multe ori, chiar atunci cand nu este primejdie. Mi- gi#5
m.
ronositele femei, avand o marinimie sufleteasca mai presus
m
decat firea femeiasca §i chiar decat barbatii, nu se tem nici cê
m prigoana iudeilor, nici de asprimea osta§ilor, §i nu se infricb- i
it
0% ■ §eaza nici de straja de la mormantul Domnului. Ucenicii, bar-
bad fiind, se tem; dar mironositele, de§i femei, indraznesc. Ei i
■P&- fug, iar ele vin la mormant; ei se risipesc, iar ele se aduna;
ucenicii se ascund, iar mironositele nu se tem de nimeni, ci m
merg unde se vinde mirul, cumpara de la vanzator miruri §i
aromate; alearga apoi grabite la mormant ca sa unga trupul hA
M W.
Domnului. O, femei fericite, cum nu va temeti sa umblati
noaptea, singure? Cum indrazniti sa va apropiati de locul pe
care-l pazesc osta§ii imparate§ti? Cum nu va cutremurati cau-
tand sa rasturnati piatra, sa stricati pecetile, sa deschideti mor-
M mantul §i sa ungeti trupul eel mort al Domnului? Cu adevarat
v-ati mvrednicit de mari haruri, pentru barbatia sufletului
ws
vostru! Fiindca ati lepadat de la voi toata teama §i frica, v-ati
facut viteze §i mari la suflet, ati vazut pe sfintii ingeri §i ati vor-
bit cu dan§ii; voi cele dintai ati auzit bunele vestiri ale invierii
p
lui Flristos; voi cele dintai ati intampinat pe Mantuitorul, dupa
ce a inviat din morti; voi cele dintai ati vestit ucenicilor Invie-
Vy^;
rea Domnului.
M
Barbatia §i curajul sufletului, frati cre§tini, sunt datatoare
mi
p de multe fapte bune, precum dimpotriva, slabiciunea sufletu-
lui §i frica ne impiedica de la savar§irea faptelor bune. Pentru m
'f-V'
® aceasta auzim pe David zicand lui Solomon, fiul sau: „Fii tare $i
s% fii bZrbat" (3 Regi 2, 2). Inca §i Dumnezeu aceea§i porunca
a dat lui losua al lui Navi, zicand: -Fii tare $i curajos, sS. nu te
temi, nici sd. te sp&imantezi" {losua 1, 9); iar lisus Hristos, cand
a trimis pe ucenicii Sai la incre§tinarea intregii lumi, a zis: ,)Nu
DUMINICII MIRONOSIJELOR
m
temep de ei; Nu vS. temefi de cei ce ucid trupul, iar sufle-

tul nu pot s&-l ucidd" (Matei 10, 26, 28). De aceea, Apostolul
m
Sit' Pavel mv&\a §i indemna pe cei ce au crezut, scriindu-le:
„Bucurat:i-v&! Desdvar§iti-vd, mangaiati-v2, fid unpi m cuget" (2 ri
If Corinteni 13, 11).
M
Ca roade alese ale acestor sfinte indemnuri vom socoti
toate luptele dumnezeie§tilor Apostoli, patimirile cele mai pre-
sus de fire ale sfintilor mucenici, nevointele cele nepovestite
ale cuvio§ilor pustnici si preaslavitele fapte ale tuturor sfintilor,
fiindca toate sunt roada a barb^tiei, curajului si vitejiei sufle-
5>4*;
testi. Cei care s-au temut ori s-au mfricosat n-au putut s^varsi
niciun lucru plScut lui Dumnezeu.
Vede acest lucru, o, iubiti frati crestini, fiecare om in sine
ll insusi. Zaci uneori in pdcat; Dumnezeu, din netdrmurita Lui
miD, iti trimite tie cuget curat; cunosti pacatul tSu si v^Dmarea
0
sufletului tû; te hotar^sti sa alergi la pocainta, dar indata vine
.-'Vj in inima ta frica, soptindu-ti: Cum pot sa ma impotrivesc pof-
H
telor trupesti si cum sa ma intorc din7 calea placuta a pacatu-
m
# lui? Daca msa te vei imbarbata, biruiesti, fugi de pacat si do-
bandesti raiul, ar daca te vei teme si te vei infricosa, te in-
frangi, ramai nepocait si mostenesti iadul.
♦.V>
Tt, Auzi glasul Evangheliei: Jar Eu va zic voud: luhig pe
vrajmaji vojri" (Matei 5, 44). Ca un ucenic al lui Hristos vo-
'*** iesti sa ierti pe vrajmasul tau. De te vei imbarbata cu sufletul
in acest razboi cu tine insuti, ierti pe vrajmasul tau, ramai om
m
pasnic si linistit si iei de la Dumnezeu iertarea pacatelor tale.
Iar de vei siabi cu sufletul, ramane vrajmasie si tulburare in
inima ta si se osandeste sufletul tau. Sau, fiind fricos, te temi
sa nu saracesti si de aceea nu intinzi niciodata mana ta spre
tZ+ ajutorarea saracului. Cei ce are suflet marinimos miluieste si
;-v
imprumuta toata ziua pe aproapele sau.
pu+,
Graitorul de Dumnezeu, Pavel Apostolul, invata ca toti
"M
crestinii sunt ostasi ai lui lisus Hristos, in indemnul catre uce-
'+: e-
nicul sau, Timotei (2 Timotei 2, 3), iar efesenilor le porunceste
1
sa ia pavaza, coif si sabie impotriva vrajmasilor sufletului, care
sunt trei: pofta trupului, desertaciunea lumii si ispitele diavolu-
M,
lui, ce se lupta cu noi in toate zilele vietii noastre (Efeseni 6
W$
V-V: *&*
48 CAZANIA
:+i^.
/^M
te
13-17). Deci fara b^rb^tie nu se savar§e§te nimic impotriva
poftelor celor lume§ti §i nici in nevointele cele duhovnice§ti.
m
Osta§ul fricos nu va birui niciodata pe vrajma§ul sû. Cre§tinul
slab la suflet nu va fi niciodata biruitor impotriva celor ce lupta
m
cu sufletul lui. Osta§ul viteaz ridica steagul biruintei; cre§tinul .iv*
cu suflet marinimos savar§e§te cele mai mari ispravi de fapte
%f*. bune §i placute lui Dumnezeu.
Dar pentru ce sa fim frico§i, cand este vorba sa savar§im SI
'w-lT^r fapte bune? Pentru ce sa ne temem? O, frafl cre§tini! Sa fim
VtV
frico§i cand voim sa savar§im pacatul, pentru ca pacatul este
ru§ine §i ocara. Pentru pacat, Dumnezeu mustra §i pedepse§te
cu asprime: „Cu mustrZri pentru f&rMelege ai pedepsitpe om"
(Psalmul 38, 14). Pentru pacat te pedepsesc §i legile statului.
Pentru ce te ru§inezi sau te temi sa faci voia lui Dumnezeu?
Fapta cea buna este slava, cinste §i lauda. De cine te temi?
Cand faci lucrurile cele bune, atunci Domnul este luminarea ta
SgPd' §i Mantuitorul tau; de cine te vei teme? Domnul este aparatorul m
gsj
viefli tale; de cine te vei infrico§a? (Psalmul 26, 1-2). De cine
W-i te temi? De lume? Dar fapta cea buna este un lucru laudat de
5j%i
lume. Fapta cea buna o lauda §i vrajma§ul, §i se ru§ineaza de
dansa. De cine te temi? De razboiul trupului? Dar slujitorii lui
lisus Hristos, zice graitorul de Dumnezeu, Pavel Apostolul,
atata putere au, meat rastignesc Jrupul impreunM cu patimile
4Cy
§i cu poftele" (Galateni 5, 24). Te temi, poate, de cursele dia-
■'T" -fr volilor? Sa nu te temi nicidecum inaintea lor, cad Dumnezeu
ej va trimite pe ingerii Sai, ca sa te pazeasca de toata intamplarea

cea rea §i de toata ispita §i vatamarea, cum te mcredinleaza §i
psalmistul, spunand: „Cd. mgerilor Sai va porunci pentru tine
ca sa te pazeasca in toate caile tale. Pe maini te vor malfa ca
»%>
nu cumva sa impiedici de piatra piciorul tau" (Psalmul 90, 11-
ft
jtt+.
m 12). Cel ce savar§e§te lucrurile cele bune §i placute lui
Dumnezeu, acela este slavit, cinstit §i fericit. ,}Viat:a ve$nica
sfo
celor ce, prin staruinta m fapta buna, cauta mar ire, cinste $i
■it--;
t-H nestricaciune" (Romani 2, 7) dupa cum zice dumnezeiescul
%i?
fe?^- Apostol, de care invrednice§te-ne §i pe noi, Doamne lisuse
FIristoase. Amin!
^.'ts-
P
xliEW
wa
r Vif!
m
*■&%
vt
"^■v'
i
/f
--N m
V
m \iv
vs^^V
^w; m
Vji5?>
w
m
ilm
r%4
sv
(?/
•• m
mmmcw
./oV.
fr%cm' 6, /- ysj
cTyÛi c/'&tim/.
in lemsalim o sc^ldatoare, care avea imprejurul ei

hz*
W cinci pridvoare, in care z^cea multime multa de oameni
bolnavi. Ingerul Domnului, din vreme in vreme, se pogora in
apa scaldatoarei §i o tulbura. Cel care, dintre cei bolnavi, intra
m
intai in apa, dupa tulburarea ei, acela se vindeca. Domnul nos-
tru lisus Hristos S-a dus din Galileea la lemsalim pentru sar-
batoarea iudeilor §i, afland in pridvor pe un om, care era
{K1
slabanog de treizeci §i opt de ani, 1-a intrebat daca dore§te
ws4 m
san^tatea. Bolnavul a raspuns: Om nu am care sa ma bage in 0,

apa; de aceea, mai inainte de a ajunge eu, ajunge altul §i,
■m
intrand in apa, se tamaduie§te. Atunci Domnul lisus a zis catre ■-FT*
dansul: „Scoal%-te, ia-fi patul t%u §i umbW." (loan 5, 8). Slaba-
nogul s-a sculat indata, §i-a ridicat patul pe umerii sai §i a
m
umblat. Dar iudeii, pentru ca in ziua aceea era sarbatoare,
fiind sambata, s-au tulburat §i au mustrat pe slabanog, zican-
ti du-i: Nu ai voie sa-t;i ridici astazi patul. El insa le-a raspuns:
>fcf.
Cel ce m-a vindecat, Acela mi-a zis sa-mi ridic patul meu. Au m
incercat iudeii sa afle pe Cel ce a vindecat pe slabanog, deoa-
•Itr!
Wi
Et*. rece nu-L §tiau, fiindca lisus, dupa facerea minunii, amestecan-
V?fj
du-Se cu multimea oamenilor de acolo, indata a plecat. Dar,
iS m
dupa aceasta, afland lisus in templu pe cel ce fusese slabanog, m
a zis catre dansul; „Iat% cd. te-ai fecut s%n%tos. De acum s& nu
mai p&c3.tuie$ti, ca s% nu-ti fieTeva mai r&u" (loan 5, 14).
1
Acestea sunt pe scurt cele istorisite de Sfanta Evanghelie de
astazi. Prin talcuirea ei, vom cauta cele mai inalte §i mai de su- pm
rA
;V". flet mantuitoare invataturi. Pentru aceea, cel ce va asculta cu
evlavie va putea sa-§i vindece slabanogirea sufletului sau, cu 5®
M
haml lui Hristos, despre care Sfanta Evanghelie aminte§te,
W4 spunand ca:
„Dup% aceasta era o s&rb%toare a iudeilor §i lisus
.+?> S-a suit la lerusalim" (Joan 5, 1).

m-
Aflandu-Se Domnul lisus in Cana Galileii, dupa ce a vin-
decat pe fiul omului imparatesc din Capernaum de boala lui,
-t •>
V-?..
S-a suit in lerusalim, fiindca se apropia sarbatoarea iudeilor.
p
Unii zic ca sarbatoarea aceasta era a Cincizecimii, iar altii zic
i
ca era sarbatoarea Pa§tilor. lisus venea la lerusalim cu prilejul h'-
M acestor sarbatori, fiindca atunci se aduna multime multa de oa-
meni, mai cu seama dintre cei evlavio§i §i tematori de Dum-
m
si- nezeu, Cu aceste prilejuri, lisus, invatand §i facand minuni, m-
it'*
torcea pe multi la credinta propovaduita de Dansul. Deci lisus
s-a suit in lerusalim cu prilejul unei sarbatori.
iM
DUMINICII SLABANOGULUI 51
M ^
g m
Jar in lemsalim, lang& Poarta Oilor, era o sc2ld2-
toare, care se numea pe evreieje Vitezda, avand cinci
pridvoare', (Joan 3, 2).
/-V
In lemsalim, la Poarta Oilor, era scSldatoarea oilor. Se nu-
mea sc^ldatoarea oilor, funded acolo se aduceau oile pe care
le jertfeau §i spalau intr-insa mamntaiele lor; Poarta Oilor, de-
spre care vorbe§te Neemia, s-a numit de la scaldatoarea oilor;
,, .... . , —
scSldatoarea aceasta se numea in limba evreiasca Vitezda,
ceea ce inseamna: Casa milosteniei. Impreiurul scaldatorii erau
.i r )
Wi cinci pridvoare.
||
„in acestea zZceau mul(ime de bolnavi, orbi,
$chiopi, uscatf, a?teptand migcarea apei. C&ci un inger
m
al Domnului se cobora la vreme in sc2ld2toare $i tul-
m
bura apa §i cine intra intai, dup2 tulburarea apei, se
m
f&cea s2n2tos, de orice boal2 era tinut" (Joan 5, 3-4).
In cele cinci pridvoare din jurul scaldatorii, zaceau slaba- i

m SfiS
If nogi, chinuiti de tot felul de boli, a§teptand mi§carea apei din
scaldatoare, pentm ca sa-§i vinaece
scaiaatoare, vindece neputmteie
neputintele lor, cana
cand se
1 VI JV.
-pogora
- ingeml
— in scaldatoare §i tulbura apa. Dar care era vre-
mea aceasta? Din cuvintele slabanogului se arata ca vremea
era ne§tiuta, caci el raspunde Domnului: „Doamne, nu am
om, ca sa ma arunce in scaldatoare, cand se tulbura apa" (loan
5, 7). De ar fi fost o vreme §tiuta sau dinainte randuita, de§i
era om sarac §i lipsit, slabanogul, in cei treizeci §i opt de ani
de a§teptare, ar fi aflat un om care 1-ar fi bagat de mila in scal-
"fci-V
datoare. ingeml se pogora in scaldatoare, ca sa nu socoteasca
iudeii ca apele singure au putere tamaduitoare, ci sa creada ca
haml lui Dumnezeu vindeca bolile; §i ingeml tulbura apa. Dar
pentm ce, ori de cate ori se pogora ingeml, se vindeca numai
un bolnav? Aceasta este cu neputinta de talcuit, daca nu ne
vom inaltja mintea noastra la intelegerile cele mai tainice ale
acestui lucm dumnezeiesc. Scaldatoarea de la Poarta Oilor
preinchipuia scaldatoarea cea tainica a Sfantului Botez, aflata
in Biserica lui Hristos; oile ce se spalau intr-insa §i se curatau
M
preinchipuiau pe toti cei ce se boteaza in scaldatoarea
11
m
m m
Botezului §i i§i cur^tesc pacatele lor; pogorarea ingerului in

scaldatoare preinchipuia venirea harului Sfantului Duh in apa
P
Botezului; tulburarea apei, ce se facea in scaldatoare, inchi- i
Jl
puia nimicirea nevazutilor diavoli, facuta de puterea Prea-
;4m
sfantului Duh. Nu apa scaidatorii oilor vindeca bolile trupului,
ci puterea cea dumnezeiasca; nu apa singura vindeca gre§elile
sufletului, ci harul lui Dumnezeu, ce sfinte§te apa Botezului.
Prin pogorarea ingerului, apa scaidatorii oilor lua puterea vin- c:
decatoare; prin venirea Sfantului Duh, apa Botezului ia harul

curatitor. in scaldatoarea duhovniceasca a Sfantului Botez, Sta-
panul tuturor daruie§te na§terea ca fii duhovnice§ti. in scalda-
toarea oilor se vindeca numai un singur bolnav, cand ingerul
tulbura apa, fiindca Legea Veche s-a dat numai unui singur x--*-
m
neam, neamului evreiesc; scaldatoarea Sfantului Botez man-
tuie§te multimi nenumarate, fiindca Evanghelia s-a trimis tutu-
ror neamurilor. „Mergefi in toat& lumea §i propovZduiti Evan-
0.
ghelia la toatd faptura. Cel ce va crede §1 se va boteza se va m
mantui; iar eel ce nu va crede se va osandi" (Marcu 16, 15-16).
s»s Dar sa ne intoarcem iara§i la cele cinci pridvoare din jurul
SL»s scaidatorii oilor.
„§i em acolo un om, core em bolnav de treizeci $i

opt de ani" (Joan 5, 5).
Cine era omul acesta, din ce patrie §i din ce stare, bogat

«■»
+; sau sarac, evanghelistul nu spune. Acum insa era sarac §i lip-
:?
sit de orice sprijin, fiindca nu avea nici ucenic, nici rudenie,
M nici prieteni, ca sa-1 bage in scaldatoare, iar suferinta lui era de

treizeci §i opt de ani.
1 Jisus, vdzandu-l pe acesta zdcand §i §timd c& este

a§a mc& de muM vreme, i-a zis: Voie$ti s£ te fad P
s&ndtos?" (loan 5, 6)
Intr-adevar, iata ce inseamna mila dumnezeiasca, iata cum

se arata iubirea de oameni cea nemasurata! Fara sa-L roage
slabanogul pentru sanatatea lui §i fara sa zica ceva catre lisus,
'rt* vazandu-1 pe pat zacand §i cunoscand, ca un Dumnezeu, ca
cf: . .,r:- .
M
't.
P
M
■ kl
w
mt
P»;
boala il chinuia de multa vreme, lisus ii daruie§te indata sa-
natatea. Dar, oare, ce scop are intrebarea Domnului: „Voie$ti m
sa te faci sanatos?". Cine intreaba vreodata pe un bolnav daca
voie§te sanatatea? Ca un Dumnezeu cunoscator al inimilor
omene§ti, lisus Hristos cuno§tea prea bine vointa slabanogu-
lui. Pentru ce, dar, 1-a intrebat? La aid bolnavi Domnul cauta
credinta, intrebandu-i: „Crec/efi ca pot sa fac Eu aceasta?"
(Matei 9, 28). La slabanog el cauta vointa, intrebandu-1:
. .. w . . w T ^ . . w.. t.
„Voie§ti sa te faci sanatos?". Ceilald nu patimeau din cauza
pacatelor, cad spune Domnul despre orbul din na§tere: „Nici
i
el n-a pacatuit, nici parintii lui" (loan 9, 3); lor le era de ajuns
credinta in Hristos pentru a se tamadui. Slabanogul se chi-
nuie§te pentru pacatele lui, dupa cum vedem din cele ce-i
spune lisus in biserica: „De acum sa nu mai pacatuie§ti" (loan
m
5, 14). De aceea este nevoie de vointa lui, pentru a se vinde-
ca. Deci Domnul, prin aceasta intrebare, ne-a aratat ca pentru
iertarea pacatelor este nevoie de supunerea vointei pacatosu-
lui. intrebarea Domnului a primit raspunsul slabanogului: ii
ft*
„Bolnavul I-a. rdspuns: Doamne, nu am om ca sd
mat arunce m scalddtoare, cand se tulbura apa; cat, pand
_ ... . .. m
cand vin eu, altul se coboard maintea mea" (loan 5, 7).
1
Nu se plange de suferinta lui, nu se mahne§te pentru du-
rerile bolii lui, cum fac unii oameni neputincio§i in vreme de
boala, ci raspunde cu blandete si cu liniste sufleteasca Dom-
nului Hristos, zicand: „Doamne, nu am om ca sa ma arunce in fe/t
sc&ld&toare, cand se tulburZ apa; ca, pana cand vim eu, altul
se coboara maintea mea". Din raspunsul acesta se vede ca
slabanogul nu era in stare de completa nemi§care. „Pana cand
vin eu" totdeauna ajung mai repede aid bolnavi, fie mergand
ei, fie du§i fiind de alfii. Este de mirare insa cum, intr-un loc
in care se aduna atata muldme de oameni, nu s-a aflat niciun
om, in treizeci §i opt de ani, care sa-i ajute acestui slabanog!
Aceasta ne arata ca iudeii de acolo erau impietrid la inima §i
fara omenie. Ni se arata insa cat este de infrico§ata pedeapsa
lui Dumnezeu pentru pacato§i. Treizeci §i opt de ani s-a chi-
li
m
**£
^.■2; m.
m
nuit slabSnogul pentm p^catele lui, iar cand s-a implinit timpul
pedepsei lui, Pi
» i
Jisus i-a zis: Scoal2-te, ia-fi patul t£u §i umbl%. §i
P mdatZ omul s-a f&cut s&nZtos, §i §i-a luat patul §i

J» $
umbla. Dar m ziua aceea era samMtZ" (Joan 3, 8-9). m
m
v-» lisus nu cere §i nici nu se roagS lui Dumnezeu Tat^l, cum
m v-
mM
a f4cut cand a inviat pe Laz^r, ca sS nu socoteasca cei ce erau %t4
0.
de fata ca El este un simplu om, ca §i unul dintre prorocii care au m4
facut minuni. El porunce§te ca un Stapan al tuturor §i Dumnezeu:
„Scoal&-te!" indata vinele trupului slabanogului §i-au luat pu-
terea lor fireasca, iar duhul vietuitor, dupa legile firii, a mers
fara impiedicare in toate madularele trupului. Acel Dumnezeu
i*Z*i tel.
Care a zis: ,,5% fie luminZ!" (Facerea 1, 3) §i s-a facut lumina,
Acela§i a zis slabanogului: „Scoal&-te\§i s-a indreptat indata
trupul slabanogului, ridicandu-§i pe umerii sai patul §i um-
bland. Cand a facutjisus minunea aceasta era sambata, zi de
sarbatoare la evrei. -v
'M 0
„Deci ziceau iudeii ditre eel vindecat: Este zi de
samb&& §i nu-fi este mgSduit s^-U lei patul" (loan 5, 10).
m
m intr-adevar, Legea Veche zicea: „Ziua a §aptea este ziua
de odihna a Domnului Dumnezeului t&u. 53 nu faci in ziua i
ml aceea niciun lucru" (Deuteronomul 3, 14), iar prorocul leremia
.#7*:, M4",
zice: „Nu ducep sarcini in ziua de odihn3, nici le bagad pe m
m
portile lenasalimului; nu scoatefi sarcini din casele voastre in B
ziua odihnei" (leremia 17, 21-22). Daca mintea lor n-ar fi fost
intunecata de rautate, §i-ar fi dat seama de neobi§nuitul minu-
nii §i ar fi crezut ca nimeni altul, afara de Unul Dumnezeu, nu
putea sa intareasca madularele slabanogite in treizeci §i opt de
ani, printr-un singur cuvant: „Scoala-te!". Ar fi crezut ca Acela yi;
&*.
Care a supus puterile trupe§ti ale slabanogului legilor fire§ti, fe-s
I m
ca sa vindece slabanogirea lui, are stapanire §i putere sa dez-
lege §i pazirea sambetei pentru vindecarea omului. A§a de
mult fiind orbiti, iudeii ziceau insa slabanogului: „Este zi de
sambata $i nu-d este ingaduit sa-d iei patul". Insa slabanogul,
g«;
cu mare mdrazneala,
&%
V.>.
m m
m 58*
■ts
%*Js DUMINICII SLABANOGULUI 55
.«
&yM
17/ /x-* i*>> r* * 1 s~ys~% ♦-►-* &4s~m+ r*X*>X+s^kC* A :&V.
„El le-a rZspuns: Cel ce m-a f&cut s&n&tos, Acela
. " . ^ ^X
mi-a zis: la-tf patul t2u $i umbW (Joan 5, 11).
M
Nu de la mine am mdraznit sa fac aceasta, ci Doctorul
men mi-a zis: „/a-fi pafu/ umbW". Raspunsul acesta era insa
o cumplita mustrare pentru iudei, fiindca, prin el, le spunea:
l&d
Acela, Care are atata putere meat numai printr-un cuvant a
M
vindecat suferinta mea cea de treizeci §i opt de ani, are pu-
es)
terea sa dezlege §i opririle sambetei. Acel dumnezeiesc §i Atot-
puternic Om niciodata nu mi-ar fi poruncit sa-mi ridic patul,
daca ar fi socotit ca lucrul acesta este pacat.
„Ei 1-au mtrebat: Cine este omul care (i-a zis: la-fi
patul t%u §i umbl&?" (Joan 5, 12)
De$i slabanogul a raspuns ca Doctorul lui i-a poruncit sa-§i

ia patul, iudeii, fara sa pomeneasca de vindecare, il intreaba,
iara§i, despre omul care i-a spus sa-§i ia patul. Ei nu intreaba
cine este acela care 1-a facut sanatos, cine este doctorul lui, ci
cine este omul care i-a zis lui sa-§i ia patul §i sa umble. Despre
marea §i
v slavita minune savar§ita
^ de lisus,' 1"^
prin vindecarea
— 1,,; i?; ^ ,lx ^x
slabanogului, iudeii nu pomenesc. Ei voiesc sa o ascunda §i sa m
M
scoata la iveala numai calcarea sarbatorii sambetei.
±-€ p
Jar eel vindecat nu $tia cine este, c&ci lisus Se
*-.4
d2duse la o parte din multimea care era in acel loc"
•n
(Joan
V 5, 13).
Slabanogul vindecat nu §tia cine este Doctorul lui, fiindca

TiOiiO Q o /Jsti-
lisus S-a dat in tV"* laturi dupa savar§irea ♦->-» 1 ^ i i i i §i
rO ••*01-r-zTiO minunii 01 S-a
Q o /J
departatf"
de multimea oamenilor ce se aflau acolo. Aceasta a facut-o ?*.x%
preabunul lisus mai intai ca sa fuga de lauda oamenilor; al

doilea, nefiind El de fata, marturia slabanogului sa fie fara
banuiala §i vrednica de crezut; al treilea, nefiind El de fata, sa
se aprinda §i mai mult invidia iudeilor; §i al patrulea, ca sa ne
arate noua o adevarata pilda de chipul cum trebuie savarsita
o fapta buna. Prin pilda aceasta Mantuitorul ne invata, spu-
nand: Oamenilor, cand vedeti pe eel ce are trebuinta de aju-
torul vostru, nu a§teptati de la dansul rugaminti, ci de la voi
It II
&*.•
mti
w
—
g,,
H p
in§iva §i din insa§i bunavointa voastra sa faced bine la cap
puteti, dupa cum Eu am miluit pe slabanog. Nu cered rasplatiri
§i multumiri de la cei carora le-ad facut bine, ci fugid de slava
» > '
cea de§arta a primirii multumirilor, precum Eu M-am dat in
laturi §i am ramas necunoscut cand am tamaduit pe slabanog.
Numai atunci Dumnezeu Cel rasplatitor al faptelor bune va va
rasplati pentm binele ce faceti.
■>'
§i acum ascultati ce ne aratS, mai departe Sfanta Evan-
ghelie despre Mantuitorul lisus Hristos §i slabSnog.
t*- _^
„Dup2
77 ~
aceasta,7 lisus 1-a ' In templu
aflat JT * i-a zis:
§i
late c% te-ai fZcut s2n2tos. De acum s2 nu mai p3c3-
tuie§ti, ca s2 nu-fi fie ceva mai r%u" (Joan 5, 14).
St-
J0<- „Dupa aceasta", adica dupa vindecare, dupa purtarea pa-
wm
f'ivj tului pe umerii
^XXXX^XXX XVXXj
lui, dupa XXXXX^X^XVXXXV.
intrebarile iudeilor,
XVXVX-^XXV^X, dupa XXVX/^XXXX^XXXXX^
raspunsurile
slabanogului, lisus 1-a intalnit pe el in templu, unde i-a dat un
dumnezeiesc sfat, spunandu-i: „De acum s& nu mai pZc&tu-
w
ie§ti". Dumnezeu ne cere indepartarea de pacat pentm insana- m*
to§irea §i manmirea suflemlui nostru. Vezi, zice lisus slabano-
gului, te-ai vindecat de slabanogirea ta, dar sa nu pacatuie§ti
iara§i, ca sa nu fii pedepsit mai aspm. De aici invatam ca
pacatul na§te boaia, iar daca Dumnezeu, pentm milostivirea
Sa, ne va tamadui pe noi de boala, iar noi vom gre§i iara§i,
dupa tamaduire, atunci El ne pedepse§te §i mai rau. Ce a facut 0*
insa slabanogul?
„Atunci, omul a plecat $i a spus iudeilor c2 lisus

este Cel ce 1-a f&cut s&n&tos" (Joan 5, 15).
M ||
Vedeti, frati crestini, intelepciunea slabanogului? Mergand
1 t . 1 .. 11 1, . . W w . 1. .
el la iudeii care se tulburasera din pricina ca ridicase pe umeri
fe;
patul sau, in zi de sambata, §i umblase cu acesta, nu le-a spus
2?5i^
nimic altceva decat numai numele Celui care 1-a vindecat,
zicand: lisus este Doctoml meu, lisus a vindecat suferinta mea,
a tamaduit slabanogirea mea cea de treizeci §i opt de ani §i m-a
facut pe mine sanatos.
Tot a§a, Doamne lisuse Hiistoase, doctoml sufletelor §i al
.<■
tmpuiilor noastre, milostiv fii noua pacato§ilor si ne miluie§te. Amin!
~ •'
♦ ?*-
P «
MSI
P
UK
m% *v
£\zk,
\ 8
** i
NS- &
*>
01
<0
0H
y.
v -■
f* i
li M
m
w
g
•i^
d
M
■H
IS m
p
fRRW
>;<t. Gcuza/iia
Qju/mmcti/y *y4
ifl
Mt;
•4% fQ)e<s/jre /jedea/wa fiacafu/a'J
4 ; *--
Sfif'atis a'&itirw,
/\J are, numai unul era pScatul slab^nogului din Evan-

\^y ghelia de ast^zi, sau mai multe? §i, de era unul,
m
oare, ce fel de p^cat era acesta? Cand zice sfantul evanghelist:
„l2it& c& te-ai facut s&n&tos. De acum s% nu mai p3c3tuie$ti, ca m
s% nu-fi fie ceva mai rau" (loan 5, 14), inseamnS ca slaMnogul
K
a fost pedepsit treizeci §i opt de ani pentru pacatele lui. Dar
care erau pacatele lui, evanghelistul nu ne-a spus, ca sa mte-
>55 4 44
P
legem ca nu numai pentru pacatele pe care le-a facut slaba-
s*« nogul, ci §i pentru orice alt pacat, Dumnezeu pedepse§te pe
pacatosul care nu se pocaie§te. Wli
ft
m
m CAZANIA
58
i
i Cand vom socoti ca nici inger, nici om n-a putut sS vin- m.
dece rana celui dintai pScat al celor doi str^mo§i; cand vom m
>r->;
socoti cS, pentru iertarea pacatului, a fost nevoie de dum- ft
S3?
nezeiasca pogorare §i Intrupare a Fiului lui Dumnezeu, cu
Patimile, crucea, sangele §i moartea Sa, atunci vom cunoa§te
cu adevSrat cat de mare este greutatea pacatului. Numai san-
p.
few?
gele Fiului lui Dumnezeu a putut sa uneasca iara§i pe om cu
© Dumnezeu §i numai puterea §i harul acestui nepretuit sange,
care se varsa pana astazi la altarele Bisericii, ne curat:e§te pe m
noi de pacate, precum zice loan Evanghelistul: „§i sangele lui
g lisus, Fiul Lui Dumnezeu, ne cur&te§te pe noi de orice pdcat"
M (1 loan 1, 7).
i?«
Pacatul este calcarea legii lui Dumnezeu. Cu cat cercetezi
mai mult despre Datatorul Legii, despre Lege §i despre cal-
■IA'.
1 carea Legii, cu atat mai mult mtelegi cat de rau este pacatul.
Datatorul Legii este Acela care dintru nefiinta a facut
P, i
t.H cerul, pamantul, marea §i toate cele dintr-msele. Acela, luand
if
v|5 tarana din pamant, a zidit pe om, a suflat in fata lui suflare
g
rs de viata, 1-a facut pe el dupa chipul Sau, 1-a pus in raiul desfa- sH
V'lf tarii, 1-a a§ezat domn §i imparat a tot pamantul §i a supus toate
fas
sub picioarele Lui. §i tot Acela, pentru mantuirea sufletului r*.
p
^ «5-?-
«i omului ce a gre§it, S-a pogorat pe pamant, S-a intrupat de la
Duhul Sfant §i din Maria Fecioara §i S-a facut Om, a patimit ca
un vinovat §i a murit rastignit pe lemnul crucii. Datatorul legii
3K,€ noastre cre§tine§ti este Acela Caruia fi slujesc ingerii, I se su-

pune faptura, se infrico§eaza de El stihiile §i tremura demonii.
m
Acela este Datatorul legii noastre, Care numai prin cuvant pre-
spfj
face cerul si pamantul, cele de sub pamant §i toate cele vazute
si m
§i cele nevazute. Datatorul legii cre§tine§ti este Dumnezeu, Ju-
iift?
decatorul Cel preadrept $i preamilostiv, Care fagaduie§te im-
II
paratia ve§nica tuturor celor ce pazesc legea Lui §i chinurile '0
ve§nice celor ce o calca.
lar legea cre§tineasca, pe care Dumnezeu a dat-o oame-
nilor, este intm totul spre folosul lor. Ea este fadie §i lumina,
cum ne spune Sfanta Scriptura, cand zice: „F%clie picioarelor * !r
mele este legea Ta §i luminS. c&r&rilor mele" (Psalmii 118, 103).
■fSi'
t'M
. - . ,—. . . ——
£-% Wt
m. m
ass
4 It
m
Ca o fadie lumineaza mintea omului, ca sa vietuiasca bine, §i
ca o lumina il povatuie§te pe om in calea mantuirii. Deci iata
ce dobandesc in lumea aceasta trecatoare cei ce pazesc pomn-
m
cile legii lui Dumnezeu §i cat de mult pagubesc cei ce neso-
cotesc legea Lui. La cine are lumea evlavie §i in cine mcredere?
In talhari §i in rapitori? Sau in cei ce pazesc dreptatea §i nu
ravnesc la bunurile altora? Cui iti poti incredinta argintul tau?
Talharilor, uciga§ilor §i martorilor mincino§i? Sau celor ce nu
fac rau nimanui, celor ce fac bine aproapelui lor §i urasc min-
ciuna? Pe cine laudam? Pe omul care nesocote§te §i ocara§te
pe parintii lui, sau pe acela care cinste§te pe tatal sau §i pe
mama sa? Toata lumea, frati crestini, cinste§te pe pazitorii po-
runcilor lui Dumnezeu, ii lauda, ii Imprumuta §i ii ajuta, iar pe
cakatorii legii, pe pacato§i, ii nesocote§te §i fuge de dan§ii.
Deci oamenii cei imbunataUU, oamenii cei buni au in lumea
aceasta cinstea §i pretuirea semenilor lor, ca o arvuna a ras-
m
j.-v
platirii ce va sa fie, iar dupa aceasta viata trecatoare ii a§teapta
bucuria cea negraita, lumina cea nemserata, Imparatia ceru-
rilor §i viata cea ve§nica, dupa cuvantul Domnului, Care a zis:
,De vrei s& intri m viat%, p2ze§te poruncile" (Matei 19, 17).
M
Dumnezeu a intocmit toate poruncile Sale din legea cre§-
-
tineasca pe temelia netarmuritei Sale iubiri fata de oameni, so-
cotind ca implinirea poruncilor legii este iubirea. In
in chipul
1 .. w . i- 1 . . .
acesta, legea cre§tineasca este nu numai folositoare, ci §i
usoara. rtuna
u§oara, dupa rum nr Tnrrrdintp^za
cum ne incredinteaza Tnsnsi
!nsu§i Dnmnnl
Domnul Hristns
Hristos, PS
cand zice: „C£ci jugul Meu e bun $i povara Mea este u§oar&"
(Matei 11, 30). intr-adevar, ce greutate sau ce sarcina are po-
runca dragostei? Cand se va sadi §i se va inradacina in inima
noastra acest cuget al dragostei, dat de Dumnezeu, el va rodi
in sufletele noastre bucuria, pacea, indelunga-rabdarea, buna-
tatea §i alte fapte bune. Deci legea cre§tineasca a lui
Wi Dumnezeu este folositoare in viata aceasta §i mantuitoare in

cea viitoare. Ascultati acum cine este cakatorul legii cre§tine§ti.
1 Caicatorul legii cre§tine§ti este eel nesocotit, este paca-
tosul. §i fiindca defaimarea legii cre§tine§ti se ridica pana la
Insu§i Datatorul legii, eel ce pacatuie§te defaimeaza cu ade- Wi
m
m
- - - -- - • ■ " " " " ' ' " ■iK-b
J
m
CAZANIA m
60
s»a M
va.rat pe Dumnezeu. Deci, omule p^cStos, tu, eel zidit, indraz-

ne§ti impotriva Ziditorului tdu? Indrazne§ti impotriva Man-
tuitorului ta,u? Indrazne§ti impotriva Judecatorului tau? De
m
aceea, pe buna dreptate, se manie Dumnezeu atat de mult
asupra pacato§ilor §i pedepse§te cu atata asprime pe cei ce
pacatuiesc, implinindu-se cuvanml prorocesc care spune: „Cu
mustrM pentru f&r&delege ai pedepsit pe om $i ai sufyiat ca
jMK panza de pZianjen sufletul s3u" (Psalmii 38, 14-15).
#s li
Dar, se vor intreba unii cre§tini, de ce multi pacato§i nu
numai ca nu primesc nicio pedeapsa in viata aceasta, ci traiesc
i*î chiar mai bine §i cu mult spor? Aceea§i intrebare framanta §i M
pe marele proroc leremia care, nedumerit, zicea: „Pentru ce

S^!
calea necredincio$ilor este cu izbandd. $i pentru ce tod c^l-
cZtorii de lege sunt m fericire?" (leremia 12, 1). Dar tot el §i-a m
dezlegat nedumerirea, zicand: „Tu e§ti aproape numai de

buzele lor, iar de inima lor e$ti departe" (leremia 12, 2), buzele
gurii lor insemnand bunatatile cele vremelnice, pe care
MS Dumnezeu le ingaduie lor, iar inima lor insemnand bunatatile
St?, cele ve§nice, de care pacato§ii sunt departe, din cauza paca-
Ife
telor lor. lubitorul de Dumnezeu, Apostolul Pavel, mustra cu
? :'| W:
?>S asprime pe pacatosul care nu este pedepsit de Dumnezeu, ca
pe un defaimator al bunatatii §i rabdarii lui Dumnezeu, care
nu vrea sa inteleaga ca, prin aceasta bunatate, Dumnezeu il
H
cheama la pocainta. Deci, daca unii pacato§i raman nepedep-
5?^
siti in lumea aceasta, se datoreaza bunatatii lui Dumnezeu,
Care ii cheama la pocainta. Dar vai lor, de li se va impietri
: inima §i nu se vor pocai!
m
k
Fiindca Dumnezeu este preadrept, fara indoiala, El pe-
»
SS
depse§te deopotriva pe toti calcatorii poruncilor legii Lui. Dar,
de vreme ce suntem chemati sa traim nu numai o viata, ci
doua - una vremelnica, aici pe pamant, §i alta ve§nica, dincolo
de mormant - pentru aceasta Dumnezeu ii pedepse§te in viata
Pi aceasta pe aceia care au gre§eli mai u§oare, ca, vazand noi
:*m
pedeapsa §i temandu-ne de mania §i urgia cea dreapta a lui
Dumnezeu, sa fugim de pacat. Pe cei ce pacatuiesc mai greu, h*
safe'
s# m
■*-K
0
M DUMINICII SLABANOGULUI 61
K2
m W1
avand p^cate mai grele, li lasd nepedepsiti pentru ziua Jude-
0
c^tii, in care i§i vor primi pedeapsa meritata.
II
Deci, cre§tine, dupa sfatul psalmistului: „Nu ravni la cei
pi
ce viclenesc, nici nu urma pe cei ce fac f&rMelegea. Cad ca li
iarha curand se vor usca $i ca verdeaia ierbii degrah se vor
trece" (Psalmul 36, 1-2), ci urmeazS cu credincio§ie Legii lui
M Dumnezeu §i te bucurS de implinirea poruncilor Lui, pentru
& ca, dupa cuvintele aceluia§i psalmist, dreptilor le este dat „sa
se bucure §i sd se veseleascS. inaintea lui Dumnezeu" (Psalmul
M
67, 3). lar daca tu insuti pacatuie§ti §i nu ai luat mca nicio pe- m
m
deapsa de la Dumnezeu, sa §tii ca e§ti a§teptat de bundtatea, gas
m blandetea §i mdelunga-rabdarea lui Dumnezeu, Care te chea-

m
ma in fiecare zi, zicandu-ti: Vino, pocaie§te-te! lar de va ra-
mane inima ta impietrita §i nu te vei pocai, este vai de tine,
rr'i
caci iti aduni asupra ta mania lui Dumnezeu, in ziua dreptei
»j5if
Judecati. Pentru nepocainta ta, Dumnezeu nu te pedepse§te
cu pedeapsa vremelnica, in aceasta viaâ, ci id pregate§te pe-
s deapsa ve§nica, in viata viitoare.
^ vV-1 Fradlor, osanda pentru pacat poate fi amanata, dar nu U-V;

vom scapa de ea. De nu vom fi pedepsid in viata aceasta vre- 'm
tm i
m
fry*. melnica, vonvfi pedepsid, pe urma, cu pedeapsa ve§nica. A§a-
dar, ce se cuvine sa facem? Sa indraznim §i sa nu deznadaj-
2:5% duim, pentru ca avem mare nadejde §i mare scapare in ne- "pf
M
marginita milostivire a lui Dumnezeu catre cei ce se pocaiesc. m
Prin pocainta §i marturisirea pacatelor nu scapam numai de
osanda pacatului, ci dobandim §i iertarea pacatelor, cum ne
incredinteaza psalmistul, zicand; „Pacatul meu 1-am cunoscut
§i fUradelegea mea n-am ascuns-o, impotriva mea. Zis-am:
«Marturisi-voi farMelegea mea DomnuluP; $i Tu ai iertat nele-
giuirea pacatului meu" (Psalmul 31, 5-6). A§a ajuta, Doamne,
§i noua pacato§ilor, la vremea pocaintei noastre. Amin!
-r-t:
■**.
m m
v. -r 7 'rv&vm
biiiHi^ mmmm
Pi
If
KB
ii
si M
sSK m
■6
r m
vTS
0.
w
M
m
m
-f^v;
Wff.
m
zmi
■kit
0
t.-'-Vi
^/a/ciii/tea tiocuicj/c/iei
2^^ Qju/nmicii fSa/na/H/ie/ieei

n
fe»J
fS/oa/p 4, 6-42J StS
3 3 -/ m
//ulte invataturi vrednice de luare-aminte cuprinde
^ /-/y Evanghelia ce s-a citit ast^zi, Ea ne arata lamurit cS W'
k
lisus Hristos este Dumnezeu §i Om; ne infati§eaza iubirea Lui
de oameni cea necuprinsa §i smerenia Lui cea nesfar§ita, cum
$i credinta vie §i ravna plina de caldura a samarinencei pentm M
fey fet
intoarcerea la credinta a celor de un neam cu ea. Ne invata, M
| de asemenea, despre mchinarea cea adevarata, adusa lui
Sts Dumnezeu, §i despre puterea pe care o avea cuvantul Dom-
•rt
nului lisus. Pentru aceasta, ascultati, cu toata luarea-aminte,
fM cele spuse de Sfanta Evanghelie de astazi, care ne istorise§te:
Jn vremea aceea a venit lisus la o cetate a

Samahei, numit& Sihar, aproape de locul pe care lacov m
&ti 1-a dat lui losif, fml s2u" (Joan 4, 5).
0fi
DUMINICII SAMARINENCEI 63
Vechii locuitori ai Samariei au fost israeliteni. dar, robindu-i M

pe ei imparatul asirienilor, i-a mutat pe toti in Babilon §i in
Media, de unde a trimis in Samaria tot felul de neamuri. Fiind-
fig
cS neamurile acestea se inchinau la idoli, imparatul asirienilor 'iU!
a trimis in Samaria pe unul dintre preotii israeliteni robiti, ca

s^-i mvete credinta iudeilor. De§i cuno§teau de la acel preot
pe adevSratul Dumnezeu, ei au continuat, totu§i, sa se inchine
§i idolilor, cum ne spune dumnezeiasca Scripture despre ei,
m
H-K
zicand: „Popoarele acestea cinsteau pe Domnul, dar slujeau §i M
pm
idolilor lor" {4 Regi 17, 41). Intorcandu-se iudeii din robie, m
numeau aceste neamuri samarineni, fiindca locuiau m Samaria m
§i li dispretuiau ca pe ni§te pSgani §i de alt neam. Samarinenii,
primind numai cele cinci cSiti ale lui Moise, se socoteau strS-
nepoti ai lui Avraam §i ai lui lacov. Mantuitorul, ca sS arate c4
a venit m lume s^ manmiascS nu numai pe israeliteni, ci §i pe
celelalte neamuri, a venit mtr-o cetate a Samariei, ce se numea
Sihar.
M
„§i era acolo fantana lui lacov. lor lisus, flind
ostenit de cdldtorie, S-a a§ezat Idngd fdntdnd §i era ca
la al gaselea ceas" (Joan 4, 6).
w
In Sihar era o fantana ce se numea fantana lui lacov,1 zidita M
^
de acesta pe locul cumparat de el de la Hemor, stapanitorul
celor din Sihar, Ostenit fiind de caiatorie, Domnul lisus a §ezut p
langa acest pup Caiatoria §i osteneala Mantuitomlui ne arata
ca lisus Hristos a fost om desavar§it, deoarece, ca orice om,
dupa o caiatorie in ar§ita soarelui de amiaza, El a simtit oste-
neala §i a cautat loc de odihna. Domnul cerului §i al paman- 0$
tului a umblat astfel pe jos, in timpul eel mai calduros al zilei, m

§i, ostenind in caiatorie, a rabdat totul pentru mantuirea M
robilor Sai, pe cand noi nicio greutate nu suferim pentru aju-
toml §i folosul fratilor no§tri. Pe cand §edea §i se odihnea ast-
fel langa put,
m
„Atunci a venit o femeie din Samaria sd scoatd apd.
lisus i-a zis: Dd-Mi sd beau." (loan 4, 7)
fl
p*x
m Oare din mtamplare a venit femeia, in acel ceas, sa scoata a

?fe m
apa? Nu! Ci dupa voia §i randuiala dumnezeiasca, pentru ca,
M
p venind acolo, a aflat mantuirea, iar mantuirea oamenilor nu se
fs?
dobande§te din intamplare, ci cu ajutorul §i purtarea de grija a
lui Dumnezeu. Dupa cum prin randuiala dumnezeiasca Zaheu
a
M a aflat mantuirea, suindu-se in dud, Matei §ezand la vama,
:■♦, '.<■
M Natanel stand sub smochin, Andrei §i Petru aruncand mrejele
H
^•5 i
in mare, tot a§a §i samarineanca, venind atunci sa scoata apa
din put, a aflat pe Mantuitorul sufletului sau. lisus cere de la m
&
"8
samarineanca apa stricacioasa, pentru ca in locul ei sa-i dea
li
apa cea nestricacioasa a cunoa§terii lui Dumnezeu, aratandu-ne
ii
(**<5 prin aceasta ca El inseteaza §i cauta mantuirea tuturor oame-
a
nilor. A cerut apa, dar daca a §i baut evanghelistul nu ne spune. *ip:
Se vede insa ca El dorea atat de mult sa imparta§easca samari- w
>■+
nencei invatatura cea adevarata §i de suflet mantuitoare, ca nici
SsK
■ft,; sa manance n-a volt, cand i-au adus ucenicii bucate.
>*
Si®
„Gici ucenicii Lui se duseser& in cetate, ca s&
M,
* :M
cumpere de merinde" (Joan 4, 8).
Dar ce nevoie avea de hrana Acela care altadata a saturat

*;v«?
vfS; -i s
in pustie cinci mil de oameni cu cinci paini? Domnul nostru
lisus Hristos, vrand sa arate tuturor ca El era deopotriva §i
Dumnezeu desavar§it §i Om desavar§it, uneori, prin puterea
dumnezeirii Sale, savar§ea minuni slavite §i uimitoare; iar alte- m
g!| ori facea toate cele omene§ti, cumparand hrana §i mancand

impreuna cu alfli; sau, ostenit fiind, §edea la izvor §i, insetand,
cerea sa bea, a§a cum a cerut §i acum apa de la samarineanca.
„Femeia samarineanca I-a zis: Cum Tu, care e§ti

iudeu, ceri s2 bei, de la mine, care sunt femeie sama-
rineanca? Pentru c2 iudeii nu au amestec cu samari-
nenii" (loan 4, 9).
Dupa vorba, samarineanca a cunoscut ca Domnul este iu-

£S
deu, dupa cum L-au cunoscut §i pe Petru, tot dupa vorba, cei
din curtea arhiereului. De aceea s-a mirat cand L-a auzit m
0%
*% cerand apa de la dansa, fiindca iudeii nu se apropiau §i nici
M nu petreceau impreuna cu samarinenii. Intr-adevar, Legea
oprea pe iudei de a avea legaturi cu neamurile pagane. De
W w
m
aceea iudeii, socotind pe samarineni pagani, inchinatori la

idoli §i de neam strain, fugeau de dan§ii. Legea ii oprea pe
iudei de legaturi §i impreunare cu neamurile pSgane, pentru
ca sa nu mvete obiceiurile paganilor §i sa nu slujeasca zeilor
lor, cum s-a intamplat de multe ori, dupa cum ne spune pro-
rocul: „Ci s-au amestecat cu neamurile §i au deprins lucrurile
-T" 4-
lor §1 au slujit idolilor lor" (Psalmii 105, 35-36). Dar Domnul
lisus Hristos, petrecand cu paganii, nu deprindea obiceiurile
lor, ci, invatandu-i lucrurile lui Dumnezeu, ii intorcea la cre-
dinta cea adevarata. in felul acesta, El nu calca Legea, ci o im-
plinea. Pentru aceasta,
Jisus a rdspuns §i i-a zis: Dac2 ai fi §tiut darul lui

Dumnezeu $i Cine este Cel ce-fi zice: Dd-Mi sd beau,
tu ai fi cerut de la El §i fi-ar fi dat apd vie" (Joan 4, 10).
Care este harul lui Dumnezeu §i care este apa cea vie?
Graitorul de Dumnezeu, Apostolul Pavel, a numit har al lui
Dumnezeu Intruparea §i venirea in lume a Unuia-Nascut Fiul
lui Dumnezeu, zicand: „Cd.ci harul mantuitor al lui Dumnezeu
„ 4- .. ,*/ _ f Tt;*. o 1 -i \ A w ' _ a®
s-a aratat tuturor oamenilor" (Tit 2, ll). Apa vie este aceea
despre care vorbe§te Isaia, zicand: „ Vep" scoate apa cu veselie
din izvoarele mantuirii" (Isaia 12, 3), iar Evanghelistul loan a
aratat ce este aceasta apa, cand a scris despre spusele Dom-
nului §i Mantuitomlui nostru: „Cel ce crede in Mine, precum
a zis Scriptura: rauri de apa vie vor curge din pantecele lui"
(loan 7, 38), adaugand §i talcuirea acestei ape vii, prin cuvin-
m
mn tele: Jar aceasta a zis-o despre Duhul pe Care aveau sd-L
im
primeascS. acei ce cred
V-A 111
in 1U1
El" \lKyail
(loan 7,/, JJJ.
39). JL^V^
De ai CLl fi
11 cunoscut
^LlllWOÛL ca
17., ^.1 t-: ^ TNX A/r: „x U » —r?;.,! K.i r\ *5®
Eu, Cel ce-ti zic tie: „Da-Mi sa beau", sunt Fiul lui Dumnezeu,
Cel ce M-am intrupat pentru izbavirea lumii, tu ai fi cerut de
ij
la Mine apa cea vie, adica harul cel datator de viata al Prea-
sfantului Duh, §i Eu U l-a§ fi dat, auzind acestea,
A
.♦A „Femeia I-a zis: Doamne, nici gdleatd nu ai, §i fdn-

tdna e addncd; de unde, dar, ai apa cea vie? Nu cumva
rW-i e$ti Tu mai mare decdt pdrintele nostru lacov, care

ne-a dat aceastd fantand $i el msu$i a bdut din ea $i fiii
si
lui §i turmele lui?" (Joan 4, 11-12)
i,
m HA.f<
m m
m
Moise a numit apa vie apa aceea care izvora§te din pa- *4%'
mant, cand a zis despre Agar: „§i a g£sit-o mgerul Domnului
£ la un izvor de apa m pustiu" (Fa cere a 16, 7), iar despre fiii lui
Isaac: „§i au aflat acolo izvor de apa buna de baut" (Facerea
26, 19). Din cuvintele samarinencei se vede ca ea, zicand despre
apa vie, s-a referit la apa din fantanS; iar pe lacov 1-a numit
parinte, atat pentru faptul ca vechii locuitori ai Samariei erau
stranepoti ai lui lacov, cat §i pentru ca in§i§i asirienii, care s-au
sala§luit in Samaria, cu vremea s-au socotit stranepoti ai lui
lacov, fiindca erau de aceea§i credinta cu dansul. Curatenia apei
din putul lui lacov o arata ea cand zice ca patriarhul lacov §i fiii
li
lui au baut dintr-insa; iar cat de indestulatoare era apa din fan-
tana, o arata cand zice ca patriarhul lacov a adapat din aceasta
apa toate turmele lui. Vedem insa ca s-a intamplat cu sama-
rineanca cum s-a intamplat §i cu Nicodim, cand a auzit pe m
At*;
Domnul zicandu-i: „Adevarat, adevarat zic tie: De nu se va na§te
fi, cineva de sus, nu va putea sa vada Imparatia lui Dumnezeu"
M
(loan 3, 3). lisus graia catre dansa despre harul Preasfantului
Duh, dar ea n-a intjeles, ci, socotind ca El ii graie§te despre o apa .m
ca aceea din fantana, a raspuns Domnului, zicand: „Doamne, nu
ai galeata, ca sa scofi apa dintr-o fantana atat de adanca; de unde
ai, atunci, apa cea vie? Au doar e§ti Tu mai puternic §i mai iscusit
decat parintele nostru lacov, care a facut §i ne-a dat noua fanta-
na aceasta, din care au baut el, fiii lui si toate turmele lui?". Deci,
fiindca ea n-a putut sa priceapa intelesul cuvintelor,
j
Jisus a raspuns $i i-a zis: Oricine bea din apa
aceasta va inseta iar£$i; dar eel ce va hea din apa pe
care i-o voi da Eu nu va mai inseta in veac, edei apa
pe care i-o voi
YKSJ. \aci
da EuAJL* se va
v a. face in
jjljl el jL£jy\sx
izvor de apd
ajâ.
_ _
curgdtoare spre via$. ve$nicd" (loan 4, 13-14).
M
•0
>,vt- Zicand lisus ca acela ce va bea din apa aceasta a lui m
lacov va inseta iara§i, iar eel ce va bea din apa care o da El
'+:f
nu va inseta in veac, a aratat ca apa pe care o da El este cu
4-..-t-. mult mai curata decat apa din fantana lui lacov, mvatand ast-
fel ca harurile Lui sunt cu mult mai inalte decat ale lui lacov
§i lasand pe femeie sa mteleaga ca El este mai mare decat la-
M
m
DUMINICII SAMARINENCE1 67
''£M
cov. Dar apa, despre care vorbe§te Domnul nostm, este harul
r, t^,U ; 1
Preasfantului Duh, cum am spus mai sus, §i eel ce se va in-
vrednici de acest har niciodata, nu va inseta de cuno§tinta
'>z+.
dumnezeiestilor invataturi, c^ci el se face izvor al mvataturii,
care izvora§te §i iese din gura Lui, adapand §i povatuind spre
viata cea ve§nica pe toti cei ce asculta. in acest chip au fost
graitorii de Dumnezeu Apostoli, care, luand harul Preasfan-
tului Duh, s-au luminat cu toata cuno§tinta adevarului tainelor
dumnezeie§ti, dupa cum !nsu§i lisus le-a fagaduit, zicand: „Iar
cand va veni Acela, Duhul Adevarului, v% va cS.lS.uzi la tot
adevSrul" (loan 16, 13). Astfel s-au facut ei izvoare ale dum-
nezeie§tilor mvataturi, adapand toata lumea msetata de cu-
noa§terea lui Dumnezeu §i povatuind pe oameni pe calea
mantuirii. §i auzind samarineanca raspunsul Mantuitomlui,
nici nu s-a mirat, nici nu s-a aratat nemcrezatoare, ci,
— - ... —- — -■ •
„Femeia a zis c&tre El: Doamne, d£-mi aceastZ ap& 'M
ca sS nu mai insetez, nici sS mai vin aid sS scot" (Joan m
4, 15).
Femeia iara§i a cugetat lucruri pamante§ti, socotind ca apa

Mantuitomlui este stricadoasa §i pamanteasca, iar nu nestri-
cacioasa §i cereasca. Pentm aceasta a zis: „Doamne, dS-mi
aceastS apS ca sS nu mai insetez, nici sS mai vin aid sS scot".
Fiindca mintea ei nu putuse sa prinda intelesul eel malt al
cuvintelor Domnului in legatura cu apa cea vie.
Jisus i-a zis: Mergi §i cheamS pe bSrbatul tSu §i

vino aid" (loan 4, 16).
Ca un adanc cunoscator de inimi, Mantuitoml cauta s-o

aduca la credinta prin alt mijloc. §tiind ca femeia va raspunde
ca nu are badbat, ea va vedea totu§i ca El cunoa§te cele as-
cunse §i-§i va da seama cu cine sta de vorba.
„Femeia a r&spuns $i a zis: N-am bZrbat. lisus i-a

_ • _ "»"> • 0.0 W - 0 1 \-/ 1 %W • • • f W * .0 0
zis: Bine ai zis c2 nu ai b&rbat C&ci cinci b&rbati ai avut
§i eel pe care il ai a cum nu-U este b&rbat. Aceasta
adevSrat ai spus" (loan 4. 17-18).
M
ir-
MSB. -■> -- ^
;:-r. T5:
t"*! aij;
" A;
Samarineanca, socotind pe lisus im om de rand, a crezut

ca poate sa-§i ascund^ de dansul gre§elile ei, r^spunzand cS
n-are b3.rbat, de§i avea. lisus Hristos li aratS, minciuna ei §i
p^catele ei, zicand: Bine ai zis cS nu ai bSrbat, cSci cinci
bSrbati ai avut §i eel pe care 11 ai acum nu-ti este barbat, cSci
1-ai luat cSlcand Legea. Auzind samarineanca acestea, a inteles
cS lisus este proroc. §i aamci,
M M
„Femeia I-a zis: Doamne, vM c& Tu e$ti Proroc.
PZrintii no$tri s-au mchinat pe acest munte, iar voi
■tM ziceti c& m lerusalim este locul unde trebuie s% ne
#sa!
mchinZm" {loan 4, 19-20).
Doi munti erau in partea de rasSrit a lerihonului: Garizim

§i Ebal. Deasupra muntelui Garizim, iudeii citeau binecuvan-
tarile, iar deasupra muntelui Ebal, citeau blestemele, dupa
cum le poruncea legea lor, zicand: „S3 roste§ti binecuvantarea
pe muntele Garizim, §i blestemul pe muntele Ebal" (Deutero-
nomul 11, 29). De aici, luand mdemn, samarinenii se inchinau
in muntele binecuvantarii, iar iudeii ziceau ca locul de in-
chinare este lerusalimul, dupa cum zicea Legea: „Fere§te-te de
a-d aduce arderile de tot ale tale in orice loc s-ar intampla, ci
numai in locul acela pe care-1 va alege Domnul Dumnezeul
tHu in una din semintiile tale, $i fa tot ce ti-am poruncit eu
astazi" (Deuteronomul 12, 13-14). Samarineanca, cunoscand
ca lisus Hristos este iudeu §i proroc, li arata deosebirea dintre
©
iudei §i samarineni in privinta locului de mchinare, spunand:
'•T-V
Parintii no§ffi, adica vechii samarineni, s-au mchinat, s-au
rugat §i au adus jertfele lor in muntele acesta, iar voi, iudeii,
ziceti ca locul de mchinare este lerusalimul. Acestea zicand ea,
at a§tepta raspunsul Domnului, ca sa §tie care este locul eel ade-
varat si potrivit pentru inchinare.
%
„§i lisus i-a zis: Femeie, crede-M2 c2 vine ceasul
cand nici pe muntele acesta, nici in lerusalim nu v2
veti mchina Ta&lui" {loan 4, 21).
rf.
A.t+.
+:> +4;
^'E
m
Vremea de care vorbe§te Mantuitorul este vremea venirii
Lui in lume, cand tod cei ce cred intr-Insul, fie din lerusalim,
fie din Samaria, fie de oriunde, se vor putea inchina in orice
loc, §i in orice loc se vor putea ruga §i aduce lui Dumnezeu
jertfele cele f^r^ de sange. §i fiindcS, prin acest r^spuns,
Domnul a vorbit despre locul eel de inchinare, El vorbe§te mai
departe §i despre Acela cSruia trebuie sS I se inchine.
„ Voi v2 mchinati c&mia nu gtitf; noi ne mchin&m

C&ruia §tim, pentru c2 mantuirea din iudei este" (Joan
m.
4, 22).
'
lisus Hristos ii socote§te pe samarineni c^ nu §tiau cSrui
Dumnezeu se inchina, fiindca, pe langa inchinarea pe care o
aduceau adevaratului Dumnezeu, se mchinau §i idolilor. ludeii m
insa se inchinau Dumnezeului celui necuprins §i nemarginit §i

numai Lui ii slujeau. Sa nu va mirad, fradlor, daca Hristos, Cel
ce este slavit §i Caruia I se inchina toata zidirea ca Dumnezeu
adevarat, se socote§te §i pe Sine impreuna cu iudeii, cand zice:
„Noi ne inchinam Carui §tim", fiindca El vorbe§te ca un iudeu
in fata samarinencei: vorbe§te ca un om, nu ca Dumnezeu.
m
Cad ca un om se inchina lui Dumnezeu Tatal §i se ruga pen-
tru noi. El a aratat ca mantuirea este din iudei, deoarece El a
ie§it din neamul iudeilor, pentru ca Maica Lui, Sfanta Fecioara
§i Nascatoare de Dumnezeu Maria, din care S-a nascut, se
tragea din neamul lui David. Deci, vorbind Domnul despre
locul de inchinare §i despre Acela caruia I se cuvine inchi-
narea, El invata pe samarineanca §i despre chipul in care tre-
buie adusa de oameni inchinarea lui Dumnezeu, spunand:
0 „Dar vine ceasul $i acum este, cand adevZratii

mchinZtori se vor inchina TatZlui in duh §i in adev&r,
cd §i Tat£l astfel de inchinZtori I§i doregte" (loan 4, 23).
Cand zice ca „vine ceasul", arata ca va veni o vreme cand

se vor strica oranduielile inchinarii din lerusalim §i din Samaria
§i se va intinde propovaduirea credintei cre§tine in toata
lumea; iar cand zice „§i acum este" arata ceasul de fata, in care
El vorbe§te §i invata ca aceasta este vremea potrivita, cand
m
Ml
J&p
m 70 TALCUIREA EVANGHELIEI
'M %
K
a adevaratii mchinatori se vor inchina Tatalui „cu duh §i in ade-

var". lar adevaratii mchinatori sunt cei ce cred in Hristos, caci
f--+i m
S numai ei se inchina lui Dumnezeu Jn duh", adica prin inal-
tarea mintii §i a sufletului catre Dumnezeu, „$i m adev&r",
adica nu prin inchipuiri in§elatoare §i jertfe de dobitoace, ci m
prin implinirea in viata a poruncilor celor dumnezeie§ti §i
imparta§irea Tainelor celor adevarate. Dar de ce Dumnezeu
cauta acest fel de inchinare §i acest fel de inchinatori? Raspun-
M
sul la aceasta intrebare ni-1 da !nsu§i Domnul §i Mantuitorul
nostru lisus Hristos, cand zice:
„Duh este Dumnezeu, §i cei ce I se inching trebuie

sd I se mchine in duh §i in adevdr" (Joan 4, 24). p
Dumnezeu este nematerial, fara de trup, nevazut, cum

.rfV-f--:
este §i sufletul omului. Sufletul prime§te invataturile credintei
§i, dupa dreapta judecata, slave§te pe Dumnezeu; mintea cer-
ceteaza puterea lui Dumnezeu cea peste toate, bunatatea, iu-
K-.r birea de oameni, dreptatea; lauda slava Lui cea nemarginita §i

y-:.*: li aduce slujba asemenea sfintilor ingeri, care h slujesc §i il
M duhovnice§te il preamaresc. Ca sa nu socoteasca cineva ca
Dumnezeu cauta numai slujba duhovniceasca, lisus a adaugat,
¥-'4 zicand „§i in adev&r", ca sa ne invete ca numai slujba duhov-
*3
niceasca impreunata cu faptele bune face pe oameni desa-
m var§iti §i adevarati mchinatori ai Dumnezeirii Lui, dupa cuvan-

tul Scripturii: „Adev&rate sunt toate pomncile Lui" (Psalmul
110, 7), sau Jegea Ta (este) adev&rul" (Psalmul 118, 142).
¥■$ Deci inchinatori §i slujitori adevarati ai lui Dumnezeu sunt .:~v
y:. *
aceia care slujesc lui Dumnezeu pe fata §i prin fapte bune.
Auzind samarineanca aceste cuvinte, §i cunoscand ca ele sunt
cuvinte cu adevarat dumnezeie§ti, §i-a adus aminte de credinta
in venirea Mantuitorului §i a marturisit: m
J-a zis femeia: §thn cd va vend Mesia care se -7VV

cheamd Hristos; cand va veni, Aceia ne va vesti noud
toate" (loan 4, 23).
Fiindca samarinenii primeau cele cinci carti ale lui Moise,

ei §tiau cele scrise de Moise in Deuteronom, unde spune:
sSK 'A"-;«
tj
m
%i
*c* DUMINICII SAMARINENCEI 71
„Proroc din mijlocul t&u §i din fratii t&i, ca §i mine, itf va ridi-
ca Domnul Dumnezeul tau: pe Acela sa-L ascultati" (Deutero-
nomul 18, 15). De aceea §i samarinenii a§teptau venirea lui li
w
0.
Mesia, crezand ca Acesta li va mvata pe ei toate cele cu privire
Ssî la credinta §i slujirea lui Dumnezeu. §i, cu toate cS Domnul
p %w
vorbea acum despre invat^turi dumnezeie§ti, totu§i sama- chsfk
rineanca nu L-a cunoscut. De aceea a zis: Cand va veni Acela,
adicS Mesia, care se cheaiM Hristos, Acela va ar^ta noua toate
cate se cuvin lui Dumnezeu. Atunci,
|fs:f
„Iisus i-a zis: Eu sunt, Cel ce vorbesc cu tine"
YV '-■>
>T^:
'M
(Joan 4, 26).
De mare har s-a invrednicit samarineanca! CStre niciun alt i

om n-a vorbit atat de deschis Domnul nostru despre Sine.
C^tre niciun alt om n-a zis: Eu sunt Mesia, care se cheama pas
P >v
Hristos! InsS samarineanca s-a invrednicit mai mult decat altii,
f| pentru ravna §i osardia pe care o vedea Domnul in inima ei.
Ea s-a invrednicit sS fie intaiul „apostol" al propovaduirii nu-
melui Domnului lisus, printre samarineni. m
:*.V^ „Dar atunci au sosit ucenicii Lui. §i se mirau cd vor-

bea cu o femeie. Insd nimeni n-a zis: Ce o mtrebi, saw.
Ce vorbe§ti cu ea?" (Joan 4, 27)
a-*:
Cand vorbea lisus, au venit ucenicii Lui §i s-au mirat ca
vorbea cu o astfel de femeie, o samarineanca, fiindca sa-
marinenii erau urap de iudei, cum ne-a spus mai inainte evan-
ghelistul, zicand: „Pentru ca iudeii nu au amestec cu samari-
nenii" (loan 4, 9). Niciunul dintre ucenici n-a intrebat insa pe
Domnul ce a vorbit cu ea, avand ei cuviincioasa evlavie fata
de Invatatorul lor §i invatandu-ne §i pe noi sa fugim de iscodi-
m rea cea nefolositoare.
Jar femeia §i-a Ids at gdleata $i s-a dus m cetate §i
%-t; a zis oamenilor: Venifi s& vedeti un om care mi-a spus

m
toate cate am f&cut. Nu cumva acesta este Hristosul?"
(loan 4, 28-29) pf.
m,
■t.'-irifS*.
Wi
11
>,<• m
Samarineanca a venit la fantana ca sa scoata apa stricacioa-
sa, dar, dupa ce a baut apa cea vie, indata §i-a lasat vasul ei
m
m
!>• acolo, ca §i Sfintii Apostoli mrejele, §i a alergat in ora§, vestind
§i chemand pe cei de un neam cu ea, sa vina §i sa vada un
Om, Care i-a aratat ei toate cate a facut. Din smerenie nu a zis
catre ei: Venid sa vedeti un proroc, sau un cunoscator de
inimi; ci veniti de vedeti un Om, Care mi-a spus mie toate cate
am facut, adica §i cele mai ascunse ale mele. De§i ea a crezut
ca Mantuitorul este Hristos, n-a zis catre samarineni cu hota-
' .
rare ca Acesta este Hristos, ci, aflandu-se oarecum in indoiala,
a zis: „Nu cumva acesta este Hristosul?Aceasta a zis-o a§a ca
sa starneasca §i mai mult dorinta lor §i, venind la lisus §i
auzind mvatatura Lui, sa creada, precum a crezut §i ea.
„§i au ie§it din cetate §i veneau c&tre El. Intre timp,

ucenicii Lui II mgau, zicand: Inv2$tonjle, m&nanck."
(Joan 4, 30-31).
Samarinenii, auzind vestirile samarinencei, au plecat din

cetate catre lisus Hristos. Pana sa ajunga ei unde §edea
Hristos, ucenicii Lui,, §tiind
V - — ca era
— flamand,
—) il rugau
O sa ma-
/V 1.1 1 w .
nance din bucatele ce au cumparat.
sa*: Jar El le-a zis: Eu am de mancat o mancare pe

M ■fe
care voi nu o $titi. Ziceau deci ucenicii intre ei: Nu
M
cumva I-a adus cineva s& m&nonce?" (Joan 4, 32-33)
Neintelegand ucenicii mtelesul cuvintelor Domnului §i

crezand ca El vorbe§te de hrana trupeasca, ziceau unul catre
W'
•* A>,
altul: Nu cumva I-a adus cineva sa manance? m
Jisus le-a zis: Mancarea Mea este s2 fac voia Celui

ce M-a trimis pe Mine §i s& s&var$esc lucrul Lui" (loan
/ o /N
m 4, 34).
Domnul li lamure§te pe ucenici ca hrana Lui este voia lui m

Dumnezeu Tatal §i savar§irea lucrului Lui, adica mantuirea
oamenilor. Hrana a numit El voia lui Dumnezeu, fiindca ea hra-
ne§te sufletul
XXVXXXV.X^X V.^X
celui ce o
V. impline§te.
XXXXJ^XXX X^y xv.. Dar
XXX tu,
xxx, cre§tine,
yxxxxxx, auzind
xxxxx.xxxxx, ca
x.xx
Hristos a fost trimis de Tatal §i ca El face voia §i savar§e§te lucrul
m
m 0
_ DUMINICII SAMARINENCEI 73
£-i M
Lui, sS nu socote§ti c& face acestea ca Dumnezeu; c^ci El, ca
Dumnezeu adevarat §i de o fiinta cu Tatal, nu a fost trimis de
El, aceea§i vole §i lucrare are cu Dumnezeu Tatal, pentru ca
toate cate are Tatal are §i Fiul, dupa cum El msu§i a spus, 'M
zicand: „Toate cate are TatZl ale Mele sunt" (loan 16, 15). Tu sa ■".n
mtelegi cuvintele „se trimite de Tatal" gandindu-te la Domnul
Hristos ca om, fiindca cu bunavoia lui Dumnezeu Tatal S-a
mtrupat §i S-a facut om. Drept aceea, lisus Hristos, ca om, face
voia lui Dumnezeu §i savar§e§te lucrul mantuirii noastre. Acest
lucru il lamure§te Mantuitorul Insu§i, vorbind cu ucenicii sai:
TVr.- • _v ; ^ I ; _
„Nu zicetf voi cd mai sunt patru luni $i vine
1 seceri§ul? latd, zic vouZ: Ridicafi ochii vo$tri $i priviti

uuiucic,
holdele, cu ouiu albe
c& sunt tuuc pentru
pcnu u seceri§"
sccciip (loan
yiuaii 4, 33).
JJJ.
Mantuitorul, aratand ucenicilor ca mancarea Lui este im-

plinirea voii §i savar§irea lucrului lui Dumnezeu, adica mtoarcerea
oamenilor de la starea de pacat §i rautate la starea de curatie si
de sfintenie, a folosit aceasta pilda a secerisului graului, zican-
du-le: Au nu zicetl voi ca dupa patru luni vine secerisul graului?
- - . . . .
lata, va poruncesc voua sa va inaltati ochii sufletului vostru de la
acest seceris pamantesc spre secerisul eel duhovnicesc, adica
spre intoarcerea oamenilor la Dumnezeu. Inaltati ochii mintii si
vedeti ca holdele sunt albe, ca oamenii, cu alte cuvinte, sunt gata
de a fi adusi din holdele cele duhovnicesti in hambarul credintei.
A zis ca holdele sunt albe, in loc de coapte, fiindca si spicele
graului, cand se coc si sunt gata de seceris, se vad albe.
Mti m
w
„Iar eel ce secerd primegte plate $i adund roade
spre viatd ve§nic&, ca s2 se bucure impreund $i eel ce
seamana $i eel ce secera" (loan 4, 30;.
Patriarhii si prorocii Vechiului Testament au semanat cele

V-: +
dintai seminte ale cunostintei lui Dumnezeu, iar Apostolii, lu-
crand samanta semanata de patriarhi si de proroci, prin pro-
povaduirea Evangheliei, au secerat spicele credintei de la cei
care au crezut in lisus Hristos. Deci impreuna si deopotriva se
bucura si patriarhii si prorocii care au semanat, si Apostolii
care au secerat.
1
.w.-f ii" A JT^rTt ft'***'- z >• *: —+
m
r+rJ.
fMi
„C^ci in aceasta se adeveregte cuvantul: C2 unul

este sem&n&toml $i altul secer&torul" (Joan 4, 37).
In cazul de fata, zice Mantuitorul, se potrive§te zicala ade-

/•#
varata: „Ca unui esfe semin&torul §i altul secer&torul", pentru ca
patriarhii §i prorocii au semanat mai mainte in inimile oamenilor
semintele credintei in Dumnezeu, mvatand dogmele despre
.^t.
adevaratul Dumnezeu §i despre intruparea Mea; iar voi secerati '0*
roada invataturii lor, care s-a desavar§it prin propovaduirea II

c-? t
pi Evangheliei, aducand in fmparatia cerurilor pe cei ce au crezut.
i 00
M
„Eu v-am trimis s& secerati ceea ce voi n-ati
ci
muncit; altii au muncit $i voi aft intrat in munca lor"
00
(loan 4, 38).
Is ■t-A
§tiind Domnul nostru lisus Hristos ca neamul lui Israel era
'09$
mai pregatit pentru primirea Evangheliei decat alte neamuri,
M trimitand pe Apostolii Sai la propovaduire, le-a zis: „Mai de-
grabS. merged c&tre oile cele pierdute ale easel lui Israel"
m
(Mate! 10, 6). La pregatirea evreilor s-au ostenit Moise, losua
M
SS
& al lui Navi, Isaia, leremia, Daniel §i toti prorocii. Ei au semanat
in sufletele lor cuno§tinta adevaratului Dumnezeu §i nadejdea 00
venirii in lume a Mantuitorului lisus Hristos. Cartile lor au fost .ir.i*'
samanta care a pregatit inimile evreilor pentru primirea cre- m,
Wi
0 dintei in Hristos. Apostolii au intrat in osteneala prorocilor §i
m
li
Wt} au secerat spicele credintei celor mantuiti. Pe ce i§i intemeiau
$1
|ai propovaduirea §i de unde au vestit iudeilor evangheli§tii §i toti
%
V"-v m
ceilalti apostoli pe Hristos? Din invataturile cartilor prorocilor
dovedeau, in adunari, ca Hristos este Mesia eel a§teptat, Care
trebuia sa patimeasca §i sa invieze din morti. insu§i Domnul
nostru lisus Hristos !§i intemeia invatatura pe cele ale pro-
M rocilor, zicand: dacZ ad fi crezut lui Moise, ad fi crezut $i 1
A
Mie" (loan 5, 46).
Relatand sfantul evanghelist aceasta convorbire a Mantui-
torului cu ucenicii Sai, se intoarce iara§i la femeia samari-
neanca §i la propovaduirea ei in mijlocul celor de un neam cu
Mi
11 ea, din Sihar, spunand:
S
—
mulfi samarineni din cetatea aceea au crezut In H

m
El, pentru cuvantul femeii care m2rturisea: Mi-a spus
toate cate am f&cut Deci, dup& ce au venit la El, sa-
marinenii II rugau s3 r%man& la ei. §1 a r&mas acolo
dou& zile" (Joan 4, 39-40).
La rugamintea st^ruitoare a samarinenilor, Mantuitoml pri-

me§te, cu desavar§ita Sa iubire de oameni, §i ramane in cetatea
Sihar doua zile.
J.J.J.LJ-J.L mai
„§i cu mult A lid A AllLliyi
multi au d LA crezut
S^ly^HiLlL ^SS^lllJL
pentru LA cuvantul
S^Ll Y dllLLll AjkAI*
Lui,
lar femeii ii ziceau: Credem nu numai pentru
oentru cuvantul
t&u,
—, c&ci noi inline am auzity
§i §tim c& Acesta este cu
adevZrat Hristosul, Mantuitoml lumii" (loan 4, 41-42).
fM III
Din cuvintele: „Noi inline am auzit", spuse de samarineni,
se vede ca Domnul nostru, in cele douS zile petrecute acolo, a
invatat pe toti cati veneau la El. Invatatura Lui a rodit mult mai
mult decat propovaduirea samarinencei, pentru ca mult mai
multi au crezut. Ei in§i§i ziceau catre dansa: Noi credem in lisus
Hristos nu ca mai inainte, pentru cuvintele tale, ci pentru ca am
auzit noi inline invatatura Lui §i acum cunoa§tem ca Acesta
este intr-adevar Hristos, Mesia eel a§teptat, Mantuitoml lumii.
Ei cuno§teau acestea din cartile lui Moise, pe care le citeau §i
le cinsteau. Vedeau intr-insele scrise §i aceste cuvinte: „0 stea
A:
r&sare din lacov" (Numerii 24, 17) sau: „Proroc din mijlocul t&u
§i din fratii t3i, ca §i mine, ifi va ridica Domnul Dumnezeul tdu;
pe Acela sd-L ascultati" (Deuteronomul 18, 15).
V- " >2*
Din aceste ziceri graia §i samarineanca: „§tim c& va veni
$h
Mesia, Care se cheamtt Hristos" (loan 4, 25). Invatatura cea
dumnezeiasca a lui lisus Hristos, intrand in inimile samarine-
nilor, i-a facut pe dan§ii sa creada ca El este Acela pentru care
s-au prorocit acestea. A§a ne ajuta §i noua, Doamne lisuse
Hristoase, ca sa credem §i sa Te marturisim in toata viata noas-
tra pe Tine, Mantuitoml nostm. Amin! SI
-
m
^•>5 T*M
H
Is
1
tf w mm
>7 ;>
>-<•
v:;v
>• Â
'V £
sm
m
p**-.
*4-M
j^Sf. /
it s
as
III
p>♦* W%!
.&"■
="C' i
M :>■
S se
v-'f'
Uii'
j.ti'-'f.
II
M
(jaza/ua
Q)umimca tjamcr/H/iencel
^ '-i.-
f®i^mnozai oo/os/e ca tot/ oamem/ sw && manta/a&ca,
ii
is
s?%
1
s*?*;
. Ttxit/
> awt/'/u,
> *
'y-.^y-J.■< amarineanca a venit la fantana lui lacov ca sS scoata
yrs&
J apS., msS aid a aflat mantuirea sufletului sû. Ea n-a
§tiut mai dinainte §i nici nu s-a gandit cS acolo va afla pe

Si
Mantuitorul lumii. Altceva a cûtat §i altceva a aflat. A cûtat
fV" 'V
apS stricacioasa §i a aflat Imparatia cereasca. Dumnezeu a vrut
sa miluiasca pe samarineanca, de aceea a randuit ca, in ceasul r/t-.V
i A'
in care Cel Unul-Nascut, Fiul Lui, a ajuns la fantana lui lacov, P
M sa vina §i ea acolo, ca sa scoata apa, §i, crezand in lisus, sa se

@ fe
fet mantuiasca. A randuit Dumnezeu mantuirea ei, a chemat-o
M prin invatatura Fiului Sau §i a facut-o dreapta §i sfanta prin
II
'4se.
V.
M
credinta §i pocainta, slavind §i incununand sufletul ei, a§a cum

ne mcredinteaza Apostolul Pavel, ca Dumnezeu cinste§te pe
toti cei ale§i §i chemati, zicand; „Iar pe care i-a hoterit mai
a^ mainte, pe ace$tia i-a §i chemat; $i pe care i-a chemat, pe acegtia
i-a §i indreptat; iar pe care i-a mdreptat, pe ace§tia i-a §i mark"
(Romani 8, 30). Deci, daca Dumnezeu randuie§te mai
dinainte, cheama, indrepteaza §i mare§te; daca Dumnezeu pe
unii ii face vase vrednice de mila Lui §i ii pregate§te pe dan§ii
W-
pentm viata cea ve§nica, iar pe altii ii face vase de necinste,
pregatite spre pierzare, pentru ce atunci invinuie§te §i osan-
■>v
de§te pe oamenii cei rai? Daca Dumnezeu a voit sa impie-
4r%
treasca inima mea §i sa ma faca pe mine vas de ocara, vred-
nic de pierzare, pentru ce, dupa aceasta, ma osande§te pe
mine? Cine sunt eu ca sa stau impotriva voii Lui? „Cine va sta
impotriva maniei Tale?" (Fsalmul 75, 7), se intreaba psalmistul.
Ii raspunde dumnezeiescul apostol, zicand: „Dar, omule, P
tu cine e$ti care raspunzi impotriva lui Dumnezeu? Oare fap-
tura va zice Celui ce a fkcut-o: De ce m-ai facut a§a? Sau nu
rM
are olarul putere peste lutiil lui, ca din aceea§i framantatura sa
faca un vas de cinste, iar altul de necinste?" (Romani 9, 20-21).
Deci m acest chip infruntand apostolul pe omul mdraznet §i
potrivnic, dezleaga aceasta nedumerire prin pilda celor doua
popoare, pagan §i israelit, zicand: „Neamurile care nu cautau
dreptatea au dobandit dreptatea, insa dreptatea din credinta;
iar Israel, urmarind legea dreptatii, n-a ajuns la legea dreptadi.
Pentru ce? Pentru ca nu o cautau din credinta, ci ca din faptele
Legii" (Romani 9, 30-32). Din talcuirea apostolului invatam ca
>>>«
Dumnezeu miluie§te pe acela pe care voie§te, dar nu la intam-
plare, ci cu socoteala; El voie§te sa miluiasca pe cei vrednici
de mila §i impietre§te pe aceia care au mintea §i inima impie-
trite; Dumnezeu face vase alese pe aceia care au o viata cin-
>'i^
stita §i vase necinstite pe aceia care sunt stapaniti de patimile
cele de ocara. Mai dinainte randuie§te, cheama, indrepteaza §i
mare§te, insa numai pe aceia pe care mai dinainte i-a cunos-
cut ca sunt vrednici, cum ne mcredinteaza Sfanta Scriptura,
zicand: „Caci pe cei pe care i-a cunoscut mai mainte, mai
^v»:
;
^!85'
mainte i-a §i hot&rat s£ fie asemenea chipului Fiului S£u" (Ro-
£3 mani 8, 29).
Cu adevSrat, Dumnezeu a voit mantuiasca pe samari-
neancS, fiindcS ea era vrednica de mantuire, pentm vointa §i
fe
ti-^3 firea ei cea buna. Cand samarineanca a cunoscut ca Cel care
0 i-a cerut apa era iudeu, daca ar fi stapanit-o obiceiul urat al

W m
vrajbei fata de iudei, ar fi refuzat sa-i dea apa, ar fi fugit indata
§i n-ar fi stat de vorba cu lisus Hristos, fiindca nu numai iudeii
te
fugeau de samarineni, ci §i samarinenii mult mai mult se fe- m
giH
reau de iudei. Ea rnsa n-a facut nimic din toate acestea, fiind
lipsita de asemenea ganduri pagubitoare. Dimpotriva, cuminte
Pi
§i inteleapta, ea s-a mirat cum El, iudeu fiind, a cerut de la
dansa apa §i a ramas vorbind cu lisus §i ascultand cu luare-
aminte cuvintele cele dumnezeie§ti. Cand a auzit ca Domnul
m.
are apa vie, iar eel care bea aceasta apa nu mseteaza in veac, y/t
ea nu s-a tulburat, nici nu s-a mdoit §i nici n-a socotit ca ar fi m
cu neputinta cele spuse de Domnul, ci, indata crezand, a zis:
„Doamne, d&-mi aceastd apS. ca sd. nu mai msetez, nici sS. mai tm
vin aid sd scot" (loan 4, 15), aratand astfel curatia inimii ei.
Cand a auzit iara§i pe Domnul aratandu-i faptele ei cele as-
cunse, nu s-a ru§inat, nici nu s-a tulburat, ci a marturisit §i a m.
mtarit cele spuse, zicand; „Doamne, vM c% Tu e$ti proroc"
§3
{loan 4, 19), aratand prin aceasta smerenia §i blandetea ei. Ea
a vorbit apoi despre Mesia, zicand: „$tim c& va veni Mesia,
care se cheamZ Hristos" {loan 4, 25), aratand prin aceasta m- Pi
m
deletnicirea ei cu cititul Sfintei Scripturi, cat §i nadejdea de
mantuire pe care o avea m lisus Hristos, eel a§teptat, spunand:
„Cand va veni, Acela ne va vest/ noud toate" {loan 4, 25). Cand W3
a auzit mvatatura Mantuitorului, atata ravna §i dragoste a ara- m

yy tat, meat a lasat vasul ei la put §i a alergat grabita in ora§, pro-
povaduind numele lui Hristos celor de un neam cu ea. lata
cate virtuti avea aceasta minunata femeie! Ea avea intelepciu-
ne, bunatate, smerenie, blandete, cititul dumnezeie§tii Scrip-
••4^: turi, nadejde in Hristos, ravna §i dragoste pentm aproapele ei.
Pentm aceste virtuti §i podoabe suflete§ti, Dumnezeu a in-
% 0
£# vrednicit-o hamrilor Sale cele bogate.
m
jmSS^SS"^T
>-f
M
P
m
Fie, ar putea zice omul nesocotit. DacS sunt randuit de

Dumnezeu pentru Rai, este de prisos grija mea pentru faptele
bune; iar dac^ sunt randuit pentru chinurile ve§nice, este de
prisos grija mea pentru pocSinta. Aceasta insa este o socoteala
fe
mincinoasa §i amagitoare, pentru ca Dumnezeu randuieste
fVi dinainte mantuirea ta, pentru faptele tale bune. Dumnezeu
randuie§te dinainte mantuirea ta sau chinurile de veci, dar in
acela§i timp §tie §i libertatea vointei tale §i cunoa§te, de vreme
ce U-a daruit tie libertatea, ca astazi e§ti rau, dar maine, de vei
vrea, te vei face bun; astazi savar§e§ti fapte bune, dar maine,
m
'S de vei vrea, vei cadea in pacat. Dupa cum doctorul, neputand
iS^
aifc sa opreasca mersul bolii §tiind ca bolnavul moare, totu§i nu
renunta la folosirea medicamentelor vindecatoare pana la cea
din urma suflare a acestuia, tot a§a §i Dumnezeu, nevoind sa
sileasca vointa omului pacatos, de§i mai dinainte a randuit pe-
'fsK
deapsa lui, folose§te totusi, pana la sfar§itul vietii acestuia, orice
fcf
mijloace pentru mdreptarea lui.
Daca era hotarata dinainte pierzarea lui Faraon, atunci
fei*.
pentru ce Dumnezeu a facut atatea minuni spre intoarcerea §i
mdreptarea lui? Pentru ca Faraon avea libertatea sinelui §i,
ttfSu
daca ar fi vrut, ar fi putut sa-§i schimbe rmpietrirea inimii lui,
vazand minunile lui Dumnezeu. Daca luda era randuit dina-
inte pentru chinurile ve§nice, pentru ce 1-a facut Hristos apos-
tol §i pentru ce 1-a invrednicit de impreuna-vietuire cu El, cat
*• ,r:
§i de mvatatura Sa de fiecare zi? Pentru ce a dat in mainile lui
1 punga cu arginti §i pentru ce a spalat picioarele lui, primindu-l
sa se imparta§easca cu ceilalti Apostoli la Cina cea de Taina?
Pentru ca luda i§i avea libera vointa sa §i, daca ar fi vrut, ar fi M
fugit de iubirea de arginti §i de tradarea Domnului §i ar fi putut
dobandi mantuirea cea ve§nica. Dinainte era hotarata pier-
zarea ninivitenilor. „Patruzeci de zile mai sunt, $i Ninive va fi w
*0.
distrust" (lona 3, 4), spunea prorocul; dar ninivitenii se po-
<•-■■.
caiesc §i se mantuiesc. Dinainte era hotarat lezechia spre
moarte, cum spune prorocul: „F3. testament pentru casa ta,
m
c&ci nu te vei mai ms&nato$i, ci vei muri" (4 Regi 20, 1). le-
&
zechia plange §i in loc de moarte, ia viata. Dinainte hotara§te
0
, - . .
m «
80 CAZANIA
P 1
Dumnezeu pedeapsa Sodomei §i Gomorei, dar, rugat fiind de
A t r-rvTl rv* ^rrs^*~
Avraam, fys** i acolo
zice: „De se vor gZsi -t-i T i■*-*-% si ■! zece cirepfi...
sis~*s-\1s-\ numai sJi-si s-\f-y TJsisi
Pen-
i
tru cei zece nu o voi pierde" (Facerea 18, 32). Cine nu vede m
din aceste pilde este de-a dreptul nebun cre§tinul care se
leneve§te in purtarea de grija pentru manmirea lui sufleteasca?
Intr-adevar, este greu de inteles lucrul acesta: cum este
fara gre§eala hotararea sau randuiala cea mai dinainte a lui
>■«-,
Dumnezeu, iar libera vointa a omului poate preface fapta cea
1% buna in pacat, sau pacatul in fapta buna! Aceasta este una din- ■M
tre judecatile lui Dumnezeu, necuprinse de mintea noastra, §i

pentru care Sfantul Apostol Pavel zice: „0, adancul bogatiei §i
0"^
fa:
0*" al mtelepciunii §i al $tiintei lui Dumnezeu! Cat sunt de necer-
B
cetate Judecatile Lui $i cat de nepdtmnse cdile Lui! C3ci cine a
m
cunoscut gandul Domnului sau cine a Lost sfetnicul Lui?"
(Romani 11, 33-34). Mintea omului este stramta §i mica; pen-
tru aceasta, noi nu vom putea intelege dumnezeiasca Lui ran-
duiala gatita dinainte pentru om. Oricat am cerceta noi §i
oricat am asculta, niciodata nu se va lini§ti iscodirea indraz-
neata a mmtii noastre.
Dumnezeu voie§te ca toti oamenii sa se mantuiasca §i sa
creada, dupa cum ne incredinteaza Apostolul Pavel, cand zice;
„Dumnezeu, Mantuitoml nostru, voiegte ca tod oamenii sd se
mantuiascd §i la cuno§tinta adevHrului s% vina" (1 Timotei 2, 3-
fa
4). Omul este stapan pe sine insu§i §i are libera vointa sa ca
sa aleaga §i sa faca fie fapta cea buna, fie pacatul, dupa cum
ne incredinteaza insa§i Sfanta Scriptura, zicand: „E1 din
■jk+.
mceput a facut pe om $i 1-a lasat in mana sfatului sau. De vei
vrea, vei tine poruncile §i credinta $i vei face cele bine-pla-
cute. Pus-a inaintea ta foe $i apa, §i ori la care vei vrea, vei in-
fa
tinde mana ta" Qntelepciunea lui Isus Sirah 15, 14-16). Singura
vointa lui Dumnezeu nu ajunge pentru mantuirea omului, ci
este nevoie sa fie unita cu vointa omului, dupa cum ne spune
prorocul, zicand: „De veU vrea §i de Ma vefi asculta, hunatatile
pamantului veU manca" (Isaia 1, 19). In ziua judecatii,
Dumnezeu va rasplati fiecaruia dupa faptele lui, cum ne in-
credinteaza Apostolul Pavel cand vorbe§te despre Dumnezeu:
J6SSUCW,
Ate
DUMINICII SAMARINENCEI 81 ■41H
m
„Care va rasplM fiecZruia dupd. faptele lui" (Romani 2, 6), sau:
„Vor ie§i cei ce au facut cele bune, spre mvierea vietii, iar cei
ce au facut cele rele, spre mvierea osandirii" (loan 5, 29). F^ra
mdoiala, acestea sunt atat de adevarate, atat de curate §i atat
de lamurite, ca toti le intelegem, de la mic pana la mare.
I#
fv'vVi Deci, cre§tine, tine seama §i paze§te totdeauna poruncile
§i sfintele mvataturi, ca sa poti zice §i tu cu Sfantul Apostol
m
Pavel: „ Vrednic de credinta §i de toata primirea e cuvantul ca
M
lisus Hristos a venit in lume ca sa mantuiasca pe cei pacatogi,
dintre care eel dintai sunt eu" (1 Timotei 1, 15). Pentru aceas-
M ta: Jmparatului veacurilor, Celui nestricacios, nevazutului,
singunilui Dumnezeu fie cinste $i slava in vecii vecilor. Amin!"
(1 Timotei 1, 17).
Ate
II
i
a-T.
*r£.
If
&ri;
m
<! TS
>?>
Mi
am
P
m
tflfW OBBUkUl BIN Hasiw
i X 4
4%% AP
pi
O
❖
1% M
M
/> m.
:*>4 &
/ te
^•5
>*$
■»?•:
+ ri
P
m
i
P
M m
&<*i
m
m
^4]
i
V'-J
11
^/a/ciu/tea (Soa/iy/ie/iei
k
M
tfyf/tii/ticii C9r/)((/ia I
4?'
.r>,<5 $1
fS/oa/t/JJ, /S&J
P
0.
P il
c/yrdt
) avMl/'/ii.
j J It
P
oua adevaruri de seama cuprinde Sfanta Evanghelie Mi
r'^7> ~if
8$
de astazi: deschiderea ochilor orbului din na§tere §i
iP^
fl I
cugetul viclean al fariseilor. Domnul lisus a luminat pe eel orb,
^4;! iar invidia a intunecat pe cei ce vedeau. Domnul lisus a

P p
deschis ochii orbului, iar invidia a orbit pe cei ce vedeau.
*>1 .^,
3% Binecuvantati cre§tini, ascultati cu toata luarea-aminte talcuirea
P
0 Sfintei Evanghelii de astazi, ca sa vedeti ca, pe cat Dumnezeu
il
M lumineaza pe om, pe atata il intuneca patimile, §i sa intelegeti
ca unii oameni patimesc in lumea aceasta pentru slava lui m
£ Dumnezeu. Astfel, Sfanta Evanghelie ne spune ca: I'SS
:^?x.
-iX*'
s
IMs DUMINICII ORBULUI 83
M
si-*,
m.
■M
„Trecand lisus, a v&zut un om orb din na§tere" ii
m
(Joan 9, 1).
■it'**'
m Dar, oare, ce fel de orbire avea orbul acesta? Oare, ii erau
p deschise pleoapele §i vStamati ochii? Sau erau inchise de tot
u-v
pleoapele §i ochii sanato§i? Sau erau §i pleoapele tnchise §i
&
ochii v^tamati? Sau nu avea nici pleoape §i nici ochi? Din
spusele evanghelistului, cand zice: „§i a uns cu find ochii lui" P
iS
(loan 9, 6), se aratd cd orbul avea ochi, dar pleoapele ii erau m
0. inchise. Acela§i lucru il aratd §i cuvintele celor ce-1 intrebau,

fM hy**-
M dupa tdmaduirea lui minunata: „Cum fi s-au deschis ochii?"
(loan 9, 10)
„§i ucenicii Lui L-au mtrebat, zicand: Inv%$torule,
W£ cine a pdcdtuit, acesta sau pdrintii lui, de s-a n&scut

orb?" (loan 9, 2)
p
Aceasta intrebare este greu de inteles, pentru ca orbul,
is
nascut astfel din pantecele maicii sale, cand ar fi putut gre§i,
ca sa se nasca orb din cauza pacatelor lui? Inainte de a se li
H &
na§te, el nu putea gre§i. De asemenea, adaugarea cuvintelor
„sau pMntii lui" nu sunt potrivite la intrebarea apostolilor,
a pentru ca ei §tiau din Sfanta Scriptura ca Dumnezeu nu pe-
depse§te pe cineva pentru pacatele parintilor lui, ci pedep-
^>W IB
se§te mai cu seama pe fiecare pentru pacatele sale, dupa
s cuvantul Scripturii, care zice: „Sufletul care a gregit va muri" m

fe p
Oezechiel 18, 4). Fara indoiaia, apostolii au rostit intrebarea
it
pv aceasta, luandu-se dupa invatatura gre§ita a fariseilor, care cre-
?i-3
deau ca, dupa moarte, sufletul omului intra in alt trup, pentru m
cuidtirea pacatelor lui. Deci, dupa aceasta gre§ita credinta,
irM banuiau §i ei ca orbul a vazut cand s-a nascut intaia data, dar
Sia ii
M
gmt
ca, traind in trupul sau eel dintai, a savar§it pacate grele; pen-
>-;>
tru aceasta s-a nascut a doua oara orb, fiind pedepsit in felul
acesta ca sa-§i curateasca pacatele sale. De aceea ucenicii p&%
m Mantuitorului au pus intrebarea aceasta: „Cine a pdcdfuif, aces-

V -K
fa sau pMntii lui?"
W£
Jisus a rdspuns: Nid el n-a pdedtuit, nici pMntii lui,
d ca s2 se arate in el luaMle lui Dumnezeu" (loan 9, 3).
frlsi
IK
Prin acest scurt rSspuns, Domnul a mlaturat credirua m- M

§elatoare despre suflet a elinilor §i a fariseilor §i toata socotinta
amagitoare a iudeilor despre pacat. „Nici acesta, zice El, n-a
pCLcZtuit, nici pMntii lui, ci s-a nd.scut orb ca s& se arate m el
- - - -
lucrMle lui Dumnezeu". Dar care lucrari ale lui Dumnezeu s-au
^ 4- ^ 1 O C -i. -A- ■*. ^ 1 # T~\ ^
arStat in— acel orb?
— - -S-a aratat puterea lui
v.: Dumnezeu,
_ v. care r.
_-r_ a
m
prefacut intunericul orbului m lumina. S-a aratat puterea Sa de
-
W Ziditor, care a facut ochi lumino§i din tina §i din scuipat. Dar
pentru ce era nevoie de o astfel de vatamare ca sa se arate intr-insul
lucrurile lui Dumnezeu? Pentru ca el sa primeasca mdoiti ochi:
ochi trupe§ti, prin care a vazut cele ce sunt in lume, §i ochi
m sufletesti. prin
suflete§ti, nrin care a cunoscut pe
ne Ziditorul
Ziditonil lumii.
lumii Deri
Deci nrbirea
orbirea
ochilor trupe§ti a fost cauza luminarii ochilor sufletului sau. De
aceea, dupa ce Mantuitorul lisus Hristos a dezlegat nedu-
merirea apostolilor, prin raspunsul acesta, a spus mai departe.
„Trebuie sZ fac, pan& este ziu2, lucr&rile Celui ce

M-a trimis pe Mine; c3ci vine noaptea, cand nimeni nu
m.
poate sii lucreze" (Joan 9, 4).
Eu, zice Domnul, cat timp vor fi zilele vietii Mele in

aceasta lume, se cade sa fac lucrarile lui Dumnezeu, ale
Tatalui Meu, Care M-a trimis in lume, adica propovaduirea
credintei §i minunile mantuitoare de suferinte §i de pacate.
Vine noaptea, adica vine moartea, §i amnci nimeni nu poate
sa mai faca vreo fapta buna. N-a zis Domnul ca vine noaptea
±'-'v cand Eu nu pot sa mai lucrez, ci a zis ca vine noaptea cand
nimeni nu poate sa lucreze, fiindca El §i dupa moartea Sa cea
*
trupeasca §i dupa Invierea Sa cea din morti §i pana acum
lucreaza. Cand a zis ca vine noaptea, cand nimeni nu poate sa p
1 ^ :: :
lucreze, s-a gandit la oamenii care nu mai pot sa faca nimic
dupa moartea lor, de vreme ce credinta mceteaza, pocainta
este nefolositoare §i ostenelile pentru fapte bune sunt neputin-
cioase. A§a cum ne vom afla in ceasul mortii, a§a ne vom in-
fati§a la Judecata particulara. Cum msa lucrul eel dumnezeiesc
pe care voia sa-1 faca Mantuitorul nostru, in imprejurarea de
Q
fata,
1 era luminarea orbului, de aceea,7 vorbind despre lumina,7 zice:
' ' '
Wt A';
.XtK
Vtv
DUMINICII ORBULUI 85
rf.
!fe?S „Ataf cat sunt m lume, LuminZ a lumii sunt." (Joan M
9, 5).
P
.t!?
lisus Hristos este lumina lumii nu numai ca Dumnezeu,
Care face sa r^sara soarele §i stelele, zide§te ochii oamenilor
§i ai tuturor vietuitoarelor din lume §i lumineaza, nevazut, pe
rtl? tot omul care vine in lume; ci §i ca om El era in lume lumina m
4$v
n tuturor faptelor bune, lumina preaslavita a minunilor, lumina
p
,/-~t orbilor, lumina sfanta a credintei, care pe multi i-a luminat §i
i-a sfintit. §i, spunand ca este lumina lumii, El arata indata, §i
3^4 prin fapta, ca este Facatorul luminii §i Cel ce da lumina oame-
nilor.
S;.^ m
„Acestea zicand, a scuipat jos $i a f&cut tin2 din
scuipat, §i a uns cu tin% ochii orbului" (loan 9, 6).
i
i/^ Oare nu putea lisus sa lumineze §i pe orbul acesta numai
£<®
.u' J!?
prin cuvant, ca pe Bartimeu, caruia i-a zis: „Credinta ta te-a %¥J.
d'.r.
mantuit" (Marcu 10, 52). Fara indoiala ca Atotputernicul putea.
Pentru ce face, dar, tina din scuipatul Lui §i din tarana §i unge
S-i P.
to
ochii orbului? Ca sa arate ca El insu§i este Facatorul §i Ziditorul
omului. Precum a facut trupul omului, la vremea zidirii, luand
tarana din pamant, tot a§a a luat tina cand a refacut ochii orbu-
to- lui. Atunci a dat omului suflet §i viata, sufland in tarana; acum
■-to
to a dat orbului lumina ochilor, scuipand in tarana. Deci pentru
aceasta a scuipat §i a facut tina, ca sa arate ca El insu§i este
m Ziditorul omului §i al luminii. §i astfel, cu tina facuta a uns
to ochii orbului.
to-
„§i i-a zis: Mergi de te spalZ in sc&ld&toarea Siloa-
mului, care se talcuie§te: trimis. Deci s-a dus §i s-a
P^Vi spdlat $i a venit v&zand" (loan 9, 7).
ito
Izvorul Siloamului curgea, catre zidurile dinspre rasarit ale
lerusalimului, intr-o scaldatoare mare, facuta pentru trebuinta
locuitorilor de acolo, ce se numea scaldatoarea Siloamului. La
acest izvor a trimis Domnul pe orb ca sa se spele. Dar ce
to
nevoie era de spalarea aceasta, cand apa izvorului nu putea sa
•to
Ito deschida ochii orbului? Pentru ce, dar, 1-a trimis la scaldatoare?
to
ii
*s»J*Mj
m m
86 TALCUIREA EVANGHELIEI 1
Pi fi*
■iC'-.:
Pentru ca sa se faca si V mai vadita minunea,5 sa fie cunoscuta
de toti §i sa nu mai fie nicio indoiala, de vreme ce toti cati s-au
aflat pe drum au vazut pe orb mergand §i uns cu tina la ochi;
de asemenea §i cei ce se aflau la izvor. Dupa aceea toti 1-au
vazut oe acesta mtorcandu-se vindecat. Si 1-a mai trimis ne el
m
fTtJt
m la izvor, ca sa incerce credinta §i ascultarea lui. Neeman Sirianul
.
n-a crezut la mceput si nici nu s-a supus, cand i s-a poruncit de
Elisei sa se scalde in Jordan, ci abia dupa multa rugaminte a m
slugilor lui {4 Regi 5, 10-14); dar orbul acesta s-a supus indata
j Domnului si a crezut ca va dobandi lumina prin spalarea m
apa izvorului Siloamului, care preinchipuia apa Sfanmlui
C* * ^ ^ „ j_ ^ Xl * 1 ^ ^ /N _ 1 VJ ^
m Botez, fiindca, precum acesta, spalandu-se intr-insa, a lepadat
■M m
orbirea si a dobandit vederea, tot asa si cei ce se boteaza in
apa Botezului se curata de pacat si se imbraca cu lumina haru-
lui dumnezeiesc. Pentru aceasta Sfantul Botez se mai numeste
i
Si luminare. Deci s-a spalat orbul in scaldatoarea Siloamului si
s-a mtors sanatos si vazand.
„Iar vecinii §i cei ce-1 v2zuser2 mai inainte c2 era

orb ziceau: Nu este acesta eel ce §edea §i cer$ea? Unii
ziceau: El este. Alfii ziceau: Nu este el, ci seamZnZ cu
el. Dar acela zicea: Eu sunt" (Joan 9, 8-9).
Dumnezeiescul evanghelist a insemnat, pe langa altele, si

%
faptul ca acest orb „§edea §i cer§ea". Deci orbul acesta era atat
de sarac si de lipsit meat sedea la drum si cerea milostenie.
Cat de mare era iubirea de oameni a Domnului nostru lisus m.
Hristos, Care nu trecea cu vederea nici pe oamenii cei mai '*44

m neb^gaU m seamS, ci ii miluia cu indurare §i ca un Tata le
w
facea bine, ca sa ne invete pe noi milostivirea fata de cei saraci
Si deznadajduiti! lar vecinii orbului si cei ce-1 cunosteau pe el,
convinsi fiind ca acesta este cu adevarat orbul „cel ce §edea §i
cergea", voiau sa afle cum s-a vindecat.
„Deci ii ziceau: Cum ft s-au deschis ochii?" (Joan 9,10)
Precum se vede, pleoapele ochilor orbului fusesera

inchise. Pentru aceasta ziceau ei catre dansul: Cum ti s-au
■iisSl
'es
M
deschis ochii, cum ai v^zut, cum s-a vindecat suferinta ochilor

tSi §i cum vezi acum, orb fiind tu pana astazi?
„Acela a r&spuns: Omul core se nume$te lisus a

f%cut tm& §i a uns ochii mei, §i mi-a zis: Mergi la
sc£ldMtoarea Siloamului §i te spalZ. Deci, ducandu-m%
§i sp3landu-m2, am v&zut" (Joan 9, 11).
Cu mare indrazneala, limpede §i deschis, el a aratat pe

II Doctorul sau §i a dezvaluit felul vindecarii lui.
ll
„Zis-au lui: Unde este Acela? §i el a zis: Nu $tiu"
(Joan 9, 12),
intrebarea este vicleana, pentru ca se vede lamurit ca nu
13 din evlavie, ci din rautate il intrebau, ca sa afle cine este

:? anume Doctorul sau §i sa-1 parasca pe acela ca pe un defai- m
il
mator al sambetei.
i „L-au dus la farisei pe eel ce fusese oarecand orb"

"5
(loan 9, 13).
L-au dus ca sa-1 cerceteze §i sa defaimeze minunea §i pe

lisus, fiindca minunea aceasta se facuse intr-o zi de sambata.
«8
„§i era samMtM in ziua in care lisus a f%cut tin& $i
i-a deschis ochii" (loan 9, 14).
Evanghelistul a insemnat ziua in care lisus a facut tina ca

sa arate ca iudeii s-au tulburat, fiindca Domnul a facut tina, a
m
uns ochii orbului §i 1-a trimis sa se spele in apa Siloamului, in Mi
0
ziua sambetei. Dar pentru ce Domnul lisus i-a vindecat in ziua
sambetei nu numai pe orbul din na§tere, ci §i pe omul cu
mana uscata §i pe femeia garbova §i pe eel bolnav de idropica
>>->.
>.s in casa fariseului §i pe slabanogul de la scaldatoarea oilor?
Pentru ca sa indrepte credinta cea gre§ita a iudeilor cu privire
IW
la ziua sambetei §i sa arate ca El este Domnul §i Stapanul Legii
§i al sambetei. De aceea, el i-a mustrat pe iudei cand s-au tul-
burat, vazand pe ucenici ca smulg spice de grau in ziua sam-
betei, spunandu-le: „Samb%ta a fost fecutZ pentru om, iar nu m
■- - '• Â+^+^-^tV
m six*
p 88 TALCUIREA EVANGHELIEI
H fafa
w omul pentiu samMtti. Astfel cS. Fiul Omului este domn $i al

m
1 sambetei" (Marcu 2, 27-28).
rM
„Deci, iar2§i 11 mtrebau §i fariseii cum a v&zut. lar fe4
el le-a zis: Tind a pus pe ochii mei, $i m-am spdlat $i

p P
v&d. Deci ziceau unii dintre farisei: Acest om nu este
M
de la Dumnezeu, Rinded nu tine sambdta. lar alfii zi-
ceau: Cum poate un om pZcZtos s2 fac2 asemenea
minuni? $i era dezbinare rntre ei" (Joan 9, 13-16). 1
-ftv.
m?
Fariseii invidio§i ziceau ca lisus Hristos nu este om trimis
m
de Dumnezeu, fiindca nu paze§te samMta. Altii, mai intelepti,
ziceau insa ca un om pacatos nu poate sa faca astfel de mi-
4'*
A nuni. De aceea era dezbinare mtre dan§ii. Wt
K
„Au zis deci orbului iar&§i: Dar tu ce zici despre El,
M
ca ti-a deschis ochii? lar el a zis c2 proroc este" (Joan
A 9, 17).
M
«%
Au Tntrebat pe eel ce fusese mai inainte orb, nu pentru ca
doreau sa afle de la el cine este Hristos, ci pentru ca orbul fa*
auzise cand fariseii au zis ca omul acesta nu este de la fafa
w
Dumnezeu, fiindca nu paze§te sambata. Pentru aceasta 1-au §i w
fa*-;
intrebat cu staruinta, socotind ca §i orbul va osandi pe lisus fat
fa*
Hristos de calcarea sambetei §i ca astfel minunea aceasta va fa-'
W'S
ramane neluata in seama. Dar orbul a ramas neschimbat §i fara
frica le-a marturisit credinta lui ca Acela care i-a daruit lumina
i II
ochilor este proroc, §tiut fiind ca prorocii aveau §i darul de a
face minuni.
„Dar iudeii n-au crezut despre el c2 era orb $i a

fat
fa*
v&zut, pan2 ce n-au chemat pe pMntfi celui ce vedea"
(loan 9, 18).
p-
m Oare, dupa chemarea §i incredintarea primita din partea
parintilor orbului, crezut-au ei? N-au crezut, ci au ramas necre-
dincio§i, precum ne arata Sfanta Evanghelie, mai depaite:
fat
A-Kk-
$y% ^
'■i
*rv
„î i-au mtrebat, zicand: Acesta este fml vostru,
M
despre core zicetf c3 s-a n&scut orb? Deci cum vede el
Z'ti
ite» acum?" (loan 9, 19) m
Cu vicle§ug i-au intrebat fariseii, cautand sS-i infrico§eze

v.." pe pSrintii orbului, ca sa tdgSduiasca adevarul, zicandu-le: Voi
a®
ziceti ci s-a nSscut orb, dar nici noi, nici altcineva nu crede m
& aceasta.
„Au r&spuns deci pZrintii lui $i au zis: §tim c2 aces-

:#W
Sf V ta este fiul nostru §i c2 s-a nZscut orb; dar cum vede el
^••tl
+yi-
acum, noi nu §tim; sau cine i-a deschis ochii lui, noi nu
A-V. $tim. Intrebati-1 pe el; este m varstM; va vorbi singur
m
it-t. despre sine. Acestea le-au spus p&rintii lui pentru c& se
temeau de iudei. C2ci iudeii puseserZ acum la cale ca,
dac& cineva va m&rturisi c2 El este Hristos, s& Re dat
afarS. din sinagog2. De aceea au zis p&rintii lui: Este in
varst&; mtrebati-1 pe el" (loan 9, 20-23).
V-hj.*'"i.
r% Chiar dacS fariseii au vdzut ca nici prin eel ce fusese mai
inainte orb §i nici prin parintii lui n-au putut sa-§i atinga scopul,
ft*
jf 0«
^-vfc tot nu s-au lasat infranp.
/f./A „Deci au chemat a doua oar& pe omul care fusese

orb §i i-au zis: D2 slav2 lui Dumnezeu. Noi $tim c2
'M Omul acesta e p&c&tos" (loan 9, 24).
'f0
Jrlt, Fariseii, vazand ca nu pot ascunde minunea, uneltesc in

chip fatarnic §i viclean. Nu zic catre eel ce fusese orb sa taga- j.'si
duiasca pe Hristos, Care 1-a vindecat, ci, in chip evlavios §i fa-
tarnic, se sarguiesc sa-1 convinga ca lisus Hristos, ca un cal-
n
cator de Lege, pentru ca facuse aceasta intr-o zi de sambata,
este un om pacatos. Da slava lui Dumnezeu, zic ei, pentru ca
El ti-a dat tie lumina ochilor, iar Hristos n-a facut nimic. El nu
te-a vindecat pe tine. Noi §tim ca El este un pacatos, fiindca
nu paze§te sambata.
„A rZspuns deci acela: Dac3 este p2c3tos, nu §tiu.

5?ii Un lucru §tiu: c2 Hind orb, acum v&d" (loan 9, 23). m
?»>■
It m
jS.'"^
mgrn
m
m:
Oare s-a mdoit orbul sau s-a temut cand a zis: „Daca este
) - _!>- pScatos, nu §tiu". Nici nu s-a mdoit, nici nu s-a temut, pentru
ca el marturisise inaintea fariseilor ca Hristos este proroc; aces-
tea din urma le-a spus fiindca fariseii erau dascalii Legii, iar el
•p':
era neinvatat. Marturisind ca el nu §tie daca lisus este pacatos
sau drept, a potolit discutia §i, aratand din nou minunea care
s-a facut cu el, a dovedit ca Hristos este Atotputernic. Este
Hristos pacatos sau drept, eu nu §tiu, raspunde orbul; eu
s®
aceasta §tiu, ca El mi-a daruit mie lumina ochilor. Raspunsul i-a
V- rusinat atat de mult pe farisei, ca au mceput din nou a-1 mtreba.
m
>
„Deci i-au zis: Ce fi-a f&cut? Cum fi-a deschis ochii?"
(loan 9, 26)
Fariseii repetau, cu vicle§ug, acelea§i intrebari, nadajduind

#'S ca orbul sau va uita vreuna din intamplarile povestite, ra-
manand in felul acesta mincinoasa maituria lui, sau, povestind
din nou despre facerea tinei, ungerea §i spalarea ochilor, va m
"*x*"
dovedi calcarea sambetei §i ei il vor putea osandi pe lisus, ca
pe Unul ce nu paze^te sambata. Ascultati insa cu cata mtelep-
ciune raspunde orbul, talcuind el a doua intrebare a fariseilor.
„Le-a r&spuns: V-am spus acum §i n-atf. auzit? De ce

void sZ auzifi iar&§i? Nu cumva void $i voi s& v2 faced
ucenici ai Lui?" (loan 9, 27)
Nu cumva intrebati iara§i, le raspunde orbul, vrand §i voi,

ca §i mine, sa va faced ucenici ai Lui?
w
„§i 1-au oc&rat §i i-au zis: Tu e§ti ucenic al Aceluia,
||
iar noi suntem ucenici ai lui Moise" (loan 9, 28).
m
Atata ura aveau fariseii pe Hristos, ca niciodata nu-I po-
meneau numele, ci il pomeneau cu cuvintele: acest om, dansul, m.
»p& acela §i a§a mai departe. In zadar se mandreau ca ei sunt

ucenicii lui Moise, cad, daca ar fi ascultat §i ar fi inteles
invataturile lui Moise, ar fi ascultat §i pe Hristos §i s-ar fi facut
ucenici ai Lui. Moise a spus despre Hristos, zicand: „Proroc
din mijlocul t3u §i din fradi tdi, ca §i mine, id va ridica Domnul
m
:
?y
s 1
fts*. SSSi
Dumnezeul tau; pe Acela sZ-L ascultafi" (Deuteronomul 18,

m
S-j. 15). „/ar cine nu va asculta cuvintele Mele, pe care Prorocul
Acela le va grai in numele Men, aceluia ii voi cere socoteala"
(Deuteronomul 18, 19). Pentru aceasta §i Domnul nostru zicea
catre iudei: „Sa nu socotiti ca Eu va voi invinui la Tatal; eel ce
* '
va invinuie$te este Moise, in care voi afi nadajduit. ca daca ad
fi crezut lui Moise, ad fi crezut $i Mie, cad despre Mine a scris
acela" (loan 5, 45-46). In trufia lor, fariseii nu-1 recunosc pe
Hristos.
w R
„Noi §tim cat Dumnezeu a vorbit lui Moise, iar pe
Acesta nu-L $tim de unde este" (loan 9, 29).
Zicand ei ca nu-L §tiu pe Hristos de unde este, nu s-au

gandit nici la neamul §i nici la patria Lui, cad acestea le
IJS . . - - .
cuno§teau toti iudeii §i ar fi primit de la oricine raspuns, de
care s-ar fi ru§inat pentru minciuna lor. De unde §tiau ei insa
ca Dumnezeu a vorbit lui Moise? Oare, nu din Scriptura? Dar
Scripturile invata §i despre locul de unde venea Hristos. in
afara de acestea, §i Sfantul loan Botezatorul §i fnsu§i lisus au
C f~M 1 C ca a
spus o venit
i L din cer, fiind trimis
o in 11 1 z* z\
lume de Zi \r\ i
la Dumnezeut
Tatal. Slavitele Sale minuni marturiseau aceasta. Asculta|i insa

cum intampina orbul minciunile fariseilor:
„A raspuns omul §i le-a zis: Tocmai in aceasta std

minunea: C& voi nu §titi de unde este, §i El mi-a
mx m
uescms
deschis ocnu
ochii" {loan
(Joan y,
9, okjj.
30).
& m
lata cum intelepte§te Dumnezeu pe cei neinvatatl! lata
cum se impline§te cuvantul prorocului David, care spune:
„Domnul inteleptegte orhii" (Psalmul 145, 8). Orbul eel
m
neinv^tat, mustra pe fariseii ce se credeau mtelepti, aratand
totodata sfintenia si puterea lui lisus Hristos, zicandu-le: Lucru
• j.i
ciudat §i cu totul stramu mi se pare ca voi, dascalii, care cuge-
tati in Legea lui Dumnezeu §i va laudad cu sfintenia, nu §titi
V
de unde se trage acest Om, facator de minuni! Dar Acesta, pe
Care voi nu-L §titi, a deschis ochii mei!
i i
m M
*-=«'
.^■-v
y-g
m „$i noi ?tim c2 Dumnezeu nu-i ascuM pe p2c2to§i;
dor de este cineva cinstitor de Dumnezeu $i face voia
ai?. Lui, pe acesta il ascuM" (Joan 9, 31).
m.
insa Sfanta Scripture ne aratS cS Dumnezeu nu-i ascultS
pe pacato§i, zicand: „Cand ridicaii mainile voastre catre Mine,
-A
^•4 Eu Imi in tore ochii aiurea, t>i cand inmuldti rugdciunile voas-
m tre, nu le ascult. Mainile voastre sunt pline de sange; spdla- m
few
yy ti-va, curatiti-vd!" (Isaia 1, 15). Acestea le zice Dumnezeu insa
tv pentru cei nepocaiti, care traiesc in pacat §i niciodata nu se
gandesc la pocainta §i la mdreptare. Dumnezeu asculta insa m
■&> indata rugaciunile celor care alearga la pocainta, a§a cum a
p
>.n ascultat rugaciunea talharului de pe cruce, rugaciunea smerita
a vame§ului §i rugaciunea cea cu lacrimi a desfranatei. Insu§i
W Domnul Hristos a randuit sa cerem iertare pacatelor noastre

zicand: „§i ne iaita noua gre§elile noastre" (Matei 6, 12).
Dumnezeu asculta rugaciunile de mantuire ale tuturor celor 'iS5
i?*£i M
ce-L cinstesc §i pazesc poruncile Lui, dupa cum ne arata Duhul m
?y Slant prin gura prorocului, zicand: „Aproape este Domnul de
tod cei ce-L cheama pe El, de tod cei ce-L cheama pe El intru
adevar. Voia celor ce se tem de El o va face $i rugaciunea lor
o va auzi §i-i va mantui pe dan§ii" (Psalmii 144, 18-19). Orbul,
sigur de sfintenia lui lisus, slave§te minunea vindecarii lui,
sS
spunand fariseilor:
&
J
: k^
„Din veac nu s-a auzit sd ft deschis cineva ochii
unui orb din na$tere. De n-ar ft Acesta de la
Dumnezeu, n-ar putea sd facd nimic" (Joan 9, 32-33).
Intr-adevar nimeni dintre drepdi cei mai dinainte, nici

dintre sfintii proroci, nici dintre apostolii §i ucenicii lui Hristos
Sk
§i nimeni, niciodata, n-a savar§it o astfel de minune. Daca
Hristos, zice orbul, nu ar fi lost om trimis de la Dumnezeu, n-ar
p putea sa faca nimic. Puternic este raspunsul orbului, care tul-
w
bura pe farisei.
„Au rdspuns $i i-au zis: In pdcate te-ai ndscut tot, §i m

m
tu ne inveti pe noi? §i 1-au dat afard" (loan 9, 34).
4«l
II DUMINICII ORBULUI 93
Dupa cuvantul prorocului David, care zice: „C% iat&, intru

p faradelegi m-am zamislit §i m pacate m-a nascut maica me a"
(Psalmii 50, 6), insemnand pacatiil lui Adam, cu care toti ne
na§tem, intr-adevar orbul s-a nascut m pacate. Dar fariseii n-au
spus cuvintele in sensul acesta. Ei se gandeau la pacatele
m
despre care au mtrebat Sfintii Apostoli, zicand: Jnvatatorule,
cine a pacatuit, acesta sau parintii lui, de s-a nascut orb?" (loan
9, 2). Astfel, ziceau fariseii, ca sufletul orbului a pacatuit m alt
m trup, pe care 1-a avut mai inainte de a se muta m trupul lui eel
m
orb de astazi, dupa cum §i parintii lui la fel erau pacato§i. Deci
y$
*.■*$>
p'-K zic ei catre orb: Tu, fiind un pacatos de felul acesta, ne mveti
pe noi, cei ce suntem curati §i sfinti? §i, zicand acestea, 1-au
gonit afara din sinagoga.
S£> 'Av
m „ §i a auzit lisus cd 1-au dat afara. §i, gdsindu-l, i-a
a5^
m
m zis: Crezi tu in Fiul lui Dumnezeu?" (loan 9, 33)
.'JN
Orbul este batjocorit de farisei, dar este pretuit de Dum-
i-
nezeu. S-a lipsit de sinagoga §i a aflat pe Stapanul Bisericii.
S?%: S-a despaitit de oameni §i s-a unit cu Dumnezeu. Prin cuvin-
tele „a auzit lisus", invatam ca, atunci cand suntem ocarati
pentru dragostea Lui, lisus aude ocarile §i vine mtm man- II
gaierea §i sprijinirea noastra. Domnul a intrebat pe eel orb
daca crede, vrand sa-1 invete §i sa-i descopere ca El este Fiul
il^t;
lui Dumnezeu §i sa auda din gura Lui marturisirea credintei
sale, fiindca §tia credinâ orbului.
„El a rdspuns $i a zis: Dar cine este, Doamne, ca sa m

m
cred m El?" (loan 9, 36)
W
Din aceste cuvinte se vede lamurit ca orbul nu §tia ca lisus
Hristos este Fiul lui Dumnezeu, ci el il socotea numai proroc
§i barbat sfant. De aceea L-a intrebat pe lisus cine este Fiul lui ty-j v*
Dumnezeu, ca sa creada intr-insul.
II
„§i a zis lisus: L-ai §i vazut! §i Cel ce vorbe§te cu
!&*.
tine, Acela este" (loan 9, 37).
%t<
m
94 TALCUIREA EVANGHELIEI m
''M: Uy*.
»?«?
m Pentru ce n-a r^spuns Domnul de-a dreptul: „Eu sunt", ci
m
Hif-
fit? i-a raspuns prin cuvintele: „I-ai v3zut! §i Cel ce vorbegte cu
"kv m
tine, Acela este". Pentru ca sa-i aduca aminte de minune §i sa-i r
ffe+: k4
arate ca Fiul lui Dumnezeu nu este Cuvant fara de trup, adica
M
o naluca, ci Insu§i Hristos, Cel ce s-a mtrupat: Omul, pe care-L
m vede §i pe care-L aude vorbind cu el este Fiul lui Dumnezeu.

m
Jar el a gr2it: Cred, Doamne! Si s-a inchinat Lui" 1
Joan 9, 38).
P
Nu numai ca a manurisit indata ca el crede in lisus
m
M
0% Hristos, Fiul lui Dumnezeu, ci i-a adus §i inchinaciune.
M
41 A§a ajuta-ne §i noua §i necredintei noastre, Doamne lisuse M
Hristoase, ca nemcetat sa Te marturisim ca §i orbul cel din ft
Wk na§tere §i pururea sa ne mchinam Jie §i Celui fara de mceput
mi
al Tau Parinte §i Preasfantului §i de viata purtatorului Duh
A? Sfant. Amin!
'&K
m
m
■t-vK
m*.
V-V
g»l %
m
b'r
i
k
W>4
;^4-
fe? tf-'Ct
It It
B
1
4V>
k-£
fe
^.fSIWIW
m
ffiS
-At
lf:- ■n>».v> ss
cS
r
«>'
V
o
III
%,v
P
^5 is
P
W.
Vy
Gaza/ua
1
Q5u/mmcii/ ()/J)u/ui
p. fQ)es/jre/j€(/ea/Ma oreme/u'ca a jbdcafow'/orJ
cn'ol/} crcx/mi,
Xâuza pentru care orbul, despre care ne vorbe§te

vv' Sfanta Evanghelie de astSzi nu putea sS vadS din
na§tere, a ar^tat-o Domnul lisus, spunand c^ acesta s-a nSscut
orb, ca se slaveascS Dumnezeu intr-fnsul. Din mtrebarea
apostolilor: „Cine a p&c&tuit, acesta sau p&rintii lui, de s-a
n&scut orb?" {loan 9, 2) noi vedem cS, unele suferinte din viata
aceasta sunt pedepse de la Dumnezeu pentru p^catele noas-
tre. Dar asemenea pedepse, prin care vedem cS sunt pedepsiti
multi oameni, arunca in mare indoiala pe cei slabi in credint#,
incat unii cartesc impotriva Proniei intelepte a Preaputer-
sm;
"E
2^
M 96 CAZANIA
m
b
M
nicului Dumnezeu, spunand ca ei vad ca sunt pedepsiti Wv
deopotriva §i dreptii §i pacato§ii; ca vad murind in lini§te, m
ffS
buna pace §i nepedepsid §i pe pacato§i §i pe drepti. H
„0, adancul bogfyiei $i al mêlepciunii §i al gtiintei lui
Dumnezeu! Cat sunt de necercetate judec&tile Lui $i cat de
nepZtrunse c£ile Lui! C3.ci cine a cunoscut gandul Domnului
a
sau cine a Lost sfetnicul Lui?" (Romani 11, 33-34). Noi citim in
dumnezeie^tile Scripturi ca unii pacato§i au fost pedepsiti de
Dumnezeu, iar altii au ramas fara pedeapsa. Astfel, Dumnezeu
a pedepsit pe Cain, pe Faraon, pe Saul, pe Abesalom, pe Na-
A ,
u bucodonosor §i pe aid muld pacato§i. Insa Roboam, Abiud §i
aid oameni rai §i departati de credinta in Dumnezeu au murit
in pace, fara sa fi suferit ceva aici. Oare pentru ce se intampia 'pi.
a§a §i nu cum gandim noi? Pentru ca de ar fi pedepsit
M Dumnezeu, in lumea aceasta, pe tod cei ce pacatuiesc, faptele

**3 bune s-ar fi facut de frica §i nu de buna voie. Atunci ar fi facut W
m
."fj m
fiecare fapte bune, nu pentru ca sunt bune §i folositoare, ci de
frica, temandu-se de grabnica pedeapsa. Dumnezeu, dupa le-
II
«.• gile dreptatii Lui, nu ar fi putut sa incununeze pe cei cu fapte
i bune, fiindca nici pentru dragostea Lui, nici pentru dobandi-

MA
rea Imparatiei ve§nice, nici pentru izbavirea de chinurile cele w
fara de sfar§it, nu ar fi facut ei fapte bune, ci numai de frica

pedepselor din aceasta viata pamanteasca. N-ar fi urmat nicio
^r, rasplata pentru faptele bune, fiindca atunci omul s-ar fi supus
poruncilor dumnezeie§ti, cum se supune calul in frau §i boul
feis
in jug, temandu-se, unul de biciul, iar altul de boldul stapanu-
lui sau.
Deci, daca ar fi pedepsit Dumnezeu pe tod pacato§ii in
M, 104
viata aceasta, judecata viitoare ar fi fost de prisos, iar oamenii,
vazand rasplatirile faptelor lor in aceasta viata trecatoare, ar fi
socotit ca sunt muritori §i cu sufletul, nu numai cu trupul. Va- m
zand noi ca unii pacato§i nu sunt pedepsiti in viata aceasta, §i ll
M §tiind ca Dumnezeu este prea drept, ne incredintam ca este o
vm s.®
alta viata in care Dumnezeu va pedepsi pe pacato§ii care au
II
ramas nepedepsid in aceasta viata. Dumnezeu pedepse§te pe m
li unii din cei care calca poruncile Lui, ca sa arate ca poarta grija
Mt;
.-f "f,:
m M
m DUMINICII ORBULUI 97
m
ti
m §i vede faptele §i cugetele oamenilor §i nu lasa sa se inmul-
*#1 teasca pacatul.
S Dar, oare, pe care pacato§i Ti pedepse§te Dumnezeu in
viata aceasta §i pe care-i lasa nepedepsiti? Lasa El lucmrile la
m
Mk.
voia mtamplarii sau numai neputinta noastra nu ne ajuta sa
A-vik;
M intelegem taina adanca a intelepciunii lui Dumnezeu? Noi
av*:
£*-j citim in Sfintele Scripturi ca: „Domnul ceartd. pe eel pe care-i
|i
iube$te §i, ca un pMnte, pedepse§te pe feciorul care li este
II
drag" (Pildele lui Solomon 3, 12). Din aceste cuvinte mtelegem
ca Dumnezeu nu inceteaza a-i iubi pe pacato§ii pe care-i
m pedepse§te in aceasta viata, deoarece prin pedeapsa li cheama
P la pocainta §i-i prime§te ca pe fiii Lui, daca se vor pocai. Acest
M
lucru ni-1 arata Insu§i Dumnezeu, prin gura psalmistului, cand
zice: „Cerceta-voi cu toiag fdiddelegile lor $i cu batai pacatele M
lor" (Psalmii 88, 32). Pacatosii care nu sunt pedepsiti in viata
a«*i
aceasta §i nici nu vin la pocainta i§i aduna lor toata pedeapsa
pentru viata cea ve§nica, deoarece dispretuiesc bunatatea §i
«
dragostea lui Dumnezeu fata de ei.
Unii cre§tini zic ca §i cu cei drepti la fel se intampla, adica
a
unii drepti sunt fericiti §i slaviti in viata aceasta, iar altii pati-
mesc §i sunt prigoniti. losif §ade in Egipt in castel imparatesc,
V
iar lov zace pe gunoi, plin de rani. David este inaltat pe scau-
nul imparatesc, iar leremia este aruncat in groapa cu noroi.
Daniel este cinstit de Nabucodonosor, Miheea este batut cu
palme peste obraz de Sedechia. Pentru aceasta, frati cre§tini,
sa nu va tulburati nicidecum ca unii dintre drepti sunt slaviti
M
de Dumnezeu in aceasta lume, ca, vazandu-i pe dan§ii, oa-
menii sa cinsteasca faptele bune §i sa aiba ravna in savar§irea
lucrurilor bune; iar altii dintre sfinti patimesc, pentru ca
:r. Dumnezeu sa incerce taria sufletului lor §i sa straluceasca in
lume lumina faptelor lor bune; sa dobandeasca cu mult mai
m multe rasplatiri §i cununi, iar prin rabdarea lor sa se slaveasca
Dumnezeu, Care ii incearca pe drepti, prin patimiri. Despre
(
J
■+, lov, inainte de suferintele §i incercarile lui, Dumnezeu a mar-
turisit astfel: „Te-ai uitat la robul Meu lov, ca nu este nici unul
m
ca el pe pamant fara prihana $i drept $i temator de Dumnezeu
$i care sa se fereasca de ce este rau?" Qov 1,8).
si
VK
i-t^K
. ....
|i
98 CAZANIA
fe"1 SsV
In vremea de demult, Dumnezeu a dat multe piide de

pedepsire a pacato§ilor. latS cateva: un om oarecare, s^rac, a
adunat in ziua sambetei, cand era sarMtoare la evrei, putine
lemne; pentru faradelegea lui, Dumnezeu a poruncit ca „Omul
acesta s3. moarZ; sa fie ucis cu pietre de catre toata ob§tea fiilor
lui Israel,
±oiciî, aiciici
afara ^liix
din LdLjaxa..
tahara!" (Numerii
yivuuiîxi 15, 35). Cad dintre ^1^9
cre§-
wt tinii din
— ziua—
de azi —
nu —
fac aceea§i faradelege
.— §i nu .—
iau in
seama sarbatorile lui Dumnezeu! Multi cre§tini folosesc zilele
^x x4-^1 ^^ . i _. • • _ 4- x ^^ n ^ ^ ^
sarbatorilor pentru hotii, nu pentru rugaciuni, aflandu-se in
petreceri necuviincioase §i nu in biserica. Unii a§teapta sarba-
torile nu pentru a-§i indrepta sufletul lor, ci ca sa-§i dezlege
fraul necuratiei §i sa faca fapte nelegiuite. Uza, fiul lui Ami-
nr\r]a t~> fiindca o
nodab, a 7nr\rS'yt~iit
indraznit §i ci a
o intins
fnl-inc mono co o
mana sa ci invt-o nUlTr/nti
asupra chivotu- i_
lui, in care era Legea evreilor, s-a ranit §i a murit acolo, langa
rhtvnfnl I pan Domnului
chivotul Legii llnmmilnt (2
( 7 Regi 6,
h 6-7).
h-/) ('.Uti riintrp cre§tinii
Cad dintre rrpstinii de
rip
astazi nu intind cu indrazneala mainile lor, nu la chivot, ci la
inse§i Preacuratele Taine ale dumnezeie§tii imparta§anii! Unii,
ca Ahab. raoesc si fura lucrurile afierosite lui Dumnezeu din
biserici, iar aldi clevetesc §i vrajma§esc pe fradi lor, mult mai
mult decat Saul pe David. Ei nu raman insa pana la urma
nepedepsid, chiar daca acest fapt scapa privirii §i intelegerii
noastre.
Dumnezeu, fiind intelept §i drept, a dat diferite pilde de
pedepse, §i in timpul cand oamenii vietuiau fara sa cunoasca
legea dumnezeiasca, §i dupa ce au primit Legea cea scrisa,
prin Moise, cat §i dupa ce au crezut in invatatura Sfintei Evan-
... . .
ghelii, ca sa arate ca El osande§te pacatul §i pedepse§te pe
.■+>id
pacato§i pentru a intari poruncile legilor sfinte §i a-i departa
pe cakatorii poruncilor Lui de la pacat, cum ne incredinteaza
Sfantul Apostol Pavel, cand zice: „$i orice calcare de porunca
§i orice neascultare §i-a primit dreapta rasplatire" (Evrei 2, 2).
!§i primesc pedeapsa §i astazi pacato§ii, de§i nu tod, nici
atat de des §i nici indata dupa pacat, precum i§i primeau pe-
deapsa mai inainte. Dar noi, fiind surzi, nu auzim; ori orbi su-
flete§te fiind, nu vedem pedepsele. A slabit atat de mult ravna
credintei, incat socotim pedepsele vazute §i auzite nu ca tri-
mise de Dumnezeu pentru pacat, ci precum ni§te intamplari
mr.
.....
p
in
m
f'4
sau ca ni§te lucrah ale firii. Dar, de vom deschide ochii cre-
dintei, vom vedea ca Dumnezeu pedepse§te §i astazi, ca un
Parinte iubitor, pe pacato§i, ca sa-i aduca la pocainta §i sa le
uûreze chinurile cele ve§nice, iar pe cei drepti ca sa le in-
'0 cerce rabdarea lor §i sa le impleteasca lor mai multe cununi
P
pentru imparatia cea ve§nica a cerurilor.
Deci, cre§tine, cand te afli in nenorocire, sau te imbolna-
ve§ti sau de patime§ti candva ceva, bucurS-te, cSci, de e§ti pa-
catos, suferinta este alifia ranilor pacatului tau. Patimirea ta
este glasul lui Dumnezeu, Care te cheama la pocainta, fiindca
m
El „pedepse§te pe feciorul care li este drag" (Pildele lui Solo-
mon 3, 12). Aceste suferinte §i necazuri te izbavesc de chinu-
rile cele ve§nice, prin milostivirea lui Dumnezeu, cum Insu§i
nvS
graieste, zicand: Jar mila Mea nu o voi dep&rta de la el" (Psal-
mii 88, 33). De e§ti drept, cre§tine, patimirile tale impletesc cu-
nuna ta: necazurile tale iti pregatesc bucurie negraita, iar ocara
ta iti pregate§te tie slava ve§nica. Suferintele trecatoare nu sunt
nimic rata
mmic fata ae
de siava
slava §i bucuria
oucuna cea negraita care te a§teapta pe
tine, cum spune §i Sfantul Apostol Pavel ca „patimirile vremii
de acum nu sunt vrednice de m&rirea care ni se va descoperi" m
(Romani 8, 18). De care ne mvrednice§te, Doamne lisuse
Hristoase, §i pe noi, pacato§ii, prin al Tau har §i prin a Ta iu-
bire de oameni. Amin!
m m
i ri I
i—yd
tTvd Edy—i
rTW9
I CM ^
SfS
li P
0 ^
11 ...
«-V1-
w
•II II
m
ITflHUh Slum ÛIil§HI§ lll^d drllih y/,5
I"". M
i
m £
y
T, 'r>
> w
*s y *
f A
%
\ /
0
% *. #4, ^•>=^7
\ h
a k
+
f- •r-5
-V
t::-,
S/a/cia/tew ôa/^/fe/iei
M;
tficanimcii dftnti/o/^ ^£a/H/tti
m
fS/oa/t- //, S- '/Sj
m
rT/'ati
3 cr&il/rw,
} J
iindcS se intindea §i cre§tea erezia cea pricinuitoare

de tulburare a lui Arie, ce se ivise in Biserica Alexan- m
driei, intaiul imparat al cre§tinilor, marele Constantin, eel m-

ii
tocmai cu apostolii, in anul 325, a chemat din toat^ lumea pe
to.
pastorii §i dascalii Bisericii lui Hristos, pentru intarirea adeva-
ratei credinte dreptslavitoare. Deci s-au adunat in luminata
If cetate a Niceei trei sute optsprezece arhierei, preoti, diaconi §i
fct:
monahi. Unii arhierei, marturisitori ai credintei, purtau inca ra-
nile persecutiilor tiranilor pe trupurile lor, ca Potamon al
Heracleei, Pafnutie al Tebaidei, Pavel al Neocezareei §i Eus-
tatie al Antiohiei; iar altii, ca Spiridon al Trimitundei §i lacov
al Nisibei, erau facatori de minuni. Ceilalti erau iubitori de
Dumnezeu, dascali ai dumnezeie§tilor Scripturi §i cunoscatori
ai dreptelor dogme. Ace§tia, adunandu-se in sobor, toti cu o
,+A
to'
%x*
1 1
$5
a DUMINICII SFINJILOR PARINT1 101
V-A
gura §i cu un glas L-au marturisit pe Fiul §i Cuvantul lui
Dumnezeu ca este deofiinta cu Tatal §i Dumnezeu adevarat
din Dumnezeu adevarat, alcatuind cu acest prilej sfantul
Simbol al credintei. Pe Arie eel rau-credincios §i eretic l-au
M
mfrant, afurisindu-l alaturi de invataturile lui. Pe ace§ti dum-
!W ft
nezeie§ti parinti, propovaduitori ai dreptei credinte §i inva-
tatori ai dogmelor celor adevarate, dupa graitorii de Dum-
m
P nezeu apostoli, Biserica cea dreptslavitoare a lui Hristos a ran-
iwj duit ca in fiecare an, in aceea§i duminica, sa-i praznuim cu
1;S
toata evlavia §i sa facem pomenirea soborului lor, care se mai
nume§te §i intaiul sobor a toata lumea cre§tina. Evanghelia
P care s-a citit astazi cuprinde rugaciunea §i cererea Domnului
nostru lisus Hristos catre Dumnezeu Tatal pentru ucenicii Sai
fe
§i pentru toti cei ce vor crede intr-insul, prin cuvantul lor. Ace§ti
m
>V+- sfinti parinti au fost §i ei ucenicii lui Hristos, au pazit cuvantul
lui Dumnezeu, au primit graiurile lui Dumnezeu §i au cunos-
cut §i au crezut ca de la Tatal s-a nascut Fiul §i a fost trimis in
i fj te
lume. §i ei, ca §i sfintii apostoli, au marturisit pe lisus Hristos
ca Fiu al lui Dumnezeu dupa fire. Rugaciunea Domnului lisus
din aceasta Sfanta Evanghelie este indreptar §i chip al rugaciu-
nii celei adevarate §i placute lui Dumnezeu. Talcuirea ei ascul-
&*
tati-o, pentru ca sa adunati comoara de bune invataturi.
Inainte de Patimirile Sale, lisus Hristos, spunand uceni-
cilor Sai ca trebuie sa se intoarca la Tatal, i-a incredintat ca nu
fc
>#■ vor ramane singuri, cad Tatal va fi cu ei, implinind toate ce-
%■-£
t'-vt. rerile de ajutor ale lor in fata tuturor stramtorarilor prin care
vor trece. §i i-a imbarbatat prin cuvintele: Jndr&zniti. Eu am
ap
a£ biruit lumea" (loan 16, 33).
„Acestea a vorbit lisus $i, ridicand ochii S2i la cer, -eî:

a zis: PMnte, a venit ceasul! Preasl&ve§te pe Fiul T&u,
ca §i Fiul s& Te preasldveascd" (Joan 17, 1).
Sa
+.'i-f.
Domnul nostru lisus Hristos a facut aceasta rugaciune nu ■»-<h
ca Dumnezeu, ci ca om §i arhiereu mijlocitor pentru noi la
Dumnezeu, a§a cum ne spune Apostolul Pavel, zicand: „El, in
zilele trupului S&u, a adus cu strigat $i cu lacrimi, cereri $i
m i
0
*0 fm
rug&ciuni c&tre Cel ce putea sa-L mantuiasca din moarte §i
auzit a fost pentru evlavia Sa" (Evrei 5, 7). Dar pentru ce lisus
a ridicat ochii SSi la cer, rostind aceasta rugaciune? A ridicat
ochii Sai la cer, mvat:andu-ne sa ne ridicam §i noi ochii no§tri
astfel, cand
edllU liC
ne rugam, Idiidi
fara niciun
lUîUil ^dliU
gand pamantesc
pctllld-llLCê §i lumesc,
daruindu-ne mintea §iV inima noastra cugetarii
& lucrurilor celor
—x-x
cere§ti §i mai presus de lume. Altadata, lisus §i-a plecat ge-
nunchii cand S-a rugat, pentru ca §i noi sa mvatam sa ne
plecam genunchii in ceasul rugaciunii, smerindu-ne §i aratand,
prin plecarea genunchilor, ca suntem cazuti in pacat. Deci,
ridicand lisus ochii Sai la cer, a zis: „Parinte, a venit ceasul!",
i i 'S
adica a venit vremea Patimirilor Sale. II roaga apoi pe Parin-
tele Sau, graind: „Preaslave§te pe Fiul Tau, ca §i Fiul sa Te
preaslaveasca", pentru ca sa creada top ca Acela ce patime§te
spanzurat pe cruce este Fiul lui Dumnezeu. Rugadunea Lui a
fost primita, pentru ca, atunci cand patimea, s-a despicat ca-
tapeteasma templului, s-a ihtunecat soarele, s-a cutremurat pa-
mantul, s-au despicat pietrele, s-au deschis mormintele §i au
inviat mortii, meat cei ce vedeau acestea s-au infrico§at §i cu
glas mare strigau; „Cu adevarat, Fiul lui Dumnezeu era
Acesta!" (Matei 27, 54), iar Sfantul Apostol Pavel ne invata,
zicand: Jl vedem mcununat cu slava $i cu cinste, din pricina
mortii pe care a suferit-o" (Evrei, 2, 9). Domnul lisus a cerut
aceasta slava nu ca sa Se preaslaveasca El singur, ci ca sa Se
preaslaveasca deopotriva §i Tatal impreuna cu el.
Intr-adevar, Tatal Se preaslave§te cand noi preaslavim pe
Fiul, fiindca una §i aceea§i este fiinta Tatalui §i a Fiului §i a
Sfantului Duh. Cel ce cu dreapta credinta preaslave§te o per-
soana a Sfintei Treimi, in acela§i timp preaslave§te impreuna
§i pe celelalte doua persoane, pentru unimea §i nedespartirea
Dumnezeirii. Slava Tatalui este Fiul, fiindca El este stralucirea
slavei Sale. Dupa cum raza ce se na§te din lumina soarelui este
M stralucirea luminii soarelui §i chip al fetei lui luminoase, tot asa
§i Fiul, Care s-a nascut din Tatal, este stralucirea slavei Tatalui
Qi chip
§i (-Hit-* al
ol ipostasului
ci illli Ini rintp>c/^ Conrl
lui parintesc. Cand credem n-i
ca Ticnc
lisus
Hristos este Fiu al lui Dumnezeu dupa fire, §i-L preaslavim §i
SSI?
*-'K nr.* * Vf+ 'V.v 0-DAsk- ."W-; TA--

^ m
m
■*$*! DUMINICII SFINJILOR PARINTI 103

%
ne inchinam Lui ca unui Fiu, credem §i preaslavim in acela§i

timp §i ne inchinam §i Tatalui Care L-a nSscut pe El. Pentru
aceasta a zis Hristos: „Preasl3ve$te pe Fiul TZu", adica arata-Ma -I
celor ce nu Ma cunosc ca sunt Fiul Tau eel Unul-Nascut, caci,

atunci cand lumea va crede ca ai Fiu deofiinta cu Tine, Te va
preaslavi nu numai ca pe un Ziditor al tuturor, ci in acela§i
timp §i ca pe un Tata firesc al Fiului.
§i rugadunea Mantuitomlui continua:
if g
„Precum I-ai dat s&panire peste tot trupul, ca s8.
^ _v ^ u | /-rL _ • _ • _l_u.
dea via# ve§nic& tuturor acelora pe care Tu i-ai dat
•V.
Lui" (Joan 17, 2).
I
Dupa ce lisus a zis „Preasl2ve$te pe Fiul T&u, ca $i Fiul
Tû sa Te preaslaveasea" (loan 17, 1), El a adaugat mdata cu-
vintele acestea: A§a sa se preaslaveasea Tatal, precum El !nsu§i
a preasiavit
preaslavit pe nui,
Fiul, cand
cana I-a
i-a dat
aat stapanire peste toata raptura.
faptura, t'1!-
ca sa daruiasca viaâ ve§nica tuturor celor ce cred intr-Insul.
ii-F
m
„§i aceasta este viata ve§nic2: S& Te cunoascS. pe
M Tine, singurul Dumnezeu adev&rat, §i pe lisus Hristos
pe Care L-ai
^ ^ trimis" (Joan 17,
JL/, 3).
Cunoa§terea adevaratului Dumnezeu, adica credinta, nu

inseamna czi v iPLivi icea
ea singura viata xrsi ve§nica,
vnîiiiTT. ccii viata
v lidi>i ve§nica
vrrîni H se mi-
do-
**4
bande§te prin credinta §i prin fapte bune. Deci, in loc sa spuna
ca prin cuno§tinta adevaratului Dumnezeu se ca§tiga viata cea
ve§nica, Domnul a zis despre cunoa§terea lui Dumnezeu ca
este viata cea ve§nica. Dar §i in alte locuri lisus a grait in felul
XjM. . _ , _ . .
acesta, zicand: „Cuvintele pe care vi le-am spus sunt duh §i
sunt viata" (loan 6, 63), in loc de: „Cuvintele pe care vi le-am
V oi spus dau voua duh dumnezeiesc si viata"; „Eu sunt mvierea $i
11
viata" (loan 11, 25), in loc de: „Eu dau mvierea si viata"; „Eu
sunt Calea, Adevaml $i Viata" (loan 14, 6), in loc de: „Eu aduc
la Calea mantuirii, la Adevarul credintei si la Viata cea vesnica
pe cei ce cunosc pe singurul si adevaratul Dumnezeu si pe
lisus J.Hristos,
X.X XL-/J ^
pe Care
v^/txx V— X—iX
El XXL-a
CX trimis".
XXXXXXXLX • X—X
De CXV^V^-V-^CX
aceea intelesul
XX X ^V^X vxx cxvx.\_^
ade-
varat al cuvintelor Domnului din Evanghelia de azi este aces
aces-
ta: preaslaveste pe Fiul Tau, ca si Fiul Tau sa te preaslaveasea
fl M
M

ll W*!
pe tine, precum L-ai preaslavit pe El §i ai fost 1preasl^vit de El,7 M
17J- J- ITS
cand Tu l-ai dat st^panire peste toat4 faptura, iar El a dat celor
ce au crezut viata cea ve§nica. Cand zice: „S& Te cunoascZ pe
Tine, singurul Dumnezeu adevZrat, §i pe lisus Hristos pe Care
L-ai trimis", fiecare intelege ca vorbe§te despre Intmparea Sa, 1[*T*1
>i~V-Cv;* deosebind omenirea Sa de unimea Dumnezeirii. Cu alte cu-
vinte, lisus zice: Ca sa cunoasca si sa creada numai mtr-Unul,
adevaratul Dumnezeu, §i in Hristos Cel ce s-a mtrupat; nu in
M
doi Dumnezei, ci numai mtr-o Dumnezeire a Tatalui si a Fiului
§i a Sfanmlui Duh, de§i Fiul, intrupandu-Se, S-a facut Om. Ceea
ce a zis panS aici, rugandu-Se, talcuie§te mai departe, zicand: if
„Eu Te-am preasMvit pe Tine pe p3mant; lucrul pe &

care Mi l-ai dat s2-l fac, 1-am s2var§it" (Joan 17, 4).
Dumnezeu Tatal este preaslavit pururea in ceruri, impreu-

mi ,
&H na cu Fiul §i cu Sfantul Duh. Dar lisus, ca Om, L-a preaslavit
w& p
pe Tatal pe pamant, prin savar§irea lucrarii ce I s-a dat sa faca,
adica prin propovaduirea credintjei mantuitoare, dupa cum El
Insu§i spune: „Trebuie sa binevestesc Imparatia lui Dumnezeu
§i altor cetap fiindca pentru aceasta am fost trimis" (Luca 4,
43). Lucrarea Lui era intoarcerea pacato§ilor, precum iara§i
!nsu§i spune, zicand: „Ca n-am venit sa chem pe drepf, ci pe
pacatosi la pocainta" (Matei 9, 13). Lucrarea Lui era impacarea
omului cu Dumnezeu, dupa cum ne arata Sfantul Apostol Pa-
vel, zicand: „Caci daca, pe cand eram vrajma§i, ne-am impacat
cu Dumnezeu prin moartea Fiului Sau, cu atat mai mult, im-
pacaf fiind, ne vom mantui prin viata Lui" (Romani 3, 10),
„Caci El este pacea noastra, El care a facut din cele doua —
'>■<- una, surpand peretele din mijloc al despapiturii" (Efeseni 2,

14). Lucrarea Lui era inaltarea firii omenesti la vrednicia cea
dintru inceput §i na§terea de fii duhovnice§ti prin Sfantul Bo-
tez. „Eu am venit ca (oile mele) viata sa aiba §i din belong sa
aiba" (loan 10, 10), a spus Domnul lisus. Deci acestea erau lu-
crarile pe care Tatal le-a dat Fiului Sau sa le savar§easca, ur-
marind un singur scop: mantuirea omului. Dupa ce a zis lisus;
„Eu Te-am preaslavit pe Tine pe pamant" a adaugat apoi:
^5.
DUMINICII SFINTILOR PARINfl 105

1
V;« „§i acum, preasl&ve§te-M% Tu, P&rinte, la Tine
Insufi, cu slava pe care am avut-o la Tine, mai mainte
#«
de a fi. lumea" (Joan 17, 3).
WR
Ce slava avea Fiul mai inainte de zidirea lumii? El avea
slava cea nemarginM §i fireasca a Dumnezeirii, slava ca a
■♦.-V Unuia-Nascut din Tatal, §i slava Dumnezeirii, ca un Dumnezeu
adevarat. Cu aceasta slava, lisus a cerut, ca om, sa se preasla-
veasca firea Lui cea omeneasca, cerand slava aceasta ca un dar p
Ss? pentru lucrul pe care 1-a savar§it, preaslavind pe Dumnezeu.
»'■• <?,
„Eu, zice lisus, Te-am preasltivit pe Tine pe pZmant", iar acum,
„prea si a ve§te-Ma Tu, P&rinte, la Tine Insup". Cerand, el a luat,
r-s
pentru ca, dupa Patimile Sale §i dupa inviere, firea Sa ome-
ptti
neasca s-a facut nestricacioasa, luand cinste dumnezeiasca §i
maitandu-se mai presus decat toate zidirile, §ezand astfel de-a
m
dreapta Scaunului maririi in ceruri. §i, lamurind astfel slava pe . --j
care o cerea de la Tatal, Mantuitorul nostru arata dupa aceas-
ta §i chipul in care El a preaslavit pe Dumnezeu Tatal, zicand:
„Ar2tat-am numele T2u oamenilor pe care Mi i-ai

dat Mie din lume" (loan 17, 6).
Dumnezeu era cunoscut in vremea aceea numai iudeilor.

Pentru ce zice Domnul ca a aratat numele lui Dumnezeu
>
oamenilor? Pentru celelalte neamuri, care nu cuno§teau pe Ea-
catorul eel adevarat al fapturii? Intr-adevar pentru celelalte
neamuri, dar §i pentru iudei, caci ei cuno§teau pe Dumnezeu
ca pe un ziditor al fapturii, dar nu §i ca pe un Tata al Eiului.
Pentru aceasta Mantuitorul nostru nu a zis: „Te-am aratat pe
Tine", ci „ar&tat-am numele T$u", adica pe eel de Parinte.
Dumnezeu Tatal a aratat cele trei ipostasuri ale Dumnezeirii, •3C)
zicand: ;,Sa facem om dupZ chipul §i dupS. asem&narea
Noastva" (Facerea 1, 26), insa nelamurit. Dar Domnul nostru
lisus Hristos a marturisit lamurit numele Tatalui §i al Eiului §i
si al Sfanmlui Duh, zicand: Jar Eu J TatJ Meu una suntem"

(loan 10, 30). „Cel ce M-a vMzut pe Mine a vZzut pe Tatdl"
(loan 14, 9). „Eu sum in tin Tatel $i Tatal este in tin Mine" (loan
14, 10). „Duhul Adevarului, care de la Tatal pur cede" (loan 15,
26). Iar catre apostoli: „...Botezandu-i in numele Tatalui J al
W'
■r'XH M
m
i 106 TALCUIREA EVANGHELIEI
m
Fiului §i al Sfantului Dull" (Matei 28, 19). §i, dupl cum ne
spune Sfantul Evanghelist loan, „pentru aceasta cMutau §i mai
mult iudeii sa-L omoare, nu numai pentru c£ dezlega samb&ta,
ci §i pentru cS. zicea cZ Dumnezeu este TaDl S%u, Dcandu-Se
frtXP-. m
pe Sine deopotriva cu Dumnezeu" (Joan 5, 18). Numele de
yi „Tata" este ceva mai presus decat numele de Dumnezeu,
■<-t' fiindca numele de „Dumnezeu" il ar^ta ca Ziditor §i Domn al
M
zidirii pe care a savar§it-o, iar numele de „Tata" il arSta cS este
M
NSscator al ipostasului celui nemarginit al Fiului SSu. Pentru
&
aceasta, Dumnezeu Se preaslave§te mult mai mult atunci cand Wk
<o';A
•A'?* credincio§ii il numesc §i cred despre El cS este Tata al Fiului
M&: ^5
§i Purcezator al Sfantului Duh, decat atunci cand il numesc nu-
mai Dumnezeu §i cred despre El ca este numai Ziditor. Legea
cea scrisa a Vechiului Testament, fiind povatuitoare nedesa-
var§ita §i avand scopul sa fereasca pe oameni de mchinarea la
idoli, invata lamurit despre Dumnezeu §i nedeslu§it despre
Tatal, Fiul §i Duhul Sfant. Propovaduirea Evangheliei lui
is Hristos, fiind desavar§ita §i urmarind ridicarea oamenilor spre
s«« desavar§irea credintei, a mvatat lamurit §i despre unimea pi*
+W?
Dumnezeirii §i despre Treimea dumnezeie§tilor ipostasuri.
Drept aceea, Domnul zicea: „Aratat-am numele TZu oame- m
nilor", adica am aratat oamenilor ca Tu, dupa fire, esti Tata al
Fiului §i Purcezator al Sfantului Duh. Dupa ce a sfar§it lisus ru-
H
gaciunea pentru Sine, a inceput rugaciunea pentru ucenicii
;.* v sai, zicand:
„Ai TM erau §i Mie Mi i-ai dat §i cuvantul Tdu 1-au

pdzit" (Joan 17, 6). H'
Ucenicii pe care-i avea Mantuitorul nu erau ingeri, ci oa-

.> *. meni dintre oamenii care s-au nascut in lume. „Mie Mi i-ai a
3-S dat", a zis lisus, fiindca Tatal i-a luminat pe dan§ii ca sa creada
it:^ in El, dupa cum insu§i lisus spune: „Nimeni nu poate sa vina
»;
4'^
W$ la Mine, daca nu-1 va trage Tatal, Care M-a trimis" (loan 6, 44).
'hk
$?4
A zis: „Ai Tai erau", pentru ca toti oamenii sunt ai lui
!t.%i Dumnezeu, ca unii ce sunt zidirea Lui §i pentru ca ei erau mai
aproape de Dumnezeu decat toti ceilalti oameni, din pricina i
1
s DUMINICII SFINTILOR PARINfl 107
Wj W-'+s
ii faptelor celor bune pe care le savar§eau. „Mie Mi i-ai dat", liS
0. i
adicS i-ai fScut ucenici ai Mei, ca sfi-i invSt tainele credintei, iar
h
ei, dupa ce au auzit invatatura Ta de la Mine, nici ca luda nu
m
s-au lep^dat de dansa, nici ca iudeii nu au defaimat-o, ci, pri-
■fZH mind-o, au pazit toate cele invatate.

i4
*z*- „Acum au cunoscut c2 toate cate Mi-ai dat sunt de
i
la Tine; pentru cd cuvintele pe care Mi le-ai dat, le-am
$-~*k
dat lor, iar ei le-au primit §i au cunoscut cu adevdrat ca ,4'V
de la Tine am ie§it, §i au crezut c2 Tu M-ai trimis" (Joan

'm
m 17,' 7-8). i 'JJr.
î(.
Ei au cunoscut, zice Domnul, ca sunt Fiul Tau eel iubit,
y|
"#r>. din toate cate Mi-ai dat Mie, adica: domnia asupra tuturor sti-
Etk, hiilor fapturii, stapanirea asupra duhurilor necurate, puterea

vindecarii bolnavilor si invierii moitilor, marturiile Tale venite
din cer la raul lordanului si in muntele Tabomlui, Duhul eel £>4
I
wH
Sfant Care a venit si a ramas peste Mine, cuvantul mvataturii
0
Wi
Tale dumnezeiesti; toate cate Mi-ai dat Mie au crezut ca Mi s-au
sm
'{gfti dat de la Tine, Dumnezeu si Tata. Ei au primit invatatura Ta si
A-01
au cunoscut si au crezut cu adevarat ca de la Tine am iesit,
,!^K
adica din Tine, Tata, M-am nascut si am stralucit din Fiinta Ta.
w
■izr.
m S-au incredintat ca Tu M-ai trimis, cu alte cuvinte, ca am luat
trup cu bunavoirea Ta si, fadmdu-Ma om, M-am aratat in lume.
Pli
P'tH
„Eu pentru ace§tia M& rog; nu pentru lume Md rog,
ci pentru cei pe care Mi i-ai dat, c2 ai Tdi sunt" (Joan m
r
^4 17, 9). 04
m
lisus se roaga pentru ucenicii Sai si repeta cuvintele: „l-ai m,
M
'pzk dat Mie" si „sunt ai Tai", aratand ca ucenicii I-au fost dati de
Dumnezeu-Tatal si deci ca ei erau prietenii lui Dumnezeu,
4-,r.
pentru faptele lor bune. Prin aceasta Se arata pe Sine ca este
m unit cu Tatal, iar pe ucenicii Sai ca sunt vase alese. Prin cuvin-
tele: „Nu pentru lume Ma rog", la ce fel de lume s-a gandit
lisus? El este „Mielul lui Dumnezeu, Cei ce ridica pacatul M
P
lumii" (loan 1, 29); El este curatirea de pacate a toata lumea.
mn
El s-a rugat si pentru cei ce L-au rastignit, zicand: „Parinte, -ci
.AvT-
mm
ION TALCUIREA EVANGHELIEI
iart&-le lor, cd. nu §tiu de fac" (Luca 23, 34). Cine este, asadar,
lumea aceasta pentm care Mantuitoml nu se roag^? Intr-ade-
var, rugaciunea aceasta era numai pentm ucenicii Sai, care
aveau mai multa trebuinta decat altii de haml lui Dumnezeu
§i de putere, pentm propovaduirea cea mare a Evangheliei in
toata lumea. Domnul vrea sa spuna ca: in alte randuri M-am
mgat pentm toata lumea §i mai pe urma Ma voi ruga iara§i,
dar acum numai pentm ucenicii Mei ace§tia, „nu pentm lume
Md rog". Cum ca El se mga numai pentm apostolii Sai ne-o
arata inse§i cuvintele Domnului Hristos, rostite dupa ce S-a
mgat mai intai pentm apostoli: „Dar nu numai pentm ace§tia
Ma rog, ci §i pentm cei ce vor crede m Mine, prin cuvantul
lor" (loan 17, 20). Dupa ce a spus ca se roaga pentm apostolii
Sai, Mantuitoml arata mai departe de ce anume se roaga pen-
tm ei.
„§i toate ale Mele sunt ale Tale, §i ale Tale sunt ale
Mele $i M-am preasMvit mtru ei" (loan 17, 10).
De§i Tu Mi-ai dat Mie pe ucenicii Mei, ei sunt insa ai Tai,

pentm ca toate ale Mele ale Tale sunt, precum §i ale Tale sunt
ale Mele. Aceste cuvinte II arata pe lisus ca este deofiinta §i de
o fire cu Tatal. De vreme ce El zice: „Toate ale Mele sunt ale
Tale §i ale Tale sunt ale Mele", ne arata lamurit ca §i fiinâ si
firea §i voia §i sfatul §i stapanirea §i imparatia §i puterea §i
intelepciunea §i bunatatea §i dreptatea §i toate celelalte insu§iri
dumnezeie§ti sunt de ob§te §i la Tatal §i la Fiul §i la Sfantul
Duh, afara de deosebirile ipostasurilor, pentm ca Tatal na§te
d pe Fiul §i purcede pe Sfantul Duh din veci, dar nu Se na§te,
M*:
nici Se purcede, Fiul Se na§te din Tatal din veci, dar nu na§te,
U
nici purcede. Asemenea, Sfantul Duh purcede din Tatal din
veci, insa nu na§te, nici purcede. Deci, cand auzi, cre§tine,
„Toate ale Mele sunt ale Tale $i ale Tale sunt ale Mele", sa le
intelegi pe toate, afara de deosebirile Persoanelor dumne-
zeiesti. Adaugand Mantuitoml cuvintele: „§i M-am preaslZvit
intrn ei", arata a patra pricina pentm care Se roaga pentm uce-
pfi nicii Sai. Ma rog, zice El, pentm danîi, intai fiindca au pazit
fa*-.
cuvantul _ Tau; al
_ doilea,
- ........
fiindca. ...
au. crezut
. _... . ca
. de la
_ ... ....
Tine am ie§it
M ' ' "
~ ^ — ^ *
7*5
DUMINICII SFINTILOR PARINJI 109
§i Tu M-ai trimis; al treilea, fiindca ai Tai sunt; §i al patrulea,

ca sa Ma preaslavesc mtm ei. Dar cum poate fi preaslavit lisus
in ucenicii Sai? Prin credinta lor, pentru ca au crezut ca El este
Fiul lui Dumnezeu; prin faptele cele bune ale lor, pentru ca au
lasat toate §i au mers dupa El; prin propovaduirea lor apos-
tolica, prin care vor sa intinda in toata lumea lumina cea man-
tuitoare a cuno§tintei de Dumnezeu. El a mai adaugat §i o alta
cauza a rugaciunii Lui, zicand:
f „§i Eu nu mai sunt in lume, iar ei in lume sunt $i v;.

Eu vin la Tine. PMnte Sfmte, pkze§te-i in numele T2u,
m
in care Mi i-ai dat, ca sa Re una precum suntem Noi"
st '1 "7 1 1 A
Joan 17, 11).
MS
m
***
Ma rog, zice Domnul lisus, pentru ucenicii Mei, fiindca Eu
nu mai sunt in lume ca un om. Ma due din lumea aceasta §i
vin la Tine, iar ei raman in valtoarea acestei lumi, lipsiti de
cdlauzirea Mea trupeaca. Parinte Sfinte, paze§te-i pe ei intru
•*-4*
numele Tau, adica prin ajutorul §i puterea Ta. Pe ace§tia, pe
care Mi i-ai dat Mie, adica pe ucenici, Parinte Sfinte, paze§te-i,
ca sa fie una precum suntem §i Noi: precum Noi suntem una
fe-
dupa fiinâ §i dupa fire, Eu ca un Fiu §i Dumnezeu, iar Tu ca
Tata §i Dumnezeu, a§a §i ace§tia sa fie una in credintd §i dra-
goste. Dupa cum Noi suntem una dupa vointa §i dupa sfat, tot
a§a §i ei sa fie una in marturisirea credintei, una §i aceea§i sa
is
creada §i sa invete, traind in unire §i dragoste. Rugaciunea
aceasta pentru ucenicii lui Hristos a fost auzita §i implinita.
Sfantul Apostol Pavel invata pe efeseni, zicand: „Silindu-v& sH
p&zili unitatea Duhului, intru legatiira p&cii. Este un trup §i un
Duh, precum §i chemap aU fost la o singura. nadejde a che-
marii voastre" (Efeseni 4, 3-4).
•Tv^,
„Cand eram cu ei m lume, Eu ii p2zeam in numele
■x-i.*-' T%u, pe cei pe care Mi i-ai dat; $i i-am p&zit §i n-a pie-
M __ __
rit niciunul dintre
\M±±LJ.\* ei,
\~-±, decat fiul
XXIM pierz&rii,
ZjCU XJL, ca s£
JO. se
JKs
implineascZ Scriptura" (Joan 17, 12).
m
'M*:
m
Sit
Adic^, zice lisus, traiam impreuna cu ucenicii Mei in lume m

m
§i, prin ajutorul Tau, Eu ii pazeam pe dan§ii in credinta §i uni-
re. Pe tod ucenicii Mei i-am pazit; niciunul dintr-in§ii nu s-a
lepadat de credinta, nici n-a calcat poruncile dumnezeie§ti,
m
nici n-a pierit, fara numai eel vrednic de pierzare, adica luda.
Deci numai eel vrednic de pierzare, implinindu-se Scriptura, s-a
m
facut vanzator al lui Hristos. Prin cuvintele; „Ca s& se impli-
neascZ Scriptura" se intelege ca Scriptura s-a implinit atunci
m
cand luda, din lacomia de bani §i din propria-i vointa, nesilit
a de altceva, a tradat §i a vandut pe Hristos.
m Jar acum, vin la Tine §i pe acestea le grZiesc m

■*&
lume, ca s2 He deplinZ bucuria Mea m ei" (Joan 17, 13).
lar acum vin catre Tine, zice lisus, fiindca se apropia vre-
mea in care trebuia sa mearga, ca om, din lumea aceasta §i sa
Se mute la cer. El, ca Dumnezeu adevarat, putea, ca §i Tatal m
Lui, sa pazeasca pe ucenicii Sai §i nici nu avea trebuinta sa
if
ceara acestea de la Tatal Lui. Deoarece ucenicii Sai, care erau
de fata §i-L ascultau, se intristau de despartirea Lui cea tru- 0'
peasca, El a cerut acestea, adaugand ca graie§te acestea ca

>*-•&, ucenicii sa aiba bucuria Sa deplina intru ei, acea bucurie m
despre care le-a vorbit altadata, zicandu-le: „Bucuria Mea sd.

m
M fie in voi $i ca bucuria voastrd. sM fie deplina" (loan 15, 11),
P, adica bucuria pe care au avut-o apostolii din vietuirea lor im-
4»
>v+<' preuna cu lisus §i din invatatura §i minunile Lui §i bucuria pe
care au avut-o dupa ce au cunoscut §i au crezut ca El este Fiul
lui Dumnezeu Celui viu. De aceea S-a mgat lisus pentru uce-
nicii Sai, ca sa aiba aceasta bucurie desavar§ita §i sa auda ei ca
§i dupa plecarea Sa din lumea aceasta vor fi paziti §i aparati A--*
de Dumnezeu, Tatal Domnului nostru lisus Hristos. Amin!
1
m
f;l
tiW
v*1
M
mu\
■♦6§
>
%?*
■; ■■
rs
<>
?.%■
Sef
V
fe?
fee m
»*•
(laza/iia
Q)u/n(/iicuy iJjfi/iUlor iSdri/iti
f ~j/)&s/)re wmacumoj
j;
C/yia/t
-> C/wft/li,
>
iindc^ toate cate a facut Domnul nostru lisus
'*W
Hristos, le-a facut „l8.sandu-v% pilda, ca sd. pa$it:i pe
urmele Lui" (1 Petru 2, 21) de aceea §i rugadunea Lui, care s-a
citit astazi in Sfanta Evanghelie, este o pilda desavar§ita §i
m sfanta pentru rugaciunile noastre. De vom cerceta aceasta

&m
■*w
rugaciune, pe care lisus, ca Om, a adus-o lui Dumnezeu Tatal,
vom gasi in ea cele trei parti ale rugaciunii: lauda, multumirea
§i cererea. Incepe cu lauda, prin cuvintele: „Ca $i Fiul sd Te
preaslaveascd" (loan 17, 1); apoi, marturisind facerile de bine
ale lui Dumnezeu pentru Dansul, ii aduce multumire, zicand:
5t,-t'.«?£,
,-te¥jti^ &-MS&
112 CAZANIA
M
„I-ai dat stapanire peste tot trupul" (loan 17, 2); iar dupS, *■'"*
M
aceasta, adauga cererea Sa, zicand: „§i acum, preaslave§te-Ma
Tu, Parinte" (loan 17, 5), apoi pentru ucenicii Sai, graind: „Eu
pentru acegtia Ma rog" (loan 17, 9) §i putin mai departe, §i
w pentm toti cei ce vor crede intr-insul: „Dar nu numai pentru
ace$tia Ma rog, ci §i pentru cei ce vor crede m Mine, pnn
cuvantul lor" (loan 17, 20).
Aceste parti ale rugadunii le gasim §i in psalmii prorocu-
lui David, pentru
^ caV-
§i el,
—5 cantand,
) aduce uneori slava zicand:
—
iiumcic jwuiiuiuiui
„Laudad numele Domnului" yrsdiuui 17; alteori
(Psalmii 134, 1); ctiLcun muiiu-
multu-
*0
me§te lui Dumnezeu, spunand: „Te voi Malta, Doamne, ca m-ai
ridicat" (Psalmii 29, 1); iar alteori cere, rugandu-se: „Miluie§te-ma, A-.C
Dumnezeule, dupa mare mila Ta" (Psalmii 30, 1). Deci aseme-
nea cantarilor proroce§ti din psalmi §i rugaciunilor domne§ti
rostite de Domnul lisus, §i-a alcatuit §i Sfanta noastra Biserica
Ortodoxa toate rugadunile ei.
rht*1.
Frap cre§tini,
Cine a intins ceml albastru deasupra capului nostm §i pa-
mantul ca o temelie sub picioarele noastre? Cine a randuit soa-
rele, pentru luminarea zilei §i luna cu stelele, pentru luminarea
noptii, ca ni§te fadii atat de trebuitoare lucrarilor mainilor
noastre? Cine a facut atatea roade, pentm hrana noastra §i
atatea flori, pentm desfatarea noastra? Cine a zidit trupul nos-
tm §i ne-a dat sufletul nostm §i ne-a alcatuit pe noi cu ochi ca
sa vedem, cu urechi ca sa auzim, cu gura ca sa vorbim, cu
M*
maini ca sa lucram §i cu picioare ca sa umblam? Cine ne-a dat
noua minte ca sa cercetam, intelegere ca sa cunoa§tem §i in-
telepciune ca sa ne conducem? Cine a supus sub picioarele
noastre oile §i boii §i toate dobitoacele campului, pasarile
cemlui §i pe§tii marii? De unde avem hrana, sanatatea §i viata?
Cine s-a facut Om, Dumnezeu fiind, ca sa ne faca pe noi una
cu Dumnezeu; a patimit pe pamant, ca sa ne malte pe noi la
cer; a murit pe cmce, ca sa ne invieze pe noi §i sa ne damiasca
Imparatia cea ve§nica? Nimeni altul, decat numai Unul Dum-
nezeu. Daca ne vom
0 gandi la toate acestea,
, este cu neputinta
jr
sa nu recunoa§tem ca avem o mare datorie, ca, mgandu-ne
DUMINICII SFINflLOR PARINTI 113
■fit-
♦^3 m
neincetat, dupa cum zice Apostolul Pavel (1 Tesaloniceni 5, aaa
M
17), sa aducem cantari de lauda §i multumire Datatorului celui
prea bun, Care revarsa asupra noastra atatea bunatati.
Aceasta datorie au cunoscut-o §i au adus-o la mdeplinire
&
■ -Mil
toti dreptii cei de peste veac, mtai cei mai mainte de Legea
scrisa, data lui Moise. Astfel, Abel, eel dintai, slave§te §i aduce
multumire lui Dumnezeu, jertfind din oile cele intai-nascute
ale lui (Facerea 4, 4). Apoi, Noe lauda §i multume§te lui Dum-
nezeu, aducandu-I jertfa din toate dobitoacele cele curate §i
m
din toate pasarile cele curate (Facerea 8, 20). Avraam, pentm
lauda §i multumirea lui Dumnezeu a zidit jertfelnic, s-a rugat
>*4
Wi §i a chemat numele Domnului (Facerea 22, 9). De asemenea,
§i Isaac, fiul lui; iar patriarhul lacov a facut stalp §i a turnat
untdelemn §i a adus rugaciune (Facerea 28, 18).
Pentru ca unii oameni s-au lenevit, dupa aceea, de la
acest fel de lucrare dumnezeiasca, Dumnezeu s-a pogorat in
muntele Sinai §i a dat tablele Legii; atunci a legiuit felurite
jertfe: jertfa arderii de tot, a ispa§irii pentru pacate, cea pentru 4>'{-
P sambata §i altele. A mai randuit ca sa I se aduca Lui daruri de
roade: unele din aceste jertfe se aduceau spre marirea lui
Dumnezeu §i altele pentru cereri §i mgaciuni de iertarea paca-
telor; iar darurile, darile §i roadele, pentru mulfumirea facerilor
.p. de bine ale lui Dumnezeu. Prin toate acestea, Dumnezeu

indemna pe oameni sa se roage adeseori. Mai mainte de Legea
sw; lui Moise, simtirea singura a omului ii arata facerile de bine ale
lui Dumnezeu §i-l indemna spre rugaciune. Apoi, nu numai
simtirea, ci §i Legea il indemna pe om la implinirea acestei da-
torii. De aceea, in urma Legii a crescut datoria rugaciunii, caci
pi
daca simtirea omului adormea, il de§tepta glasul Legii, glasul
Bisericii.
r*
A trecut insa umbra Legii §i adevarul harului a venit. Au
mcetat toate jertfele de dobitoace, o data cu vestirea Sfintei
Evanghelii, care a legiuit o singura jertfa; Jertfa cea fara de
m
sange, jertfa laudei, a multumirii §i a rugaciunii, Jertfa Trupului
§i Sangelui Mantuitorului nostru lisus Hristos. Prin aceasta jert-
fa laudam, binecuvantam, ne inchinam, slavim, multumim,
■pr*
slujim §i ne rugam Dumnezeului nostru. A venit adevarul
f*
114 CAZANIA
harului, a venit Mantuitorul lumii. El a legiuit intai, prin cu-

vant, rugaciunile, zicand: „Privegheati $i v& iiigati" {Matei 26,
M 41), invatandu-ne §i chipul rugadunii, spunand: „Tu ms2,
cand te rogi, intra in cZmara ta §i, inchizand u§a, roagZ-te Ta-
talui tZu, Care este in ascuns, $i TatZl tZu, Care vede in ascuns, k
p id va idsplati de" (Matei 6, 6), dandu-ne El Insusi, ca pilda, m-
w*.
d£>; gaciunea „Tatal nostru". lar dupa aceea s-a rugat uneori sin-
IN gur m munte, iar alteori in alte locuri, de§i, ca Dumnezeu, nu
M
m avea trebuinta de rugaciune. in vremea Patimilor, ridicandu-§i
*?<> ochii Sal la cer, s-a rugat, asemenea §i cand era spanzurat pe w*
m lemnul crucii, zicand: „Parinte, iartZ-le lor, ca nu $tiu ce fac"
*X*:
(Luca 23, 34). Prin toate acestea, lisus ne-a invatjat §i ne-a ara-
B
tat cat de mare este datoria rugadunii pentru toti cre§tinii. m
La aceasta datorie se adauga §i nevoia rugadunii. In vre-
■V
M mea necazului §i a primejdiei catre cine inaltam mainile noas-
■&?' tre? Catre cer. La fiecare neputinta §i durere catre cine ridicam m
ochii no§tri? Catre cer. In vremea nevoii pe cine chemam? Pe
Dumnezeu. §i ce rostim? Doamne, mantuie§te-ne! De voim sa
ci
facem fapte bune, fiindca niciun lucru nu putem face fara
Dumnezeu, sa-L rugam pe El pentru mdreptarea pa§ilor no§tri
in calea faptelor bune. Iar de zacem in adancul pacatului,
fiindca nimeni altul nu poate sa ne ridice fara numai Unul
Dumnezeu, sa alergam la El §i sa cerem mila Lui. Fara ruga- mV
ciune nici nu putem dobandi iertarea pacatelor §i nici nu pu-
}n*; tem sa ne invrednicim de ajutorul §i harul lui Dumnezeu.
M
Daca avem credinta, fratilor, orice vom cere de la Dumnezeu
vom lua, dupa cum insu§i Dumnezeu ne spune, zicand: fe;
„Toate cate veti cere, rugandu-va cu credinta, vefi primi"
0 w.
'ft (Matei 21, 22). loachim §i Ana s-au rugat catre Domnul, plan-
>tej¥. gand §i cerand sa dezlege neputinta lor, §i Dumnezeu le-a dat
m
•9 "> la batranete pe Sfanta Fecioara Maria. Hie s-a rugat sa nu ploua
M,
§i n-a plouat pe pamant trei ani §i §ase luni; dar iara§i s-a rugat
§i cerul a dat ploaie §i pamantul a scos la iveala roada sa. Elisei m.
a inviat prin rugaciune pe fiul sunamitencei; Daniel a astupat
gurile leilor, iar cei trei tineri, fiind aruncati in cuptor, au stins Urv
?£&
vapaia focului. Zaharia §i Elisabeta s-au mgat nemcetat Domnului i
m
i.:*
y>xr
<£t.
m
DUMINICII SFINJILOR PARINJI 115
sa le dea un fiu §i, la adanci MtraneU, Elisabeta a n^scut pe

Sfantul loan Botezatorul.
Dar ace§tia, vor zice unii, au fost sfinti §i de aceea i-a as-
cultat pe ei Dumnezeu. Dumnezeu asculta insS §i pe cei pa- liy-
cato§i, cand ace§tia se roagd cu staruinta §i pocainta. O ruga
£1
ciune scurta: „Dumnezeule, fii milostiv mie, pZc&tosului!"
(Luca 18, 13), a mdreptat pe vame§ul care se caia de pacatele
sale in biserica, Un glas de rugadune ca acesta: „ Pom en e$te-mM,
Doamne, cand vei veni in tmpd.rS.tia Ta" (Luca 23, 42), a
deschis talharului de pe cruce u§ile raiului, pentru ca acesta a
auzit indata raspunsul Mantuitorului: „Astdzi vei fi cu Mine m
rail" (Luca 23, 43).
Dar eu, poate ca vei zice tu, cre§tine, de multe ori, cu cre-
dinâ §i umilinta rugandu-ma §i indreptand cererea mea la
Dumnezeu, n-am primit nimic, pentru aceea zadarnic ma rog.
Nimeni nu a cumpanit insa credinta ta, nici lacrimile tale nu
le-a cercetat, nici rugaciunile tale nu le-a mcercat, ca sa-§i dea
seama daca sunt desavar§ite, placute §i bineprimite de Dumnezeu.
Copilul de multe ori striga, plange §i cere cutitul din mana ta,
ca sa se joace. Dar tu nici plansul nu-i auzi, nici lacrimile nu i
le vezi, pentru ca te temi ca nu cumva sau pe altul sa raneasca,
sau chiar el pe sine sa se vatame. La fel face §i Dumnezeu cu
tine, cand ceri de la Dansul cele ce-U fac rau tie sau semenilor
tai. El nu se teme, ci vede §i cunoa§te ca ceea ce ceri tu de la
Dansul vatama sau sufletul tau, sau viata ta, sau §i pe aman-
doua deodata, sau pe semenii tai. Pentru aceasta, Dumnezeu
nu asculta rugaciunea ta, de§i tu te rogi, strigi §i plangi. Dar ■ii.f
*ri.;
aceasta nu este un motiv ca sa uiti datoria ta de a te ruga
nemcetat.
u
Frati crestini,
Simtirea sufletului, Legea cea scrisa §i data de Dumnezeu
lui Moise, legea Evangheliei, pilda sfintilor, rugaciunile Dom- 4'.vfe
nului lisus Hristos, cugetul nostru, nevoia, folosul, toate ne
indeamna pe noi la rugadune, msa nu la rugaciune fatarnica,
ci la rugaciune adevarata; nu la rugaciunea pe care o graie§te
gura, iar sufletul nu o aude, ci la aceea care intai se na§te in
m
>£?»
ff
116 CAZANIA
minte, apoi sau rSmane acolo, sau vine m gur^ §i se roste§te

cu limba. Sfantul Apostol Pavel ne invat^ despre aceasta, zi-
cand: voi ruga cu duhul, dar md voi ruga $i cu mintea; voi
can fa cu duhul, dar voi canta §i cu mintea" (1 Corinteni 14, 15).
Multa deosebire au insa rugaciunile noastre fata de ruga-
m wJ H
ciunea cea adevarata, caci multi vin sa se roage, aducand in
biserica numai trupul lor, iar mintea lor o lasa acasa, in targ
If,
sau la treburile lor lume§ti. Altii se roaga cu buzele lor, zicand:
„§i ne iartS. nou& gre$elile noastre, precum $i noi iertam gre- m
*C*4
+:v
$itilor no$tri" (Matei 6, 13), dar mintea lor se gande§te cum sa
faca rau celor ce le-au gre§it §i cum sa umileasca pe vrajma§ii
lor. Gura lor se roaga, zicand: „Ci ne izb%ve§te de eel idu"
11
(Matei 6, 12), iar cugetul lor gande§te cum sa savar§easca cele
1
rele §i placute diavolului. Gura striga: „Inim% curate zide§te
t;J
mtru mine, Dumnezeule" (Psalmii 50, 11), dar din inima lor
& izbucnesc necuratiile pacatului. O astfel de rugaciune nu este
li rugaciune adevarata, ci fum plin de miros urat.
Ascultati, iubitii mei frati, glasul Domnului Dumnezeului m
0'-
M
nostru, care ne invata pe noi cum trebuie sa fie adevarata ru-
gaciune, zicand: „Tu insZ, cand te rogi, infra in cdmara ta $i,
inchizand u$a, roaga-te Tatalui tZu, Care este m ascuns" (Matei
6, 6), adica sa inchidem u§a grijilor noastre trupe§ti §i sa atin- m
tim mintea noastra la Dumnezeu. Dar, vei zice poate, ca este
foarte greu acest lucru. De§i voie§ti §i te straduie§ti ca mintea
ta sa stea nemi§cata §i atintita la Dumnezeu, totu§i ea, avand
5^ aripi, neincetat se mi§ca, cu anevoie sta un minut, iar dupa w*
i
+ :V aceea zboara indata incoace §i mcolo, se suie, coboara, fuge,
alearga, strabate peste tot locul §i ajunge de multe ori chiar la
ganduri rele.
Asculta, cre§tine, sfatuirea inteleptului Sirah pe care, de o
vei pazi, rugaciunea ta va fi primita §i placuta lui Dumnezeu:
„Nu slahi in rugaciunea ta $i nu trece cu vederea a face milos- m
tenie" (Intelepciunea lui Isus Sirah 7, 11). Pentru a mtelege ce m
invata acest sfant dascal, sa §tii mai intai ca orice om are doua
cuvinte: pe eel din minte §i pe eel din gura. Pe eel dinlauntru
il zamisle§te mintea, iar pe eel grait il na§te gura. Gel din-
launtru, adica din minte, este ascuns §i neauzit, iar eel grait
•Vy*:
■ry*.:
DUMINICII SFINJILOR PARINfl 117
este auzit. Cand cuvantul din minte se ime§te cu eel grît,

cand ceea ce gande§te mintea aceea§i grSie^te §i gura, atunci
■•i - *•
m
unul §i acela§i este cuvantul tû; iar cand altul este cuvantul
mintii §i altul este eel grSit, cand adicS alta gande§ti §i alta grS-
ie§ti, atunci ai doua cuvinte. Deci, cand te rogi, dac^ cuvantul
pe care-1 graie§te gura il gande§te §i mintea ta, atunci nu in-
doie§ti cuvantul tû, fiindca acela§i cuvant il ai §i in minte §i
in gurS. Iar dacS in vremea rugaciunii alta graie§te gura ta §i
M alta gande§te mintea ta, atunci indoit este cuvantul tau, fiindca
M
& ai doua cuvinte, unul in gura §i altul in minte. Deci, cand te
rogi, fii cu luare aminte §i silinta mare, ca sa auda urechile tale
§i sa simta sufletul tau tot ceea ce graie§te gura ta, iar mintea
M
ta sa gandeasca toate cele ce zice gura ta. Atunci cu adevarat
ai intrat in camara ta §i ai inchis u§a ta; atunci cu adevarat
rugaciunea ta se inalta ca o tamaie inaintea Domnului §i aduce
din cer iertarea pacatelor tale §i harurile cele mari ale lubito-
to?
rului de oameni Dumnezeu, in Hristos lisus Domnul nostru, a
ml
Carui slava §i putere este in vecii vecilor. Amin.
it
AW
M
is
mi
m
.^
m.
m
B
m mmmm m\\
Mi U
W
%. r
P
3
m
Ss?
M?
5 y M
» /
i
A
Pw, •
QO^wmzicii ^ô/mta\:û/itifAa t/)(t/
7oan- 7, A7-AS, c£ /Aj
•>->
cr&sti/u,
if
arbatorim astazi Duminica Pogorarii Sfantului Duh,
J cand s-a implinit fagaduinta Domnului lisus Hristos
#% data Sfintilor Apostoli. I se mai zice §i Duminica Cincizecimii,

iHte fiindca in ziua a cincizecea dupa invierea lui Hristos s-a
pogorat Sfantul Duh in chip de limbi de foe peste ucenicii
.*»
vi Domnului, care, umplandu-se de harul Sau, au inceput a grai
in felurite limbi maririle lui Dumnezeu.
7%
Aceasta pogorare a Sfantului Duh a fagaduit-o Domnul
px*'
lisus sfintilor Sai ucenici, zicand: „§i Eu voi ruga, pe Tat&l, §i
w4
e
SiyiE«®E^«^
W&i.
v. '-i
DUMINICII POGORARII SFANTULUI DUH 119
m
Is
.*££1 2WS
a/t Mangaietor va va da voua, ca sa fie cu voi in veac" (loan
14, 6). „Dar Mangaietonal, Duhul Sfant, pe Care-L va trimite li
fatal, in numele Men, Acela va va invaâ toate §i va va aduce
aminte de toate cele ce v-am spus Eu" (loan 14, 26). Intr-ade-
v4r, cand S-a pogorat Duhul Sfant, El a facut prea mtelepti pe
& sfintii ucenici, umplandu-i de lumina, de putere, de ravna §i

de toate hamrile dumnezeie§ti. Abia dupa aceea ucenicii
Domnului au iesit in toata lumea, savar§ind minuni, mtorcand
pe pagani de la inchinarea idolilor, semanand pretutindeni
dogmele credintpi si aducand imparati intelepti §i puternici la
P
credinta cea adevarata a lui Hristos. Evanghelia ce s-a citit
m? astazi vorbe§te despre hamrile ce le-au primit, prin Pogorarea
Sfantului Duh, cei care au crezut in Hristos, dar §i despre dez-
ms
binarea celor care, ascultand invatatura Domnului despre ha-
M
mrile Sfantului Duh, s-au umplut de §i mai multa ura impotri-
m
.ft% va Lui. Sfanta Evanghelie incepe astfel:
w
>5^
Jar in ziua cea din urmd - ziua cea mare a sdrbd-
Sit
torii - lisus a stat rntre ei $i a strigaf zicand: Dacd inse-
teazd cineva, sd vind la Mine §i sd bea" (Joan 7, 37).
Cand a rostit Mantuitoml cuvintele acestea, iudeii praz-

nuiau sarbatoarea facerii corturilor, a§a cum ne spune acela§i
Sfant Evanghelist loan: „§i era aproape sarbatoarea iudaica a
corturilor" (loan 7, 2). Ziua cea din urma a acestei sarbatori era
ziua a opta, fiindca opt zile tineau iudeii aceasta sarbatoare.
Caci spune Scriptura: „Din ziua a cincisprezecea a lunii a gap-
tea incepe sarbatoarea corturilor; gapte zile sa sarbatoregti in
cinstea Domnului. In ziua intai va fi adunare sfantd; nicio
munca sd nu faced. §apte zile sa aducef jeitfa Domnului gi in
ziua a opta va fi adunare sfanta" (Leviticul 23, 34-36). Sfantul
evanghelist a numit mare ziua cea de pe urma a sarbatorii,
ka
fiindca §i Legea o numea sfanta. Deci in aceasta a opta zi de
pe urma a sarbatorii infigerii corturilor a stat lisus in templu,
w.
graind cu mare glas: „Daca inseteaza cineva, sa vina la Mine
gi sa bea". Prin aceste cuvinte Domnul a aratat ca, precum eel
ce inseteaza merge degraba la izvoml apei, tot a§a se cade ca M
i
m
TALCUIREA EVANGHELIEI ft:
120
§i eel ce vine la credinta sa mearga cu graba la biserica Dom-

nului. §i dupa cum eel ce inseteaza, ajungand la izvor, bea apa
|s»1
iff. §i-§i racore§te trupul, tot a§a §i eel ce a crezut, cand se va
5J apropia de biserica, izvorul credintei, sa bea din apele credin-
A *-
tei Sfintei Evanghelii §i sa-§i veseleasca sufletul. Acestea zicand
I
;+^ Manmitorul, a aratat indata §i harurile pe care le primesc cei
1 ce cred in El, zicand:

M
„Cel ce crede m Mine, precum a zis Scriptura: rauri

'+o-
de ap& vie vor curge din pantecele s&u" (Joan 7, 38).
ag ft
Vazand minunile Domnului, mulp credeau ca Hristos este
proroc §i sfant. Unii ziceau ca El este loan Botezatorul, altii,
Hie, iar altii leremia sau unul dintre proroci, dar nu credeau ca
El este Fiul lui Dumnezeu, Cel ce S-a nascut din Fecioara
'^TT, Maria, precum a aratat despre Dansul dumnezeiasca Scriptura,
zicand: Acestea toate s-au fa.cut ca sa se implineasca ceea ce
s-a zis de Domnul prin prorocul care zice: «Iata, Fecioara va
.Wj avea in pantece $i va na$te Fiu §i vor chema numele Lui
Emanuel, care se talcuiegte: Cu noi este Dumnezeu»" (Matei 1,
22-23 cf. Isaia 7, 14). De aceea zicea Mantuitorul: „Cel ce
crede m Mine, precum a zis Scriptura", adica eel ce crede in
ll Mine nu dupa cum voie§te §i gande§te el, ci precum a zis
PS
Scriptura, care a aratat ca Eu sunt Fiul lui Dumnezeu. Care '•tX*
sunt raurile de apa vie ce curg din pantecele, adica din inima
celui care crede in Hristos? Apa vie este invatatura credintei
din Sfanta Evanghelie, care inviaza sufletele omorate de necre-
dinta §i inroureaza cugetele uscate de patimi. Prin rauri de apa UM
vie se inteleg indestularile dumnezeie§tilor invataturi ale pur-

tatorilor de Duh Apostoli, care, pescari fiind §i neinvatati, cu Ax*
ti ft
m*-
# atata duhovniceasca intelepciune graiau, incat nici cei mai
rj
intelepti §i mai invatati nu puteau sa stea impotriva puterii cu-
vintelor lor. Atat de mult §i indestulat era izvorul propovaduirii
fe"+; lor, meat pe toata lumea au adapat. Evanghelistul loan tal-
cuie§te aceste cuvinte, zicand:
Jar aceasta a zis-o despre Duhul pe Care aveau

s2-L primeascZ acei ce cred m El. C2ci mc2 nu era dat
Duhul, pentru c& lisus mc2 nu fusese preasl&vif (Joan 7,39).
Prin aceste cuvinte se arata ca raurile de apa vie ce vor

curge din inima credincio§ilor reprezinta lucrarea Duhului
% celui Sfant, pe care-L vor primi, in ziua Cincizecimii, cei ce vor
crede mtr-insul. Duhul Sfant le-a dat lor izvoarele cele faca-
.
fe-, toare de viaâ ale duhovnice§tii intelepciuni. Prin Sfantul Duh,
Wl
cei ce au crezut s-au facut rauri de dumnezeie§ti invataturi ale
credintei in Hristos §i izvoare ale propovaduirii dreptei cre-
dinte. Duhul Sfant a fost din veci impreuna cu Tatal §i cu Fiul.
Precum soarele n-a existat niciodata fara raze §i fara lumina,
tot a§a niciodata Tatal nu a fost fara Fiul §i fara Duhul Sfant.
Pentru ce zice, dar, evanghelistul: „Cdci inca. nu era dat
Duhul?". A zis aceasta fiindca Duhul Sfant nu s-a descoperit
niciodata atat de mult §i nici n-a dat oamenilor atatea haruri
cate a dat Apostolilor, in Duminica Cincizecimii, sau cum citim
in Faptele Sfinplor Apostoli: „§i cand a sosit ziua Cincizecimii,
fit erau tod impreunS. in acelagi loc. §i din cer, fdrS. de veste, s-a
P% facut un vuiet, ca de suflare de vant ce vine repede, §i a
umplut toata casa unde §edeau ei. §i li s-au aratat, impapite,
limbi ca de foe $i au §ezut pe fiecare dintre ei. §i s-au umplut
tod de Duhul Sfant $i au mceput sa vorbeasca in alte limbi,
precum le dadea lor Duhul a grai" (Faptele Apostolilor 2, 1-4).
m
Dupa aceasta Sfintii Apostoli s-au aratat facatori de minuni,
puternici la suflet §i slavih de toata lumea, cad primisera harul
■>
Preasfantului Duh. Zice evanghelistul; ),Caci mca nu era dat
wS.
Duhul", adica nu era data oamenilor primirea harului Sfantului
Duh, fiindca lisus mca nu se preaslavise §i tmpul Lui nu luase
slava pentru care S-a rugat, in vremea Patimirilor Sale, zicand:
$*■ . „§i acum, preaslave$te-Ma Tu, Parinte, la Tine Insuh, cu slava
pe care am avut-o la Tine, mai inainte de a fi lumea" (loan 17,
5). A luat aceasta slava dupa Patimirile §i Invierea Sa. Mai ina-
inte de Patimiri §i de Inviere, trupul lui Hristos nu era nestri-
cados §i nici nemuritor; dupa Patimiri §i dupa inviere insa, s-a
facut nestricacios, s-a facut nemuritor §i „a §ezut de-a dreapta
M-.
$%
m tronului slavei in cemri" (Evrei 8, 1). Se cadea, deci, ca lisus

sa se ridice, intai ca om, la maltirnea slavei Dumnezeirii celei
#m mai presus de inceput, §i apoi sa trimita apostolilor Sai pe
Preasfantul Duh, precum le-a spus, zicand: „¥% este de folos
ca s3 M& due Eu. Cdci dacd nu Ma voi duce, Mangaietorul nu m
va veni la voi, iar daca Ma voi duce, 11 voi trimite la voi" (loan
16, 7). Pentm aceasta, deci, §i evanghelistul a zis „Caci inca nu
era dat Duhul, pentm ca lisus inca nu fusese preaslavit". Ce
ziceau insa cei ce-L ascultau pe Hristos?
: „Deci din multime auzind cuvintele acestea, zi-

'M
ceau: Cu adevdrat, Acesta este Prorocul. Iar alfii ziceau:
m
Acesta este Hristosul. Iar alfii ziceau: Nu cumva din
it
Galileea va sd vind Hristos? N-a zis, oare, Scriptura cd it
pi Hristos va sd vind din sdmanfa lui David §i din Bedeem,

M.
cetatea lui David?" (loan 7, 40-42)
Muld oameni din popor, auzind pe Domnul graind: „Daca

C5
inseteaza cineva, sa vina la Mine $i sa bea" (loan 7, 37), au
crezut ca El este prorocul despre care a prorocit Moise, zicand:
„Proroc din mijlocul tan §i din fratii tai, ca §i mine, id va ridi-
I®
ca Domnul Dumnezeul tau; pe Acela sa-L ascultad" (Deutero-
nomul 18, 15). De aceea ziceau unii catre altii ca „Cu adevdrat,
Acesta este Prorocul", adica Hristos, iar altii, nestiind Scrip-
turile, il credeau numai proroc. Unii dintre ascultatori, §tiind ca
lisus Hristos este galileean, nu credeau ca El este Hristosul pe
care-L a§teptau. Pentm aceasta se intrebau, zicand: „Nu cumva
din Galileea va sd vind Hristos?". Sfanta Scriptura arata ca din
•;*«*. urma§ii lui David §i din ora§ul Betleem, ora§ul lui David, va sa
vina Hristos, zicand: „§i tu, Betleeme Efrata, de§i e$ti mic intre
*& miile lui luda, din tine va ie§i Stdpanitor peste Israel, iar
1 obargia Lui este dintm inceput, din zilele ve§niciei" (Miheia 3,
m
f--^ 1). Acestea sunt cele ce s-au prorocit despre neamul §i despre w%
patria lui lisus Hristos §i acestea s-au implinit, cad, intr-adevar,
lisus Hristos se tragea din neamul iudeilor §i din urma§ii lui
David, nascut fiind de pumrea Fecioara Maria in ora§ul Betleem,
* precum ne arata Matei Evanghelistul, scriind: „Iar dacd S-a
>?.«
5m M
DUMINICII PQGQRARII SFANTULUI DUH 123
B
nZscut lisus in Betleemul ludeii" (Matei 2, 1). Dar pentru ca
w*
^V
Hristos a fost crescut m ora§ul Nazaret din Galileea, precum
marturise§te Evanghelistul Luca, zicand: „§i a venit in Nazaret,
unde fusese crescut" (Luca 4, 16), cei care nu cunosteau cum
stau lucrurile cu privire la neamul Lui, il socoteau ca este
galileean.
„§i s-a fUcut dezbinare in multime pentru El" (loan

7, 43).
Daca s-ar fi indeletnicit cu cititul Sfintelor Scripturi nu s-ar

■k.l ^
'+y* fi mtamplat nicidecum dezbinarea intre dan§ii, pentru ca ar fi
cunoscut ca Prorocul §i Hristos eel vestit de Sfintele Scripturi
- sunt unul §i Acela§i, ar fi §tiut ca lisus Se trage din neamul lui
David §i ar fi aflat ca s-a nascut in ora§ul Betleem. Drept
aceea, toti ar fi crezut ca El este cu adevarat Mesia, Fiul lui
Dumnezeu §i Om. Dar ce a urmat dupa dezbinarea aceasta? m
„§i unii dintre ei voiau sd-L prindd, dar nimeni n-a

■Jn--
pus mainile pe El" (loan 7, 44).
piK?' Arhiereii §i fariseii, vazand ca multi cred in Domnul nos-
tru lisus Hristos,
, cuprin§i
-5-- fiind de zavistie,
? au trimis
^pe slugile
O
1 ^ ^ T 1 ^ -r l ^ 1 .. ^ t" ^ ^
lor ca sa-L prinda §i sa-L aduca la dan§ii, ca sa-L omoare; insa
nimeni n-a indraznit sa puna mainile pe Dansul, pentru ca s-au
mspaimantat si s-au mgrozit auzind mvatatura Lui cea dum-
nezeiasca. §i s-au mtamplat acestea asa fiindca nu venise
plinirea vremii, cand trebuia sa patimeasca Cel ce era Dumnezeu
H 0%
Si Om. De aceea ei incercau sa-L prinda, dar nimeni n-a pus
mana pe el, fiindca nu venise inca ceasul Lui.
„Deci slugile au venit la arhierei §i la farisei, §i le-au

zis aceia: De ce nu L-afi adus? Slugile au rkspuns:
Niciodatd n-a vorbit un om a§a cum vorbe$te Acest
Om" (loan 7, 45-46).
m
latS puterea propovSduirii dumnezeie§ti! Au mers servi-
® v-
torii arhiereilor si ai fariseilor, trimisi de dansii, ca sa-L aduca
la ei pe Hristos legat, dar au fost cuprinsi de spaima si de
mirare auzind mvatatura Lui sfanta si au marturisit ca niciodata
Mi
nu le-a vorbit vreun om cu atata intelepciune, putere §i har, ca
Omul acesta, ca Domnul Hristos. lata roada inimilor lor curate!
Arhiereii, carturarii §i fariseii au auzit de multe ori invatatura
Mantuitorului, dar niciodata nu au tras vreun folos, fiindca
aveau inimile pline de zavistie §i de toata rautatea. Servitorii
lor insa, avand sufletul curat §i fara zavistie §i rautate, mergand
din porunca, nu spre a asculta invatatura lui Hristos, ci ca sa-L
0 prinda, harul lui Dumnezeu i-a luminat §i s-au facut propova-
duitori ai adevarului. De§i erau ni§te slugi care nu implinisera
porunca domnilor lor, totu§i, fara de teama §i cu mare in-
drazneala, ei raspund stapanilor lor, marturisind ca: „Niciodat&
if
n-a vorbit un om a$a cum vorbe$te Acest Om".
f
„§i le-au rdspuns deci fariseii: Nu cumva afi fost §i
voi amdgitiF" (Joan 7, 47)
lata rautatea fariseilor! Cunoscand ei ca invatatura Dom-

nului lisus atragea inimile celor care o ascultau, ii mtreaba
totu§i pe servitorii lor ce a zis §i ce a invatat lisus Hristos, de-I
6
aduc dan§ii atata lauda. §i, ocarandu-i, ie-au zis: Nu cumva §i
voi, cei care in toate zilele auziti invatatura noastra, v-ati
m§elat, a§a cum s-au in§elat §i alti pro§ti §i nemvatati? Zicand
acestea, ei incearca sa-i convinga sa nu creada in lisus,
spunandu-le:
„Nu cumva a crezut in El cineva dintre cdpetenii m

sau dintre farisei? Dar multimea aceasta, care nu cu-
^•T< noa$te Legea, este blestematd!" (Joan 7, 48-49)
Fruntasii iudeilor erau conducatorii lor, intaistatatorii adu-

m
narilor §i sfetnicii lor; iar fariseii se socoteau invatatori §i pa-
zitori ai Legii §i oameni iubitori de Dumnezeu. Fariseii dau ca
pilda pe oamenii cei mari, voind a-i convinge sa nu creada, ci S-'A
Wi
sa-L defaimeze pe lisus Hristos. De aceea zic ei: Cine dintre
capetenii sau farisei a crezut intr-Insul? Au crezut numai oa-
menii cei pro§ti §i nemvatati, care sunt ni§te blestemati, pen-
m
■*&. tru ca nu-§i respecta Legea, care zice: „Blestemat s& fie tot
omul care nu va plini toate cuvintele legii acesteia" (Deutero-
nomul 27, 26). Blestemati insa erau fariseii, pentru ca, de§i
il
fm
m
§tiau cele ce spune Legea despre Mesia §i le vedeau implinite :4V*.
in lisus Hristos, totu§i, plini de ura, nu plineau cuvintele Legii
§i nici nu credeau in lisus Hristos. Ei minteau cand spuneau
m
slugilor ca nimeni dintre frunta§ii iudeilor §i dintre farisei n-a
crezut in Hristos, pentru ca multi frunta§i crezusera, dupa cum m
M
marturiseste evanghelistul, zicand: „Totu§i §i dintre cZpetenii SSit
M
muId au crezut in El" (loan 12, 42), §i chiar §i unii dintre fari-
&M H:
W% sei, dupa cum ne spune acela§i evanghelist: SfS
„A zis cdtre ei Nicodim, eel ce venise mai mainte P

:
i*H; ry<-
m
Hz+, la El, noaptea, Hind unul dintre ei: Nu cumva Legea
f-B noastrd judecd pe om, dacd nu-1 ascuM mai intai $i nu
§tie ce a f&cut?" (Joan 7, 50-31)
:
&
'?m Nicodim nu era numai unul dintre farisei, ci era §i capete-
jK+i nie §i dascal al iudeilor. Acesta, cunoscand din minuni ca lisus
H Hristos este trimis de Dumnezeu, venea la El noaptea, de frica
iudeilor, §i, vorbind cu Domnul, a crezut intr-Insul. Deci, va- -A
zand ca fariseii incercau sa departeze pe slugile lor de la

M
credinta in Hristos, iar pe lisus sa-L prinda §i sa-L osandeasca,
f?,"
§i §tiind ca Legea randuia ca judecatorii sa asculte mai intai pe
"-rV
cei pe care-i judecau §i, cercetand faptele lor, numai dupa
aceea sa aduca asupra pricinii judecata §i hotararea (Deute-
m ronomul 17, 6) a zis catre farisei: Au doar Legea noastra ran-

duie§te sa judecam pe un om mai mainte de a-1 asculta §i mai
inainte de a cerceta care sunt faptele lui? Adica, pentru ce, voi,
fariseilor, calcati Legea, judecandu-L pe Hristos mai inainte de
'TiiK a-L asculta §i a cunoa§te faptele Lui?
„Ei au r&spuns §i i-au zis: Nu cumva $i tu e$ti din

Galileea? Cerceteazd §i vezi cd din Galileea nu s-a ridi-
catproroc. §i s-a dus fiecare la casa sa" (loan 7, 52-33).
fep'Sj}?
Fariseii il cuno§teau pe Nicodim, fiindca era unul dintre
dan§ii, dar, cu fatarnicie, ca §i cum nu 1-ar fi §tiut, il intrebau:
Nu cumva e§ti §i tu din Galileea? Prin aceasta intrebare ei il
?>
'^ i defaimeaza pe Nicodim §i, pentru ca se §tia ca Hristos este din
Galileea, ei voiesc sa-1 dovedeasca pe Nicodim ca pe un fa-
S®!6 _
%
126 TALCUIREA EVANGHELIEI is

ff
v.
tarnic, incercand sa arate el il ajut^ pe Hristos, fiindcS este
dintr-un oras cu Dansul. Apoi il si mustra, ca pe un nemvatat,
zicandu-i: Cerceteaza Scripturile si vezi ca niciun proroc nu s-a
nascut in Galileea. Zicand acestea, fariseii, desi se socoteau
fis?
intelepti si stiutori ai Sfintelor Scripturi, minteau cu nerusinare,
pentru ca in Galileea s-au nascut prorocii lona si Naum, iar
m
lisus nici macar nu se nascuse in Galileea, ci in Betleemul
ludeii. Cu aceasta, adunarea fruntasilor iudeilor si a fariseilor
a luat sfarsit si, venind seara, s-a dus fiecare la casa lui. Iar
*> lisus S-a dus in Muntele Maslinilor si dimineata a venit din nou
in templu, unde a continuat sa invete poporul.
m
„Deci iar&§i le-a vorbit lisus zicand: Eu sunt Lumina
lumii; eel ce Imi urmeazZ Mie nu va umbla in intune-
il
ric, ci va avea lumina vietii" (Joan 8, 12).
lisus Hristos nu le-a spus despre Sine ca este Mesia sau

Fiul lui Dumnezeu, ci le-a spus ca este Lumina lumii, vor-
p
bindu-le cu aceleasi graiuri prin care a vorbit si prorocul Isaia
il- <4
despre El, cand a zis: „Lumineaz%-te, lumineaztt-te, lerusalime,
ca vine lumina ta, §i slava Domnului peste tine a rasarit!" (Isaia
IW-
60, 1). „Popoizil care locuia intru intuneric va vedea lumina
'm mare §i voi cei ce locuiad In latura umbrei mortii lumina va
straluci peste voi" (Isaia 9, 1). Dupa ce a zis „Eu sunt Lumina
lumii", lisus a adaugat binefacerile ce vor avea cei ce vor crede
in invatatura Lui, zicand: „Cel ce Imi urmeaza Mie nu va um-
bla in intuneric, ci va avea lumina vietii", adica omul care
:4S:4-
crede in Mine si pazeste poruncile Mele scapa de intunericul m?
eel vesnic si de osanda pacatului si ajunge la lumina cea ne-
inserata a vietii celei vesnice si a Imparatiei lui Dumnezeu. Amin.
W*;-
Wi»
$0,
0,
m
+■ ^ r 'idd
■if
i|
IfSiWM
!S5> »
,r
M
Ciaza/iia
t/)(f/t li/tica t/iujo/KUHi ^j/a/ifa/ai t/)u/i

4yi-
fW&s/jw sta/ja/u'/rw/tati/n/ZorJ
fs
$?**
f/wti cr&iti/u,
' A) ornirile fariseilor impotriva Mantuitomlui nostru lisus

^V
—Hristos ne dau prilej de mai adancS cercetare a
Sfintei Evanghelii ce s-a citit astSzi. De§i ace§tia erau ni§te
p fatarnici §i mincino§i, totu§i erau oarecum mai intelepti decat
altii. Se indeletniceau cu Sfintele Scripturi §i tineau in mainile
lor legile cele dumnezeie§ti. De§i cuno§teau desavar§it cS
is
Moise §i tod prorocii au vestit mai dinainte venirea lui Mesia;
de§i a§teptau pe Mesia cu mai multS convingere decat poporul M
J de rand; de§i auzeau pe lisus Hristos propovaduind ca El este
trimis de Dumnezeu; de§i vedeau viata sfanta a lui lisus, minu-
0
nile Lui multe §i ca cele ce s-au zis de proroci despre Mesia
se adevereau in El, totu§i n-au crezut ca Hristos este Mesia eel
'is4
jfc-V
128 CAZANIA
*•. a§teptat. Ura li mtuneca? Avea atata tMe ura aceasta, meat si
n
le intunece ochii mintii §i ai sufletului, ca sa nu poata cunoa§te
Hristos este Mesia? Dar simtirile trupului cine li le-a omorat,
f^candu-i orbi §i surzi? Avand mintea intunecatS de ura, nu
W4 ,+-1
credeau in Hristos; dar ochii lor de ce nu vedeau minunile Lui?
Auzul lor de ce nu auzea invStatura Lui cea dumnezeiasca? Nu
credeau ca Hristos este Mesia eel a§teptat; dar pentru ce cû-
l tau sa omoare pe omul sfant, facatorul de minuni §i facatorul
**+'
M
lor de bine? Patimile, frati cre§tini, au puterea aceasta asupra
omului, atunci cand acesta se lasa stapanit de ele, incat nu nu-
*t.i*
mai ca-i mtuneca toata mtelegerea sufletului §i-i slabesc pu-
&«• '4
terea mintii, ci omoara, cu adevarat, chiar §i simtirile trupului.
Orice patima se vade§te printr-o puternica §i neobi§nuita
■to*. mi§care a sangelui. Vedem acest lucru la cei ce sunt stapaniti
de manie sau de frica, de intristare sau de bucurie. Ro§ie se
face fata celui manios; alba, a celui ce se teme; galbena, a
xM
celui intristat; mmena §i alba, a celui ce se bucura. Aceasta
mi§care a sangelui nu se savar§e§te numai catre chip, ci §i in
toate madularele §i partile trupului cele mai dinlauntru §i, din
pricina ei, se tulbura toate organele simturilor. Aceasta mi§-
mx care, fara indoiala, ajungand pana §i la partile creierului, tul-
bura §i impiedica organul acesta, pe care sufletul nostru il fo-
4- +
4-4V
lose§te in alcatuirea cugetarile sale. De aici provine tulburarea
M mintii, nepriceperea §i cugetarea celor strambe. Sufletul nostru

&>
£% este duh nematerial, care i§i da seama §i alege binele de rau 4-44
:
m §i lucrul eel folositor de eel vatamator. Are in firea lui puterea
de a intelege §i cugeta, dar cata vreme este impreunat cu
M trupul, folose§te partile creierului ca sa-§i akatuiasca cugetele
m sale, precum lemnarul folose§te fierastraul §i zidarul mistria
pentru facerea casei. Cand insa frigurile sau vreo alta nepu-
tinta vor cuprinde creierul nostru, atunci nu numai ca nu pu- 4 :♦
tem sa atintim mintea noastra la cugetarea §i judecarea lucru-

u rilor, ci, de multe ori, ne ie§im din minte §i aiuram. Deci, cand
S;f:
&.'M o patima grea stapane§te pe om, sufletul voie§te atunci sa
4' * v-f'-H'
cugete drept, dar nu poate, fiindca organele pe care le are la
ifn
indemana pentru acest fel de slujba sunt tulburate §i incurcate.
Ca §i me§terul care, atunci cand uneltele me§te§ugului sau nu
fflgp- - - . -7_
'4
m -Wf
sunt desavar§ite,
V lucrul me§te§ugului sû nu-1 va face desS-
' V V £)
var§it, tot a§a §i sufletul, cand creierul este tulburat, nu face
desavar§ite cugetarile sale, ci cugeta stramb §i gande§te rû.
Patimile care framanta pe om sunt multe §i anevoie de nu-
marat, Mandria, iubirea de slava, ura, iubirea de argint, rauta-
tea, nemilostivirea, lacomia, mania, desfranarea, betia, lene-
virea §i
.jli CIXLV—XJLIWILV^.
altele destul de multe. VjO-llVJ.
Cand XJllUJl
omul va
V O, V^CHaVÔ,
cadea ill in 1111V^|V^H„
mrejele
i uneia dintre aceste patimi,
x y atunci aceat .patima
x /S. . « watata putere §i
3
^ v /V • . tx •
stapanire pune asupra lui §i atat de mult li strica mt:elegerea §i
cugetarea §i inse§i simfirile trupe§ti ale lui, incat nicio sfatuire
nu aude, nicio vatamare nu vede, ci, ca un orb, surd §i mut,
Tsi face singur atata rau, cat nici vrajma§ul sau eel mai cumplit
m
nu-i in stare sa-i faca.
Puterea fiecarei patimi create odata cu trecerea vremii. Cu
cat se lunge§te vremea pacatului, cu atat §i caderile in pacat
se inmultesc. La inceput, caderea in pacat aduce mare mtris-
5
ts tare, aduce mustrarea grea a cugetului §i aduce ganduri dese
de indepartare de pacat; dar in timp ce vremea trece §i cade-
rile in pacat se inmultesc, intristarea se indeparteaza, mustra-
rea cugetului slabe§te §i gandul caintei fuge, facand loc dezna-
dejdii fata de indreptare. Trupul imbatrane§te §i se ve§teje§te,
dar patima intinere§te §i inflore§te. Inmultirea caderilor in pa-
cat aduce deprinderea pacatului, iar deprinderea se face obi-
cei, §i obiceiul devine a doua fire a omului. De aceea vedem
cata greutate are indreptarea §i indepartarea de patima ce
ne-a stapanit. De la pacatul pe care 1-ai facut o data, de doua
ori, sau de trei ori, poti fugi mai u§or §i pofi afla multe doc-
torii pentru el, dar pacatul care te-a robit, cu greutate mare il
indepartezi de la tine §i cu greu afli doctorie pentru tama-
duirea lui.
Pilda avem de la luda Iscarioteanul, care a mers la lisus
Hristos §i s-a facut ucenic al Lui, gandindu-se sa-§i indeparteze
naravul pe care il avea §i sa se izbaveasca de patima iubirii de
arginti, care-i robise sufletul. Dar ce altceva a cautat sau ce
altceva 1-a atras §i indemnat sa mearga §i sa intre in randul
ucenicilor lui Hristos? Ce altceva cauta acolo, daca nu indrep-
tarea sufletului sau? La §coala lui lisus Hristos venind, el aude
m
w
130 CAZANIA
%»:
in toate zilele mvatSLturile Domnului impotriva iubirii de argind
§i impotriva iScomiei, cum §i despre rasplatirile cele insutite §i
s despre imparitia cerurilor, pe care o mo§tenesc toti cei ce nu
iubesc banii §i bogatia. La aceasta §coala el vede pilde ale
m
lepadarii de averile pamante§ti, pe ucenicii Domnului, care au
lasat toate cate aveau §i au urmat indata pe Invatatorul lor. in-
vatatorul lui, ca un cunoscator de inimi, cuno§tea mai dinainte
il
■*&<.
4'^: vinderea §i tradarea lui luda, insa, voind mantuirea lui, nu 1-a
lipsit de niciun bar, ci 1-a inaltat la dregatoria apostoliei, i-a dat
putere asupra duhurilor necurate, i-a spalat picioarele, l-a
invrednicit de imparta§irea dumnezeie§tilor Taine §i i-a dat in
<^1
mainile lui punga, spre mangaierea patimii iubirii de bani. Dar
toate acestea nu au vindecat nici pacatul iubirii de arginti §i
II nici patima acelei iubiri nu au potolit-o. A trSdat pe Invatatorul,
liSS pe FacStoml de bine §i pe Mantuitorul lui, vanzandu-L pentru
treizeci de arginti. Intr-adevSr mare este puterea patimii! Daca
nici pildele sfinteniei, nici harul §i dregatoriile primite de la
Dumnezeu, nici minunile, nici trairea impreuna cu Domnul
i
nostru lisus Hristos, nici sfatul §i nici invatatura din insa§i gura
Domnului n-au putut sa-i vindece lui luda patima iubirii de
argint, ci aceasta atata stapanire a avut asupra lui, meat a nascut
in el un pacat cum altul mai mare nu s-a aratat niciodata in
:;5 lume, ce nadejde putem avea noi, cei patima§i, §i prin ce arma
rW,
4;^
ne putem apara impotriva patimilor §i ispitelor de tot felul?
Frati cre$tini,
Daca vom fi cu luare-aminte §i ne vom pazi, pacatul nu
1
va putea pune jugul lui deasupra grumazului nostru. Inceputul >>
K
fiecarui pacat are o mare asemanare cu buruienile §i pomii
t*'-K salbatici de curand rasaditi. Pacatul la inceput nu este nimic
m
mi altceva decat un gand subtire, o bantuiala neputincioasa in
* *<
-fe+:
■0$ minte. Buruienile §i pomii salbatici, cand se ivesc, nu sunt
p.
£5
\C+i
pM nimic altceva decat ni§te ierburi slabe, vlastare neputincioase
§i neintarite in pamant.
mi
Deci, precum plugarul ii scoate mai lesne inainte de a
#t4f' 6
cre§te §i a-§i intinde radacinile lor, acoperind pamantul, iar
ogorul lui ramane curat §i ferit de vatamarea buruienilor §i
'frit:
4&4&£l£
<iuF
pomilor saibatici, tot a§a §i cre§tinul, cand va lua aminte §i va

goni gandurile cele rele, mai inainte de a se iMri §i a spori in >%»i
%•? -:;■',
adancul mintii §i a stSpani inima lui, mai lesne le va alunga pe
ele §i sufletul lui va ramane atunci neprihanit, nepangarit §i
curat de pacat. Deci mtr-aceasta sta toata osteneala noastra,
osteneala u§oara §i lesnicioasa, adica sa fim cu bagare de
seama §i cu luare-aminte, sa nu ne stapaneasca gandurile pa-
0.
catului, dupa cum ne mvata de altfel §i Sfanta Scriptura, cand
zice, prin gura palmistului: „De cele ascunse ale mele cura-
le§te-ina. §i de cele straine fere§te pe robul Tail; de nu ma vor
stapani, atunci fara prihana voi fi §i ma voi curdp de pacat
mare" (Psalmii 18, 13-14). §i iara§i, intr-alta parte: „Paze$te-te
$i id fere§te cu ingrijire sufletul tau" (Deuteronomul 4, 9).
O - ■
Cand caderile in pacat vor inradacina timp indelungat pa-
tima in inima omului §i se va face omul rob al pacatului, atunci
cu anevoie se va putea vindeca §i grea ii va fi indepartarea de
iT , dulceata trupeasca aceluia care s-a obi§nuit in necuratie su-
fleteasca din tanara varsta. Grea ii va fi milostenia fata de sa-
raci aceluia care a imbatranit in patima iubirii de arginti. Ii va
IS fi grea postirea aceluia care s-a obi§nuit din copilarie cu man-

care §i cu bautura multa. Este anevoie de vindecat orice pacat
vechi, cad de sfatuie§ti pe eel patima§ §i il indemni sa se de-
parteze de pacat, el iti va raspunde ca voie§te, dar ca nu
poate. insa aceasta este o vorba goala, caci un lucru este ne-
putinta §i altul greutatea. Este un lucru destul de greu dezra-
dadnarea copacului, dupa ce §i-a intins radadnile sale in
adancul pamantului §i s-a intarit in curgerea vremii, insa nu
este un lucru cu neputinta. Toporul, sapa §i osteneala omului m
il scot din radadna, meat nici urma lui nu ramane. De se va
obisnui omul cumva in pacat §i va sta in mrejele lui multi ani,
intr-adevar vindecarea va fi grea, insa nu cu neputinta.
Hotararea neclintita, taria sufletului §i harul lui Dumnezeu
nimicesc cu desavar§ire stapanirea pe care pacatul o pune
asupra sufletului omului.
Omul a fost zidit de Dumnezeu liber §i stapan pe sine.
Pentru aceasta, de§i 1-a robit pe el pacatul, vointa lui are tot-
deana puterea libertatii §i stapanirii de sine. Are inca §i harul
PI
_ 1
"" ——— ■■■ —» — — — ■•
^r v-
132 CAZANIA
lui Dumnezeu, care ii ajut^ mult la eliberarea §i indreptarea

lui, „iar unde s-a mmultit p&catul, a prisosit harul" (Romani 5,
20), zice Sfantul Apostol Pavel. Rob era Zaheu lacomiei de
avere, dar, dupa putina vreme, schimbandu-§i vointa sa, juma-
tate din averile sale le-a dat saracilor §i impatrit a intors celor
pe care i-a nedreptatit (cf. Luca 19, 8). Daca vom cerceta
pildele istorisite in Sfintele Scripturi, vom afla multe §i nenu-
marate altele, asemenea mdreptarii lui Zaheu. Deci anevoie
este vindecarea patimii, cand omul nu voie§te; dar ea se va
putea mfaptui u§or, atunci cand omul cu adevarat va voi.
m Dumnezeu a§teapta vointa omului. „Voie§ti s& te faci s&n&tos?"
& (loan 5, 6), a§a zicea Domnul lisus catre slabanogul care zacea
bolnav de treizeci §i opt de ani din cauza pacatului. Daca
m dorim aceasta cu ardoare, Dumnezeu nu numai ca voie§te, ci
ne §i ajuta, dandu-ne putere ca sa savar§im lucrul eel bun al
vointei noastre. Cand Dumnezeu vede ca vointa noastra se
pleaca spre pocainta, o imputernice§te §i ii ajuta, „Dumnezeu
m *iT,
este Cel ce lucreaza m voi $i ca sa void ?i ca sa savargid, dupa r
i-i;«f
, -A
a Lui bunavointa" (Filipeni 2, 13). Amin.
l*z+.
,V?(
&
®s
*-.t m
'0
m
f:'!!
ijl.fV
p
s &
?---r,
TV
m
MlilllltvJ Ti!T!iK)K SIHTIL^
13
-a
s
>
b
fcO!
/? m
Ss
.v
r+4.+ ?
4->^
Vj
u .r, . n -
7**%
fTa/ca/rea clo astcj/e/ief
l-l
M
Q5a/nlnlcci/ fTiifuror tJjfintclor
(Mitel /a S3-SS, S7-<38; fj, 27-SOj
z/yxiti
J cr&sti/it,
i 7
/ J u multa evlavie cinste§te marele proroc David pe prie-

?^>
\J tenii lui Dumnezeu, zicand: „Prin sfintii care sunt pe
p&mantul Lui minunata a fa cut Domnul toata voia mtru ei"
(Psalmii 15, 3). De aceea, prin invatamra dumnezeie§tilor
Scripturi fiind povatuiti, noi, cre§tinii, cinstim pe toti prietenii
lui Dumnezeu, adica pe sfinti, ca pe ni§te pazitori ai porun-
§i
cilor lui Dumnezeu, ca pe ni§te luminate pilde ale faptelor
bune, ca pe ni§te facatori de bine ai firii omene§ti. Pe fiecare
?•', dintre sfintii §tiuti ii cinstim in chip deosebit; dar sunt multi §i
ne§tiuti de noi, fiindca numarul lor, in cursul veacurilor, s-a in-
multit, §i pana la sfar§itul veacurilor se va mrnulti. Pentru
•a -V+-^-
Wl
aceasta odat^ in an noi praznuim pomenirea tuturor sfintilor §i

cu evlavie cinstim pe toti cei §tiuti §i ne§tiuti: pe dreptii cei mai
inainte de Legea lui Moise, pe proroci, pe Apostolii lui Hristos,
pe mucenici, pe marturisitori, pe p^stori, pe invatStori, pe cu-
vio§i, pe toti cei de la Adam §i pana acum, care s-au savar§it
in dreapta credinta §i prin faptele lor bune au slavit pe
Dumnezeu, ii laudam, fericim §i-i rugam sa mijloceasca pentru
noi la Dumnezeu. De aceea §i Evanghelia ce s-a citit astazi,
:
0H fiindca cuprinde cuvintele ce i-au indemnat pe ei la credinta
T
.sn^
-J3 fierbinte catre Dumnezeu §i la dragostea desavar§ita fata de El,
».. 2
cat §i cuvintele ce arata rasplatirile lui Dumnezeu date sfintilor,
MS
irtV
cu toata cucernicia §i luarea-aminte sa o asculti.
Vfc'
Oricine va mZrturisi pentru Mine inaintea oame-
nilor, m&rturisi-voi §i Eu pentm el inaintea Ta&lui Meu,
N
S Care este m ceruri" (Matei 10, 32). m
^r.*- Cei care va marturisi inaintea oamenilor ca Eu sunt
Hristos, Fiul lui Dumnezeu, voi marturisi §i eu inaintea Tatalui
f Meu, Celui din ceruri, ca omul acela este un adevarat ucenic

al Meu. Dar pentru ce Dumnezeu cere marturisirea credintei
0
noastre inaintea oamenilor? Cand inima noastra crede ca
Hristos este Fiul lui Dumnezeu, ce nevoie mai este ca sa mar- .
turisim aceasta §i inaintea oamenilor, mai cu seama cand
>'S aceasta marturisire aduce primejdie de moarte? Fiindca omul
m
este alcatuit din suflet §i trup, iar dupa invierea cea din morti
iA. §i dupa judecata lumii se slave§te de catre Dumnezeu nu nu-
mai sufletul, ci §i trupul - pentru aceasta la orice fapta buna ia ft
parte nu numai sufletul, ci §i trupul. Sufletul prime§te cele cre-
A-,-)
zute, ca sa se arate drept inaintea lui Dumnezeu, ca unul care
11 a lepadat toata minciuna §i a imbrati§at adevaml. Trupul, adica
gura, buzele §i limba, marturisesc ceea ce crede sufletul, ca sa
dobandeasca omul mantuirea cea ve§nica, dupa cum ne spune m
m
Sfantul Apostol Pavel, zicand: „De vei marturisi cu gura. ta c3
lisus este Domnul §i vei crede in inima ta cd. Dumnezeu L-a
ft
inviat pe El din morti, te vei mantui" (Romani 10, 9). Credinta
fara marturisire este credinta ascunsa, fatarnica §i nedesavar-
§ita. Cand una credem cu inima §i alta marturisim cu gura,
W
m
" tire
:M
DUMINICII TUTUROR SFINflLOR 135
■* ^
atunci suntem fatarnici §i mincino§i. Daca credem cu inima, iar v
pentru vreim alt scop lumesc nu marturisim cele crezute main-
tea oamenilor, suntem mici la suflet §i iubitori de viaâ paman-
teasca. Credinta marturisita inaintea oamenilor este o credinta
desavar§ita §i nefatarnica. Cel care crede cu inima §i marturi-
se§te cu gura, acela are credinta bine intarita, adevarata; acela
are credinta mai mare decat frica de oameni, §i dragostea catre
•■f.-.ev Dumnezeu mai mare decat viata sa. Dar de ne va lipsi o ast-
fel de marturisire, oare ne va lipsi §i mantuirea? Ne raspunde
m A/T/^ •f-l 1 ■« 11 s~>t Tr r-< 4- 1 s-\ i t +■ ss. s~i ■r's-y .
„Iar de eel care

ext. e.c.i se va
cait: oc7 lepZda txc:
va icjyana de ivuiiz:
Mine maintea
mauiLca oa-
Kja~
menilor $i Eu M2 voi lep2da de el maintea Ta&lui Meu,
Care este in ceruri" (Matei 10, 33). Mfc
Hotarare infrico§ata §i dreapta! Te-ai lepadat, zice Dom-

nul, inaintea oamenilor, spunand ca Eu nu sunt Dumnezeu,
Ma voi lepada §i Eu de tine inaintea Tatalui meu, Care este in
ceruri, marturisind ca tu nu e§ti ucenic credincios al Meu. Pen-
tru aceasta prea laudatii mucenici nu s-au lepadat de Hristos,
pr<f:
ci au rabdat toate chinurile cumplite, §i-au vdrsat sangele, au
primit moartea cu bucurie §i, pana la suflarea lor cea mai de
pe urma, cu indrazneala au marturisit inaintea imparatilor §i a
tiranilor ca lisus Hristos este Fiul lui Dumnezeu si Izbavitorul
lumii. Insa vai §i amar de omul care se va lepada de numele
eel mantuitor al lui lisus Hristos, fie pentru dobandirea boga-
tiei §i slavei, fie pentru scaparea de suferinte sau frica de
moarte! Chiar §i astfel, Petru a ramas iara§i Apostol §i prieten
al lui lisus Hristos §i sfant §i dupa ce s-a lepadat cu juramant
§i cu anatema de Hristos! Dumnezeu nu-1 scoate afara pe eel
ce se intoarce §i vine la El. Petru a plans indata dupa lepadare,
cu amar, iar dupa inviere, de trei ori a marturisit ca iube§te pe
Hristos. Pe Acela de care s-a lepadat in curtea arhiereului, el
L-a propovaduit ca Dumnezeu adevarat in toate cetatile §i
ora§ele §i pentru numele Lui §i-a varsat sangele sau §i moarte
pe cruce a suferit. Drept aceea, lacrimile §i marturisirea intrei-
ta au curaît pacatul lepadarii §1 au intors harul, iar propova-
duirea credintei si moartea pentru Hristos i-au dat lui sfintenia.
m
-
>>5.
?| 136 TALCUIREA EVANGHELIEI
M I
§i, legiuind Domnul acestea, pentru credinta §i dragostea ce
•*.'V
S-ji- trebuie sS le avem c^tre Dansul, pe urma a poruncit, zicand;
n „CeJ ce iube§te pe tat& on pe mam% mai mult decat

I
pe Mine nu este vrednic de Mine; eel ce iube$te pe fiu 'Jt.
4^5 ori pe fiic& mai mult decat pe Mine nu este vrednic de
■%V: Mine" (Matei 10, 37).

i Vezi, frate cre§tine, ca Domnul n-a zis a§a, simplu: „Cel ce
iuhe$te pe tatd. oh pe mama", ci a adaugat cuvintele „mai mult
v-"^- decat pe Mine", pentru ca pe tata §i pe mama, pe fii §i pe fiice,
nu numai legea firii ne obliga sa-i iubim, ci §i porunca lui
Dumnezeu ne spune sa-i iubim §i in tot chipul sa-i ocrotim,
P
mil
m*- mconjurandu-i de toata grija noastra. insa se cade ca masura
■r>'
dragostei catre ei sa fie cu mult mai mica decat dragostea h*
noastra fata de Dumnezeu. Dragostea catre Dumnezeu trebuie
^.: + sa covar§easca in toate §i prin toate pe cea catre paring §i
m
copii. Cinste§te §i iube§te pe tatal tau §i pe mama ta §i cu tot
rî
respectul supune-te lor, dar, de te sfatuiesc pe tine tatal sau
mama ta sa te lepezi de credinta, atunci sa nu te ru§inezi de
fata lor §i sa nu asculti porunca lor. Iube§te pe tatal tau §i pe
mama ta §i poarta grija de dan§ii, cu toata sarguinta, dar, de te
Is tndeamna pe tine tatal tau sau mama ta sa furi, sa marturise§ti
lucruri mincinoase sau sa calci vreuna din poruncile lui Dumnezeu,
P
atunci sa nu-i asculti pe dan§ii; sa nu cinste§ti, deci, mai mult
o:
pe parintii tai decat pe Dumnezeu, §i sa nu calci vreo porunca
dumnezeiasca, pentru dragostea parintilor tai.
t"% Iube§te cat vrei pe fiul tau §i pe fiica ta, iar daca ei te im-
P
M piedica in credinta ta §i te indeamna la calcarea poruncilor lui
Dumnezeu, sa nu-i iube§ti mai mult decat pe Dumnezeu, dupa
res
®f cum si Scripmra spune: „De te va indemna in tainZ fratele tau,
fiul tatalui tau, sau fiul mamei tale, sau fiul tau, sau fiica ta, sau
femeia de la sanul tau, sau phetenul tau care este pentru tine
SrS
t-*y ca sufletul tau, zicand: Haidem sa slujim altor dumnezei, pe
yy
care tu §1 pahntii tai nu i-af §tiut, sa nu te invoie$ti cu ei, nici
>-y sa-i asculti; sa nu-i crute ochii tai, sa nu-ti fie mila de ei, nici
sa-i ascunzi" (Deuteronomul 13, 6, 8). Cel ce iubeste pe pa-
rintii sau pe copiii sai mai mult decat pe Dumnezeu nu este
P
^ wtm'z&nmt
M ^;v
i DUMINICII TUTUROR SFINflLOR 137

m
S£+;
ucenic vrednic al lui Hristos §i nu este vrednic s^ mo^teneascS
i'%
m
Impar^tia Cemrilor. Dar de vom iubi pe Dumnezeu mai mult
V.*'
decat pe rudele noastre, oare ne vom face, numai prin aceas-
M; ta, vrednici de Impar^tia lui Dumnezeu? Nu! Dragostea aceas-

ta singurS nu ajunge, pentm ca nu este dragoste des^varîta.
?4 p
+"j^f' Se cade sa iubim pe Dumnezeu nu doar mai mult decat pe
rudeniile noastre, ci mai mult decat pe noi inline. Pentru
aceasta a adaugat Domnul nostru, mai departe, cuvintele:
„§i eel ce nu-§i ia crucea §i nu-Mi urmeazZ Mie nu

't'-r; r
este vrednic de Mine" (Matei 10, 38). i*'M
'fyy
%'■{£ Sfantul Apostol Pavel ne spune ca „Cei ce sunt ai lui
m Hristos lisus §i-au r&stignit trupul impreund. cu patimiie $i cu
+>w
poftele" (Galateni 5, 24). lar despre sine zice: „Mie sZ nu-mi
fie a mS. lauda decat numai in crucea Domnului nostru lisus
Hristos, prin care lumea este rastignita pentru mine, §i eu pen-
12' tru lume" (Galateni 6, 14). Deci acela care i§i ia crucea sa, i§i
stapane§te trupul §i fuge de dulcetile vieîi acesteia, se face
purtatorul crucii, care va omori patimiie trupului §i poftele lui,
.^p din lumea aceasta. Dar cum mergem dupa Hristos? Cum il
urmam? Mergem pe urmele Lui daca viepiim §i noi precum a
viepait El, pentru ca „Hristos a padmit pentru voi, lasandu-va
pilda, ca sa pasif pe urmele Lui" (1 Petru 2, 21). A§adar, omul
d
iM care urmeaza lui Hristos, acela pune maintea ochilor lui, ca pe
o pilda vie, viata Mantuitorului §i urmeaza din toate puterile
poruncile Sale. Pentru aceasta Sfantul Apostol Pavel, care a ur-
mat lui Hristos, zicea: „Fit;i urmatori ai mei, precum §i eu sunt
al lui Hristos" (1 Corinteni 11, 1), pentru ca adevaratul ucenic
al lui Hristos intai i§i omoara patimiie trupului §i poftele lumii
M acesteia, apoi se indreapta dupa poruncile Domnului Hristos.
fl
fe De aceea §i lisus a spus mai mtai: „Cel ce nu-§i ia crucea",
apoi „§i nu-Mi urmeaza Mie". Deci eel ce nu va rmplini aces-
te doua indemnuri nu este vrednic sa fie ucenicul lui lisus
Hristos §i sa se invredniceasca de cereasca imparafie a lui
Dumnezeu.
'tiW
„Atunci Petru, r&spunzand, I-a zis: late noi am 12sat

m
toate §i fi-am urmat fie. Cu noi oare ce va ft?" (Matei
19, 27)
Petru a rSspuns acestea nu cand a zis Domnul cuvintele

despre care am vorbit panS acum, ci cand a inv^tat pe tan^rul
bogat despre des^varsire, zicand: „Dac% voie$ti s% fii des&-
P
vargit, du-te, vinde averea ta, d%-o s&racilor §i vei avea co-
%■ *
moara in cer; dupa aceea, vino §i urmeaza-Mi" (Matei 19, 21).
t
- ' -j Aceste cuvinte, dimpreuna cu cele ce urmeazS, s-au pus in %?
P aceastS Sfanta Evanghelie a praznicului de ast^zi fiindca aces-
te graiuri vorbesc despre faptele cele bune ale sfintilor §i
despre rSsplStirea lor de c^tre Dumnezeu. Ce a vrut sS spunS
Petru prin cuvintele: „Iata, noi am lasat toate §i Te-am unnat
pe Tine; oare, ce va fi noua?". Un pescar sarac ca Petru n-a
P putut lasa altceva mai mult decat: luntrea, mreaja, trestia §i
undita, lucruri de mic pret, dar scumpe lui, dupa cum celor
bogad le sunt scumpe §i iubite lucrurile lor mari §i de valoare. A
Dumnezeu, Cel ce cauta la cugetul omului iar nu la numarul

lucrurilor lui, rasplate§te deopotriva §i pe bogat §i pe sarac.
Petru insa a mai inteles prin aceste cuvinte §i cele ce se refera
la patimile omului. Apostolii au lasat gre§elile vrajma§ilor,
C:'
smintelile lumii, odihna trupului §i de§ertaciunea lumii. Deci
m
Petru, fiind luminat de Dumnezeu, a grait a§a, ca sa ne in-
w: vatam, prin intrebarea lui §i prin raspunsul Domnului nostru,
ca fiecare din cei care cred in Hristos, bogat §i cu dregatorie V-
inalta, fie om sarac §i nebagat in seama, stapan, sluga, imparat,
de orice varsta §i stare, daca vrea, poate sa zica lui lisus 0
Hristos, ca §i Petru: „Iata, eu am lasat toate!" lata, eu am lasat
toata avutia mea, fie ea cat de multa §i scumpa, fie ea cat de *
•/><
putina §i de nimic; iata, am lasat invidia, ura, razbunarea; iata,
am lasat nedreptatea, lacomia, iubirea de argint; iata, am lasat
imbuibarea pantecelui, betia, necuratia; iata, am lasat tot
pacatul! §i ce le fagaduie§te dumnezeiescul invatator celor ce
au lasat toate §i au mers dupa Dansul?
ii-* Jar lisus le-a zis: Adev&rat zic voud cd voi cei ce
Mi-aft urmat Mie, la mnoirea lumii, cand Fiul Omului
9m
DUMINICII TUTUROR SFINflLOR 139
va §edea pe tronul slavei Sale, veti §edea §i voi pe

dou&sprezece tronuri, judecand cele douZsprezece M
semintii ale lui Israel" {Mate! 19, 28).
Domnul nume§te Jnnoirea lumii", prefacerea intregii f&p-

turi, cu prilejul celei de a doua veniri a Lui, cand toata faptura
se va innoi din stricaciune intru nestricSciune, dupl cum ne
^65 spun Sfintii Apostoli, zicand ca „f&ptura ins&§i se va izMvi din

robia stric&ciunii, ca s2l fie p£rta$3 la libertatea mdririi fiilor lui
k*
Dumnezeu" (Romani 8, 21), a celor care „a§tept%m, potrivit
fdgHduintelor Lui, cerun noi $i p&mant nou, in care locuie§te
dreptatea" (2 Petru 3, 13). IncS. „$i mopii vor in via nestrica-
cio§i, iar noi ne vom schimba. CZci trebuie ca acest trup
stricMcios sM se unbrace in nestricZciune §i acest (trup) muritor
sa se unbrace in nemurire" (1 Corinteni 15-33). Iar Fiu al Omu-
lui se nume§te pe Sine Domnul in loc de om, pazind obi§-
nuinta Sfintelor Scripturi, care scriu „Fiul Omului" in loc de
„Om". Auzind despre Sfintii Apostoli ca „vor §edea pe cele
douasprezece tronuri", sa nu intelegem o §edere tnjpeasa §i
nici scaune obi§nuite, folosite de oameni, pentru ca la inviere
r
4i&l toti oamenii vor fi precum ingerii, avand trupuri duhovnicesti, dupa
chipul trupului slavit al Domnului Hristos. Sa nu intelegem
0 nici ca Apostolii vor judeca pe cele douasprezece semintii ale

lui Israel, de vreme ce numai Unul singur este Judecatorul tu-
m turor, Cel Unul-Nascut, Fiul lui Dumnezeu, fiindca „Tatal nu

v ■" judeca pe nimeni, ci toata judecata a dat-o Fiului" (loan 5, 22).
Scaunele mseamna cinstea §i slava cea negraita, de care se vor
bucura Sfintii Apostoli, iar §ederea pe scaune mseamna stator-
nicia §i neschimbarea acelei slave. Cuvantul Judecand" este in
loc de „mustrand", adica toti cei ce se trag din cele douaspre-
zece semintii §i care n-au voit sa creada in Hristos, fiindca,
dupa socoteala lor, li oprea Legea lui Moise, vor fi mustrati,
vazand atunci pe Apostolii care au dobandit atata slava prin
W& credinta in Hristos, de§i au fost evrei. Fiindca oamenii socotesc

m drept slava §i vrednicie mare atunci cand cineva §ade pe scaun
m
maintea unui imparat pamantesc, in timpul §ederii lui pe tron,
p
fe»! dupa toata randuiala §i slava curtii sale, pentru aceasta, ca sa
SrS
At< .t.zV
.^♦v-
't&i
'0
ne arate noua Domnul lisus slava §i cinstea cea mare a pro-
pov^duitorilor de Dumnezeu Apostoli, a zis cS in vremea celei
n de-a doua veniri, Cand El va §edea pe scaunul Slave! Sale sa

*r- .•>■
judece tot pamantul, atunci §i ei vor §edea pe douasprezece
tronuri, spre mustrarea §i osandirea celor douasprezece se-
mintii ale lui Israel. Dec!, aratand m felul acesta slava cea mare
a Apostolilor, Domnul lisus vorbe§te dupa aceea §i despre ras-
A".
platirile celorlald sfinti, zicand:
„§i oricine a I2sat case sau fra#, sau surori, sau tatZ,
&
sau mam%, sau femeie, sau copii, sau tarine, pentru
M
p&n numele Meu, mmultit va lua mapoi ?i va mo$teni viala
&% ve$nic&" (Matei 19, 29).
la aminte §i vezi, frate cre§tine, ca Domnul nu porunce§te

M
sa-ti la§i casa ta §i mo§ia ta sau sa te desparti de femeia ta or!
de alte rudenii ale tale a§a oricum, ci numai pentru numele
Lui, adica pentru credinta §i pazirea dumnezeie§tilor porunci,
daca locuinâ, rudeniile §i tarinile tale devin o piedica in calea
m* mantuirii tale. A§adar, daca din pricina aceasta este in primej-
die credinta ta §i nu mai poti implini poruncile lui Dumnezeu, If
iar tu vei lasa mai degraba rudeniile §i avutul tau decat sa te
lepezi de credinta §i sa calci dumnezeie§tile porunci, atunci
vei lua rasplatire insutita §i viata ve§nica.
Voind apoi Domnul sa arate cat este de dreapta rasplatirea
Lui, zice:
m>
»&,
m „§i mulfi dintai vor fi pe urm%, §i cei de pe urm%
vor B. mtai" (Matei 19, 30).
Cei dintai au fost iudeii, fiindca ei au cunoscut cei dintai

fy. e pe adevaratul Dumnezeu, iar cei de pe urma au fost paganii,
care mai inainte erau inchinatori la idoli, iar mai apoi s-au
facut credincio§i in Sfanta Evanghelie. Deci multi dintre iudei
nu vor mai fi intai, pentru ca nu au crezut in Hristos, ci vor fi
■^M
pe urma, adica sco§i din Imparatia lui Dumnezeu. Multi oa-
meni din neamurile pagane, pentru ca au crezut in timpul din
urma in Evanghelie, nu vor mai fi pe urma, ci vor fi mtai §i
-
i b
DUMINICII TUTUROR SFINTILOR 141
g „ M
mo§tenitori ai imp^ratiei cerurilor. Mulî dintre credincio§i,
fiind imparati, puternici, bogaî, deci ocupand in aceastS lume
locurile dintai, vor fi pe urma in imparatia cerurilor, dupa ran- SiV
duiala dumnezeiasca, daca au facut mai putine fapte bune; dar J'
muld saraci, neinvatad, dispretuid, fiind in urma altora in viata
aceasta, vor fi inaintea imparadlor, puternicilor §i bogatilor in
imparada cerurilor, pentru multimea faptelor lor bune, pentru
ca multe sunt masurile slavei lui Dumnezeu, care se dau fie-
caruia dintre credincio§i, potrivit faptelor bune ale fiecaruia.
Jn casa Tat&lui Meu multe loca$uri sunt" (loan 14, 2), ne
spune Domnul Hristos. Precum tod oamenii deopotriva vad
soarele, dar nu tod primesc la fel lumina lui, cad aceia care au
ochi mai sanato§i decat aldi se imparta§esc de mai multa lumi-
na, tot a§a drepdi deopotriva vad tod pe Dumnezeu, insa cei
care au savar§it mai multe fapte bune decat aldi dobandesc
mai multa slava dumnezeiasca. Sa ne sarguim, frati cre§tini, sa
savar§im in viata noastra numai fapte bune, ca sa ne invred-
nicim §i noi de mo§tenirea loca§urilor din casa Tatalui ceresc,
Caruia se cuvine slava, cinstea §i inchinaciunea in vecii vecilor.
Amin!
■fZp
1 ?l ^V. M»l
<
*5+: x
?#
!>>4
'//
(laza/iia
m
l
a/n/'/i/cu f7(//u/ or ijjff/t/i/or
f{fias/jrcycf/>/£/& Ixm&J
5?rS
fS'
i '-i:,
pv- rh'Cl/i C/HXiti/u] m.*.
'rin cuvintele Sfintei Evanghelii de astazi: „Inmu}(:it
r'-^ va lua inapoi §i va mo§teni viata ve$nic£" (Matei 19,
29), Domnul ne-a aratat noua ca aceia care savar§esc fapte

.f«
bune in lumea aceasta sunt pretuiti §i laudati, iar in veacul
viitor sunt de trei ori fericiti. Omul cu fapte bune nu cauta nici-
decum cinstirile §i laudele lumii acesteia, insa lumea il pri-
me§te §1-1 pretuie§te, oriunde s-ar gasi §1 in orice stare s-ar afla
§i s-ar intampla. Cinstea §i lauda alearga pe urma lui, in tot
Ft?}
w
DUMINICII TUTUROR SFINJILOR 143
+v;v
timpul §i in tot locul, dupS cum aleargi umbra pe urma noas-
trS cand fugim.
;>*$ Multi socotesc cS raspl^tirile oamenilor pentru faptele lor
bune sunt numai cere§ti §i cS oamenii cei buni se cinstesc §i
se slSvesc numai in cer §i in viata ve§nica. Se in§ala insS, pen-
Vk
tru ca Dumnezeu, Care este Stapanul celor cere§ti §i al celor
pamantegti, cand a zis: Jnmultit va lua mapoi §i va mogteni
viata. ve§nic2" (Matei 19, 29), a fagaduit nu numai rasplatiri
.1^ U
0 cere§ti, ci si pamantesti. Acest lucru il arata mai lamurit Evan-
ghelistul Marcu, zicand: Jisus a rZspuns (lui Petru): AdevZrat
§
grZiesc vouO.: Nu este nimeni care $i-a l3sat cas&, sau frati, sau
M
■•t>M
m surori, sau mama, sau tata, sau copii, sau tarine pentru Mine
§i pentru Evanghelie, §i sZ nu ia insutit - acum, m vremea
0,
f aceasta, de prigoniri - case §i frati $i surori §i mame $i copii
+-V
§i tarine, iar in veacul ce va sZ vinZ: viata ve§nica" (Marcu 10,
29-30). Noi vedem ca s-a implinit cuvantul Domnului nu nu-
|?j
mai la sfintii cei de demult, ci §i la cei de astazi. Cata cinste §i
slava au cei ce au stralucit in lumea aceasta prin fapte bune
este cunoscut tuturor. Au pomeniri in fiecare an, laude §i can-
SN
tari in fiecare zi, biserici frumoase, praznice §i sarbatori in cin-
?i% m
stea numelui lor. Domni bogati, imparap, multimi nenumarate
de cre§tini evlavio§i ii cinstesc pe dan§ii, se inchina moa§telor
lor §i cu multa cucernicie cinstesc icoanele lor. Aceasta cinste
au dobandit-o sfintii nu numai dupa moarte, ci si pe cand erau
&t.
in viata. Atata evlavie aveau credinciosii pentru Petru Jncat sco-
teau pe cei bolnavi m ulite $i-i puneau pe paturi si pe targi ca
venind Petru, macar umbra lui sa umbreasca pe vreunul din-
tre ei" (Faptele Apostolilor 5, 13), ni se spune in Faptele Apos-
tolilor. Atata credinta §i evlavie aveau catre Pavel, ca luau cu
multa evlavie §tergarele §i cingatorile lui §i cu dansele vinde-
m cau bolile neputincio§ilor, dupa cum spun iara§i Faptele Apos-
tolilor, zicand: Jncat si peste cei ce erau bolnavi se puneau
£$
m Stergare sau soifuri purtate de Pavel, si bolile se depdrtau de
•j ei, iar duhurile cele rele ieseau din ei" (Faptele Apostolilor 19,
12). Cand Sfantul Apostol Pavel zice; „Ca unii care n-au nimic,
dar toate le stapanesc" (2 Corinteni 6, 10) el arata ca sfintii au
lasat toate pentru dragostea lui Hristos. Erau saraci, neavand
- N* r*Ntr.. -^r. ..
■Jtm,
0S*&&M&S£d&£Jv&. Jar.
m
'gi CAZANIA
m 144
■US*
niciun bun, ins^ erau prea bogati, cSci st^paneau averile tutu-
ror credincioîlor. Credincio§ii, v^zand ravna, dragostea, cur^-
tenia vietii lor §i faptele lor minunate, aveau catre dan§ii atata
evlavie §i dragoste, meat le dSruiau nu numai averile lor, ci, de
ar fi fost cu putin^, chiar ochii lor, dupS cum mSrturise§te
Sfantul Apostol Pavel, zicand: „V2 m&rturisesc c&, de ar fi fost
cu putintd., v-ati fi scos ochii vogtri §i mi i-ati fi dat mie" (Ga-
1 lateni 4, 13). Dar nu socotiU cS numai Apostolii lui Hristos
au luat acest fel de raspl^tiri de la oameni, pentru c^, dupS.
dan§ii, toti oamenii cei buni din diferite vremuri au fost cinstiU
§i iubiti de dreptcredincio§ii cre§tini.
Aceea§i cinste §i slavS vedem cS se da pana in ziua de
9^ astazi tuturor celor care fac fapte bune. Cel care, in vremea de
#
acum, i§i opre§te limba sa de la orice minciuna §i are totdeau-
na in gura sa adevarul, eel care este prieten al dreptatii, vraj-
ma§ al nedreptatii, indragitor al smereniei, potrivnic al man-
driei, mtelept la minte §i curat la suflet, cuvanml unui astfel de
om este lege §i promisiunea lui crezuta, mai mult decat orice
s act scris; adunarea lui cu alfii este o cinste; sfatuirea lui este
n
lumina; pilda vietii lui este un dreptar pentru toti. Spuneti-mi,
cine nu cinste§te pe un astfel de om? Faptele lui bune le lauda
i §i vrajma§ii lui. Pe langa slava §i cinste, Dumnezeu rasplate§te
pe omul eel bun §i cu darul pacii, dupa cum spune Apostolul j *■
Pavel romanilor, zicand: „M%rire, cinste $i pace oricui face
'W- binele" (Romani 2, 10). Multi sunt in pace cu alpi, dar au raz-
W- boi neincetat cu con§tiinta lor. Mustrarea con§tiintei este bici
S-.-r
randuit de Dumnezeu spre pedeapsa pacatului, dupa cum gra-
ie§te psalmistul, zicand: „Cu mustrdri pentru f&r&delege ai
li:-
pedepsit pe om $i ai subtiat ca panza de paianjen sufletul s%u"
(Psalmii 38, 14-15). „Lasd-m£ ca sd. m% odihnesc, mai inainte
de a md duce §i de a nu mai fi" (Psalmii 38, 18). intr-adevar,
cat de chinuitoare este mustrarea cugetului! Neplacuta este
bogatia, cand adancul cugetului tau te mustra pentru nedrep-
tate §i furt. Amara este frumusetea vietii, cand cugetul tau te
chinuie§te ca pe un desfranat. Cu un cuvant, mustrarea cuge-
tului preface in amaraciune inse§i placerile lumii acesteia.
Pacatul aduce mustrarea cugetului, tulburare §i tristete. Cand
5
fi-ti
£%■
DUMINICII TUTUROR SFINJILOR 145
?m
in locul pScatului se va savar§i fapta cea buna, atunci cugetul
se lini§te§te §i in sufletul omului bun se sala§luie§te harul ce-
resc al p^cii. Un om ca acesta a dobandit impacare cu sine §i
traie§te in pace cu toti ceilalti oameni, in tot timpul §i in tot
locul, dupa cuvantul Evanghelistului, care zice: „Tr&i$i m pace
unii cu altii" (Marcii 9, 50); are pace cu sine msu§i, dupa in-
demnul Sfantului Apostol Pavel, care zice: „ Traiti mtre voi m
bun3 pace" (1 Tesaloniceni 5, 13), fiindca cugetul lui nimane
liber §i lini§tit de mustrarea pacatului. Pacea este unul din
harurile date omului pentru faptele lui bune, fiindca ea na§te
o bucurie necontenita §i curata. Cand vor veni ispitele diavolu-
lui, cu clevetirile, vrajma§iile §i prigonirile lor, ele vor cauta sa
tulbure lini§tea §i bucuria pacii din suflet, dar nu vor putea,
cad omul, avand cugetul lui curat, va fi multumit de marturia
propriului sau cuget §i se va bucura in aceste suferinte, ca
unul ce patime§te pentru Hristos. De vor sufla, alteori, asupra
lui vanturile de§ertaciunii, cautand sa smulga bucuria din ini-
ma lui, ele nu vor putea nimic, pentru ca vor fi gonite §i slabite
de harul eel atotputernic al lui Dumnezeu. Totdeauna omul
bun se bucura, neincetat se roaga, in toate multume§te, are pe
Hristos cu sine §i simte lini§tea, pacea §i bucuria cereasca a
unei fericiri ve§nice.
C:r
Frati cre§tini,
Fapta cea buna i§i are inceputul ei de la Dumnezeu. Harul
Dumnezeirii este izvorul din care izvora§te §i radacina din care
odrasle§te orice fapta buna. Dragostea, dreptatea, bunatatea,
mdelunga-rabdarea, mila §i toate celelalte fapte bune sunt ro-
duri ale harului dumnezeiesc. Pentru aceasta, cand omul sa-
var§e§te fapte bune, atunci se face cu adevarat icoana vie §i
asemenea lui Dumnezeu, precum a §i fost zidit de El. Daca
omul este plin de iubire, drept, bun, mdelung-rabdator, mi-
lostiv §i daca va savar§i numai fapte bune, atunci el se va
asemana chipului lui Dumnezeu, se va face Dumnezeu dupa
har, a$a cum graie§te psalmistul: „Eu am zis: «Dumnezei
sunfefi fofi fii ai Celui Preainalt»" (Psalmii 81, 6).
i-*.
.jMRc-, 146 CAZANIA
M
iy.--?
fl Dumnezeu, pentru faptele cele bune, voie§te sS ridice pe
om la inalpmea slave! si a stralucirii, intrucat cunoaste in
amanunt care este prime] dia si care este osteneala sfinplor in
calea faptelor bune. Pentru aceasta El porunceste sa nu-i su-
*!
pere nimeni si nici sa le faca lor vreun rau, zicand, prin gura
psalmistului: „Nu vZ atingeti de un§ii Mei §i nu viclenid im-
potriva profetflor Mei" (Fsalmii 104, 13). Le da curaj, zicand
prin gura prorocului Zaharia: „Cel ce se atinge de voi se
atinge de lumina ochiului Lui!" (Zaharia 2, 12). Domnul lisus
ne mdeamna sa ascultam de dansii ca si cum am asculta de El,
zicand: „Cel care v4 ascuM pe voi pe Mine M& ascuM, §i eel
ce se leapMa de voi se leapadZ de Mine" (Luca 10, 16). Ca sa
scoata din inima lor orice teama, le fagaduieste ca le va trimite
pe sfintii ingeri, ca sa-i pazeasca in lucrul lor de toata primej-
dia si sa-i tina pe mainile lor, ca sa nu se spurce de intina-
t*'A
ciunea pacatului, precum ne incredinteaza psalmistul, zicand:
„Ca ingerilor S4i va porunci pentru tine ca sS. te p&zeascd. in
P toate Cciile tale. Pe maini te vor indlta ca nu cumva s% impie-
dici de piatra picioml tZu" (Psalmii 90, 11-12). Nu va indoiti
pi!
4L. ■•) deci ca toate puterile ingeresti se trimit de Mine spre slujba si
1*&
ajutorul vostru, caci voi sunteti mostenitori ai fericirii vesnice,
dupa cum va incredinteaza Apostolul Pavel, zicand: Jngerii
oare nu sunt tod duhuri slujitoare, trimise ca sd slujeascZ pen-
tru cei ce vor fi mostenitorii mantuirii?" (Evrei 1, 14). Oamenii
ys«
drepd aduc ingerilor cinstirea si ascultarea care se cuvine lui
Dumnezeu, iar ingerii le aduc slujba si purtare de grija. Ce
altceva poate fi mai mult decat aceasta?
Dumnezeu da in mainile oamenilor celor buni si drepti
v
stapanirea stihiilor, a cerului, a pamantului, a mortii si a toata
w faptura. Vedem acest lucru din dumnezeiestile Scripturi: Moise
preface apa in sange si aerul in nor intunecat; Isus al lui Navi
opreste mersul soarelui; Hie incuie si descuie cerul; cei trei
tineri sting puterea focului; Daniel inchide gurile leilor, iar pe
Petru il asculta mortii. insusi Dumnezeu locuieste in sufletele
oamenilor celor buni, drepti si iubitori de Hristos, dupa cum
Ss? Insusi Hristos ne incredinteaza, spunand: „Daca Ma iube$te

cineva, va pazi cuvantul Meu, §i Tatal Meu il va iubi, $i vom
:*xrgt'4r^:
5
ll
DUMINICII TUTURQR SFINflLOR 147
fF&t
veni la el $i vom face loca$ la el" {loan 14, 23). Loca§ al lui
Dumnezeu se face omul care savar§e§te fapte bune. Aceasta
este cinstea, aceasta este slava, aceasta este pacea, aceasta
este bucuria §i fericirea sufletului omului. lata rasplatirile cele
mi
4t.o-; insutite pe pamant, pe care Dumnezeu le-a fagaduit celor ce-L
iubesc pe Dansul §i pazesc poruncile Lui, facand numai fapte
bune, dupa care urmeaza mo§tenirea Imparatiei celei fara de
moarte, a fericirii §i vietii ve§nice, dupa cum suntem mcredin-
tati de Insu§i Domnul lisus Hristos, prin cuvintele: „Inmultit va
lua inapoi §i va mo$teni viata ve§nic&" (Matei 19, 29).
Dar cine se mai ingrije§te astazi de savar§irea faptelor
bune? Noi cunoa§tem folosul faptelor bune, dar ne mtoarcem
fata de la savar§irea lor, din nesocotinta §i din u§uratate.
Frati cre§tini,
In calea faptelor bune a aflat Avraam auml §i argintul,
lacov mmultirea turmelor, losif bogatia Egiptului, lov miile de
oi, de camile, de boi §i de catari. Ce cautam, cre§tinilor, in
lumea aceasta? Cautam slava! Dar unde socotim ca se gase§te
ea? Unii dintre noi socotim ca slava se gase§te in cetatile im-
parate§ti, la curtile bogatilor, in palatele imparatilor; pentru
aceea o cautam acolo, dar ne in§elam, pentru ca acolo este
m numai o umbra a slavei: nestatornica, du§manita de invidie §i
prigonita de cei ce vor s-o cucereasca. Cautam desfatari §i feri-
cire! §i credem ca le aflam in bucatele §i bauturile cele multe
§i in placerile poftelor trupului nostru. Pacatul nu este fericire,
nici bucurie, ci suspin §i necaz. Desfatarea pacatului este
dulce, dar ea repede dispare, prefacandu-se in amaraciune;
dulceata pacatului este de o clipa, dar amaraciunea lui este
indelungata. Dupa pacat vine indata cainta, m§inea, necazul §i
mustrarea cea grea a cugetului. Dulcetile poftelor trupe§ti
m aduc neputinta, boli mari, stricaciuni trupului §i de multe ori
chiar moarte, cum ne spune §i Apostolul Pavel, zicand: „Plata
pacatului este moartea" (Romani 6, 23). Daca voie§ti bucurie
Ctr]l=>tr% rat'j tn
adevarata, fro n rr*=>_t-i patimile tale,
mfrange-ti tn 1 m irv-io i atunci te
pentru ca numai
vei bucura mai mult decat viteazul care a bimit tabara cea pu-
m
148 CAZANIA
ternica a vrajma§ilor. Daca voie§ti placere neschimbata, mtinde

mainile tale spre facerea de bine catre sarman, vaduva, saraci
§i cei care sunt nedreptaUU, caci atunci sufletul tau va simti o
multumire nespus de mare. In fapta cea buna cauta fericirea,
desfatarea, cinstea, slava; fii curat, iubitor de dreptate, indurat,
bland, smerit §i ridica pe umerii tai jugul eel u§or al Domnului
tau, care ne indeamna pe toti, zicand: „Luati jugul Meu asupra
voastrd. §i mvatati-va de la Mine, cd sunt bland §1 smerit cu
inima $i veil gdsi odihnd sufletelor voastre" (Mate! 11, 29).
Atunci vei afla bucurie cereasca §i fericire dumnezeiasca. Cat
de nebun §i nepriceput este omul acela care cauta aurul §i
argintul nu in vaile §i in sanurile pamantului, ci in mare, sau
in puturi, sau in lacuri! Cat de nebun §i nepriceput este omul
care, insetand, nu merge la izvoare, puturi sau fantani, ci in
locuri fara apa! Cu mult mai nebuni decat ace§tia suntem noi,
fiindca dorim slava, bogatie §i fericire, dar nicidecum nu ne
sarguim spre savar§irea faptelor bune, care sunt izvoarele a
toata fericirea, ci alergam dupa pacat, care este inceputul ai-
turor primejdiilor §i nenorocirilor.
%s.
Mare e§ti, Doamne, §i minunate sunt lucrurile Tale, §i niciun
cuvant nu este de ajuns spre lauda minunilor Tale! Tu ne-ai
spus, Dumnezeule, sa savar§im faptele cele bune, prin care
vom afla toate bunatatile lumii. Tu ne-ai invatat, Dumnezeule,
ca de vrem slava, desfatare §i fericire, sa avem o singura grija
si o singura sarguinta: savarsirea faptelor bune. Tu, Doamne
lisuse Hristoase, ne-ai spus sa cautam Imparatia Ta si savar-
Sirea faptelor bune si Tu ne vei da noua toate bucuriile si feri-
cirile dorite de noi, sfatuindu-ne si zicand: „Cdutati mai mtai
Impdrdtfa lui Dumnezeu §i dreptate a Lui §1 toate acestea se vor
adduga voud" (Mate! 6, 33). De aceasta slavita imparatie in-
vredniceste-ne si pe noi, Doamne lisuse Hristoase, Dumnezeul
nostru, cu al Tau bar si cu a Ta iubire de oameni. Amin!
w
US* 14
W1M
ft'
W
'4
£
af! /-
§3
■~
r-
*
f; A »-
f7a/c(t/rea luj o/hj/i e/iei
Q)iuni/iccccy a doiia
dtifid cj or area djfantaltu Q^cdv
fj/a/a' 4, YS-SSJ
fy**'
m
^hnti
f c/'e-s/i/it,
> ^
m
( AJ urtarea de grija §i iubirea de oameni, care inseamna
—AA Pronia divina, sunt doua insu§iri ale marelui
Dumnezeu §i Ziditorul fapturii. Domnul nostru lisus Hristos,
p% Care este stralucirea slave! lui Dumnezeu Tatal, are unite §i
nedesparîte aceste doua msu§iri. Oriunde este Pronia Lui,
acolo este §i iubirea Lui de oameni; §i oriunde este iubirea Lui
de oameni, acolo este §i Pronia Lui, pentru ca in toate lucrurile
Lui din iubire de oameni a purtat grija §i prin purtarea de grija
a aratat iubire de oameni. In toata lucrarea lui Dumnezeu
SSISBwk
Ki\ vedem, a§adar, §i Pronia §i iubirea Lui de oameni. AceastS m-

vatAtura folositoare de suflet ne-o aratS Evanghelia ce s-a citit
:3>f.
astSzi, cSci lucrul dumnezeie§tii Pronii este alegerea Sfintilor
Apostoli, dupS cum spune Mantuitoml, zicand: „Eu v-am ales
pe voi din lume" (loan 15, 19). Pe cei mai vrednici dintre oa-
>» meni ii alege dasc^li a toata lumea, pentru invataturile celei
mai make credinte. Aceasta alegere, din purtarea de grija a lui
Dumnezeu, este plina de dumnezeiasca iubire de oameni, caci
scopul propovaduirii credintei nu este altul decat mantuirea
oamenilor. inse§i minunile §i vindecarile tuturor bolilor §i ne-
putintelor savar§ite de lisus Hristos, dupa alegerea §i chema-
rea Apostolilor, sunt facute din iubirea Lui cea cu purtare de
grija fat# de oameni. A aratat Domnul lisus iubirea Sa de oa-
meni fata de cei bolnavi, unita cu Pronia Sa, adica purtarea Sa
.tX*' de grija, caci ii vindeca pe ei, ca sa creada in taina fntruparii
Sale toti cei ce au vazut savar§irea minunilor. De aceea, pe
aceste doua mari bunatati ale Mantuitorului nostru, adica pur-
tarea de grija §i iubirea de oameni, le zugrave§te Evanghelia
de astazi. Sa deschidem a§adar, frati cre§tini, urechile sufletu-
lui nostru, ca sa ascultkm aceasta sfanta invatatura despre ale-
gerea Sfintilor Apostoli, pe care ne-o istorise§te Sfanta Evan-
ghelie astfel:
'm
Jn vremea aceea, pe cand lisus umbla pe Idngd

Marea Galileei, a vdzut doi frad, pe Simon ce se nu-
me§te Petru §i pe Andrei, fratele lui, care aruncau
*
mreaja in mare, cdci erau pescari" (Matei 4, 18).
Marea Galileii se mai nume§te §i Marea Tiberiadei ori

lacul Ghenizaretului. Din ea porne§te raul lordanului. Um-
bland Domnul nostru pe tarmurile acestei mari, a vazut pe cei
doi frati, pe Simon, care se nume§te Petru, §i pe Andrei, fratele
lui, care, fiind pescari, i§i aruncau mreaja in mare. Dar nu din
intamplare umbla lisus pe acolo, ci §tiind, ca Dumnezeu, ca in
acel ceas se aflau pe Marea Galileei Petru §i Andrei, a mers
inadins acolo, ca sa-i cheme la propovaduirea Evangheliei.
Dupa ce a spus evanghelistul ca-§i aruncau mreaja in mare, a
A
'0-
m
DUMINICII A 2-A DUPA POGORAREA SFANTULUI DUH 151
^ Vi^T
M if
adiugat cuvintele: „caci erau pescari", ca sa nu se mdoiasca
cineva ca mtaii ucenici ai lui Hristos nu au fost pescari, adica
IS
oameni saraci §i neinvatati. Deci sa nu se laude imparatii ca
prin frica §i putere au adus pe oameni la credin0; nici bogatii
ca prin aur §i argint au dobandit cugetele §i inimile; nici inte-
+ o^
+^v
leptii, ca prin amagiri §i me§te§ugul cuvintelor au in§elat #s
mingle. Nicio putere omeneasca nu poate sa se laude ca a
raspandit credinta in Hristos, fiindca, a§a cum scrie Sfantul
Apostol Pavel corintenilor: „Dumnezeu $i-a ales pe cele ne-
bune ale lumii, ca s£ rusineze pe cei mêlepti; Dumnezeu $i-a
ales pe cele slabe ale lumii, ca ScL le ru§ineze pe cele tari;
Dumnezeu §i-a ales pe cele de neam de jos ale lumii, pe cele
nebagate in seama, pe cele ce nu sunt, ca sa nimiceasca pe
cele ce sunt, ca niciun trup sa nu se laude maintea lui Dum-
nezeu" (1 Corinteni 1, 27-29). Lui Dumnezeu I se cuvine toata
lauda, pentru ca toata lucrarea este a dumnezeiescului bar.
Doi frati a chemat Stapanul tuturor sa-I fie cei dintai ucenici ai
Lui, ca sa arate ca top cre§tinii urmeaza sa fie frati intre dansii,
avand dragoste frateasca unul catre altul. De aceea a §i zis
Domnul lisus, alta data, ucenicilor Sai: Jntru aceasta vor cu-
noaste tod ca sunted ucenicii Mei, daca veti avea dragoste unii
fata de aldi" (loan 13, 35). Dar pentru ce oare i-a chemat lisus
in ceasul cand i§i aruncau mreaja in mare? Pentru ca sa ne
arate ca lucrul apostolului §i al propovaduitorului nu este
mantuirea celor ce-1 asculta, ci numai acela de a intinde mrea-
■+.* ja invataturii Lui. Atunci cand Propovaduitorul propovaduie§-
li
te, §i parintele duhovnicesc cand sfatuie§te §i mdeamna, savar-
§esc lucrul lor eel apostolesc. lar eel care a auzit, de nu se va
intoarce din pacatele sale, propovaduitorul i§i are plata sa,
pentru osteneala propovaduirii, iar ascultatorul i§i ia osanda
pentru impietrirea inimii sale. Pentru ca lucrul apostolului sau
A.^-t- al parintelui duhovnicesc este invatatura §i sfatul, iar datoria
credincio§ilor este sa asculte §i sa se indrepteze. Cand
Dumnezeu a randuit sa se afle doi oameni, frati dupa trup,
saraci dupa avere, neinvatati, pescari dupa me§te§ug, aruncan-
du-§i mreaja lor in Marea Galileei, atunci Fiul Lui, Cei Unul-Nascut,
venind acolo, i-a vazut:
*'•< -a- V ,
„§i le-a zis: Veniti dup2 Mine §i v3 voi face pescari

de oameni" (JMatei 4, 19).
Urmati-Mi Mie §i Eu voi trimite pe voi ca propovS-

duitori ai Evangheliei, iar voi nu veti mai arunca mreaja in
mare, ci veti sem^na cuvantul lui Dumnezeu in inimile oame-
nilor; nu veti mai scoate pe§ti din mare, ci veti ridica pe oa-
meni din adancul necredintei; nu veti mai vana pe§ti, ci veti
mantui oameni. Andrei §i Petru au fost mai inainte ucenici ai
Sfantului loan Botezatorul; auzind de la dansul despre lisus
Hristos, au venit §i au vorbit cu Mantuitorul, intai Andrei, apoi
Simon, fratele lui, pe care 1-a numit Hristos Petru, zicand: „Tu
e$ti Simon, fiul lui lona; tu te vei numi Chifa (ce se talcuie§te:
Petru)" (loan 1, 42). Cand loan Botezatorul a fost dus in tem-
nit^, lisus S-a dus in Galileea, iar Petru §i Andrei, mergand §i
ei acolo, ca pescari, pe cand i§i aruncau mreaja lor in Marea
Galileei, i-a aflat acolo Hristos §i i-a chemat la propovaduirea
Evangheliei.
Jar ei, mdat£ iZsand mrejele, au mers dup& El"

(Matei 4, 20).
Andrei §i Petru, chemati fiind de Hristos pentru predicarea

Sfintei Evanghelii, au Hsat in ceasul acela mrejele lor §i au
mers dupa Dansul. De aici deprindeau graba pe care suntem
datori s-o avem fata de chemarea lui Dumnezeu. Dupa cum
atunci Domnul a chemat pe Apostoli, zicand: „ Veniti dupS.
Mine" (Matei 4, 19), tot a§a in fiecare zi El ne cheama pe noi
toti, zicand: „ Veniti la Mine tod cei ostenid §i impovZrad §i Eu
vS. voi odihni pe voi" (Matei 11, 28). Apostolii au lasat indata
mrejele cu care prindeau peste. Tu lasa indata mrejele in care
te-au prins poftele tale cele ti'upe§ti. Ei au lasat indata panzele
§i carma corabiei; tu lasa indata ambitia de slava de§arta §i
mandria. Ei au lasat indata corabia §i au mers dupa lisus; tu
lasa indata rautatea ta §i paze§te poruncile Domnului. Cand te
striga Dumnezeu nu sta pe loc, ci indata urmeaza-I porunca.
Dupa ce Petru §i Andrei au lasat toate §i au mers dupa
VM
*:v
DUMINICII A 2-A PUPA POGQRAREA SFANTULUI DUH 153
V-YA
Domnul, lisus S-a dus de acolo in aM parte, ca sa cheme, ca
apostoli §i ucenici ai Sai, §i pe aid pescari, cum ne spune
Sfanta Evanghelie mai departe:
Wh
.>T^ „§i de acolo mergand mai departe, a v&zut pe altf
doi frafi, pe lacov al lui Zevedeu $i pe loan fratele lui,
m corabie cu Zevedeu, tat£l lor, dregandu-§i mrejele §i
i-a chemat" (Matei 4, 21).
Doi Apostoli dintre cei doisprezece se numesc lacov.

m Unul este fiul lui Alfeu, pe care Evanghelistul Marcu il nu-
me§te lacov eel mic; iar altul este acesta, fiul lui Zevedeu §i
frate cu loan Evanghelistul. Evanghelistul Matei n-a zis pe
m
m lacov §i pe loan, fiii lui Zevedeu, ci pe lacov fiul lui Zevedeu
m §i pe loan, fratele lui, ca sa arate ca, dupa cum cei dintai
ucenici ale§i erau frah, asemenea §i cei chemad apoi tot frad
erau §i, deci, toti cei ce vor crede in lisus au datoria sa se iu-
beasca intocmai ca ni§te frad. Ca sa arate cat de mare era
sarada Apostolilor, evanghelistul spune ca ei i§i dregeau in
corabie mrejele lor. Din acest fel de oameni §i-a ales lisus W-
Hristos pe ucenicii Sai, singurii vazatori §i martori ai viedi Lui,
ai minunilor, ai patimirilor, ai ingroparii, ai invierii §i inaltarii
la ceruri, ai Pogorarii Sfantului Duh, propovaduitori ai dog-
melor evanghelice, povatuitori §i dascali a toata lumea.
„Iar ei indatZ, iZsand corabia $i pe tat&l lor, au mers

dup& El" (Matei 4, 22). ^5-4?
Cu aceea§i graba ca §i cei dintai Apostoli, auzind ei che-

to
marea, indata au lasat §i mrejele §i corabia §i pe tatal lor §i au
AH
mers dupa Hristos. Dar atunci au vazut ei oare intaia data pe to
Hristos §i pentru intaia oara i-a chemat El pe dan§ii? Poate ca
"m
§tiau mai dinainte despre lisus Hristos, dar, fara indoiala, acum
i-a chemat lisus pentru intaia oara, pentru ca numai in acest to
loc din Evanghelie gasim vorbindu-se despre chemarea lor, pe
care o pomene§te Evanghelistul Marcu. Pentru ce au parasit ei
pe tatal lor? Dupa cum se vede, el n-a crezut in Hristos; pen-
tru aceasta ei I-au urmat §i Mantuitorului, Care i-a chemat nu- to
il
••n TALCUIREA EVANGHELIEI
154
Pj;
mai pe dan§ii, §i au p^r^sit pe tatal lor, care n-a crezut, cin-
stind ei astfel mai mult pe Dumnezeu decat pe tat^l lor. Dupa
M cum lacov §1 loan ies din mare, tot a§a cei care au urmat lui
Si
Hristos ies din de§ertaciunea cea cu multe framantari a lumii;
ei parasesc corabia §i pe tatal lor, adica lucrurile cele strica-
cioase §i primejdioase ale vietii §i patimile trupe§ti; iar cei ce
n-au urmat lui Hristos, ca batranul Zevedeu, raman in mare §i
4^
in corabie, adica se framanta in lume§tile valuri ale vietii §i in
nestatornicia lucrurilor pamante§ti. Dupa ce Domnul a chemat
gsj* pe cei ale§i §i i-a facut pe ei dascali ai lumii, §i-a inceput pro-
%.v;
es povaduirea Sa pentru mantuirea oamenilor.
•jy
M „§i a str&b%tut lisus toatZ Galileea, mv&tand in sina-
e£it-
gogile lor $i propov&duind Evanghelia imp&r&tiei §i
t&nZduind toatM boala §i toat& neputinta in popor"
% (Mate! 4, 23).
m Sinagogile erau locurile in care se adunau evreii §i unde
citeau §i talcuiau dumnezeie§tile Scripturi. Intr-un ora§ erau
frt% mai multe sinagogi. A§adar in sinagogile din Galileea invata
W4
Domnul nostru, pentru ca toti sa auda invatatura Lui §i nimeni
s
e| sa nu poata sa-L invinuiasca pe El ca invata impotriva Legii si
a prorocilor. Pentru aceasta, mai inainte de rastignire, pe cand
■*M era judecat de farisei, El a zis lui Caiafa: „Eu am vorbit pe fa$
i lumii; Eu am invfyat mtotdeauna in sinagogZ §i in templu,

m unde se adunS. tod iudeii §i nimic nu am vorbit in ascuns"
(loan 18, 20). §i invata Stapanul tuturor si propovaduia Evan-
>,i?i
ghelia Imparatiei Lui, adica vestea ca s-a deschis oamenilor
>">! Imparatia cerurilor. Pentru aceasta zicea: „De acum vefi vedea
feS
cerul deschizandu-se §i pe ingerii lui Dumnezeu suindu-se §i
coborandu-se peste Fiul Omului" (loan 1, 51). Propovaduia
Evanghelia Imparatiei, adica dogmele mantuirii, tainele credin-
M tei, mvataturile faptelor bune, prin care omul se ridica de pe
pamant la cer si se face fiu si mostenitor al vesnicei fmparatii
a lui Dumnezeu. Cata deosebire intre cele intamplate cand
Dumnezeu a dat oamenilor Legea prin Moise si cand a propo-
vaduit Evanghelia Imparatiei! In muntele Sinai, unde S-a
mm
7
P
Kv V
pogorat Dumnezeu ca sa dea Legea, erau fulgere §i tunete, foe

arzand §i trambite rSsunand tare, muntele fumegand §i nor
M
des. In Galileea, unde Fiul lui Dumnezeu a venit §i a inceput
a propov^dui Evanghelia, sunt: chemarea caldS de invatator,
minuni cu iubire de oameni §i vindecari de orice boala in m
m
popor. In Sinai frica §i cutremur; in Galileea iubire §i pace. In M
>\-5' Sinai judecata §i osanda; in Galileea mila §i indurare. Prin
Moise s-a dat Legea; prin lisus Hristos ni s-au dat harul §i ade-
varul, de care sa rugam pe Milostivul Dumnezeu sa ne invred-
niceasca §i pe noi, cei ce marturisim §i credem invataturile
>•■-*' M
Evangheliei Sale. Amin!
As
An
■kki
%-V:
7
m
;ir si
&
Ll
.L,
<
Ik f
(V
Nuj\
'//
Gazania
t/)f(/ii(/ifC(( a c/oaa
(/((/) a (/ôyordrea tJ/d/ili/Au QDw/i
f (&/Ura cei ca/'e- nw so tny/u/eso c/& s/s/fa/J
fTivi/t
J C/Stt/l/lii
) -7
(j/ isus Hristos pana ast^zi cheamS pe oameni, zicand:
„ Venial dup% Mine" (Matei 4, 19). Dar niciun Andrei,
m.
'■ J-4-
Petru, lacov sau loan nu ascuM glasul Lui. lisus ne cheama
pana astazi, zicand: „VeniU la Mine tod cei ostenid ?i impo-
v&rad" (Matei 11, 28), dar nimeni nu vine la Dansul. Ne faga-
duie§te noua dumnezeiescul har al iubirii de oameni,
A%
'*j-A Vf.v
* v-
.^-v
spunand: „§i Eu v% voi odihni pe voi" (Mafei 11, 28), dar ni-
meni nu se supune cheiMrii dumnezeie§ti §i nici nu prime§te
vindecarea parinteasca de pacat. Oare a slabit cuvantul lui
Dumnezeu §i nu mai poate sa lucreze in inimile oamenilor,
precum lucra mai inainte? Nu! Pentru ca, dupa cuvantul pro-
-»-y- rocului leremia: „Cuvantul Meu nu este el, oare, ca un foe,
M. zice Domnul, ca un ciocan care sf&ramZ stanca?" (leremia 23,
29). Puterea pe care o avea cuvantul lui Dumnezeu pe cand 1-a
auzit intai Adam, dupa aceea Noe, apoi Avraam, Moise, pro-
rocii §i dupa dan§ii Apostolii are aceea§i putere pana in ziua
ht? de astazi §i in veacul veacurilor. Pana astazi el arde pacatul ca
focul precum ciocanul sfarama impietrirea inimii. Pentru ce,
dar, vin atatia pacato§i la biserica §i aud cuvantul lui m
Dumnezeu, insa raman neindreptad §i mor in pacatele lor?
M
i'X
Aceasta, frati cre§tini, se intampla din cauza nemgrijirii de
mantuirea sufletelor noastre. De orice lucru stricacios §i de
orice nimic ne ingrijim §i ne dam fata de el toata silinta, dar
pentru mantuirea noastra nu depunem nicio sarguinta.
Ascultati ce ne porunce§te Dumnezeu despre Legea Sa,
>'i"tV;•-> care trebuie sa fie cugetarea inimii §i gandirea sufletului nos-
fe
tru, atunci cand zice: „ Cu vin tele acestea, pe care fz le spun eu
astezi, sa le ai m inima ta $i in sufletul tau" (Deuteronomul 6,
6). Cre§tine, spune-mi adevarul: cugeti macar un ceas in fie-
care zi la invataturile §i poruncile Evangheliei lui Dumnezeu?
Te gande§ti macar un ceas in fiecare saptamana la poruncile
lui Dumnezeu? Tu zici, poate, ca te rogi §i dimineata §i seara.
Dar cum este rugaciunea ta? De multe ori, in timp ce gura ta
graie§te cuvintele rugaciunii, mintea ta se gande§te la diferite
p?*' pacate, iar tu crezi ca te-ai rugat §i ai purtat grija de mantuirea

ta. Prin acest fel de rugaciune tu faci un mare pacat. Tu zici,
poate, ca mergi la biserica. Intr-adevar mergi, dar duci acolo
tirf-
numai trupul tau, iar mintea ta ramane acasa, la negotul, la tre-
"nk
burile §i la grijile tale pamante§ti. Mergi la biserica, dar in loc
sa-ti atinte§ti mintea la Dumnezeu, vorbe§ti cu cei care stau WH
inaintea ta §i, de multe ori, fara nicio frica, faci §i alte neoran-
duieli in timpul sfintelor slujbe.
& ar u fii wi 'Iv
|4
fA
•'
(jcizania
Q)twii/iccu a c/o((a
c/fffia t£ocjorarea <Jjfafitcclcw Qdw/i
f&csitr/iy eel' care/ /a/, so l/u/r/ycso c/o sa//e/J

0
> crest/'/u.
> J
isus Hristos pana astazi cheama pe oameni, zicand:

tS „ Veniti dupd. Mine" (Matei 4, 19). Dar niciun Andrei,
Petm, lacov sau loan nu asculta glasul Lui. lisus ne cheama
pana astazi, zicand: „ Veniti la Mine tod cei ostenid §i impo-
vZrad" {Matei 11, 28), dar nimeni nu vine la Dansul. Ne faga-
duie§te noua dumnezeiescul har ai iubirii de oameni,
spunand: „§i Eu vd. voi odihni pe voi" (Matei 11, 28), dar ni-
meni nu se supune chemarii dumnezeie§ti §i nici nu prime§te
vindecarea parinteasca de pacat. Oare a slabit cuvantul lui
Dumnezeu §i nu mai poate sa lucreze in inimile oamenilor,
precum lucra mai inainte? Nu! Pentru ca, dupa cuvantul pro-
rocului leremia: „Cuvantul Meu nu este el, oare, ca un foe,
zice Domnul, ca un ciocan care sfdramZ stanca?" (leremia 23,
29). Puterea pe care o avea cuvantul lui Dumnezeu pe cand 1-a
auzit intai Adam, dupa aceea Noe, apoi Avraam, Moise, pro-
rocii §i dupa dan§ii Apostolii are aceea§i putere pana in ziua
de astazi §i in veacul veacurilor. Pana astazi el arde pacatul ca
focul precum ciocanul sfarama impietrirea inimii. Pentru ce,
dar, vin atatia pacato§i la biserica §i aud cuvantul lui
Dumnezeu, insa raman neindreptati §i mor in pacatele lor?
Aceasta, fraî cre§tini, se intampla din cauza neingrijirii de
mantuirea sufletelor noastre. De orice lucru stricados §i de
orice nimic ne ingrijim §i ne dam faâ de el toata silinâ, dar
pentru mantuirea noastra nu depunem nicio sarguinta.
Ascultad ce ne porunce§te Dumnezeu despre Legea Sa,
care trebuie sa fie cugetarea inimii §i gandirea sufletului nos-
tru, atunci cand zice: „Cu vin tele acestea, pe care fi le spun eu
ast&zi, s% le ai in inima ta §i m sufletul t&u" (Deuteronomul 6,
6). Cre§tine, spune-mi adevarul: cuged macar un ceas in fie-
care zi la mvataturile §i pomncile Evangheliei lui Dumnezeu?
Te gande§ti macar un ceas in fiecare saptamana la pomncile
lui Dumnezeu? Tu zici, poate, ca te rogi §i dimineata §i seara.
Dar cum este rugaciunea ta? De multe ori, in timp ce gura ta
graie§te cuvintele rugaciunii, mintea ta se gande§te la diferite
pacate, iar tu crezi ca te-ai rugat §i ai purtat grija de mantuirea
ta. Prin acest fel de rugadune tu faci un mare pacat. Tu zici,
poate, ca mergi la biserica. Intr-adevar mergi, dar duci acolo
numai tmpul tau, iar mintea ta ramane acasa, la negotiil, la tre-
burile §i la grijile tale pamante§ti. Mergi la biserica, dar in loc
sa-U atinte§ti mintea la Dumnezeu, vorbe§ti cu cei care stau
inaintea ta §i, de multe ori, fara nicio frica, faci §i alte neoran-
duieli in timpul sfintelor slujbe.
3s**
158 CAZANIA
a-*
„Toate hotZrarile Lui $i poruncile Lui, pe care fi ie spun

eu astazi, sZ le paze$ti tu §i fiii tZi §i fiii fiilor tai" (Deuterono-
mul 6, 2), ne pomnce§te Sfanta Scripture. Cre§tinilor, spuneti
adevSml: mv^tati voi pe fiii vo§tri Evanghelia lui Dumnezeu? m
Le ar^tati lor cate §i care sunt poruncile lui Dumnezeu? Prin fr&
prorocul Sau, Dumnezeu ne invata zicand: „Sa le sade$ti m fiii
tai §i sa vorbe§ti de ele cand §ezi in casa ta, cand mergi pe
cale, cand te culci §i cand te scoli" (Deuteronomul 6, 7). Legea
at'?
IS Domnului, deci, se cuvine s-o ai in gura ta pentru fiii tai §i
cand mergi pe drum, §i cand te culci in patul tau, §i cand te
scoli. Dar cine din voi graie§te despre invataturile Evangheliei
lui Dumnezeu, cand §ade in casa sa, sau in casa prietenului
sau? Cine dintre voi cugeta la poruncile lui Dumnezeu, cand
merge pe drum sau se cuka in patul sau, ori cand se scoala?
*■*-. §i pe care din ele le-a pazit, sau pe care le-a calcat? Cine macar
in fiecare zi se gande§te la mantuirea sufletului sau? Bogatul,
dedat la desfatari §i la desertaciuni, niciodata nu-§i aduce amin-
•X*
te de ceasul mortii lui. Saracul, alergand ici §i colo, ca sa-§i
implineasca nevoile de fiecare zi, uita cu totul de ziua Judeca-
tii. Me§terul de nimic altceva nu se ingrije§te, decat cum sa-§i
termine mai repede lucrul sau §i sa ca§tige cat mai mult. La
suflet, la viata ve§nica, la infricosatoarea Judecata, la Imparapa
f»
cemrilor §i la chinurile ve§nice nu se gande§te nimeni, de ele
nimeni nu se ingrije§te. Mintea tuturor este aplecata la desfa-
't.'i*.
%3 tarile trupului §i la bani, cum graie§te §i psalmistul, zicand:
®S „Domnul din cer a privit peste fiii oamenilor, sa vada de este
eel ce intelege, sau eel ce cauta pe Dumnezeu" (Psalmii 52, 3)
m.*,
insa nu a aflat pe niciunul in acest fel, pentru ca, iata jofi s-au
ahatut, impreuna netrebnici s-au facut; nu este eel ce face
bine, nu este pana la unul" (Psalmii 52, 4). Toata grija §i sar-
guinta din zi §i din noapte sunt pentm desfatarile trupului §i
pentru de§ertaciunile pamante§ti, iar pentru mantuirea sufletu-
lui nu este nicio grija, niciun gand, nicio aducere aminte.
ft* *■■
Din aceasta pricina se impietre§te inima noastra §i nu mai
•:i
poate primi lumina cuvintelor §i invatdturilor lui Dumnezeu. v
&%
Din aceasta pricina, cuvantul Evangheliei se face in noi nero-
•k
ditor, de§i cuvantul lui Dumnezeu este lumina cereasca, dupa
i
cum spune prorocul David, zicand: „F&clie picioarelor mele
m este legea
... Ta $i luminti
^...... cZrMlor mele" (Psalmii 118, 103). Cand
rSsare lumina soarelui, dacS aflS u§a deschisa, sau fereastrS la
casS, intrand, lumineazS §i mcSlze^te tot ce este iMuntrul
m
Ir*"
casei, iar dac^ nu va afla niciun loc sS intre, lumina soarelui
,4-^
'U
se mapoiaza §i casa aceea ramane rece §i intunecoasa. In fie-
care zi se propovaduie§te cuvantul Evangheliei lui
Dumnezeu, spunandu-ne: „Luati seama la voi m§iv&, s2 nu se
mgreuieze inimile voastre de mancare §i de bautura $i de gri-
jile vietii, §i ziua aceea sa vina peste voi fara de veste" (Luca
m
21, 34). Drept aceea „privegheati dar in toata vremea mgan-
du-va" (Luca 21, 36). Iar prorocul Isaia ne spune: „De vep' vrea
§i de Ma veti asculta, bunatatile pamantului vetf manca. Iar de
M
nu veti vrea §i nu Ma veti asculta, atunci sabia va va manca,
^r-
cad gura Domnului graie§te" Qsaia 1, 19-20). Cand vor cadea M
in auzul nostru aceste invataturi, trebuie sa treaca pana in
adancul sufletului §i sa-1 lumineze pe el; dar ele nu afla nicio
§.
ascultare, niciun loc de trecere, pentru ca tot sufleml este plin
de mandrie §i de de§ertaciune. De aceea sufletul nostru ra-
mane neluminat §i intunecat, iar inima ramane rece la cele
m
n dumnezeie§ti; lumina sfintelor invataturi n-a gasit niciun loc
ftm
prin care sa poata patrunde in sufletul nostru.
Dumnezeu,7 fiind nemarginit
O in milostivire,' nu vrea moar-
tea celui pacatos, ci intoarcerea lui. Pentru aceasta, milostivin-
du-se, El treze§te cugetul nostru, prin Duhul, pe Care, zice vV
J ^ . 1 . . 1 ^ ....... .1
dumnezeiescul Apostol, Dumnezeu 11 trimite in inimile noas-
tre, strigand: „Avva Padnte!" (Romani 8, 15) marturisind duhu- Mi*
lui nostru ca suntem fii ai lui Dumnezeu. Dar Dumnezeu mai
trimite totodata in inimile noastre §i pe „Duhul Fiului Sau"
(Galateni 4, 6), care striga nu numai Awa, adica Parinte, ci
„De$teapta-te eel ce dormi $i te scoala din mo pi $i te va lumi-
PI na Hristos" (Efeseni 5, 14). II trimite pe acesta, nu marturisind
ca suntem fii ai lui Dumnezeu, ci mustrandu-ne pe noi §i zi-
'43,r.
cand ca suntem fii ai diavolului. Mustrarea cugetului, pe care
uneori o simte insu§i pacatosul impietrit la inima, este un glas
al Sfantului Duh, care graie§te nu in urechi, ci in inima lui, m-
trebandu-l pana cand are de gand sa traiasca in pacat? Batra-
m 0
Ml ^
•x-^xP 'xim.
&i
■fi*'
160 CAZANIA
netjele au sosit, boala 1-a impresurat, moartea este la u§a; de§-

s
teapta-te din somnul pacatului, scoala-te din faptele cele
0i moarte ale faradelegilor tale §i atunci va rasari in inima ta
£*&
lumina harului lui lisus Hristos, precum zice Apostolul Pavel:
ml
„De§teapt£-te eel ce clormi $i te scoalS. din moid §i te va lumi-
na Hristos" (Efeseni 5, 14). Prin aceste cuvinte Duhul adeva-
w mlui il cheama §i il mdeamna la pocainta. Pacatosul insa i§i
intoarce fata sa §i nu prime§te chemarea glasului Duhului
Sfant. Nebunia pacatosului, care i§i mchide urechile sale la
glasul Sfantului Duh, cand il striga §i zice catre dansul: „De§-
i teapta-te eel ce doimi $i te scoala din moid $i te va lumina
Hristos" (Efeseni 5, 14), este mai mare decat nebunia bolnavu-
lui care nu asculta de doctor §i refuza doctoriile pentru vinde-
carea trupului sau. Bolnavul supara pe un om, pe doctorul
$^¥ sau; pacatosul intristeaza pe Duhul eel Sfant, adica pe Dumnezeu.
Bolnavul, daca va muri, pierde o viata pamanteasca; paca-
tosul, daca va ramane in pacat, pierde Imparatia cerurilor.
Prin pildele din Evanghelie cu cei doi bogati, Mantuitorul
ne-a aratat noua cum pedepse§te Dumnezeu pe cei ce nu
poarta grija nicidecum de mantuirea lor ci, uitand cu totul ca
•4^,
au suflet, nu iau aminte la chemarea §i la glasul Sau. Dintre
^ .-iKJ
VCv' ace§ti doi bogati, unul era stapanit de grija holdelor, a roade-
&£ lor, a hambarelor, a desfatarilor trupe§ti; de acestea h era plina
m.
toata mintea §i toata inima lui; pentru acestea era toata truda
m
lui, toata grija §i toata sarguinta lui. „El cugeta in sine, zicand:
W£ Ce voi face, ca n-am unde sa adun roadele mele? $i a zis:

Aceasta voi face: Voi strica jitnitele mele $i mai man le voi zidi
$i voi strange acolo tot graul §i bunatatile mele; $i voi zice
*A sufletului men: Suflete, ai multe bunatad stranse pentru muld
ani; odihne§te-te, mananca, bea, vesele$te-te" (Luca 12, 17-19).
Dar Dumnezeu mustra necugetarea §i nebunia lui, zicand;
£5
$1 „Nebune!" Bogatule nebun §i fara de minte, te gande§ti ca vei
trai multi ani, indulcindu-te de bunatatile tale? Pe nea§teptate
a
iPA iti va fi secerata viata ta, cad „m aceasta noapte vor cere de
la tine sufletul tau", adica in aceasta noapte vei muri; „ cele ce
->tf;
'g^ ai pregatit ale cui vor fi?" (Luca 12, 20) Cine le va mo§teni?
Vc*: Auziti, frati crestini, cat de mfrico§ata i-a fost osanda! Mustrare
w
9
M M
;Sfe w
%
DUMINICII A 2-A DUPA POGORAREA SFANTULUI DUH l6l
I
H ^
&:*i
WA groaznic^, moarte napraznicS, niciun mo§tenitor. Acesta este
fc*.,
W^v sfar§itul celor care aduna pentru bunul lor trai §i n-au nicio
- - ■ ' ' ■ - - -
grija a-§i impodobi sufletul lor prin bogatia faptelor bune §i a
harului lui Dumnezeu. „Aâ se mtampla. cu eel ce-§i adunS.
comori sie$i §i nu se imbog&le§te in Dumnezeu" (Luca 12, 21),
ne spune !nsu§i Mantuitorul Hristos.
Celalalt bogat avea masa imbel§ugata, in toate zilele,
imbracaminte scumpa, jocuri, cantared, desfatare trupeasca §i
nemilostivire fara masura. impietritul cu inima vedea in fiecare
zi pe Lazar: gol, flamand §1 plin de rani, zacand inaintea portii
lui; vedea §i cainii care-i lingeau ranile, dar niciodata nu i s-a
d-*:
facut mila de dansul. §1 care i-a lost sfar§itul? A murit bogaml
§i 1-au dus diavolii dupa aceea in chinurile iadului cu vapai §i
0
foe atat de mare, incat aprinzand setea in inima lui, se ruga
1
pentm o picatura de apa strigand: „PMnte Avraame, fie-fi mil&
de mine §i trimite pe Laz£r sd-§i ude varful degetului in ap3. $i
s3-mi idcoreasca limba, edei m& chinuiesc in aceastS. vdpaie"
{Luca 16, 24). In acest chip sunt chinuiti tod cei ce uita de
mantuirea lor sufleteasca §i se cufunda in desfatarile trupului.
Mare §i necugetata este nebunia pacatosului! Atata stra-
danie §i grija sa ca§tige pe pamant case mari §i frumoase, in
care nu numai ca nu §tie daca va locui, dar nici daca va ajunge
sa intre in ele, iar pentru loca§ul eel nefacut de mana §i ve§nic,
care este in ceruri, el nu are nicio grija. Cu mii de osteneli §i
de dureri mari aduna bogade pe pamant, dar pentru cine
aduna nu §tie; pentru bogatia cea din ceruri, care este ve§nica,
nu are insa niciodata vreo grija, nici eel putin nu-i trece prin
minte despre ea; pentru trupul eel stricacios atata osteneala,
iar pentru sufletul eel fara de moarte atata dispret §i nepasare!
am.
Frati cre$tini, a
4X*-,
Straini suntem toti pe pamantul acesta. Astazi traim, maine
murim; astazi pe pamant, maine in iad. Oare cum trebuie sa
sirs se poaite eel aflat in strainatate, cand trebuie sa se intoarca in
patria sa? Oare i§i leaga el inima sa de bunatatile locului strain? -1
Oare ii
ix fuge vreodata
v x v-v_x*j<aL<a, din
\_xxxx minte
xxxxxxl^ amintirea
<axiinxLXi v^<a patriei
jpauiiti sale?
oait; Pentru
j. ciiu u
ce noi, strain! fiind in lumea aceasta §i a§teptand din ceas in
m
4—
162 CAZANIA
ceas mutarea noastrS in patria unde sunt parintii, mo§ii §i i":

stramo§ii no§tri, ne cufundam mintea §i inima in bunatStile pa-
Wp mantului acestuia §i uitam cu totul de patria noastra cea ce-
reasca? .4:^
+->
■m Cunoscand deci, frati cre§tini, cat de pagubitoare este ne-
ingrijirea de sufletul nostru §i de mantuirea noastra, sa ne gan-
dim cu toata intelepciunea §i sa incepem de astazi mainte sa
,-r\f ne mgrijim de sufletul §i de mantuirea noastra. Sa ne aducem
aminte in fiecare zi de Infrico§atoarea Judecata a lui Dumnezeu 4'
:J?£ §i de rasplata ce ne a§teapta: de imparatia cea ve§nica §i de

chinurile cele fara de sfar§it. Sa ne cercetam pe noi in§ine, in
fiecare zi, §i sa vedem care porunca a lui Dumnezeu am tre-
cut-o cu vederea, cata pocainfa am aratat §i ce fapta buna am
M savar§it. Sa nu treaca nicio zi fara sa ne gandim la invataturile
0%
fry privitoare la viata cea ve§nica, fara sa ne mgrijim de sufletul
nostru, fara sa ne aducem aminte de Ziditorul §i Facatorul nos- It
'■» .
m
0P tru. Astfel, vietuind §i ca ni§te straini socotindu-ne pe acest pa-
mant, sa adunam in cer, ca intr-o vistierie ve§nica, faptele
noastre bune din aceasta viafa trecatoare, pentru timpul cand
va veni ceasul mortii noastre. Atunci, bucurandu-ne §i veselin-
du-ne, vom pleca de pe acest pamant strain §i cu multe ispi-
•»,V-K I
tiri §i necazuri §i ne vom muta in patria noastra ve§nica, in lo- 0X
ca§urile sfintilor, in cetele mgerilor, in slava Dumnezeirii, pe A- ^

04
pM
■ps&ti care fie ca tofi sa le dobandim, in Hristos lisus Domnul nostru,
a Cami slava §i stapanire este acum §i in vecii vecilor. Amin!
7SU
■01
m
M
■Wj
[£0*0% ■ *4*0*^45:4. v.....

5r<
m
m
m rma m n f*^
jM. Q
*1*
m. %
sS n
S:*? ■ji^'
fe
<r '•;■■ '
5s>i
j
v
\
Hi
y
i» ^
f/a/c(firea a/uj/e/iei
û/ni/ilcu a freia
c/(f/)a t/ôcjordrea ijjafi(((/ui Q^ct/v
SiS- cf p J23-SSJ
Sfixrti c/w/i/ti.
5:4 I fanta Evanghelie care s-a citit ast^zi cuprinde multe
■fa* v_y invataturi folositoare sufletului. in aceste mvataturi

evanghelice ale Mantuitorului nostm lisus Hristos vedem mai
m
intai cum trebuie sa fie sufletul omului, pentm a nu-1 lua in
stapanire patima iubirii de argint. Dupa aceea, dumnezeiescul
/s
Invatator inalta inima omeneasca de la grijile fata de lucmrile
W4
pamantesti, care o framanta adesea atat de mult, §i aprinde in
m suflet increderea desavar§ita in iubirea §i purtarea de grija a lui
pH
m
m
Ti&r -
if'i
Dumnezeu pentru om. Deci ascultati cu luare-aminte §i cu

toata evlavia aceastS cereascS invat^tura.
„Zis-a Domnul: Lumin&torul tmpului este ochiul;

de va fi ochiul t&u curat, tot trupul t%u va ft luminat"
(Matei 6, 22).
*y-$ Ochiul este organul eel mai delicat §i eel mai msemnat al
tmpului omenesc. El este mtocmai ca o fereastra prin care
omul prive§te in lumea mconjuratoare §i ia cunostinta de tot
0 ce exista. De aceea se zice ca ochiul este lumina tmpului §i ca
.4^ de va fi ochiul tau curat, adica sanatos, tot tmpul tau va fi
w
luminat.
r.
„Iar dac& ochiul t2u va fi r%u, tot trupul t2u va fi
m
mtunecat. Deci, dac2 lumina care e in tine este intune-
ric, dar intunericul cu cat mai mult!" (Matei 6, 23).
11 Daca va fi ochiul tau rau, adica bolnav, tot tmpul va fi
p intunecat, adica orice mi§care a tmpului tau va fi nemdema-

natica §i in nesiguranâ, asemenea mi§carilor pe care le facem
noaptea sau intr-un loc mtunecos. A§adar, daca ochii tai, care
sunt lumina tmpului tau, sunt mtunecati, cat de nesigure §i
stanjenite vor fi mi§carile tmpului in mtuneric, care este mtele-
sul acestor cuvinte? Prin ochi se mtelege mintea omului, fiind-
ca mintea prime§te ceea ce vede §i aude, iar tmpul, potrivit
starii de lumina sau mtuneric ce se gase§te in mintea omului,
p
porne§te fie spre fapte luminoase, adica spre fapte bune, fie
w^? spre fapte mtunecate, adica spre fapte rele §i urate. intelesul
mtreg al acestor cuvinte este acesta: povapaitor al §ederii sau S0
tit; al lucrarii tmpe§ti este mintea. De va fi mintea ta curata si fara
rautate, atunci lucrarile tmpului tau vor fi bune §i placute lui
m Dumnezeu. Iar de va fi mintea ta rea, atunci toate faptele tm-
A«i
jg pului tau vor fi rele §i neplacute, cad daca mintea ta, pe care
ti-a dat-o Dumnezeu spre luminarea §i povatuirea ta, se va
P
mtuneca de gandurile cele rele, atunci cu atat mai mult vor fi
mtunecate §i nestavilite lucrarile §i poftele tmpului tau, care
sunt mtuneric, fiindca pornesc §i due totdeauna la pacat. Cand
40;
40,40
mm
XStLiS.^
r
*?M
m
DUMINICII A 3-A PUPA POGORAREA SFANTULUI DUH 165
M
carmaciul corabiei i§i va pierde lumina trebuitoare a mintii, cat

*;+■
de pierduti vor fi atunci §i cordbierii condu§i de dansul! Cand
mintea omului va cugeta nemcetat la lucruri rele, faptele omu- 1%
lui, fara indoiala, vor fi §i ele pangarite §i nedrepte, pentru ca
mintea povapiie^te, mintea carmuie§te, iar faptele urmeaza m
Is
comanda mintii. Cum sunt gandurile mintii, a§a sunt §i faptele
M-f" omului. Pentru aceasta este nevoie ca toata grija noastra s-o
0
ivy avem pentru pazirea curateniei §i nerautatii mintii noastre. §i
intrucat Domnul Hristos ne-a facut sa mtelegem ca m cuvin-
tele acestea este vorba despre un povatuitor §i un povatuit,
adica despre minte §i trup, ca sa nu ne in§elam §i sa gandim
m
ca vom putea darui mintea noastra lui Dumnezeu, iar trupul
■f »4,',
nostru de§ertaciunilor, slujind astfel la doi stapani, El a spus in
continuare:
„Nimeni nu poate s& slujeascZ la doi domni, c2ci

sau pe unul il va un §i pe ceMalt 11 va iubi, sau de unul
m
P se va lipi §i pe ceMalt f/ va disprepii; nu putetf s2 slujid
lui Dumnezeu §i lui mamona" (Matei 6, 24).
tl Nimeni nu poate sluji la doi stapani, care sunt potrivnici

unul celuilalt, adica lui Dumnezeu §i lui mamona. Mamona
■TtM £11
este un cuvant sirian, care inseamna bogatie, vistierie cu bani
ca§tigati in mod necinstit. Asemenea bani sunt socotiti de po-
poml nostru „ochiul dracului", cand se spune ca „banul este
ochiul dracului", fiindca banii sunt prima ispita a diavolului m
pentru oameni. Dumnezeu este drept §i cere de la supu§ii Sai
savar§irea dreptatii, dupa cum ne spune prorocul David: „De
la Domnul pa$ii omului se mclrepteazS. $i calea Lui o va voi 'A.iV.
foarte" (Psalmii 36, 23). Mamona este nedrept §i sile§te pe su-

pu§ii sai sa faca lucrurile nedreptatii. Dumnezeu voie§te ca su-
m
pusul Sau sa fie drept §i milostiv; mamona voie§te sa fie ne-
■i^; drept §i nemilostiv. Dumnezeu porunce§te supusului Sau sa-§i
M
aiba atintita mintea §i inima la cer, iar mamona sa-§i dea §i
is
;-fc** mintea §i inima la cele pamante§ti. Pentru aceasta nu poate m
acela§i om sa slujeasca la amandoi, caci sau pe unul il va uri,
adica pe mamona, §i va iubi pe celalalt, adica pe Dumnezeu,
r
;^t^
h:c< .jv ~%VS
|£|
^:-> sau se va lipi de mamona §i va uita pe Dumnezeu. Precum
!jjî
t
ins^ ne lipim de mamona §i ne dep^rtam de Dumnezeu, tot
a§a §i cu aceea§i u§urinta, de vom vrea, vom uri pe mamona,
camia i-am slujit, §i vom iubi pe Dumnezeu.
„De aceea zic vou&: Nu v3 mgrijiti pentru sufletul

vostru ce vetf manca, nici pentru trupul vostru cu ce v&
vetf imbr&ca; au nu este sufletul mai mult decat hrana

•4ijri §i trupul decat imbr&c&mintea?" (Mate! 6, 25)
Sfanta Scripture ne spune ca „A luat Domnul Dumnezeu

pe omul pe care-1 Dcuse §i 1-a pus m grMina cea din Eden,
ca s-o lucreze §i s-o pMzeascZ" (Facerea 2, 15). De asemenea,
§i cand 1-a izgonit pe el din Rai, pentru pacatul savar§it, iara§i
i-a poruncit, zicand: Jn sudoarea fefei tale ifi vei manca pai-
nea ta" (Facerea 3, 19). Apostolul Pavel n-a incetat lucrul mai-
nilor sale in timpul propovaduirii, prin care se ajutora in tre-
buintele trupe§ti §i hranea pe cei ce erau impreuna cu el. De
aceea il auzim poruncind in numele Domnului lisus Hristos sa
ne hranim prin osteneala noastra, zicand pentru cei ce nu vor
sa munceasca: „Dac& cineva nu vrea s& lucreze, acela nici s2
nu m^nance" (2 Tesaloniceni 3, 10). Cum se face atunci ca
Domnul nostru pomnce§te sa nu ne ingrijim pentru viata
noastra? Altceva este alipirea vietii noastre de grija pentru hra-
na §i pentru haine §i altceva este munca ce se face pentru hra-
t--> na §i pentru imbracaminte. De aceea, Domnul Hristos n-a zis:
g sa nu va ingrijiti de hrana, de bautura §i imbracaminte, ci a zis:
sa nu va ingrijiti pentru viata voastra, adica nu va lipiti tot su-
fletul vostru de grijile vietii, de ce veti manca, de ce veti bea
§i cu ce va veti imbraca. Este vorba a§adar de grija §i silinta
pentru felul §i multimea hranei §i a imbracamintei. Omul cum-
ife
*&, patat se multume§te cu hrana simpla, de care are nevoie pen-
tru a trai, si cu imbracaminte atat cat sa-si acopere goliciunea
m.
jrX*
W.t
'•-;+ trupului sau. De aceea el se ingrijeste putin sau chiar deloc de
hrana si imbracamintea lui. Cei necumpatat si iubitor de pla- m
ceri insa cauta hrana multa si de multe feluri; haine multe, fru- •a
moase si de mult pret. De aceea toata inima lui este ocupata
* =■
DUMINICII A 3-A dupA pogorarea sfantului duh i67
-,- grija
de - •• - • nostru nu a zis
aceasta. Domnul • sa
- punem mainile
£r-T* noastre la piept §i sa §edem degeaba toata ziua, in nadejdea

ca El ne va trimite hrana, bautura §i imbracaminte, ci a zis sa
nu ne facem robi pantecelui nostru §i sa nu ne punem toata
mintea noastra numai in slujba trupului. De aceea ne-a spus
noua ca nimeni nu poate sa slujeasca la doi stapani care i§i
/Wi
sunt potrivnici. Sa nu ne facem robi ai pantecelui §i ai desfa-
tarii noastre trupe§ti, ci sa ne facem robi ai lui Dumnezeu §i
Stapanului nostru. Viata noastra este mai scumpa decat hrana
§i sufletul nostru este mai scump decat haina. Dumnezeu a
zidit trupul nostru §i a facut sufletul nostru. Oare Dumnezeu,
Care ne-a dat noua tot ce a fost mai cinstit §i mai scump vietii
noastre, nu poate sa ne dea §i pe cele mai mici §i mai de putin
pret, adica hrana §i imbracamintea?
yfM
„Pnvi(i la pZsMle cerului, c2 nu seam2n£, nici nu
secerZ, nici nu adun% in jitnite, §i Tat&l vostru Cel
ceresc le hr&ne§te. Oare nu suntetf voi cu mult mai
presus decat ele?" (Matei 6, 26)
Domnul aduce ca pilda pasarile cerului, adica pe cele ce

zboara in vazduh, despre care prorocul David ne spune ca
Dumnezeu le hrane$te, caci El „d& animalelor hrana lor §i pui-
lor de corb, care 11 cheamd pe El" (Psalmii 146, 9). A dat
m V-i
■•S aceasta pilda
e——u— despre cele —
mai —
mici pentru
7 • cele mai_ mari,
—' ca sS
— ^
te mustre cugetele oamenilor putin credincio§i. Vezi, zice lisus,
m
&>i pSsarile
i ce zboara
_ _ _ in vazduh? Acestea nici nu seaman^,; nici nu
secera, nici nu aduna in jitnite cum fac oamenii preocupati de
atatea griji; §i Tatal eel ceresc le hrane§te pe ele. Tu e§ti cu
m
mult deosebit de acestea. Tu e§ti cuvantator, ele sunt necuvan-
tatoare; tu e§ti nemuritor, ele sunt muritoare; tu e§ti stapan, ele
sunt roabe, caci ele sunt facute pentru tine, nu tu pentru ele.
Deci daca Dumnezeu le hrane§te pe ele, cu atat mai mult te va
hrani §i pe tine, eel ce e§ti imparatul lor. lar ca sa arate Domnul
Hristos neputinta omului §i desertaciunea grijilor lui, a intrebat:
S S
„§i cine dintre voi, mgrijindu-se poate sd adauge
staturii sale un cot?" (Mate! 6, 27)
Sol A -———— ——- - M■

m

m
Oricat §i-ar pune mintea §i s-ar str^dui zi §i noapte, va pu-

tea, oare, cineva dintre noi sa-§i adauge trupului sû un cot?
Nimeni, fiindcS nu istetimea mintii noastre, ci Dumnezeu
cre§te trupul nostru, iar noi nu simtim nicidecum cum create.
Nu vedem, oare, ca Dumnezeu, Cel ce face sS. creased trupul
nostru in chip atat de minunat §i de desavar§it, este Acela care
ne dS hrana si bautura de care noi ne ingrijim atat de mult?
p
„Iar de imbr&c2minte de ce v& ingrijiti? Luatf. seama
la crinii campului cum cresc: nu se ostenesc, nici nu
tore" (Mate! 6, 28).
De§arta socote§te Domnul lisus §i grija oamenilor pentru

*'>\ haine. Dupa cum pentru grija hranei a adus pilda pasarile ce-
rului, tot a§a, pentru grija hainelor, aduce ca pilda crinii cam-
pului, ca sa arate ca nu numai pentru cele insufletite poarta
M II
13 Dumnezeu grija, ci §i pentru ierburile pamantului. Deci, daca
pentru crin, adica pentru o floare, care se ve§teje§te a§a de
M u§or, Dumnezeu poarta grija §i o impodobe§te cu atata podoa-
ba §i frumusete, cu atat mai mult poarta El grija pentru imbra-
>♦#! camintea oamenilor, care sunt facud dupa chipul Lui. Dintre
toate ierburile, luandu-i pe crini, Ti da ca pilda, pentru ca ei
sunt cunoscup ca fiind drepp, albi si ridicati de la pamant, m-
chipuind dragostea, curatia si ridicarea deasupra lucrurilor pd-
mantesti. Dupa cum Domnul n-a zis cu privire la dobandirea
hranei sa nu muncim, sa nu semanam si sa nu seceram, ci a
zis numai sa nu ne ingrijim, tot asa si despre haine n-a zis sa
^t.
nu ne ostenim, sa nu toarcem, ci a zis numai: „De ce va ingri-
jiti?" Cand zice acestea, Domnul Hristos nu se gandeste la m-
cetarea ostenelilor in lucrarea pamantului ori la incetarea lu-
crarii mainilor, ci la incetarea multelor griji pentru lucrurile
cele pamantesti. Dorinta lui Dumnezeu este ca omul sa se in-
grijeasca intai de cele dumnezeiesti, nu de cele pamantesti; ca
sa slujeasca lui Dumnezeu, nu lui mamona, fiindca grijile noas-
tre, fara ajutorul lui Dumnezeu, sunt zadarnice, cad Domnul este
Cel ce le face pe toate. De aceea El ne zice si astazi tuturor: ce va
ingrijiti atat de mult pentru haine? Uitap-va cu luare-aminte la Pi
crinii campului; acestia nici nu se ostenesc, nici nu tore.
^ ' ' V tV'- *' ' V' " ^ rs-cw ■+ g : 4

^ ^ ^^<-^- zn ^ '&.' ^ ^^ j
-+, rrt
y-l*
*<4
;Ai€
c^-■ 4^—
„§i v2 spun vou& c& nici Solomon, m toatS. m&rirea
lui, nu s-a imbrZcat ca unul dintre acegtia" {Mate! 6, 29).
Prin felurite me§te§uguri se copiaza lucrurile din natura

inconjuratoare, dar niciodata nu se poate intrece frumusetea
lor. Cine dintre pictori a putut zugravi vreodata o haina alba Sfg
ca §i crinul? Vestit era Solomon in toate partile lumii pentru in-
S telepciunea §i pentru bogatia lui, cum ne spune Scriptura:
„Astfel Solomon a mtrecut pe fofi regii pamantului m bogatie
$i mtelepciune" (2 Paralipomena 9, 22). El msa iubea hainele
f|' albe ca pe unele ce erau semnele curatiei §i sfatuia pe oameni
sa poarte totdeauna haine albe, zicand: „Toata vremea ve§-
mintele tale s% fie albe" (Ecclesiastul 9, 8). El insu§i se tmbraca
cu haine albe. Dar mtelepciunea lui n-a aflat vreun me§ter §i
nici bogatia lui n-a gasit vreun mijloc pentru akatuirea unei
culori albe precum cea a crinului. Frumusetea crinului a biruit
toata slava lui Solomon. Cel mai intelept decat toti oamenii a
ramas mai prejos decat aceasta mica floare a campului, pentru m
ca lucrurile firii sunt fapturi ale lui Dumnezeu, iar cele facute
de me§teri sunt akatuiri ale oamenilor. Deci, aratand Domnul
ca slava lui Solomon este mai prejos decat frumusetea crinilor,
SS&^;
^cfA-,' aduce indat^ mustrare, zicand:
Jar dac2 iarba campului, care ast&zi este §i maine

se aruncZ in cuptor, Dumnezeu astfel o imbracZ, oare
nu cu mult mai mult pe voi, putin credincio§ilor?"
(Matei 6, 30)
Ce este crinul? O iarba a campului; astazi o vezi pe camp,

fM. V,.'
maine se usuca §i o arunci cu celelalte ierburi m foe. Daca
Dumnezeu impodobe§te a§a de frumos aceasta iarba treca-
toare a campului, meat podoaba ei covar§e§te frumusetea hai-
nelor prea slavitului Solomon, cu cat mai mult se va ingriji de
ifnbracamintea voastra! Voi sunteti zidirea Lui nemuritoare §i
ve§nic inchinatori ai Dumnezeirii Lui. Pentru voi a dat legi, a
randuit proroci, a trimis pe Fiul Sau in lume, a pregatit im-
paratia cea fara de sfar§it. Vedeti cata putere §i cata purtare de
tA-.
grija are Dumnezeu pentru iarba campului, care astazi este §i
-
Wk. Hi
tw*?- '> y ^ /n>- ^+ xv- ' ^Yiv.%-.v v^vfy-* y^v
f% maine se usuca? Vedeti crinul atat de impodobit §i tot va mai

.^r
mdoiti ca Dumnezeu poate sS vS dea hrana necesarS §i im-
bracamintea de care aveti nevoie? Atunci, intr-adevar putina
este credinta voastra.
„Deci, nu ducefi grift, spunand: Ce vom manca, ori

<y£
\y
ce vom bea, ori cu ce ne vom imbr&ca?" (Matei 6, 31)
lata scopul §i intelesul cuvintelor Mantuitorului, care nu

zice sa nu ne ingrijim nicidecum sau sa §edem degeaba, a§-
teptand sa se pogoare din cer hrana §i imbracamintea noastra;
nu zice acestea, ci opre§te grija cea multa, voind ca oamenii
sa se elibereze de robia pantecelui §i de ostenelile multelor
griji de§arte pentru hainele de prisos. Pomnca aceasta au pa-
18 zit-o §i Sfintii Apostoli, care nu ne-au zis niciodata sa lepadam
orice grija, fiindca Dumnezeu ne-ar trimite noua din cer hrana
si imbracaminte, ci toata grija lor si-au dat-o in primul rand
iS
rugaciunii si propovaduirii evanghelice, randuind sapte bar-
■i--!S' bah sa le pregateasca cele de trebuinâ hranei, cum ne mcre-
dinteaza Faptele Apostolilor, zicand; „§i chemand cei doispre-
yj&j.
zece mulfimea ucenicilor, au zis: Nu este drept ca noi, l&sand
de-o pane cuvantul lui Dumnezeu, sS. slujim la mese. Drept
aceea, frafilor, cdutad §apte b&rbad dintre voi, cu nume bun,
plini de Duh Sfant si de intelepciune, pe care noi sZ-i randuim
la aceastd slujM. lar noi vom sDrui in nig&ciune $i in slujirea
cuvantului" (Faptele Apostolilor 6, 2-4), Asadar, grija cea multa
pentru cele trupesti si preocuparile prea mari fata de lucrurile
pamantesti nu ne sunt mgaduite.
„Cd dupd toate acestea se strdduiesc neamurile;

doar §tie Tatdl vostru Cel ceresc cd aveti nevoie de ele"
(Matei 6, 32).
Pentru acestea se straduiesc paganii, adica cei ce nu cred

2*=$
£i£
'-yx4- in adevaratul Dumnezeu si a caror minte este preocupata nu-
mai de mancaruri, bauturi si imbracaminte. Unii dintre ei, so-
cotind ca norocul sau intamplarea conduc lucrurile in aceasta
yA lume si necrezand ca Dumnezeu este Cel ce poarta grija de
cele necesare omului, se straduiesc, cat pot, ca sa-si adune cat
£*M
mai repede §i pe orice cale cele necesare traiului lor,

If
munc^; iar altii, nea§teptand judecata Domnului §i neavand
nadejde in invierea mortilor, i§i au toatS grija lor la placerile §i
*>-y. desfitarile vietii acesteia, zicand; sS mancam §i bem, pen-
■•u*.
M; tru ca maine vom muri. Dar nouS, cre§tinilor, care credem ca
it?. Dumnezeu poarta grija de tod §i a§teptam Judecata viitoare §i
viaâ ve§nica, nu ni se cuvine sa vietuim a§a. w.
Noi, avand credinâ sfanta, se cade sa avem §i obiceiuri
sfinte. Domnul lisus ne spune sa credem in adevaratul Dum-
nezeu, Tatal nostru, Care §tie ca avem trebuinâ de hrana, de ,4^
bautura §i de imbracaminte; iar dragostea Lui cea atotvaza-
toare ne ocrote§te §i ne ajuta. Deci, ca un Dumnezeu Atotpu-
ternic, El poate orice; ca un purtator de grija pentru toate, El
§tie cele de care avem trebuintd; ca un Tata iubitor fata de fiii
Sai, El ne da cele de folos, §i ca un Dumnezeu indurator, El
ne sfatuie§te pe noi, zicand:
„C2utati mai intai hnp&iHtia lui Dumnezeu $i dreptatea

Lui §i toate acestea se vor acMuga vouU" (Matei 6, 33).
Cuvantul dreptate inseamna faptele cele bune. Aceasta m-

telegere o vedem in cuvintele lui lisus, cand spune: „Fericiti cei
ce flZmanzesc $i mseteazS. de dreptate" (Matei 5, 6) §i „Fericiti cei
piigonip pentru dreptate" (Matei 3, 10), adica cei ce sunt dornici
de fapte bune sau cei ce sunt prigoniti pentru faptele lor bune,
m care se savar§esc cu ajutorul lui Dumnezeu, fiindca Dumnezeu

este izvorul tuturor faptelor bune §i de la Domnul au oamenii pu-
terea de a face acestea. Sfatuindu-ne sa cautam mai intai impa-
ratia lui Dumnezeu §i savarsirea faptelor bune, Domnul nostru
lisus Hristos a adaugat: „$i toate acestea se vor adauga voua".
Daca vom cere de la Dumnezeu sa ne dea Imparatia Lui $i sa ne
invredniceasca sa savar§im fapte bune, El fagaduieste sa ne dea
pe deasupra §i hrana, bautura §i imbracaminte, zicand: Cre§tine,
.4^ cauta cele ceresti §i Eu iti voi da tie nu numai acestea, ci §i cele
m
W pamantesti. Nemuritor fiind tu, nu cere de la Mine mai intai
lucruri trecatoare, pamante§ti, ci cere mai intai Imparatia Mea §i
puterea de a savar§i in viata ta fapte bune §i Eu iti voi da tie, pe
langa acestea, §i toate bunatatile pamantului. Amin!
w* m
./swn.: w '&^KS£i*&££0*. f'-Tf* :'
SaiâaS^^sS&WKWSJw*
$ M UW IHPSI
■i 4-
&
A
f
■ -
' n!
V* -
t ■_.
fe
V-
h
>
M
jt'Si
M
%z*-.
1
:*■'**
Gaza//ia
'^Zt
Gîaninicu a tfêia
im
•rx*
Znk
c/iffia t£ogordrea Gjfdntaliw Qda/v
A
f<c/////)o/r/oa ff//)//'(ic/e a/ym/J
Zfi/Hlfl Cf&itilll,
/ ti auzit din Sfanta Evanghelie de astazi ca nimeni nu

■~*M C I poate sluji la doi domni. Nimeni nu poate sluji §i lui
Wt.
Dumnezeu §i lui mamona, adicS lui satana, mtrucat eel ce
crede in Dumnezeu nu mai este rob al iubirii de argint, iar eel
ce se face rob al iubirii de argint, acela nu poate fi credincios
ivm lui Dumnezeu. Dumnezeu ne porunce§te sa cautlm Imparatia
>£
m Lui, dar noi cautam argintul; Dumnezeu ne spune sa ne ingri-

jim de indreptarea noastra pe calea faptelor bune, dar noi,
i*
noaptea §i ziua, nu ne mgrijim decat sa adunam bani. Daca
m
vom sluji Lui, Dumnezeu ne fagaduie§te nu numai bunatatile
cele cere§ti, ci §i pe cele pamante§ti; noi msa ne facem robi
iubirii de argint §i nadajduim de la averea aceasta pamanteasca
tot binele §i toata fericirea noastra. Pentru aceasta sa ascultam
ce ne spune Apostolul Pavel, graind: Jubirea de argint este
rMZcina tuturor relelor si cei ce au poftit-o cu infocare au r£-
t&cit de la credinik §i s-au strZpuns cu multe dureri" (1 Timotei
6, 10). Deci, dupa aceasta dumnezeiasca invatatura, iubirea de
argint este mama tuturor rautatilor; ea aduce ratacirea §i m-
departarea omului de la credinta, iar mai pe urma strapunge
& inima omului cu dureri multe, ca o sabie ascutita. Sunt atat de
5f%;
4^ mari aceste rautati incat par de necrezut; dar sa le cercetam cu
de-amanuntul §i vom vedea ca sunt adevarate.
Sa cercetam, mai intai, care sunt suferintele ce chinuiesc
inima iubitorului de argint. Acesta ravne§te ca totdeauna sa
adune bani cat mai multi §i sa nu cheltuiasca niciun banup
Dore§te sa vada pe mamona, adica banii, totdeauna inmul-
tindu-se §i niciodata rmputinandu-se. Aceasta voie§te, aceasta
dore§te, pentru aceasta arde inima lui. Deci el se lipse§te
nemcetat, se chinuie§te rau; locuie§te in camara stramta; se
imbraca cu haine ponosite; de zgarcit, mananca ce gase§te; se
supara §i se amara§te pentru orice ban cheltuit. lata in ce fel
iubitorii de argint sunt cuprin§i de chinuri multe. Ca sa adune
bogatie, nici ziua nu se lini§tesc, nici noaptea nu se odihnesc.
Se urea in munti, se pogoara in adancurile pamantului, tree
rauri §i mari, alearga in toate locurile, se framanta in tot cea-
sul cum sa inmulteasca banii, iar cand nu-§i pot inmulti boga-
tiile cum poftesc, atunci inima lor este impunsa de intristare §i
necaz; §i cand i§i pierd banii, atunci, cu adevarat, sabie cu
doua tai§uri trece prin inima lor, facandu-i sa suspine, sa se
tanguiasca §i sa patimeasca dureri. §i acestea sunt numai o
parte din chinurile iubitorilor de argint.
S3 Iubitorii de argint se ratacesc msa §i de la credinta. Omul

credincios crede ca numai Dumnezeu este Atotputernic; iubi-
>b.«
V-+
174 CAZANIA
^•,V
toml de argint crede insS ca banii sunt atotputernici. Omul

credincios crede ca numai Dumnezeu poate sS-l izbaveasca
din toata nevoia §i ispita; iubitorul de argint crede insa ca prin
fe4 bani i§i impline§te toate dorintele §i i§i satisface toate nevoile.
lata deci cum se ratacesc de la credinta iubitorii de argint.
Cand vorbim de iubitorii de argint §i de ratadrea lor, fara sa A"*
vrem, ne vine in minte pilda lui luda, care, pentru treizeci de
arginti, s-a lepadat de credinta in Hristos §i L-a dat la moarte.
Iubitorul de argint, pentru a ca§tiga bani, osande§te, vicle-
ne§te, in§eala, minte, clevete§te, napastuie§te, fura, nedrepta-
te§te, vrajma§e§te, jura stramb, da pe altii la moarte §i multe
alte pacate face. Dar acestea nu sunt inca toate rautatile; pe
langa ele mai sunt §i altele mult mai mari §i mai grele, pentru
ca iubirea de argint este radacina tuturor rautatilor. Pacatul nu
este nimic altceva decat calcarea legii dragostei fata de Dum-
nezeu §i fata de oameni. Jn aceste dou& porunci se cuprind
toatZ Legea $i prorocii" (Matei 22, 40). Jar dnta poruncii este
dragostea din inimZ curatd" (1 Timotei 1, 5), ne spune Apos-
tolul Pavel. Dragostea este radacina tuturor bunatatilor; pentru
aceasta a semanat-o Dumnezeu in inimile noastre, cum ne
spune Sfantul Apostol Pavel, zicand: Jubirea lui Dumnezeu s-a
v&rsat m inimile noastre, prin Duhul Sfant, Cel ddruit nou%"
(Romani 5, 5). Dragostea este radacina, iar ramurile, florile §i
roadele ei sunt faptele bune. Daca dezradacinezi din pamant
pomul roditor, pamantul tau nu rode§te nimic altceva decat
numai spini §i palamida. Daca dezradacinezi din inima ta rada-
m
cina dragostei, toate faptele tale nu sunt altceva decat
faradelegi §i pacate.
Dar cine este omul acela care a dezradacinat din inima lui
'*■% radacina dragostei sadita de Dumnezeu? „Cine are bogjia
lumii acesteia §i se uitd. la fratele sMu care este m nevoie §i i§i
inchide inima faj de el" (1 loan 3, 17), ne spune Sfantul Evan-
ghelist loan, pentru ca este cu neputinta ca intr-un astfel de
m om sa mai ramana dragostea lui Dumnezeu. Deci nimeni altul, m
,+&£
ci numai iubitorul de argint are bogatia lumii acesteia, adica
bani, aur, argint; acesta vede pe fratele sau sarac, pe flamand,
pe msetat, pe eel gol, pe strain ori pe bolnav §i i§i inchide
v.>
*Ti DUMINICII A 3-A PUPA pqgorarea sfantului duh 173
inima faâ de ei §i nicidecum nu-i miluie§te. Vede uneori pe

$■:. femeia vaduva §i saraca, impovarata de multi copii mici, care
^4
plang de foame §i tipa de frig; are bogada lumii acesteia §i ar
putea sa aline, sa vindece aceste suferinte §i sa izbaveasca
fi^ aceste suflete de moarte, insa i§i mchide inima lui nemilostiva
§i se face orb, surd §i neputincios. lata deci cum iubitorul de
%s' argint a dezradadnat din inima lui dragostea, adica radacina
tuturor faptelor bune.
Sa nu credeti ca un astfel de om, care nu iube§te pe fra-
i
tele lui, ar iubi cumva pe Dumnezeu, pentru ca aceasta este
cu neputinta, dupa cum ne incredinteaza Sfanml Evanghelist
loan, zicand: „Cel ce nu iube$te pe fratele sau, pe care 1-a va-
zut, pe Dumnezeu, pe Care nu L-a vtizut, nu poate sZ-L iu-
M beascZ" (1 loan 4, 20). Goala este inima lui de dragostea lui fT'
X'-Zi-:f
5«« Dumnezeu, dupa cum goala li este §i de dragostea fat# de
II
aproapele sau. Dumnezeu a pomncit sa-L iubim pe El, zicand:
„Sa iube§ti pe Domnul Dumnezeul tZu cu toatS. inima ta, cu
tot sufletul tZu $i cu tot cugetul tau" (Matei 22, 37). Dar toata
m
inima iubitorului de argint, tot sufletul §i tot cugetul lui ii sunt
•>.-•_ V lipite de aur. De aceea unii ca ace§tia nu numai ca nu pot sa
daruiasca toata dragostea lor lui Dumnezeu, ci nici macar o
parte din aceasta dragoste nu o pot darui lui Dumnezeu. Deci,
fiindca din inima lor lipse§te radacina tuturor faptelor bune,
adica dragostea, toate faptele lor sunt rele.
Mai este vreo nadejde de mantuire pentru un astfel de
•4-ir
om, care este gol de dragostea fata de Dumnezeu §i fata de
M aproapele sau, gol de orice fapta buna §i lucrator al tuturor
rautatilor? Indreptarea §i pocainta, acestea sunt singura na-
dejde a tuturor pacato§ilor. Prin pocainta §tim ca desfranatele
s-au inteleptit, vame§ii s-au mdreptat, talharii s-au izbavit,
necredincio§ii s-au intors la credinta, prigonitorii s-au mantuit,
dar nu cunoa§tem niciun iubitor de argint care sa se fi mdrep-
tat sau sa se fi pocait. O singura pilda avem, care deopotriva
ne infrico§eaza §i ne descumpane§te. luda, iubitorul de arginti,
„s-a cait $i a adus inapoi arhiereilor $i batranilor cei treizeci de
arginti" (Matei 27, 3), spune evanghelistul. S-a pocait, a mar-
turisit pacatul, a amncat argintii §i a strigat: „Am gre$it m
176 CAZANIA
vanzand sange nevinovat... §i el, anmcand argintii m templu,

a plecat §i, ducandu-se, s-a spanzurat" (Mate! 27, 4-5). latS,
roada mincinoasei lui pocainte, nefacuta din tot sufletul sau de
om poftitor. Deci pocainta, care vindeca tot pacatul, nu folo-
se§te iubitorului de argint. Pocainta fiecarui pacatos, daca este
pocainta adevarata, li aduce tamaduirea §i curatirea pacatelor
lui; pocainta iubitorului de argint, fiindca nu este pocainta
sufletului, ci necaz trupesc de om poftitor, ii aduce §treang §i
deznadejde. Dumnezeu §tie cat este de mare puterea patimii
iubirii de argint §i cata vatamare aduce omului. El §tie ca iubi-
rea de argint este boala care nu se poate vindeca; pentru aceas-
ta ne-a dat noua medicamentul pazitor de vatamarea patimii,
doctoria puternica §i sfanta, pe care oricine o va lua scapa de
patima iubirii de argint, mama §i radacina tuturor rautaftlor.
„Nu v& ingrijid pentru viata voastra...ci „cZutali mai mtai
impiratia lui Dumnezeu", ne sfatuie§te Mantuitorul. Darufti
toata grija voastra savar§irii faptelor bune, §i Dumnezeu va va
da voua toate cele de trebuinta. „ Can tap mai mtai Impdrfyia
lui Dumnezeu §i dreptatea Lui, $i toate acestea se vor adduga
vou&" (Matei 6, 33). lata sfatul, iata medicamentul!
Deci vai §i amar celor lacomi de bani! Insu§i argintul,
caruia ei se inchina §i pe care-1 socotesc pazitor, ajutator §i iz-
bavitor de toata nevoia, le aduce ispite de tot felul §i na§te in
inimile lor multe pofte vatamatoare, dupa cum spune Sfantul
Apostol Pavel: „Cei ce vor sd. se imbogateascd, dimpotrivZ, cad
in ispitd §i in curstt $i in multe pofte nebune$ti $i v&Dmdtoare,
ca unele care cufunda pe oameni in ruin a §i in pierzare"
(1 Timotei 6, 9), ca luda, vanzatorul Domnului Hristos.
Unii dintre noi zic ca se vor pocai in ceasul mortii. Dar
§tiu ei oare ceasul mortii lor? Daca §tiu ca maine vor muri, pot
ei atunci sa dezlege dragostea lor din legatura iubirii de argint,
care-i stapane§te de multa vreme, §i sa o aduca toata lui
Dumnezeu? Oare pot atunci sa iubeasca pe Dumnezeu cu
toata inima, cu tot sufletul, cu tot cugetul §i cu toata puterea
lor? §i cine ar crede ca intr-un ceas sau in cateva minute i§i vor
schimba obiceiul care ii stapane§te de atat de indelungata
M
1
vreme? Eu ma tem ca pentru patima iubirii de argint, de care

SK
este stapanit cineva, nu este mijloc de vindecare §i nici dezle-
§
gare; medicamente pazitoare de aceasta patima se gasesc doar
Sis
mai inainte de a se lasa cineva stapanit de ea. Aceste medica-
mente impotriva lacomiei de bani sunt tari §i foarte puternice
doar atunci cand sunt folosite la vreme. Ele ne sunt date de
^rt4
Doctorul sufletelor §i al trupurilor noastre, Care ne-a zis: „Nu
vd. mgrijiti pentru sufletul vostru ce veti manca, nici pentru
trupul vostru cu ce va veti imbraca; au nu este sufletul mai
mult decaf hrana $i trupul decaf imbracamintea? Priviti la pa- m
.♦••A
sadle cerului, ca nu seamana, nici nu secera, nici nu aduna
>'V
in jitnite $i Tatal vostru Cel ceresc le hrane§te" (Matei 6, 23-
26) pentru ca „§tie doar Tatal vostru Cel ceresc ca avefi
nevoie de ele. Cautati mai intai Imparatia lui Dumnezeu $i
im
*^*s
l¥k dreptatea Lui, $i toate acestea se vor adauga voua" (Matei 6,
32-33). lar „Cel ce face acestea nu se va clatina in veac"
(Psalmii 14, 5). Amin!
H m
m
<<±tp^jLiggrpy
X x\. x X X>v X
si
JiS
■0i
m.
SfeS
— m
am
m.
m St
is
>V«r.
C3 6 1
• •'3-'
H r
1ft
J
k/n
w
.■»
i£ . ju
i
pi
ii
0<
1
% fTa/ccu'rea cloa/tcj/c/iei
QOaini/uctfr a fiafra
§
'■-» c/ufia (/ôcyo/'drea tJJarUu/ifi {/)(//
fjffa/ci <9, 6- /<3j
97? w//
» cvex/i/if,
> J
ps
intre evangheli§ti, eel dintai care a scris dum-
sS nezeiasca Evanghelie a fost Sfantul Matei; au urmat
apoi Sfantul Marcu, Sfantul Luca §i mai pe urma Sfantul loan.
+ --.<
InsS, dupa povatuirea lui Dumnezeu, cei care au scris mai pe
urma au trecut sub tacere unele fapte despre care au scris cei
*1*. dinaintea lor §i au istorisit in schimb altele, despre care aceia
nu au scris nimic. Vedem acest lucru din insa§i istorisirea
-^v+sv +rv >r^<r

_ m
■L--*

.*K
0.
Evangheliei ce s-a citit ast^zi. Sfanail Luca, vorbind despre
suta§, ne spune unele am^nunte nerelatate de Sfantul Matei.
Despre venirea suta§ului la Domnul Hristos §i despre cele ce
a grît acesta cu El ne istorise§te msa Evanghelistul Matei.
Acest lucm inlatura b^nuiala cS un evanghelist ar fi scris Evan-
ghelia sa conducandu-se dupa altul. Ceva mai mult: vedem
unitatea desavarsiD a dumnezeie§tilor Evanghelii in cele mai
de seama §i mai temeinice parti ale fiecarei mtamplari, de§i
Sfintii Evanghelisti au scris in vremuri §i in locuri deosebite
Marturie pentru aceasta este episodul suta§ului, ce s-a citit
astazi, pentru ca partea cea mai de seama §i temeinica a lui sta
in credinta suta§ului §i puterea cuvantului Domnului Hristos.
Pe acestea, deopotriva cu Sfantul Luca, le istorise§te §i Sfantul
Evanghelist Matei, zicand:
Jn vremea aceea, pe cand lisus intra m Ca-
pernaum, s-a apropiat de El un suta$, rugandu-L §i

v
V> ^"-5 zicand: Doamne, sluga mea zace m cas2, sl&b%nog,
chinuindu-se cumplit" {Matei 8, 3-6).
1%
Suta§ul, care era conducator de oaste, avand sub condu-
cerea lui o suta de soldati, era de alt neam. Inchinator la idoli
dupa credinta lui, el era insa prieten al neamului evreiesc, cad
le zidise o sinagoga. §i acum servitorul lui zacea in casa sla-
banog §i nemiscat, chinuindu-se cumplit. Auzind suta§ul de
minunile Domnului lisus Hristos §i afland ca a venit in Caper-
m
7^ naum, a trimis intai pe cativa batrani iudei, dupa cum ne
■+.; >
spune Evanghelistul Luca, apoi pe ni§te prieteni, ca sa-L roage
Vh pe Domnul lisus pentru tamaduirea servitorului; dupa aceea,

suta§ul insu§i, venind la Domnul Hristos, a aratat boala servi-
torului sau, zicand: „Doamne, sluga mea zace in casd., slaM-
nog, chinuindu-se cumplit" din cauza durerilor. Dar, mai
inainte de a zice suta§ul: Rogu-Te, Doamne, vino sa-1 vindeci
pe el, i-a raspuns Domnul.
-r t- • t yvt . • f •• y*
4<-'- >. „§i i-a zis lisus: Venind, il voi vindeca" {Matei 8, 7).
i lisus nu a§teapta sa fie rugat, inv^tandu-ne sa venim grab-

nic in ajutoml semenilor no§tri cand ace§tia sunt in necazuri §i
dureri, fara sa a§teptam vreo rasplata pentm ajutoml dat, intm-
cat numai in felul acesta savar§im o facere de bine aproapelui
W
nostru. Auzind cuvintele Mantuitorului, suta§ul i§i marturise§te
inalta credinta §i smerenia lui plina de evlavie fata de Hristos,
11
astfel:
„Dar suta?ul, r&spunzond, I-a zis: Doamne, nu sunt

|l5tj
vrednic s3 intri sub acoperi$ul meu, ci numai zi cu
cuvantul §i se va vindeca sluga mea" (Matei 8, 8).
1
Smerenia suta§ului este asemenea cu smerenia marelui
proroc Moise. Moise, auzind glasul dumnezeiesc: „«Eu sunt
& Dumnezeul tatZlui tZu, Dumnezeul lui Avraam $i Dumnezeul
e-^ lui Isaac §i Dumnezeul lui Iacov!» §i §i-a acoperit Moise fata sa,
p\ ca se temea sS. priveascH pe Dumnezeu" {Ie$irea 3, 6). Suta§ul

m auzind fagaduinta Mantuitomlui: „Venind, il voi vindeca", cu I:
$r%
smerenie a zis: „Doamne, nu sunt vrednic s& intri sub acope-
ri$ul meu", fiindca se socotea nevrednic de cinstea de a primi
«3¥f
>; ,
.*?»,• pe Fiul lui Dumnezeu in casa sa. impins de credinta lui in
m
Hristos, L-a rugat: „Ci numai zi cu cuvantul", adica pomnce§te
numai §i este destul pentm vindecarea slugii mele. Suta§ul a
crezut ca lisus Hristos este Dumnezeu adevarat, Atotstapanitor
m-
m §i Atotputernic, aratandu-§i credinta sa prin urmatoarea pilda:
„Cd §i eu sunt om sub stdpanirea altora §i am sub

2*^!
*--.v mine osta§i $i-i spun acestuia: Du-te, $i se duce; ?i
is
celuilalt: Vino, §i vine; §i slugii mele: F2 aceasta, §i
face" (Matei 8, 9).
Dumnezeu tine in mainile Sale viata §i moartea, sanatatea >.u

fi?
S §i boala, bucuria §i intristarea. Acestea le crede suta§ul despre
Hristos. De aceea, intelesul cuvintelor lui este acesta: Doamne,
viata §i moartea sunt osta§ii Tai, sanatatea, boala, bucuria §i
intristarea sunt slugile Tale; deci, daca eu, om fiind, supus sub
altii, pot pomnci osta§ilor de sub stapanirea mea §i ei asculta; M
pentm ca pomncesc osta§ului meu §i el face voia mea, cu cat
p
ym. '-^H

■
S-' , ^
mai mult Tu, Atotputernic fiind §i Atotstapanitor, nu-i vei $%
putea porunci vietii sa vina; iar de-i vei porunci sa piece, ea

pleaca. De vei porunci cu cuvantul, indata servitorul meu se
va face sanatos, caci va fugi de la dansul boala slabanogirii.
m
. . . . . .
„Auzmd, lisus S-a minunat §i a zis celor ce veneau
dup2 El: Adev&rat grZiesc vou2: la nimeni m Israel, n-am
Q&sit atata
g2sit atAtn rr&Hint#"
credin#" (Matei
(.Mate! ft
8, 104
10).
Domnul nostru lisus Hristos nu S-a minunat, auzind cre-

M
A'a:
dinâ suta§ului, pentru ca El, ca Dumnezeu adevarat, cuno§tea
cele mai ascunse ganduri omene§ti, dar Evanghelistul a spus
ca Jisus S-a minunat", ca sa intelegem ce lucru rar este o
credinta desavar§ita la un om pagan precum era suta§ul. De
aceea Domnul, intorcandu-Se catre cei ce veneau dupa Dansul,
m a zis: „Adev&rat grZiesc vou3: la nimeni in Israel, n-am g&sit
p
i atata ere dints". N-a zis „in tot Israelul", ci numai Jn Israel",
- i ■ , • , .
lasand adica de o parte pe patriarhi, pe proroci, pe Preasfanta
A*
Nascatoare de Dumnezeu, pe loan Botezatorul, pe apostoli §i
pe ceilalti sfinti, care se trageau din neamul israelit §i a caror
credinta in Atotputernicia lui Dumnezeu a fost intotdeauna
mare §i, aratand ca credinta suta§ului era mai puternica decat
credinta israelitenilor, care au invatat de la proroci despre
Intruparea Lui §i au vazut multimea minunilor, dar n-au crezut
in El.
„§i zic vouS cS multi de la rSsSrit §1 de la apus vor

m-' veni ?! vor sta la masS cu Avraam, cu Isaac si cu lacov
in impSrStia cerurilor" (Matei 8, 11).
Prorocul Isaia a vestit despre credinta in Hristos §i despre

m
mantuirea neamurilor, zicand: „Te voi face Lumina popoarelor
ca sS duci mantuirea Mea panS la marginile pSmantului!" (Isaia
-
49, 6) §i prorocul Maleahi a zis: „De la rttsMtul soarelui si
panS. la apusul lui, mare este numele Meu printre neamuri"
m
(Maleahi 1, 11). Iar Domnul lisus, luand indemn din credinta
suta§ului pagan, proroce§te despre intoarcerea neamurilor §i
despre intrarea lor in Imparatia cerurilor. In intelepciunea Sa,
S ^ ^ ■' r' * v
-V, ' I* r<-G'rv ri-t" ' i, ♦ ^ ^ f-i r-, ^ V-. i"- + <
m
•Jcsk
ca sS nu tulbure pe iudei §i sS nu defSimeze pe cei ce dupa
Legea lui Moise au bineplacut lui Dumnezeu, a zis ca „de la
m
r&sdrit §i de la apus vor veni" la credint# §i „vror sta la masd. cu
Avraam, cu Isaac $i cu lacov", care au dobandit Imparatia §i
1
m
e*v*;
impreuna vietuiesc §i se odihnesc cu toate neamurile ce se vor
face, prin incredirgarea lor, parta§i ai slave! Imparatiei cere§ti.
Jar fiii Imp&r&Uei vor ft aruncati In mtunericul eel
mai din afard; acolo va fi pldngerea $i scrd§nirea
dintilor" (Matei 8, 12).
Neamurile pagane care au crezut in Intruparea Fiului lui

Dumnezeu vor mo§teni Imparatia cerurilor, iar israelitenii care
^■v. n-au crezut vor fi sco§i din Imparatia pregatita lor §i du§i in
mtunericul eel mai dinafara. lisus nume§te fii ai Imparatiei pe
israeliteni, fiindca ei erau mo§tenitorii acestei fmparatii, faga-
duita de Dumnezeu parintilor lor, din care era §i Hristos dupa
trup. Pentru ace§tia graia Dumnezeu prin Isaia, zicand: „Hra-
nit-am feciori si i-am crescut, dar ei s-au idzvrdtit impotriva
Mea" (Isaia 1,2). Inauntrul acestei fmparatii au fost aduse nea-
murile pagane care au crezut, in locul israelitenilor care s-au
i
lepadat de credinta prorocilor §i patriarhilor lor. Apostolul Pa-
vel zice ca, prin caderea lor, neamurilor le-a venit mantuirea
(Romani 11, 11). Deoarece lisus a spus ca „vor fi aruncati in
mtunericul eel mai dinafarZ; acolo va fi plangerea si scrasnirea
dintilor", inseamna ca mai este §i alt intuneric ve§nic, insa mai
adanc. De aceea, precum in casa Tatalui ceresc sunt multe 'Ap*:
loca§uri, adica multe randuieli §i trepte ale slavei §i ale fericirii,
:-r :t- m
tot a§a §i in iad sunt multe despartiri ale pedepselor §i ale
g M
chinurilor. Intelegem deci ca nici cei care se mantuiesc nu
dobandesc cu totii aceea§i masura a slavei, nici cei care se
osandesc nu primesc aceea§i pedeapsa, ci Dumnezeu im-
parta§e§te fiecaruia masura slavei sau a pedepsei potrivit cre-
:*yy-
dintei §i faptelor lui. Dupa ce a prorocit acestea, a schimbat
m cuvantul:
>>•. r
a 215 Hsus sutagului: Du-te, fie tie dup2 cum ai

S
SV-. N crezut §i s-a ms&n&to§it sluga lui m ceasul acela"
(Matei 8, 13).
Mare a fost credinta suta§ului, mare a fost §i harul, c^ci

precum a crezut, a§a i s-a implinit. A crezut ca lisus poate sa-i
vindece sluga numai prin cuvant. De aceea el a luat harul
potrivit credintei sale, deoarece in ceasul in care Domnul a zis
„Fie tie dun3 cum ai crezut" s-a tamaduit servitorul suta§ului.
c'- ^
Sa luam aminte insa nu numai la puterea cea peste toate a cu-
vantului Domnului §i la grabnica tamaduire, ci §i la acest cu-
/V ■
vant: „Fie tie". Prin acest cuvant a zidit Dumnezeu lumina, zi-
cand: „5a fie luminZ!" (Facerea 1, 3), §i s-a facut lumina. Prin
acela§i cuvant a gonit demonul, zicand catre femeia cana-
neanca: „Fie tie dupS. cum voie$ti. §i s-a tamaduit fiica ei din
ceasul acela" (Matei 13, 28). Prin cuvantul acesta a facut taria,
I
zicand: „Sa fie o tarie" (Facerea 1, 6), §i s-a facut taria, adica
toata faptura. Prin acela§i cuvant a zis catre suta§: „Fie tie
m
dupa cum ai crezut", §i s-a tamaduit sluga lui in acel ceas. Prin
0% acelasi cuvant s-au facut zidirea §i minunile, fiindca Unul §i
Acela§i Dumnezeu este, Care zide§te §i face minuni. „E1 a zis
$i s-au facut, El a poruncit $i s-au zidit" (Psalmii 148, 5). „Toate
cate a vrut Domnul a facut in cer $i pe pamant, in man §i in
toate adancurile" (Psalmii 134, 6). Amin.
PI
1
Pi
■ 1
m
'fa*#-'
8¥®^l ^MWI
P
■i-t
m
*'* -
m
1
I /2 1
V-v 1H
61
^•M B
sm
i, u^
(jazaniu
ft
¥~
f/fl i/)urnifiic(( a fia//U7
■-♦ti,
i»:^
a-v'^ (/((fi a (/Jctyorarea <J/a/t£ii/ia Q5u/i
P
M
A
.^•i. fQt&s/jro c/amnezeiasca' Sfaihartasame'J
V.*5<
M
■as
ffi/Klfl c/w/i/u,
Puta§ul ne-a dat noua o mvatatura. mult folositoare

iJ pentru suflet. El a crezut ca lisus Hristos este
Dumnezeul eel adevarat, dar a cunoscut §i cata curatenie tre-
+.C*v buie sa alba eel ce se apropie de El. Cercetandu-§i viata §i
faptele sale, s-a socotit cu totul nevrednic de primirea lui
Js-^: Dumnezeu. De aceea, cand a auzit ca Domnul lisus va veni in
^1
i?
p&rl
casa lui, de§i era un dregator bine cunoscut in Capernaum, el
m
nu s-a ru§inat nicidecum in fata poporului ci, cu mare credint^,
cu evlavie §i cu smerenie, in auzul tuturor, a spus: „Doamne,
XX
nu sunt vrednic sa intri sub acoperi$ul meu" (Matei 8, 8). Cata
smerenie, cata invatatura pentru cei ce vin la Sfanta imparta-
§anie! Ce glas mustrator pentru cei ce se imparta§esc cu Trupul
§i Sangele Domnului fiind nevrednici! Suta§ul, auzind ca
Domnul vine la el, n-a indraznit sa-L primeasca in casa sa,
facuta de mana omeneasca. Noi, auzind prin Sfantul Apostol
Pavel ca: „Oricine va manca painea aceasta sau va bea pa-
harul Domnului cu nevrednicie, va fi vinovat fa0 de tmpul $i
de sangele Domnului" (1 Corinteni 11, 27), indraznim, totu$i,
cu multa usurinta, §i-L primim, prin Imparta§anie, mlauntrul
sufletului §i al trupului nostru. Suta§ul nu s-a ru§inat, ci a
marturisit inaintea poporului nevrednicia sa; noi, fara nicio
teama, ne imparta§im cu nevrednicie, ca sa ne aratam inaintea
oamenilor ca suntem vrednici. Aceasta se intampla fie pentru
ca nu tinem seama nicidecum de sfintenia Tainei, fie pentru
ca nu cercetam deloc greutatea pacatelor noastre ori, in fine,
pentru ca nici de una nici de alta nu ne ingrijim.
Intr-adevar, cand ne apropiem de Sfanta Taina a impar-
ta§aniei, noi nu vedem nimic altceva in ea decat paine §i vin,
§i de aceea, cand ne imparta§im cu ele, nu simtim nimic altce-
va decat numai gustul painii §i al vinului. Credinta insa invinge
simturile, ea fiind o dovada mai puternica decat aceea a ochi-
lor §i o incredintare mult mai mare decat aceea a gustului sau
a altor simturi, pentru ca simturile tmpesti arata mintii omului
numai papile dinafara ale lucrurilor, numai cele ce se intam- m
pla in jurul nostru, pe cand credinta strabate pana inauntm,
atingand insa§i fiinta lucrurilor. Pentru aceasta Sfanml Apostol
Petru, de§i a vazut minunile: Schimbarea la Fata, Patimirile, in-
groparea, Invierea §i Inaitarea Mantuitorului Hristos la ceruri,
a socotit insa ca este mai adevarat cuvantul credintei decat
simturile sale. De aceea el spunea celor ce-1 ascultau cu
atentie §i-i intarea in credinta, zicand: „Un glas ca acesta a
venit catre El: «Acesta este Fiul Meu eel iubit, intni Care am
186 CAZANIA
B
binevoit». §i acest glas noi 1-am auzit pogorandu-se din cer pe

cand eram cu Domnul in muntele eel sfant. §i avem cuvantul
prorocesc mai int&rit" (2 Petru 1, 17-19). El laudl pe cei ce
m
luau aminte la cuvantul credintei, fiindca in intunericul vietii
acesteia credinta ne lumineaza, precum lumineaza fadia pe
cei ce sunt in loc intunecos; ea lumineaza pana cand va veni
ziua mutarii noastre din intunericul vietii §i va rasari in inimi-
A-
le noastre insu§i Luceafarul in care credem, adica lisus Hristos.
Acestea toate le-a spus Sfantul Apostol Petru, prin cuvintele:
*-
„La care bine faced luand aminte, ca la o fdclie ce strdluce$te
in loc intunecos, pan& cand va strdluci ziua §i Luceafarul va
fasM in inimile voastre" (2 Petru 1, 19).
Dumnezeu eel Atotputernic a aratat in multe chipuri, prin
toti sfintii Sai, ca painea pe care o mancam la Sfanta impar-
***?
ta§anie este Trupul Fiului Sau, iar vinul pe care-1 bem este
i Sangele Lui. Despre aceasta, mai lamurit decat toti, ne-a aratat
Insu§i Domnul lisus Hristos, zicand: „Eu sunt Painea cea vie,
S5 care s-a pogorat din cer. Cine m&nanc& din Painea aceasta viu
va fi in veci. Iar Painea pe care Eu o voi da pentru viafa lumii
este trupul Meu. Deci iudeii se certau intre ei, zicand: Cum
vt?
poate Acesta sa ne dea trupul Lui sd-l mancam?" (Joan 6, 51-52)
„Deci mufa din ucenicii Lui, auzind, au zis: Greu este cuvan-
tul acesta! Cine poate sa-1 asculte?" (loan 6, 60). Dar lisus
intare§te si mai mult cuvantul Sau, aratand totodata si nevoia
impartasirii cu Sfintele Taine, zicand: „Adevarat, adevdrat zic
voua, daca nu vefi manca trupul Fiului Omului §i nu veti bea
■-%) sangele Lui, nu vep avea viata in voi. Cei ce mananca trupul
Meu $i bea sangele Meu are viafa vesnica, fa Eu H voi invia in
ziua cea de apoi. Trupul Meu este adevarata mancare fa san-
gele Meu, adevarata ban tufa. Cei ce mananca trupul Meu fa
bea sangele Meu ramane intru Mine fa Eu intru el" (loan 6, 53-56).
Acestea le-a spus lisus cand se afla in Capernaum; iar cand a
sosit seara Cinei celei de taina, atunci, sezand cu cei doi-
sprezece Apostoli, luand painea in sfintele Sale maini si
binecuvantand-o, a frant-o si a dat-o ucenicilor Sai, zicand:
„Luati, mancati, acesta este Trupul Meu. §i luand paharul fa
fa* AJ
'■0?^
+'r&, &
m DUMINICII A 4-A PUPA POGORAREA SFANTULUI DUH 187
?(£
my^
m multumind. le-a dat, zicand: Bed dintru acesta tod, cd. acesta IS
M
este Sangele Meu, al Legii celei noi, care pentru muld se vars&
spre iertarea pacatelor" (Matei 26, 26-28).
%r$ Deci, frati cre§tini, noi vedem painea, dar credem ca
. V.Vi,' w
aceasta este trupul Domnului nostru. Vedem vinul, dar cuvan-
0 m
tul Domnului ne incredinteaza ca acesta este sangele Sau. Cre-
dinta noastra invinge simturile §i, dupa cum cei ce L-au vazut
fW
ijl
pe lisus Hristos umbland pe pamant §i au crezut in El prin
ochii lor trupe§ti vazand om, iar prin credinta din sufletul lor
ii
marturisind ca este Dumnezeu, tot a§a §i noi, prin ochii trupu-
0 lui, vedem paine §i vin, iar prin lumina credintei credem ca
•î
painea este trupul §i vinul este sangele Domnului nostru. „Fe-
ricid cei ce n-au vZzut §i au crezut" (loan 20, 29). Daca am fi
#>-.
vazut trupul §i sangele Domnului nostru, atunci nu am fi avut
0
p
-^5; nevoie de credinta, fiindca nu pe cele vazute, ci pe cele ne-
vazute le credem §i le cunoa§tem, dupa cum ne spune Sfantul
Apostol Pavel, zicand: „Credinta este mcredintarea celor nd.-
«;?
dajduite, dovedirea lucrurilor celor nevtizute" (Evrei 11, 1).
Tf-,.^
3*% Dreapta cea atotputernica a lui Dumnezeu acopera, in dum-
?flF: nezeiasca Taina, trupul §i sangele Fiului Sau cu fata painii §i a
}«■ -7
vinului, ca vazand noi painea §i crezand ca este trupul §i
g» vazand vinul §i crezand ca este sangele lui lisus Hristos, sa

primim cununa cea neve^tejita a credintei. Dar, in afara de
0 aceasta, daca am fi vazut goale §i descoperite trupul §i sangele
Domnului nostru, cum era cu putinta sa ne apropiem §i sa ne
imparta§im cu ele?
P
Daca Taina Sfintei imparta§anii din Sfanta Liturghie ar fi m
11
s ramas descoperita, fara indoiala ca nu s-ar fi apropiat nimeni
de ea. Daca am fi vazut trupul §i sangele Fiului lui Dumnezeu,
nu numai ca nu am fi avut putere ca sa ne apropiem §i sa ne
>*v>. imparta§im, nici macar cu ochii nu am fi putut privi spre El;

# atunci ne-am fi cutremurat, ne-am fi infrico§at, am fi fugit §i
am fi cazut. De aceea Pronia cea puternica a lui Dumnezeu le
m.
acopera pe ele cu fata painii §i a vinului, §i astfel se fac nu
fei "i-'M
numai apropiate, ci §i u§or de primit. Lucrul acesta este taina
tainelor, care covar§e§te mintea noastra §i pe care nici prin
is
188 CAZANIA
cuvinte, nici prin cugete omene§ti nu o putem pricepe, ci nu-

mai prin credinâ ne este ingaduit sa ne apropiem de ea.
|A Pentru aceasta, unii, vazand painea §i vinul §i auzind ca este
t*^ trupul §i sangele lui lisus Hristos, rad §i batjocoresc Sfanta im-
parta§anie; iar ereticii, cautand chipul firesc al prefacerii painii
§i vinului in trupul §i sangele Domnului §i neputand sa-1 afle,
marturisesc nebune§te, zicand ca painea §i vinul dumnezeie§tii
Imparta§anii sunt numai un simbol, o inchipuire a trupului §i
a sangelui lui Hristos. Noi, ortodoc§ii, dupa binecuvantarea
Sfintelor Daruri, vedem painea §i vinul, dar auzind glasul lui
r*t*. Dumnezeu: „Acesta este trupul Meu..." §i „Acesta este sangele
Meu..." (Mate! '26, 26-28), avem cuvantul credintei mai
adevarat decat puterea ochilor. §tim §i marturisim ca Sfintele
Z-fi
+-M Daruri se prefac cu adevarat in trupul §i sangele Domnului,
dar ca prefacerea aceasta se savar§e§te in chip tainic, prin
M
harul eel dumnezeiesc §i atotputernic. Dupa cum la Cina cea
#¥ de taina painea §i vinul binecuvantate de lisus Hristos §i-au
pastrat fata lor fireasca §i nu au luat mfatbare de carne si
sange, desi, frangand Hristos painea, a zis: „Acesta este trupul m.
Meu"; iar cand a dat vinul, a zis: „Acesta este sangele Meu",
tot asa si noi astazi marturisim ca la dumnezeiasca impar-
tasanie, ramanand mai departe fata fireasca a painii si a vinu-
lui, fiinta painii se preface cu adevarat in trupul lui Hristos si
5^
fiinta vinului se preface cu adevarat in sangele Lui, cu care ne
impartasim ca si Sfintii Apostoli la Cina cea de taina, desi nu
putem sa intelegem cu mintea felul tainic al acestei prefaced.
Deci, cand venim la Sfanta Impanasanie, noi ne apropiem
de Dumnezeu, si pdn primirea Sfmtelor Taine ne unim cu El. De
M
aceea se cuvine sa ne gandim cine este Dumnezeu, cine sun-
tem noi si cat de mult osandeste Dumnezeu pacatul.
Dumnezeu este nemuritor si preasfant; El este sfintenia insasi;
iar noi suntem plini de noroiul pacatelor, locasuri ale farade-
legii si necuratiei. Dumnezeu a aratat cat de mult osandeste
o pacatul, cand, pentru pacat, a pedepsit pe ingeri, a izgonit pe
cei dintai oameni din rai, a inecat lumea prin potop, a plouat
foe si pucioasa asupra Sodomei si a dat spre daramare lem-
ii
salimul, cetatea cea sfanta. A facut cunoscuta greutatea cea
y<-i, nemarginita a pacatului cand, pentru §tergerea lui §i izbavirea

de el a pacato§ilor, a trimis in lume pe Cel fara de pacat §i
Unul-Nascut Fiul Sau, singurul in stare sa mdeparteze povara
1 pacatului prin moartea Sa pe cruce. Dec! cum ne vom apropia

H noi, pacato§ii, de El, cum vom veni noi, nevrednicii, la potirul
preacuratelor §i infrico§atelor Sale Taine, fiind plini de toate
faradelegile §i de toate pacatele?
Cand s-a pogorat Dumnezeu pe muntele Sinai §i a m-
gaduit sa se apropie §i iudeii de poalele muntelui, atunci a
pomncit lui Moise: „Pogoar&-te de spune popomlui s3 se tind.
curat astdzi si maine, si sd-si spele hainele, ca sd fie gata pen-
tru poimaine, cdci poimaine Se va pogon Domnul inaintea
m
ochilor a tot poporul pe Muntele Sinai" (lesirea 19, 10-11).
M
Deci curatire, spalare, pregatire de trei zile, §i sa fie gata abia
in ziua a treia. Atata pregatire facea poporul iudeu, nu pentru
a urea pe varful muntelui Sinai, unde S-a pogorat Dumnezeu,
it ci pentru a sta jos, la poalele muntelui. Dupa atata pregatire
nimeni nu indraznea sa se urce pe munte, ori sa se atinga de
$
el, fiindca sagetarea, lovirea cu pietre §i moartea erau pedeap-
sa aceluia care ar fi indraznit sa se atinga de munte, dupa cum
ne spune Sfanta Scriptura ca a poruncit Domnul: „Pdzit:i-vd de
a vd sui in munte si de a vd atinge de ceva din el, cd tot eel
ce se va atinge de munte va muri. Nici cu mana sd nu se atingd
de el, cd va fi ucis cu pietre sau se va sdgeta cu sdgeata; nu
va rdmane m viatd, fie om, fie dobitoc" (lesirea 19, 12-13).
Deci tu, eel ce te apropii nu de munte, ci de Dumnezeu; tu,
eel ce te atingi nu de muntele Sinai, ci te imparta§e§ti cu insu§i
Trupul §i Sangele Fiului lui Dumnezeu, ce fel de pregatire faci?
Oare iti curate§ti tu mai intai sufletul prin pocainta? Speli
&« intinadunile §i necuratiile inimii prin lacrimile tale? Te pre-
gate§ti macar cu trei zile mai inainte, prin rugaciune, postire §i
prin alte fapte bineplacute lui Dumnezeu?
Dimpotriva, tu iti pierzi toata vremea postului, cea ran-
duita de Biserica pentru pregatirea dumnezeie§tii Imparta§iri,
cu grijile trupe§ti, §i a§tepti sfar§itul postului ca sa vii la parin-
-yx* * + ■ ■ :-r, k '

m
fm
190 CAZANIA
tele tau duhovnicesc in ultima zi, cu multa graba, §i sa-i spui

P
numai pacatele de care-d aduci aminte. Nicio lacrima nu ver§i,
nicio hotarare nu iei pentru indreptarea §i intoarcerea de la
pacat. Duhovnicul, vazand multimea care a§teapta sa se mar-
turiseasca §i grabindu-se sa asculte marturisirea tuturor, nu mai
r? are timp nici sa te mustre cum se cuvine, nici sa te sfatuiasca

dupa pravila. intr-o asemenea situatie, el id cite§te in graba
rugadunea de iertare, iar tu, a doua zi sau chiar in ceasul
acela, indrazne§ti, fara nicio sfiala §i te imparta§e§ti, fara nicio
frica, cu Trupul §i Sangele Domnului lisus Hristos.
Daca Dumnezeu S-ar fi aratat de fata, in sfantul potir,
'to
dupa cum S-a aratat deasupra muntelui Sinai, tunetele, ful-
gerele, norul eel intunecos §i infrico§atul glas al trambitei te-ar
fi infrico§at §i pe tine, precum au infrico§at atunci pe iudeii
care erau in tabara. Focul §i fumul ce ie§eau ca dintr-un cup-
tor ce arde te-ar fi inspaimantat, dupa cum au inspaimantat §i
atunci pe poporul lui Israel. Daca in ceasul acela, in care se hi
savar§e§te Taina Sfintei !mparta§anii, S-ar fi aratat Fiul Omului
venind pe norii cerului cu rau de foe inaintea Lui §i cu mii de
ingeri slujindu-I, s-ar fi infrico§at fara indoiala duhul tau, s-ar
fi tulburat gandurile sufletului tau §i s-ar fi schimbat chipul
fetei tale? Cand e§ti aproape de Sfanta !mparta§anie, in potirul
preotului este de fata Domnul, §ezand pe scaunul Sau plin de
m
slava §i serafimii cei cu §ase aripi imprejurul Lui; cu doua aripi
m
i§i acopera fetele lor, cu doua picioarele, iar cu doua zburand,
striga zicand: ..Sfant Sfant, Sfant este Domnul Savaot, plin este
tot pZmantul de slava Lui!" ilsaia 6, 3) Daca in ceasul in care
te-ai imparta§it ai fi vazut numai o raza a slavei dumnezeie§ti,
■T'V. te-ai fi spaimantat atunci §i, neputand sa stai in picioare, ai fi
cazut cu fata la pamant, cum au cazut ucenicii lui Hristos cand,
in muntele Taborului, a stralucit slava cea dumnezeiasca a
fetei Lui.
S
Fiindca Dumnezeu nu se arata ochilor no§tri trupe§ti, in
Taina Sfintei !mparta§anii, §i nici nu pedepse§te pe cei nevred-
i
nici, cum pedepsea pe cei ce se apropiau odinioara de mun-
tele Sinai nu cumva, pentru aceasta, noi nu luam in seama w
zm
& DUMINICII A 4-A PUPA POGORAREA SFANTULUI DUH 191
bog^tia bunatatii §i a indelungatei Sale rabdari? Daca intr-ade-

var este a§a, vai noua! Pentru ca dupa inima noastra impietrita
§i nepocaita ne aducem urgia dreptei judecad a lui Dumnezeu,
H cum ne spune Sfantul Apostol Pavel, zicand: „Cel ce m&nanc&
it §i bea cu nevrednicie, osanda i§i mZnanca $i bea, nesocotind

Trupul Domnului" (1 Corinteni 11, 29). Osanda aceasta aduce
nu numai fel de fel de suferintje, boll §i moarte, precum arata
acela§i slavit Apostol m Epistola I catre Corinteni: „De aceea,
muId dintre voi sunt neputincio§i §i bolnavi §i muld au murit" If
0 Corinteni 11, 30), ci §i ve§nica osanda, in ziua cand
"a
Dumnezeu va rasplati fiecamia dupa faptele lui, cum ne-a
aratat Domnul, zicand: „Atunci voi ved incepe sa ziced: Am
mancat maintea ta §i am bdut $i in pietele noastre ai invdiat.
§i el va va zice: Va spun: Nu §tiu de unde sunted- Departad-va
de la mine tod lucratorii nedreptadi" (Luca 13, 26-27).
"l v Pentru ca atat de mare este pedeapsa ce sta maintea celui

care se imparta§e§te cu nevrednicie cu infrico§atele Taine ale m
lui Hristos, de aceea Sfantul Apostol Pavel a dat aceasta po- %

1
runca, zicand: „Sa se cerceteze insa omul pe sine §i a§a sa
manance din paine $i sa bea din pahar" (1 Corinteni 11, 28).
Pe tine insutl te face deci judecator al tau, pentru ca nimeni
altul dintre toti oamenii nu §tie mai bine cele ce ai facut decat
duhul tau. Care om §tie mai deplin cele ascunse ale inimii tale,
PV'C-S?
afara de duhul §i de cugetul tau? Pentru aceasta, mai inainte
•i-^'
hX^l de a te apropia de Sfintele Taine, cerceteaza-te pe tine insuti,
m
,
*'S<y, cauta faptele tale §i, de vei afla intr-insele calcarea poruncilor
S-.S
lui Dumnezeu §i sufletul tau necurat, departeaza-te, pentru ca, Ti
de te vei imparta§i, te faci vinovat Trupului §i Sangelui Dom-
fe nului. Cauta-ti cuvintele tale §i de vei afla ca gura ta a mmultit Si$

rautatea §i limba ta a grait vicle§ugul, departeaza-te, caci cu
m
nevrednicie mananci §i bei, §i vinovat te faci Trupului §i San-
gelui Domnului. Cerceteaza-ti gandurile tale §i, de vei gasi
mandrie in minte, ura in suflet, vrajma§ie in inima §i nicio
m cainta de ele, departeaza-te, pentru ca de te vei imparta§i,
mananci §i bei osanda. m
•001h*£te
^ -to
a?-,-.,
192 CAZANIA
§e5
Vt*\ Taina este atat de sfanta! Se cuvine deci ca §i cei ce se

apropie de ea sS fie sfinti. Pentru aceasta preotul, cand se
V:'4v
r^-S apropie vremea Sfintei impaita§iri, spune: „Sfintele sfintilor",
adicS Sfintele Taine sunt pentru cei sfinti, se dau numai celor
sfinti. Dar cine este sfant? Cine este curat de mtinadune?
Nimeni, chiar dac^ numai o zi va fi viata lui pe pamant. Ce se
cuvine dar sa facem? Oare ne este de vreun folos sa ne de-
partam de Sfintele Taine, pentru a nu cadea in vina §i in
osanda? Nu! !mparta§irea cu dumnezeie§tile Taine ne trebuie
pentru intarirea credintei, pentru savar§irea faptelor bune,
pentru viata cea desavarsita. Fara imparta§irea cu Trupul §i
Sangele Domnului este cu neputinta sa mo§tenim viata cea
ve§nica, a§a dupa cum ne-a spus insu§i Domnul lisus zicand:
j-^W „Adev3rat, adevdrat zic voua, daca nu vefi manca trupul Fiului
•¥:+
Omului $i nu veil hea sangele Lui, nu vefi avea viata m voi"
"A-^, (loan 6, 33).
Dar tu zici ca ai doua lucruri de facut §i amandoua foarte
greu de implinit. De te vei imparta§i cu nevrednicie, paca-
tuie§ti; de nu te vei imparta§i nicidecum, vei fi osandit. A§adar
nu §tii ce trebuie sa faci. Ai de facut pe eel de al treilea lucru:
sa te imparta§e§ti cu vrednicie. Dar cum se poate aceasta, fiind
V: ■>." pacatos? Sa faci cum ti-a spus Dumnezeu, prin Apostolul Pavel,
'-.- -n
zicand: ispite§te-te intai pe tine insuti, adica cerceteaza-ti toate
pacatele §i, vazand multimea faradelegilor tale §i socotind
nevoia imparta§irii pentru mantuirea ta, sa nu te odihne§ti, nici
fen sa dormi, nici sa traie§ti stand in noroiul pacatelor tale: „De$-
teapta-te eel ce dormi §1 te scoala din mopi $i te va lumina
Hristos" (Efeseni 5, 14). Parase^te deci faradelegea ca Zaheu,
curate§te-te pe tine insuti, adica vino la scaunul spovedaniei
duhovnicului cu smerenie §i cu umilinta, ca talharul, mar-
35$ turisindu-ti toate pacatele tale. Pocainta, departarea de pacat
§i marturisirea §terg faradelegile §i te curatesc de toate
pacatele tale, dupa cum spune psalmistul, zicand: „Pacatul
>n
meu 1-am cunoscut §i faradelegea mea n-am ascuns-o, impotri-
va mea. Zis-am: «Marturisi-voi faradelegea mea Domnuluf; §i
Tu ai iertat nelegiuirea pacatului meu" (Psalmii 31, 5-6).
5^
DUMINICII A 4-A PUPA pqgqrarea sfantului DUH 193
Spala-ti prin lacrimi amare, ca §i Petru, nu hainele tale, ci

intinadunea sufletului, a mintii §i a inimii tale. Mai inainte
preg^te§te-te prin rugaciune, prin postire, prin milostenie §i
prin toate celelalte fapte bune §i pl^cute lui Dumnezeu.
Dupa aceea cu credinta, evlavie, frica §i cutremur apropie-te,
batandu-ti pieptul tau ca vame§ul §i strigand ca suta§ul:
m
„Doamne, nu sunt vrednic s& intri sub acoperi§ul meu!"
(Matei 8, 8).
§i a§a miparta§e§te-te cu cere§tile Taine ale lui Hristos. In
acest fel imparta§irea cu Trupul §i Sangele Domnului id va
sfind sufletul §i trupul §i te va uni cu Dumnezeu. Atunci te vei
face nebiruit de patimi, infrico§ator diavolilor, prieten rnge-
rilor, fiu al lui Dumnezeu §i mo§tenitor al fmparadei Lui ce-
re§ti, de care sa ne imparta§im cu totii, cu al Sau har §i cu a
Sa iubire de oameni, totdeauna acum §i pururea §i in vecii
vecilor. Amin!
m
MtJ
aV.
an-
v
m&M
f' i4 ' .5 ^ ? 7, t - ^ '5/- ■•tit ■ ■•*
m
M IMIR^ MR^pOR L1H
m -
■-i-m 15 xs
wq
••
w
m
m
B*
SP-NJ
i /
■??
S«;
Jv ■
M
It
m
s
*-
&
p fTa/eairea
g
'u/rumeu a ct/icea
c/iipd ^£(Hj<)rdrea dja/tlu/ai t/)((/
+?> fliâtel 6] J2<9-S4;J}} /J

P
mi
m
'^Bg.
m
rM
%?,*: cvest/'/u,
®
'recum doctoml iscusit, cu cat cerceteaza mai mult
firea ierburilor, cu atat afla, leacuri mai potrivite
i:4
impotriva bolilor trupe§ti, tot a§a §i cre§tinul evlavios, cu cat
Svt; cunoa§te mai mult mva$turile lui Dumnezeu, cu atat mai mult
||
n
3®^ afla tratamente mai bune impotriva patimilor sufletului sû.
Pentru aceasta Domnul lisus a poruncit iudeilor s& cerceteze
i*M dumnezeie§tile Scripturi, fiindcl ele cuprind marturii despre
. ^-4 i
m
El, zicand: „Cercetati Scripturile, cZ socotiti ca in ele aveti viata

vesnica. Si
y acelea sunt care marturisesc despre
r- Mine" (loan 5,
39). Prorocul §i imparatul David ferice§te pe aceia care, din
V-*
toata inima, cautand sa invete cele despre Dumnezeu, cerce-
teaza dumnezeiestile Lui invataturi, zicand: „Fenciti cei ce w
p-.+3
_pazesc _poruncile Lui §i-L cauta cu toata inima lor" (Psalmii
118, 2). O astfel de cercetare lumineaza mintea spre cuno§tint;a
^ , ..... ~ .
faptelor bune §i a celor rele §i incalze§te sufletul spre iubirea
lui Dumnezeu §i a Imparatiei Lui ceresti. Cercetarea invata-
turilor lui Dumnezeu este un lucru al evlaviei noastre, iar
^4
mtelegerea lor §i roada din ele sunt mila Preainduratului
Dumnezeu, in care nadajduind, va talcuim Evanghelia de
astazi, care spune: f-A
m
r . ^ r* f• 1 -a . . |
„In vremea aceea, trecand lisus dincolo, in tinutul
4 a* —. Jk. Jk. m 4 a 4 m .a
Gadarenilor, L-au mtampinat doi demonizati, care
ie§eau din morminte, foarte cumpliti, meat nimeni nu
putea s2 treacd pe calea aceea" (.Matei 8, 28).
Sfintii Evangheli§ti Marcu §i Luca, relatand acela§i fapt,

spun ca minunea aceasta a fost savar§ita in partile gadarenilor
§i ca nu doi, ci un singur indradt a fost vindecat cu prilejul
m acesta de catre Domnul. Evangheli§tii Marcu §i Luca scriu

despre indradtul eel mai insemnat §i mai cunoscut, care era
cetatean din cetatea gadarenilor; ei insa nu spun ca ar fi fost
numai unul singur stapanit de demoni. Evanghelistul Matei
aminte§te insa de doi indradti, dintre care unul, eel care era
din cetate, patimea mai mult decat ceMalt. Fiindca Evanghe-
listul Matei a aratat suferintele pe care le patimeau amandoi
indracitii, el a vorbit de cei doi indradti, iar Sfintii Marcu §i
Luca, descriind cu amanunml chinurile pe care le sufereau in-
dracitii, s-au vazut siliti sa faca pomenire numai de un indradt,
adica de acela care se chinuia mai mult §i care era mai bine
cunoscut in partile
cuiiuscut parme aceiea.
acelea.
I,.
r<
'■n* 'hi
... .^n,r "• - "* * ' -■'?..^'m v,^;^ *
am
Auzind ca cei mdradti, ie§ind din morminte, au intam-

pinat pe Domnul lisus, sa nu socotim ca intampinarea aceas-
■y*.
ta s-a facut la voia intamplarii, pentru ca nimic nu se face fara
§tirea §i voia lui Dumnezeu, de vreme ce §i perii capului nos-
tru ne sunt numarati. Domnul lisus, ca Unul care §tie toate,
milostivindu-Se de cei chinuiti de demoni, a venit acolo in
p
ceasul acela, cand cei indraciti tocmai ie§eau din morminte.
'#% Dar pentru ce locuiau cei indraciti in morminte? Unii din cei
e de demult, amagindu-se, credeau ca sufletele celor ce mor se
prefac in demoni. Cu aceea§i in§elare sunt amagiti pana astazi
unii oameni ne§tiutori, care cred ca, dupa moarte, sufletele
+, ~ unor oameni se prefac in varcolaci. Deci demonii, pentru ca
&sil
■a% sa intareasca §i mai mult aceasta credinta in§elatoare, sileau pe
iV.«
cei indraciti sa locuiasca in morminte. Indracitii ace§tia erau
foarte cumpliti, meat, de frica lor, nimeni nu putea sa mearga
pe drumul care trecea pe langa locul unde traiau ei. lar cand
au intampinat pe lisus Hristos §i s-au apropiat de El, atunci
demonii s-au cutremurat.
V*
■f5'^
„§i, iat&, au mceput s2 strige §i s2 zic2: Ce ai cu noi,
lisuse, Fiul lui Dumnezeu? Ai venit aid mai inainte de
vreme ca s& ne chinuie$ti?" (Matei 8, 29)

§
w
Demonii au cunoscut §i au marturisit ca lisus Hristos este
m Fiul lui Dumnezeu. Ce este noua §i Jie, au strigat ei, adica: Ce
P;
i-ws pricina avem intre noi? Ce cerem noi de la Tine sau Tu de la
noi? Demonii au strigat acestea, fiindca s-au infrico§at ca nu
cumva lisus Hristos, cu puterea Dumnezeirii Sale, sa-i trimita
in chinurile iadului. Nu cumva, zic ei, ai venit in locul acesta
sa ne osande§ti mai inainte de vreme, adica mai inainte de
ziua Judecatii? Din aceasta intamplare invatam ca nu numai cei
care au murit fara sa fi primit credinta in Hristos §i pacatosii
cei nepocaiti, dar nici demonii n-au primit inca osanda defi-
M nitiva ci a§teapta §i ei ziua cea infrico§ata a Judecatii. Despre
aceasta a invatat §i Apostolul Petru zicand: „C&ci dac&
%if^
■M
W4
3%,
Dumnezeu n-a cm tat pe mgerii care au pacatuit, ci, legandu-i
i-i cu legaturile mtunericului m iad, i-a dat sa fie pazgi spre jude-
&
cata"(2 Petm 2, 4). Acestea ni le spune §i Sfantul Apostol luda:
„Iar pe mgerii care nu §i-au pazit vrednicia, ci au parasit
^V<-
loca$ul lor, i-a pus la pastrare sub intuneric, m lanturi ve§nice, M
spre judecata zilei celei mari" (luda 1, 6). Cat de infrico§ata
1 este a§adar osanda ve§nic4, dac^ §i demonii, temandu-se de
ea, vor mai degraM s4 petreac4 cu porcii in necuratenie, cum
IP ne arata mai departe Sfanta Evanghelie, care zice:
„Departe de ei era o turm% mare de porci, pds- *14$

IS?
cand. lor demonii II rugau, zicand: Dacd ne scotf afarZ,
■Ji trimite-ne in turma de porci" (Mate! 8, 30-31).
II Departe de locul unde erau cei indraciti pa§tea o turma

-?M '£:*h
&. mare de porci. Demonii L-au rugat pe lisus Hristos, zicand: fM
M Doamne, daca prin porunca Ta ne scoti din trupurile oameni-
m
lor acestora, ne rugam Jie sa ne dai voie a merge in turma
aceea de porci. lata cat este de mare puterea Domnului lisus
If
r*?*? §i cat de slaba neputinta demonilor! Ei nici pe porci nu pot sa-i
0;
raneasca fara mvoirea lui Dumnezeu, cu atat mai putin pe oa-
menii ziditi dupa chipul §i asemanarea lui Dumnezeu. Dupa
*4%
cum atunci venirea Domnului lisus a gonit pe demoni din cei
11
indraciti, tot a§a §i chipul crucii §i chemarea numelui lui
fc--' -y m
Hristos ii gone§te pe ei, cum ne incredinteaza Sfantul Apostol m
& m
Pavel, zicand: Jntm numele lui lisus tot genunchiul sa se
t*7~j piece, al celor ceresti $i al celor pamante§ti §i al celor de de-

desubt" (Filipeni 2, 10). Deci cand vin demonii §i te supara pe
tine, atunci, de vei vrea, ii gone§ti departe de tine, insemnan-
du-te cu semnul crucii §i chemand numele lui lisus Hristos. m
m-.
f*-v; Dar, la rugamintea demonilor, ce a raspuns Domnul?
+H
SI „§i El le-a zis: Duceti-vd! lor ei, ie§ind, s-au dus m
turma de porci. §i iatd, toatd turma s-a aruncat de pe
M tdrm in mare §i a pierit in apd" (Matei 8, 32).
)2r il
m

sfX-i-c
lisus le-a dat voie demonilor sa se duca in turma de porci,
iar ei indata, ie§ind din oamenii aceia, au intrat pe loc in ani-
male. §i porcii au pornit de pe tarm in prapastie §i, cazand in
mare, s-au mecat. Dar pentm ce Domnul, ascultand ruga-
mintea demonilor, le-a dat voie sa intre in turma de porci?
Unde sunt porci, acolo este §i noroi §i necuratjenie; unde sunt
necuratenia pacatului §i noroiul faptelor celor rele, acolo saia§-
luiesc §i necuratii demoni; acolo §i Dumnezeu le da voie sa
intre. Cum a ingaduit insa Dreptul Dumnezeu ca prin aceasta
sa fie pagubid stapanii porcilor? Pentm pedeapsa celor care au
pacatuit §i pentm intarirea celor drepti, Dumnezeu a adus po-
:*y^:
top peste toata lumea, a ars cetati, impreuna cu oamenii lor,
>Sr+,
'+""u
§i a parasit neamuri intregi, Dreptatea lui Dumnezeu a mai in-
■-*.:>
gaduit paguba pe care au suferit-o stapanii porcilor §i pentm
:+
^■ . urmatoarea pricina: in cetatea gadarenilor locuiau pagani, insa
locuiau §i evrei. Dar evreii din acest ora§, de§i nu aveau
aceea§i credinta cu paganii, nu numai ca hraneau porci, ci §i
mancau din carnurile porcilor, calcand Legea lui Moise. De
aceea, spre mvatatura §i inteleptirea lor, au fost pedepsiti in
wRi- chipul acesta. Dar prin savar§irea unei minuni atat de insem-
w nate ca aceea a scoaterii demonilor din oameni §i trimiterea
lor in turma de porci, cei ce pa§teau porcii au vazut cate au
$r0[ patimit porcii, dupa intrarea demonilor in ei, §i au pro-

povaduit pretutindeni puterea cea dumnezeiaca a Facatomlui
de minuni.
5® •.-?
'"in Jar p&zitorii au fugit §i, ducandu-se m cetate, au
spus toate cele mtamplate cu demonizatii" (Matei 8, 33).

&
1
lata cum cele ce s-au intamplat porcilor au facut pe cei
care ii pa§teau sa devina dascali §i propovaduitori ai minunii!
Fiindca porcii au pierit in apa, cei care ii pa§teau au fugit
indata de acolo §i, venind in ora§, propovaduiau toate cate au
%Zf
patimit porcii, cat §i cele ce s-au intamplat celor mdraciti, care
0
se facusera sanato§i.
en
m
fk*
$0. „§i iat& toate cetatea a ie§it m mtampinarea lui lisus d'/H
$i, v&zandu-L, L-au rugat s2 treacZ din hotarele lor"
m (Matei 8, 34).
latS cat interes a de§teptat auzirea minunii, cSci toti cei ce i

locuiau in cetatea gadarenilor, barbati, femei, tineri, batrani, s•
Ijs
m oameni de toatd varsta, bogati §i saraci, au ie§it din cetate in
fi
^■d intampinarea lui lisus Hristos, ca sa vada cu ochii lor cele ce
m
m au auzit de la pastori. Evanghelistul Marcu, ca §i Evanghelistul
m
Luca, spun ca „au venit oamenii sa vada ce s-a mtamplat"
m
(Marcu 3, 14; Luca 8, 35). Dar ce-au facut dupa ce au auzit
m
minunea §i au vazut cu ochii lor pe cei ce mai inainte fusesera
indraciti cum stateau acum cuminti §i imbracad, §i s-au con-
vins de pierderea porcilor? Oare s-au inchinat ei Facatorului
de minuni? Oare au multumit ei Binefacatomlui? Oare au vrut
M ei sa asculte invatatura lui lisus? Nimic din toate acestea n-au
g® m
facut, ci L-au rugat sa piece din hotarele cetatii lor. Dar pen-
tru ce L-au gonit pe lisus? Sfantul Evanghelist Luca ne spune
M m
„ca erau cuprin§i de frica mare" (Luca 8, 37). A§adar frica
multa intuneca mintea, ca §i celelalte patimi, §i arunca pe om
m
M in necuno§tinta §i vorbe necuviincioase, lisus msa, ascultand
rugamintea lor, cu aceea§i blandete de totdeauna, ix. -i
m
wd
Jntrand m corabie, lisus a trecut §i a venit m
M
cetatea Sa" (Matei 9, 1).
■&v, Ie§ind Domnul de acolo, a venit in Capernaum. Cetatea

s»s
,7Ti Capernaum este socotita cetatea lui Hristos, fiindca, de§i S-a ©
ndscut in Betleem §i a crescut in Nazaret, in Capernaum I§i p.

Sis
& avea locuinta Domnul §i Facatorul de bine lisus Hristos (Matei
4, 13), Caruia se cuvine slava, cinstea §i inchinadunea, impre-
m una cu Tatal §i cu Duhul Sfant, acum §i pururea §i in vecii
fl
Is vecilor. Amin.
P
P
-♦->'
E
©
m
gj*. ^ an si w. iiiaiî
fe-i?
M
vt'
W^v
rt
i
-4
i
JWf.
k ??Mn
li
v^
m
r
m
m
W* ~mm-~
*
u
m
'
;• <
. >i
s
?ss
11 Gazania
G5a/m'/ucu a ci/tcea
c/f/pa (^yordreti Gjfvntalai Q)u/
f '/)ej/)rc raxfi/a/a 6mc/accr(/J
'Z/'aft
J crestuiii
3 S
i%^: P& nu trecem cu vederea tacerea Domnului nostm lisus

f ' Hristos, fata de nerecunoscatorii gadareni. Noi, din
*r*i obi§nuinta, fara sa tinem seama, ne suparam pe aceia care
*i*. sunt lipsiti de recuno§tinta fata de binefacerile noastre. Dom-
:
V -% nul nostru lisus Hristos ne-a aratat ca nerecuno§tinta este un
pacat mare cu prilejul vindecarii celor zece lepro§i, despre
care Sfantul Evanghelist Luca spune ca, pe cand lisus, in drum
+n.: ?■
spre lerusalim, a trecut printr-un sat, 1-au intampinat de de-
■SM
i - i
parte §i, ridicandu-§i glasul lor, au strigat: „/isuse,
„Iisuse, Inv&l&torule,
Inv^torule,
fie-Ji mils, de noil" (Luca 17, 13) lisus, milostivindu-Se, a zis
✓""*1 c? i i t Merged
cAtre dan§ii: A/f/=»♦•/"*• 1/-I ci arStati-le
la preoU §i 1 *-♦*! i-r-xi ttm 1 Ci tvoastre
trupurile r/-ô c+'-r*/^
leproase; iar ei, ascultand porunca, au mers la preoti, insa mai

^ . t . , . . . , „ ,
inainte de a ajunge la ace§tia, pe cale, s-au vindecat. Dupa
aceasta numai unul dintre ei, care era samarinean, s-a intors m
' '
wt indata
XA-LV^Ctt-C*. XCX
la lisus
XXi_7CXO Hristos
XX XOUWO i^X.
§i, cazand
Z-iCXX X VX X-'
cu ex fata
XCX^CX la
XCX picioarele
L/XX^-XV-ZCXX V^XN^ XJ
Lui,
cxx. I-a
X cx ||
hi
multumit. Atunci lisus a mustrat pacatul nerecuno§tintei, zi-
cand: „Au nu zece s-au cur%tit? Dar cei nouii unde suntF Nu s-a
gZsit s% se mtoarcd. sd. dea slava lui Dumnezeu decat numai
m. acesta, care este de alt neam?" (Luca 17, 17-18) Nerecunosca-

torii calca nu numai legile firii cuvantatoare, ci §i ale firii necu- m
vantatoare, pentm ca §i dobitoacele necuvantatoare, cand li se M
face bine, i§i arata pe cat pot recuno§tinta lor catre binefa-
catori, cum vedem §i din mustrarile lui Dumnezeu facute
israelitenilor pentm nerecuno^tinta lor fata de nenumaratele
binefaceri, atunci cand zice: „Boul i§i cunoa$te stepanul §i
asinul ieslea domnului s%u, dar Israel nu MS. cunoa§te; poporul
- -r » /-i--..- 1 -.N ? . . J V .. 1
Meu nu MS. pricepe" (Isaia 1, 3). Intr-adevar, omul nerecunos-
fmt
cator pacatuie§te impotriva tuturor legilor, dar §i binefacatoml,
cand se necaje§te asupra nerecunoscatomlui, i§i pierde plata
binefacerii lui §i greu pacatuie§te.
Pacatuie§te eel lipsit de recuno§tinta mult, insa numai
unul, adica pacatul nerecuno§tintei, iar binefacatoml, cand
is
a§teapta rasplatire fara a o primi, cade in multime de pacate.
Cade in manie, in ura, dezradacineaza din inima lui dragostea
m
w* §i dorinta binefacerii. Nerecunoscatoml, oricat de impietrit ar
fi la inima, simte greutatea pacatului sau; pentm aceasta §i na-
dajduie§te sa se pocaiasca vreodata §i sa fie recunoscator bine-
facatorilor sai; binefacatoml insa, de vreme ce socote§te ca are
dreptul la rasplatire §i recuno§tinta din partea celui camia i-a
facut bine, nu numai ca nu se pocaie§te, dar nici pacatul sau
nu §i-l cunoa§te.
Binefacerea este o fapta foarte buna §i mare, fiindca este
roada dragostei, este insa§i dragostea. Dar, daca ai facut binele
pentm a primi bine, daca ai dat pentm a lua, atunci binefa-
cerea ta nu este binefacere, ci negutatorie, pentm ca numai B4
" ' -1
aw
*V 202 CAZANIA
;t5W
negut^torul dS un lucru pentru a lua platS pentru el. Cand zici
cd faci binele dar ceri in schimb rasplatire pentru binele facut,
atunci e§ti fatarnic §i in§elator, atunci vrei sa in§eli lumea, pen-
tru ca oamenii, auzind ca tu faci binele §i ne§tiind ca tu cauti
rasplatire, sa te laude ca pe un milostiv §i binefacator.
Unii dintre noi zicem ca nici mai mult, nici atat cat am
facut §i nici mai putin nu cerem de la cei carora le-am facut
bine. Dar cand acela caruia i-am facut bine se face prigonitor
§i vrajma§ al nostru, nepasator fata de noi sau vanzator al nos-
tru, el tulbura inima noastra §i se face de nesuferit. intr-adevar,
un asemenea om ne tulbura, pentru ca suntem incredintati ca
s.
avem dreptul la recuno§tinta din partea lui, deoarece i-am fa-
cut bine, in cugetul nostru ne a§teptam la rasplatire din partea
lui. Ne tulbura §i este nesuferita lipsa lui de recuno§tinta, dar
Wd
aceasta se intampla fiindca nu cunoa§tem ce este binefacerea
fefi
§i pentru care pricina trebuie sa facem binele.
m
Cel ce dore§te sa cunoasca inaitimea binefacerii §i a faptei
celei bune se cuvine sa mearga la Biserica Domnului nostru
lisus Hristos. Aid va auzi el invataturile despre binefacerea cea
adevamta, aici va invata el care este binefacerea cea adevarata,
cum se face §i care este rasplatirea ei. Aici va cunoa§te care
este binefacerea cea mincinoasa §i cine sunt cei ce o fac §i se
va convinge ca acest fel de binefacere nu are niciun bar. In
Biserica, Domnul lisus il va mvata prin cuvantul Sfintei Evan-
ghelii, zicandu-i: „Cand faci pranz sau cind, nu chema pe pri-
etenii tai, nici pe fratii tai, nici pe rudele tale, nici vecinii
hogaf, ca nu cumva sa te cheme §i ei, la randul lor, pe tine,
$i sd-ti fie ca rasplata. Ci, cand faci un ospat, cheama pe saraci,
pe neputincio§i, pe schiopi, pe orbi" (Luca 14, 12-13). lata
AW
cum smulge lisus din radacina toata nadejdea rasplatirii din
partea oamenilor pentru binefaceri. Astfel legiuind despre
binefacere §i invatand care este binefacerea cea adevarata,
Domnul arata mdata §i cat este de mare §i de malta aceasta
fapta buna §i ce fel de rasplatire are eel ce o face, zicand: „§i
îr
fericit vei fi ca nu pot sagi rasplateasca. Caci U se va idsplati *7-*
&£ la mvierea dreptilor" (Luca 14, 14). Deci eel ce face binele in
Wi acest fel va fi randuit in ceata fericitilor care-§i vor lua raspla-
a 4< <
1
■ ■ -■ - DUMINICII
■ - A 5-A DUPA POGORAREA SFANTULUI DUH 203
tin
tire ve§nica cu dreptii atunci cand vor invia tod oamenii §i vor
sta maintea Dreptului JudecStor. Cat de prost arata binefacerea
cand binefacatorul a§teapta rasplatire din partea celui caruia i-a
facut binele ne arata Mantuitorul, zicand: „Si dacS. faced bine
celor ce vd. fac voua bine, ce multumire puted avea? Ca §i
pacato$ii
» acela§i0
lucm fac" (Luca
, 6,y 33).
, lata dar ca adevarata
binefacere este lucrul dreptilor, iar binefacerea mincinoasa
t W W '1
este me§te§ugul ^pacato§ilor.
^ 1 ^ , jt .. rv ^ /V !
intr-adevar, toti oamenii sfinti faceau bine, neavand
A A JL
niciun -A- A gand
^ WV A A. ^ «- la
A rasplatirea
JL X| JL W*. WJLA ' pamanteasca.
X ^ V-'V -4- A JL WV Jk JL k. "V V- ^ ^ ^ A M.M. A nostru
Domnul A A ' k-A Alisus
A
'-i-tr:
Hristos a aratat Sfintilor Apostoli ce fel de rasplatiri le prega-
tesc cei ce se vor imparta§i de binefacerile lor, zicand: „Vbr
pune mainile pe voi $i vZ vor prigoni, dandu-va in sinagogi $i
in temnile, ducandu-va la imparad ?i la dregatori, pentru nu-
mele Men... §i ved fi dad $1 de parind §i de frad $i de neamuri
$i de prieteni, $i vor ucide dintre voi, §i ved ft nraft de tod,
pentru numele Meu" (Luca 21, 12, 16-17). Oare s-au indoit ei,
auzind acestea, §i s-au temut sa mai savar§easca binefacerile
m
propovaduirii lor catre oameni? Nu! Ci au strabatut cu mari-
• •_ J ,d J 4_ ^ ^ ^ 1 J ^ ^ 1 ^ AA -J 1 , , i AA. ^ AA —1
m nimie de suflet tot pamantul, toata lumea, invatand, luminand,
'3%¥.
A' facand minuni, varsand peste toti ploaia cea mantuitoare a
WP
binefacerii. Ei nu cereau rasplatiri de la cei carora le faceau
binele, de§i aveau dreptul, precum scria Apostolul Pavel catre
corinteni, zicand: „Daca noi am semanat la voi cele duhovni-
ce§ti, este, oare, mare lucm daca noi vom secera cele paman-
te§ti ale voastre? Daca aldi se bucura de acest drept asupra
voastra, oare nu cu atat mai mult noi? Dar nu ne-am folosit de
dreptul acesta, ci toate le rabdam, ca sa nu punem piedica
Evangheliei lui Hristos" (1 Corinteni 9, 11-12). Ei nu cautau
rasplatiri vremelnice, fiindca nadajduiau in rasplatirea cea ce-
reasca, cum scrie Apostolul Pavel ucenicului sau Timotei:
„Lupta cea buna m-am luptat, calatoria am savar§it, credinta
am pazit. De acum mi s-a gatit cununa dreptadf pe care Dom-
m
nul mi-o va da in ziua aceea, El, Dreptul Judecator, si nu nu- sM
mai mie, ci $i tuturor celor ce au iubit aratarea Lui" (2 Timotei
4, 7-8). Ei a§teptau rasplatirea ostenelilor lor pentru binele
aproapelui nu de la oamenii carora le faceau binele, pentru ca
'pm K
204 CAZANIA
oamenii sunt nedrepti, ci de la Dumnezeu, Care este Drept

Judecator. Ei a§teptau rasplatirea binefacerilor lor fata de oa-
meni, nu in vremea aceasta, fiindca vremea de acum nu este
vreme de rasplatire, ci in ziua Judecatii, cand Dumnezeu va
rasplati fiecaruia dupa faptele lui. Pentru aceasta ei sufereau
cu atata rabdare cele rele in locul celor bune, incat „oc^rati
fiind, binecuvantau; prigonid, r&bdau; hulid, se rugau"
O Corinteni 4, 12-13). De§i erau oameni ca §i noi, ei nu cautau
jos, la cele pamante§ti, ci sus, la cele cere§ti. Nu vedeau nimic
altceva in afara de pilda Domnului nostru lisus Hristos; la
Domnul aveau atintiti ochii, de aceea cu rabdare alergau la i:
lupta ce le era pusa inainte, dupa cum in§i§i ne invata, zicand:
„S3. alerg&m cu stZruinfe in lupta care ne st& inainte, cu ochii
atintid asupra lui lisus, incepatowl si plinitorul credintei" (Evrei
h
12, 1-2). Deci, daca §i noi vom atinti ochii sufletului §i ai inimii
noastre la lisus, atunci nu vom mai lua in seama necazurile,
ci, facand binele, vom lua cununa cea neve§tejita.
Dupa botezul Sau, Domnul lisus a strabatut ora§ele §i sa-
tele Palestinei, facand bine premtindeni §i vindecand pe toti
cei ce erau chinuiti de duhuri necurate. El a saturat pe cei
flamanzi, pe cei orbi i-a luminat, pe cei lepro§i i-a curafit, pe
cei slabanogi i-a vindecat, pe cei garbovi i-a indreptat; surzilor
le-a dat auz, mutilor grai, bolnavilor sanatate, celor indraciti
izbavire, mortilor viata, tuturor celor ce patimeau vindecare.
Cu ce I-au rasplatit iudeii binefacerile? Cu batjocuri, palmuiri,
batai peste tot trupul gol, cununa de spini, porfira in batjocura,
trestle de ocara, cmce, here §i otet. lar El, spune Apostolul Petru,
„oc&rat fiind, nu rMspundea cu ocard.; suferind, nu ameninta,
ci Se l3sa in §tirea Celui ce judecZ cu dreptate" (1 Petru 2, 23).
„El, spune prorocul Isaia, ca un miel spre junghiere s-a adus §i
ca o oaie f3r£ de glas maintea celor ce o tund, asa nu §i-a
deschis gura Sa" (Isaia 53, 7). El, spune Sfantul Evanghelist
Luca, pana la suflarea Sa cea de pe urma, n-a incetat nicide-
cum sa faca bine, ci §i-a dat sufletul avand facerea de bine pe
buze, cand a spus: „P&rinte, iartd-le lor, c& nu §tiu ce fad"
(Luca 23, 34).
%
M
. + O''^'
«
M DUMINICII A 5-A PUPA POGORAREA SFANTULUI DUH 205
Frati cre$tini,
i
Noi suntem ucenici credincio§i ai Domnului lisus Hristos.
Deci sa facem totdeauna binele tuturor semenilor no§tri: unuia
prin sfatuirea noastrS, altuia prin mijlocirea noastrS. Aceluia
yd*?
prin banii no§tri, celuilalt prin ocrotirea noastra; pe acesta sa-1
j^¥%i
sfatuim, aceluia sa-i slujim, celuilalt sa-i ajutam. Binefacerea
este o mare fapta buna, fiindca este roada §i implinirea dra-
gostei. Aceasta este dragostea care lucreaza, care viaza. Prin
M aceasta omul se face ca un Dumnezeu pentru semenul sau.
*'--v Cand facem bine, sa nu facem netrebnic harul binefacerii

noastre, cautand rasplatire, sau suparandu-ne pe cei nerecu-
noscatori, caci pe cat cei carora li s-a facut bine se leapada de
datoria recuno§tintei, pe atat Dumnezeu inmulte§te cununile
fe}
rasplatirii noastre. Sa nu cautam mai mult la rasplatirea oame-
nilor, care este vremelnica, decat la rasplatirea lui Dumnezeu,
care este ve§nica. Sa avem totdeauna maintea ochilor no§tri
pilda Binefacatorului §i Mantuitorului nostru. De cate ori sun-
m tem noi nerecunoscatori pentru binefacerile Lui? Dar El nicio-
M
data nu mceteaza a revarsa binefacerile Lui asupra noastra. Sa
ascultam in toate zilele vietii noastre glasul Lui dumnezeiesc,
care ne invata, zicand: „Faceti bine §i daU cu imprumut fera sa
nadajduid nimic in schimh, $i rasplata voastra va fi multa §i
&
Vtv ved fi fiii Celui Preamalt" (Luca 6, 35).
•^c>
€S
S-^, ft*-.
ii
^':2
9m
■•wwwtl
-•• rtXT*
m
\3IHEW
«Mmui
m
•f4*, r
m
m %
;*«i '
M V
v^w-
<T>t Wi
w
xi
V/t
Vu
ii
ww
pirn
>♦'>
ss f/a/ca(/K>a tio a/uj/cliei

y-- •'*.
Q)a/n(nicil a &a&ea
liB
c/a/ja flxHjordreti d/n/ifa/Aw Q)ii/i
Sr.
«^-v-
f/dale/'J}, /-&J
1 cT^'ati
y cf&iti/ii.
y 7
j fantul Apostol Pavel ne spune cum vine credinta din

(_J auz, iar auzul prin cuvantul lui Dumnezeu. AdevSrul
m
acestor cuvinte apostolice il mtelegem mai cu seam^ din spu-
sele Evangheliei ce s-a citit ast^zi. Minunea care s-a fîcut cu
slab^nogul a avut o mare putere in a-i incredinta pe toî cei
care au vSzut-o cu ochii lor cS lisus Hristos este Dumnezeu
adevSrat. Cine altul poate sa cunoascS p^catele cele ascunse
S
3W5
sau poate sa mteleaga gandurile cele din adancul inimii ori poate
numai printr-un cuvant sa intareasca trupurile slabanogite si
neputincioase, afara de Cunoscatoml inimilor, Atotputernicul
Dumnezeu? Dar carturarii iudeilor ziceau despre lisus ca este
un om hulitor, iar xpoporul
x de rand zicea ca este numai un om
facator de minuni. Multimea oamenilor n-a vazut msa nici ce-
m
lelalte minuni ale lui lisus Hristos, nici pe aceasta, ci numai
m
prin cuvintele evanghelice a auzit descrierea minunilor lui
lisus Hristos §i a crezut ca lisus Hristos, Care le-a facut, este
Dumnezeu desavarsit. Zadarnic cauta unii sa vada minuni spre
luminarea, mtarirea §i cre§terea credintei lor, pentru ca celor
vrednici de credinta le ajunge auzul §i cuvantul lui Dumnezeu,
care intra prin auz in sufletul nostru. Acesta lumineaza, mta- M
re§te §i cre§te cunoa§terea lui Dumnezeu cea adevamta §i cre-

dinta m Hristos. Deci voi, frati cre§tini, pregatiti-va auzul vos-
tru cu luare-aminte si cucernicie, iar noi vom aduce in auzurile
voastre cuvantul lui Dumnezeu eel sfant §i adevarat, al Sfintei
Evanghelii ce s-a citit astazi §i care spune;
■fa* Jntrand m corabie, lisus a trecut §i a venit in

cetatea Sa" (Matei 9, 1).
Gadarenii au rugat pe lisus Hristos sa piece din hotarele

4.1 —. .a—1. . ; 1— * 1- - _n - ^ j-
tinutului ora§ului lor, Gadara, aflat in partea de rasarit a Marii Mh
• 1 • ^ . . /v 1 ^ 1 .
Tiberiadei. Pentru aceasta, intrand lisus in corabie, a trecut
Marea Tiberiadei §i a venit in ora§ul Sau, adica in Capernaum.
ii.i ^ , ii.-,.
Evanghelistul nume§te Capernaumul ora§ul lui lisus Hristos
fiindca aici avea locuinta Sa Domnul, dupa cum marturise§te P
acela§i Evanghelist, zicand; „§i p%r3sind Nazaretul, a venit de

a locuit in Capernaum, langZ mare" {Matei 4, 13).
„§i iatd, I-au adus un sMb&nog zdcand pe pat. §i

tM
i%u lisus, vdzand credinta lor, a zis sl&bdnogului: Indr&z-
El
ne$te, fiule! lertate sunt pdcatele tale!" (Matei 9, 2)
Doi slabanogi a vindecat lisus Hristos: pe unul la scalda-

toarea oilor, despre care a scris numai Evanghelistul loan
(loan 3, 1-9), iar pe altul in Capernaum, de care scrie nu
SI M
m
pzfi. r
'- ^
numai Evanghelistul Matei, cum am auzit in Evanghelia de azi,

ci §i Evangheli§tii Marcu §i Luca. indata ce a ajuns lisus Hristos
V^-^ in Capernaum, au adus §i au pus maintea Lui pe un sl^Mnog.
Xs> Slab^nogul acesta, dac^ ar fi avut putina putere de mi§care a

•A*
picioarelor lui, ar fi venit singur la lisus Hristos, iar daca altii
ar fi putut sa-1 mi§te de pe patul lui, l-ar fi adus sprijinindu-l
i sau rezemandu-se el de dan§ii. Fiindca auzim insa ca 1-au adus
ridicandu-1 unpreuna cu patul in care zacea §i 1-au pus main-
>-A' tea lui lisus Hristos, se vede ca ii erau cu totul slabanogite §i

nemi§cate toate membrele lui, meat nici el nu putea sa se
ridice din patul sau §i nici altii nu puteau sa-1 ridice; deci, pen-
n
tru aceasta, zacand pe pat, 1-au adus la lisus Hristos. lisus
Hristos a vazut credinta slabanogului §i a celor ce duceau
patul cu el. Pentru aceasta Evanghelistul a zis ca lisus a vazut
credinta lor, nu numai a slabanogului, ca sa arate ca nu numai
A-
slabanogul credea ca va dobandi vindecarea, ci §i cei ce pur-
tau patul §i 1-au adus la Hristos.
Daca slabanogul n-ar fi crezut, nu l-ar fi numit lisus
Hristos pe el fiu §i daca nu ar fi crezut cei ce 1-au adus pe sla-
banog, nu ar fi luat patul lui, nici nu s-ar fi urcat pe acoperi§ul
.rt casei §i nici nu ar fi descoperit-o, ca sa coboare patul cu slaba-
nogul inaintea Mantuitorului Hristos. lisus, cunoscand credinta
P
lor, a zis slabanogului; fiule, nu te teme, pentru ca in ceasul
acesta ti se dezleaga §i ti se iarta pacatele tale. Cuvintele Man-
tuitorului: JndrZznegte fiule! lertate sunt pacatele tale!" ne ■t •
arata ca slabanogul nu numai ca a crezut in lisus Hristos, ci
s-a §i mtors de la pacatele sale, fiindca nu se nume§te fiu al
lui Dumnezeu eel ce nu crede §i nici eel ce nu s-a pocait nu
dobande§te iertarea pacatelor lui. Credinta in Hristos da harul
infierii §i face pe om fiu al lui Dumnezeu, cum ne incredin-
teaza Evanghelistul loan, zicand: „§i celor call L-au primit,
care cred in numele Lui, le-a dat putere ca sa se facZ fii ai lui
Dumnezeu" (loan 1, 12), Pocainta cea adevarata aduce mdata
♦"
iertarea pacatelor. Pentru aceasta a zis Domnul ca trebuie sa
se propovaduiasca in numele Lui nu numai pocainta, ci §i ier-
tarea pacatelor, care se da prin pocainta. lisus a iertat intai
•■X&sX&'+XhK
m
,^'+'
DUMINICII A 6-A PUPA PQGORAREA SFANTULUI DUH 209
PI
p^catele slabanogului, vindecandu-i boala sufletului sau, apoi

i-a tamaduit slabanogirea trupului. Din aceasta invatam ca din m
»>
cauza pacatelor de multe ori ne imbolnavim, iar cand, prin
pocainta, ne curatim pacatele, atunci ca§tigam §i sanatatea
trupului. lisus Hristos a grait catre slabanog cuvintele: „Iertate
sunt pacatele tale", m
^k:
„Dar unii dintre c2rturari ziceau m sine: Acesta
hule§te" (Matei 9, 3).
Carturarii, adica invatatorii Legii lui Moise, fiind orbiti de

ura, socoteau ca lisus este numai om, nu §i Dumnezeu. De
m
aceea, dupa ce au auzit ei „fiiile, iertate sunt pZcatele tale", au
socotit ca lisus hule§te, rapind stapanirea lui Dumnezeu §i fa-
candu-Se pe Sine Dumnezeu. A§a sunt de multe ori gandurile
§i judecatile oamenilor clevetitori, care osandesc fapta buna ca
pe o rautate §i numesc lumina, intuneric. Deosebirea mtre car-
turari §i clevetitori este insa ca ei n-au indraznit sa arate gan-
durile lor impotriva lui Hristos, nici sa spuna ca lisus Hristos
a hulit. Clevetitorii nu numai ca gandesc in inima lor, ci §i gura
P
lor i§i deschid §i limba §i-o pornesc, vorbind de rau §i osan-
dind pe vecinul lor. Gandurile cele tainice, viclene §i hulitoare m
ale carturarilor nu au putut ramane ascunse pentru ca
„lisus, §tiind gandurile lor, le-a zis: Pentru ce cuge-

tatf rele in inimile voastre?" (Matei 9, 4)
lata dovada Dumnezeirii lui lisus Hristos, fiindca numai

Dumnezeu vede gandurile omului; numai El cunoa§te cuge-
tele, §i cele rele §i cele bune, din inimile noastre. Insu§i Dumnezeu
u
a aratat aceasta, zicand prin prorocul leremia: „Eu, Domnul, 4$
|i pMtrund inima §i incerc r&runchii, ca sa rZsplatesc fiecaruia
t'V*-
dupa caile lui si dupa roada faptelor lui" (leremia 17, 10); §i t:
prin prorocul David, zicand: „Cel ce cercetezi inimile si n3-
W' runchii, Dumnezeule drepte" (Psalmii 7, 9). Aceasta insa pro-
duce teama in sufletele noastre §i ne indeamna sa ne depar- &
tam nu numai de lucrurile ci §i de gandurile cele rele. Deci
ik
lisus Hristos, ca un Dumnezeu adevarat, cunoscand ce cuge-
tau carturarii despre El, a zis cStre ei: Pentm ce cugetati cele
IS
viclene §i clevetitoare impotriva Mea?
is
„C^ci ce este mai lesne a zice: lertate sunt p&catele
241
ii tale, sau a zice: Ridic2-te §i umblZF" (Mate! 9, 5)
Deci lisus Hristos, voind sS arate cii avea st^panire §i pu-

SI tere de a ierta p^catele, mtai a arStat carturarilor puterea Lui
cea dumnezeiascS, descoperind astfel cele ascunse ale inimilor
lor, apoi le-a pus aceasta mtrebare, zicandu-le: Carturarilor, voi
socotid ca Eu am hulit, deoarece neavand putere dumneze-
iasca am zis catre slabanog ca i se iarta pacatele? Dar spuned-Mi
Mie, ce este mai lesne: iertarea pacatelor sau ridicarea slaba-
tes
f*' nogului din patul lui? La mtrebarea aceasta carturarii n-au
raspuns nimic. intr-adevar, Cel ce numai prin cuvant vindeca
IS
ii slabanogul nemi§cat zacand in pat, Acela are putere dumne-
1 zeiasca; iar Cel ce are puterea lui Dumnezeu poate sa ierte pa-
catele, caci atat vindecarea trupeasca, cat §i iertarea pacatelor
•s;
sunt lucrari numai ale lui Dumnezeu. Deoarece carturarii n-au
♦W. dat niciun raspuns la mtrebarea ce li s-a pus de lisus, ras-
fe
punde insu§i Domnul, zicand:
„Dar, ca s2 §titi ca putere are Fiul Omului pe

1 p&mant a ierta pacatele, a zis sl&b&nogului: Scoal&-te,
ia-fi patul §i mergi la casa ta" (Matei 9, 6).
v Iertarea pacatelor este un lucru nevazut. Vindecarea sla-

banogului o vedea oricine cu ochii. Prin vindecarea vazuta a
slabanogului, lisus arata puterea Sa cea dumnezeiasca §i ne-
vazuta a iertarii pacatelor. Astfel, minunea cea vazuta arata ha-
rul cel nevazut. Smerindu-Se, lisus Se refera la persoana a
treia, numindu-Se pe Sine Fiul Omului, fiindca S-a nascut din
Sfanta Fecioara, fiica lui Adam, §i zice: „Dar, ca sS. $titi c% pu-
"<,v.r
tere are Fiul Omului pe pZmant a ierta p&catele", am sa va
aduc o dovada inaintea ochilor vo§tri. §i, intorcandu-Se catre
slabanog, i-a zis: „Scoal&-te, ia-fipatul $i mergi la casa ta". Prin
i aceste cuvinte, ca un Dumnezeu adevarat, a dat din nou sa-
natate trupului slabanogului, dupa ce ii iertase pacatele, din
- - -- ■
gv*:
+&- *m< -%
DUMINICII A 6-A DUPA POGORAREA SFANTULUI DUH 211 m
fl cff
?r-i
cauza carora el era bolnav. Prin cuvintele: „Putere are Fiul

Omului pe pamant a ierta pacatele", ne-a aratat ca iertarea
pacatelor se da numai in viata aceasta, iar nu m viata viitoare,
dupa judecata §i osanda. Pentm ca sa fuga de lauda oame-
nilor, lisus a poruncit slabanogului sa se duca la casa sa, zican-
m:
du-i: „Ridic£-te, iafi patul $i mergi la casa ta".
„§i, sculandu-se, s-a dus la casa sa" (.Mate! 9, 7).
Cuvantul dumnezeiesc a dat mi§care duhului vietuitor din

slabanog, a intarit trupul §i a imputernicit toate membrele. Cel
ce zacea pe pat s-a vindecat: slabanogul s-a mi§cat; eel ne-
mi§cat i§i ridica patul pe umerii sai §i, la cuvantul Domnului,
porne§te cu patul in spate §i se duce la casa lui.
„Iar multimile, v&zand acestea, s-au msp&imantat §i

au sl&vit pe Dumnezeu, Care d£ oamenilor asemenea
putere" (Mate! 9, 8).
Multimile poporului care stateau imprejurul casei, vazand $1

minunea, s-au mirat §i au siavit pe Dumnezeu, insa nu cum se
cuvenea, pentm ca n-au siavit pe lisus Hristos ca pe un
Dumnezeu adevarat, Care a savar§it minunea cu puterea
Dumnezeirii Sale, ci au siavit pe Dumnezeu ca pe Cel ce a dat
lui lisus puterea de a face minuni, socotindu-L pe lisus numai
ca pe un om, Caruia i-a dat Dumnezeu aceasta putere. Au
;
siavit, spune Evanghelistul, multimile acelea pe Dumnezeu,
%F
■f'+
Care a dat putere oamenilor, adica lui lisus Hristos, pe care il
M socoteau om, ca sa ridice pe slabanog din pat §i sa-1 vindece.
ff
ff.
Acest fel de credinta nu este desavar§ita. Insa aceasta credinta
wt i-a pregatit pe iudei sa creada mai pe urma ca acest lisus

fM
Hristos este Dumnezeu desavar§it §i Om desavar§it, a§a cum
credem §i noi, cu ajutorul §i haml Domnului nostru lisus
Hristos, Camia se cuvine lauda, cinstea §i mchinaciunea, in
vecii vecilor. Amin.
M M
mm
m m
W-
m m
_ gx,*;
—- —
.î
-c^r'
t-
i r
.V
M I
p
z
^-i
¥*4
Gcizaniw
carujuca a xu<sea
c/ufia (/?ocjo/Hu*ea
rarea '
fSZ/Hôf/'foa' n/ma/ffu'lj
§
f/yti/i c/'aiti/it,
A.
CTk evanghelia minunii vindecarii slabanogului, este
♦ / vrednic de luat aminte rSspunsul Domnului lisus
Hristos impotriva carturarilor. Ei n-au zis nimic, n-au vorbit
Sfei nici macar un cuvant, dar, in adancul inimilor lor, au socotit ca
8"% lisus a hulit. De aceea Mantuitorul nu numai ca descopera §i
scoate la iveala gandul lor ascuns, ci §i mustra rautatea lor,
prin vindecarea slabanogului. Pentru ce, oare, atata sarguinta
§i atata lupta fata de un gand ascuns §i ingropat in inimile cdr-
Ssm
■+&:
$*s|
DUMINICII A 6-A DUPA POGORAREA SFANTULUI DUH

hm
■fX
turarilor? Noi §tim cA uneori fariseii II osandeau pe lisus pe
fat^, zicand ca gone§te demonii prin Beelzebul, domnul de-
*yX monilor; alteori iudeii il ocarau cu mare glas, strigand §i zi-

cand: „Tu e§ti samarinean §i ai demon" (loan 8, 48). fnsa nici
P
impotriva fariseilor, nici impotriva iudeilor n-a aratat lisus atata
ravna, cat a aratat impotriva carturarilor. Acest lucru nu s-a
mtamplat fara o adanca socoteala, ci s-a intamplat deoarece
carturarii osandeau pe lisus Hristos nu ca pe un vrajitor, ca
fariseii, nici ca pe un samarinean §i mdradt, ca iudeii, ci il
AH-
osandeau ca pe un in§elator §i mincinos. Intr-adevar, dupa ne-
dreapta lor judecata, lisus Hristos, nefiind Dumnezeu §i spu-
nand slabanogului: Jertate sunt pdcatele tale!" (Mate! 9, 2), Se ?:V
&
dovedea a fi fost mincinos §i in§elator, prieten al minciunii §i
M
vrajma§ al adevarului. Dar lucrul acesta era impotriva firii lui
Dumnezeu, caci Dumnezeu este insu§i adevarul. Deci lisus, ca
sa arate ca ura§te foarte mult minciuna, ca pe un pacat mare,
pentru aceasta a ravnit atat de mult sa dea la iveala rautatea
mincino§ilor carturari §i sa-i mustre, cu toate ca gandul lor eel
M:*,
m
ft® viclean era ascuns.
ft Pe tablele Legii, date de Dumnezeu lui Moise in muntele
Sinai, in porunca a noua, era scris a§a: „Sa nu marturise$ti m
stramb impotriva aproapelui tau" (Ie§irea 20, 16). Pe tablele
harului, adica in Sfmtele Evanghelii, insu§i lisus Hristos a scris: Wx
„Cuvantul vostru sd fie: Ceea ce este da, da; §i ceea ce este
nu, nu; iar ce e mai mult decat acestea, de la cel-rdu este" Wi
(Matei 5, 37). Acela§i Dumnezeu a poruncit prin gura Sfintilor
Sai Apostoli, zicand: „Sa vZ fie voud ce este da, da, $i ce este
m
I*?*'
nu, nu, ca sd nu cadep sub judecata" (lacov 5, 12). Dumnezeu
a legiuit aceasta, iar noi, fiindca ne-am obi§nuit gura cu min-
ciuna, cand rostim minciuna, facem lucrul acesta cu multa
u§urinta §i nu socotim fapta noastra nici calcare de lege, nici
n-o marturisim ca pe un pacat §i nici de con§tiinta nu mai sun-
tem mustrati pentru ea.
Sa vedem acum §i chipurile minciunii, pentru ca in multe
il
M feluri graim noi minciuna. Unul spune minciuna pe care a auzit-o
0%
de la altul §i a crezut-o ca pe un adevar; acesta este un
m purtator de minciuna, Altul, glumind §i vorbind fara rost,

214 CAZANIA
m
grSie^te mii de minciuni in fiecare zi; acesta este un mincinos.
m
Altul face mii de promisiuri, dupa aceea uita de cuvantul dat,
de faglduinta f^cuta §i nu savar§e§te nimic, cu toate ca nu are
motive binecuvantate, ci numai pentm ca s-a lenevit sau §i-a
schimbat gandul; acesta, pe buna dreptate, poate fi socotit un
fagaduitor de minciuni. Altul plasmuie§te minciuna; acesta
este un plasmuitor de minciuna. Daca plasmuie§te minciuna,
<*Vv-p
barfind pe aproapele sau, el se nume§te clevetitor; iar daca
plasmuie§te marturii mincinoase impotriva aproapelui sau, cu
'4S&.
scopul de a strica cinstea, bunul renume §i vaza de care se
bucura aproapele sau in mijlocul celorlald, se nume§te martor
mincinos.
Minciuna aduce rau §i celu: ce o spune §i pricinuie§te pa-
guba §i celui ce o aude. Cel ce vorbe§te minciuna, acela este
urat de toti, nu i se da nicio cinste §i este socotit om fara cu-
vant. Cere imprumut, dar nimeni nu are mcredere in el; faga-
duie§te, dar nimeni nu poate sa-1 creada; semneaza acte, dar
toti se indoiesc. Cuvantul omului mincinos este banuit, este
pus la indoiala §i cele semnate de el sunt neluate in seama;
insu§i juramantul lui nu este crezut. Mincinosul uneori spune §i
m adevarul, dar nimeni nu-1 mai crede. Cel ce asculta minciuna §i
se intemeiaza pe ea, acela se ostene§te in zadar §i fara folos §i de
multe ori i§i prime]duie§te viata §i i§i pierde sufletul sau.
Dumnezeu Cel preamilostiv, Care §tie cat de trebuincios
este adevarul pentm impreuna vietuirea cea buna a oamenilor,
if
pentm pacea §i buna mtelegere a mdeniilor §i a prietenilor,
pentm buna sporire a oricarei uniri §i tovara§ii §i pentm buna
stare a fiecami om, nu numai ca a legiuit, pomncindu-ne sa nu
graim minciuni unul catre altul, ci a §i pedepsit in chip infri-
co§ator pe unii mincino§i, ca sa dea exemplu, sa inspaiman-
teze inimile oamenilor §i sa-i indemne sa se indeparteze de
pacatul minciunii.
La inceputul propovaduirii credintei crestine, toti credin-
cio§ii avand o singura credinta, aveau un singur suflet §i o sin-
gura inima §i toate bunurile lor erau de ob§te, caci toti cati cre-
deau, dupa cum se spune atat de lamurit in Faptele Apostolilor,
;0
ii§
vanzandu-§i averile, aduceau banii §i-i puneau la picioarele vy

Apostolilor. Atunci un om oarecare, anume Anania, vorbind cu
femeia sa, Safira, au vandut o taring pe care o aveau §i, venind
intai Anania, a pus la picioarele Apostolilor numai o parte din
prepjl tarinii. Dar Apostolul Petru a zis cStre el: „Anania, de ce
tu
a umplut Satana inima ta, ca s& mind Duhului Sfant §i s%
dose$ti din prepil tarinii? Oare p&strand-o nu-d idmanea fie, §i
vandutZ nu era m stdpanirea ta? Pentru ce ai pus in inima ta
lucrul acesta? N-ai mindt oamenilor, ci lui Dumnezeu. lar
Anania, auzind aceste cuvinte, a ctizut §i a murk. §1 fried, mare
**n ■t:
i-a cuprins pe tod care au auzit. §i sculandu-se cei mai tineri,
1-au infdgurat §i, scotandu-1 afard, 1-au ingropat. Dupd un
rdstimp ca de trei ceasuri, a intrat §i femeia lui, negtiind ce se
mtamplase. lar Petru a zis cdtre ea: Spune-mi dacd ad vandut
tarina cu atat? lar ea a zis: Da, cu a tat. lar Petru a zis cdtre ea:
t-t* De ce v-ad invoit voi sd ispitid Duhul Domnului? latd,
m
picioarele celor ce au ingropat pe bdrbatul tdu sunt la u§d §i
te vor scoate afard §i pe tine. §i ea a cdzut indatd la picioarele
lui Petru $i a murk" (Faptele Apostolilor 5, 1-11). §i exemple
§i mvataturi dintr-acestea mai gSsim in multe alte locuri din
Sfanta Scripaira. Deci cine nu se va infrico§a, auzind acestea,
tip §i nu va un minciuna, fugind de ea, ca de foe?
t€
M Dumnezeu a pedepsit pe unii mincino§i chiar in viafa
i* «e
aceasta, ca sa cunoasca oamenii cat de mult ura§te El minciu-
asg
'ii* na §i cat de mult se manie asupra mincino§ilor, dandu-le pilde rf
m vii de pedepsire a minciunii. El, Care §tie nu numai ce se m-
tampla in lume, ci §i ce gande§te fiecare din cei ce sunt in
lume, a legiuit §i a zis: „Cuvantul vostru sd fie: ceea ce este
da, da; $i ceea ce este nu, nu; iar ce e mai mult decat acestea,
1
de la cel-rdu este" (Matei 5, 37).
h;l*.
Gj-jf Chiar §i viafa de toate zilele ne arata ca eel ce nu iube§te
minciuna, adica graitorul de adevar, traie§te in lume cu cinste,
Sf
este mulfumit, fericit §i bine vazut, pe cand eel mincinos tra-
X', ie§te in necinste §i in m§ine. lubitorul de adevar, cand vor-
be§te, tofi il cred; mincinosul, cand graie§te, nimeni nu-1
crede; iubitorul de adevar este cinstit, iubit §i dorit; mincinosu-
.*■*
fe<i
Sfe-"-
r
216 CAZANIA
lui nu i se da nicio cinste, ci el este urat §i nesuferit tuturor.

lubitoml de adevar este un fiu al lui Dumnezeu, pentru ca
11
Dumnezeu este adevarul, cum ne spune insu§i lisus, zicand:
„Eu sunt Calea, Adevarul §i Viala" (loan 14, 6). Mincinosul este
m
fiul diavolului, pentru ca tatal minciunii este diavolul. Cand
graie§te el minciuna, dintm ale sale graie§te, pentru ca este
mincinos §i este tatal minciunii. Diavolul eel dintai a nascut
minciuna §i a grait-o la urechile stramo§ilor no§tri, Adam §i
Eva. De aceea este mfricosata hotararea pe care o citim in
M
Apocalipsa Sfantului loan, care numara pe mincino§i impreu-
na cu cainii, cu vrajitorii, cu desfranatii, cu uciga§ii, cu inchi-
natorii la idoli §i-i scoate afara din Imparatia cerurilor, zicand:
„Afar% cainii $i vrajitorii $i desfranatii $i uciga§ii $i inchindtorii
la idoli §i tod cei ce lucreaza §i iuhesc minciuna!" (Apocalipsa
22, 15).
11
Frad cre§tini,
Sa lepadam minciuna, graind adevarul fiecare cu vecinul
nostru, deoarece, cand graim adevarul, atunci sufletul nostru,
m unindu-se cu Dumnezeu, se umple de lumina §i de veselie;
P
ir-A cand mintea noastra se implete§te cu minciuna, atunci sufletul
nostru se face rob al diavolului §i se umple de intuneric §i de
k'S necaz. Cand gura noastra graie§te adevarul, atunci ne folose§te
J*tv §i noua §i aproapelui nostru; cand graim minciuna, atunci ne
•*\t' pierdem atat sufletul nostru cat §i pe fratele nostru. Dumnezeu
'0
a facut gura noastra, buzele noastre §i limba noastra spre a
%} grai slava §i lauda Lui. Deci sa nu le spurcam prin noroiul min-
ciunii, ci sa le pastram curate in Hristos lisus Domnul nostru,
a Carui slava §i stapanire este in vecii vecilor. Amin.
A«
II
i
rtv
M
m
esii
Ss
m
i vlN^W (1 1^1 ^Pil .v». -K
- A-V-'
M
'M
\<) ■7^4
f<
i,T
%
W-
p
#>V- 4
t: s
^—i #
IS
If
:V^ f/a/cfr/rea (Soa/ia/ie/f'el
MS
Q)curii/iicu a fa/rtea w
c/afia ^Socjo/Hirea ijja/i((t/(u Q)u/
fMitel'J), 27-36J
P
rh'aft
j Cf&itf/u',
J J m
7*7
+ n+1. oamne, lisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, fa §i
life cu noi minunile despre care am auzit astazi in
Sfanta Evanghelie! Precum ai daruit lumina ochilor celor doi
fe«
orbi, a§a lumineaza §i ochii sufletului nostm, ca, ascultand, sa
mtelegem puterea Ta cea nemarginita! Tu, Doamne lisuse,
Care ai deschis urechile celui surd, deschide §i auzul sufletu-
lui nostm, ca sa ascultam invatatura Ta cea dumnezeiasca §i
mantuitoare de suflet! Tu, Doamne, Care ai vindecat atunci
i
orice boala §i orice neputinâ, tamaduie§te acum §i patimile
M
fr':+.
H
cele de multe feluri ale fiecamia dintre cei care stau de fat# §i
ascultS cu smerenie §i cu evlavie propov^duirea Sfintei Tale
Evanghelii. Pentm ci patimile, uneori, intocmai ca omizile,
Si mananca tot ce a odraslit din samanta dumnezeiescului Tau
Mss cuvant in inimile noastre; iar alteori, ca ni§te pasari flamande
§i rapitoare, smulg indata din sufletele noastre samanta aceas-
n ta a cuvantului Tan celui mantuitor. Fiule al lui David, miluie§-
M
0 te-ne §i pe noi, ca pe cei doi orbi din Evanghelie! Deoarece
ii-V?
a^»4 credent ca Tu, ca un Milostiv §i fndurat, asculti rugaciunile
m> >. tuturor celor ce Te cheama pe Tine, pentru mantuirea sufle-
Mr'
telor lor, de aceea §i noi, cerand dumnezeiasca Ta mila, pen-
SIS
tru ascultatorii no§tri ii rugam sa ia aminte, cu toata sarguinta,
la talcuirea Sfintei Evanghelii de astazi, care spune:
Its
Ib
Jn vremea aceea, plecand lisus de acolo, doi orbi
W
r*>+.
se Uneau dup3 El strigand §i zicand: Miluie§te-ne pe
S?s noi, Fiule al lui David!" (Matei 9, 27)
!&+;
fe
Trap' cre§tini,
Cand Domnul nostru lisus Hristos trecea de la casa lui lair

la o alta casa, atunci doi orbi s-au luat dupa Dansul, strigand:
m
;5«a „Miluie$te-ne pe noi, Fiule al lui David!" Din ce fel de stare de
II oameni, bogap sau saraci, erau ace§ti doi orbi? Cum li s-a in-
tamplat suferinta orbirii §i cat timp au fost fara vedere, Sfantul
Evanghelist Matei nu ne arata. Insa, mai inainte de a-i vinde-
K ca pe ei, Domnul a inviat pe fiica lui lair. Vestea acestei mari
as
minuni s-a raspandit in toate partile acelea. Despre minunea
aceasta auzind orbii, s-au luat dupa lisus Hristos, cerand cu
M
mare glas mila Lui §i nadajduind ca vor dobandi §i ei lumina
ochilor, precum fiica lui lair a dobandit viata. Ei numeau pe
lisus Hristos Fiu al lui David nu numai pentru ca pe David toti
Ms il cinsteau §i-l slaveau ca pe un imparat §i proroc sfant al lui
Dumnezeu, ci §i pentru ca top credeau ca Mesia, dupa proro-
cirile sfintilor profep, trebuia sa se nasca din urmasii lui David.
De§i orbii strigau in gura mare pe cale: „miluie§te-ne pe noi,
Fiule al lui David", lisus, ferindu-se de lauda oamenilor, nu
m

* M
le-a dat niciun rSspuns pana ce a intrat in casa catre care se

mdrepta.
+; +
Jar dup& ce a intrat m cas&, au venit la El orhii §i m
lisus i-a mtrebat: Credefi c2 pot s2 fac Eu aceasta?
m Zis-au Lui: Da, Doamne!" (Mate! 9, 28)
r
M
lisus Hristos, ca Dumnezeu cunoscator al inimilor ome-
ne§ti, cuno§tea credintja §i vedea evlavia orbilor. El nu avea
nicio trebuinta de aceasta intrebare, insa i-a mtrebat pe ei a§a,
ca sa cunoa§tem §i noi ca fara credinta nu se da niciun bar
oamenilor §i ca, precum a cerut de la orbi credinta ca sa le dea
■i-.M vederea lucrurilor celor pamante§ti, a§a §i de la noi El cere

credinta pentru a ne darui cunoa§terea lucrurilor celor cere§ti,
m
}VXA
+4 pentru ca mai intai este credinta, apoi cuno§tinta. De aceea §i
'y-v
'i&h prorocul graia: „Crezut-am, pentru aceea am grMt" (Psalmii
m
115, 1), iar Apostolul zice: „§i noi credem; pentru aceea $i
8 graim" (2 Corinteni 4, 13). Deci, cand orbii au aratat credinta
lor marturisind: „Da, Doamne!"
m
£l:
„Atunci S-a atins de ochii lor, zicand: Dupd
credinta voostrd, fie voud!" (Matei 9, 29)
Atunci a atins ochii lor §i a zis: Deoarece credeti, dupa

credinta voastra faca-se voua ceea ce doriti! Numai prin cuvan-
tul „fie voua!" ar fi putut Domnul lisus sa lumineze ochii orbi-
lor, fiindca prin acel cuvant El a facut lumina, zicand: „«Sa fie 0:
luminZ!" §i a fost luminZ" (Facerea 1,3). Ins^ El s-a atins §i de
M ochii lor, ca sa arate ca El nu este fara trup, cum a fost atunci
v: cand a facut lumina, ci intmpat §i om desavar§it. Prin aceasta
a mai facut cunoscut ca, dupa cum este atotputernica porun-
ca Lui cea dumnezeiasca, tot a§a atotputernica este §i dreapta
trupului Sau, despre care a§a de luminos a prorocit psalmistul,
zicand: „Dreapta Domnului a facut putere!" (Psalmii 117, 15)
A§a precum atunci cand Datatorul de lumina a zis: „Sa fie lu-
0 mina!", s-a facut indata lumina, tot a§a §i cand a zis: „Dupa
credinta voastra fie voua.'", indata orbii au dobandit lumina .+-v;
ochilor.
t'j-A 220 TALCUIREA EVANGHELIEI
m
s-au deschis ochii lor. lar lisus le-a ponmcit cu
M
asprime, zicand: Vedetf, nimeni s2 nu $tie" (Mate! 9, 30).
M
§i s-au deschis ochii lor, adica s-a vindecat boala ochilor
m lor §i orbii vedeau curat. Poate ca erau inchise §i luminile §i
m pleoapele ochilor; de aceea Evanghelistul a zis ca s-au deschis
fa ochii lor. Pentru ca simturile noastre sunt ca ni§te u§i, prin care
intra in minte cuno§tinta lucrurilor celor pamante^ti, de aceea,
cand organul simtirii este sanatos, atunci u§a este deschisa, iar
fa cand este atins de vreo boala, atunci u§a este mchisa. Deci,
tf-j' cand a zis Evanghelistul ca s-au deschis ochii orbilor, se inte-
'ei
lege ca Stapanul tuturor a deschis u§ile acelea care, fiind incu-
if iate de patima orbirii, opreau intrarea luminii. Domnul nu le-a
poruncit lor sa nu trambiteze despre vindecare, pentru ca
acest lucru era cu neputinta, nici sa ascunda tamaduirea de cei
K:*:
m ce ii cuno§teau pe ei, ci le-a poruncit ca nimeni sa nu §tie cine
este doctorul lor. Domnul Se ferea de lauda oamenilor, inva- P
tandu-ne prin aceasta ca §i noi sa fugim de laudele de§arte ale
m oamenilor.
i:*:
Jar ei, ie$ind, L-au vestitm tot Jnutul acela" (Matei
9, 31).
K Orbii, dupa ce s-au tamaduit, n-au ascultat porunca. Mi-
M
§ nunata binefacere, bucuria cea peste masura §i luminarea su-
fletelor lor sunt pricinile acestei neascultari. Dupa ce au ie§it
feit! din casa in care au dobandit lumina ochilor lor, indata au ves-
VÎ
?W5 tit minunea; au alergat propovaduind in toate partile paman-
*<-V
tului aceluia ca lisus Hristos a deschis ochii lor §i le-a damit
lor lumina. lata puterea faptei bune: oricat am acoperi-o §i am
ascunde-o, cu atat mai mult ea se descopera §i se arata.
„§i, plecand ei, iat& au adus la El un om mut,

avand demon. §i fiind scos demonul, mutul a gr&it"
1 {Matei 9, 32-33). fa
<
fa
:7'; 'x Minunile au urmat una dupa alta. Cand ie§eau din casa
M
orbii vindecah, a intrat inauntm, adus fiind de altii, un om mut
_ _ _ _ _ , JIICRMIIw!W*K.VK
jWS

:
-M m
Wfi.
§i demonizat. VSzandu-l Domnul §i facandu-I-se mila de el, M
1-a vindecat, gonind demonul din el. Indradtul acesta, fiind

mut, in mod firesc era §i surd. Demonul il legase §i limba §i
mi M
auzul. Pentru aceasta, cand demonul a iesit din omul indracit,
atunci indata mutul a vorbit. Asemenea indracit, adica mut §i
surd, a mai vindecat §i alta data lisus Hristos prin cuvant,
zicand: „Duh mut $i surd, Eu iti poruncesc: lesi din el §i s% nu
mai intri m el!" (Marcu 9, 25) Prin aceasta ni se arata ca top cei
ce fac voile diavolului §i prin pacate §i nepocainta se fac robii
lui sunt intocmai ca
^ ni§te surzi §i muti:
_ surzi, fiindca niciodata m
nu aud cuvantul lui Dumnezeu; muti, fiindca niciodata nu
vorbesc vreun cuvant despre mvatatura dreptatii §i a faptelor
bune. De§i aceste minuni ale Domnului aveau destula putere
sa mcredinteze pe toti ca El este Dumnezeu adevarat, unii se
minunau, iar altii il osandeau §i-L cleveteau pentru ele.
Jar multimile se minunau zicand: Niciodata nu s-a

vdzut a§a
y— ceva
• in Israel Dor fariseii ziceau: Cu domnul t&V.
t .1 i ... s
demonilor scoate pe demoni" (Matei 9, 33-34).
Poporul se lumineaza de faptele mai presus de fire ale

^ \ .. . o . a. ^ ^ „
Domnului, iar fariseii il clevetesc pentru ele. Poporul recu-
m
noa§te adevarul, zicand ca niciodata nu s-au aratat in neamul
lui Israel astfel de minuni. §i intr-adevar a§a este, pentru ca
m
minuni au facut §i prorocii, mai cu seama Moise, Hie, Elisei,
tnsa niciunul n-a facut atatea cate a facut lisus. Apoi, aceia
faceau minunile prin rugaciuni catre Dumnezeu, iar lisus
Hristos prin simpla porunca. Prorocii le faceau cu harul lui
Dumnezeu; lisus Hristos, cu a Sa putere §i stapanire. Fiecare
dintre proroci a facut anumite minuni; lisus Hristos a facut insa
- - - - -
tot felul de minuni. De aceea fariseii spuneau despre Mantui-
.4*K.
torul lisus Hristos ca prin puterea domnului demonilor go-
ne§te pe demoni, in chip cu totul nedrept §i mincinos, deoa-
rece, daca satana ar goni pe satana, atunci fara mdoiala s-ar
dezbina cu totul intre ei §i de aceea §i-ar pierde stapanirea §i
puterea. Prin astfel de minuni Domnul lisus a inchis §i alta
%
data gurile acelora§i farisei §i carturari. Dar pentru ce poporul ^4
m
%
de rand, fiind neinvaât, judecS mai drept decat dascalii, adica

decat fariseii? Pentru ca totdeauna ura intuneca mintea celor
invatati, ca §i pe a celor nemvatati. Poporul fiind lipsit de ura,
judeca drept; fariseii, fiind invidio§i §i rai, vorbesc nebune§te 1
§i ran. Pentru ce Mantuitorul n-a raspuns nimic nici poporului,
i nici fariseilor, a§a cum le-a raspuns alta data? Acum, fiind ocu-
gf.t;
Slfe pat cu propovaduirea invataturii Sale, a lasat sa raspunda mi-
nunile Sale, faptele Sale duhovnice§ti.
„$i lisus str&batea toate cetitile §i satele, mv^tand

m sinagogile lor, propov&duind Evanghelia Imp&r&tiei
§i vindecand toatZ boala si toat& neputinta in popor"
jm
Atf. (Mate/ 9, 35).
lata cum se intinde mila lui Dumnezeu deopotriva §i la cei

multi §i nemvatati, §i la cei putini §i slaviti. lisus Hristos stra-
>:4
S'* batea ora§ele in care locuiau cei bogati §i indestulati §i satele
in care se gaseau cei multi §i lipsiti. §i, intrand in sinagogile
m
lor, unde se aduna poporul, propovaduia Evanghelia Impa-
p ratiei cere§ti celei fara de sfar§it tuturor celor ce credeau:
gonea intunericul necredintei, lumina sufletele §i tamaduia
a?s# orice boala §i neputinta trupeasca, aratandu-Se binefacator §i >3
mantuitor sufletului §i trupului, de a Cami mila §i indurare sa
01* ne mvrednicim §i noi, prin al Sau har §i a Sa iubire de oameni,
Wp
totdeauna, acum §i pururea §i in vecii vechilor. Amin!
i
-t
- -Ti. VT.Z--7ytt&/&XrAV&Z-zr?'\ *■ Z^>JZ"^-.> ^ S tvsT- T>.>.- o- ■'•a^ ^^V. T "• ^ ": "??v ;.-.-V ^^ ^ ^-^v; ^ ^-.O-^.A-:o--,'■'■ ■ ^ .
m
At*:
:iî riipî
p.
m
;
® r ^
<
i'fs r
'/i
^ =i
Si«
+ -^
m
|iss
1
V
.tZ?
r-t-t^
si
k. ■ d
PS
Ui4
li g
'JS:
m
ft*;
(jaza/iia
v;<.'
■'J
Q)aminicu a xafifea
H m
p
M c/fffia -^{(Jordrea <Jjfa/itii/id ^/)ci/i
a®
Ss f<Sa- m/ duitam /am/a oamem/orj
It
///'ati
» a'&iti/w.
» -^
M*
5--^ a gandesc la tScerea Domnului lisus Hristos, din
relatarea Evangheliei de astazi, cand cei doi orbi,
fli*. in mijlocul drumului, prin mulpmea oamenilor, strigau cu glas
i
mare: „Miluie§te-ne pe noi, Fiule al lui David!" (Matei 9, 27) a
And §i porunca pe care le-a dat-o lor, dupa ce le-a deschis §i
le-a luminat ochii lor, zicand: „ Vedep, nimeni S3, nu $tie!"
(Matei 9, 30) §i, socotind eu ca §i tacerea §i porunca lui lisus
voiau sa ascunda minunile, ma minunez §i sunt nedumerit.
brA
224 CAZANIA
"» »
DacS Domnul S-ar fi aratat a§a numai fata de ace§ti doi orbi,
nedumerirea mea ar fi lamurita. Dar, deoarece am vazut ca ori
de cate ori Domnul a facut minuni, mtotdeauna a procedat la
fel, pentru aceasta, nedumerirea mea nu se iamure§te, ci cre§te
Si §i mai mult.
lisus curate§te de lepra pe leprosul care L-a mtampinat §i
*■' mdata ii porunce§te, zicand: la aminte, inchide gum ta §i ni-
manui sa nu arati minunea; „Vezi, nu spune nimZnui" (Matei
8, 4). Opre§te femeii curgerea cea de mulfi ani a sangelui,
dupa aceea socote§te minunea facuta nu prin puterea Lui, ci
prin credinta bolnavei, zicand: „Fiic&, credinta ta te-a mantuit"
i" -*,
(Matei 9, 22), Cand a tamaduit madularele slabanogite ale
»»« slugii suta§ului, la fel a zis: „Du-te, fie lie dupd. cum ai crezut"
ii
{Matei 8, 13). De asemenea, cand a izbavit de tirania diavolu-
•cf%:
|k* lui pe fiica cananeencii, i-a zis: „0, femeie, mare este credinta
SBK
> .V ta; fie tie dupa cum voie§ti!" (Matei 13, 28) Venind in casa lui
K*
Petm, a potolit frigurile soacrei acestuia, a gonit demonii din
cei indraciti care au fost adu§i acolo, a vindecat pe toti bol-
ft navii care emu acolo, apoi, vazand ca popor mult L-a mcon-
jurat, a plecat indata, a§a precum ne spune Evanghelistul
Matei, zicand: „§i v&zand lisus multime imprejurul Lui, a po-
runcit ucenicilor s3. treacZ de cealaM parte a mMi" (Matei 8,
18). Cand a ridicat pe eel slabanog din pat, repede a plecat,
amestecandu-Se cu poporul, ca sa nu fie cunoscut (loan 5,
•r^S. 13). Cand a satumt cu cinci paini §i doi pe§ti cinci mii de
isS- oameni, a silit pe ucenicii Sai sa intre in combie §i sa se duca
|s
.<■»•!; de acolo (Matei 14, 22), iar cand a hranit, in muntele de langa
it-S Marea Galileei, cu §apte paini §i putini pe§ti§ori pe cei patru
gw
mii de oameni, a plecat indata §i a venit in hotarele Magdalei
(Matei 15, 39). Cand a venit in casa mai-marelui sinagogii, ca
sa invieze pe fiica lui, cautand sa ascunda minunea, intai a zis
catre cei ce stateau imprejur sa se dea deoparte, cad copila
P n-a murit, ci doarme; dupa aceea a scos tot poporul afara §i a
W;
inviat pe copila moarta (Matei 9, 24). Cand, pe muntele Ta-
borului, a stralucit fata Lui ca soarele §i hainele Lui s-au facut
albe ca lumina §i s-a auzit glas din nor, zicand: „Acesta este
Fiul Meu Cei iubit, in Care am binevoit; pe Acesta ascultati-L"
^ -—
Vsfe if"'*?
m
I
_
A*. im,
r4 m
(Mate! 17, 5), atunci a dat porunca tacerii ucenicilor Sai, zican-
du-le: „Nim%nui sn nu spuneti ceea ce afi vazur, paâ ca/id
Fiul Omului Se va scula din morti" (Mate! 17, 9).
V- . :2 ^ V-J * 4-^ 7" T^,* -4- 4-^.4-.-.l x~v ^-k y-v^-k 4-^*1 ■« *-k-k ^ A^k 4—« i i y-k
Credinta in Hristos este cu totul necesara pentru mantuire
w
Propovaduirea
2
minunilor este fadia care lumineaza §i
^ magne-
ky
tul care atrage inima omului la credinta in Hristos. insa lisus
Hristos, Care a venit in lume sa propovaduiasca credinta, Se ^5
straduie§te sa opreasca propovaduirea minunilor; aprinde fa-
clia §i apoi o ascunde sub obroc. intr-adevar, acest lucm este
cu totul de mirare! Oare pentru ce a facut lisus aceasta? Pen-
tru ca sa fuga de lauda oamenilor? Intr-adevar, pentru ca sa
fuga de laudele cele de§arte ale oamenilor. „Credint;a f&r& de
fapte moartk este" (Jacov 2, 20), spune Apostolul lacov. Lauda
de§arta strica puterea tuturor faptelor bune §i face moarta cre-
dinta §i fara folos. Pentru aceasta Domnul a fugit de laudele
cele de§arte ale oamenilor, ca sa arate prin aceasta stricadunea
pe care o aduc mantuirii laudele §i aprecierile oamenilor. §i,
/,
cu uucvuid-i,
adevarat, mare
maie §i infrico§at
iiiiiicoûi pucai
pacat csic
este Muvncu
slavirea ecu
cea ucûiiu,
de§arta,
caci de la mceputul pana la sfar§itul vietii omului ea este vraj- 0%
•■
ma§a mantuirii lui. SsS
Cea dintai dintre patimile care prind pe om este patima

slavei de§arte. La copilul mic, cea dintai patima este slava de-
§arta. Cand 11 cinste§ti, da semne de bucurie, iar cand 11 lauzi
V
se vesele§te. De-1 vei certa, se mahne§te indata §i plange. Pa-
M
tima dorintei de slava 11 urmare^te pana la moarte, pentru ca
§i copiii §i tinerii §i cei care sunt in varsta, §i cei mai batrani
doresc §i cauta cinstiri §i laude. Slava de§arta urmeaza de
multe ori §i dupa moarte. Ce sunt podoabele de imbracare
cele atat de costisitoare, mormintele cele scumpe, statuile,
inscriptiile de lauda de pe morminte, cum §i altele pe care, fie
>2*,
noi, cat suntem in viata, fie rudele sau prietenii, dupa moarte,
le pregatesc? Sunt fum amagitor dupa slava §i lauda oamenilor.
Pentru acest fel de oameni, psalmistul a zis: „Mormantul lor va
fi casa lor in veac, loca$urile lor din neam in neam, de§i numit-au
cu numele lor pZmanturile lor" (Psalmii 48, 11).
m
■•i-Spp ' '' ' ' ^- - -- - - *" ' * ■'
'^■jA
226 CAZANIA
M
Frafi cre$tini,
& Atat de lamurit a vorbit Dumnezeu rmpotriva acestei patimi,
M
*-+■
zicand: „LuaU aminte ca faptele drept&tii voastre sa nu le faced
Wv
maintea oamenilor, ca sa fid vazud de ei; altfel nu ved avea
plata de la Fatal vostru Cel din cemri" (Matei 6, 1). La fel a po-
runcit despre milostenie, despre rugaciune §i despre postire,
I zicand ca cei care se roaga sau postesc, aratandu-§i aceste
fM'.
fapte bune maintea oamenilor, aceia nicio plata nu dobandesc,
kM afara de lauda oamenilor. Cand folosim fie frumusetea, fie bo-
gatia, fie invatatura, fie faptele bune ca sa fim slaviti §i laudati
0,
de oameni, atunci Dumnezeu risipe§te §i ia de la noi bunurile
ll
if^M
fei acestea §i ramanem goi §i ru§inati, dupa cuvantul psalmistului,
care zice: „Dumnezeu a risipit oasele celor ce plac oamenilor;
J.%. ru$inatu-s-au, ca Dumnezeu i-a urgisit pe ei" (Psalmii 52, 7).
&£
N
Cel slavit in de§ert se pedepse§te pe sine, nedreptate§te
pe aproapele sau §i indrazne§te sa nedreptateasca pe Insu§i
0
Dumnezeu. Se nedreptat;e§te pe sine, fiindca pierde Imparatia
ve§nica, pentru a ca§tiga fum §i amagire vremelnica; nedrep-
■*>*'
fM tate§te pe aproapele sau, fiindca il in§eala, fatarnicindu-se ca
yzt. face fapte bune pentru slava lui Dumnezeu, §i fura in felul
p?
acesta cinstea §i laudele celor din jurul sau. Incearca sa ne-
dreptateasca §i pe Dumnezeu, fiindca pretuie§te mai mult
slava si laudele oamenilor, decat slava si rasplatirea lui Dumnezeu.
Numai lui Dumnezeu I se cuvine slava si multumire pentru
jV-4. faptele noastre bune, de vreme ce „este Acela$i Dumnezeu
care lucreaza toate in tod" O Corinteni 12, 6).
M
Faptele celui slavit si laudat in desert sunt asemenea mor-
mintelor celor varuite, care pe dinafara se arata frumoase, iar
pe dinauntru sunt pline de oasele mortilor si de toata necu-
B
ratia (Matei 23, 27). Ele se aseamana cu acele roade, care pe
0 dinafara sunt frumoase si placute, iar inauntru sunt pline de
putreziciune si de viermi. Fapta buna are duh si trup, ca si
m£ omul care o savarseste. Duhul faptei bune este scopul pentru
care se face, iar trupul este insasi fapta buna savarsita. Sufletul
:* omului da chip dorintelor trupului sau. Scopul faptei bune da
chip lucrului faptei bune. De va fi sufletul bun, bune sunt si
il
dorintele trupului, iar de va fi sufletul rau, rele sunt si faptele
H
■i.-M
%
V' »!<
*->%■ trupului. De va fi scopul sfant, sfant este §i lucrul faptei bune;
de va fi scopul pScatos, p^catoase sunt §i lucrurile savar§ite.
xSi Scopul preface fapta cea buna in rautate §i rautatea in fapta
M
*Xi* buna. Vedem aceasta m Sfintele Scripturi. Rugaciunea fariseu-
¥0,
0 lui s-a facut pacat §i 1-a osandit pe el fiindca scopul ei era
m
mandria §i trufia (Luca 18, 14). Care este scopul faptelor bune
w ale celui care umbla dupa lauda §i slava oamenilor? Nici unul,
yi+l nici altul, decat folosul sau, slava de§arta §i lauda oamenilor.
m
Astfel, socotelile lui strica harul faptelor bune, risipe§te sfin-
tenia lor §i le preface in stricaciune §i necuratie, schimba fapta
2% buna in pacat. „Duh este Dumnezeu" (loan 4, 24), pentru
aceea El voie§te inchinaciunea §i slujba duhului nostru. Acesta
este un scop sfant. Pentru aceasta, cand scopul este rau,
atunci Dumnezeu intoarce fata Sa de la jertfa noastra, ca §i
odinioara de la jertfa lui Cain.
Fratf cre§tini,
Cata vreme suntem in valtoarea lumii acesteia §i amagim
XXL pe oameni prin fatarnicie, primim cinstirea §i lauda de la ei,

deoarece ei, necunoscand scopul nostru eel ascuns, socotesc
ca noi savar§im faptele bune spre slava lui Dumnezeu §i spre
folosul aproapelui. insa va veni ziua in care se va rupe valul
i
fatarniciei §i se vor arata cele ascunse ale noastre §i se vor
vedea ca in icoana zugravita toate gandurile cele ascunse ale
ll
tM inimii noastre. Cata ru§ine va acoperi atunci fata noastra, cand
toti oamenii cei din veac vor vedea ru§inea slavelor §i laude-
lor noastre de§arte., Cata frica, cand infrico§atorul Judecator va
mustra intentia fatarnica a faptelor noastre, savar§ite pentru WK
slava noastra, iar nu pentru slava Lui. Cata mahnire va cuprin- p
de sufletul nostru cand vom vedea pe cei ce au facut fapte
53 bune pentru slava §i lauda lui Dumnezeu incununati, prea-
mariti §i stralucind ca ni§te luminatori, iar pe noi ne vom ve-
dea lipsiti de orice rasplatire §i sco§i afara din Imparatia dum-
nezeiasca! Gate suspine §i lacrimi, cata cainta va cuprinde
inima noastra, cand vom vedea ca am dat Imparatia cereasca
■$'y:
W*. pentru florile cele trecatoare din campul acestei vieti pa-
■>**».* • ■ lmx»JA S
fel 228 CAZANIA
0
mante§ti! Pentru ca toata slava §i laudele oamenilor sunt ca
iarba §i ca florile campului! Se usuca precum iarba §i cad ca
florile campului. Dar atunci nici lacrimile nu vor mai putea
1
mangaia §i nici pocainta nu va mai putea fi de niciun folos.
Sa lepadam deci, de astazi mainte, lucmrile intunericului
Pi
'V^-, §i dorinta de slava de§arta; sa lepadam stapanirea ei, care pe
nesimtite ne rape§te mantuirea. Departe sa fie de minte §i de
®
suflet orice dorinta §i orice cautare dupa laudele §i slava cea
desaita a oamenilor. „5a nu §tie stanga ta ce face dreapta ta"
(Matei 6, 3). De§i, din motive binecuvantate, esti nevoit sa faci
o fapta buna, vazuta de oameni, tu totdeauna sa cauti nu slava
ta, ci slava lui Dumnezeu. Atunci Tatal tau, Cel ce vede cuge-
tul tau intru ascuns, iti va rasplati tie la dreapta Judecata.
Atunci vei slavi pe Dumnezeu, prin faptele tale cele bune, §i
vei primi slava §i rasplata pe care Dumnezeu a fagaduit-o
celor ce 11 slavesc pe El, zicand: „Eu pream^resc pe cei ce MM
preaslMvesc pe Mine" (1 Regi 2, 30). Amin!
ml
II
§
SI
fkHi
/J-.vi,
u
zfyg
mw
vt
'A
Vt:
<£S
î/cturca dio a/Hj/e/iei
Q)ufn(/uc(( a ofita
c/a/)a (/!?q cj ordrea dj/u/itcdiw QDuA
fjfa/el /4, /4-22J
r4r/<ati
9 cf&ittnL
_ 9 ■*
omnul lisus a ar^tat milostivirea Sa cea dumne-
zeiascS, §i puterea Sa cea nemarginita fata de orbi,
ologi, ciungi, lepro§i, slabanogi, surzi, muti, fata de cei ce pa-
timeau de friguri, fata de cei mdradti. A vindecat toata boala
§i toata neputinta, a alungat demoni, a inviat mopi, a sculat pe
Lazar eel mort de patru zile, a facut multe §i marl minuni. Dar
Sfanta Evanghelie, pe care ati auzit-o astazi, ne mai pune
inainte §i o altfel de minime: cu cinci paini §i cu doi pe§ti.
Domnul §i Mantuitorul nostru lisus Hristos, in bunatatea Sa
cea nesfar§ita §i cu iubirea Sa fata de oameni cea negraita, a
saturat cinci mii de barbati, afara de femei §i copii, care se i
m
aflau cu El in pustia de lang^ ora§ul Betsaida. lar din firi-
miturile painilor de la masa multimilor au r^mas dou^sprezece
co§uri pline. Acest lucru dovede§te indurarea §i atotputernicia
lui lisus Hristos. Deci, cine are credint#, de§i va deschide
auzul §i mintea la talcuirea cuvintelor Evangheliei de astSzi, va
vedea puterea lui Dumnezeu, nu numai vindecand neputin-
tele noastre, ci §i izb^vindu-ne de toatS nevoia. A§adar, fid cu
luare-aminte §i ascultati!
m
Jn vremea aceea lisus a v&zut multime mare de
oameni §i I s-a f&cut mils, de ei §i a vindecat pe bol-
navii lor" {Matei 14, 14).
Dupa ce a auzit Domnul de taierea capului Sfantului loan

m Botezatoml, a ie§it din lerusalim §i a mers in pustia de langa
ora§ul Betsaida, ca sa se odihneasca cu ucenicii Sai, acolo, in
singuratate. Dar multimea oamenilor, din ora§ele din impre-
jurimi, afland ca lisus a plecat din lerusalim, a mers indata pe
urmele Lui in pustia aceea, fara a-§i lua ceva de mancare.
Deci, Domnul Cel prea indurat, vazand atata credinta §i sta-
ruinta, S-a milostivit spre ei §i, mai intai, i-a invatat multe, pre-
cum ne spune Sfantul Evanghelist Marcu; dupa aceea, de§i ni-
meni nu L-a rugat, a vindecat pe tod bolnavii care se aflau
acolo. Aceasta minune ne da o mare nadejde in inimile noas-
tre, cad daca lubitorul de oameni lisus Hristos, fara mijlocirea
cuiva, numai pentni' credinta §i staruinta poporului S-a milos-
tivit §i a vindecat pe bolnavi, cu atat mai mult se va milostivi
spre noi, cand, bolnavi fiind, cu credinta §i cu evlavie vom in-
tinde mainile §i-L vom ruga sa vindece neputintele noastre.
„Iar cand s-a fScut searS, ucenicii au venit la El $i

I-au zis: Locul este pustiu §i vremea, iatS, a trecut; deci,
dS drumul multimilor ca sS se ducS in sate, sS-§i
cumpere mancare" (Matei 14, 15).
Fiindca sosise seara, Sfintii Apostoli, vazand atata multime

de oameni care nu mancasera nimic §i ca locul era pustiu, s-au
|2
apropiat de lisus §i I-au zis: locul acesta este pustiu §i a venit
seara, iar poporul n-are niciun fel de hran^, sloboze§te-l

mearga in satele din apropiere, sa-§i cumpere mancare. Evan-
m
ghelistul loan spune cS lisus, ridicand ochii Sai §i vazand mul-
timea cea multa a poporului a zis catre Filip: „De unde vom
cump3ra paine ca s& m%nance ace§tia?" (loan 6, 5) „Iar aceas-
ta o zicea ca sa-1 mcerce, ca El $tia ce avea sa faca" (loan 6, 6).
UM
Auzind deci cuvintele pline de ingrijorare ale ucenicilor, cu
i-H
privire la multimea poporului,
ten
Jisus le-a r&spuns: N-au trebuin# s& se ducd; dati-le 1

wt
voi sa manance" (Matei 14, 16).
lisus, zicand ca multimile nu au nevoie sa mearga sa-§i

cumpere mancare, n-a spus ca le va da El hrana §i le va satura,
ci a poruncit Apostolilor sa le dea ei sa manance. Unde este
insa lipsa §i neputinta firii, acolo lucreaza puterea harului.
Pentru aceasta s-a aratat mai intai lipsa hranei, apoi a stralucit
harul eel atotputernic. Rugamintea Apostolilor catre lisus de a
libera multimile a aratat tuturor ca nu se puteau hrani in nici-
un fel, in pustia aceea, atatea mil de oameni. Dar in loc sa-i
libereze, lisus porunce§te Apostolilor sa le dea ei sa manance.
Jar ei I-au zis: Nu avem aid decat cind paini ?i doi

pe§ti" (Matei 14, 17).
/•s
In aceasta pustie nu se gaseau decat cinci paini §i
doi pe§ti. Din aceasta se vede ca Sfintii Apostoli cercetasera
mai intai daca poporul a adus cu sine hrana. Acest lucru il
arata Evanghelistul loan, spunand ca Apostolul Andrei a ras-
puns lui lisus ca „este un copil, care are cinci paini de orz §i
doi pe§ti". Iar acest raspuns arata lamurit despre cercetarea
m
care a fost facuta cu amanuntul, mai inainte, in randul multimii
0.
de oameni, din grija Apostolilor ca buni pastori §i din dragoste
pentru cei flamanzi. La acestea insa,
m
„El a zis: Aducefi-Mi-le aid. §i poruncind sa se
r': A
ageze multimile pe iarba $i luand cele cind paini §i cei yV
doi pe$ti §i privind la cer, a binecuvantat §i, frangand,
fe^.
feu?
a dat ucenicilor painile, iar ucenicii multimilor" (Matei
14, 18-19).
3
lisus Hristos, auzind ca se gSsesc cinci paini §i doi pe§ti,
a cerut intai sa le aduca la El, ca sa le vada, aratandu-ne prin
aceasta ca ori de cate ori facem milostenie trebuie sa depunem
multa sarguinta. Prin aceasta Domnul ne indeamna sa vedem
cu ochii no§tri hrana, haina §i orice alt lucru ce-1 dam saracu-
lui. Daca vom incredinta pe altcineva sa daruiasca aceste
lucruri altuia, fara sa le vedem, s-ar putea mtampla ca acela sa
dea saracului mai pigin decat am vrea noi, sau lucml eel mai
prost §i mai netrebuincios, iar noi n-am darui din toata inima,
iar milostenia noastra ar fi de forma §i fara caldura dragostei
fata de eel sarac.
In al doilea rand, lisus a pomncit multimii de oameni sa
se a§e2e pe iarba verde, in grupuri de cate o suta sau cincizeci,
asemenea celor care iau masa stand in locuri cu iarba, dupa
cum ne spune §i Sfantul Evanghelist Marcu, zicand: „§i El le-a
pomncit s£-i a§eze pe fop' cefe, cete, pe iarba verde. $i au
§ezut cete, cete, cate o suta §i cate cincizeci" (Marcu 6, 39-40).
Aceasta a§ezare a oamenilor facea vazuta minunea tuturor, iar
hrana putea fi impartita u§or §i deopotriva la top. Deci lisus,
poruncind aceasta, indata a incetat toata framantarea din mul-
time §i in buna randuiala §i lini§te s-au a§ezat cu totii pe iarba.
Apoi Juand cele cinci paini $i cei doi pe§ti si privind la
cer, a binecuvantat". A cautat spre cer cu ochii Sai, ca sa arate
ca din cer S-a pogorat §i pe toate le face impreuna cu Tatal §i
cu Sfantul Duh. §i „a binecuvantat" ca sa ne invete pe noi, zice
Sfantul loan Gura de Aur, ca totdeauna sa facem §i noi la fel
§i, dupa pilda aceasta, a Domnului lisus Hristos, sa binecu-
vantam mancarea, inainte de a ne a§eza la masa §i a gusta din
cele pregatite pentru hrana. Dupa ce „a binecuvantat", cu mai-
nile Sale frangand painile, le-a dat in mainile ucenicilor. Dupa
cum, in vremea prorocului Hie, Dumnezeu a inmultit pumnul
de faina §i untdelemnul in ulciorul din mainile vaduvei din
Sarepta Sidonului (3 Regi 17, 14), a§a §i lisus Hristos a inmultit
-.J. 1%
m
-i. T
wi
cele cinci paini §i cei doi pe§ti in mainile Apostolilor. Precum AA
}A.
apa din izvor, tot a§a §i painile §i pe§tii izvorau din mainile
Apostolilor §i se imparteau de c^tre ei la miile de oameni care
£ "4- erau acolo. Din aceasta invatam §i noi ca tot ceea ce dam la
sSraci, dam din ce ni s-a dat noua de Dumnezeu, iar miloste-
nia inmulte§te in mainile celui milostiv bunatatile lui. Deci,
dupa ce lisus a dat bucatile din paini §i pe§ti in mainile uceni-
cilor, ei le-au impaitit oamenilor care stateau pe iarba.
„§i au mancat toti ?i s-au sZturat §i au strans r&m&-

§itele de fUramituri, douZsprezece co§uri pline. Iar cei
ce mancaserti erau ca la cinci mii de b^rbafi, afarZ de
femei §i de copii" {Matei 14, 20-21).
Mare e§ti, Doamne, §i minunate sunt lucrurile Tale, §i

nicun cuvant nu este de ajuns spre lauda minunilor Tale! Chiar
daca cele cinci paini §i doi pe§ti s-ar fi impartit in cele mai mici
§i mai nevazute firimituri, de abia cate o firimitura ar fi putut
lua fiecare suflet din cele cinci mii; insa, luand fiecare, nu nu-
mai ca au mancat toti §i s-au saturat, ci au mai ramas doua-
sprezece co§uri pline de firimituri: douasprezece co§uri pline
de firimiturile ramase de la mese, pentru ca fiecare din apos-
toli sa ia cate unul. Firimiturile de paini §i pe§ti au prisosit ca
sa arate ca resturile de firimituri erau de la cele cinci paini §i
doi pesti care au fost binecuvantate §i s-au impartit multimii.
Ce minte poate sa mteleaga sau ce cuvant poate sa arate cum
s-a saturat atata multime de oameni cu cinci paini §i doi pe§ti?
Cum se inmulteau painile §i pe§tii §i izvorau din mainile apos-
tolilor? Cum au mai prisosit, nici mai mult, nici mai putin, ci
douasprezce co§uri pline? Cum s-au facut toate acestea, nu-
mai Singur Dumnezeu, Cei ce le-a facut, §tie.
„§i mdat& lisus a silit pe ucenici s% intre m corabie

$i s2 treacZ maintea Lui, pe t&rmul ceMalt, pan& ce El
va da drumul multimilor" (Matei 14, 22).
Dupa savar§irea minunii, lisus a voit sa Se urce in muntele

care era acolo §i sa se roage, dar ucenicii Lui iubiti n-au voit
fe+j-
i---fj*<
H-^l
•»>;
sS se despartS de El. De aceea Mantuitorul i-a silit ca, paM

cand El libereazS. multimile de oameni, care trebuiau sa se
intoarca pe uscat la casele lor, ei intre m corabie §i se
ducS inaintea Lui pe celalalt t^rm, in Betsaida. Prin aceasta
hm
~0*< lisus ne-a mvatat cS, oricat am fi de ocupati, sS nu p^rasim
niciodata rugaciunea. A§a ne ajuta §i noua, Doamne lisuse
c, ■ t Hristoase, sa nu ne paraseasca niciodata gandul rugaciunii in
tte
A^ sfanta Ta Biserica. Amin!
«-
II
■£r4
KM
'•■n
$*4
^151 ^.UIWI
m
m
>'+:
H>i
fe '
4.
aW
,-v m
m
II 0
z
■
r
f'-y fi®
al
■»r>
m*.
P (jazania
i's-V
.T-t* 3)iamt/ucu a o/>ha

*■*£
(/((fi a )cj()/iarea tjjfa/italiw
<£o t/)(i/
m
m f J)es/)/'e ndc/e/t/ej m
'..V
r/ynfi
♦ c/sislf/ii,
» -7
•,v
»«§
{^^storisirea pe care ati auzit-o in Sfanta Evanghelie de
ast^zi treze§te in inima fiecamia puterea nadejdii, care
a fost sSdita aici de Dumnezeu, §i o indruma minunat spre
!nsu§:i Datatorul §i Implinitorul ei, spre Dumnezeu. in adevar,
sufletul omului simte in sine puterea nadejdii, pe care nici pri-
mejdiile, nici nevoile, nici nenorocirile, nici oricare alt necaz, P
oricat de mare, nu poate sa o dezradacineze. Nadejdea nu ne
>•»
parase§te nici in ceasul mortii, pentru ca §i atunci, stand de
*-:4' *&*'&+ *&*&*Si-&+ *■ 3X1 *iJL*sf.i ':*.
\,
236 CAZANIA
fata, ne incurajeaza, ne fagaduie§te sanatate §i viata. Ea m-

tare§te pe om la orice lucru §i in orice imprejurare. Plugarul
rabda osteneala muncii, fiindca nadajduie§te sa ajunga la se-
ceri§ul roadelor sale. Corabierul nu ia in seama primejdiile
marii, fiindca nadajduie§te sa ajunga in cele din urma la lima-
nul dorit. Bolnavul i§i mangaie durerile bolii, fiindca nadajdu-
ie§te sa dobandeasca vindecarea de suferinte §i insanato§irea.
Nadejdea izbavirii ne mangaie in toate necazurile §i ne u§u-
>v^' reaza in toate greutatile pe care ni le pricinuiesc prigonirile,
clevetirile, vrajma§iile §i orice alte intristari.
Mare este, cu adevarat, iubirea de oameni a lui Dumnezeu!
II
Pentru pacat, Dumnezeu a lipsit pe om de desfatarea Raiului
§i 1-a izgonit in pamantul acesta, zicand: „Pentru c3 ai ascultat
vorba femeii tale §i ai mancat din pomul din care ti-am po-
runcit: «Sa nu m3nanci», blestemat va fi pamantul pentru tine!
Cu osteneala sa te hrane$ti din el in toate zilele viefii tale! Spini
si palamida i{i va rodi el" {Facerea 3, 17-18), adica necazuri,
primejdii, nevoi, boli; insa a lasat in inima lui puterea nadejdii,
ca pe un medicament mangaietor al necazurilor §i ca pe un bal-
sam vindecator al primejdiilor §i al intristarilor, prin fagaduinta
trimiterii Izbavitorului neamului omenesc, in persoana Man-
tuitorului lisus Hristos (Facerea 3, 13).
Ceea ce se intampla cu celelalte puteri pe care le-a sadit
Dumnezeu in firea omului pentru mantuirea lui, se intampla §i
cu puterea nadejdii. Dumnezeu a pus in firea noastra dorinta,
pe care s-o indreptam spre El §i, iubindu-L din toata inima, sa
mo§tenim Imparatia Lui cea ve§nica. Dar noi, daruind toata do-
rinta noastra celor pamante§ti §i iubind din toata inima desfa-
tarile trupe§ti §i de§ertaciunea lumii, ne facem vinovati de
osanda ve§nica. Dumnezeu a pus in firea noastra suferinta,
care este taria §i puterea sufletului, prin care sa ne imbarbatam
impotriva ispitelor diavolului §i sa luptam impotriva pacatului;
dar noi, din pricina suferintei, umplem gura noastra de ocari
§i inarmam mainile noastre asupra aproapelui. Me§terul a facut
cutitul spre folosul oamenilor, dar oamenii, intrebuintandu-1 in
rau, se omoara cu el unii pe altii.
Dumnezeu a sadit in inimile noastre suferinta §i dorinta,
ca sa le folosim ca pe ni§te unelte ale mantuirii, dar noi, intre-
M
buintandu-le rau, le facem unelte de pierzare. Acela§i lucru

facem §i cu nadejdea. Dumnezeu ne-a oferit noua in dar virtu-
tea cea mare a nadejdii, ca totdeauna nadajduind in El, sa
avem scapare puternica de primejdiile vietii trupe§ti §i liman
lini§tit al mantuirii sufletului nostru; dar noi ne punem toata
nadejdea noastra in oameni, in bani, in pietre scumpe, in lu-
cruri trecatoare. O astfel de nadejde nu este nicidecum folo-
sitoare §i mantuitoare, ci vatamatoare §i pierzatoare de suflet.
Dumnezeu prin cuvant a invatat, iar prin fapte a dovedit ca
nu in oameni, ci in El se cuvine sa nadajduim, cum ne spune
si psalmistul, zicand: „Nu v& mcredeti m cei puternici, m fiii
oamenilor, in care nu este izMvire" (Psalmii 145, 3). Iar aceas-
ta pentru ca nadejdea noastra nu poate avea temelie puternica
in cele pamante§ti §i trecatoare, ci numai in Stapanul lor, in
Dumnezeu, „ca m mana Lui sunt marginile p&mantului §i m&l-
{imile muntilor ale Lui sunt. Ca a Lui este marea §i El a facut-o
pe ea $i uscatul mainile Lui 1-au zidit" (Psalmii 94, 4-5), cum
ne spune psalmistul. „Fericit eel ce are ajutor pe Dumnezeul
lui lacov, nadejdea lui, in Domnul Dumnezeul lui, Cel ce a
fa cut cerul §i pamantul, marea §i toate cele din ele", ne spune
acela§i psalmist (Psalmii 145, 5-6), pentru ca numai Dumnezeu
este „Cel ce pazegte adevarul in veac; Cel ce face judecata
celor napastuiji; Cel ce da hrana celor flamanzi. Domnul dez-
leaga pe cei ferecati in obezi; Domnul indreapta pe cei gar-
hoviji, Domnul injelepje^te orbii, Domnul iubegte pe cei
drepti; Domnul paze§te pe cei straini; pe orfani §i pe vaduva
va sprijini $i calea pacato$ilor o va pierde" (Psalmii 145, 6-9).
m
Evanghelia care s-a citit astazi ne-a aratat ca cei ce nadaj-
duiesc spre Dumnezeu nu raman niciodata lipsip de damrile
Lui. Cinci mii de barbaU §i poate alte cinci mii de femei §i copii
au avut atata nadejde in Mantuitorul lumii, meat au mers in
pustie pe jos, fara a-§i lua hrana cu ei. Ce au luat ei de la Acela
in care nadajduiau? Oare au luat numai ceea ce nadajduiau?
Domnul nu doar ca le-a vindecat bolnavii, ci S-a ingrijit §i de
dan§ii, saturandu-i de tod din pe§tii §i painile binecuvantate.
Ucenicii Lui 11 mgau sa-i libereze pe toti cei adunati acolo, dar
El n-a voit sa-i lase sa piece, inainte de a le vindeca bolnavii
M 238 CAZANIA
lor §i a-i satura cu paine §i pe§te. De astfel de pilde este plina Sfanta
Scriptura; rasa prin aceasta se adevere§te tocmai cuvantul psalmis-
tului, care zice: Jn Tine au Mdajduit pZiintii no$tri, nZddjduit-au m
0
Tine §i i-ai izMvit pe ei. C&tre Tine au strigat §i s-au mantuit, m Tine
m au nadajduit §i nu s-au ru$inat" (Fsalniii 21, 4-5).
Mv.
Intr-adevar mare har este nadejdea in Dumnezeu. Aceasta
este fiica adevarata a credintei. Credinta na§te in inima omu-
lui nadejdea in Dumnezeu. De aici cunoa§tem cat de folosi-
■£" *"■
toare este credinta, in aceasta viata. Cel credincios prime§te in
pace insa§i lupta cu moartea §i intampina cu barbatie infrico-
§arile celui din urma ceas al vietii, deoarece el crede ca moar-
tea nu este moarte, ci mutare din viata cea vremelnica la viata
cea ve§nica; el nadajduie§te ca in acel ceas sfintii ingeri, pova-
tuitorii §i pazitorii credincio§ilor, stau de fata sprijinindu-l, dan-
du-i curaj, ajutandu-1; de aceea, el vede sfar§itul vietii lui fara
durere, neru§inat, lini§tit. Pentru eel ce §i-a pus nadejdea nu-
mai in bunurile §i m bucuriile acestei vieti §i care, pentru
implinirea poftelor lui, nu s-a gandit nicidecum nici la aproapele
lui §i nici la Dumnezeu, lupta mortii este cumplita §i nesuferita,
iar ceasul eel de pe urma al vietii lui este plin de durere, de tul-
:3K burare §i de deznadejde mare. Se infrico§eaza de toate, dar mai
cu seama de despartirea lui de lume §i de averile lui.
Deci nadejde, bunatate sfanta, vistierie nepretuita, balsam
m
•#1 ceresc, har desavar§it, pogoara-te de sus, de la Parintele lumi-
i nilor, mangaie sufletele noastre §i le intare§te in lupta spre mai
bine, ca fara de patima, neru§inati, in pace §i cu incredere
desavar§ita sa intampinam sfar§itul vietii noastre §i cu sufletul
senin §i curat sa putem intampina hotararea din urma a
Dreptului Judecator! imparate ceresc, Preadulce Mantuitor al
sufletelor noastre! Tu toate le poti §i toate Te asculta. Tu, Cel
ce ai sadit in inimile noastre nadejdea, invrednice§te-ne pe
noi, prin harul Tau; ca niciodata sa nu nadajduim mai mult
spre oameni §i spre lucrurile cele materiale ale lumii, decat
spre Tine; ci totdeauna ne indruma toata nadejdea noastra
spre milostivirea Ta §i spre puterea peste toate. Atunci vom fi
fericiti, cad Tu ai zis prin prorocul Tau ca: „Fericit cel ce are
ajutor pe Dumnezeul lui lacov, nadejdea lui, in Domnul
Dumnezeul lui" (Psalmii 145, 5) Amin!
'Sa
fcrf
/-.
+<v
,?3iS
*z%
>
a ■4 ^ \ /' /■i
iV ^
;/
m
fS:i¥
*k
m
zTa/cuirea So a/uj/elici
m
ci/ru/ucu a /locia
/^doea
>yM.
fMud 14, 2J2-S4J
w>:
m
m cTyviti c/'esti/u.
fe
ele istorisite in Evanghelia de ast^zi par simple poves-
L/ tiri, care arata ce s-a mtamplat cand Domnul nostm
m
lisus Hristos, cu puterea Dumnezeirii Sale, a umblat pe mare,
cum umblSm noi pe pSmant uscat. fnsa ele cuprind invataturi
minunate §i mantuitoare pentru suflet. Dar, precum numai cei
care se pogoar^ in adancul m^rii gSisesc margiiritarul eel de
mare pret, tot a§a numai cei care cerceteazS adancul cuvin- M
tiMj ;>* &*&*'&}* >*& *J^J*^^C^J^^Sî^. J&< *£&& >» ♦
p 240 TALCUIREA EVANGHELIEI

|P?j
rO
telor lui Dumnezeu afla mvataturi mantuitoare, cum ne spune
prorocul David, zicand: „Cei ce 5e coboard. la mare m cor&bii,
cei ce-$i fac lucrarea lor in ape multe, aceia au v&zut lucmrile
Domnului §i minunile Lui mtru adanc" (Psalmii 106, 23-24); iar
in alt loc: „Fehciti tod cei ce n&d&jduiesc m El!" (Psalmii 2, 12).
Deci sa ne pogoram §1 noi gandurile in adancul cuvintelor care
s-au citit §i sa ne ostenim, cercetand adancul raurilor duhov-
P nice§ti, sS scoatem margaritarul invataturilor de mare pret §i sS
vedem lucmrile Domnului lisus §i minunile Lui; cercetam §i
noi cuvintele Evangheliei de astazi, pentm ca ele sunt marturi-
ile Dumnezeirii Mantuitorului Hristos.
Sfanta Evanghelie de ast^zi ne spune cS:
♦v-^;
„In vremea aceea lisus a silit pe ucenici sd intre m
corabie §i sd treacd maintea Lui pe tdrmul celdlalt, pand
-4.l4<
ce El va da drumul multimilor" (Matei 14, 22).
m
Aceste cuvinte s-au mai citit §i s-au talcuit §i in Evanghelia
duminicii trecute. Cel care a intocmit Evangheliile pentm fie-
care duminica a repetat unele versete, pentm a se urmSri mai
u§or istorisirile evanghelice, cSci dupa minunea inmultirii celor
cinci paini, lisus, dorind sa ramana singur sa Se roage, a silit
pe ucenicii Sai sa mearga inaintea Lui pe ceMalt tarm al marii,
in ora§ul Betsaida, pana ce El avea sa libereze poporul hranit
§i saturat de El, din cei catlva pe§ti §i cele cinci paini.
Jar El, dand drumul multimilor, S-a suit in munte,

ca sd Se roage singur. §i, fdcandu-se seard, era singur
+ .:*t acolo" (Matei 14, 23).

m
Cand lisus Hristos, ca un Om §i Arhiereu, a adus lui
m Dumnezeu Tatal mgaciuni pentm noi, intai a dat dmmul
tes
popomlui, apoi S-a dus in munte §i acolo, in singuratate, S-a
mgat pana seara tarziu. Prin aceasta ne-a invatat ca orice
cre§tin, cand vine vremea mgaciunii, se cuvine intai sa-§i le-
pede grijile cele lume§ti §i framantarea patimilor, apoi sa-§i
inalte mintea sa la „muntele" in care a binevoit Dumnezeu sa
^t)
locuiasca, adica la cer, ca sa aduca Celui Atotputernic mga-
irv f- -4- 'v-A t ^ *** '4*. "* >^^se

J- * * * OA -■
& m
•p."
II
ciunea sa, ca pe o tamaie curata. lisus s-a rugat pana seara tar-
ziu, ca sa invatam ca nu pripit §i grabit, ci m lini§te, cu mbdare
§i staruinta este bine sa stam la rugaciune. Deci Domnul a stat
Vvi< la rugaciune pana seara tarziu, fiind singur, acolo in munte.
„Iar corabia era acum la multe stadii departe de m

p2mant, fiind invZluM de valuri, c&ci vantul era
impotrivZ" (Mate! 14, 24). p--*-
fe Pentru ce lisus Hristos, Care scoate vanturile din adancu-

,^4-J
rile lor, stapanind puterea marii §i potolind pornirea valurilor
,v*;>, ei, n-a trimis un vant care sa le ajute ucenicilor Sai, nici n-a li-
ni§tit valurile marii, ca fara primejdie §i fara frica sa calatoreas-
'Vy< v:^
,*'■*- ca, ci intai i-a silit sa intre in corabie, apoi a lasat corabia noap-
tea, in mijlocul marii, sa fie invaluita de vant potrivnic §i de
^+-
loviturile valurilor? Domnul a facut intentionat aceasta, ca sa
mcerce credinta lor §i sa-i obi§nuiasca cu primejdiile pe care
aveau sa le intampine, cutreierand lumea pentru propovadui-
w
si rea Evangheliei, aratandu-le totodata ca El ii izbave§te din
1
orice primejdie §i din orice nevoie. A mai facut aceasta ca sa
1
intareasca credinta lor §i sa sadeasca in inimile lor indrazneala
•;vi §i nadejdea in El. Vedem astfel cum, cate putin §i treptat, Man-
tuitorul ii intare§te pe ucenici mtocmai ca un Parinte §i Dascal. M
A§a s-a intamplat mai intai pe Marea Galileei, cand corabia era
prime] duita de furtuna §i de valurile care o acopereau. Atunci
+.:^ El, fiind cu ucenicii in corabie, fara zabava i-a izbavit pe ei de
frica si i-a scapat din primejdie pentru ca „S-a sculat atunci, a
jiit ceitat vanturile §i marea §i s-a fZcut linigte deplind." (Matei 8,

If 26). lar acum, fiind departe de corabie, zaboveste si intarzie
ajutorul si izbavirea din primejdie si din frica a ucenicilor Sai.
S"5fS*<
Jar la a patra strafi din noapte, a venit la ei lisus,

umbland pe mare" (.Matei 14, 25).
f:
^.v,
f&+. sl Vechii evrei imparteau timpul noptii in trei parti egale, si
la inceputul fiecarei parti se schimbau strajerii; de aceea nu-
meau aceste parti straj:. ale noptii, adica straja intai, straja din
m£ mijloc si straja diminetii. In vremea Domnului lisus Hristos,
.-VfeS1, 242 TALCUIREA EVANGHELIEI
is
evreii imparteau ceasurile noptii in patm strSji, dupa obiceiul

Ws
P grecilor §i romanilor. Domnul a iSsat pe ucenicii Sai cateva
straji in primejdie, ca sa se infrico§eze si sa-i invete pe dansii
fe1
'i'H credinta si rabdarea; abia intr-a patra straja a noptii, adica
M
:fW. dupa al noualea ceas al noptii, ceea ce inseamna dupa ora trei
'd$4
dimineata, a venit la dansii umbland pe apa marii, ca pe
pamant.
Apostolii stiau ca Moise a despicat Marea Rosie, facand
din ea un perete de-a dreapta si altul de-a stanga unui drum,
pe pamantul din fundul marii, pe care au mers israelitii si au
trecut prin mijlocul marii. §tiau ca si losua al lui Navi a intors
m
inapoi curgerea raului Jordan si s-a aratat pamantul uscat din
1 adancul lui, pe care au mers israelitii si au trecut lordanul.
***4
'wi Mari au fost aceste minuni, dar mintea ni se linisteste oarecum
?s%
cand auzim ca oamenii aceia au trecut Marea Rosie si taul
lordanului, calcand pe pamantul care a fost golit de apa. Dar
'* •>,
cineva, care sa umble pe deasupra marii, ca pe uscat, era ceva
cu totul de neinteles. Oare s-a inchegat in ceasul acela marea
ft Si s-a facut vartoasa? Oare a lipsit greutatea trupului Domnului
£•* lisus Hristos? Oare s-a sfiit marea de trupul eel dumnezeiesc si
L-a purtat impotriva legilor firii sale? Oare, numai talpile
picioarelor Lui lisus s-au atins de mare, iar greutatea trupului
Lui a purtat-o in sus puterea Dumnezeirii? intr-adevar, chipul
minunii acesteia este de neinteles. Pentru aceasta:
M „ V&zandu-L umbland pe mare, ucenicii s-au inspZi-

>vK
mantat, zicand c2 e n2luc3, $i de fricZ au strigat" (Matei
4,vCi
14, 26).
Naluca este inchipuirea desarta sau asemanarea, fara

temei de adevar, a unui lucru adevarat si cunoscut, pe care
m oamenii, cu mintea tulburata, socotesc ca il vad, dar care de
i^' fapt nu exista. Naluca este o inchipuire produsa de spaima
fi
feij mintii, cand simturile, tulburandu-se, lucreaza fara randuiala.
>' ».■ Toti evreii stiau, din istoria vrajitorilor lui Faraon, ca unele din-
tre aceste naluci se produceau cu ajutorul diavolului, spre
vatamarea oamenilor. Pentru aceasta si Apostolul Pavel scria
catre corinteni ca insusi satana se preface uneori in inger al
i
luminii (2 Corinteni 11, 14). Deci, vazandu-L pe lisus §i m

neputand sa-L cunoasca, pe de o parte din cauza intunericu-
$■■ ■<»>. lui noptii, iar pe de alta din cauza valurilor, care se maltau §i
0 ■0$
acopereau fata Lui, ucenicii Mantuitorului s-au tulburat indata
i
cu duhul de acea neobi§nuita §i minunata vedere §i au socotit m
«cl
VW ca ceea ce se arata este naluca, adica o plasmuire a satanei
pentm vatamarea §i incercarea lor. De aceea, mfrico§andu-se,
Si ei au strigat. Ce au zis cand au strigat nu spune niciunul din- M

•^vV- Sf'V
tre evangheli§ti, dar §tiut este ca, prin strigare, ei ar fi chemat
wM
pe Dumnezeu, dupa cum §i noi inline, cand ne temem,
II
chemam pe Dumnezeu in ajutor.
M
:%t*-
„Dar El le-a vorbit mdat£, zicandu-le: IncMzniti, Eu
sunt; nu v& temeU!" (.Mate! 14, 27)
p .■f
Luati indrazneala, caci ceea ce vedeti nu este naluca: „Eu
m
sunt; nu va temeti!". De indata ce ucenicii au cunoscut dupa
glas pe Acela, pe Care n-au putut sa-L cunoasca din vedere, m
w?3$ aratandu-le prin aceasta ca, in cele ale credintei, auzul este mai
Mg
M
puternic decat vazul, cu glasul Sau eel dumnezeiesc lisus a Is
0
potolit indata frica sufletului lor, a lini§tit tulburarea duhului
lor si inimile lor s-au umplut de curaj. m
Jar Petru, r&spunzand, a zis: Doamne, dac& e$ti

I
Tu, porunceje s2 vin la Tine pe ap&. El i-a zis: Vino!
Iar Petru, coborandu-se din corabie, a mers pe ap2 $i m
» m
a venit c£tre lisus" (Matei 14, 28-29).
Petru, auzind glasul Domnului lisus §i voind sa-§i arate

dragostea lui catre Acesta, mai mult decat ceilalti ucenici, a zis:
I# „Doamne, dacZ e$ti Tu", deoarece inca se mai indoia ca lisus
era Acela pe care-L vedea §i-L auzea, dar, avand credinta in m
Hristos, 11 ruga, zicand: „Porunce§te sS. vin la Tine", crezand
ca prin porunca lui lisus va putea §i el sa umble pe valuri §i
va putea sa-§i arate astfel §i dragostea lui. „Porunce§te sa vin
#:
r- -'V la Tine", zice, fiindca dorea sa-L intampine, mai intai el, pe
Hristos, inainte ca Acesta sa intre in corabie, §i, apropiindu-se
teat? de El, sa I se inchine. §i poruncindu-i lisus sa vina, Petru a
M
zm am-:
gV;
ie§it din corabie §i, umbland pe valuri, a venit c^tre Acesta. §i
astfel vedem umbland pe apa marii, ca pe uscat, pe St^panul
s« marii §i pe ucenicul Sû, din puterea pomncii Domnului sû.
„Dar v&zand vantul, s-a temut §i, mcepand s2 se

scufunde, a strigat, zicand: Doamne, scap2-m2!" (Matei
14, 30)
Duhul este ravnitor, iar trupul neputincios. Ravna duhului

lui Petm a gonit din inima lui toat^ frica. De aceea a ie§it cu
i
V' f
p(~t
XtsJ mdrazneala din corabie, a c^lcat pe deasupra apei §i a umblat
pe valuri, dar, cand a simtit vantul sufland tare §i s-a v^zut pe
Pî sine afundandu-se in ap^, atunci neputinta trupului a biruit
ravna duhului §i pentru aceasta s-a infrico§at. A§a este firea
omeneascS! De multe ori savar§e§te lucrurile cele mai mari,
dar se teme §i se indoie§te de cele mici. Petm umbla pe mare
§i nu se teme, iar de vant se teme. in felul acesta a patimit pro-
V>-
rocul Hie, care a savar§it atatea minunate lucrari, iar mai pe
p urma s-a temut de amenintarile Izabelei. Astfel a patimit
S$
I-'. Moise, care a omorat pe egiptean, dar pe urma s-a temut de
te- cuvintele evreului. Astfel patimesc §i unii binecredincio§i cre§-
tini, care cu mare ravna, netemandu-se nici de ispite §i nici de
primejdii, merg pe calea faptelor bune in intampinarea lui
lisus, apoi, ivindu-se o oarecare ispita sau primejdie, se indo-
M
iesc, se tern §i se intorc iar in pacat. Petm insa a dat o pilda
sfanta pentm astfel de imprejurari. El s-a temut, s-a mdoit, dar
nu s-a intors spre corabie §i n-a deznadajuit, ci a strigat cu glas
m
P mare: „Doamne, scapa-m3!".
P
m!
s;n Jar lisus, intinzand mdatM mana, 1-a apucat $i i-a zis:
Putin credinciosule, pentru ce te-ai mdoit?" {Matei 14, 31)
P' Fiind mult-milostiv §i grabnic-ajutator, lisus mdata i-a in-
tins mana §i 1-a apucat pe Petm, iar el, din nou, fara frica §i
fara indoiala, a stat deasupra apei §i umbla pe valuri. Din
aceasta invatam ca §i noi, cand vom cadea in ispite, de vom
alerga catre Dumnezeu §i vom striga, asemenea lui Petm,
„Doamne, scapa-ne!", lubitoml de oameni, lisus Hristos, va
intinde §i catre noi mana Sa sprijinitoare §i ajutatoare §i ne va
l+M
'*z4 tT.+
H
I
mantui de toat^ intamplarea cea primejdioasa. DupS aceea, se
cuvine insS sS umblam §i noi, iara§i, cu barbatie §i cu tarie
vv^r*.
sufleteasca pe calea faptelor bune. Dar pentru ce Domnul n-a fei"
*■*
certat vantul, ca alta data, ci a mustrat pe Petru? Ca sa arate ca 0
nu vantul, ci imputinarea credintei §i mdoiala il mfrico§au pe
Petru §i-l afundau. Cat timp a crezut cu caldura, frica era
*tV
departe de dansul §i apa se mtarea sub picioarele lui, iar cand
s-a imputinat credinta §i s-a mdoit, atunci §i frica 1-a biruit §i
apa pe care o calca s-a mmuiat, Domnul n-a zis lui Petru ne-
■A r
p
ii credinciosule, ci putin-credinciosule, deoarece, mtr-adevar,
m
Petru nu s-a aratat necpedincios, ci doar s-a indoit, caci de s-ar
fi aratat cu totul necredincios, nu ar fi strigat: „Doamne, man-
tuie§te-ma!".
„$i, suindu-se ei m corabie, s-a potolit vantul"

I|
11 (Mate! 14, 32).
0%
Stg
Iar dupa ce lisus §i Petru au intrat in corabie, a incetat
ISi wi
mdata vantul, Vazand noi ca dupa intrarea Domnului in cora- P
w*
bie a incetat vantul, indreptand corabia §i impingand-o spre
tarmul la care Apostolii se straduiau sa ajunga, se cade sa inte-
^S5
4:--P legem ca in sufletul in care va intra Domnul lisus inceteaza
W
orice framantare a patimilor §i-l indrepteaza, il face sa se apro-
pie de patria cereasca, pe care toti credincio§ii o doresc.
■h 4
TSVTI
Jar cei din corabie I s-au inchinat, zicand: Cu ade-
v&rat Tu e§ti Fiul lui Dumnezeu" (JMatei 14, 33).
4rV, m
Domnul lisus Hristos, cu alt prilej, a certat vanturile §i 0:
MA
■^4
marea §i s-a facut lini§te deplina. De ce atunci cei care au va-
zut minunea doar s-au minunat §i au zis: „Cine este Acesta, ca
§i vanturile §i marea ascuM de El?" (Mate! 8, 27), dar n-au
f
marturisit ca lisus Hristos este Fiul lui Dumnezeu, iar cei care SA
Ss au vazut minunea care s-a citit in Evanghelia de astazi, venind
la lisus, I s-au inchinat Lui §i cu glas mare au marturisit ca, mtr-
P
adevar, El este Fiul lui Dumnezeu? Pentru ca minunea aceasta m
m
covar§e§te pe aceea. Vantul §i marea, fireste, dupa tulburare P
il
se potolesc §i se lini§tesc, dar umblarea pe valurile marii a
p;
ii
a® gafe'
m
M
fog celor doi, a lui lisus §i a lui Petru, este ceva mai presus de m-
m telegerea noastrS. Deci, din aceastS minunata intamplare, au
St*
cunoscut ucenicii ca lisus Hristos este Acela despre care pro >■">
jJCCC? rocul David a zis: „In mare este calea Ta §i c&r&rile Tale in ape
jtSs
A' multe $i urmele Tale nu se vor cunoa§te" (Psalmii 76, 18),
adica au cunoscut ca lisus Hristos este Fiul lui Dumnezeu. De
fo aceea, cuprin§i de spaima §i de cutremur, ucenicii din corabie
s-au mchinat Domnului Hristos §i cu evlavie au inteles §i au
"it**' marturisit ca El este cu adevarat Fiul lui Dumnezeu.
N „§i, trecand dincolo, au venit m p&mantul Gheni-

zaretului" (Matei 14, 34).
.t**. Cuvintele acestea, cu care se incheie Sfanta Evanghelie pe

m7*
care a\i auzit-o astazi, s-ar parea ca nu se potrivesc §i la ceilald
S»i
3|. Sfinp Evangheli§ti. Intr-adevar, Evanghelistul Matei zice ca „au
venit m pMmantul Ghenizaretului", iar Evanghelistul Marcu
spune ca lisus „a silit pe ucenicii Lui s& intre in corabie §i sa
meargS. maintea Lui, de cealaM parte, spre Betsaida" (Marcu
6, 45). Evanghelistul loan, pe de alta parte, scrie: „§i indatZ
Jfifj corahia a sosit la tarmul la care mergeau" (loan 6, 21). In
#&
Jfef,
spusele lor insa nu exista nicio nepotrivire. Cand lisus a intrat
in corabie, vantul a incetat §i aceasta a ajuns indata la |arm. La •t >
care tarm? La acela la care se sileau sa ajunga, cum zice Evan-

ghelistul Marcu. Dar ajungand acolo, dupa ce au trecut marea
P „au venit in pamantul Ghenizaretului", cum arata Evanghe-

listul Matei.
p - *
A§a cum ai calatorit cu Sfintii Tai ucenici, in corabie, pe
marea invaluita de vant §i valuri, §i i-ai scapat de la inec §i
si moarte, tot a§a, Doamne lisuse Hristoase, caiatore§te §i cu noi,

cei ce ne rugam Tfie, pe valurile inviforate ale acestei vied §1 P.
ne scapa sufletele noastre din invaluirea vantului celui potriv-
nic al ispitelor. Auzi glasul nostru cand Te chemam, ca §i
|S
Petru, in ajutor: „Doamne, scapa-ne!", ca Jie se cuvine slava,
+>v7 cinstea §i inchinaciunea, Tatalui §i Fiului §i Sfantului Duh,

acum §i pururea §i in vecii vecilor. Amin.
if
m s? i î mm\ P
m -hi
P- ' V'V &
P m
r ^5
i r m
vtv 1
..V
--
pl
P z1: m
tsij
f*
s.--
att;
S P
If
P .tif,
Hi
m
Si fc-4
/*
w
(mza/f/a ii
m
t/)afH(/((ca a /ioua if
0.
ii
rarea ^JJa/ifttlai Q)a/t
P
f '/)cA'/jrey u?i/jatmarea axt/mtelj a
P
>n
r/yafi
> cyesti/ir.
y J ft
//j ustrarea lui Petru, pe care am auzit-o astSzi in If

/-Z Sfanta Evanghelie, ne ofeni un bun prilej vor-
bim despre imputinarea credintei, care race§te dorinta omului
de a face fapte bune §i-l doboar^ u§or in prSpastiile pacatului.
Cel putin-credincios se deosebe§te de eel credincios §i de
eel necredincios dupS cum se deosebe§te apa c^ldutS de cea
p fierbinte §i de cea rece. Apa caldutjd are putere, insa putinS;
248 CAZANIA
B cea fierbinte are mai mult£, iar cea rece nicidecum. A§a este §i
pvf.
m cele ale credintei, eel putin-credincios are mai putina ravna
i
§i credinâ; eel credincios are mai multa, iar eel necredincios,
m de nici un fel. Pentm aceasta necredinciosul, fiindca nu crede
in Dumnezeu, calca fara sfiala toate poruncile Lui. Cel credin-
m
cios, avand insa ravna multa §i credinta fierbinte, calca cu greu ,¥--*■
%.f*-
poruncile lui Dumnezeu §i nu se leneve§te in a savar§i fapte
%
m bune. Iar eel putin-credincios, fiindca se indoie§te de cuvintele
lui Dumnezeu §i are putina ravna, calca cu u§urinta legile
m dumnezeie§ti §i se dezbraca, la prima incercare, de imbraca-
mintea cea cereasca, a faptelor bune. Aceasta ne invata pe noi I?
m Ii?*'
m
Vr%: cuvantul Sfintei Evanghelii pe care l-am auzit astazi, rostin-
m
du-se, la Sfanta Liturghie.
'i'^
>• K r.u
Biserica propovaduie§te ca Dumnezeu, fiind nemarginit,
este totdeauna §i pretutindenea de fata §i pe toate le impli-
ne§te, dupa cum ne incredinteaza psalmistul, zicand: „De mS.
voi sui in cer, Tu acolo e§ti. De voi cobon m iad, de fa#
e$ti. De voi lua aripile mele de dimineata §i de ma voi a§eza
1 la marginile marii, $i acolo mana Ta ma va povapji §i ma va

tine dreapta Ta" (Psalmii 138, 8-10). In niciun loc §i in nicio
jrri-! vreme, nici macar cat ai clipi din ochi, Dumnezeu nu lipse§te t J-
V!
din fata noastra. Cel care, fara a se indoi, crede aceasta, vede
n
cu ochii credintei pe Stapanul cerului stand totdeauna inain-
'.*7JU. tea lui. De aceea, ii este greu sa mdrazneasca, maintea fetei lui
m
Dumnezeu, sa faca pacate. Prorocul David, care avea credinta
fierbinte, zicea: „Vazut-am mai inainte pe Domnul maintea
m
,+XH mea pururea, ca de-a dreapta mea este, ca sa nu ma clatin"
(Psalmii 15, 8). m
m* Pe cel putin-credincios, fiindca nu vede cu ochii trupe§ti m
«%
pe Dumnezeu stand maintea lui, iar ochii sufletului lui sunt
Mg marginiti §i inchi§i, din cauza imputinarii credintei lui, u§or il

clatina vantul ispitelor §i il ineaca valurile pacatului. Ce cre-
dem despre luda Iscarioteanul? Oare, el nu credea ca lisus
Hristos este Fiul lui Dumnezeu? Credea, pentm ca de n-ar fi
crezut, nu ar fi mers dupa lisus, nici nu s-ar fi facut ucenic al
-ST f.
y g&pri*
m.
M w
m
m
Lui, Credea, insa foarte putin: vedea, dar se mdoia. Pentru
aceasta, credinta lui cea putina a fost stinsa de patima cea pu-
m ternica a iubirii de argint §i, astfel, s-a facut vanzator §i tradator,
m loc de ucenic devotat. §i Eva avea credinta in Dumnezeu, dar
m
credinta ei era putina §i caiduta. Dumnezeu le-a zis ei §i lui
^+:
Adam in legatura cu pomul oprit: „«Sd. nu mancati din el, nici
s& vd. a tinged de el, ca s£ nu murid!" Atunci §arpele a zis cMtre
femeie: «Nu, nu ved muri! Dar Dumnezeu $tie ca m ziua in
care ved manca din el vi se vor deschide ochii §i ved ft ca 0
^4
Dumnezeu, cunoscand binele §i raul" (Facerea 3, 3-5). Ea a
y. .,<:
crezut cuvintele §arpelui, mai mult decat cuvintele lui Dumnezeu.
.tx* Pentru aceasta, imputinarea credintei a aruncat-o in pacatul
neascultarii, a golit-o de harul dumnezeiesc §i a izgonit-o in
%£*■„ acest pamant.
Dumnezeu ne pomnceste, zicand: „Iubid pe vrajmasii
vo$tri, binecuvantad pe cei ce va blestema, faced bine celor ce Wi
va urasc §i rugad-va pentru cei ce va vatama §i va prigonesc"
(Matei 5, 44). Celor ce iubesc pe vrajma§ii lor §i le fac bine,
Domnul le fagaduieste rasplatiri mari, cand zice: „§i rasplata
voastra va ft multa §i ved ft fill Celui Preamalt" (Luca 6, 33).
Noi insa nu facem dupa voia lui Dumnezeu, ci ne supunem
sfaturilor lumii mai mult decat poruncilor Lui. Credem in pro-
misiunile lumii mai mult decat in fagaduintele lui Dumnezeu.
De aceea uram pe vrajma§ii no§tri pana la moarte. Pentru a-i
birui, uneltim ocad, vicle§uguri, clevetiri, prigoniri, ucideri,
rautati mari §i pacate infrico§atoare. Sunt acestea fapte ale
credintei? Nu! Acestea sunt fapte ale credintei imputinate, ca
sa nu zic ale necredintei. Ce faceau Sfintii Apostoli, care aveau
credinta fierbinte in Hristos? Ei, ocarati fiind, binecuvantau;
prigoniti fiind, sufereau; huliti fiind, rugau pe vrajma§ii lor sa
se potoleasca. Vedem din fapte ce fel de credinta a avut
intaiul Mucenic §tefan. Fiind ucis cu pietre, el a plecat ge-
nunchii §i s-a rugat pentru cei care il ucideau, zicand:
„Doamne, nu le socoti lor pacatul acesta! §i zicand acestea, a
murit" (Faptele Apostolilor 7, 60).
» + ^»;+,
250 CAZANIA
Dumnezeu porunce§te, zicand: „Celor ce cer de la voi,

%-v dati-le milostenie. Hraniti pe eel flamand, ad^pad pe eel inse-
t+'V!
tat, imbracati pe eel gol, primiti in casS pe eel strain, cercetati
pe eel bolnav, ingrijiti de eel din temnita. SSracul este fratele
III
Men, saracul poarta fata Mea. Orice veti face saracului, Mie irni
faceti". „Adev%rat zic vou&: Intrucat atf fZcut unuia dintr-ace§ti
i
frad ai Mei prea mici, Mie Mi-ad fecut" (Matei 25, 40).
Dumnezeu fagaduie§te celor milostivi rasplata in lumea aceas-
m ta §i imparatia ve§nica in viata ce va sa vina, zicand:
va lua inapoi $i va mo§teni viata ve§nica" (Matei 19, 29).
Credem acestea? Da, intr-adevar credem §i marturisim. Foarte
m bine! Dar dupa aceea vine inaintea noastra eel flamand, eel
insetat, eel gol, eel strain, eel bolnav, iar noi nu numai ca ne
?A
intoarcem fata noastra de la dan§ii, ci uneori ii §i certam §i ii
%yM
mustram. Acestea sunt faptele credintei noastre? Aceasta este
credinta noastra? Aceasta nu este credinta, ci imputinare de
rw
>-» credinta; fiindca faptele, nu cuvintele, sunt doveditoare ale
r>'
n credintei noastre, dupa cum ne spune Sfantul Apostol lacob,
'Sty zicand: „Arata-mi credinta ta fara fapte, §i eu id voi arata din

faptele mele credinta mea,... ca credinta fara de fapte moarta
este" (lacov 2, 18, 20).
Dar la acestea raspund unii dintre noi, zicand: Domnul
nostru lisus Hristos a zis ca „Cel ce va crede $i se va boteza
se va mantui" (Marcu 16, 16). Noi am crezut §i ne-am botezat,
deci noi suntem mantuiti. Dar pentru ce !nsu§i Domnul lisus
Hristos a mustrat pe Petru, ca pe un putin-credincios, zicandu-i:
„Putin credinciosule, pentru ce te-ai indoit?" (Matei 14, 31)- L-a
mustrat pe el, pentru ca sa ne invete §i pe noi ca una este
credinta §i alta este imputinarea credintei. Credinta a numit
fi
Domnul credinta cea desavar§ita, cea mare, cea fierbinte. O
te astfel de credinta nu este niciodata despartita de faptele bune.
p De aceea Apostolul lacov, zice: „Arata-mi credinta ta fara

fapte, §i eu id voi arata din faptele mele credinta mea" (lacov
2, 18). Aceasta este credinta cea mantuitoare, despre care a zis
Mantuitorul: „Cel ce va crede $i se va boteza se va mantui"
'mmt
'»»%, 13
fe
i|
*.v*i
(Marcu 16, 16). Imputinarea credintei este credinta nede-
savarsita, putina, rece. Este credinta moarta §i de multe ori
straina §i lipsita de fapte bune, pentru care §i Apostolul lacov
a zis: „Credinta fara fapte este moarta" (lacov 2, 20). m
ihSk. Noi ne miram §i suntem nedumeriti ca nu mai vedem
astazi multimea minunilor pe care le-a fagaduit lisus Hristos
f-J
Mi celor ce cred, spunand: „Celor ce vor crede, le vor urma aces-
'g£g te semne: in numele Men demoni vor izgoni, in limbi noi vor
grai, serpi vor lua in mana §i, chiar ceva datator de moarte de
vor bea, nu-i va vatama, peste cei bolnavi i§i vor pune mainile
§i se vor face sanato$i" (Marcu 16, 17-18). lata insa ca se
■r-%'
lamure§te mirarea §i nedumerirea noastra, pentru ca Domnul
a spus ca aceste semne vor urma numai „celor ce vor crede",
iar nu celor putin-credincio§i. in vremea Apostolilor §i in
veacurile urmatoare, cand muld erau cu adevarat credincio§i,
se faceau in fiecare zi nenumarate minuni. in vremea de
acum insa, sunt foarte putini cei ce au credinta fierbinte §i
infocata; mai tod sunt „pudn-credincio§i". Daca §i in ziua de
■j'- -■*: astazi „vefi avea credinta cat un gidunte de mu§tar, vefi zice
muntelui acestuia: Muta-te de aid dincolo, $i se va muta"
(Matei 17, 20). Deci daca a mcetat multimea minunilor,
i
aceasta s-a intamplat fiindca s-a racit focul credintei. Cand
Sfintii Apostoli au intrebat odata pe Domnul, de ce nu pot
scoate un demon, El le-a raspuns: „Pentru putina voastra
credinta" (Matei 17, 20), adica pentru imputinarea credintei
lor, caci Sfintii Apostoli nu erau necredincio§i, ci inca nu
ajunsesera sa fie desavar§iti in credinta. m
V.yi.
Frati crestini,
w%
Veded, a§adar, ca imputinarea credintei este pricina tutu-
ror rautatilor, iar credinta desavar§ita este izvorul tuturor
,*-f. faptelor bune §i tuturor lucrurilor bune. Dar, oare, poate omul
sa mfierbante credinta sa cea rece? Poate, daca va voi!
Credinta na§te fapta cea buna, iar fapta cea buna mfierbanta fei
credinta. Deci, cre§tine, fii bland, smerit, iubitor de dreptate,
0
B-M
I m
v t-;'.fr''^;--"v^• r^v^r.v■■■'*' ,.^' *&- v'>'" "r*"rf ' v< :♦?-<
t+:v+;t-;
252 CAZANIA
milostiv, curat, mdelung-rabdator, intelept ca §arpele, curat ca

porumbelul §i indur^tor ca Tatal tû eel ceresc. Acestea aprind
in inima omului focul credin|ei, acestea fac sS mcolteasca in
sufletul omului s^manta credintei, pe care Domnul a aruncat-o
pe pamant, in inimile celor ce cred intr-insul.
Doamne lisuse Hristoase, Unule-Nascut, Cuvinte al lui
Dumnezeu, Tu e§ti Datatorul credintei §i Povatuitorul faptelor
celor bune! Noi credem §i marturisim ca Tu e§ti Hristos, Fiul
lui Dumnezeu, Care ai venit in lume sa mantuie§ti pe cei
pacato§i, dintre care cei dintai suntem noi; insa credinta noas-
tra este putina §i tece, nu este atat de fierbinte, pe cat avem
trebuinta pentru mantuirea noastra. Deci catre Tine, intru tot
indurate, ne plecam genunchii no§tri, §i cu incredere, ca §i
Apostolul Petru, strigam dintru adancul sufletelor noastre, cu
toata nadejdea in ajutorul Tau: Doamne, scapa-ne! Jie se '*o*
cuvine cantarea, fie se cuvine lauda, Jie slava se cuvine,
Tatalui §i Fiului §i Sfantului Duh, acum §i pururea §i in vecii p'-T
P vecilor. Amin!
«iS
MR
mx
**&
y.
>>tv|ps
4
feffi
p
,-» v -
A;r4 t>
P
.4-TY.V
^ r*. <■
■ rt
v^lMCfeW LywiMl
♦Xv^t
Wh
VM
fTa/ca/rea oV/ a/hj/i e/iei
Qjitmcitlcw a zecea
%7'-'
cla/ja ^Hjo/Hirea ijjfu/itidai Q)a/i
c 17, '/4-2SJ
Zr/Kiti
9 c/xw/Z/n,
9 y
/ ^ redincio§ii care citesc sau asculta dumnezeie§tile Scrip-

m
L/ turi §tiu cS diavolul, inc^ de la mceput, a invidiat pe
om, v^zand starea fericita §i slavita in care il a§ezase
Dumnezeu in Rai. Dar nici dupS aceea el n-a incetat viclenii-
le lui, ci, cu toata puterea, a continuat sa in§ele pe om §i sa-1 &
vatame, a§a cum s-a aratat §i in Evanghelia care s-a citit astazi.
Sfanta Evanghelie pe care ati auzit-o astazi ne arata insa §i cele
trei arme puternice: credinta, postul §i rugaciunea, prin care se
m.
poate goni §i nimici toata puterea diavolului, fiindca pana
astazi nu inceteaza a arunca asupra noastra sagetile lui, de§i
J&
;>t%-4:' w,
« 254 TALCUIREA EVANGHELIEI
puterea lui a sl^bit, dup^ venirea Domnului nostm lisus

Hristos. Pentru aceasta, mult folos sufletesc va aduce ascul-
tarea talcuirii cuvintelor Evangheliei, care ne spune cS:
m „In vremea aceea s-a apropiat de lisus un om,

c2zandu-I in genunchi §i zicand: Doamne, miluie§te pe
fml meu, c& este lunatic $i p&time§te r&u, c&ci adesea
f^j
cade in foe §i adesea in ap&" (Matei 17, 14-13).
Sfintii evangheli§ti n-au ar^tat nici neamul, nici patria, nici

credinta, nici starea omului care a venit la lisus §i a mgenun-
chiat inaintea lui, rugandu-L s^-i vindece fiul, care era singu-
rul lui copil. Ei spun ca, venind tat^l copilului la lisus Hristos
§i ingenunchind, il ruga pe El, zicand: „Doamne, miluie§te pe
fiul meu, ca este lunatic", adica se indrace§te cand este luna
plina „§i patime§te rZu". Despre patima aceasta a mdracirii
care apuca pe cate cineva cand era luna plina, scrie mai ama-
nuntit Evanghelistul Marcu, zicand: „§i oriunde-l apucd, il
aruncZ la p&mant $i face spume la gurd. §i scra§neste din dintf
$i mtepenegte" (Marcu 9, 18), iar Evanghelistul Luca adauga,
"pm
pe langa acestea, zicand: „§i iata, un duh il apucd $i mdatd stri-
gS. $i-l zguduie cu spume $i abia pleach de la el, dupa ce l-a
zdrobit" (Luca 9, 39). Oamenii de atunci, vazand ca patima
aceasta se intampla cand era luna plina, credeau ca luna este
*t¥.
*s.*. cauza acestei suferint:e. Pentru aceasta, pe cei care patimeau
astfel, oamenii ii numeau lunatici. „Dar luna, zice Sfantul loan
Gura de Aur, nu este pricina a mdracirii; ci demonii, pandind m
vremile lunii, cand era luna plina, navaleau peste oameni, ca
sa arate ca lucrurile lui Dumnezeu sunt pricina a rautatii lor, §i
a§a, oamenii sa ocarasca pe Ziditorul". Indracirea, care apuca
>»■';* pe unii cand era luna plina, are multa asemanare cu boala pe
care doctorii o numesc epilepsie, caci cele ce spun sfintii
evangheli§ti despre acest lunatic le vedem pana astazi la cei
1
care sufera de epilepsie. Doctorii cred ca epilepsia este o
boala fireasca, a§a cum sunt frigurile §i alte boli. Unii dintre
doctori pretind chiar ca au §i putut vindeca, prin me§te§ugul
doctoricesc, pe unii dintre cei care patimesc de epilepsie. Din
cele relatate de evangheli§ti, se arata ca demonii chinuiau pe
^':V
DUMINICII A 10-A DUPA pogorarea sfantului DUH 255
*•.:,>; s«yK.
cei lunatici. Oare, care este adevarul? Noi vedem ca cei ce
patimesc de epilepsie patimesc nu numai cand este luna plina,
/s
ci §i in alt timp. Unii dintre ace§tia cad rar, iar altii deseori; unii
cad numai in fiecare saptamana, altii in fiecare zi; iar unii de
mai multe ori intr-o zi. Se vede, deci, ca alta patima era m- •4^
dracirea, care apuca pe unii oameni cand era luna plina, §i alta
este epilepsia, de§i au asemanare. Dar, chiar daca am socoti
ca indradrea aceasta era tot una cu epilepsia, deci o boala
fireasca, nu inseamna ca diavolul nu putea sa chinuie prin acest
fel de boala pe copilul despre care vorbe§te Sfanta Evanghelie
de astazi. Se §tie ca diavolul, cu invoire dumnezeiasca, se face
pricinuitor de diferite boli fire§ti, ca sa chinuie omul. Amutirea
§i orbirea sunt boli fire§ti, dar noi am vazut ca diavolul le-a
pricinuit acestea celui mut §i celui orb, iar lisus Hristos i-a
tamaduit: „Iat3, au adus la El un om mut, avand demon. §i
fiind scos demonul, mutul a gr&it" CM atei 9, 32-33). De altfel §i
boala lui lov, de§i se parea fireasca, era insa ispita §i chinuire
diavoleasca. De aceea, intelepti §i laudafi sunt cre§tinii aceia
care cheama indata, cand se imbolnavesc, nu numai pe doc-
tor, ca sa le dea medicamente, ci §i pe preot, ca sa faca ruga-
ciuni pentru sanatatea lor. Tatal copilului a mai zis catre lisus:
M* „§i l-om adus la ucenicii Tdi, insd ei n-au putut sd-1

|1
•■MS.
'r--;%
J^S vindece" (Matei 17, 16).
El a venit la lisus Hristos, dar nu cu toata convingerea §i

credinta ca va putea sa-i vindece copilul, dupa ce vazuse ca
ucenicii Domnului nu 1-au putut vindeca, ci a venit mai mult
mcercand, decat crezand, pentru ca a zis lui lisus: „Dac% pod
ceva, ajutZ-ne nouZ, fie-Ji mil3 de noi!" Daca ar fi avut
credinta tare §i fierbinte nu ar fi zis acestea, ci ar fi crezut ca
toate sunt cu putinta lui lisus, ca unui Dumnezeu atotputernic.
Din raspunsul lui lisus catre el, se vede ca tatal copilului a zis
^fcv>'- •-* acestea defaimand pe de o parte pe ucenicii Lui §i pe de alta
parte, necrezand ca lisus ar putea sa-i vindece copilul.
Jar lisus, rZspunzand, a zis: O, neam necredincios

§i md&r&tnic, pan2 cand voi ft cu voi? Pan2 cand v% voi
suferi pe voi? Aduceti-1 aid la Mine!" (Matei 17, 17)
- ------- — - ■ - '~ '- '" ^ A-- — - .,'-i

S
M TALCUIREA EVANGHELIEI
M 256
8;-v.
lisus s-a tulburat §i a mustrat, nu direct pe tat^l copilului,

>?4: ci neamul iudeilor din care era §i el, zicand: vO, neam necre-
%tt
fhy.
dincios $i mdaratnic" in loc de: O, necredinciosule §i r^zvrati-
^■H tule, mustrand astfel multimea ce se afla acolo §i totodata
mtregul neam al iudeilor. De aceea a §i adaugat cuvintele:
„Pan& cand voi fi cu voi? PanS. cand vd voi r&bda pe voi?", in-
Mi
semnand ca s-a apropiat vremea patimilor §i mortii Lui §i ca
alege mai bine patima §i moaitea decat necredinâ §i rautatea
H
m iudeilor. Milostivindu-se insa spre eel lunatic, lisus a zis: „Adu-
ceti-1 aid la Mine!".
„§i lisus l-a certat $i demonul a ie?it din el $i
af$ji copilul s-a vindecat din ceasul acela" (Matei 17, 18).
Sfantul Evanghelist Marcu spune ca lisus a intrebat pe

tatal celui lunatic de cand patime§te copilul lui §i el a raspuns
^'Z*. ca din pruncie (Marcu 9, 21). Raspunsul acesta arata ca sufe-
rinta era de multa vreme §i ca era greu de vindecat. De aceea,
tatal celui bolnav a zis: „De pod ceva, ajuta-ne, fiindu-d mila
de noi" (Marcu 9, 22), aratand prin aceasta mdoiala §i putina
lui credinta. lisus i-a raspuns: „De pod crede, toate sunt cu
m putinta celui ce crede" (Marcu 9, 23), aratand §i cu acest prilej
puterea credint;ei celei fierbinti. Auzind acestea, Jndata, stri- t
gand, tatal copilului a zis cu lacrimi: Cred, Doamne! Ajuta
t-%
*:i# ♦
necredintei mele!" (Marcu 9, 24). Dupa cum se vede, cuvintele
Domnului 1-au adus pe el la pocainta pentru putina lui credinta,
pe care o avea inainte de venirea lui lisus, iar lacrimile sunt
*'■$< marturiile acestei pocainte. Dupa aceea, arata acela§i Slant
Evanghelist ca, atunci cand lisus a certat pe duhul eel necurat,
demonul a strigat §i a scuturat mult pe eel bolnav, apoi a ie§it
din el, iar bolnavul a le§inat, meat multi ziceau ca a murit
(Marcu 9, 26). Sfantul Evanghelist Luca adauga faptul ca duhul
necurat a scuturat pe bolnav, cand se apropia de lisus, trantin-
© du-1 la pamant (Luca 9, 42). lisus a mgaduit sa se faca aceas-
ta nu pentru iubirea de slava sau pentru a se aduna multimea
>:vV de oameni, ci pentru tatal copilului care, vazand pe demon
scuturand pe copilul sau, sa creada minunea care urma sa se
faca. Evanghelistul Marcu ne spune ca lisus a certat pe duhul
m
3*? Jii* •
'
5®iies!g!*(«ses8*sgaeea«»^®ssg!*fB8(«se«i«»B^7êwSfi®P«^gî!^

—
eel necurat, zicandu-i: „Duh mut §i surd, Eu ifi poruncesc: Ie§i

m din el §i s% nu mai intri m el!" (Marcu 9, 23), iar Evanghelistul
iv -li' ■ids
Luca spune cii, dupS vindecare, lisus a dat pe copil tat^lui s3.u V'h'
fsl
(Luca 9, 42). lisus a dat pe copil tatSlui sû pentru ca, in timp
ce era chinuit de diavol, nu era sub stapanirea tatalui sau, ci
sub stapanirea diavolului, care il chinuia.
Jitund, apropimdu-se ucenidi de lisus, I-au zis de o

parte: De ce noi n-am putut sd-1 scoatem?" (Matei 17, 19)
Ucenicii, neputand sa alunge singuri demonul acesta,

atunci cand tatal copilului a venit mai mtai la ei §i i-a rugat
pentru vindecarea fiului sau, de buna seama ca au ramas
nedumeriti, fiindca lisus le daduse stapanire asupra duhurilor
m
celor necurate, ca sa le scoata pe ele §i sa tamaduiasca toata
boala §i toata neputinta. Ucenicii nu L-au intrebat pe lisus de
M fata cu altii, nu pentru ca se ru§inau, ci fiindca intrebarea era
pentru un lucru mare §i tainic. De aici noi invatam ca savar-
§irea minunii este impiedicata fie din cauza credintei putine §i
a indoielii celui care este chemat a face minunea, fie de ne-
vrednicia celui care cere minunea. Aceasta se adevere§te din
raspunsul Domnului catre ucenicii Sai:
Jar lisus le-a rdspuns: Pentru pufina voastrd cre-

din$. Cdci adev&rat grdiesc voud: Dacd vetf avea cre-
din$. cat un grdunte de mu§tar, vefi zice muntelui aces-
TO tuia: Mutd-te de aid dincolo $i se va muta; §i nimic nu

r
va n
ft voud
oua cu neputintd"
nepuunfa (Matei
^maiei 17,
i/, 20).
auj.
'!0*i
Sfintii Apostoli nu erau necredincio§i, ci numai s-au indoit
ca ei vor putea sa alunge acest demon puternic. Aceasta cre-
dinta putina §i rece a lor, Hristos a numit-o necredinta. De alt-
fel chiar §i tatal bolnavului, pentru credinta lui putina se fa-
cuse nevrednic de aceasta binefacere. Vedem astfel ca Mantui-
torul a numit credinta lor necredinta, fiindca indata a adaugat,
zicand: „De veti avea credinta fierbinte, cat un graunte de
mu§tar, veti muta muntii din loc §i nimic nu va fi voua cu ne-
putinta". Domnul nu le-a zis lor ca sigur vor muta muntii, ci
ca, de va fi nevoie, ar putea face chiar §i aceasta. insa ei
11 p
n-au mutat muntii, nu pentm ca n-au putut, ci pentru cS n-a

fost trebuint#. Deci, mvatandu-ne Domnul cats putere are
credinta cea fierbinte, a ar^tat mai departe care sunt armele
impotriva demonilor, zicand:
„Dar acest neam de demoni nu iese decat numai

cu mg&ciune §i cu post" (Matei 17, 21).
Neamul demonilor nu iese decat numai cu rugaciune §i cu

post, a spus lisus, ca sS arate cS, din toate faptele bune, numai
rugaciunea si postul sunt armele credinciosului impotriva
demonilor si ca, pentru vindecarea celor indraciti, este nevoie
sa posteasca si sa se roage nu numai eel ce patimeste, ci si
preotul. Deci lisus Hristos, prin mustrare, a vindecat necredinta
tatalui copilului, prin aratarea celor ce se pot savarsi avand
credinta fierbinte, a vindecat imputinarea credintei ucenicilor
Si, prin cerere, a vindecat lunaticul de boala diavoleasca,
aratand si felul prin care credinciosii pot sa alunge demonii.
„Pe cand str^Mteau Galileea, lisus le-a spus: Fiul

Omului va fi dat in mainile oamenilor §i-L vor omon,
dar a treia zi va invia" (Matei 17, 22-23).
Dupa ce lisus a savarsit minunea despre care am vorbit,

iesind ei din locul acela, cum ne spune Evanghelistul Marcu,
s-au inters in Galileea. Acolo El le-a vorbit ucenicilor Sai
despre vanzarea Lui de catre luda, despre Patimile si despre
moartea Lui, ca ei sa stie mai dinainte si sa nu se tulbure cand
se vor intampla toate acestea. Fiindca cele spuse i-a intristat,
El le-a vestit dinainte si Invierea Lui cea de a treia zi, pentru
ca, in felul acesta, sa mangaie necazul inimii lor.
Precum odinioara Sfintii Apostoli stateau cu Tine, Doamne,
in Galileea, asa si noi, astazi, stam cu Tine in Biserica Ta si pen-
tru putina noastra credinta, ca si tatal copilului lunatic, strigam cu
lacrimi: Ajuta necredintei noastre, ca, fara bantuiala diavolului,
sa-Ti slujim numai Jie si sa Te preaslavim pe Tine, impreuna cu
Tatal Tau Cel fara de inceput si cu Preasfantul, Bunul si de viata
Datatorul Tau Duh, acum si pururea si in vecii vecilor. Amin!
■ vrj"- >, • f '.■?'; ' V • •

> ♦ - ♦ A- '■4$.*- fk
m
$ 1 SI W MWI
5-
0
% S
V\
»i ■ ii
ia
m Q}cuni/uca a zecea
c/(fpa (fy)(jordrea ijjdnlu/cu ^Da/i
fW&sJj/'c ixfiife/o c/moo/a/mj

m
> c/VAfi/it,
y -7
f \j are, pentm ce Sfantul Evanghelist Matei a ar^tat in
L mod deosebit cum duhul necurat il amnca pe eel
lunatic de multe ori in foe §i in apa? Sfantul Evanghelist n-a
facut acest lucru fara rost, ci pentru a atrage atentia asupra
marelui pericol al pacatelor. Doua sunt izvoarele tuturor
pacatelor: mania §i pofta. Orice pacat izvora§te fie din manie, m
-
260 CAZANIA
A
fie din pofta. Prigonirile, vrajma§iile, silniciile, nemilostivirile,
*"■*-: trSdMle, ocarile, clevetirile, b^tîle, jignirile, rSzboaiele,
uciderile, hulele §i mii de alte mfrico§ate p^cate au ca tata,
mania. Furturile, nedreptatile, du§maniile, desfranarile, beîile,
lacomia pantecelui §i alte multe lucmri ale intunericului sunt
fiice ale poftei rele. Pe acela pe care diavolul il robe§te, il
arunca de multe ori in foe, adica in pacatele mfocate ale
maniei, §i in apa, adica in mrejele poftei rele.
Dupa Patimirile de pe cruce ale Domnului nostru lisus
m
Hristos, puterea diavolului s-a slabit, dupa cum Insu§i Domnul
f?S
a spus: „Acum este judecata acestei lumi; acum stdpanitorul
lumii acesteia va fi aw neat afard" Qoan 12, 31). intr-adevar, a
M fost scos afara, pentru ca dupa intruparea Domnului Hristos,
tM vrajitorii §i-au inchis gura lor, s-a stins slujirea idolilor, s-au
■mtf' imputinat indracitii §i diavolul nu mai are nicio putere asupra
m acelora carora li s-a vestit Evanghelia. Pentru cei credincio§i §i
induhovnicid s-a deschis u§a Raiului, pe care o incuiase ama-
m
girea diavolului §i s-a inchis gura ladului, pe care el o deschi-
sese. Diavolului i-a mai ramas numai puterea ispitirii. Apos-
tolul Petru zice ca „Diavolul, umbld racnind ca un leu, cdutand
pe cine s& inghM" (1 Petw 5, 8), iar Apostolul Pavel ne in-
&4 deamna si ne sfatuieste, zicand: Jmbracad-va cu toate armele

lui Dumnezeu, ca sS. puted sta impotriva uneltirilor diavolului.
Cad lupta noastra nu este impotriva twpului §i a sangelui, ci
impotriva incepatoriilor, impotriva stapaniilor, impotriva
stapanitorilor intunericului acestui veac, impotriva duhurilor
rautatii care sunt in vazduhuri" (Efeseni 6, 11-12). Acela§i Sfant
Apostol ne spune ca diavolul are me§te§ugiri, curse §i saged
m
infocate §i in viclenia lui ajunge pana acolo ca se preface chiar
in inger al luminii (2 Corinteni 11, 14).
Duh fiind, diavolul poate u§or sa-i imparta§easca omului
indemnurile lui cele viclene §i sa nasca in sufletul acestuia
gandurile cele rele. Mai inainte de a pacatui, el id arata pacatul
u§or §i mic, ca sa cazi lesne in el; iar dupa ce pacatuie§ti id
m infad§eaza pacatul mare §i greu, ca sa nu te pocaie§ti, ci sa
deznadajduie§ti. Aceasta este una din me§te§ugirile lui. Cand
t-.t
i»;V
&'■ 260 CAZANIA
fie din pofta. Prigonirile, vrajma§iile, silniciile, nemilostivirile,

tradarile, ocarile, clevetirile, bataile, jignirile, razboaiele,
uciderile, hulele §i mii de alte infrico§ate pacate an ca tata,
m,
mania. Furturile, nedreptatile, du§maniile, desfranarile, betiile,
lacomia pantecelui §i alte multe lucruri ale intunericului sunt
fiice ale poftei rele. Pe acela pe care diavolul il robe§te, il
Vm?-<■ arunca de multe ori in foe, adica in pacatele infocate ale
maniei, §i in apa, adica in mrejele poftei rele.
Dupa Patimirile de pe cruce ale Domnului nostru lisus
& Hristos, puterea diavolului s-a slabit, dupa cum Insusi Domnul
a spus: „Acum este judecata acestei lumi; acum st&panitorul
lumii acesteia va fi aw neat afaid" {loan 12, 31). intr-adevar, a
fost scos afara, pentru ca dupa fntruparea Domnului Hristos,
vrajitorii §i-au inchis gura lor, s-a stins slujirea idolilor, s-au
r.
imputinat indracitii §i diavolul nu mai are nicio putere asupra
acelora carora li s-a vestit Evanghelia. Pentru cei credincio§i §i
induhovniciti s-a deschis u§a Raiului, pe care o incuiase ama- 4:
girea diavolului §i s-a inchis gura ladului, pe care el o deschi-
0
m*: sese. Diavolului i-a mai ramas numai puterea ispitirii. Apos-
tolul Petru zice ca „Diavolul, umhla rZcnind ca un leu, c&utand
m pe cine sa inghM" (1 Petm 5, 8), iar Apostolul Pavel ne in-
deamna §i ne sfatuie§te, zicand: Jmbrdcati-va cu toate armele
m lui Dumnezeu, ca sa puted sta impotriva uneltirilor diavolului.
Cad lupta noastra nu este impotriva twpului §i a sangelui, ci
impotriva incepatoriilor, impotriva stapaniilor, impotriva
stapanitorilor intunericului acestui veac, impotriva duhurilor
mt rautatii care sunt in vazduhuri" (Efeseni 6, 11-12). Acelasi Sfant
M Apostol ne spune ca diavolul are me§te§ugiri, curse §i sageti
infocate §i in viclenia lui ajunge pana acolo ca se preface chiar
in inger al luminii (2 Corinteni 11, 14).
Duh fiind, diavolul poate u§or sa-i imparta§easca omului
indemnurile lui cele viclene §i sa nasca in sufletul acestuia
gandurile cele rele. Mai inainte de a pacatui, el ifi arata pacatul
u§or §i mic, ca sa cazi lesne in el; iar dupa ce pacatuie§ti id
infati§eaza pacatul mare §i greu, ca sa nu te pocaie§ti, ci sa
deznadajduie§ti. Aceasta este una din me§te§ugirile lui, Cand
m wii
Aft
53 DUMINICII A 10-A PUPA PQGQRAREA SFANTULUI DUH 261

11
gase§ti un lucm strain, el te indeamna sa-1 furi §i sa-1 faci al

tau. Aceasta este una din cursele lui, pe care ti le mtinde. In
0 1
vremea necazurilor id rapeste nadejdea, ca sa ramai deznadaj-
duit; in vremea bolilor, iti fura rabdarea, ca sa carte§ti impotri-
m#.
va lui Dumnezeu; in vremea nenorocirilor, id adance§te mah-
nirea, ca sa te omoare; in vremea maniei, id aprinde iudmea,
ca sa cerd, sa bad, sa rane§ti, sa ucizi, sa hule§ti; sloboze§te
fraul poftelor tale §i-ti aprinde tulburarea, ca sa te faca ocara
/^•Q rv^
oamenilor, 11 rvr* sa-d strice
ctfi i-mit-Aiil
trupul §i ci sa-ti chinuiasca ci i PI
sufletul11 tau
11 in
A 1..: —1„ ; r-, f
M
*yX' veci. Acestea sunt sagedle lui cele aprinse. Preface de multe
ori faradelegea in fapta buna. De aceea ocara§ti §i bad ca §i
%'if.
cum ai indrepta pe eel ce a gre§it. Nedreptate§ti, cand e§ti
judecator, socotind ca prin aceasta ajud pe eel sarac.
Dar cine poate, frad cre§tini, sa scrie cu amanuntul toate
4 ^-1 ♦-* 4 1-4 4~4 I ^-v "r .1I /-11 I y-^-» -l .1I y-v y* v ywy• I y-w y» - ^< «-v y, yv 1v
I yS y-N y• "i -i -4S-K **1I yv y-J In ■ 1-1 . y-IJ
_!•y y> Y ~r y. 11
ispitirile, vicle§ugurile, amagirile §i in§elaciunile diavolului?
Noaptea §i ziua el ispite§te §i intinde curse, caci duh fiind,
indata ajunge in orice timp §i in orice loc §i ura§te §i pe cei
drepd §i pe cei pacato§i. Intra in case §i pune la cale scan-
daluri intre barbat §i femeie, intre tata §i fii, intre mama §i fiica,
§i chiar intre cei mai buni frad- Alearga in targuri §i seamana
intre cei ce vand §i cumpara vicle§ugul, minciuna, juramantul.
Intra in manastiri §i tulbura linistea calugarilor, intra pana si in
altar si invrajbeste preotii. Noaptea, cand dormi, te ispiteste;
dimineata, cand te scoli, arunca asupra ta sagedle lui cele iud;
dupa cum ne spune psalmistul, „el sta la panda m ascuns cu
cei hogati ca sM ucida pe eel nevinovat; ochii lui spre eel sarac
privesc. Pande$te din ascunzi§, ca leul din culcu$ul sau;
pande§te ca sa apuce pe sarac, pande§te pe sarac ca sd-1 trag&
la el" (Psalmii 9, 28-29).
Dar, oare, pentru ce Dumnezeu invoieste pe diavolul sa
aduca atatea ispite asupra bietului om? Pentru ca, el luptand,
sa ramana bimit si sa se rusineze, iar noi, cei care ne luptam
'■f'd
cu el, sa-1 biruim si sa ne mantuim. Dar, pentru a nu ne in-
fricosa de navalirile lui, Dumnezeu ne da indrazneala, prin
glasul prorocului Sau, zicand: „Nu te vei teme de frica de
noapte, de sageata ce zboara ziua, de lucrul ce umbla in
in fun eric, de molima ce bantuie mtru amiaza. Cadea-vor din-
:tj > ..ts* -.> :■*&
262 CAZANIA
spre latura ta o mie §i zece mii de-a dreapta ta, dar de tine nu
se vor apropia. Insa cu ochii t&i vei privi $i raspkUirea paca-
to$ilor vei vedea. Pentm ca pe Domnul, nadejdea mea, pe Cel
Preainalt L-ai pus sckpare tie. Nu vor veni catre tine rele §i
bataie nu se va apropia de locagul tau. Ca mgerilor Sai va
poninci pentm tine ca sa te pazeasca in toate caile tale. Pe
maini te vor inalta, ca nu cumva sa impiedici de piatra picioml
tau" CPsalmii 90, 5-12). Te temi, omule, de ispitele diavolului
§i e§ti nedumerit pentru ce pricing i-a dat voie Dumnezeu ca
sa te ispiteasca? De vei citi istoria lui lov, se va dezlega nedu-
merirea ta. Vei vedea ca diavolul a cerut intentionat voie de la
Dumnezeu sa ispiteasca pe lov; dupa ce a primit aceasta voie,
el a mtins asupra lui lov toate cursele lui, a uneltit toate me§-
te§ugirile lui, a aruncat toate sagetile cele infocate, §i-a folosit
toate puterile lui impotriva acestuia §i i-a luat toate avutiile.
Drept urmare, lov, dintr-un om foarte bogat, dupa putina
vreme, a ajuns eel mai same. I-a omorat toti fiii §i fiicele, §i eel
cu muld copii, dupa scurt timp, a ramas fara ei. I-a chinuit tot
trupul cu rani dureroase, §i eel ce mai inainte era foarte
sanatos, acum zacea bolnav, plin de rani §i de viermi. I-a tri-
mis pe prieteni sa-i aduca amaraciune, in loc de mangaiere, §i
in loc de ajutor, infmntari. Mai apoi diavolul a silit §i pe femeia
lui lov ca, prin cuvinte de ocara, sa-1 deznadajduiasca §i sa-1
indemne sa huleasca pe Dumnezeu, zicandu-i: „Te pi mereu
in statornicia ta? Blesteama pe Dumnezeu §i mod!" (lov 2, 9).
Dar ce a facut diavolul prin aceasta? §i-a atins scopul sau?
Oare, a gre§it lov? Nu! Ci „in toate acestea, lov n-a pacatuit
deloc cu buzele sale" (lov 2, 10), ne spune Sfanta Scriptura.
Ce a facut, atunci, diavolul? §i-a aratat neputinta sa §i a ramas
.Av* ru§inat, iar lov a primit de la Domnul indoit tot ce avusese
mai inainte (lov 42, 10), a fost slavit in toate marginile
pamantului §i, de atunci §i pana azi, in veac, se mare§te §i se
lauda rabdarea, barbapa, ascultarea §i evlavia lui fata de
Dumnezeu. Pe langa acestea, aflam ca Dumnezeu a dat voie
diavolului sa-i ia lui lov averile §i pe fiii lui §i sa-i vatame
insu§i trupul lui, insa nu i-a dat voie sa-i vatame §i sufletul,
cad a zis Domnul catre diavol: „H dau m puterea ta! Numai

nu te a tinge de via fa lui" (lov 2, 6).
Deci, daca diavolul nu are putere §i nici Dumnezeu nu-i
da voie sa vatame sufletul nostru; daca bunatafile paniante§ti
pe care le strica se dau indoite, §i luptele lui cu noi ne aduc
cununa neve§tejita §i slava ve§nica, pentru ce sa ne temem de
el? Cand noi avem credintd fierbinte, toate me§te§ugirile lui
sunt sagefi copilare§ti. Cand noi avem arme pregatite de
Dumnezeu §i date noua, prin care, daca vrem, il putem alun-
ga departe de noi, pentru ce sa ne temem? Doua arme are el
impotriva noastra, doua arme avem §i noi impotriva lui. El ne
ispite§te prin poftele trupului §i prin de§ertaciunile lumii, iar
noi il scoatem afara prin post §i rugaciune.
Atunci cand postim, toate poftele cele rele, venite din
ispitirile diavole§ti, slabesc §i se potolesc. Adaugand postului
nostru rugaciunea noastra catre Dumnezeu, toate cursele pla-
cerilor lume§ti se nimicesc cu ajutorul lui Dumnezeu, Care ne-
a spus: „Toate cite vefi cere, rugindu-vi cu credinti, vefi
primi" (Mafei 21, 22).
Deci Dumnezeu, ascultand rugaciunea noastra, ne trimite
harul Sau eel ceresc, care intoarce ochii no§tn de la de§erta-
ciunea cea lumeasca, §i necuratul fuge ru§inat, iar noi rama-
nem neinvin§i §i purtatori de biruinta, in Hristos lisus Domnul
nostru, a Carui slava §i putere este in vecii vecilor. Amin.
Xm
.Ve'
.v+,
i pibM mm
\
SI t MlhWN
i
a
*>>
V
I
■ <' '
•♦■,4
A n <r\
U
tv
SI
■* -• r:
fTa/cft/rea cJo a/iy/e/iei
Qjcuni/ucw a/ u/txfi/êzecea
c/u/)a ôyorarea rJjfa/itiilal Qfia/i
fjfalel /S, J2S-S6J
y-T/Kiti
* c/<e£tf/if,
9 7
up^ cum iconarul iscusit, atunci cand picteaza o

icoana, masoara §i insemneaza dinainte, pe panza
sau pe lemnul sau, cu multa grija, toate parfile trupului sfantu-
lui pe care-1 zugrave§te §i, pregatindu-§i dupa aceasta vopse-
ri
lele potrivite, cauta sa infati§eze cat mai bine trasaturile acelui
sfant, in a§a fel incat chipul sfantului zugravit sa fie cunoscut
i
de oricine, §i dupa cum scriitorul intelept, atunci cand scrie o
;î carte, pentru ca aceasta sa fie inteleasa de toti, cauta cuvinte
potrivite, care sa descrie cat mai bine persoanele, lucrurile §i
w%
t.-A5 •.
i
P4
P|
sentimentele despre care vorbe^te, pentru ca aceia care vor

citi mai tarziu sS simta cS vad faptele §i persoanele despre care
este vorba in scriere, tot a§a a facut §i Sfantul Evanghelist
Matei, infati§andu-ne pilda Domnului nostru lisus Hristos, pe
care ati auzit-o in Sfanta Evanghelie de astazi. Caci a scris pilda
aceasta in a§a fel incat putem vedea lamurit, pe de o parte,
milostivirea §i dreptatea lui Dumnezeu fata de om, iar pe de
alta parte, nemilostivirea §i nedreptatea omului fata de se-
menul sau. Cum insa cuvintele Sfintei Evanghelii rodesc mai
m
mult in sufletul nostru atunci cand nu numai ca se citesc cu
evlavie, ci se §i talcuiesc cu smerenie, noi ne vom sargui, cu
ajutorul Celui de sus, sa talcuim aceasta pilda intocmai, iar voi,
we#
iubiti cre§tini, deschideti u§ile inimilor voastre, pentru primirea
'JfcvvV
talcuirii cuvintelor Sfintei Evanghelii de astazi.
„Zis-a Domnul pilda aceasta: Asem&natu-s-a Im-

m
p2r%tia cemrilor omului imp&rat care a voit s& se so-
.■».v-y:
,M;S coteascZ cu slugile sale" (Matei 18, 23).
tes
■T.+:^:
O
Cand, in vorbirea noastra de toate zilele, pentru a spune
ceva ne folosim de anumite asemanari §i exemple, se zice ca
vorbim in pilde sau ca vorbirea noastra este o pilda. Rostul
unei astfel de vorbiri in pilde este, pe de o parte, sa ne infru-
musetam spusele, iar pe de alta sa atragem §i mai mult atentia
ascultatorilor no§tri asupra celor ce le spunem. Vorbirea in pilde
era foarte mult folosita de poporul iudeu. De aceea §i Domnul
nostru lisus Hristos a grait in pilde, precum a prorocit despre
Dansul §i sfantul proroc David, zicand: „Deschide-voi in pilde
m
gum mea" (Psalmii
^ v 77,7 2). Una
~ dintre pildele
i rostite de Dom
tîil T-T-t-icH/^c
nul Hristos o a fv^vof-
fost §i oi aceasta, in care ne-a
^ o o
aratatf- ca ceea ce -Pn
face
Dumnezeu, cand cerceteaza pe cei vrednici §i pe cei nevred-
nici de Imparatia cemrilor, este asemenea cu ceea ce a facut
un imparat, cand a cercetat, odinioarS, datoria fiecSruia dintre
servitorii sî, în parte:
Sj-S |Hi
„§i, mcepond s&
yc* facd
xcxk.cx socoteald, xi v
s-a
a. adus un dator-
^xxi kjcxlksm.
nic cu zece mii de talanti" (Matei 18, 24).
H
m
.rm m
MS
& M-
:
Deci, cand a inceput sS, facS socoteala datoriilor, i-au adus
4i+.
pe un servitor care era dator cu zece mii de taland. Talantul
evreiesc, din vremea Mantuitorului, f&cea 486 de galbeni. Deci
zece mii de talanti msemnau patru milioane opt sute §aizeci
de mii de galbeni. AceastS suma era una foarte mare. Dar ce
asemanare au acestea cu cercetarea dreptilor §i pacato§ilor de
catre Dumnezeu? imparatul care face socoteala datoriilor
servitorilor sai este imparatul imparatilor §i Stapanul a toata
faptura. Acesta, vazand cele ascunse din inimile oamenilor,
cerceteaza §i face socoteala pacatelor fiecaruia. Datornicul este
m
Ss5 pacatosul, caci, precum datornicul este obligat sa intoarca banii
MSi
imprumutati, tot a§a §i pacatosul este dator sa se intoarca §i sa
se pocaiasca pentru pacatele ce le-a facut. §i a zis ca dator-
nicul era dator cu zece mii de talanti, ca sa arate multimea §i
greutatea pacatelor pe care omul pacatos le are fata de in-
."~?s'
gaduitorul §i mult-Milostivul Dumnezeu.
„Dar, neavand el cu ce s2 pl&teasc&, s&panul sau

'«s?< a pomncit s2 fie vandut el $i femeia $i copiii $i toate
cite are, ca si se pliteasci datoria" (Mate! 18, 25).
H
Fiindca datornicul nu avea cu ce sa plateasca, imparatul a
randuit sa-1 vanda pe el, pe femeia §i copiii lui §i toate ale sale,
ca sa se plateasca datoria. Intr-adevar, pacatosul nu mai are cu
<- •/? ce sa-L imbuneze pe Dumnezeu pentru pacatele sale, la vre-
fp
t'^
mea judecatii. Vinderea datornicului, a femeii §i copiilor lui, cu
i intreg avutul sau, pentru plata datoriei, a dus la despartirea de
stapanul sau. Deci vinderea datornicului mseamna despartirea
pacatosului de Dumnezeu, iar vinderea femeii, copiilor §i a in-
tregului sau avut mseamna lipsirea pacatosului de toate daru-
rile dumnezeie§ti pe care le avea cand umbla pe calea faptelor
bune. Acestea mai inseamna §i chinurile §i suferintele la care
este dat pacatosul, pentru pacatele lui. Prin aceste chinuri, po-
caindu-se pacatosul, imblanze§te dreptatea dumnezeiasca §i se
V-V.
izbave§te de chinurile cele ve§nice, pregatite ca pedeapsa
pentru pacatele lui. %=
M
- - - -^rK*îW^''■ -F.''*.;, ^.->^" >- : v •

p
„Deci, c3zandu-i m genunchi, sluga aceea i se m-

china, zicand: Doamne, mg%duie$te-m% §i-ti voi pl&ti
tie tot!" (Matei 18, 26)
v<+
Servitorul acela cSzand la picioarele stSpanului sSu, i se
inchina lui, cu rugaciuni, din adancul sufletului: „ Doamne, m-
g%duie§te-ma $i-ti voi pl&ti tie tot!". lata roada osandei data de
Domnul: mchinaciuni pana la pamant. Jn necazul meu am %v«;
V^;
chemat pe Domnul" (2 Regi 22, 7), zice prorocul Isaia. De
multe ori, cand Dumnezeu intinde arcul sau §i arunca asupra
pacatosului sagetile pedepselor Sale, atunci pacatosul, prin po-
cainta §i rugaciune, alearga la Dumnezeu §i fagaduie§te in-
dreptarea sa desavar§ita. Vedem msa ca Dumnezeu are mila
nemasurata fata de cei care se intorc din caile pacatului, adica
fata de cei care se pocaiesc.
Jar s&panul slugii aceleia, milostivindu-se de el, i-a

dat drumul $i i-a iertat §i datoria" (Matei 18, 27).
Daca un pacatos vine la pocainta §i cere indelunga rabda-

rea lui Dumnezeu, fagaduind mtoarcerea din calea pacatelor
sale, iubitorul de oameni Dumnezeu, nu numai ca se milosti-
ve§te spre el, indelung-rabdand §i a§teptand mtoarcerea lui, ci
il §i dezleaga din legatura pacatelor lui §i ii iarta toate farade-
m
legile, cum i-a iertat §i stapanul din pilda aceasta slugii sale.
„Dar, ie$ind, sluga aceea a gdsit pe unul dintre cei

ce slujeau cu el §i care-i dat or a o sut£ de dinari. §i,
punand mana pe el, il sugruma, zicand: Pl3te$te-mi ce
e§ti dator!" (Matei 18, 28)
Cuvintele acestea arata chipul omului nemilostiv. Omul

este milostiv §i ingaduitor atata vreme cat sta §i traie§te dupa
m
voia lui Dumnezeu §i are pe Dumnezeu in el; dar cand se
departeaza de harul lui Dumnezeu, ca §i servitorul care a ie§it
^>1 de la stapanul sau, omul se face nemilostiv §i neingaduitor, ca

ii
§i acest slujitor fata de cei ce erau impreuna-slujitori cu el, fata m
de semenii sai. Toti oamenii suntem slujitorii lui Dumnezeu §i
si
<&*■"•*"""'
w*
de aceea ne numim prieteni §i impreuM-slujitori ai Lui, avand
datoria sS slujim Unuia §i Aceluia§i StSpan, lui Dumnezeu.
Dinarul, de care aminte§te Evanghelistul Matei, avea o va-
loare micM. O suta de dinari nu f&ceau nici doi galbeni. Milos-
tivul Dumnezeu a socotit datoria noastrS c^tre Dansul, la zece
m
mii de talanti, iar datoria omului catre alt om, la o suta de di-
nari, pentru ca sS arate prin aceasta cat de mare este datoria
noastra fata de El, in comparatie cu datoria oamenilor fata de
noi. Orice ti-ar datora tie omul, cinste, slujba, bani sau altce-
va, datoria lui nu are nicio asemanare cu datoria pe care o
M datorezi tu lui Dumnezeu.
„Deci, c&zand eel ce era slug& ca $i el, il ruga zi-

S2&
cand: Ing2duie§te-m& §i i# voi pl&ti! Iar el nu voia, ci,
M mergand, l-a aruncat m mchisoare pana ce va pl&ti da-
rt
8 toria" (Matei 18, 29-30).
Ca sa mtelegem cat de ingaduitor este Dumnezeu fata de

om, slujitorul Sau, cand acesta cere de la Dansul iertarea pa-
gag
catelor lui, §i cat este de nemilostiv omul fata de semenul sau,
cand semenul sau ii cere lui iertarea gre§elilor sale, pericopa
M
evanghelica de astazi ne pune fata in fata pe slujitorul dator-
nic care cerea de la semenul sau ingaduinta pentru gre§elile
w,
sale, §i pe pacatosul care cerea de la Dumnezeu iertarea fara-
delegilor lui, zicand: „St3pane, ingMuie^te-mS. §i-ti voi pl&ti tie
tot!". A cazut deci pacatosul maintea lui Dumnezeu §i, inchi-
p nandu-se Lui, a cerut ingaduinta de la Domnul, fagaduind m-

'*iu dreptarea lui. Milostivindu-se, Domnul l-a eliberat §i i-a iertat §i
datoria. A cazut, de asemenea, §i slujitorul datornic la picioa-
m
rele prietenului sau, s-a inchinat lui §i, rugandu-se, a cerut in-
gaduinta de la el, adica de la semenul sau, de la om, §i, faga-
m duindu-i plata datoriei, il ruga, zicand: JngMuie$te-m3. §i-ti
voi plati!". Dar omul n-a vrut sa ierte pe om, „ci, mergand, l-a
:
& it! aruncat in inchisoare pand. ce va plZti datoria" (Matei 18, 30).
m Care nemilostiv, auzind acestea, nu se va ru§ina? Dumnezeu,
Atotstapanitorul, iarta multimea cea nemasurata a faradelegilor
Si»,
tale, pentru rugamintea, pocainta §i fagaduinta intoarcerii tale.
l^fr
TG#
'* -j-ti
rj
m
3^1
i AX*.
Tu, viermele pamantului, nu ierti gre§elile cele mai mici ale
semenului §i fratelui tSu, de§i el se roagS, se cîe§te §i fSig^-
duie§te indreptare. Ce urmeaza dupa asemenea nemilostivire?
Ascultati ce ne spune mai departe Sfanta Evanghelie:
Jar celelalte slugi, v2zand cele petrecute, s-au m-

tristat foarte mult $i, venind, au spus s&panului toate
i- ."^ ifmi
cele mtamplate" (Mate! 18, 31).
1
9'« Intr-adevar, slugile milostive ale imparatului se intristeaza
foarte mult cand vad lucrurile cele fara de mila ale vreunuia
® din prietenii lor. Pentm a ajuta celui asuprit, ele vestesc stapa-
&! --s
nului lor toate lucrurile cele fara de mila pe care le-a facut prie-
m
1 tenul lor nemilostiv. Dar cine sunt prietenii care se intristeaza
M foarte mult pentm nemdurarea nemilostivului pacatos §i ves-
fe tesc domnului lor tiraniile prietenului lor? Ingerii se numesc

prieteni §i impreuna-slujitori, fiindca ingerii §i oamenii slavesc
§i slujesc, pe Unul §i Acela§i Dumnezeu. Ingerii nu iubesc rau- $
tatile. De aceea, ei se intristeaza cand noi pacatuim §i se
vl bucura cand noi ne pocaim. De altfel, nu ace§tia vestesc lui
m
H Dumnezeu pacatele omului nemilostiv, fiindca lui Dumnezeu
li sunt cunoscute de mai inainte; dar, vazand nemilostivirea ft
m noastra faâ de fratii no§tri §i fiind mdemnati de milostivire, se
8 •J.
roaga lui Dumnezeu pentm ajutoml celui ce este asuprit de
eel nemilostiv. Aceasta mgaciune a ingerilor in folosul celui
If m
asuprit ne-a aratat-o Domnul, prin cuvintele: „§i, venind, au m
m
spus stapanului toate cele ce s-au petrecut". §i ce a facut im-
rr-v* m
m paraml, dupa ce a auzit de nemilostivirea servitomlui sau? p
pip
„Atunci, chemandu-1 sUpanul s&u ti zise: Slug# vi-
e
M& m
cleand, toatd datoria aceea tf-am iertat-o, fiindcd m-ai
m
+ .y* rugat. Nu se cMea, oare, ca §i tu sd ai mild de eel im-
preund slugd cu tine, precum §1 eu am avut mild de
tine?" CMatei 18, 32-33)
Cuvantul „atunci" vrea sa arate timpul cand Domnul lisus m

va §edea sa judece viii §i mortii. El va aduce inaintea Sa pe eel 0
s
w
nemilostiv §i-l va mustra aspm, zicandu-i; „Sluga vicleana! Eu

am ascultat glasul mgaciunii tale, cand te-ai pocSiit §i am ier-
tat multimea pacatelor tale! Dec! nu se cuvenea ca §i tu, la ran-
dul tû, asculti rugadunea semenului tû §i s^-l miluie§ti pe
el, dupSi cum §i eu te-am miluit pe tine?".
maniindu-se stZpanul lui, l-a dat pe mana

chinuitorilor pan% ce-i va pl%ti toat% datoria" iMatei
18, 34).
M !nfrico§ator lucru este mania §i urgia lui Dumnezeu. A dat

pe eel nemilostiv pe mana chinuitorilor nemilostivi, adic^ pe
mana diavolilor, ca sa-1 chinuie, pana cand va plati toata datoria.
314#: §i fiindca plata datoriei pacatelor se face numai prin pocainta, iar
dupa moarte nu mai este pocainta, chinuirea pe care a hotarat-o
P Dumnezeu celor nemilostivi este vesnica, dupa cum §i fericirea

celor ce au savar§it fapte bune in viata aceasta §i au fost plini de
bunatate, de dragoste §i de iertare fata de semenii lor, va fi ves-
nica §i nimic nu o va mai putea indeparta de la ei, in viata pe
care o vor duce m imparatia cerurilor. §i Domnul lisus mcheie
pilda aceasta, zicand:
9&*L
<tf£
„Tot a§a $i Tat&l Meu eel ceresc v& va face vou2,
dac2 flecare dintre voi nu va ierta gre$elile fratelui s&u,
M din toat% inhna" (Mate! 18, 35).
Dupa cum imparatul acela a pedepsit pe servitorul eel ne-

milostiv, tot a§a §i Tatal Meu eel ceresc va va pedepsi pe voi,
p de nu veti ierta din inima gre§elile fratilor vo§tri, zice Domnul.

Dar de ce nu a zis: „Tatal vostru", precum a zis in alte locuri,
a®
de mai multe ori, ci a zis: „Tatal Meu"?. Pentru ca vorbea de-
Vit?
spre pacato§ii cei nemilostivi §i nepocaiti, carora cerescul
Dumnezeu nu le este Tata, ci Judecator §i pedepsitor. Deci,
f'^-i
frati cre§tini, sa fim cu toata luarea-aminte la nemarginita mi-
lostivire a Bunului Dumnezeu fata de noi, pacato§ii, cand ne
rugam pentru iertarea pacatelor noastre, cad iertarea lui
■♦ i
i?
Dumnezeu se revarsa asupra noastra numai daca §i fiecare din
noi am iertat din inima, gre§elile fratilor no§tri. Numai calauziti
0
WV/V-.v"
A
.4^.
*r£ DUMINICII A ll-A PUPA POGORAREA SFANTULUI DUH 271
de aceste ganduri, putem ne inaltam cugetele la Dumnezeu

§i sa ne mgam cu toata increderea in bunatatea Lui, rostind
din toata inima: „§i ne iartZ nouS. gre§alele noastre, precum $i
m
noi ieitam gre§itilor nogtri" (Matei 6, 12). Altfel, mgaciunea
noastra este o m§iruire de vorbe fara rost §i, ceva mai mult, o
cerere pe care o indreptam catre Dumnezeu, ca sa se arate
fata de noi tot atat de lipsit de iertare precum §i noi in§ine ne
aratam fata de cei ce ne gre§esc noua.
Fie ca Bunul Dumnezeu sa se milostiveasca fata de noi §i
sa ne lumineze mintea pentru a mtelege sfanta Lui voie §i a
face numai cele bune §i bineplacute maintea Lui. Cad a Lui
este stapanirea §i puterea §i slava in vecii vecilor. Amin!
*M
%
i*
Ait,
ii
.v.j
."tp
*Z*'
ftp
li
m
v.-^
jr&.
$}4
:4^
ft;-.
w m
tr
VH;
t':*,
»*<a
SSssfis*:
i .. -, a
iff
m
M MPSI
■i<— &
kja
r
ft*. I
0 r\
&p,
Wy
si
3tt
II
m
:*Z*[ 1
1
m
M
pZ-ti
Jfcstj
M
S;S (jazafua
fc«
Q)a/nmica a/ u/ix/jrezecea
0
c/(f/)a ^/lAHjordrea î/a/i/a/fa t/)u/
r^'
f-/)6s/jre'paml/f/ ne/e/tfuw^/Kf^/t/a/^rrti/o/^ noft/vj
igs
fTy'a/i
y c/wt/'/ff,
3 y
iindca pilda din Evanghelia de ast^zi se refers la

cei care nu iarta niciodata gre§elile fratilor lor,
ay,
■» > socotim ca este foarte potrivit sa vorbim acum despre pacatul
neiertarii gre§elilor fratilor no§tri, care este un pacat atat de
mare §i de neplacut lui Dumnezeu, incat eel ce nu iarta pe
fratele sau, nu mai are nicio nadejde de mantuire.
Cand eu urasc pe fratele meu, pentru ca m-a pagubit de
avutul meu, sau m-a du§manit pentru cinstea mea, sau a
&
M
%0.
m
omomt pe cineva din neamul men, sau s-a dovedit vanz^tor
al vietii mele, atunci ura mea are o pricing trupeascS §i lu-
M
meascM; dar cand urSsc pe fratele meu pentru cS a mustrat gre-
§eala mea, a spus vreun cuvant greu, sau din neluare-aminte
a facut vreo amenintare, sau numai pentru o bSnuiala care s-a I#
n^scut m gandul meu, atunci ura mea nu are nicio pricina. Cel
ce ura§te pe fratele sau, totdeauna dore§te sa-i faca rau, insa
C 7s
de multe ori i§i ascunde vrajma§ia, fiindca se teme sa treaca la
fapta sau nu poate. Altul insa, urand pe fratele sau si fiind pu-
+0
ternic si fara frica, il vrajmaseste si-i face rau, aratandu-i pe fata
m
ura inimii lui si ca ti este vrajmas. De aceea sa fugi, cat poti,
de sagetile lui cele ucigase. Cel mai rau, insa, este acela care
m
iSi ascunde ura in adancurile inimii sale si, fatarnicind priete-
nia, iti pregateste curse ca sa te doboare. Dar ura cu pricina,
ca si cea fara pricina, cu inima, cu fapta, in ascuns sau in orice
chip va fi, indeparteaza definitiv nadejdea mantuirii, pentru ca
ii-;
Legea veche, cu toate prorociile, si Evanghelia sunt intemeiate
te-
pe temelia dragostei. De aceea, niciun lucru nu este bun si nici
nu foloseste la ceva, cand h va lipsi dragostea. „De a? impZrti
toate avutia mea §i de a§ da trupul meu ca s& fie ars, iar dra-
goste nu am, nimic nu-mi foloseste. Dragostea mdelung rabda,
dragostea este binevoitoare, dragostea nu pizmuiegte, nu se
lauda, nu se trufegte. Dragostea nu se poarta cu necuviinta, nu
cauta la ale sale nu se aprinde de manie, nu gandegte raul"
(1 Corinteni 13, 3-5). intr-adevar, orice pacat intuneca dragostea,
dar ura o smulge din radadna. Dupa cum acolo unde lipseste '0%
lumina este numai intuneric, tot asa si acolo unde lipseste

M
dragostea este numai ura. Asa cum acolo unde patrunde lumi-
na fuge intunericul, tot asa si unde infloreste dragostea ura
dispare cu desavarsire. Caci precum intunericul si lumina nu
stau niciodata impreuna, asa si ura si dragostea nu saiasluiesc
0
niciodata impreuna. De aceea „cel ce ura$te pe fratele sau este
'ml in intuneric §i umbla in intuneric §i nu §tie incotro se duce,
pentru ca intunericul a orbit ochii lui" 0 loan 2, 11). Cel ce
uraste este lipsit nu numai de dragostea fata de aproapele sau,
c#
ci si de dragostea catre Dumnezeu. „Daca zice cineva: iubesc m
0
274 CAZANIA
pe Dumnezeu, iar pe fratele s%u il ur3.§te, mincinos este!

Pentru c& eel ce nu iube§te pe fratele s&u, pe care l-a v&zut,
pe Dumnezeu, pe Care nu L-a v&zut, nu poate s&-L iubeascZ"
(1 loan 4, 20).
Deci, frati cre§tini, cei ce sunteti lipsiti de dragoste §i sta-
paniti de urS, ascultati cele hotSrate de Dumnezeu, Care zice:
„De veil ieita oamenilor gre§elile lor, ierta-va $i vouS. fatal
vostru Cel ceresc; Iar de nu vetf ierta oamenilor gre$elile lor,
nici fatal vostru nu va va ierta gregelile voastre" (Matei 6, 14-
15). Chiar daca voi va socotiti drepti §i fara pacate §i credetl
ca nu aveti trebuinta sa va ierte Dumnezeu pacatele voastre,
sa iertati totdeauna, din dragoste, gre§eala fratelui vostru. Dar,
daca este grea de purtat sarcina pacatelor voastre, cum veti
mai putea nadajdui iertare de la Dumnezeu, daca voi nu veti
vrea, la randul vostru, sa iertati din toata inima gre§elile frate-
lui vostru?
Voi ziceti ca nadajduiti sa schimbati hotararea lui Dumnezeu,
aducandu-i daruri scumpe, jertfe §i prinoase la Sfantul Lui
Altar. Insa va amagiti, caci iata ce zice Dumnezeu despre aces-
tea: „Daca id vei aduce darul tau la altar §i acolo id vei aduce
aminte ca fratele tau are ceva impotriva ta, lasa darul tau
acolo, inaintea altarului, $i mergi intai §i impaca-te cu fratele
tau $i apoi, venind, adu darul tau" (Matei 3, 23-24). Daca
Dumnezeu i§i intoarce fata Sa de la darurile noastre, chiar §i
atunci cand el este maniat pe noi pentru unele pacate mai
mici, cu atat mai mult i§i va mtoarce fata Sa de la ele, cand noi
vom avea ura asupra fratelui nostru! De§i inima noastra este
plina de rautate, noi nadajduim sa primim iertare de la Dumnezeu,
rugadu-ne sau cerand mila Lui, dar ne in§elam amarnic, pen-
tru ca cea dintai rugaciune, temelia tuturor rugaciunilor, este
rugaciunea „Tatal nostru", pe care ne-a lasat-o noua Insu§i
Domnul nostru lisus Hristos. In aceasta sfanta rugaciune, ru-
gandu-ne, zicem: „§i ne iarta noua gre§alele noastre, precum
$i noi iertam gre§idlor no§tri" (Matei 6, 12). Rugam astfel pe
Dumnezeu ca, pornind de la pilda noastra, de iertare a fratilor
no§tri, a§a §i El sa ne ierte gre§elile noastre. De§i ura fata de
m
d
fratele nostru stapane§te inima noastra §i cugetul vra,jma§iei se

mvarte§te m inima noastrS, noi nad^jduim totu§i ca rugaciunea
noastrS sS se suie la cer §i sS ne pogoare nou^ iertarea p^ca-
telor noastre. Frapi mei, sSl nu ne in§elam! Aceasta nu este ru-
gSciune, ci indrSzneala neru§inata §i vorbire de§arta. Cat timp
nu iertam gre§elile fratilor no§tri, sa nu rostim niciodata ruga-
ciunea jâtal nostru", pentru ca ne osandim pe noi ih§ine. Sa
nu nadajduim vreodata iertarea pacatelor noastre, cat timp nu
iertam gre§elile oamenilor, semenilor no§tri! „De nu veti ierta
oamenilor gre$ealele lor, nici TatZl vostm nu v& va ierta gre-
§ealele voastre" (Mate! 6, 13), a zis Domnul lisus Hristos, iar
cuvantul Sau este adevarul!
Dar cum voi ierta, zici tu, pe eel ce m-a batut? Cum voi
ierta pe eel ce m-a barfit, m-a vandut, m-a nedreptatit? Sa nu
faci aceasta, fiindca singur Dumnezeu este rasplatitor. El va
pedepsi pe eel ce te-a nedreptatit. „A Mea este rZzbunarea §i
rMspMirea" (Deuteronomul 32, 33), zice Domnul. El, ca un
drept Judecator, va razbuna nedreptatea ce p s-a facut, dupa
cum ne spune Apostolul Pavel: „Nu v% rZzhunati singuri, iubi-
tilor, ci I3sal:i loc maniei (lui Dumnezeu), cMci scris este: «A
Mea este razbunarea; Eu voi Msplati, zice Domnul" (Romani
12, 19). Deci sa nu faci niciun rau, nici sa ura§ti pe eel ce ti-a
facut tie strambatate, ci sa-1 ierti, iubindu-1 §i facandu-i bine,
cum ne indeamna acela§i Sfant Apostol Pavel, zicand; „Deci,
«daca vrajmasul tau este flamand, dZ-i de mancare; daca li este
sete, da-i sa bea; cad facand aceasta, vei gramadi carbuni de
foe pe capul lui». Nu te lasa bimit de rau, ci biruiegte Mul cu
binele" (Romani 12, 20-21).
Ca sa inveti cum sa ierti pe cei ce te-au nedreptatit sau ce
sa faci atunci cand vine semanatorul pacatului §i cauta sa se-
mene in inima ta neghinele urii, deschide indata ochii sufletu-
lui tau §i prive§te la lisus Hristos, mcepatorul §i plinitorul cre-
dintei. Eariseii L-au clevetit zicand ca scoate pe demoni cu
domnul demonilor. luda, ucenicul Lui, L-a dat la moarte pen-
tru 30 de arginti. Cand iti vine gandul razbunarii, deschide Am
ochii inimii tale §i vezi Patimirile Domnului lisus Hristos cu
_ " " —^ ^'0%

276 CAZANIA
4"^;
palmuirile, b^tîle, scuiparile, haina cea mohorata de pe ume-

rii Sai, cununa de spini de pe cap §i trestia din dreapta Sa.
Cand vei voi sa te razbuni asupra celor ce te-au nedreptatit,
inalâ mintea ta catre dealul Golgotei. Acolo vei vedea pe
m
Domnul lisus rastignit in mijlocul a doi talhari §i ranit de la cap
m pana la picioare. Acolo vei vedea sangele curgand din rani, pe
t?
ucenicul Lui eel iubit stand alaturi §i Maica Lui tanguindu-se §i
plangand. Acolo vei vedea fierea §i otetul. Acolo insa vei ve-
dea §i cum se razbuna Domnul lisus asupra ocaratorilor, cleve-
titorilor, tradatorilor, batjocoritorilor, chinuitorilor §i rastigni-
torilor Lui. Deschide urechile tale §i asculta modul razbunarii
y?.
rostit de Hristos:. „P&rinte, ia.rta.-le lor, ca nu $tiu ce fac" (Luca
#
23, 34).
lisus Hristos, zici tu, nu era numai om, ci era §i Dumnezeu
M adevarat. A§a este. „Hnstos a patimit pentru voi, zice Sfantul
PS Apostol Petru, lasandu-va pilda ca sa pa$id pe urmele Lui"

v*;
J.;'+:
(1 Petru 2, 21). Dar pentru aceasta nu ai numai pilda Dom-
nului lisus, ci ai §i pildele Sfintilor Apostoli, care, ocarati fiind,
p
binecuvantau, prigoniti fiind, rabdau, huliti fiind, mangaiau.
Pilde sunt §i Sfintii mucenici care au iertat pe cei ce li chinuiau
cu chinuri cumplite §i i-au omorat fara mila. Sfantul §tefan,
intaiul mucenic, §i-a plecat genunchii §i s-a rugat pentru cei
*w care il ucideau cu pietre, zicand: „Doamne, nu le socoti lor
pacatul acesta! §i zicand acestea, a murit" (Faptele Apostolilor
«'-V
7, 60). Daca pildele acestea le vei avea totdeauna inaintea
ochilor tai, vei ierta cu uûrinâ pe cei ce te nedreptatesc,
Sfantul Apostol Pavel, cunoscand ca ura se intare§te mai
jp-S
V?v mult odata cu trecerea vremii §i §tiind ca ceasul mortii vine pe
nea§teptate, a poruncit ca in ziua in care ne certam cu cineva,
S--55 sa ne impacam inainte de apusul soarelui: „Soarele sa nu
vs
apuna peste mania voastra" (Efeseni 4, 26). Dar eel stapanit de
ura, niciodata nu are grija sa se impace cu eel care s-a certat,
w ci ura cre§te §i se intare§te in inima lui. Chiar daca moartea ii
.toC; va da vreme de pocainta, el nu va putea, in ceasul moitii, sa
dezradadneze ura din sufletul lui, iar daca moartea il va lua
pe nea§teptate, moare in rautatea lui §i neiertat de celelalte
276 CAZANIA
palmuirile, batîle, scuiparile, haina cea mohorata de pe ume-

rii Sai, cununa de spini de pe cap §i trestia din dreapta Sa.
v.-fr' Cand vei voi sa te razbuni asupra celor ce te-au nedreptatit,
malta mintea ta catre dealul Golgotei. Acolo vei vedea pe
pM Domnul lisus rastignit in mijlocul a doi talhari §i ranit de la cap
m
pana la picioare. Acolo vei vedea sangele curgand din rani, pe
i
ucenicul Lui eel iubit stand alaturi §i Maica Lui tanguindu-se §i
plangand. Acolo vei vedea fierea §i otetul. Acolo insa vei ve-
m
dea §i cum se razbuna Domnul lisus asupra ocaratorilor, cleve-
li titorilor, tradatorilor, batjocoritorilor, chinuitorilor §i rastigni-

pt: torilor Lui. Deschide urechile tale §i asculta modul razbunarii
rostit de Hristos:. „P%rinte, ia.rt3.-le lor, c3 nu $tiu ce fac" (Luca
23, 34).
lisus Hristos, zici tu, nu era numai om, ci era §i Dumnezeu
adevarat. Asa este. „Hristos a p3timit pentru voi, zice Sfantul
M Apostol Petru, I3sandu-v3 pild3 ca s3 p3§id pe urmele Lui"

ISk (i Petru 2, 21). Dar pentru aceasta nu ai numai pilda Dom-
nului lisus, ci ai si pildele Sfintilor Apostoli, care, ocarati fiind,
binecuvantau, prigoniti fiind, rabdau, huliti fiind, mangaiau.
C't' Pilde sunt si Sfintii mucenici care au iertat pe cei ce ri chinuiau
cu chinuri cumplite si i-au omorat fara mila. Sfantul §tefan,
intaiul mucenic, si-a plecat genunchii si s-a rugat pentru cei
care il ucideau cu pietre, zicand: „Doamne, nu le socoti lor
ll p3catul acesta! §i zicand acestea, a murit" (Faptele Apostolilor
7, 60). Daca pildele acestea le vei avea totdeauna inaintea
ochilor tai, vei ierta cu usurinta pe cei ce te nedreptatesc.
m
Sfantul Apostol Pavel, cunoscand ca ura se intareste mai
mult odata cu trecerea vremii si Stiind ca ceasul mortli vine pe
neasteptate, a poruncit ca in ziua in care ne certam cu cineva,
sa ne impacam mainte de apusul soarelui: „Soarele s3 nu
apun3 peste mania voastr3" (Efeseni 4, 26). Dar eel stapanit de
ura, niciodata nu are grija sa se impace cu eel care s-a certat,
+"»-
ci ura creste si se intareste in inima lui. Chiar daca moartea ii
va da vreme de pocainta, el nu va putea, in ceasul mortii, sa
dezradacineze ura din sufletul lui, iar daca moartea il va lua
M pe neasteptate, moare in rautatea lui si neiertat de celelalte
1
^ u t y* ^ * > 'yy i/t yjyy * t *y l&t-py LA ^
:%-n

I ■ I ■N .
'tSt. ftiif
p^cate ale lui, c^ci, dupa spusele Apostolului dragostei, „cine

nu iube§te pe fratele s&u r&mane m moarte" (1 loan 3, 14).
Frica ne cuprinde pe noi cand citim hot^rarea lui Dum-
nezeu, prin cele scrise de Sfantul Apostol loan, cand zice:
„ Oricine ur&§te pe fratele s%u este uciga§ de oameni, §i §titi
ftv! cd. orice uciga§ de oameni nu are viat& ve$nic&, dainuitoare
m El"{l loan 3, 15). '■S
m '0:
V->:
Doamne al milei, miluie§te-ne pe noi! DezradScineaza din
inima noastra ura cea stricatoare de suflet si sadeste dragostea
Ta cea mantuitoare, cu milostivirea cea catre fratii no§tri, prin
care ai zis ca vei curati pacatele noastre §i ne vei invrednici
slavei §i fericirii Tale celei fara de sfar§it, a§a dupa cum ne-ai
ojûo.
spus: „JLyc: vc:î iaid
„De ved ierta lydiiidiiiKji
oamenilor giapciic:i£:
gregalele IKJI,
lor, laLd-vd
ierta-va $1 vkjuct
$i voud
Tatal vostru Cel ceresc" (Matei 6, 14). Amin!
ii
M
fM i»
m M
m m
m
M
p m
m 0
m I
■m £&
;
, f 11 v—.
B
■ ' l—e—J I I
r* t
m *~f
1L^yCAtl
1 tX^LI
— ^
m \y P
W?- m.
m
f;!
i
: i
mm
xs
?■
%
^7a/c(firea 0/7 a/rcj/t e/iei
Q)aminica a c/()((a<s/)rezecea
c/apo/ &o(jfX)/varea iJ/u/ita/ttt Q)u/i
fjffa/e/ /JJ, / 6^2 6^)
f/ynitf c/w/Z/f/',
/I
C/^tivat^turile cuprinse in Evanghelia de astazi i-au infri-
rS co§at atat de mult pe Sfintii Apostoli, meat L-au mtre-
bat pe lisus: „Dar cine poate sa se mantuiasca?" (Matei 19, 25)
Din rSspunsul Mantuitorului nostru lisus Hristos, mantuirea se
pare ca este foarte greu de dobandit, mai ales pentru omul
bogat. Aceasta este totu§i cu putinta prin lucrarea harului celui
atotputernic al lui Dumnezeu. Ca sa intelegem raspunsul dat
de Domnul la intrebarea Sfintilor Apostoli, sa ascultam talcui-
rea celor amintite de Sfanta Evanghelie, care ne spune:
•'t-C*j
it:^- DUMINICII A 12-A PUPA POGORAREA SFANTULUI DUH 279
„In vremea aceea a venit un tan&r la lisus, $i inge-

nunchind maintea Lui, I-a zis: Bunule Inv2$tor, ce
bine s2 fac ca s& am viata ve§nic%?" (Matei 19, 16)
TanSrul acesta bogat a venit la lisus Hristos, nu ispitindu-L,

ca legiuitorul, ci „ingenunchind inaintea Lui". De aceea Sfantul
Evanghelist Marcu spune ca Jisus, privind la el cu dragoste"
(Marcu 10, 21), i-a raspuns. Daca ar fi venit cu fatarnicie §i cu
>K
vicle§ug, nu l-ar fi iubit pe el Hristos, cunoscatoml inimilor.
©
Tanaml acesta a auzit, dupa cum se vede, despre binefacerile
S&f-
Domnului §i invataturile Lui despre viata ve§nica. De aceea a
.vtS, venit la El, ca sa auda §i sa invete cum ar putea sa doban-
deasca §i el viata cea ve§nica. El credea ca lisus este un dascal
§i un om bun, nu credea ca El este §i Dumnezeu. Aceasta se
vede din raspunsul Domnului lisus:
ft
&£ Jar El a zis: De ce-Mi zici bun? Nimeni nu este
m
bun, decat numai Unul Dumnezeu. lar dac2 vrei s& An
intri in via#, pdzeje poruncile" (Matei 19, 17).

fht]
Daca tanaml acesta ar fi crezut ca lisus Hristos este Dum- m
nezeu, lisus nu l-ar fi intrebat: „De ce-Mi zici bun?". L-a intre-
,♦ 'it;
bat aceasta ca §i cum i-ar fi spus: Daca tu nu crezi ca sunt w
Dumnezeu, pentru ce Ma nume§ti bun? Nu doar omul nu este
*&+
bun din fire, ci §i ingerul, pentru ca atat oamenii cat §i ingerii
*$£ nu au din fire bunatatea, ci din harul bunatatii lui Dumnezeu.
Numai Unul Dumnezeu are in fire bunatatea cea desavar§ita §i
neschimbata, El fiind izvorul bunatatii §i datatorul a toata bu-
smr. natatea. Deci, lisus dupa ce i-a spus tanamlui acestea, a ras-
puns intrebarii lui zicand: „Iar dacd. vrei sd intri in viata, pd-
ze$te poruncile". Din acest raspuns mvatam, mai intai, ca pen-
$?% tru mantuire este nevoie de vointa libera §i nesilita a omului;
i,,'.^♦.vi.
.V'xJ in al doilea rand, mvatam ca vointa omului singura nu ajunge
§i este nevoie §i de pazirea poruncilor lui Dumnezeu. in al
treilea rand, invatam ca eel care vrea mantuirea sa si paze§te
1?
poruncile lui Dumnezeu, acela fara mdoiala se mantuie§te,
i'y
m dupa cum lisus a asigurat pe tanar prin cuvintele: „Iar dacd
m
» j '-r ^ . lit . -tii-

M*.
£1 vrei s% intri m viafe, p&ze§te poruncile". La aceste cuvinte ale

■li
Domnului, tanarul L-a mtrebat:
„Care? lor lisus i-a iHspuns: S2 nu ucizi, s& nu fad

desffanare, s2 nu fun, s2 nu m2rturise$ti stramb; cin-
ste$te pe tat&l t%u $i pe mama ta $i s2 iube§ti pe
aproapele t&u ca pe tine msuti" (Matei 19, 18-19).
Tanarul acela socotea ca alta fapta buna duce pe om la

viata ve§nica, nu implinirea dumnezeie§tilor porunci din Legea
lui Moise. Dar Domnul il pune inainte, pe scurt, poruncile lui
&% Dumnezeu, care se cuprind, pe larg, in Legea lui Moise. In rSs-
'0< punsul Domnului vedem intelepciunea Sa cea nemarginita,
fiindca mai u§oara este fuga de pacat, decat savar§irea faptelor
bune. Pentru aceasta El pune intai poruncile care invata pe
Wb
om, departarea de pacate, zicand: „Sa nu ucizi, s3 nu faci des-
franare, s2 nu furi, sd nu m&rturise§ti stramb", apoi pune
'Mi
poruncile care cer savar§irea faptelor bune: „Cinste§te pe tatMl
t&u §i pe mama ta §i si iube$ti pe aproapele tiu ca pe tine
0%
M
m msuti".
„Zis-a Lui taninjl: Toate acestea le-am pizit din

copiliria mea. Ce-mi mai lipse§te?" (Matei 19, 20)
Tanaml a spus acestea, nefatjarnidndu-se §i nici ispitind

pe lisus Hristos. Daca ar fi fost fatarnic §i mincinos, nu l-ar fi
iubit Hristos. Intr-adevar el a pazit poruncile Legii lui Moise
din copilarie. I se parea insa ca osteneala vremelnica, depusa
pentru pazirea poruncilor, este putina §i nu este de ajuns pen-
v*^v
>:*A tru a avea drept rasplata viata cea ve§nica. Deci, socotind el .♦d.
ca are nevoie §i de alte fapte bune, a mtrebat: „ Ce-mi mai lip-

%l se$te" ca sa ma fac vrednic de viata cea ve§nica?
m „Atund lisus i-a spus: Dad voie§ti si fu desivar$it,

du-te, vinde averile tale, di-le siracilor §i vei avea co-
fy-'d moari in cer; dupi aceea, vino $i urmeazi-Mi" (Matei A '■ f
$M
19, 21).
m.*
*■
0shsf&-*-
-
... m
■kf.
if.
Intr-adevar, pazirea dumnezeie§tilor pomnci care se cu-
prind in Legea lui Moise mantuie§te pe eel care crede in
Hristos §i-l duce in viata cea ve^nicS, dupa cum se arata prin
cuvintele Domnului: „De vrei s& intri in viaty, p3ze$te porun-
cile" (Matei 19, 17). insa pomncile din Legea lui Moise nu pot
sa-1 inalte pe om la desavarîrea despre care invata Sfanta
M
Evanghelie. Aceasta ne-o spune §i Sfantul Apostol Pavel, cand
zice: Jn adev&r, Legea avand umbra bunurilor viitoare, iar nu
insu$i chipul lucrurilor, nu poate niciodatZ - cu acelea§i jertfe,
aduse nemcetat in fiecare an - s% faca desavar§iti pe cei ce se
apropie" (Evrei 10, 1). fnseamna deci ca alta este slava celor
ce s-au mantuit, §i alta este slava sfintilor care s-au invrednicit
de desavar§irea evanghelica, pentru ca pazitorilor poruncilor
le-a fagaduit Domnul intrarea in viata cea ve§nica, iar celor ■ fM
desavar§iti, comoara in cer, adica slava cea dumnezeiasca din
ir. 4 ceruri, dupa cum Domnul fagaduie§te tanarului: !mpline§te

pomncile Evangheliei, „$i vei avea comoara in cer". Cei desa-
var§iti, adica sfintii, nu numai ca mo§tenesc viata cea ve§nica,
ca §i cei mantuiti prin pazirea pomncilor Legii lui Moise, ci 4^
dobandesc §i vistieriile dumnezeie§tii slave, dupa cum, in alt

loc a zis Mantuitorul nostru: „Eu am venit ca viata sa aiba, $i
din belong sa aiba" (loan 10, 10), adica, „Eu am venit ca sfintii
sa aiba nu numai viata cea ve§nica ca §i cei mantuiti, ci mult
mai mult: desfatarea cea bogata a dumnezeie§tii slave". Trep-
tele slavei §i fericirii le-a aratat insu§i Domnul, zicand: Jn casa
Tatalui Meu multe locaguri sunt" (loan 14, 2). §i precum nu toti
0
oamenii vad deopotriva lumina, ci unii mai mult, iar altii mai
putin, dupa masura puterii ochilor lor, tot a§a §i dreptii nu toti
dobandesc deopotriva vederea slavei lui Dumnezeu, ci unii
vad mai mult, iar altii mai putin, dupa masura faptelor lor
bune. Din aceasta invatam ca, fara pazirea pomncilor Legii, ni-
meni nu poate sa se mantuiasca. Mantuirea nu este conditio-
nata de desavar§irea evanghelica, ci numai de pazirea pomn-
cilor dumnezeie§ti. De vom pazi pomncile, ne mantuim, in-
trand in viata ve§nica, iar de le vom calca, vom fi osanditi la
chinurile ve§nice. De ne vom ridica la desavar§irea evangheli-
IN P&f;
friti ■m
Se»:
" — "
ca, ne vom face ucenici ai lui lisus Hristos §i sfinti, fiind pro-
slaviti in ceruri. lata cum, prin putine cuvinte, Domnul nostru
a aratat cum putem ajunge la desavar§irea evanghelica, zicand:
„Vinde averile tale, da-le saracilor §i vei avea comoarS. m cer;
0,
dup% aceea, vino §i urmeaz&-Mi". A§a au facut sfintii, parasind
lumea §i urmand lui Hristos.
>" r-r
Jnsd, auzind cuvantul acesta, tan&ml a plecat
mtristat, cdci avea multe avutii" (Matei 19, 22).
®¥ Nu este de mirare ca tanarul bogat, vazand ca nu poate fi

desavar§it, s-a intristat §i a plecat fara sa mai spuna ceva.
„Duhul este osarduitor, dar trupul neputincios" (Matei 26, 41),
spune Domnul. Duhul tanarului voia desavar§irea §i mtreba ce
ii mai lipse§te ca sa o implineasca §i sa ajunga la ihaltimea ei.
Trupul insa se impotrivea. Avutiile cele multe ii tineau legata
vointa lui. De aceea s-a dus mtristat, pentru ca nu s-a supus
sfatului ceresc al Invatatorului §i nici nu s-a invrednicit haru-
lui care se da celor desavar§iti §i sfinti.
Jar lisus a zis ucenicilor S3i: Adev&rat zic voud cd

un hogat cu greu va intra in hnpdrdtia cerurilor. §i
iardj zic voud cd mai lesne este sd treacd o cdmild prin
urechile acului, decat sd intre un bogat in hnpdrdtia. lui
>-i^, Dumnezeu" (JMatei 19, 23-24).

5;'.
Vazand lisus ca tanarul n-a primit mvataturile care aveau
sa-1 faca desavar§it, a incetat dialogul cu el §i a vorbit celor de
fata despre mantuirea bogatilor. Ca sa arate cat de greu se
mantuiesc bogatii, a dat pilda acului §i a camilei. fntr-adevar,
mare este osteneala §i aproape cu neputinta, ca sa se faca un ac
'.5. ;4-'
cu urechi a§a de mari, prin care sa poata trece camila, dar mult
mai mare §i cu mult mai multe nevointe este osteneala unui
bogat, care traie§te in desfatari, sa intre in Imparatia cerurilor,
cad cu greu se desparte de poftele trupului, de lacomia pan-
»;cf
tecelui §i a iubirii de bani. Cata barbate §i tarie de suflet pen-
tru un bogat, ca sa nu fie biruit de de§ertaciunea lumii, care il
V-V
S.- a
r-.-J
•■tw
mconjoara totdeauna! Intr-adevar, acest lucru este cu nepu-

■y,M tinta, fSra ajutorul §i sprijinul dumnezeiesc.
■f-VV
„Auzind, ucenicii s-au uimit foarte mult, zicand:
Atunci, cine poate s2 se mantuiascZ?" (Matei 19, 25)
Ucenicii lui lisus Hristos, dupS ce an auzit acestea, s-au

^:t. mirat §i s-au inspaimantat, fiindca priveau numai la puterile
omului §i nu se gandeau §i la puterea harului atotputernic.
m\
ix, if DacS ei erau saraci, iar vorbirea lui lisus privea pe cei bogati,
pentru ce au intrebat: „Cine poate sZ se mantuiasca?". Prin
>.+
aceasta §i-au aratat ingrijorarea lor de pastori suflete§ti §i pur-
tarea lor de grija pentm mantuirea a toata lumea.
„Dar lisus, privind la ei, le-a zis: La oameni aceas-

ta e cu neputin#, la Dumnezeu ms% toate sunt cu
putin$." (Matei 19, 26).
Ochiul eel dumnezeiesc al Domnului lisus, care a privit la

ucenicii Sai, §i cuvintele Lui cele dumnezeie§ti au dezlegat ne-
dumerirea §i au potolit ingrijorarea lor. Aceasta mantuire, care
1
este cu neputintd puterii omului, zice lisus, este cu putinta lui
Dumnezeu Gel Atotputernic. Omul eel bogat, ca §i eel same
nu poate sa se mantuiasca numai cu puterea sa; fiind insa po-
vafuit §i ajutorat de dreapta cea atotputernica a lui Dumnezeu,
poate sa se mantuiasca. Tot a§a §i pe noi, calcatorii poruncilor
Tale §i saraci in fapte bune, ne ajuta, Doamne, cu dreapta Ta
cea atotputernica sa ne indreptam gre§elile noastre §i sa ne
mantuim sufletele noastre. Amin!
SS»;
%
sisir
m
^ ar ?i : m»I
is
r j
1 3
'tM a>
r
m .V
r S*=i~
V>- "S
p
\)
p
v
M «"
C+
P (niza/iia
Qiunu/ucw a (/ofiaxfirezecea
P c/ufia (fynjorarea
f Qtesfiro 6oyutie si mantuiroj
M
i/yxi/i c/*esti/u\
f ^ uvintele Domnului lisus, spuse tanarului bogat: „Dac£

\J voie$ti s2 fii des&var§it, du-te, vinde averile tale, d2-le
fl sdracilor" (Mate! 19, 21), ne fac sa credem cS sarScia maltja pe
(tt".
P om la desavar§ire §i ca saracul se face desavar§it prin fapte
bune, pe cand bogatul nu savar§e§te niciodata asemenea fap-
te. Intr-adevar, vedem ca bogatul se prabu§e§te mai u§or in
pacatele acelea, in care saracul cade mai greu. Bucatele alese
M
§i de multe feluri, multimea bauturilor, odihna trupeasca §i
tâSU&rfi-
C|
desfatarea aprind infocatele pofte ale trupului bogatului. Man-

carea uscata §i bautura de apa, suferintele §i ostenelile tmpe§ti
sting vapaia poftelor trupului saracului. De aceea bogatul cade
u$or in pacatele trupului, iar saracul cu greu. ingamfarea bo-
gatiei, odihna, laudele §i magulirile oamenilor ridica valurile
mandriei. Pentru aceasta bogatul devine cu u§urinta mandru,
a; c.-?
iar sarac mandru rar vei afla. Inima bogatului are legaturi
■.^r^ multe §i grele: o leaga pofta banului; o leaga stralucirea pie-
trelor scumpe §i a podoabelor stralucitoare; o leaga rodirea
holdelor §i a viilor; o leaga palatele mari §i slujba slugilor.
Inima saracului nu are nicio legatura §i niciun stapan, fiindca
nu are nimic care sa poata s-o lege sau s-o robeasca. Dra- SI
iFT^ gostea bogatului este lipita §i robita de bogatia lui. Dragostea
saracului este libera. Pentru aceasta, bogatul cu greu i§i in-
W dreapta inima sa catre Dumnezeu §i cu anevoie 11 iube§te cu
a®*;
dragostea cea desavar§ita. Saracul iube§te pe Dumnezeu cu mare
u§urinta, din tot sufletul §i cu tot cugetul. Unde lipse§te dra-
>?♦«; gostea, acolo lipse§te savar§irea faptelor bune, de aceea bo-
'fctiC gatul foarte greu se face desavar§it, iar saracul se urea mai
u§or la desavar§irea accesibila oamenilor. Deci pentru aceasta »>;
*i-is
a zis Domnul nostru tanarului bogat: „Dac& voie$ti sa fii desZ-
P m
var§it, du-te, vinde averile tale, da-le saracilor" (Mate! 19, 21).
Frati cre§tini, bogaîa singura, in ea insa§i, nu este nici ■*d>r
buna, nici rea. Ea se face buna sau rea dupa vointa omului, ca
^vtj §i limba lui. Cu limba lui, cand vrea, omul vorbe§te multe lu-
p
f§ cruri bune: sfatuie§te de bine, se roaga, slave§te §i lauda pe
it
Dumnezeu, talcuie§te dumnezeie§tile Scripturi, propovaduie§-
4-V te Evanghelia, invata pe altii dogmele credintei §i mtoarce la
;
.f S credinta pe pacato§i. Cu aceea§i limba insa omul savar§e§te §i
fi
pacate infrico§atoare. indeamna la faradelegi §i la nedreptati,
n osande§te, ocara§te, clevete§te, spune minciuni, vinde pe
aproapele sau, hule§te pe Dumnezeu. Omul folose§te limba
i
lui, a§a cum vrea: §i la fapte bune, §i la pacate. Acela§i lucru
se intampla §i cu bogatia. Cel ce va folosi bogatia bine, acela
P
va savar§i multe §i mari fapte bune, saturand pe eel flamand,
r*i.*
;î>,
M;^ imbracand pe eel gol, purtand de grija celui sarman, ajutand
pe vaduva, rascumparand pe eel robit, eliberand pe eel din in-
\'-V
%
*-:±
286 CAZANIA
;*'
chisoare, zidind altare lui Dumnezeu §i impodobind biserici.

lar cand bogatul va folosi rû bogîa, atunci el va cSdea m
pacate mari, facandu-se mandm, slujitor pacatului, desfranat,
>♦. lacom, iubitor de bani. Un astfel de bogat chinuie§te pe ne-
putincios, asupre§te pe eel sarman §i pe vaduva; rape§te lu-
crurile biserice§ti, viclene§te in toate chipurile §i face ran, fara
nicio sfiala. lata cum, binele sau raul bogatiei este dupa vointa
p omului.
Dar bogatia constituie o mare primejdie §1 pentru ca sla-
be§te puterile vointei, care sunt necesare la savar§irea faptelor
bune. Pentru aceasta a zis Domnul: „Adev%rat zic vou& cS. un
jw?: bogat cu greu va intra in Imp&r&lia cerurilor. §i iardgi zic voua
V?v c& mai lesne este s% treacS. o c&milS. prin urechile acului, decat
s3 intre un bogat m Imparatia lui Dumnezeu" (Matei 19, 23-24).
De aceea a sfatuit sa se faca sarac eel care voie§te sa savar-
§easca fapte bune §i care dore§te rasplatirile cele mai alese.
.#;■•< „Dac& voie§ti S3, fii desdvargit, du-te, vinde averile tale, d$.-le
kv-i. s3racilor $i vei avea comoarS. in cer; dup% aceea, vino $i ur-
meazk-Mi" (Matei 19, 21). Intr-adevar, bogatia slabe§te puterile
vointei omului, insa unde lipse§te puterea firii omene§ti, acolo
straluce§te puterea harului, „ckci puterea Mea se deskvar§e§te
in slabiciune" (2 Corinteni 12, 9). Dumnezeu, care cunoa§te
ispitele bogatului, cand va vedea la el bunavointa, li va darui
M cu indestulare haml Sau prin care sa biruiasca ispitele boga-
tiei, dupa cum ne-a invatat pe noi Evanghelia de astazi, spunan-
C'f du-ne: „La oameni aceasta e cu neputintk, la Dumnezeu insk
toate sunt cu putintk" (Matei 19, 26).
g §i, ca sa nu ne indoim de acestea, socotind cumva pe
t? Dumnezeu, care este datatorul bogatiei, ca pe un facator de
|p rau, Dumnezeu ne-a aratat in Sfintele Scripturi atat chipuri de
bogati razvratiti §i rai, cat §i pilde de bogati drepti §i sfinti.
Dintre cei doi bogati razvratiti §i rai, despre care ne vorbe§te
n
Sfanta Evanghelie, unul era mandru pentru ca, de§i nu era un-
?s«
parat, se imbraca totu§i cu haine imparatesti, facute din por-
%
fira §i vison. §i era rob al pantecelui, aplecat spre dulcetile §i
P desfatarile trupului, petrecaret, nemilostiv §i foarte maret. Ve-
SK dea in toate zilele pe Lazar zacand inaintea u§ilor casei sale,
?>t«
- • " ------ - " >- —• " , " r
J
+ v^; ^ ^ &**+£*** *-r '"z - "'^'kt^- r^ -Xi, *-'£"* * fy0X&Xx X*X.*XX -, '#* j
&.*■
> Vv >^:^^;-«--^v l,-«,?,t; ii> >0::ri^r:&*0;Xt^'s-'+\:r ^' ^. - '; .4

m
flamand, bolnav, cu rani pe trup; vedea §i cainii care lingeau
l?l
ranile lui, dar niciodata nu i s-a facut mila de el §i nici nu 1-a
miluit vreodata (Luca 16, 19-21). Bogatul eel de al doilea era
lo^/'Arvk caci
lacom, s~*\ zicea:
'rri • „Vbi
\fr-\i strica
ctri/^n jitnitele mele §i
ct mai
m n i mari
tinnri le
//=* ir/-\i
voi
zidi $i voi strange acolo tot graul $i bun&t&tile mele" (Luca 12,
18). Era iubitor de sine, nemilostiv, iubitor de bani; niciodata
nu §i-a inaltat ochii sai la cer, ci zicea: „Suflete, ai multe bun3-
tZfi stranse pentru multi ani; odihne§te-te, manancd., bea, vese-
le§te-te" (Luca 12, 19). Era nebun §i fara de minte, caci, ne-
§tiind daca va trai pana a doua zi, i§i faurea totu§i planuri pen-
pi 11
tru multi ani. De aceea, „Dumnezeu i-a zis: Nebune! In aceastd
noapte vor cere de la tine sufletul tZu" (Luca 12, 20).
lata §i aid doi bogati, drepti, sfinti, slaviti in cer §i pe pa-
mant: Avraam §i lov. „Avraam insa era foarte bogat in vite, in
argint $i in am" (Facerea 13, 2). Dar cine nu §tie faptele cele
bune ale lui Avraam? Era iubitor de straini, ihcat §i pe ingeri i-a
primit. Era iubitor de dreptate, incat nimic n-a luat din lucru-
rile imparatului Sodomei (Facerea 14, 22-24). Era ascultator
fata de Dumnezeu, incat §i pe fiul sau eel iubit a voit sa-1
aduca jertfa. Era atat de credincios lui Dumnezeu, incat cre-
dinta lui a fost socotita ca o savar§ire a tuturor faptelor bune.
Dintre toti oamenii nu s-a aflat nimeni mai vrednic decat
Avraam, cand a fost ales, prin Sfanta Fecioara, neamul sau, din
care sa ia trup omenesc Cel Unul-Nascut §i Cuvantul lui
Dumnezeu (Facerea 22, 1-18). Pentru faptele sale bune §i
desavar§ite §i pentru slava pe care o are el in cer, Dumnezeu
a numit locul fericirii §i odihnei ve§nice, „sanul lui Avraam"
(Luca 16. 22).
Ascultati acum ce marturise§te Insu§i Dumnezeu despre
lov, care era foarte bogat, foarte fericit, de bun neam, dar in
el straluceau faptele bune, adica adevarul, curatenia, drep- SI
tatea, cinstirea lui Dumnezeu, departarea de orice lucru rau:

„Te-ai uitat la robul Meu lov, ca nu este niciunul ca el pe
M
Vt pamant, fara prihana §i drept §i temator de Dumnezeu §i care
sa se fereasca de ce este rau?" (lov 1,8). Atat de mult stralu-
ceau in el faptele bune, adica barbatia sufletului, intelepciu-
nea, rabdarea inimii, recunostinta fata de Dumnezeu §i ascul-
288 CAZANIA
ft#
kj
tarea cea desavar§M, meat Dumnezeu 1-a numit pe el rob al
SSu §i l-a arStat ca este mai malt in fapte bune decat tod
f% oamenii de atunci.
Vazand Dumnezeu curatia sufletului lui, i-a dat puterea
harului Sau, care l-a intarit atat de mult meat nu numai ispitele
bogatiei, dar nici macar atacurile cele cumplite ale diavolului
sjsV n-au putut sa vatame cumva sufletul lui lov. Dumnezeu apara
sufletul lui, pentru cugetul lui eel bun. „Domnul a zis c&tre
Satan: «Il dau in puterea ta! Numai nu te atinge de viata lui»"
Qov 2, 6).
§i pilda tanarului din Evanghelia de astazi, arata ca, de§i
l-a impiedicat bogatia de a primi harul desavar§irii, n-a putut
sa-1 impiedice de a pazi poruncile dumnezeie§ti. El a pazit
toate poruncile lui Dumnezeu, din copilarie, dupa cum insu§i
spune: „Toate acestea le-am pazit din copilaria mea" (Matei
19, 20).
Deci, fratilor, pe nedrept invinuim bogatia, socotind-o ca
ea ar duce pe om in chinurile iadului. Bogatia nici nu mantu-
ie§te, nici nu duce pe om in suferintele iadului, ci folosirea bo-
Pt)
>fc.v*. gatiei, pentru savar§irea faptelor bune, mantuie§te, iar folosi-
rea ei in rele, osande§te pe om, la chinurile ve§nice. De aceea,
in vointa omului, iar nu in bogatie sau in sarade, stau man-
tuirea sau chinurile ve§nice, fiindca Dumnezeu da totdeauna
harul Sau ajutor omului care il cauta §i-l dore§te, prin savar-
■^r •■■»• §irea faptelor bune §i bineplacute lui Dumnezeu.
Sa rugam §i noi pe Bunul Dumnezeu sa caute cu milos-
tivire la ravna noastra, nu pentru desavar§irea dorita de tanarul
bogat, caci nu suntem vrednici, ci pentru pazirea poruncilor
dumnezeie§ti, trimitandu-ne harul Sau, ajutator nevointelor
noastre, pentru mo§tenirea vietii ve§nice. Amin!
4;>
Wr.
'0
fe;
■i?4
m<5^
m
m If
Pi
fM
mA flKM yMW Ml M
'i?S
?£**
i
it 0
W;
m
f4
3x*
w *-■4
**- m
m Y
:+ti^
^g, JMS
L
ife ,*''4
^25
w
m .
a
i
p>
w.5'»
fes V'* 'TZ
11
a® m
ts tM
HA
.Jfc
♦t® fe
i: *<*
$*&■ î/cairea OoanyJie/iei
M,
M
:^V
'*iV t/)um(/iic(( a (/*ei<s/)rezecea
dafia ordrea d/anta/cu dJu/i

fSfet
fJlatei'2 '/, S<8-44J ■Sgk
II
1
c/'/Kiti
> c/sttti/Ui
y ^ e
'^4
#5
vv •-« 'entm iubirea lui Avraam fata de Dumnezeu §i pen- 0
P
tm viata lui curata, Dumnezeu a ales neamul lui din- M'
fe:
tre toate celelalte neamuri ale pamantului, ca sa ridice prin el, din 1
caderea in pacat a primilor oameni, pe tot neamul omenesc §i
3,W sa cheme pe om la fericirea pe care a avut-o in Rai, dupa cum n
-v-i+1 ne spune Apostolul Pavel, aratand ca ale isrelitilor „sunt
K
^V'J m
mfierea §i slava §i legZmintele §i Legea §i mchinarea §i fatga- M
duintele" (Romani 9, 4).
. +;A>. 4-V<:r_+'- Â + T -» ♦A r -r- *

J
Cand Fiul §i Cuvantul lui Dumnezeu a binevoit sS se po-

goare pe p^mant, ca s^ mantuiasca. neamul omenesc, a luat
trup omenesc din urma§ii neamului lui Avraam. Dar, dupa Pa-
timirile §i invierea Sa, afara de Sfintii Apostoli §i de ceilald care
au crezut mtr-Insul, din neamul evreiesc, lisus §i-a intors fata
■^.■rx: Sa de la acest neam. In locul neamului evreiesc, El aduce in
m
haml Sau dumnezeiesc §i in dragostea Sa, invrednicindu-1 de
M:*. Imparatia cea fara de sfar§it, neamul inchinatorilor la idoli,
dupa cum a prorocit sfantul proroc Osea zicand: voi
sem&na pe Israel in tar& $i Md. voi milostivi spre Lo-Ruhama §i
voi zice cS.tre Lo-Ami: «Tu e§ti poporul Meu», iar el Imi va rSs-
punde: «Tu e§ti Dumnezeul meu!»" (Osea 2, 25; Romani 9, 25).
Pricina intoarcerii Sale dinspre israeliteni a aratat-o Domnul
prin pilda Evangheliei care s-a citit astazi. Cum insa fara talcui-
re, pilda ramane neinteleasa, va rog sa ascultati cu luare aminte
ft.
talcuirea ei, ca sa dobanditi roada dumnezeie§tilor mvataturi
*5*r;
din ea.
Frafi cre§tini,
„Zis-a Domnul pilda aceasta: Era un om oarecare

st&pan al easel sale, care a sddit vie; a imprejmuit-o cu
gard, a sSpat in ea tease, a cl&dit un turn si a dat-o lu-
crdtorilor, iar el s-a dus departe" (Matei 21, 33).
Omul gospodar este Dumnezeu, care este Stapanul §i

P Domnul neamului iudeu §i al intregii fapturi. Dumnezeu este
numit om, pentru iubirea Lui fata de oameni, §i stapan, fiind-
ca a§a cum stapanul unei case poarta de grija §i ocrote§te pe cas-
nicii sai, tot asa §i Dumnezeul tuturor a purtat de grija §i a ocrotit
neamul iudeilor. Via sadita este poporul iudeu, dupa cum zice
prorocul Isaia: „ Via Domnului Savaot este casa lui Israel" Qsaia
5, 7). §i pe aceasta vie a mutat-o Dumnezeu din Egipt §i a
sadit-o in Pamantul Eagaduintei, a§a cum canta David: „ Via
din Egipt ai mutat-o; izgonit-ai neamuri $i ai rSsSdit-o pe ea"
(Psalmii 79, 9). Iar gardul cu care a ingradit via, este Legea
#| data prin Moise, care-i ingradea §i-i oprea pe iudei de la pa-
M cate §i de amestecul cu alte neamuri. Teascul din vie este jert-
fc7-*- - ■>
felnicul, m care nu se c^lcau struguri §i nici nu curgea vin, ci

T". se junghiau dobitoace §i se stropea cu sange. Turnul zidit in ^-r
vie este biserica lor, care intSrea §i pSzea poporul iudeu, dupa
cum din turn se pazeste via. Lucratorii, carora le-a dat via, sunt
4--%'
conducatorii neamului iudeu: preotii §i invatatorii lor care, la
inceput, indrumau bine sufletele iudeilor, dupa cum lucratorii
V- silitori lucreaza viile. Dar stapanul casei, adica Dumnezeu, Cel
■r.vi-. ce este pretutindeni, s-a dus departe, a§teptand §i indelung- 0
rabdand pe lucratorii carora le-a dat via. §i a rabdat Dumnezeu
multe veacuri §i n-a pedepsit pe iudei pentru pacatele lor.
„Cand s-a apropiat vremea roadelor, a trimis pe

slugile sale la lucr&tori ca s2 ia roadele" (Mate! 21, 34).
Cand a sosit vremea, adica atunci cand a randuit Dum-

nezeu sa trimita in lume pe sfintii proroci, slujitorii Sai adeva-
rati, i-a trimis pe ei la neamul iudeilor, dar mai cu seama la
stapanitorii §i dascalii lor, ca sa ia roadele pe care le datoreaza
lui Dumnezeu, dupa Legea ce li s-a dat, adica primirea propo-
vaduirii prorocilor, ascultarea invataturii lor, pazirea poruncilor
§i savar§irea faptelor bune.
&
m
„Dar lucratorii, punand mana pe slugi, pe una au
Mtut-o, pe alta au omorat-o, iar pe alia au ucis-o cu
pietre. Din nou a trimis alte slugi, mai multe decat cele
dintai, §i au f&cut cu ele tot a§a"(Matei 21, 35-36). +■ *
m
Lucratorii, adica dascalii mincino§i §i conducatorii razvra- m
titi ai iudeilor, s-au purtat plini de rautate fata de trimisii Dom-
nului. Astfel, pe unul dintre sfintii proroci, pe Miheea, 1-a batut
peste falca dreapta Sedechia, fiul lui Hanaan. Pe Zaharia 1-a
M
ucis loas, imparatul ludeii, intre templu §i altar. Pe leremia 1-a
l
»■%
lovit poporul cu pietre, in Egipt. Dupa ace§ti proroci, Dumnezeu
a trimis din nou altii, mai multi decat cei dintai. Sfantul Evan-
8
ghelist Luca pomene§te §i de a treia trimitere a prorocilor
(luca 20, 12), care a ajuns pana in zilele Sfantului loan Bote-
zatorul. Dar iudeii le-au facut si acestora ca §i celor dintai: i-au
batut, i-au omorat §i i-au lovit cu pietre.
» V*'."
*
M
0 „ia urm^, a trimis la ei pe fiul s&u, zicand: Se vor

yx
1 ru§ina de fiul meu" (Mate! 21, 37).
IS Dupa proroci, Dumnezeu a trimis la ei pe Fiul Unul-Nascut

§i Cuvantul SSu, Care, luand trup din Preacurata §i Pumrea
Fecioara Maria, S-a facut Om desavar§it, fiind in acela§i timp
n §i Dumnezeu desavar§it. A zis ca „Se vor ru§ina de Fiul Meu",
nu pentru ca n-ar fi §tiut cum urma sa-L primeasca pe El
%■» iudeii, ci ca sa arate credinta §i recuno§tinta ce erau datori sa
le aiba iudeii fata de El. Pentru aceasta, cand iudeii au auzit
invatatura lui lisus Hristos, unita cu invatatura prorocilor §i au
i
>5^; vazut multimea minunilor, din care au inteles ca prorociile
graite de proroci s-au implinit in Hristos, aveau datoria ca sa
creada, sa se piece Lui §i sa paraseasca rautatile §i calea raz-
:
2t«
M bunarilor contra trimi§ilor lui Dumnezeu.
m
CM
i Jar lucrZtorii viei, v&zand pe fiul, au zis intre ei:
m Acesta este mojenitorul; venifi s2-l omoram $i s% avem
noi mojenirea lui. §i, punand mdna pe el, 1-au scos
afar2 din vie §i 1-au ucis" {Matei 21, 38-39).
Cft
y« Arhiereii §i fariseii, vazand pe Hristos ca talcuie§te dum-
11 nezeie§tile Scripturi §i legile lui Dumnezeu cu atata intelep-
ciune §i har, mustrand faradelegile lor §i facand minuni cu
e*'^
m
?t? atata putere incat invia §i mortii din morminte, au cunoscut ca
lisus are putere dumnezeiasca, de§i n-au crezut ca este Fiul lui
ri
Dumnezeu. Pentru aceasta au facut sfat, zicand: „Ce ne vom
face, ca Omul Acesta face multe minuni? Daca II vom lasa a§a,
toti vor crede intr-fnsul §i va ajunge Stapan peste popor. Deci
au zis: mai de folos este noua sa moara un om pentru popor,
decat sa piara tot neamul" (loan 11, 47-30). „ Venifi sd-I omo-
ram §i s% avem noi mogtenirea Lui" (Matei 21, 38), adica toata
puterea ce o avea lisus peste neamul lor. Deci, scotandu-L pe
El din mijlocul lor §i din cetatea lor, L-au dus la locul ce se nu-
•*t+>
me§te al Capatanii §i rastignindu-L pe Cruce, L-au omorat. lata
;+.v<-,
cata asemanare are pilda aceasta cu cele ce au facut arhiereii
§i fariseii impotriva Mantuitorului Hristos. De aceea pilda
*4*
||
DUMINICII A 13-A dupA pogorarea sfantului duh 293
0$
c|
rp'-' aceasta este §i o prorocie, pe care Domnul lisus a vestit-o
m.
v:v despre Sine.
9i
„Deci, cand va veni stZpanul viei, ce va face acelor i. .
lucrZtori? I-au r&spuns: Pe ace§tia r&i, cu r&u ii va
Vv<- pierde, iar via o va da altor lucr3tori, care vor da roa-
M
dele la vremea lor" (Mate! 21, 40-41).
i| I
Aceasta pilda a spus-o Domnul lisus arhiereilor §i batrani-
lor poporului iudeu cand invata in sinagoga, punandu-i pe
-- - ■ ■ - - - -
dan§ii judecatori ai acestei intamplari, zicand: „Deci, cand va
veni stapanul viei, ce va face acelor lu era toriF I-au raspuns: Pe
acegtia rZi, cu rau ii va pierde". Cei care au raspuns au fost
arhiereii si batranii iudeilor, cad ei au ascultat pilda. Din cele
scrise de Sfantul Evanghelist Luca, se pare insa ca altii au dat
raspunsul acesta, iar arhiereii §i batranii, mtelegand ca pilda
aceasta ii prive§te pe dan§ii, au tacut. Deci, ucenicii lui Hristos
vazandu-i ca tac, au dat ei raspunsul, iar arhiereii §i batranii,
auzind raspunsul acesta ca: „Pe ace$tia rai, cu rZu ii va pierde",
au strigat acest cuvant: „Sa nu se intample!" (Luca 20, 16).
Doua sunt pedepsele cu care au fost pedepsid iudeii: una, in
veacul eel de acum, iar alta, in eel ce va veni. Dupa Invierea
Mantuitorului, neamul iudeilor a fost lipsit de toata puterea
vremelnica, fiind scos din cetatea cea sfanta §i izgonit din Pa-
mantul Fagaduintei, a fost risipit in toate pardle pamantului. La
Acela pe care L-au rastignit §i se vor tangui §i vor plange, caci

vor fi dad focului celui ve§nic. Acesta este sensul cuvintelor:
... .
„Pe ace$tia rai, cu rau ii va pierde, iar via o va da altor lucra-
tori". CeilalU lucratori, carom le-a dat via, sunt purtatorii de
Dumnezeu apostoli §i tod dumnezeie§tii dascali §i propova-
•fe
duitori ai Evangheliei. Acestora Dumnezeu le-a dat nu numai
poporul lui Israel, ci §i toate neamurile pamantului, dupa cu-
vantul Domnului, care zice: „Drept aceea, mergand, invatap
toate neamurile, botezandu-le in numele Tatalui si al Fiului $i
al Sfantului Duh" (Matei 28, 19). Ace§tia, prin nevointele lor in
p
m
propov^duirea Evangheliei, au adus roade bogate Stapanului

viei, adica lui Dumnezeu: credinta §i faptele bune §i sangele
t, i.
celor care au crezut in lisus. lar pentru a arSta batranilor §i
fariseilor iudei cS toate acestea sunt cuprinse in Scripturi,
■esti
h£
„Zis-a lor lisus: Oare n-ati citit niciodat£ in
Scripturi: *Piatra pe care au nesocotit-o ziditorii, aceas-
Vii'M-V
ta a ajuns s$. fie in capul unghiului. De la Domnul a
fost aceasta §i este lucru minunat in ochii no§tri»?"
(Matei 21, 42)
ft
."-f
In continuare, Mantuitoml lisus Hristos la,mure§te aceste
^.v^- cuvinte, in ultima parte a acestei pericope evanghelice, zicand:
V+ „De aceea v3 spun c& Imp&r&tia lui Dumnezeu se

. '.■» va lua de la voi §i se va da neamului care va face roa-
dele ei. Cine va cMea pe piatra aceasta se va sfUrama,
iar pe cine va cMea, H va strivi" (Matei 21, 43-44).
lisus mustrS ne§tiinta lor, cand le spune: „Au niciodata

n-ati citit in Scripturi aceste cuvinte dumnezeie§ti ca. piatra pe
care n-au b^gat-o in seamS ziditorii §i au amncat-o, aceasta a
ajuns in capul unghiului?". Piatra aceasta despre care vorbe§te
aici Domnul, este insu§i lisus Hristos, de Care invatatorii §i
conducatorii iudeilor, atata vreme cat a trait in mijlocul lor, n-au
voit sa Una seama. Lucrul acesta il vedem §i din cuvintele Sfan-
tului Apostol Pavel care zice: „Piatra. cea din capul unghiului
M
fiind Insu$i lisus Hristos" (Efeseni 2, 20).
Ziditorii sunt aceia§i lucratori despre care s-a vorbit in cu-
prinsul pildei, iar unghiul este unirea celor doua popoare prin
credinta in Hristos, adica unirea poporului iudeu cu eel pagan;
cad, dupa cum prin piatra cea din capul unghiului se unesc
'.*x* cei doi pereti ai casei, tot a§a, prin credinta in Hristos, s-au
& unit aceste doua neamuri, din care s-a alcatuit Biserica, al carei
cap este Hristos. Deci aceasta piatra, adica lisus Hristos, n-a
fost bagata in seama de ziditori, adica de invatatorii iudeilor,
>"•>
ci a fost aruncata. Dar piatra aceasta, adica lisus Hristos, s-a
M
;^vi<
f^cut cap al unghiului, adica al Bisericii, care este alcatuita din
toate popoarele. „De la Domnul s-a fecut aceasta" (Psalmii
117, 23), zice psalmistul, §i „Pe aceasta piatrZ voi zidi Bisehca
Mea" (Mate! 16, 18) a spus Mantuitorul lisus Hristos. intr-adevar,
minunata este aceasta zidire, pentru minunile nenumarate care
e:| s-au facut in ea; minunata este pentru dogmele cele inalte,
propovaduite de ea §i pentru Tainele cele mai presus de fire,
p pastrate in ea. Minunata este Biserica lui Hristos §i pentru bi-
ruinta impotriva vrajma§ilor ei, pentru ca, dupa cuvantul
Sfintei Scripturi, nici portile iadului nu o vor birui vreodata,
in ea pastrandu-se intreaga §i curata dreapta credinâ pe care
a invatat-o Domnul lisus. Amin!
as«.
ass
>■'r'• ->■<5 m
m
C|
1
M ^ cir si ^ [IIP§I
.-«r
m i
..V
$1
?- a
JK
jiffi
l;*i
s:^-
>;«
(iciza/ua
Qjamcm&tl/ a treispf êzecea/
(/u/)a iZfyy orarea tjjfantalcw Q6a/i
f (jdesfiro {m/i'/mya /'d/n/are/ a /ai Q)/tm/iezewJ

p
r-%
HvJf. fZrwti cfestf/u,y

>^ >
f Aîlda din Evanghelia pe care ati auzit-o astazi, ne-a
'■rrr
aratat ca, dupa ce Mantuitoml Hristos a fost ucis de
iudei, Dumnezeu §i-a mtors fata Sa de la acest neam, atat de
ll
■> drag Lui pana atunci, §i, in locul lui, a chemat in imparatia
Sa neamurile, facand un singur popor din diferitele neamuri
care au crezut in El. Acest popor, numit dupa numele Lui
p
0 poporul cre§tinesc, este poporul eel ales, poporul eel sfant.
Fiindca in pilda pe care ati auzit-o astazi vedem stralucind
M*
if*
>s
dumnezeie^tile bunatati ale mdelungii-rabdari, am socotit ca
este de folos sa vorbim despre indelunga-rabdare a lui
m v-i
Dumnezeu. V*
indelunga-rabdare a lui Dumnezeu izvora§te din insa§i
dumnezeiasca fiinta, intocmai ca apa din izvor §i, in acela§i
timp, ca §i dragostea, milostivirea, dreptatea, pronia §i toate
celelalte insu§iri ale lui Dumnezeu. Cand omul pacatuie§te, se
aseamana cu acela care indrazne§te sa ridice mana sa asupra
imparatului insu§i. Deci, daca Dumnezeu n-ar fi mdelung-
|| rabdator, ci ar pedepsi indata pe pacatos, chiar in ceasul in
care intinde mana sa omoare pe fratele sau, frica, cutremurul si
suspinul ar trebui sa-1 cuprinda pe acesta, intocmai ca si pe
Cain, in ceasul in care pacatosul osandeste pe fratele sau, el
ar trebui sa fie, indata cuprins de lepra, ca si Mariam sora lui
Moise (Numerii 12, 10); daca ar mind, ar trebui sa se umple
m
de lepra ca si Ghehazi (4 Regi 5, 27); daca ar defaima pe
oamenii sfinti, ar trebui sa se despice pamantul si sa-1 inghita
ca pe Datan si pe Abiron (Numerii 16, 30-33); daca ar fura
bunuriie bisericesti ar trebui sa cada mort indata, ca Anania si
Safira (Faptele Apostolilor 5, 3-10). Cum insa mijloceste
indelunga-rabdare dumnezeiasca, pedeapsa pacatosului
intarzie sa apara, Dumnezeu asteptand indreptarea lui.
Din aceasta cauza, unii traiesc cu credinta ca Dumnezeu
nu poarta de grija si nu tine seama de faptele oamenilor, iar
altii socotesc ca Dumnezeu nu pedepseste niciodata pe cei
pacatosi. §i unii si altii, crezand asa, savarsesc mare pacat,
nr
pentru ca Dumnezeu, in nemarginita Sa bunatate, voieste
mantuirea, nu moartea pacatosului, cum a spus-o prin gura
sfantului proroc lezechiel, zicand: „Nu voiesc moartea
pacatosului, ci ca pacatosul sa se mtoarca de la calea sa §i sa
Re viu" (lezechiel 33, 11). Deci, indelung-rabdand, Dumnezeu
nu pedepseste pe eel care pacatuieste, indata dupa savarsirea
pacatului, ci ii da timp, asteptand pocainta lui. Omul care
crede ca pacatosul scapa din mainile dumnezeiestii dreptati
greseste, fiindca nu tine seama de bogatia bunatatii lui Dum-
nezeu si de indelunga-rabdare a Sa, prin care El cheama pe
pacatosi la pocainta. Dar, daca Dumnezeu rabda indelung, sa
m: m
A->i
1
Mi 298 CAZANIA
t&p
m nu socotim cumva ca trece cu vederea §i iartd pe pacato§ii
w,
care nu se pocaiesc.
Atunci cand ne pocaim, luam iertarea pacatelor noastre §i
scapam de pedeapsa ve§nica. Vedem aceasta din Sfanta
m Evanghelie, caci Domnul i-a iertat slabanogului intai pacatele,
zicand: Jndr&znegte, fiule! lertate sunt pacatele tale!" (Mate! 9,
m 2), §i apoi i-a ridicat pedeapsa pentm pacat, adica slabano-
M
m+.& girea, zicand: „Scoala-te, ia-p patul $i mergi la casa ta" (Mate!
■i®(?
9, 6). fndelunga-rabdare a lui Dumnezeu amana judecata §i
intarzie pedepsirea; insa, de nu ne vom pocai, nici de pacate
ii nu ne va curati §i nici de munca ve§nica nu ne va izbavi.
M Amanarea §i intarzierea pedepsei poate sa ne aduca mare
folos, mai ales ca, in vremea acestei amanari, Dumnezeu ran-
M
P duie§te diferite mijloace prin care ne cheama la pocainta. Daca
insa noi vom continua sa pacatuim, in timpul cand Dumnezeu
indelung-rabda, atunci pedeapsa se mare§te, potrivit numa-
%i*l rului pacatelor §i vremii in care Dumnezeu a randuit mijloa-
cele spre indreptarea noastra. De aceea, dupa cum atunci
0i cand vezi norii mmultindu-se pe cer, nu te a$tepti decat la

Mi
ploaie mare, grindina, fulgere, tunete §i traznete, tot a§a §i
m
cand te gande§ti la mdelunga-rabdare a lui Dumnezeu fata de
eel pacatos, nu te mai poti a§tepta la nimic decat numai la
urgia, mania §i asprimea lui Dumnezeu fata de pacatos, care
m are ca urmare pedeapsa ve§nica.
■ft* Pilda smochinului neroditor adevere§te intru totul aceas-
ta. Jata, trei ani sunt de cand vin §1 caut rod m smochinul
5Jri'-Sr.
M acesta §1 nu gasesc" (Luca 13, 7). lata indelunga-rabdare a lui
m
>,^: Dumnezeu §i cata vreme a a§teptat! Trei ani. lata cum
Dumnezeu, in vremea indelungii Sale rabdari, cauta in sufle-
tul pacatosului roade de fapte bune. Daca insa nu va afla
f
roada, nici dupa mdelunga Sa rabdare, atunci El va hotari
&
'«■>.' osanda cea infrico§atoare, ca §i pentm smochinul neroditor,
zicand: „Taie-1; de ce sa ocupe locul m zadar?" {Luca 13, 7).
P Auzind acestea, gradinaml se roaga de Domnul, a§a cum se

roaga §i preotii Bisericii pentm indelunga-rabdare a lui
Dumnezeu fata de pacato§i, zicand: „Doamne, lasa-1 $i anul
M acesta, pana ce il voi sapa imprejur §1 voi pune gunoi" {Luca
13, 8). Preotii Bisericii, ca §i gradinaml, cer amanarea pedep-
1
VM-H&s*.
0
sei, fSgaduind silinta lor pentru indreptarea pAcStosului, iar in V-v

ll
cazul cand pac^tosul, in timpul acesta, nu se va indrepta, sa
i
fie pedepsit, §i dac^ se va pocai §i va da roada faptelor bune,
fie iertat.
Mii de pilde vom afla in dumne2eie§tile Scripturi, care
adeveresc §i intaresc cele ce am ar^tat panS aici. Dar cea mai ii
Vi-V
vestita pilda este aceea a imparatului iudeilor, Manase. El a pa-
*-4
rasit inchinarea Dumnezeului adevarat §i s-a inchinat soarelui,
w lunii §i stelelor, cum ne arata Sfanta Scriptura. §i s-a inchinat
# IS
Manase la toata oastea cemlui §i a slujit lor, a zidit jertfelnice
p
ViT, stelelor in amandoua cuitile Casei Domnului, a facut tot felul
p
de vrajitorii §i de fermecatorii; a pus un chip cioplit in Casa lui
Dumnezeu §i a amagit pe cei mai mulh dintre iudei §i i-a adus
la inchinarea la idoli; a varsat sangele multor barbati sfind, care
n-au voit sa se departeze de credinta in adevaratul Dumnezeu. Iar
p Dumnezeu, indelung-rabdand, in loc de pedeapsa aspra ce i
se cuvenea, a trimis la el intai pe sfintii Sai proroci ca sad in-
vete, sad sfatuiasca §i sad inspaimanteze cu infrico§ari groaz-
nice (4 Regi 21, 1-16); mai pe urma, !nsu§i Dumnezeu a grait
.+VV catre el §i catre poporul lui, dar el ca un surd §i impietrit n-a &
vrut sa se pocaiasca. Dupa aceea, a incetat indelunga-rabdare
1:1 0
'PA! a lui Dumnezeu §i a venit pedeapsa. Dumnezeu a trimis cape-
M
teniile imparatului Asur, care 1-au legat pe Manase cu lanturi
de fier §i 1-au dus in Babilon. lata cum, ticalosul Manase, n-a
luat in seama bunatatea §i indelunga-rabdare a lui Dumnezeu.
De aceea, a patimit chinurile cele infrico§atoare ale dumne-
&
zeie§tii osande §i a fost scos de la domnie; §ezand pe scaunul
% imparatesc, n-a vrut sa se pocaiasca, cand il chema Dumnezeu
pA p
cu indelunga-rabdarea Sa. in Babilon, unde il trimisese
;K*,
Dumnezeu pe buna dreptate rob, ca pedeapsa pentru fara-
1
ASA delegile lui, imparatul Manase, Jn stramtorarea sa, el a cZutat
I® fata Domnului Dumnezeului s3u $i s-a smerit foarte maintea
Dumnezeului pZrintilor s4i. Iar dacd. s-a mgat, Dumnezeu 1-a
auzit $i i-a ascultat rugZciunea lui $i 1-a adus inapoi la leru-
i+A
salim, m regatul sMu. §i a cunoscut Manase c4 Domnul este
i-. Dumnezeul eel adev&rat" (2 Paralipomena 33, 12-13).
® Dar, mai mult decat pilda lui Manase, este pilda neamului
AtA
pv. iudeilor, care s-a citit in Evanghelia de astazi, Necredinta in
a
m
m
Dumnezeu, cartiri impotriva Lui, departM fata de El, inchinare
m
& la idoli §i alte nenumarate faradelegi, erau pacatele iudeilor
care au ie§it din Egipt. I-a rabdat Dumnezeu multe veacuri. Le-a
yi.i*
dat Legea prin Moise, minuni mari a savar§it, proroci multi a
trimis la dan§ii. Atat de mult i-a rabdat Dumnezeu, incat §i pe
Fiul Sau Cel Unul-Nascut L-a trimis la ei, ca Binefacator, inva-
tator §i Facator de minuni. Dar ei, in loc sa se pocaiasca §i sa
creada in El, au cazut in infrico§atul pacat al uciderii ras-
tignindu-L pe Domnul slavei, pe Izbavitorul §i Mantuitorul
lumii. De aceea, Dumnezeu i-a pedepsit, lipsindu-i de toate
harurile Sale cele dumnezeiesti §i scotandu-i din Pamantul Fa-
gaduintei §i din Sfanta Cetate, cum li vedem pana astazi, risi-
piti peste tot in lume. Deci, frati cre§tini, cand veti vedea
indelunga-rabdare a lui Dumnezeu fata de voi, sa va mdreptati
§i sa nu mai traiti in pacate, ca sa nu adaugati in fiecare zi
altele §i sa inmultiti numarul lor.
Pedepsirea pacatosului in viata pamanteasca, cum a fost
in cazul lui Manase, arata mila lui Dumnezeu fata de om, care
il aduce la pocainta §i-i §terge osanda cea ve§nica. „Cerceta-voi
cu toiag f&r&delegile lor §i cu h£tai pacatele lor, iar mila Mea
nu o voi dep&rta de la el" (Psalmii 88, 32-33). Dumnezeu cear-
ta, pentru a vindeca, §i bate, pentru a mantui. Deci, cand ve-
dem un pacatos pedepsit de Dumnezeu, sa nadajduim ca cer-
tarea Domnului este medicament vindecator pentru ranile
i sufletului sau. Psalmistul David spune: „Certand m-a certat
Avy.
Domnul, dar mopii nu m-a dat" (Psalmii 117, 18), iar sfantul
proroc lezechiel zice: „Dar dacM eel idu se mtoarce de la
feSi
nelegiuirile sale pe care le-a f&cut §i p%ze§te toate legile Mele §i
face ceea ce e bun §i drept, el va trai §i nu va mini" (lezechiel
18, 21). Deci, cand vedem ca un pacatos nepocait moare fara
nicio pedeapsa, sa plangem fierbinte pentru el, cad a fost
SjZS- parasit de ajutorul lui Dumnezeu, pentru impietrita §i nepo-
caita lui inima §i pentru nesocotirea indelungii-rabdari a lui
Dumnezeu. Facandu-se nevrednic de toiagul §i certarea cea
din viata aceasta, §i-a adunat manie cereasca in ziua dreptei
Judecati a lui Dumnezeu, Care va rasplati fiecaruia dupa
faptele sale, Amin!
4'>
•
m
r
^■A
a
o «r>
ih mL£
%£
/>
^s-
•r:
m, M
?'s
*25^
i'fi
ff
||
"ittS. S/alciu/êu 0/7atuj/e/iei
QDaminieu a fiaixprezecea
c/afia (/or (7re a ^Jjfantalai Q)u//
Uet 22, 2- /4J

?SMv?2;
m i
li
M r/fit/i
* cfesti/if,
> 7
uminica trecuta, Sfanta Evanghelie ne-a mfat;i§at

11
una din pildele spuse de Domnul Hristos. AstSzi, ea
&% ne infau§eaza o altS pilda. Domnul lisus ne-a ar^tat El insu§i
'tJl+
motivul pentru care vorbea adeseori in pilde, atunci cand a
m P»K
zis: „De aceea le vorbesc m pilde, ca vazand, nu vad, $i au-
zind, nu aud, nici nu Intel eg" (Matei 13, 13). De cate ori
Domnul lisus Hristos le vorbea iudeilor pe fata, fara asemanari
i
§i pilde, unii dintre ei erau nemultumiti §i se tulburau, caci,
Xt*. vazand cu ochii trupului, nu vedeau §i cu aceia ai sufletului §i,
%i
auzind cu auzul trupesc, ramaneau surzi cu auzul sufletesc.
'm
* PS
ipi

Wi
Astfel, ei au auzit pe lisus zicand: „Cel ce manincZ trupul Meu

§i bea sangele Meu r&mane mtru Mine, §i Eu mtru el" Qoan 6,
56). „Deci multi din ucenicii Lui, auzind, au zis: Greu este
m cuvantul acesta! Cine poate s%-l asculte?" (loan 6, 60). Cand au
v^zut pe orbul din na§tere cS a dobandit vedere, au zis despre
lisus: „Noi §tim c& Omul acesta e p&cdtos" (loan 9, 24). Va-
zand pe femeia garbova ca s-a mdreptat, s-au maniat, pentru
ca lisus o tamaduise in ziua sambetei (Luca 13, 14). Pe unele
dintre pildele pe care ucenicii nu puteau sa le inteleaga, El
insu§i le talcuia, zicand: „Vou2 vi s-a dat s% cunoagted tainele
Imparadei cemrilor, pe cand acelora nu li s-a dat" (Matei 13,
11). Deci, dupa ce lisus a lamurit capeteniilor preotllor §i fari-
seilor pilda cu via §i lucratorii necredincio§i §i ace§tia au in-
if teles ca pentru dan§ii a lost pilda aceea, pentru ca sa inta-
reasca §i mai mult cele spuse lor,
„Zis-a Domnul pilda aceasta: Imparatia cemrilor

asemanatu-s-a omului rmparat care a fdcut nunta fiului
sau" (Matei 22, 2).
Prin pilda aceasta, Domnul lisus a aratat ca nu numai nea-

£H«
mul iudeu a cazut din Imparatia cea cereasca §i in locul lui au
s't-
intrat alte neamuri, ci ca §i cei care au crezut in El, dar n-au
facut fapte bune, pierd Imparatia lui Dumnezeu §i sunt dati
chinurilor ve§nice. Imparatia cemrilor este asemanata cu un
A0.*;
imparat pamantesc, care a facut nunta fiului sau, pentru a
arata cat de multe a facut Imparatul Cel ceresc pentm neamul
omenesc. Imparatul ceresc este Dumnezeu-Tatal, iar Fiul Sau
P este lisus Hristos, Cel Unul-Nascut, Care pentm noi S-a intm-
pat §i S-a facut Om; nunta este unirea cea duhovniceasca a lui
lisus Hristos cu Biserica. „ Taina aceasta mare este; iar eu zic
in Hristos §i in Bisericd" (Efeseni 5, 32). Imparatia cemrilor mai
»;;-t5
inseamna §i bucuria cea negraita a dreptilor, care vor fi impre-
una cu lisus Hristos in imparatia Lui cea ve§nica, dupa cuvan-
*■:-+■ tul Sau, cand zice: „Infra intru bucuria Domnului tdu" (Matei
:*r4 25, 23). Mire al nuntii duhovnice§ti este !nsu§i Hristos, care de
multe ori S-a numit pe Sine Mire, iar mireasa este sfanta lui
Biserica, care, in cartea Apocalipsei este numita „ mireasa
ass
&$&&*>
&
StS
v'-i
.iAv.
impodobM pentru mirele ei" (Apocalipsa 21, 2). Omul-im-
m p^rat a facut nunta fiului sau,
a trimis pe slugile sale ca s2 cheme pe cei >r>V

A'C
poftiti la nuntd, dor ei n-au voit s& vin&" (Mate! 22, 3). m
m
'.fv
m in vremea lui Avraam, Dumnezeu a chemat neamul iu-
deilor la cunoa§terea adevaratului Dumnezeu, Deci, catre iudei
f^'e
a trimis slugile Sale, adica pe sfintii proroci, ca sa le vesteasca,
din timp, taina dumnezeie§tii fntrupari §i credinta in Hristos §i im
m
sa-i cheme la nunta, adica la fericirea imparatiei ve§nice. Pro-
m rocii, care au fost trimi§i de Dumnezeu, au propovaduit mtru-

parea, minunile, patimile, crucea, moartea, ingroparea, rnvie-
va
rea §i toate cele cu privire la lisus Hristos §i i-au chemat pe iu-
dei la credinta in El, ca sa poata intra in loca§ul dumnezeie§tii
M slave. Dar ei, nu numai ca au refuzat sa creada §i sa asculte,
4;S ci, din prorocii trimi§i, pe unul 1-au batut, pe altul 1-au omorat,
iar pe altul 1-au lovit cu pietre. Atunci imparatul, Af*.
4:3 m
'jC.'zj
Jar&§i a trimis alte slugi, zicand: Spuneti celor che-
P mati: late, am pregdtit ospdpjl meu; juncii mei §i cele

mgrdsate s-au junghiat si toate sunt gata. Venifi la
r*>A nuntd!" (Matei 22, 4)
Intre ace§ti proroci, pe care Dumnezeu i-a trimis neamu-

m lui iudeilor, dupa intruparea Domnului nostru lisus Hristos, eel
dintai a fost loan, Inaintemergatoml, despre care a prorocit
prorocul Maleahi, zicand: „«Iat&, Eu trimit pe ingerul Meu $i va
gati calea maintea fefei Mele $i va veni mclata in templul Sau
■**,-{-
Ms® Domnul pe Care il cautati $i Ingerul legamantului pe Care voi
pit, II doriti. lata, vine!», zice Domnul Savaot" (Maleahi 3, 1). loan
Botezatorul chema pe iudei, zicandu-le: „Pocai(i-va ca s-a
3^; apropiat Imparafia cerurilor" (Matei 3, 2). „Eu unul va botez
cu apa spre pocdinfd, dar Cel ce vine dupa mine este mai pu-
ternic decat mine; Lui nu sunt vrednic sa-I due mcaltamintea; ci
Acesta va va boteza cu Duh Sfant si cu foe" (Matei 3, 11)-

i/'V.
Dupa Sfantul loan Botezatorul au fost Sfintii Apostoli, care,
primind porunca sa nu intre in calea paganilor, ci sa se duca
mai vartos catre oile cele pierdute ale casei lui Israel, au
1
chemat mai intai pe iudei la pranzul eel preg^tit, adica la masa

tainelor dumnezeie§ti, care este pregatita in Biserica. Dar ce
|| inchipuiesc juncii §i cele ingra§ate care s-au junghiat? Acestea
inchipuiesc Sfanta Taina a dumnezeie§tii impaita§anii, prin
A-:r: care cei ce se imparta§esc se unesc cu Trupul §i Sangele Man-
tuitorului lisus Hristos, dupa cum El insu§i zice: „ Cel ce
m&nanc& trupul Meu §i bea sangele Meu ramane mtru Mine, ft
Wit-l
Eu in tin el" (loan 6, 56). Prin cuvintele „toate sunt gata", se
arata ca, in timpul in care Sfinpi Apostoli chemau la credinta
w
M adevarata pe iudei, erau toate gata pentru cei ce vor crede in
lisus Hristos, Mesia Cel afteptat, adica: pocainâ, Botezul, ha-
ft
m rurile dumnezeie§ti, imparatia cea ve§nica a lui Dumnezeu ft
slava Sa.
m
■*:^: „Dar ei, f&r2 s3 tin2 seoma, s-au dus, unul la larina
sa, altul la neguffioria lui; iar ceilalfi, punand mana pe
M
ft slugile lui, le-au batjocorit ft le-au ucis" (Matei 22, 5-6).
M
Deci unii dintre iudei n-au primit chemarea apostolilor,
care propovaduiau impotriva bogatiei, intoarcerea de la de§er-
■*-r£. taciunile lume§ti, lepadarea de poftele trupului, pregatirea de

^"V
■Is lupte in primejdii, pana la moarte. De aceea, cei care erau iu-
bitori de placed trupe§ti, neluand in seama chemarea ft ne-
>5-'-A crezand in Hristos, s-au dus unii la tarina lor, adica v-au dat
P
grijii de cele necesare trupului, iar alfti la negustorie, adica ago-
ft
niselii pline de lacomie. Ceilalft iudei, nu numai ca n-au crezut
in Hristos, ci, prinzand pe slugile Lui, adica pe Sfinfti Apostoli,
pe unii dintre ei i-au omorat, cum au omorat pe §tefan, intaiul
ft mucenic, ft pe lacov, fratele lui loan; iar pe alfti, adica pe
Petru, pe loan ft pe ceilalft apostoli i-au batjocorit, i-au batut
ft i-au prigonit pana la moarte.
„Auzind imp&ratul de acestea, s-a umplut de manie

si, trimitand o?tile sale, au nimicit pe uciga$ii aceia ft
cet&lii lor i-au dat foe" (Matei 22, 7).
Dumnezeu a rabdat multe veacuri pe iudei ft a folosit

toate mijloacele ca sa-i aduca la calea adevarului. Dar, cum
indelunga-rabdare a imparatului nu numai ca nu i-a indreptat
W
DUMINICII A 14-A PUPA pogorarea sfantului duh 305
>.yiU §i mijloacele folosite pentru indreptarea §i mantuirea lor le-au

dat prilej de mai mare pScat §i pierzare, dreptul Imp^rat s-a
maniat pe ei §i a trimis asupra lor o§tile imp^ratului Vespasian
§i Tit, feciorul lui, care au mconjurat lemsalimul, au ars Tem-
r-r plul lui Solomon, au aprins cetatea, au omorat pe multi dintre
■4^ ei, iar pe ceilald i-au risipit in toate parole pamantului.
Implinindu-se toate acestea, Impdratul „a zis apoi

c2tre slugile sale: Nunta este gata, dar cei pofdti n-au
fost vrednici. Merged, deci, la rZspantiile drumurilor §i,
pe cad ved g%si, chemad-i la nunti" (.Mate! 22, 8-9).
„Apoi a zis cZtre slugile sale", adica a zis sfinplor Sai apos-
toli: „Mergeti, deci, la r%spantiile drumurilor", adica peste tot pa-
mantul, §i pe „cap ved gZsi" si vor crede ca Eu v-am trimis, m
II
„chemati-i la nunta". Pilda aceasta este §i o prorocie, fiindca
•iW
Sfindi Apostoli, ascultand porunca lui lisus, vor merge mai
intai sa propovaduiasca Evanghelia la oile cele pierdute ale
casei lui Israel. Totu§i, Mantuitorul §tia, ca un Dumnezeu, ca m
israelitenii nu vor primi propovaduirea lor, ci ii vor prigoni pe ii
^54 ei. De aceea ei aveau sa mearga la celelalte neamuri. lata cum

Sfintii Apostoli Barnaba §i Pavel, vorbind iudeilor, talcuiesc
cuvintele acestei pilde, zicand: „Voua se cZdea sa vi se
graiasca mai intai cuvantul lui Dumnezeu; dar de vreme ce il
lepadad ?i va judecafi pe voi nevrednici de viata vegnica, iata,
ne intoarcem catre neamuri. Cad a§a ne-a pomncit noua
Domnul: «Te-am pus spre lumina neamurilor, ca sa fii Tu spre
mantuire pana la marginea pamantului»" (Faptele Apostolilor
13, 46-47). Iar neamurile erau la raspantiile drumurilor, pentru
ca nu umblau in calea adevarului, ci umblau in caile in§elaciu-
nii. Insa Hristos, in milostivirea Sa cea nemarginita, voind
mantuirea tuturor oamenilor, a pomncit Sfintilor Apostoli, slu-
^•+, gile Sale: „$i, pe cad ved g&si, chemad-i la nunta".
M- „Atunci, ie$ind slugile acelea la drumuri, au adunat

pe tod cad 1-au gdsit, §i rdi §1 buni, §i s-a umplut casa
M'
nundi cu oasped" (.Mate! 22, 10).
M
.^ykv^
i*yj>3» •.^,t .*,:t;t ■^j>-;i1_Vi.- ■ ■ K*. »;•,*»»,.•»-■• TiV,':-r -v.- ^ J**
*■* 306 TALCUIREA EVANGHELIEI

m
i'lt-
Mergand, deci, Sfintii Apostoli in toata lumea §i propo-

vaduind credinta m Hristos, au adunat m Biserica pe toti cei
"feH care au crezut, §i buni §i rai, atat dintre iudei, care credeau m
adevaratul Dumnezeu, cat §i dintre pagani, care slujeau ido-
lilor, nu lui Dumnezeu. Pentru ca in biserici are loc unirea lui
Hristos, prin credinâ, cu tot sufletul eel curat; pentru ca in
fiecare zi, cei ce au credinâ §i fac fapte bune se sfintesc §i se
> -, unesc cu lisus Hristos, adaugandu-se Bisericii Sale §i inmul-
tindu-se numarul celor din Imparatia lui Dumnezeu, vom so-
coti deci ca pilda preveste§te despre aceasta unire, fiindca
apostolii nu au adunat pe credincio§i atunci cand Mantuitorul
££6 spunea pilda, ci dupa invierea Lui au inceput a-i strange §i, pana
astazi §i pana la sfar§itul lumii, vor aduna in Biserica lui Hristos
%>
pe cei ce cred.
Jar Imp&ratul, intrand ca s2 priveascZ pe oaspe#,

0
a v&zut acolo un om care nu era imbriicat m hain% de
nunti" (Mate/ 22, 11).
.dtv, Ca sa nu socoteasca cineva ca este de ajuns pentru man-

tuirea credincio§ilor numai chemarea §i credinta, §i ca nu se va
M*:
m face in ziua Judecatii nicio cercetare a faptelor omului, §i ca sa
intelegem ca Dumnezeu, imparatul tuturor, cerceteaza in cea-
sul Judecatii faptele celor ce vor sta inaintea Lui, a adaugat pe
urma aceste cuvinte: Jmp-Aratul, intrand ca s& priveasca pe
oasped, a vMzut acolo un om care nu era imbr&cat m haind. de
nuntd". Deci, cercetand pe fiecare oaspete, a vazut pe un om,
"m
care era chemat, fiind credincios, dar nu avea haina de nunta,
'M
adica fapte bune §i mantuitoare. Ca haina de nunta inseamna
faptele bune, ne-o spune Sfantul Apostol Pavel, zicand; Jm-
br&caii-v&, dar, ca ale$i ai lui Dumnezeu, sfind $i prea iubitf,
cu milostivirile indurMi, cu bun&tate, cu smerenie, cu blan-
dete, cu mdelungZ-rahdare" (Coloseni 13, 2). Printr-o astfel de
haina se face credinciosul vrednic de imparatia cea cereasca,
iî dupa cum Insusi Domnul lisus Hristos zice: „§i vor ie§i cei ce
^,v>
au facut cele bune, spre invierea viefii, iar cei ce au fdcut cele
^.Sv
rele, spre invierea osandirii" (Joan 5, 29).
P
V ; A.'
_ DUMINICII A 14-A PUPA POGORAREA SFANTULUI DUH 307
Vazand imparatul pe eel gol de unbracamintea faptelor m

bune, i-a zis:
B „Prietene, cum ai intrat aid f&r& hain& de nuntUF El

ins% a t&cut" (Matei 22, 12).
Cand Domnul 1-a mustrat pe luda, i-a zis: „Phetene,

,^y_ pentru ce ai venit?" (Matei 26, 30). La fel a zis cand a mustrat
pe eel ce era nemultumit ca i s-a dat aceea§i plata cu lucratorii
f&*:3 din ceasul al unsprezecelea: „Prietene, nu-p fac nedreptate"
(Matei 20, 13). In cuvantul „prietene" se vede blandetea lui
i'%
lisus, care este bland chiar §i atunci cand mustra §i cand pe-
depse§te ca un drept Judecator. „Pnetene, cum ai intrat aid,
neavand hainS. de mind?", altfel spus: „Cum ai mdraznit sa
intri in locagul sfintilor, in mijlocul mgerilor §i maintea Mea,
fiind gol de harul faptelor bune §i avand sufletul intinat cu ne-
curdtia pZcatelor tale?", fnsa pacatosul, neavand ce sa ras-
punda la aceasta intrebare mustratoare, sta fara de glas §i tace. m
■- -ry
„Atunci impdratul a zis slujitorilor: Legati-1 de pi-
XZft cioare §i de maini $i amncati-l m mtunericul eel mai

din afard. Acolo va fl plangerea $i scragnirea dintilor"
~**f? (Matei 22, 13).
Sfintele Scripturi ne spun adesea despre ingerii trimi§i de

Dumnezeu ca sa pedepseasca pe oameni. Deci ace§ti ingeri
sunt slujitorii carora le porunce§te Dumnezeu sa lege mainile X.i*
§i picioarele celui gasit nevrednic, aratand prin aceasta ca
dupa moarte puterile sufletului sunt neputincioase §i omul nu
*..> ?*&■>
mai are nicio putere sa mai faca vreun lucru bun, fiindca, dupa
rt.
i»st;
cum zice Solomon, Jof erau ferecaf cu acela§i lant de in-
tuneric" (Intelepciunea lui Solomon 17, 17). Dupa cum apusul
soarelui aduce mtunericul eel vremelnic, tot a§a §i despartirea
de Dumnezeu, Care este lumina, aduce intunericul eel ve§nic
pentru pacato§i. Prin Jntunericul eel mai din a fad", Domnul w
lisus ne arata ca departarea de Dumnezeu atrage dupa sine
intunericul eel ve§nic.
fe?
m
'Si*
...vrf" V* " . .r." -■ 'A--- ~ *
<■' t- .
m
ml
Acolo este numai necaz §i durere, plangere nemangaiata

§i jalnica scra§nire a dintilor. Fiindca eel farS haina de nunta.
de§i fusese chemat, pentru ca era credincios, a fost totusi
osandit pentru ca nu avea nicio fapta buna, Domnul a mcheiat
pilda Sa, zicand:
„Gici multi sunt chemaU, dor putini ale$i" (Matei

(W, 22, 14).
Se §tie ca toti oamenii, care au auzit propovaduirea cre-
M dintjei in Hristos, sunt chemati catre Imparatia cerurilor. Pentru

aceasta, propovaduirea invataturii Domnului nostru lisus Hristos
este de fapt Evanghelia Imparatiei, prin care s-au chemat §i se
M
■& cheama oamenii la fericirea ve§nicei Imparatii. fntr-adevar, ne-
numarate sunt multimile de oameni chemati. De vom socoti
|fg
numai multimea iudeilor, care n-au primit invatatura Evanghe-
W;
liei, multimea altor neamuri pagane, care n-au vmt mca sa
creada, multimea ereticilor, multimea credincio§ilor care n-au
facut fapte bune §i sfinte, in comparatie cu numarul mic al
Sg
3êK celor imbunatatiti §i sfinti, care, ca ni§te luminatori, au stralucit
in mijlocul drept-credincio§ilor, vedem, intr-adevar, ca putini
M
IS sunt cei ale§i, dupa caldura credintei lor §i dupa maretele lor
fapte bune, prin care s-au facut mo§tenitori imparatiei ceru-
p
iS*! rilor; de care ne invrednice§te §i pe noi, Doamne lisuse
y<+"
"iA Hristoase, cu al Tau har §i cu a Ta iubire de oameni. Amin!
{8*
mi
$M ^.MWI '1^
0?-
%S\
it
M
^r
g?£
I TTi
f<
.N
F m
t'-f
T
€H
Ps
,^v>
iVs
&,z
w&
© %
a
8
m
I >'ss
s%
*T*1
Gaza/ua
Quuminlcii a fiaixfirezecea
Is
0
06
'♦j
*Sife: c/afia t£()(j(>rarea GJa/ifa/fd G)u/i
M
1 f td&s/M'e fiedeafisa/ cea o&s/t/'cdj
M
©
© drj'att cfesti/ii,
M
jt i
acS s-ar fi pogorat din cer vreun mger al Domnului,
4^
poate cS el ar fi putut sS lamureascS cum este
M
intunericul eel mai din afar^, in care se chinuiesc pacato§ii.
InsS, chiar dac^ ingerul ar fi scris §i ar fi talcuit pedepsele chi-
n*l
nurilor ve§nice, noi tot n-am fi putut sa intelegem §i sa simtim
m
greutatea pedepselor acestora. Dupa cum eel care are ochii sai
acoperiti de albeata, vede intunecate lucrurile care sunt main-
M
0&
m tea ochilor lui §i nu poate sa cunoasca nici deosebirea culo-
^4'
KV- m
L-^t:
x/fk-'Atg
'^r.
310 CAZANIA
■^*-
rilor, nici marimea §i nici forma fetei oamenilor, tot a§a §i sufie-
tul nostru, cat timp este acoperit cu inveli§ul trupului, nu
poate sa mteleaga nici greutatea suferint:ei, nici adancul du-
rerii, nici focul chinurilor ve§nice. Cu cat este mai subtire si
mai rara albeata care acopera ochii nostri, cu atat vedem si
cunoastem mai bine lucrurile care se vad. Tot asa, cu cat
trupul nostru se subtiaza, prin departarea de poftele trupesti si
se curateste prin fapte bune, cu atat mtelegem mai bine ce
este Imparatia lui Dumnezeu si ce este pedeapsa vesnica. De
&$
aceea oamenii cei sfinti, cand ajung la maltimile sfinteniei,
atunci vad, cunosc si simt multumirea fericirii si durerea chinu-
m
M**. rilor, mult mai bine decat oamenii pacatosi. Insa nici ei, cat
timp traiesc in lumea aceasta, nu pot sa ajunga la intelegerea
cea desavarsita, asa dupa cum spune dumnezeiescul Apostol
Pavel: „Caci vedem acum ca prin oglinda, m ghiciturZ, iar
atunci, fa0 catre fat%" (1 Corinteni, 13, 12). El s-a suit pana la
al treilea cer si a ajuns si in Rai, vazand si auzind cele de
%0 acolo. El putea sa spuna si sa scrie si despre slava dreptilor si
despre chinurile pacatosilor. Insa el nu ne-a aratat nimic, pen-
tru ca cele vazute si auzite, atat de mult depasesc puterea
mintii omenesti, meat omul nu poate sa le scrie si nici macar
limba lui sa le graiasca, dupa cum spune iarasi Sfantul Apostol
W
>W Pavel despre sine, zicand: „§i a auzit cuvinte de nespus, pe
't-l*'
■ *1* care nu se cuvine omului s& le gr&iasc&" (2 Corinteni 12, 4).
Dar Domnul nostru lisus Hristos, Care stie cat si cum pu-
tem noi, cei ce suntem in lumea aceasta, sa intelegem pedeap-
sa cea cumplita si fSra sfarsit a chinurilor vesnice, a spus de
ajuns pentru intelegerea si cunoasterea acestei suferinte ne-
%r: graite, prin sfanta gura Sa si prin sfintii Sai apostoli. Cat de
cumplite sunt pedepsele cu care demonii chinuiesc pe cei ce
sunt dati in stapanirea lor ne-a aratat Mantuitorul prin pilda
:>%
bogatului nemilostiv, care patimea in chinurile si vapaia iadu-
lui, cautand o picatura de apa ca sa-si racoreasca limba sa arsa
#t- de sete, si striga: „PMnte Avraame, fiegi mils, de mine §i tri-
^:+t
:$ mite pe LazSr sS-§i ude varful degetului in apS $i sS-mi rSco-
reascS limba, cSci mS chinuiesc in aceastS vSpaie" (Luca 16,
p,
24). Numai aceasta povestire ne arata indeajuns marimea pati-
mirii §i a durerii, pe care, pentru faptele lor cele rele, le sufera

pacato§ii dupa moarte.
Domnul nostru lisus Hristos, cu alte prilejuri, a numit
locul de pedeapsa ve§nica pentru pacato§i: „gheena focului",
care asteapta pe cei care barfesc §i ocarasc pe fratii lor (Matei
5, 22); „cuptor cu foe", pentru cei care fac sminteli (Matei 13,
42); „viermele ce nu moare §i foe ce nu se stinge", pentru cei
din care izvorasc pricini de sminteala (Marcu 9, 44); „focul eel
ve$nic, care este g&tit diavolului $i mgerilor lui", pentru cei
II nemilostivi (Matei 25, 41); Jntunericul eel mai din a far3.. Acolo
va fi plangerea §i scra$nirea dinflor" (Matei 22, 13), pentru cei
care nu voiesc sa facS fapte bune. Acestea sunt numirile iadu Vrv
-
lui. Numai una dintre ele ajunge sa infrico§eze §i sa mspai-
manteze sufletul eel indapit §i nesmerit. Dar cat de infrico§ate
sunt aceste chinuri, cand sunt toate impreuna §i fara sfar§it?
Oare, nu mtelegem noi din aceste cuvinte ale Mantuitorului,
■ -i
te** ca chinul pacato§ilor in viata ve§nica depa§e§te toate durerile
cele mai cumplite ale acestei vied? Caci acestea se sfar§esc
odata cu moartea, pe cand pedepsele din viata de apoi sunt
tT'
.<fv; mult mai cumplite §i fara de sfar§it (Apocalipsa 21, 8).
Dar cand trupul nostru stricacios §i muritor se va imbraca
in nestricaciune §i nemurire, facandu-se nestricados §i nemu-
ritor, §i cand noi vom fi la invierea a toata lumea ca ingerii lui
Dumnezeu, atunci cum vom mai inseta §i vom arde in vapaie,
?.«
cum vom mai plange §i vom scra§ni din dinti §i cum vom mai
fi mancati de viermi? Acestea le patimesc trupurile oamenilor
stricacio§i §i muritori, iar nu ale celor nestricacio§i §i nemuri-
tori, care s-au facut ca ingerii lui Dumnezeu (1 Corinteni 15,
42-34). Ziditoml Cei Atotputernic va invia la vremea randuita
pe cei morti §i va impreuna trupul fiecarui om cu sufletul sau,
prefacandu-1 din stricacios in nestricados §i nemuritor. El insu§i
a pregatit, de la inceputul lumii, pentru drepti o imparatie,
care se deosebe§te de imparatiile lumii acesteia. Tot a§a, de la
iV,r><=>rviit"n1 lumii,
inceputul liirviii a
o pregatit
r^r^rrXtit oil- c i olto
alt foe §i alte pedepse pentrui paca-
to§ii nepocaiti, care se deosebesc de pedepsele lumii acesteia
P
a-tt, §i care au putere §i lucrare asupra trupurilor care s-au facut
m
-. ■ »»..%•.• -j
i
312 CAZANIA
M
nestricacioase §i nemuritoare, pedepse prin care pacato§ii
if-n
sufera patimiri asemenea cu suferintele oamenilor din lumea
ym+.
m aceasta.
€5
In imparapa cerurilor, dreptii n-au trebuinta de luminator
§i de lumina soarelui, cad Domnul Dumnezeu li lumineaza pe
ei. Dumnezeu, in infrico§ata zi a Judecatii, I§i intoarce cu totul
fata Sa de la eel pacatos §i-l izgone§te de la El, zicand: „Legali-l
de picioare §i de maini §i aruncati-1 m mtunericul eel mai din
afark" (Mate! 22, 13), adica in locul care este departe de dum-
nezeiasca lumina. Deci intunericul eel mai din afara este des-
partirea pacatosului de Dumnezeu. Pacatosul, fiind despapit
cu totul de Dumnezeu, se afunda in adancul nemarginit al du-
rerii §i al mtristarii: al durerii, fiindca este scos din Imparatia
cea ve§nica; al mtristarii §i al maniei, fiindca vede pe cei drepti
yF«+1 in slava lui Dumnezeu. Deci aceasta mare durere §i intristare
inseamna plangerea §i scra§nirea dintilor. Atunci pacatosul
voie§te §i dore§te pocainta, dar acolo nu este pocainta. Ne-
avand pocainta dorita, atunci i se aprinde §i mai mult dorinta
lui. Aceasta este setea care-l arde §i viermele neadormit care ii
•4V*< mustra constiinta lui neadormita. Atunci el vede cum a calcat
poruncile dumnezeie§ti §i pe cine a suparat. Vede inaintea lui,
ca intr-o icoana, zugravite toate faptele §i cugetele lui rele §i
cuvintele de ocara. Vede ca nicio iertare nu mai are pentru pa-
catele lui, fiindca a ramas nepocait. Vede imparatia pe care a
pierdut-o §i la ce fel de chinuri a fost osandit; vede ca in lad
nu este nici pocainta, §i nici chinul lui nu are sfar§it. Pentru
aceasta, mustrarea cea cumplita a con§tiintei neincetat ii ma-
m
nanca inima §i-i arde cele dinlauntru ale lui. Aceasta mustrare
a con§tiintei se face in el vierme neadormit, foe nestins, vapaie
care arde §i tot felul de chinuri care-l muncesc neincetat, ve§-
nic. Aceasta mustrare a con§tiintei ii aduce dureri de moarte.
De aceea s-a §i numit a doua moarte (Apocalipsa 21, 8).
Dumnezeu este lumina, pacea, mangaierea, lini§tea, bucuria §i
1
viata oamenilor, iar pacato§ii se pedepsesc de Dumnezeu, in
ziua Judecatii, pentru totdeauna, aceasta despaijire este intu-
neric, tulburare, vierme de foe, lacrimi, moarte §i celelalte pe-
depse ale iadului.
Wl?
DUMINICII A 14-A dupA pogorarea sfantului DUH 313

-;
Fratilor, oricum vom mtjelege §i vom socoti pedepsele ia-

dului, numai auzindu-le, suntem cuprin§i de frica mare, de
groazS §i de spaima. Dar acestea s-au scris in Sfanta Evan-
ghelie, ca sa le auzim §i sa cugetam la ele, cûtand sa fngim
de p^cat, care ne duce in chinurile iadului. Fericit este omul ■f *<:
care i§i aduce aminte mereu de sfar§itul vietii sale §i de so-
coteala ce are sa dea in fata lui Dumnezeu pentm faptele sale.
Acestea il vor duce in chinurile ve§nice ale iadului, daca au
fost rele, sau il vor invrednici de chemarea Dreptului JudecA-
i ^ ^ • 1 •1 1
tor de a mo§teni ImparStia cea cereasca, pregatita drepplor, de
la facerea lumii, daca au fost bune. Savar§ind numai fapte
bune, in toate zilele vietii noastre, ne vom invrednici §i noi de
dobandirea vietii fericite in Imparatia cea cereasca a lui
Dumnezeu, pentm care sa rugam neincetat pe Mantuitoml su-
fletelor noastre, Domnul nostm lisus Hristos, a Cami impa-
ratie, putere §i slava este in veci. Amin!
|A 'aft'
Ss?v.
aTA
Sf% tit-
at
M ft;*.
-, x , w x . , x
o0y> 1 OvVi I
/d ry~~{ pxdrrv
I lxxLLJ LXXJ
X j C/v—l
m
ass .'.•s
w
i&ti
V-v
f-i
m 1
mvii ;iiw m
1^
<!'
£
■ ■
(m
KllH®
iw*S milt}
mm
ym m
sw?:. m
m lim 'W- /%
KS ///
sM
IS
0aIciurea (:?v anij/e/iei
t/)u/ni/i('ci( a/ cf '/ic/sfirezecea
ckifia/ tJû/ila/ia
22, 36-4 6)
fZ/xtfi
* c/'esti/u,
> J
J ' ste scurtS Evanghelia care s-a citit ast^zi, ea cuprinde
L9 insa temelia intregii credinte cre§tine §i temeiul tutu-
ror faptelor bune. De asemenea, invStaturile pe care ni le
impSrta§e§te sunt atat de iSmurite, meat s-ar pSrea cS nici nu
mai au nevoie de talcuire. §i totu§i, cuvintele Domnului se
aseam^na cu pamantul, care are deasupra lui iarba, pomi, flori
§i roade; dar eel care dore§te argintul, aurul sau pietrele
scumpe trebuie sa sape adanc §i sa cerceteze cu grija adancu-
rile pamantului. Cand citim cuvintele Evangheliei, vedem pe
—, n, . „ „ ,, |„ _, , -| ■■I,IIîiMM,,^m —Xr-lV
M 14
i . . li
DUMINICII A 15-A DUPA pogorarea sfantului duh 315
M,
deasupra lor harul lui Dumnezeu, frumusetea duhovniceasca

§i invatatura sfantS; dar eel care dore§te invataturi mai adanci,
M
intelesuri mai inalte §i dogme dumnezeie§ti, acela trebuie sa
se coboare in taina cuvintelor §i sa cerceteze intelesurile cele
ascunse in slove. De aceea, de§i cuvintele Evangheliei de 4
astazi par lamurite, talcuirea lor ne va fi de mare folos, mai
ales daca tinem seama ca ele an fost rostite de Domnul lisus
Hristos catre farisei, catre ace§ti frunta§i ai poporului iudeu
care urmareau in toata clipa
clioa sa-L prinda
orinda pe
oe Domnul in cuvant,
m ca sa gaseasca motiv sa-L piarda.
mm
„In vremea aceea s-a apropiat de lisus un mv&t&tor
de Lege, ispitindu-L §i zicand: Inv%$torule, care po-
runcS. este mai mare in Lege?" (Matei 22, 35-36)
Invatator al Legii se numea pe atunci acela care talcuia 1

Legea. El se mai numea §i carturar, a§a cum de altfel H nu-
me§te Evanghelistul Marcu. Cand fariseii au auzit cum a ras-
puns lisus la intrebarile saducheilor, cu privire la viata ve§nica,
in care ei nu credeau, s-au apropiat de lisus Hristos §i unul
1- • ~ 1 X ^ W ^ T • V
dintre ei, care era invatator al Legii, a inceput sa-L ispiteasca
cu intrebarea: Invatatorule, care porunca, din cele scrise in
Lege, este mai mare? Fiindca unii dintre iudei socoteau ca
taierea-imprejur este cea mai mare porunca din Lege, iar altii
porunca despre tinerea sambetei, de aceea invatatorul acesta
11 ispitea pe lisus Hristos, ca sa vada daca El invata aceste po-
runci ale lui Dumnezeu sau pe altele, ale Sale. Iar daca ar mar-
turisi ca cea mai mare porunca din Decalog este: „5a iubegti
pe Domnul Dumnezeu! t&u", nu cumva sa adauge §i despre
Sine: „Sa Ma iube§ti §i pe Mine", §i astfel sa se marturiseasca
pe Sine Fiu al lui Dumnezeu,' ceea ce dupa
IT X omeneasca lor
parere ar fi fost o blasfemie adusa lui Dumnezeu §i, deci, un
t /s 1 •
puternic cap de acuzare impotriva Domnului Hristos.
Dar El, Preainteleptul §i Cunoscatoml de inimi,
P If
J-a rOspuns: *S2 iubegti pe Domnul Dumnezeul t£u
cu toata inima ta, cu tot sufletul t&u §i cu tot cugetul tOu*.
Aceasta este marea $i mtaia porunck" (Matei 22, 37-38).
km
M
'At*
#4
Ttfyp. Cu inima dorim, cu sufletul gandim §i cu cugetul cer-
ceMm. Deci, cand inima nu dore§te nimic altceva decat numai
pe Dumnezeu §i in sufletul nostru nu intra niciun gand din
care sS lipseascS Dumnezeu, iar cugetul nostru nu prime§te
M
nicio cercetare care sS nu aibS in ea credint^ §i ascultare fata
de Dumnezeu, atunci noi iubim pe Dumnezeu cu toata inima
noastra, cu tot sufletul nostru §i cu tot cugetul nostru; atunci
dragostea noastra fata de Dumnezeu este dragoste desavar§ita,
care este cea mai mare porunca, fiindca din ea izvorasc, ca
m dintr-un izvor bogat, toate celelalte fapte bune.
m
„Iar a doua, asemenea acesteia, este: *S2 iube§ti pe

#
0 aproapele t£u ca pe tine msuti*" (Matei 22, 39).
¥
§55 A doua porunca, asemenea cu cea dintai, spune Domnul
lisus, este dragostea catre aproapele, fiindca ea se na§te din
dragostea fata de Dumnezeu, de care este nedesparflta. Caci
m eel care iube§te pe Dumnezeu, dupa cum hotara§te porunca
M cea dintai din Decalog, acela trebuie sa iubeasca §i pe aproa-
pele sau. Cel care iube§te pe eel care a nascut, iube§te §i pe
h^*_.
eel care s-a nascut din el; iar eel care nu iube§te pe aproapele
m
sau, acela nu iube§te nici pe Dumnezeu, dupa cum ne spune
Sfantul Apostol loan, zicand: „Cel ce nu iubegte pe fratele sau,
.-^•A
pe care l-a vazut, pe Dumnezeu, pe Care nu L-a vazut, nu
poate sa-L iubeasca" 0 loan 4, 20). lata cum Domnul a ma-
surat dragostea fata de Dumnezeu cu dragostea din toate pu-
agj
terile noastre, zicand: „Sa iube§ti pe Domnul Dumnezeul tau
%
if cu toata inima ta, cu tot sufletul tau §i cu tot cugetul tau" (Matei
22, 37-38); iar ca masura a dragostei catre aproapele, a socotit
dragostea cu care ne iubim pe noi inline, zicand: „Sa iube$ti pe
aproapele tau ca pe tine insuti", adica sa iubim pe aproapele nos-
tru cat ne iubim pe noi inline. Cata grija purtam §i cat ne straduim
P
K-*'
pentru noi in§ine, tot atata grija sa purtam §i tot atata sa ne
straduim §i pentru aproapele nostru, caci:
Jn aceste doua porunci se cuprind toata Legea §i

prorocii" (.Matei 22, 40).
Daca vom cerceta cele zece porunci ale Legii, care s-au
dat lui Moise in muntele Sinai, vom vedea ca primele patru
m
JSX*.
'■"■ ■%- f4
■X4
It
__ DUMINICII A 15-A PUPA POGORAREA SFANTULUI DUH 317
m
porunci vorbesc despre dragostea c^tre Dumnezeu, iar cele- m
lalte §ase despre dragostea catre aproapele. DacS vom citi cu
w.
m
luare aminte propovaduirile prorocilor, le gasim pline de mus-
trari contra celor care se lepadau de slujirea §i de mchinarea
V'V*?
catre adevaratul Dumnezeu §i aduceau jertfe idolilor, pline de
amenintari contra celor care fac nedreptate §i fac rau aproa-
®
pelui §i pline de sfaturi §i indemnuri la binefaceri in folosul
%
aproapelui. Deci, pentru aceasta, a zis lisus Hristos ca in aces- m
rs
te doua porunci se cuprind §i se intalnesc toate poruncile Legii
m
lui Dumnezeu §i toate propovaduirile sfintilor proroci.
fel
1 „§i, fiind adunati fariseii, i-a intrebat lisus, zicand:
m
sg m
Ce vi se pare despre Hristos? Al cui Fiu este? Zis-au Lui:
"4^
Al lui David" (Matei 22, 41-42).
i
lisus dupa ce a raspuns fariseului invatator de Lege, a m
Cv5 intrebat pe fariseii adunati in jurul Sau ce cred ei despre
>5*3♦S Hristos, Cel propovaduit de proroci, al cui Fiu il socotesc a fi,
vrand in acest chip sa-i induplece sa creada ca El este Hristos &
®t
M Cel prorocit §i, deci, Fiul lui Dumnezeu. Dar fariseii au raspuns
4.
© indata ca ei socotesc pe Hristos ca este fiul lui David, adica
numai om, nu §i Dumnezeu.
3t*:
„Zis-a lor: Cum deci David m duh II nume§te pe El
fj
Domn, zicand: *Zis-a Domnul Domnului meu: §ezi de-a w
?/■*'.
m M
dreapta Mea pan2 ce voi pune pe vr3jma$ii T2i a§ter- mi
iri
f| nut picioarelor Tale»? Deci, dac£ David II nume§te pe
aJ m
a?t-
1 El Domn, cum este fiu al lui?" (Matei 22, 43-43)
Dumnezeiescul proroc David, fiind luminat de Prea
Sfantul Duh, a prorocit despre cele ce vor fi dupa maltarea lui
fe c J"- "t
Hristos, graind: „Zis-a Domnul", adica Dumnezeu-Tatal, gs
W
C -K
»<s „Domnului Meu", adica Fiului Sau, lisus Hristos: „§ezi de-a
ig dreapta Mea, pand ce voi pune pe vrdjmagii Tai a§ternut pi- il
SB
w
cioarelor Tale". Deci Mantuitorul ne-a spus aceasta prorocire
m/x
ca o dovada a Dumnezeirii §i umanitatii Sale, spre mdreptarea
ratacitelor socoteli ale fariseilor, care credeau ca Hristos, Cel
0
'0k prezis de sfintii proroci, este numai om. Prin cuvintele: „Zis-a
Domnul Domnului meu", prorocul David a aratat ca Hristos,
m Cel ce avea sa Se mtrupeze, nu era numai Fiu al lui m
H£
w
M
ii
s Dumnezeu, ci §i Domn §i Stapan al lui David, adicS El insu§i

r® era §i Dumnezeu. David a ar^tat ins^ ci Hristos este §i om,
m
prin ceea ce a zis: „§ezi de-a dreapta Mea", cSci ca Dumnezeu,
Hristos era din veac una cu Dumnezeu, TatSl Sû, §i impreuna
8
I cu El stand pe scaunul slavei dumnezeie§ti; dar, ca om, dupa
maltarea Lui la ceruri a §ezut de-a dreapta Tatalui, intru slava
M cea mai inaM, cu Trupul Sau prosHvit. Prin cuvintele „pana
m
?&
*M ce voi pune pe vr&jma§ii T&i a§ternut picioarelor Tale" se in-
telege ve§nicia, pentru ca Tatal n-a spus Fiului Sau, ca numai
m
pana la o vreme li va supune pe vrajma§ii Lui, adica pe sta-
panii intunericului veacului acestuia, diavolii, ci i-a spus ca din
XV^
h-Q
veci §i pana in veci. lar mai pe urma I-a supus §i moartea,
s
if pentru ca moartea Domnului nu numai ca a izbavit neamul
omenesc din robia diavolilor, ci 1-a §i mutat din moarte la
I
viatd. Dupa ce a spus cele prorocite de David, lisus Hristos a
i
¥M mtrebat pe farisei: Daca David nume§te pe Hristos Domn al
sau, cum atunci mai este El fiu al lui? Cu aceasta lisus n-a zis
aî
ca El nu este Fiul lui David, fiindca El a luat trup din Sfanta
W
m Fecioara, care se tragea din neamul lui David; ci a indreptat
parerea cea gre§ita a fariseilor care ziceau ca El este numai fiu
*sk
al lui David, nu §i Domnul lui David, care este parintele
II
it* Domnului lisus dupa trup, dar care, in acela§i timp, este rob al
fi lui lisus, dupa dumnezeire. Din aceste cuvinte prorocite de
l| David, lisus a silit pe farisei sa-L marturiseasca Dumnezeu §i Om,
„$i nimeni nu putea s2~I r&spundd cuvant §i nid n-a

mai mdrdznit cineva din ziua aceea sd-L mai mtrebe"
(Matei 22, 46).
';»V
yw^
5f^ Prin cuvintele prorocului David, lisus a astupat gurile fari-
2&£ seilor §i i-a pus in situatia de a nu mai putea sa dea niciun ras-
^?v
m puns. Au tacut cu desavar§ire, fiindca nu aveau ce sa mai ras-
&%
in*. punda. Dar nu numai ca au tacut atunci, ci, vazand ca nu
^s«
ca§tiga nimic din asemenea intrebari §i ca, dimpotriva, mai
if
mult se pagubesc, fiindca poporul auzind raspunsurile lui lisus
¥&' credea in El, din ziua aceea n-au mai indraznit sa-L mai mtrebe
M ceva. Prin tacerea lor, fariseii au recunoscut ca lisus Hristos nu
g?#
p este numai un om, din neamul lui David, ci ca este §i
0 Dumnezeu, nascut din Dumnezeu-Tatal, a§a cum §i noi mar-
iffx
mm turisim, ca fii ai Sfintei Biserici Ortodoxe, Amin!
m
.-$**■-
m
JsSa.-'2-
mm
8? 1 SI wMWSI
'Is
i
V-iJ m
m
»s»
i i-S.
¥
m
+-.-»•
v
. ^•T-
-.-■, .4
i *
m
»
»»
feS;
M
*.s>'
r#4
■<-
+-sy
<«■*
Gaza/fia
G)u/ni/ucu a cificix/irezecea
fes fs%
s
1$
c/ufia t/ôijorarea < \Ja/ilu/ai Q)a/i/ >•5
i
1®^
Jp?
: f Qjejfire' c//Yiym-teaÛa c/e QfiumnczatJ
4r^
gsS
|^ m
m
m
8 Sfixiti
y c/w/f/fii
y ^
fs 'ariseii, neputand s3. dea niciun nispuns la intre- M
barile Mantuitorului §i ru§inandu-se, au tacut. Noi
m >«-
f insa, avand multe sS spunem despre cele doua porunci, care
cuprind toata Legea §i prorocii, §i neputand sS t^cem, pro-
II
povaduim intelepciunea cea nemarginitS §i iubirea de oameni
•^M HI
toi? cea nemSsurata a Dumnezeului nostru, care a rezumat toate
poruncile Lui dumnezeie§ti la douS §i care, la randul lor, sunt
P tl
pr >■05^
3i
3
iV-T!
w
320 CAZANIA
fe cuprinse intr-una singura: porunca dragostei. Multe §i felurite

M sunt poruncile lui Dumnezeu: legi, sfaturi, invataturi, in-
¥'*t
demnuri, insa toate sunt legate de dragoste; toate sunt odrasle
ale dragostei; toate izvorasc din dragoste, ca §i apa din izvor;
tuturor le este maica dragostea. „S2 iube$ti pe Domnul
■y■♦ (0^
fe Dumnezeul t%u cu toatS. inima ta" (Matei 22, 37), a zis Domnul
%&
fÂ Hristos, in Sfanta Sa Evanghelie citita astazi.
Sfint;ii Apostoli s-au straduit mult in propovaduirea cu-
1 vantului lui Dumnezeu §i in fapte de dragoste fata de semeni,

pentru ca ei au iubit atat de mult pe Dumnezeu, incat, lasand
toate ale lumii acesteia, au urmat lui lisus Hristos. „Iat^) noi
S
|.ti^.
;S
am lUsat toate §1 ti-am urmat Jie" (Matei 19, 27), zicea Sfantul
&U Apostol Petru catre Domnul lisus. lar aceasta dragoste este
arma nebiruita, pentru ca „toate le suferZ, toate le crede, toate
M le n3dajduie§te, toate le rabda. Dragostea nu cade niciodatZ"

O Corinteni 13, 7-8). Nicio primejdie nu poate sa vatame pe
eel care iube§te pe Dumnezeu. Nicio ispita nu poate sa-1 de-
parteze de dragoste, care este izvorul faptelor bune, dupa cum
P
ne spune Sfantul Apostol Pavel: „Cine ne va despapi pe noi
de iubirea lui Hristos? Necazul, sau stramtorarea, sau prigoana,
p sau foametea, sau lipsa de imbrMcaminte, sau primejdia, sau

sabia?" (Romani 8, 35). intr-adevar, §i asupra celor care iubesc
pe Dumnezeu se inalta valurile salbatice ale ispitelor §i ale
primejdiilor de tot felul! Dar nu pot sa inece niciodata corabia
5l^» sufletului lor, cea facuta din dragoste, deoarece: Jn toate
^CA
acestea suntem mai mult decaf biruitori, prin Acela Care ne-a
iubit. Cdci sunt mcrediniat ca nici moartea, nici via fa, nici
.Wi ingerii, nici st&panirile, nici cele de acum, nici cele ce vor fi,
M
nici puterile, nici mZltimea, nici adancul §i nicio aM Dptura
-•?*?
nu va putea sa ne desparta pe noi de dragostea lui Dumnezeu,
ri!
i'-ti
cea intru Hristos lisus, Domnul nostru" (Romani 8, 37-39),
N adauga Apostolul Pavel.
Nimic nu poate sa biruiasca pe eel care iube§te pe Dum-
nezeu, fiindca prin dragoste el se face loca§ §i scaun al Celui
Preainalt, dupa cum Insu§i Domnul lisus ne-a spus: „Daca Ma
v:~ iube$te cineva, va pazi cuvantul Meu, §i Tatal Meu il va iubi,
m
Ws-,
k'S
■*3PS? :
M £M
T
mi M
$i vom veni la el §i vom face loca§ la el" (loan 14, 23). Omul,
care este unit prin dragoste cu Dumnezeu, este asemenea lui
v*rt
Adam, zidit dup4 asem^narea lui Dumnezeu, inainte de cS-
ViA
derea lui in p4cat. Asupra unui om ca acesta, primejdia §i
ispitele, oricat de cumplite ar fi acestea, nu numai ca nu-i pot r% -s
'*' %
face nimic, ci toate fapturile, vazand in el chipul lui Dumnezeu
§i simtind puterea dumnezeiasca care este in el, il respecta si >-.4
'*?±.
se supun lui, ca unui domn pamantesc. Vedem aceasta in
P%
Sfintele Scripturi, cand losua al lui Navi a oprit mersul soare-
lui; Daniil a inchis gurile leilor; Hie a mcuiat si apoi a descuiat
cerul; Moise a prefacut apa in sange; Petru a inviat pe Tavita;
Pavel a ramas nevatamat din muscarea viperei.
Insa Dumnezeu a dat si alt bar dragostei, facand-o sa fie
datatoare si pazitoare a fericirii in viat;a aceasta pamanteasca,
pentru ca adevarata fericire si liniste atarna de conducerea cin-
V%
.•;-;:^1
stita si cu buna randuiala a societatii in care omul traieste. Dar,
in care tara, sau oras, sau casa, sau in care alta societate ga-
sesti o conducere cinstita si cu buna randuiala, afara de aceea
in care straluceste dreptatea, in care se graieste adevarul, in
care exista cinstea, domneste infratirea si unirea, care nu sunt
altceva decat roade ale dragostei! Daca vei scoate dragostea
din societate, vei vedea in ea nedreptati, minciuni, rautati, vi-
clesuguri, tradari, pizme, vrajbe, sminteli, care aduc oamenilor
stramtorari, necazuri, lipsuri, primejdii, rautati nenumarate, o
viata nefericita. Deci dragostea lui Dumnezeu fata de om a dat
'iw
dragostei omului fata de Dumnezeu haruri, prin care omul se
m face fericit si in aceasta viata pamanteasca si in viata cea
cereasca.
Pentru aceasta insa Dumnezeu voieste ca sa-L iubim pe
El, atunci cand zice: iube$ti pe Domnul Dumnezeul t3u"
(Matei 22, 37), nu pentru ca El ar avea trebuinta de dragostea
noastra, cad ce trebuinta are de ea Cel Atotputernic, Cel Atot- ft
tiitor, Cel Atotstapanitor, Cel ce este izvorul slavei si datatorul li
tuturor bunatatilor? Ci, pentru ca, prin dragostea noastra fata
de El, sa verse peste noi si bunatatile Sale cele pamantesti si
pe cele ceresti. El voieste sa-L iubim cu toata inima, cu tot
m
sufletul si cu tot cugetul nostru, fiindca numai atunci facem
si
jk
322 CAZANIA
f
-i^:
lucrul deplin, cand aducem Ziditorului nostru, Mantuitorul $i

Datatoml vietii §i al tuturor bunat^tilor, nu o parte, ci toatd fiinta
noastra. Daca vom darui o parte din mintea, inima §i sufletul
nostru grijilor de bani, averi §i dregatorii, pe care le fura maine
talharii, sau le rape§te vrajma§ul, sau le nimice§te focul, in loc
de bucurii vom avea amaraciuni §i mari intristari, fiindca
bucuriile aduse de acestea, dupa multe nevointe §i osteneli,
pe nea§teptate se pot preface in noian de amaraciuni. Astazi
M
ne bucuram de dobandirea acestora, iar maine plangent pen-
tru pierderea lor. Daca insa ne vom darui lui Dumnezeu cu
toata inima, cu tot sufletul §i cu tot cugetul, adica cu toata
fiinta noastra, fiindca Dumnezeu este izvorul tuturor bunata-
tilor §i este neschimbat, lini§tea noastra va fi statornica, pacea
noastra netulburata, bucuria fara intristare, fericirea noastra
>-v^. de-a pururea. Daca vom darui numai o parte a sufletului nos-
tru, a cugetului §i inimii noastre lui Dumnezeu, iar cealalta
parte o vom darui lumii, atunci, in partea aceea care nu s-a
tm
daruit lui Dumnezeu intra gandurile cele rele, intra pofta tru-
pului, intra pacatul care spurca §i partea care s-a daruit lui
WTi
Dumnezeu. Daca insa vom darui lui Dumnezeu din toata
inima, cu tot sufletul §i cugetul nostru, atunci pacatul nu-§i ga-
se§te loc de a intra in noi, fiindca inima noastra, sufletul nos-
tru §i cugetul nostru sunt pline de toata dulceata cea duhov-
niceaca §i de toata bucuria cea neschimbatoare.
?
M Ati ascultat, frap cre§tini, cum Dumnezeu a randuit cu
multa intelepciune toate cele care ne aduc noua fericire §i
mantuire. Dragostea, care este temelia legilor lui Dumnezeu,
radadna §i izvorul tuturor faptelor bune §i bucuria acestei viep
§i mantuirea sufletului, datatoarea fericirii ve§nice §i unirea
•rfc
sK omului cu Dumnezeu, nu este un lucru prea greu pentru noi.
Ca sa iube§ti pe Dumnezeu nu ai trebuinpi nici de lupte, nici
de osteneli, nici de calatorii, nici de bani, nici de mijlocitori,
nici de orice altceva, cad dragostea fata de Dumnezeu este un
bun comun al tuturor oamenilor: barbati, femei, tineri, batrani,
sanato§i §i bolnavi, imparati §i osta§i, bogap §i saraci. Orice
om, de orice varsta §i stare, poate sa iubeasca pe Dumnezeu
§i sa ajunga la cea mai desavar§ita treapta a dragostei.
. TV^". " '*•-^4;. i-v* 'm* ■ .J>.- ■--•■ --, -»-£'",•i-"'.tv'■
>-. rV". ^4':1 'fr -U"^
..iX i; .î.
j .5*
%r*J. ■n tJ*f*:>^&S&^~X*P*--*
ma fiiMiwiwr,
>s
■M •"
M.
S\
Vt
>'£fe ^
cTalcui/êu oVy any/e/ief
Q)um//uc// a sais/j/*ezecea
(/((/) a ~ô(jordrea
fjfate/ 26, /4-<S0j
0vtaff
y c/'esti/if,
y
Ci / nii dintre invStati §i filosofi, necrezand in purtarea
L V de grija a lui Dumnezeu fata de lume §i de om,
spun ca toata faptura este purtata §i condusa de intamplare
m
sau de legile cele fire§ti, care sunt in ea. Prin pilda Evanghe- >V'
liei care s-a citit astazi, despre impaitirea talantilor, dupa
masura puterii fiecaruia, cum §i despre socoteala talantilor
care s-a facut fiecaruia, cu raspiatirea celor care i-au inmultit §i
pedepsirea celui care i-a ascuns, invatatura cea adevarata a
*kK-
;>>
Mantuitorului nostru lisus Hristos ne arat^ l^murit pronia dum-

nezeiasc^, adica deosebita purtare de grija a lui Dumnezeu
■&?; pentm fiecare om §i pentm mtreaga faptura. In purtarea Sa de
grija, Dumnezeu va cere socoteala omului de felul in care a
folosit darurile Lui §i bunurile intregii fapturi date lui spre
folosinta, Despre vremea acestor socoteli, adica despre
Judecata viitoare,
&?> „Zis-a Domnul pilda aceasta: Un om oarecare,

m plecand departe, §i-a chemat slugile §i le-a dat pe
V:j' man2 avutia sa" (Matei 25, 14).
Omul care a dat avutia sa slugilor sale este Preabunul

Dumnezeu, Care a dat darurile Sale oamenilor. Dumnezeu
este numit om, pentm iubirea Lui fata de oameni, iar plecarea
Lui departe inseamna indelunga Sa rabdare fata de slugile
Sale, care au primit damrile Lui §i carora, nu indata, ci dupa
multa vreme, le-a cemt roada darurilor pe care le-a dat lor.
.>*■ ♦•,
„Unuia i-a dat cinci talanfi, altuia doi, iar altuia unul,
fiecZruia dup3 puterea lui, $i a plecat" (Matei 25, 15).
Talantii inseamna aici damrile lui Dumnezeu, care sunt

mintea, mtelepciunea, bogatia, vrednicia, talentul, sanatatea §i
ss altele. impartirea acestora nu se face in mod egal. Unul ia
cinci, altul doi, iar altul unul; dar niciunul nu ramane fara de
talant. Impartirea se face apoi dupa masura puterii fiecamia.
|B
Dumnezeu imparte atatia talanti cati poate fiecare sa-i inmul-
teasca. Iar numerele: cinci, doi §i unu, poate ca n-au fost puse
la mtamplare de Domnul, numai ca sa arate ca a primit fiecare
iA mai mult sau mai putin, ci numarul de cinci se refera la cele

>r'>. cinci simturi; eel de doi, la cele doua firi care se gasesc in om:
11 cea sufleteasca §i cea tmpeasca; iar numaml de unu, la chipul
omului care este alcatuit din cele doua firi.
Jndate mergand, eel ce luase cinci talanti a lucrat

cu ei $i a ca?tigat altf cinci talanti. De asemenea, §i eel
jfW cu doi a ca^tigat al# doi. Iar eel ce luase un talant s-a
dus, a s&pat o groapZ m p&mant $i a. oscuns argintul

stdpanului s&u" QMatei 25, 16-18).
Lucrarea cu talantii mseamna punerea lor in slujba altora,

iar sSparea §i ascunderea lor in pSmant inseamna refuzul aju-
torSrii celor din jurul nostru. Cel care a luat darul invat^turii §i
propovaduie§te Evanghelia talcuie§te dumnezeie^tile Scrip-
turi, invata
invatS pe cei necredincio§i, alcatuie§te
alc^tuie^te §i scrie cSrî
cSrti folo-
sitoare §i da altora inv^t^turi prin care li lumineaza, acela in-
multe§te talantul; iar eel care este invatat, dar nu-§i deschide
gura lui pentru a inv^ta pe altii, §i nici mana nu §i-o mi§ca
pentru a scrie spre folosul aproapelui, acela ascunde talantul
mvataturii. Dar ce trebuie sa intelegem atunci cand auzim ca
eel dintai a facut alti cinci talanti, sau eel de-al doilea a doban-
dit aid doi? Trebuie sa intelegem inmultirea cea pamanteasca
a darului §i adaugirea slavei cere§ti, pentru ca eel mvatat, prin
£S
mvatatura §i aratarea cuno§tintelor sale, face §i pe altii invatati;
me§terul, prin aratarea regulilor me§te§ugului sau, face §i pe
altii me§teri; iar acelora care mmultesc in acest chip darul,
slava si rasplatiri li se adauga in ceruri, dupa masura inmultirii
darurilor primite de la Dumnezeu.
3 Mai departe, Sfanta Evanghelie ne spune ca,
m
„Dup2 muM vreme a venit §i stZpanul acelor slug!
§i a f&cut socoteala cu ele" (Matei 25, 19).
Dupa multa vreme, adica atunci cand va veni Domnul

nostru lisus Hristos cu slava, sa judece viii si mortii, va face
socoteala mfrico§ata cu toti oamenii §i va cerceta faptele
1 fiecaruia. Despre o astfel de socoteala ni se mai vorbeste si in
h:-:* pilda datornicului cu cei zece mii de talanti, cand se zice:
m
„Asemanatu-s-a Impar^tia cerurilor omului imparat care a voit
sa se socoteasca cu slugile sale" (Mate! 18, 23).
„§i, apropiindu-se eel care luase cinci talanti, a

adus aid and talanti, zicand: Doamne, and talanti mi-ai
dat, iatd aid cinci talanti am ca$tigat cu ei. Zis-a lui
1$^
fV-t-n-'
st&panul: Bine, slug# bun& $i credincioasZ! Peste pufine

ai fost credincios, peste multe te voi pune; intrS. intru
bucuria domnului t£u. Apropiindu-se §i eel cu doi

talantf, a zis: Doamne, doi talanti mi-ai dat, iat% alfi doi
talanfi am ca§tigat cu ei. Zis-a lui s&panuh Bine, slugZ

bun% si credincioasS! Peste putine ai fost credincios,
peste multe te voi pune; intiH intru bucuria domnului
tZu"(iMatei 25, 20-23).
Cata recuno§tinta §i cata multumire vedem la aceste doua

slugi pentru ceea ce primisera de la stapanul lor! Ei marturi-
sesc ca Dumnezeu este autorul faptelor lor bune, zicand eel
dintai: „Doamne, cinci talanti mi-ai dat", iar al doilea: „Doamne,
doi talanti mi-ai dat", iata aid talanti am ca§tigat la ei. Stapanul
i-a laudat pe amandoi, zicand catre fiecare: „Bine, slugd bund.
Si credincioasd.! Peste putine ai fost credincios, peste multe te
voi pune". Intr-adevar, putine §i mici sunt darurile cele din
viata aceasta trecatoare, in comparatie cu slava cea cereasca §i
cu imparatia cea ve§nica ale carei u§i le deschide Dumnezeu
celui care a inmultit talantul Sau, zicandu-i: Jntrd intru bucuria
Domnului tdu". Rasplatirea ostenelilor sfintilor barbati, care cu
bucurie au dat spre folosul aproapelui darul ce li s-a incre-
dintat, este fericirea cea ve§nica, intru slava cea negraita, §i
imparatia lui Dumnezeu cea fara de sfar§it.
„Apropiindu-se apoi si eel care primise un talant, a

zis: Doamne, te-am stiut cd esti om aspru, care seceri
unde n-ai semdnat si aduni de unde n-ai imprdstiat De
aceea, temandu-md, m-am dus de am ascuns talantul
tdu in pdmant; iatd, ai ce este al tdu" (Matei 23, 24-23).
Prin aceste cuvinte Domnul ne-a aratat nemultumirea oa-

menilor vicleni §i lene§i. Ei nu se multumesc niciodata cu ce
le da Dumnezeu §i nici nu-i aduc multumirea pe care I-o dato-
reaza, ci totdeauna se plang §i se arata nemultumiti. Neimpli-
nindu-§i datoria lor, ei cauta indreptatiri necuviincioase, care
*l£
tBt"
nu-i indreptatesc, ci ii osandesc, cum a facut §i aceasta sluga
vicleana cand a venit sa dea socoteala stapanului sau de m-
trebuintarea talantului ce primise. Doamne, a zis el, eu te-am
§tiut ca e§ti om aspru, fiindca seceri unde n-ai semanat §i
aduni de unde n-ai vanturat. De aceea, temandu-ma de aspri-
mea ta, nu am inmultit, dand la altii darul tau, ci 1-am ascuns
in pamant: iata talantul pe care mi 1-ai dat, il ai deplin §i mtreg
mapoi.
„§i rZspunzand, st&ponul s3u i-a zis: SlugZ viclean#

m §i lene§&, §tiai c% secer unde n-am semanat §i adun de
unde n-am imprZgtiat? Se cuvenea, deci, ca tu s2 dai
banii Mei schimMtorilor de bani, $i eu, venind, a§ ft
luat ce este al meu cu dobancfc" (Matei 23, 26-27).
Schimbatorii de bani, pentru munca depusa in schimbarea

banilor de aur in bani de argint sau de arama, primeau o plata
din care dadeau dobanda stapanilor care le dadeau banii cu
m care sa poata face schimburile. Dupa cum zarafii, luand banii
de la altii, ca§tiga §i ei, dar dau dobanda §i celor care le-au dat
banii, tot a§a §i cei carora li s-a facut bine, primind binefa-
->X-;>{
cerea, au §i ei foloase §i aduc ca§tiguri nemuritoare binefaca-
1
torilor lor, fiindca Dumnezeu ii rasplate§te, in locul bineface-
■■»»
rilor din aceasta viata trecatoare, cu imparatia Sa cea ve§nica.
1|
Domnul a mustrat pe sluga care n-a inmultit talantul, prin ace-
leasi cuvinte prin care el a cautat sa-§i indreptateasca fapta,
s zicandu-i: „Sluga vicleana §i lene§a, tu nu ai inmultit talanml

meu din pricina rautatii inimii tale §i a lenevirii tale. Daca tu
m-ai fi cunoscut, precum zici, ca sunt un om aspru §i secer
unde n-am semanat §i adun de unde nu am vanturat, pentru
pi
aceasta §i mai mult trebuia sa te temi de asprimea mea §i sa
depui la zarafi talantul pe care 1-ai luat. Trebuia, adica, sa dai
^'v-
i'A bogatia in mainile saracilor, sau invatatura in sufletele oame-
sC
nilor §i eu, venind in ziua judecatii sa judec viii §i mortii, a§ fi
luat talantul meu cu dobanda", Dar care este dobanda pe care
«A o ia Domnul cand se inmultesc talantii? Dobanda este ca§tiga-
rea oamenilor care se mantuiesc. Deci, in acest chip mustrand
^<i'
•>i; V
Cv--1
♦ •>.';
IMew
w-

m
«-■?■
Domnul indreptat;irea fara de rost §i necuviincioasa a omului
viclean §i lene§ §i aratand ca, la Judecata cea de pe urma.
m mdreptatirile nu mai au loc §i ca cei pacato§i nu mai pot sa se
mdrepteze, da indata pedeapsa cea infrico§ata, zicand:
„Luati, deci, de la el talantul §i dati-1 celui care are

0
zece talanti. C&ci tot celui ce are i se va da §i-i va pri-
sosi, iar de la eel ce n-are §i ce are i se va lua. lor pe
sluga netrebnicZ aruncati-o m mtunericul eel mai din
afarZ. Acolo va ft plangerea si scrasnirea dindlor"
(Matei 25, 28-30).
infrico§ata §i groaznica este pedeapsa data celui care a

B ascuns talantul. „LuÛ, deci, de la el talantul", adica sa nu mai
aiba niciodata darul eel dumnezeiesc. Dar, oare, darul se ia in
veacul de acum sau m eel viitor? in veacul de acum se ia darul
de la cei nepasatori, iar in veacul viitor se da rasplatirea me-
ritata celor drepd, pentru folosirea cea buna a damlui. A§a a
fost luat de la luda darul apostoliei, indata dupa vinderea lui
w;
lisus, iar la a doua venire nu va avea parte de ve§nica slava
care este pregatita pentru cei care au mmultit talantul apos-
toliei. Se ia deci talantul de la eel nevrednic §i se da celui vred-
■Z.J'X nic, dupa cum Insu§i Domnul zice: „§i dati-1 celui care are
m
zece talanti". Omului zgarcit i se ia darul dumnezeiesc, iar
celui darnic i se adauga dar peste dar, „c3ci tot celui ce are i
P
se va da §i-i va prisosi", adica celui care are inima darnica i se
da §i i se adauga mila §i darul lui Dumnezeu; iar de la eel care
fe?
nu are inima darnica se va lua darul pe care-l are, caci, de§i
are talant, nu are inima §i vointa darnica. Vedem astfel ca intai
a luat de la dansul talantul, apoi 1-a dat chinurilor ve§nice, ara-
tandu-se prin aceasta ca niciunul din cei care au primit darul
dumnezeiesc nu se osande§te, cat timp are darul lui Dumnezeu
S»V asupra lui, ci mai intai i se iau darurile cele dumnezeie§ti, apoi
este dat chinurilor ve§nice, zicand: Jar pe sluga netrebnicd. arun-
cati-o in mtunericul eel mai din afara. Acolo va ft plangerea $i
scrasnirea dintilor". Cei ce ascunde talantul, adica darurile lui
'5- ->:
duminicii a 16-A dupA pogorarea sfantului duh 329 II
%5; Dumnezeu, este sluga. netrebnicM §i fSra niciun folos maintea lui
Dumnezeu §i a oamenilor. Pentru aceasta, Domnul porunce§te
mgerilor sA arunce pe un asemenea om departe de la fata Lui,
caci departe de dumnezeiasca lumina, care este Insu§i
Dumnezeu, este mtunericul eel mai din afara, unde este plan-
. ^ . /S . .^ . ..W ^ . ,
gere §i intristare nemcetata, unde este nepovestita scrasnire de
dinti din cauza durerilor celor cumplite.
Cand lisus Hristos vorbea in pilde, de multe ori zicea:
„Cel care are urechi de auzit, s3 auda", invatandu-ne prin
aceasta ca El nu graia pentru urechile trupe§ti, ci pentru cele
suflete§ti, care dau auz gandului bun, prin care sa se auda §i
sa se inteleaga cele ce graia El. Pentru intelegerea acestor in-
vataturi este nevoie de mare luare-aminte §i de adanca pri-
cepere. De care ne invrednice§te §i pe noi, Doamne lisuse
Hristoase, ca sa putem sa pricepem §i sa intelegem sfintele
Tale invataturi din Sfanta Evanghelie de astazi §i sa nu ajun-
gem slugi netrebnice §i vrednice de osanda Ta, ci slugi su-
puse, ascultatoare §i vrednice de chemarea cu care ai chemat
pe slugile care au inmultit talantii Tai, zicandu-ne §i noua:
Bine, sluga buna §i credincioasa, peste putine ai fost credin-
cioasa, peste multe te voi pune; intra in bucuria Domnului tau!
JR Amin.
WM
9B
9
m
SvWV
<aErS^£i=rT>>
%k Yt
gM PTJs.
8
1 i
:
;i£* ^ ^ ^1 ^ lllP§l
z^
MSB
».^
>?V
'/
'■i?%
II
&%
*&%
m
V^
II
Gazanla
¥M t/)u/?ii/uc(f a tsaixfire/zecea
:
i>»-^r
(/(//) a (£oyordrea â/itii/fu Ql)a/
fNa/ estc n/mem^/urd ta/antj

.W
r/'ra/t
} c/Hixfi/ii,
9 7
/ scultand pilda talantilor, unii dintre cre§tinii no§tri
m *^y \y cred ca nu-i prive§te pe ei, fiindcS ei sunt oameni

neinvatad, sSraci §i cunoa§terea vreunui me§te§ug, a vre-
y& unui dar deosebit. Pilda aceasta, zic ei, prive§te numai pe cei
care conduc, pe invatati, pe dascSli, pe me§te§ugari, pe bogati,
4v:
.r>Ax
>r^s fiindcS ei au luat, intr-adev^r, talanti, adica daruri, de la
p
Dumnezeu. De aceea ei sunt datori s3, ajute pe aproapele lor.
Aceasta, frati cre§tini, este o mare in§elaciune diavoleasc^, este

o mare gre§eala, c^ci dac^ singurul mijloc pentru fericita che-
mare a Domnului in imp^ratia cerurilor este mmulprea talan-
tilor, fie ca au fost multi, fie ca au fost putini, atunci dupa
asemenea socoteli, cei mai multi oameni, adica cei mai saraci
§i mai nemvatati, nu ar fi vrednici de fmparatia lui Dumnezeu.
§tim msa ca Dumnezeu iube§te pe toti oamenii deopotriva. El
a mtarit toate poruncile Sale pe temelia dragostei §i de aceas-
ta a legat toate faptele bune §i mantuirea, poruncind tuturor sa
le implineasca. Daca El ar fi dat numai unora talanti, adica
CJ mijlocul prin care sa implineasca lucrarea dragostei, iar altora
nu le-ar fi dat, atunci ar msemna ca Dumnezeu nu vrea man-
tuirea tuturor oamenilor. Or, un astfel de gand din partea
noastra ar insemna cea mai mare gre§eala.
m Dumnezeu, fiind drept §i iubitor de oameni, vrea ca toti
oamenii sa se mantuiasca. Cum insa toata Legea §i prorocii se
cuprind in dragoste, iar dragostea se savar§e§te §i se arata nu
prin vorbe, ci prin fapte bune, adica inmultind talantul Dom-
nului, pentru aceasta Dumnezeu incredinteaza tuturor talantii
Sai: unora mai multi talanti, altora mai putini, iar catorva nu-
mai cate unul, adica fiecaruia, dupa masura puterii lui de a-i
inmulti; Dumnezeu msa nu lasa pe niciun om fara talant. Dar
El incredinteaza fiecaruia talantul nu ca sa-1 ascunda §i sa ia
osanda, ci ca sa-1 inmulteasca §i sa ia mantuire. In nemargini-
ta Sa iubire de oameni, Dumnezeu pune in mana fiecami om
mijlocul prin care se poate mantui. Dar pentru ca omul din
inceput a fost zidit cu vointa libera, de aceea, cei care sunt cu •f's-S?
p-*i.
vointa lor plecata spre bine i§i inmultesc talantul care li s-a dat
§i se mantuiesc; iar cei care sunt cu vointa plecata spre rau as- O
cund talantul §i se osandesc chinurilor ve§nice.
Dar poate sa zica cineva: Ce talant are omul neinvatat §i
W;
same? Inaintea lui Dumnezeu are acela§i talant ca §i bogatul,
pe care omul same §i neinvatat poate sa-1 inmulteasca, nu
WM
numai ca §i bogatul, dar chiar mai mult decat acesta, pentru
ca Dumnezeu nu cauta la multimea lucrurilor daruite, ci la
bunavointa cu care se daruiesc. §i, precum a impartit talantii,
m
■V'vf:
r
4
W 332 CAZANIA
m
Ss
dupa puterea fiecaruia, tot a§a va cere §i roada de la fiecare,
dupa talantii pe care i-a incredintat lui.
O femeie vaduva, saraca §i neinvatata, care nu avea nimic
P altceva decat numai doi banuti, a inmultit talantul ei, mai mult
1 decat cei bogati, cand i-a pus in cutia milelor din biserica,
dupa cum Insu§i Mantuitorul, cand a vazut fapta ei, in com-
m
zMef paratie cu daniile bogatilor, a zis: „Adev&rat grZiesc vouS. cS.
aceastS. vaduvd. saraca a aruncat m cutia darurilor mai mult
m
%% decat tod ceil aid. Pentru ca tod au aruncat din prisosul lor, pe
m cand ea, din saracia ei, a aruncat tot ce avea, toata avuda sa"
{Marcu 12, 43-44).
m
Neinvatata §i foarte saraca era vaduva din Sarepta Sidonu-
lui. Avea copil sarman §i unde locuia ea, in Sarepta Sidonului,
m
m era seceta de multa vreme §i foamete mare, insa, chiar in aces-
M
te nevoi aflandu-se, ea §i-a inmultit talantul pe care-l avea §i a
primit rasplata inmultirii lui. Care era talantul ei? Un pumn de
m
m
m faina §i putin untdelemn intr-un ulcior. Pe acesta 1-a inmultit,
m
Mi hranind din el pe prorocul Hie. Dar ce rasplata a luat? Atat pro-
m
II rocul, cat §i ea §i copilul ei sarman au mancat din faina aceea
m
%rd
§i din untdelemn; vadra de faina nu s-a imputinat §i ulciorul cu
*y.'H
M untdelemn nu a scazut, pana cand a plouat Domnul peste pa-
mantul acela §i a incetat foametea (3 Regi 17, 14-16). Care om
in lume este mai neinvatat sau mai same decat aceste doua
i*k*i femei, care aveau insa talantul lor, pe care 1-au inmultit, luand
rasplata de la Dumnezeu pentru inmultirea lui?
Noi, masurand judecatile lui Dumnezeu cu masura jude-
m catilor noastre, gre§im de foarte multe ori. Vedem numai mul-
timea §i marimea darului, iar starea inimii §i bunavointa sufle-
m tului celui care a facut binele nu le cercetam. Dumnezeu nu
w
judeca nici dupa multime §i nici dupa pretul eel mare al daru-
m
lui, ci cauta la ravna inimii §i bunavointa sufletului. De aceea,
tot prinosul care se aduce cu suflet binevoitor §i cu dragoste
curata, chiar daca va fi de mic pret, il prime§te cu dragoste §i-l A
•m
socote§te ca pe o inmultire a talantului, rasplatind pentru el cu
+r>
indestulare.
Sv>;
_ - - ^ —
its
Deci, daca ai bunavointa sa arati drumul unui calator, ai
talant. Daca ai prilej ca sa dai celui insetat un pahar de apa
rece, ai talant, iar de-1 vei da, inmulte§ti talantul tau. Daca vezi
i un om in primejdie, sau bolnav, sau altfel patimind §i poti sa
. : 1-: tn -• - i- v .. m
te rogi lui Dumnezeu pentru el, ai talant; iar daca vei inalta
mainile tale la cer pentru mantuirea lui, inmulte§ti talantul tau.
Spuneti-mi mie, care din oameni nu are macar unul din ace§ti
talanti, dintre aceste mijloace de a face bine? Cine este eel care
m
nu poate sa faca bine aproapelui sau, cu un pahar de apa &
rece, cu un sfat bun, cu un cuvant de mangaiere, sau cu o
scurta rugadune? Aceste fapte bune, oricine poate sa le faca.
Ele nu raman fara rasplata, cad se socotesc ca o inmultire a
talantului.
Deci, talantul se inmulte§te prin darnicie §i prin rasplatire.
(«S Prin darnicie se inmulte§te, de vreme ce dascalul, cand mvata

m
cu osardie, face multi dascali; me^terul, cand fara lenevire arata
regulile me§te§ugului sau, face multi me§teri; preotul, cand
mvata cu fapta si cu cuvantul, pe multi crestini ii mdreapta in
calea faptelor bune. Prin rasplatirea lui Dumnezeu se inmulteste
talantul, fiindca sluga buna §i credincioasa care mmulte§te ta-
m
^ cei Iputini
lantii ^ J-— — -i-a
pe care — JT"
primit de la Dumnezeu prime§te,
peste cei putini, alti talanti mai multi, dupa cum insusi Domnul
ne spune, zicand: „Bine, slug% bun% §i credincioasa! Peste putine
m
ai fost credincios, peste multe te voi pune" (Matei 25, 21).
m Acesta, pentru un talant, „msutit va lua" (Marcu 10, 30). Deci
noi vedem cum in lumea aceasta se inmulteste talantul, nu nu-
mai prin darnicie, ci si prin rasplatirea Domnului, pentru in-
multirea lui.
De trei ori fericiti sunt oamenii aceia care mmultesc talan-
tul, fie sufleteste, invatand pe cei neinvatati, intorcand pe cei
ratadti, intarind pe cei credinciosi, izbavind sufletele din
moarte si smulgandu-le din gura iadului, fie trupeste, slujind
celor din nevoi, miluind saracii, primind pe cei straini, cerce-
tand pe cei bolnavi, aparand pe cei nedreptadti, sprijinind pe
sarmani §i pe vaduve, facand bine tuturor; astfel primesc
inmultirea insutita
iiiovaLiLd a
a. talantilor
LO.icij.j.jiwjl.
lor. xPe
^ acestia care inmultesc
iniinaiô^
^ ^ ' * '"V -
334 CAZANIA
m
talantii in felul acesta n cinstesc toti oamenii, toti li se supun

§i panS la pamant li se inching. Pe ace§ti oameni, unii dintre
aceia care au dobandit binefaceri ii numesc parinti, alpi ii
si numesc frati, iar altii, binefacatori §i izbavitori. Pe ace§ti oa-
meni, nu numai cand traiesc, ci §i dupa moarte, ii cinstesc
semenii lor.
In pilda Sfintei Evanghelii de astazi vedem §i pe sluga cea
vicleana §i lene§a, care a ascuns talantul lui Dumnezeu, cum i
se ia §i singurul talant pe care il primise. Pe bogatul eel
nedarnic nu-1 cinste§te nimeni; toti Pag de el §i-l vorbesc de
II rau, ca pe un lacom de bani §i nemilostiv. Pe eel invatat, cand
ascunde darul invataturii, il judeca §1-1 osandesc, ca pe un ego-
ist, ca pe un lene§, sau ca pe un nemvatat. Preotului, care se
leneve§te a-§i implini datoria preotiei, credincio§ii nu-i mai
dau cinstea §i evlavia cuvenita. Pe eel sarac, cand nu face
nimic, il defaimeaza ca pe un mandru, sau ca pe un lene§.
Deci, in felul acesta, talantul ramane neroditor §i nefolositor la
eel care 1-a primit §i care nu-1 da altora, ci il ascunde. Unora
ca acestora li se va lua talantul din porunca Domnului, care
i zice: „Luati, deci, de la el talantul" (Matei 25, 28),
Frati cre§tini, dupa ce am vazut rasplatirile cele paman-
te§ti §i trecatoare pentru inmultirea talantilor, precum §i osan-
da in aceasta viata pentru ascunderea talantului, sa ne indrep-
tam mintile §i inimile noastre spre rasplatirile cele ve§nice,
pentru inmultirea talantilor, §i spre osanda ve§nica, pentru as-
cunderea lor. Va veni ceasul, frati cre§tini, cand !nfrico§atorul
n Judecator va §edea pe scaunul slavei Sale §i vor sta inaintea
Lui toti ingerii §i toti oamenii care au fost pe pamant. Cartile
£%
se vor deschide, §i cele §tiute se vor vedea, iar cele ascunse
se vor descoperi. Atunci va tremura acolo slujitorul eel viclean
§i lene§, §tiind ca a ascuns talantul ce i s-a dat lui. Atunci va fi
mustrat pentru vicle§ugul §i lenevirea lui, zicandu-i Dreptul
Judecator: „Sluga vicleana $i lene§a" (Matei 25, 26). Atunci va
fi luat de la el darul eel dumnezeiesc din porunca Infrico-
§atorului Judecator: „Lua(i, deci, de la el talantul" (Matei 25,
28). Atunci va fi desparfit de slava cea dumnezeiasca §i va fi
k*
,!+'.4*,
DUMINICII A 16-A PUPA POGORAREA SFANTULUI DUH 335 is

$&
■y-y*.
osandit in intunericul eel mai din afarS,, unde este plangerea §i
M scra§nirea dindlor. Deci, vai §i amar aceluia care n-a purtat
faA grija sa-§i mmulteasca talantul care i s-a dat, prin binefaceri
faâ de aproapele sau. Dar cei care au inmultit talantul care li
P
s-a dat, atunci vor straluci acolo ca ni§te luminatori, in mijlocul
loca§ului dumnezeiesc, in stralucirile sfintilor, in ceata inge-
rilor. Vor straluci acolo razele milosteniei §i ale tuturor binefa-
cerilor lor. Acolo vor auzi glasul eel fericit al Domnului: „Bine,
m slugS. bun3 §i credincioasZ!" (Matei 25, 21). Acolo vor primi ca
rasplata pentru inmultirea talantului mo§tenirea ve§nicei Im-
paratii, prin chemarea Domnului: „Infra mtiu bucuria Dom-
&#
■&*< nului t%u" (Matei 25, 21). lata cat de fericit este omul acela care S< H
>'vV
va inmuld talantul sau, ajutand pe aproapele sau, facandu-i
bine §i sprijinindu-1. A§a sa facem §i noi, frati cre§tini, in toata
v^
viata noastra, ca sa ne mvrednicim si noi, la vremea infrico-
M §atoarei Judecati de lauda §i chemarea Domnului: „Bine, sluga
buna §i credincioasa! Peste pufine ai fost credincios, peste multe
i te voi pune; infra mtm bucuria Domnului tdu!" (Matei 25, 21)
s- y't" Amin.
&
V**
p
t'*-
<- ;^.
1^
if.W
• -tr
C*A*-
^X*<
.itft
m
14t-^,
;t-v-t,
V-v
s#l
fex m
ft
M'*
\\m ^neii Hawatmri^
£<4
m
m
K
sCM
r.
Pit
\
fM
1
P
\
m
m
i
fTa/cairea o <7 a/uj/t e/ici
QOanic/uca a xafi/exfifêzecea
w c/((pa ^(Hjf ordrea tjjfii/ita/iu t/)tiA
fjfalei, '/6, 2'/-2$J
H.'t
f/vviti c/wfi/u',
M
I a fun cu toata luarea aminte la talcuirea Evangheliei
fs v_y care s-a citit astazi, ca sa cunoa§tem cat de mare era
credinta femeii cananeence, cat de marl erau ravna cu care a
intampinat ea pe lisus Hristos §i priceperea ei in raspunsurile
m£ date Lui, cum §i staruinta in rugaciunea ei catre Domnul lisus.
§i, de vom fi cu toata luarea-aminte la cuvintele Sfmtei Evan-
ghelii, vom intelege si felul in care Domnul a scos la lumina §i
a aratat faptele cele bune ale ei. Pe langa acestea, vom cu-
P noaste §i minunea savarsita, din milostivire, fata de fiica ei.
*\*
„In vremea aceea a venit lisus m p&rtile Tirului §i
ale Sidonului" {Mate! 15, 21).
DupS convorbirile avute cu carturarii §i fariseii asupra

unor obiceiuri ale lor, prin care inlaturau poruncile lui Dumnezeu
§i ajunseser^ sa cinsteasc^ pe Dumnezeu numai cu buzele, ini-
ma lor r^manand departe de Domnul, §i dupa ce ace§tia s-au
scandalizat de cele auzite, iar lisus i-a f^cut pe ei povatuitori
orbi pentru datinile lor rele, Domnul a trecut din ludeea in
"Wk* Siria, in p^rtile ora§elor Tir §i Sidon. De ce lisus Hristos, Care
li
a pomncit ucenicilor Sai sa nu mearga in calea paganilor §i sa
nu intre in cetatea samarinenilor, ci sa se duca mai cu seama
la oile cele pierdute ale casei lui Israel, El insu§i a parasit oile
si5!
't.i« m
cele pierdute ale acestei case §i a mers in calea paganilor din
m paitile Tirului §i Sidonului? Prin aceasta El n-a calcat nicio po-
Sp
runca data ucenicilor Sai §i nici pe poporul lui Israel nu 1-a 4*0'
parasit, pentru ca porunca nu zicea sa nu merged nicidecum
la pagani, ci sa merged mai cu seama la oile cele pierdute ale P
S casei lui Israel, dandu-le intai lor cinstea, fiindca ei primisera
II Legea, cu prorociile despre El, §i astfel aveau destula lumina
!K §i invatatura pentru primirea Lui. §i, intr-adevar, israelitenii au
+.V-V- avut cei dintai cinstea aceasta, pentru ca nu numai Domnul
V?^
Hristos i-a invatat pe ei, ci §i Sfindi Apostoli, avand porunca
li
de la El, le-a propovaduit lor mai intai credinta in Hristos si .-AT
abia dupa aceea s-au inters catre pagani, fiindca iudeii n-au
.■rj
primit propovaduirea, dupa cum ni se spune in Faptele Apos-
tolilor: Jar Pavel §i Barnaha, mdraznind, au zis: Vou& se cidea jo
k-J*' d
s% vi se grZiasca mai intai cuvantul lui Dumnezeu; dar de
JfS'k. vreme ce il lep&dad $i v& judecad pe voi nevrednici de viafa 4C*
r?. W,
?,;« ve$nic3, iat&, ne intoarcem catre neamuri" (Faptele Apostolilor
Sfg m
13, 46). Tot astfel a facut §i lisus Hristos dupa cele intamplate
i
ii
r+,V;+ in convorbirile Lui cu carturarii §i fariseii. A plecat la paganii ij
r
sl.:>n din Tir §i Sidon. M
„§i, iatd, o femeie cananeeancd, din acele tinuturi,

ie$ind striga, zicand: Miluieje-md, Doamne, Fiul lui
David! Fiica mea este rdu diinuitd de diavol" (Mate! 13, 22).
uw
Sfantul Evanghelist Marcu ne spune femeia aceasta era

din Fenicia Siriei (Marcu 7, 26). Fenicienii se numeau canaa-
nei. De§i femeia era cananeeancS pagans, totu§i ea, dupS cum
se vede, §tia ceva despre lisus Hristos, pentm ca L-a numit nu
IS numai Domn, ci §i Fiu al lui David. Atat de mult a crezut ca

va dobandi tamaduirea fiicei sale, meat, netinand seama ca
este de alt neam, a ie§it cu toata indrazneala in intampinarea
>r^: Domnului §i L-a rugat pentru fiica ei, strigand catre El cu glas
S-V^
mare: „Miluie$te-m&, Doamne!".
Jisus ms2 nu i-a r&spuns niciun cuvant; §i, apropi-
indu-se, ucenicii Lui II mgau, zicand: D2-i drumul, c3

strigS. m urma noastrZ" (Matei 13, 23).
lubitorul de oameni lisus Hristos a inviat din morti pe fiul

vaduvei, la poarta cetatii Nain, a dat lumina ochilor orbului din
na§tere, a insanato§it madularele slabanogului de la scaldatoa-
rea oilor §i a tamaduit bolile multor bolnavi, fara nicio ruga-
minte din partea cuiva. De ce nu da niciun raspuns cana-
neencii, acestei mame nenorocite, care se ruga cu atata cre-
dinta §i evlavie, strigand cu glas mare: Miluie§te-ma, Doamne,
is Fiul lui David! Aceasta tacere i-a mirat pe ucenici. De aceea,
apropiindu-se de El, !l rugau, zicand: Da-i drumul, ca striga in
urma noastra. Ei ziceau acestea, nadajduind sa-L induplece pe
lubitorul de oameni, ca sa miluiasca pe femeie. Daca Domnul
W:
ar fi raspuns cananeencii §i i-ar fi ascultat rugaciunea, ucenicii
Lui §i poporul, care erau acolo, necunoscand credinta ei, s-ar
Wii fi scandalizat, §tiind ca femeia era de alt neam §i de alta cre-
dinta. De aceea lisus nu i-a raspuns ei niciun cuvant, pentm
ca, silita fiind de tacerea Lui, sa arate, prin staruinta, cat de
mare este credinta ei. Deci tacerea Domnului a fost mijlocul
ft®
prin care, aratandu-se credinta §i evlavia femeii, s-a inlaturat
WW. tulburarea ucenicilor §i a poporului care era de fata.

m
m „Iar El, r&spunzand, a zis: Nu sunt trimis decat cZtre
m
?*£ oile cele pierdute ale casei lui Israel" (Matei 15, 24).
t :-.+•;
5 :
m

M
»
Domnul lisus Hristos le-a zis ca nu este trimis decat catre

m
oile cele pierdute ale casei lui Israel, ca sa arate prin aceste
m
cuvinte ca nu voie§te sa asculte rugadunea cananeencii §1 ast-
fel sa se arate credinta ei, spre mustrarea iudeilor, care, zicand
ca ei cred in Dumnezeu, erau necredincio§i in cele ce a zis
Dumnezeu despre lisus. De aceea Sfintii Apostoli, auzind
raspunsul Domnului, n-au mai zis nimic.
Jar ea, venind, s-a inchinat Lui, zicand: Doamne, m
ajutZ-ma!" (Matei 13, 25)
De§i rugamintea apostolilor n-a putut sa induplece pe

lisus, femeia, avand credinta ei tare, nici nu s-a deznadajduit i
§i nici n-a fugit, ci a capatat §i mai multa indrazneaia, a venit

mai aproape de lisus Hristos §i stand in genunchi inaintea Lui,
I s-a inchinat §i a zis: „Doamne, ajut£-m£!". Precum se vede,
ea a crezut ca lisus este Dumnezeu Adevarat §i Atotputernic.
De aceea n-a zis: Roaga pe Dumnezeu, sau roaga-Te pentru
'4.1+ mine, ci L-a rugat din toata inima ca pe un Dumnezeu, zicand: m

M „Doamne, ajut&-m&!". M)
m
m „El insZ, rZspunzand, i-a zis: Nu este bine sa iei

?i%
painea copiilor §i so arunci cainilor" {Matei 15, 26).
'■f.t?- lisus nume§te pe pagani caini, pentru viata lor necurata §i

pentru inchinarea la idoli; iar pe iudei ii nume§te fii, pentru
M
cinstirea lui Dumnezeu §i pentru Legea care li s-a dat lor. Prin
paine se intelege binele facut prin minuni. De§i aceste cuvinte
sunt o infruntare, lisus, neavand scopul s-o infrunte, ci numai
sa arate iudeilor credinta ei neclintita in El, i-a zis: „Tu-mi ceri
sa-ti fac un bine, dar nu se cuvine a lua binefacerile randuite
pentru cei care cred in Dumnezeu §i a le arunca necredincio-
§ilor". Tot a§a, alta data, a zis catre suta§ul care 11 ruga pentru
servitorul lui: „ Venind, il voi vindeca!" {Matei 8, 7), ca sa arate
credinta lui, evlavia §i smerenia, din raspunsul dat de acesta:
m
fJy'Wf.*'
„Doamne, nu sunt vrednic s3 intri sub acoperi§ul meu, ci

3ffi
numai zi cu cuvantul §i se va vindeca sluga mea" (Matei 8, 8).
;■«■♦
^Dar ea a zis: Da, Doamne, dar §i calnii mdnancd din
m
ffimmiturile ce cad de la masa s&panilorlor" (Mate! 15, 27).
%t4
Cat de mare este c^ldura credintei ei! Este gonita ca un
caine, insS ea crede ca totu§i va fi ascultata. Cata smerenie!
Este socotita in randul cainilor, dar cu mare barbate sufle-
m teasca ea prime§te infruntarea. Cu cata mtelepciune raspunde

k#i
-i-y
'&■*' la cele zise de lisus: A§a este, Doamne! Cainii sunt necurati,
m
&%
&H dar precum ei mananca din faramiturile care cad de la masa
stapanilor lor, a§a da-mi §i mie darul acesta, care este mic la
Tine, dar la mine este mare, cad vindeca suferinta cea cum-
plita a iubitei mele fiice.
y-iH
M. Ca Dumnezeu Atoate§tiutor, Domnul §i Mantuitorul nostru
lisus Hristos cuno§tea de mai inainte toata framantarea sufle-
teasca a cananeencii §i toata credinta ei. El nu i-a ascultat
indata rugaciunea ei, ci a lasat-o sa marturiseasca inaintea tu-
turor credinta ei puternica, pentru ca a vrut sa arate atat celor
ce erau de fata, cat §i celorlalti, ca, de§i femeia cananeeanca
era de alt neam §i inchinatoare la idoli, totu§i, pentru credinta
ei neclintita in lisus Hristos ca Dumnezeu, era vrednica de
■.jm
darul pe care-l cerea. §i, ca sa inchida inca o data gura iudeilor
care nu credeau in El,
*r*5 „Atunci, r&spunzand, lisus i-a zis: O, femeie, mare

m
este credinta ta; lie f/e dupd cum voie§ti! §i s-a
tdm&duit Rica ei din ceasul acela" (Matei 15, 28).
mt,
%£+■ Intr-adevar, mare este credinta acestei femei inchinatoare
W*i
la idoli §i ne§tiutoare a mvataturilor §i Legii dumnezeie§ti la
iudei. Alearga, ie§ind din hotarele patriei sale, §i striga in urma
lui lisus §i a ucenicilor Lui: „Miluie§te-m%, Doamne, Fiul lui
tiK
?f?y.
.Âti David!" (Matei 15, 22). De§i nu prime§te niciun raspuns §i este
V-Sk' alungata §i infruntata, ea nu pleaca, ci sta, crezand ca Hristos
|fe?5
&?<:■
Jlfi
1 DUMINICII A 17-A PUPA POGORAREA SFANTULUI DUH 341
o va asculta. Pentm aceasta Domnul i-a dat ei tot ceea ce a

cemt, a§a cum a dat §i suta§ului aM datl, zicandu-i: „Fie tie
?;■!;
dup% cum ai crezut" (Matei 8, 13), dupa ce a laudat-o pentru ■h%.
3^5
credinta ei, spunandu-i: „0, femeie, mare este credinta ta". In
m
SK ceasul acela, in care lisus Hristos a grait cuvantul acesta: „Fie v?
tie dup& cum voie$ti!", fiica ei s-a tamaduit, ca §i alta data servi-
S*.^ torul suta§ului, iar femeia cananeeanca a primit, cu aceasta,
i®
^Ti rasplata binemeritata a credintei ei §i a staruintei ei in ruga-
i*&
SI ciune.
Deci, iubiU frati, avand pilda pe femeia cananeeanca, §i
M
.4 aducandu-ne aminte totdeauna de bunavointa Mantuitorului
Hristos fata de ea §i de minunea pe care a savar§it-o Domnul
tfl la rugaciunea ei cea staruitoare, sa fim tari in credinta noastra

§i sa staruim in rugaciunile noastre catre Bunul Dumnezeu, U
rw
M
M caci numai astfel ne vom putea imparta§i de binecuvantarile
m Sale, de al Sau bar §i de a Sa iubire de oameni. Amin!
i
»<•. V-v
>V ii
Vrt'
>! 4- V.i
iy-
M
Pm
m
0;
P
fe. 0
,i^ JH
(3
m
**k
cm
••?X>- '■■** *?>' •••y"#» "'!•■ :*:*.*>■''■' •:■■<•■- -■••- *•>■*- fey.-- »» >.- - -- >:- ■- H ■'"<-> •-•>J ■ •^-..A-??-- :**>'■ *><■■ -f- '■'^ ^ <. - -T* ' .< fV A;' ,-> «>>. , -,-1 ' f W Î,- * *AJ
S%:
8? ;ir si 4i' iiimsi
*r
^2
M
:te?
>
m
M
m
m
2^5
Gaza/t/a
Qju/Ttirucil a fcffitex/jrezecea
R-*i
■0%
*&.
V, ••: (/({/) a ^(Hjordrea GJa/ifit/ifi QficiA
f /)('s^/'e' statormaw (n^/ci/jtc /lancj
tZ/vi/i cre6'f//ii,
r^lt;
emeia cananeeanca a avut, cu adevarat, credinta,
intelepciune §i smerenie. Daca, insa, i-ar fi lipsit
din inima statornicia, fiica ei nu s-ar fi tamaduit. A stat tare §i
neclintita in scopul sau, de§i a intalnit multa §i mare impo-
trivire. De aceea a biruit §i a dobandit implinirea dorintei sale,
dupa cum vedem din raspunsul Domnului, cand ii zice: „Fie
tie dup& cum voie§ti!" (Matei 15, 28).
5i;-S DUMINICII A 17-A PUPA POGORAREA SFANTULUI DUH 343
Statornicia in fapte bune este necesara omului, incat, far^

ea, nimeni nu-§i poate dobandi mantuirea dorit^. Noi am inva-
tat §i credem cS numai acela care umbla pe calea faptelor
bune ajunge in loca§ul Raiului. Aceast^ cale a insemnat-o
M
m scara patriarhului lacov, care era intarita pe p^mant §i ajungea
panS la inaltimea cerului. Pe aceasta scara ingerii se coboara
m
la oameni, aducandu-le harul lui Dumnezeu, iar oamenii, facan-
M du-se asemenea ingerilor, urea pe ea in fmparatia cea ve§nica.
Credinta, dragostea, nadejdea, dreptatea, smerenia, ascul-
■i *-
m A1'+
M tarea, curatenia, rugaciunea, postul, privegherea §i celelalte
4Jr.
fapte bune sunt trepte ale acestei scari cere§ti. De pe scara
l§ aceasta, care duce in sus, daca cineva se va intoarce in jos, sau m.
nu va alerga fara preget in sus, cade din mantuirea sa, chiar
daca a urcat multe trepte, savarsind multe fapte bune. Aceasta
ne invata pe noi Dumnezeu prin prorocul lezechiel, zicand:
„Dreptatea dreptului nu-1 va sedpa in ziua p&c&tuirii lui" {leze-
chiel 33, 12). Aceasta ne-a invatat §i Mantuitorul lumii, zicand:
„Nimeni care pune mana pe plug §i se uM mdSrZt nu este m
potrivit pentru Impdrdtia lui Dumnezeu" (Luca 9, 62). §i,
fiindca acest dumnezeiesc drum merge in sus, iar vointa omu- 1
lui din tinerete pana la batranete trage in jos, pentru aceasta
mulî incep a se sui cu ravna, dar numai aceia care stau tari §i +-.V
'-"r'V. neclintid in cea dintai ravna a lor nu cad §i urea totdeauna.
In aceasta cereasca cale intalne§ti potrivnici, care te vraj- *' A
tm
ma§esc neincetat. fntalne§ti luptatori, care se lupta cu tine §i
ziua §i noaptea. !ntalne§ti talhari, care arunca asupra ta intmna
sageti de foe, dupa cum ne spune inteleptul Sirah, zicand:
„Fiule! Cand vrei sd. te apropii sS. sluje$ti Domnului Dumnezeu, w%
gategtegi sufletul tdu spre ispM" Qsus Sirah 2, 1). Tu poste§ti,
pentru ca sa stavile§ti patimile trupului, pentru ca postirea este
arma puternica impotriva poftelor celor rele ale trupului. Deci,
daca poste§ti, vei fi purtator de biminta impotriva trupului
care te impinge la pacat; iar daca, din cauza neinfranarii, nu
poste§ti, atunci cazi din curatenia trupului. Te rogi cu credinta
§i cu evlavie, caci rugaciunea este o buna inarmare impotriva
infocatelor sageti ale diavolului. Daca te vei ruga neincetat, vei
m
fi biruitor asupra diavolilor, vrajmasii tai cei aducatori de
^4.
344 CAZANIA
moarte; iar daca, din cauza grijilor pamante§ti, vei mceta sa te

>f'.v rogi, atunci vei primi sageti §i rani cumplite de la diavolul.
Dar, pentm ca sa nu ostenim, suindu-ne pe aceasta feri-
cita scara, Sfantul Apostol Pavel ne da ca pilda o multime de
S>>*&*x barbati care marturisesc ca prin statornicia in fapte bune an
J&i savar§it cu bucurie duhovniceasca greutatile suferintelor, m-
: demnandu-ne §i pe noi §i zicand: „De aceea §i noi, avand
+^
imprejurul nostru atata nor de mZrturii, s% lepadMm orice
povard $i pdcatul ce grabnic ne impresoara $i sa alergdm cu
i#S
**£
staminia m lupta care ne sta mainte" (Evrei 12, 1). O pilda de
statornicie in fapte bune il avem pe lov. In vremea bogapei
lui, el era un om curat, fara prihana, drept, cinstitor de Dumnezeu,
ferindu-se de orice fapta rea. Dar neschimbat a ramas §i in vre-
mea nenorocirilor lui. A pierdut averile; de moarte naprasnica
au murit toti fiii lui iubiti; saracia cea mai mare, boala cumplita
m
§i rani dureroase 1-au cuprins pe el. lov insa, in toate cele ce
n
i s-au intamplat, nimic n-a gre§it inaintea Domnului, ci a stat
pW.
tare in dragostea fata de Dumnezeu, in toata vremea primej-
diei §i nu s-a abatut nicidecum de pe calea faptelor bune.
Cugetand atunci la de§ertaciunea firii omene§ti, zicea; „Gol
am ie§it din p ante cele mamei mele §i gol ma voi mtoarce in
pamant! Domnul a dat, Domnul a luat; fie numele Domnului
.■» n binecuvantat!" (lov 1, 21)
Sfanta Scriptura marturise§te despre statornicia lui Moise
M in fapte bune. Nici frica de imparatul Egiptului, nici caiatoria
de 40 de ani in pamant pustiu §i fara apa, nici foamea §i setea,
suferite in pustiuri, nici razboaiele cele nea§teptate cu vraj-
s»
ma§ii, nici desele nemultumiri ale poporului iudeu n-au clati-
nat statornicia §i taria sufletului sau. Despre statornicia in fapta
SIR
:<-•+' cea buna avem pilda pe prorocii: Elisei, cand a fost batjocorit;
leremia, cand a fost batut §i inchis; Miheea, cand a fost lovit
peste obraz §i bagat in temnita; Zaharia, cand a fost batut cu
V»: pietre; Isaia, cand a fost taiat cu fierastraul §i toti dreptii Ve-
chiului Testament care staruiau cu tarie in lupta care-i a§tepta,
fiind lipsiti, suparati de rau, ratadnd in pustiu si in munti, in
fe| pesteri si in crapaturile pamantului.
De asemenea, avem pilda de statornicie m fapte bune §i

pe tod sfintii cei de dupa vestirea Evangheliei, care au rabdat
in lupta lor necontenita, flamanzind, insetand, suferind de frig,
fara camin, ostenindu-se, lucrand cu mainile lor, fiind ocarati
§i socotiti de toti ca ni§te gunoi §i lepadatura. Pilda de stator-
nicie in fapte bune, avem §i pe sfintii mucenici, pe care toate
cumplitele chinuri folosite de nemilostivii tirani n-au putut sa-i
clinteasca nicidecum din lupta lor de propovaduitori ai lui
.y-r'-s; Hristos. De acest fel de rabdare §i statornicie este nevoie in

calea mantuirii.
> j, Ce dar nadajduim sa luam noi, cei care suntem lipsiti de
I?
statornicia in fapte bune? Noi postim astazi, dar maine ne im-
m
buibam. Astazi ne rugam, apoi, dupa cateva zile, de abia ne
mai aducem aminte de rugaciune. Astazi miluim pe eel same,
M
dar maine ii intoarcem spatele sau il ocolim. Astazi umblam pe
calea faptelor bune, dar maine, pentru o ispita, ne intoarcem
inapoi.
i*-',
K*, Pacatul este peste tot §i oriunde vom sta, §i oriunde ne
vom intoarce ochii, acolo vom vedea motiv de pacatuire. Dar
pe oamenii cei sfinti, fiindca aveau fapta cea buna a statorni-
ciei, nici necazul, nici stramtorarea, nici prigoana, nici foame-
tea, nici goliciunea, nici primejdia, nici sabia, nici moartea, nici
viata, nici demonii, nici altfel de intamplari nu-i clinteau din
staruinta in faptele cele bune, ci in toate acestea biruiau prin
harul lui Hristos, Care i-a iubit pe ei. Noi insa, pacato§ii, fiind
lipsiti de statornicie, pentru un mic necaz, sau pentru putina
stramtorare, sau pentru o ispita lesne de trecut, indata ne
abatem din calea faptelor bune §i cadem in adancurile paca- m
m
M
:W tului.
Dar, poate zic unii cre§tini, ca aceia emu oameni ale§i,
care aveau deosebit bar de la Dumnezeu §i pentru aceasta au
.î it-;-*--
rabdat pana la sfar§it in stradania savar§irii faptelor bune, bine-
placand lui Dumnezeu. Fratilor, sa nu ne in§elam pe noi
inline! Aceia emu oameni ca §i noi; aveau aceea§i fire, acelea§i ex
neputinte, acelea§i patimi §i, mai cu seama, mult mai multe
'*>• ispite. Aceia emu oameni ale§i, dar §i noi, la fel cu ei, suntem
m
346 CAZANIA
ale§i, fiindca prin cuvantul lor am crezut in lisus Hristos.

■* - rj-V
ir, Pentm aceasta Sfantul Apostol Petru, printre ale§ii Domnului,
S.-'f:
4
t- -- a numit pe cre§tini neam ales, zicand: ,,/ar voi suntep «semintie
aleasZ, preop'e inip&r%teasc&, neam sfant», popor agonisit de
Dumnezeu" (J Petru 2, 9).
o Dar cine poate r^mane ner^nit §i farS pScat, in toata vre-
>W mea vietii sale, printre atatea de§ertaciuni ale lumii, intr-atata
-T«?£ foe al trupului §i intre atatea curse §i sageti ale diavolului,
pastrand aceea§i osardie in inima? Cel ce voie§te, acela poate.
fei Chiar daca s-ar rani eel care se lupta, daca i§i vindeca ranile
m
sale §i nu se abate din calea faptelor bune, continuand sa
m
r*
>v alerge §i sa se nevoiasca mai departe, cu nevointa cea buna,
?<-% el ia aceea§i rasplata a biruintei.
&
♦•• . ■?. In timpul razboiului dintre popoare, de multe ori se
ranesc osta§ii, dar cei statornici, legandu-§i §i vindecandu-§i
i
ranile lor, merg din nou pe front, lupta ca §i mai inainte §i sunt
ss
rasplatiti. Cei nestatornici insa, cand vor fi raniti, parasesc
indata oastea §i, fugind, cad din randuiala cea osta§easca §i din
5°" darurile cele cuvenite biruitorilor. Acela§i lucru se intampla §i
^V.K cu nevointele cele duhovnice§ti. Unii din ucenicii lui Hristos,
ranindu-se, i§i vindeca ranile lor §i raman iar in aceea§i ne-
vointa; iar altii dupa ranire fug din calea cea buna §i cad in
calea pierzarii.
Doi barbati s-au facut ucenici ai lui lisus Hristos: Petru §i
luda. Amandoi merg dupa El, aud invatatura Lui cea cereasca,
§%
vad minunile, se invrednicesc de harul apostoliei, alearga pe
aceea§i cale a mantuirii. Sufletul lui Petru este ranit prin lepa-
^■vf darea de Hristos, iar al lui luda prin vinderea lui Hristos. Petru,
'f'-K
insa, i§i spala rana sa cu lacrimi amare §i pune peste ea bal-
samul pocaintei. De aceea el iara§i se intare§te, alearga iar cu
p
>v+ ' sarguinta pe aceea§i cale §i se face vrednic de harul apostoliei
M §i de imparatia cereasca. luda fuge din ceata apostolilor,

arunca cei 30 de arginti in templu, se deznadajduie§te §i, mer-
gand, se spanzura.
Deci, frate cre§tine, daca, alergand in calea faptelor bune,
&&
M
tu vei cadea, indata sa te scoli §i sa mergi mai departe. Daca
te vei rani, pune mdata peste rana ta alifia pocaintjei, ca Sfantul
Apostol Petru. Pacatul sa nu slabeasca osardia inimii tale §i
rana sa nu omoare puterea cugetului tau. Sa nu stingi dragos-
tea lui Dumnezeu, care s-a varsat in inima ta. Sa nu fugi din
U*'
calea faptelor bune; stai in ea intarit, imbarbateaza-te §i sa-
var§e§te iara§i fapte bune. Daca nu vei purta grija indata de
M vindecarea sufletului tau §i daca nu vei ramane in calea faptelor
bune, atunci pacatul, devenind obi§nuinta, te va trage pe calea
pierzarii. Atunci ramai deznadajduit de mantuire, ca tradatorul
$■1* luda. lar daca te vei scula indata §i vei face iara§i fapte bune,
atunci iara§i te vei mvrednici de aceea§i rasplata, putand zice
§i tu, ca Sfantul Apostol Pavel: „Lupta cea bund, m-am luptat,
cdldtoria am sdvar$it, credinta am pdzit. De acum mi s-a gdtit
cununa dreptdtii, pe care Domnul imi va da-o in ziua aceea, El,
ureptui juaecator, §1 nu numai mie, ci §1 mmror ceior ce au moit
ardtarea Lui" (2 Timotei 4, 7-8). De cununa dreptatii ve§nice
sunt vrednici toti cei care sunt statornici ca Pavel, ca Petru §i
ca ceilalti apostoli §i sfinti, care toata viata lor au stat neclintiti
a
in calea faptelor burie. S3, rie suim deci pe scara cea sfarit3
faptelor bune §i ajungand pana la maitimea cea desavar§ita §i
placuta lui Dumnezeu, sa ramanem statornici toata viata noas-
tra, §tiind ca ne a§teapta fagaduinta Domnului, data prin cu-
vantul Apostolului loan, din Apocalipsa, care zice: „Celui ce
biruiegte ii voi da sd §add cu Mine pe scaunul Meu, precum §i
Eu am biruit §i am §ezut cu Tatdl Meu pe scaunul Lui"
(^j\.pc)calipsa 3, 21), .Amin!
M ^
—
^ 1—yd —r-1
Ezzy—1
/d PSrl F^-to >
p3x_zzj BA__J
m
St*
m
'jt: «'
■m
m PWW MinuHama
m
M
5
K.»S
xt /
M
6.1 K
5^
e
r
%
fe
t/ci/c((irea So a/uj/i e/iei
a Qûmimcil a o/) (xfirezecea

i
c/ofia (£o^(/ordrea SJa/rfu/u/ Q5iiA
fjfiicw 6, /- / '/J
i
0ti
m
7
> >
a //// ulU dintre voi, vSzand pe§tii din ap^ fugind de
*^ycea mai mica lovitura data apei, cred ca pe§tii au
m un bun auz. fnsa ei, fiind lipsiti de organele auzului, sunt cu
desavar§ire surzi. De ce, dar, se mi§ca §i fug cand apa este
atinsa de ceva? Orice lovire nu este nimic altceva decat numai
n mi§carea pe care o face obiectul care love§te, cad el, mi§can-
du-se §i mvartindu-se, mi§ca impreuna cu sine §i apa pe care
o atinge. Pe§tii sunt lipsiti mtr-adevar de auz, msa au simtul
pipaitului foarte dezvoltat. De aceea, simtind mi§carea apei
din lovire, indata se muta in alt loc. Surzi erau §i pe§tii lacului
m Ghenizaretului, ca toti ceilalti pe§ti, msa, cand a venit lisus
V,t-.vti
r.#
t J
acolo §i a zis ucenicilor SSi: „L3sati in jos mrejele voastre ca sa

+ V«
pescuili" (Luca 5, 4), atunci, de§i erau surzi, au auzit glasul
Domnului §i s-au supus pomncii Lui atotstapanitoare. De m
'1*!
aceea nu au fugit §i nici nu s-au raspandit, ci s-au adunat §i au
intrat m mreaja, atat de muld, meat se rupea mreaja, iar
pescarii au umplut doua vase.
Frati cre§tini, noi avem organele auzului, avem urechi, au-
zim in fiecare zi glasul Evangheliei Domnului lisus, dar, ne-
/■V 1 1 t • • •
supunandu-ne dumnezeie§tilor Lui porunci, suntem mai surzi
decat pe§tii cei necuvantatori §i fara auz. Propovaduitorii sfin-
telor biserici, ca §i apostolii odinioara, mtind astazi mrejele
4-^\ 1 *-*-1 ■» M 1 •* -• 1 -> I ^ I 1 -w T-S-l v-vl 4 \ -4 V—1 J-\ T 1 4 4 V--*s^\ /-* 4--1 ■» y-1
prin talcuirea cuvantului Evangheliei, dar unii cre§tini, auzind
1
poruncile lui Dumnezeu, nu le urmeaza §i nici nu se aduna in
sfanta biserica, loca§ul Domnului, cum s-au adunat atunci
pe§tii in mreaja. Ce trebuie sa faca propovaduitorul Sfintei
Evanghelii? Dupa cum pescarul i§i face datoria deplin numai
cand i§i va intinde bine mrejele, §i le va trage cum trebuie, tot
a§a §i propovaduitorul i§i
"V" x^x va
vex indeplini datoria sa,
xxxvxv^xxxxx vxcxxvyxxtx ^cx, numai
xxxxxxxcxx cand
v.cxxxvx
va invdta cuvantul dumnezeie§tii Scripturi cu toata dragostea
§i il va talcui cu toata dumnezeiasca evlavie. Deci §i noi ne
vom sargui, avand toata nadejdea in haml lui Dumnezeu, sa
invatam §i sa talcuim cuvantul Sfintei Evanghelii de astazi, care
•ij.v •c'-L
ne spune ca,
|£ v|
„In vremea aceea, lisus §edea lang2 lacul Gheni-
zaret $i a v&zut doua corabii oprite langa tarm, iar pes-
can/, coborandJ. W VAUX
din ele, spalau xxxxwywxw ^ j 1-2).
mrejele" (Luca 3, x.
X /N w 1 1 . 1 x-x IT* ^ w,
Langa lacul Ghenizaretului, Domnul lisus invata multimea
de oameni, care se adunase acolo, dupa cum ne arata Sfantul
Evanghelist Luca, spunand: „Pe cand multimea II imbulzea ca
sa asculte cuvantul lui Dumnezeu" {Luca 5, 1). t:Tk
- s
„Atunci El, urcandu-Se mtr-una din corabii, care
era a lui Simon, 1-a rugat s-o departeze putin de la
uscat §i, §ezand in corabie, invata din ea multimile"
(Luca 5, 3).
Corabiile, dupa cum se vede, erau foarte aproape de

tarm. De aceea, Domnul lisus Hristos, vazand ca multimea po-
porului il imbulze§te, ca sa poata continua propovaduirea §i sa
se poata face ascultat de top cei de fata, a intrat in corabia lui
ft.5S
Petru §i 1-a rugat s-o indeparteze pupn de tarm. In felul acesta
El putea sa-i cuprinda pe top sub privirea Sa dumnezeiasca.
Stand deci m corabia lui Petru, din ea adapa multimile cele
insetate cu raurile cele mantuitoare ale invataturii Lui.
Jar cand a mcetat s& vorbeasc&, i-a zis lui Simon:
IndepZrteaz-o la adanc $i l&sati m jos mrejele voastre
ca sS. pescuitf" (Luca 5, 4).
Dupa ce a terminat lucrul eel duhovnicesc, Domnul s-a

ingrijit §i de cele necesare trupului. Atunci a zis lui Petru sa
■'> departeze corabia spre mijlocul lacului, apoi catre el §i catre
cei ce erau impreuna cu el a zis: „L3sati in jos mrejele voastre
ca s2 pescuiti". Din aceasta intamplare invatam sa nu lasam
niciodata lucrul lui Dumnezeu pentru trebuintele trupe§ti, ci sa
1M savar§im intai lucrul eel dumnezeiesc, apoi sa ne ingrijim §i
pentru cele necesare trupului nostru.
It
„§i, r&spunzand, Simon a zis: Inv&t&torule, toaU
noaptea ne-am trudit §i nimic n-am prins, dar, dup&

cuvantul T&u, voi arunca mrejele" (Luca 5, 3).
Voind Petru sa cinsteasca pe Domnul, L-a numit Invata-

j?,i#5 tor, zicand: „!nvatatorule, noi ne-am ostenit toata noaptea, dar
®
niciun pe§te n-am prins. fnsa, crezand cuvantului Tau §i su-
punandu-ma poruncilor Tale, voi arunca mreaja in apa". Petru
a aratat atata respect §i ascultare, de§i el nu umbla atunci cu
lisus Hristos, nu-I era apostol, dar il cuno§tea de cand Andrei,
fratele sau, l-a adus inaintea Mantuitorului, Care i-a zis: „Tu
e$ti Simon, fiul lui lona; tu te vei numi Chefa (ce se talcuie$te:
Petru)" (loan 1, 42). Dupa ce Petru a zis ca, dupa cuvantul lui
lisus, va arunca mreaja in apa, indata a §i aruncat-o m lac, aju-
tat de ceilalti pescari.
1
*-1^: .• f w- •> -i- wi;. •it.-*

■4&
„§i, fZcand ei aceasta, au prins multime mare de

^ ^ —^ ^.
>=>•
pe§te, meat li se rupeau mrejele. De aceea, au fZcut
I#
semn celor care erau m cealaM corabie s2 vin& s2-i
is ajute.§i au venit §i au umplut amandouZ cor&biile,

,y r* i .. s — — y —x
meat erau gata s2 se scufunde" (Luca 5, 6-7).
Vazand Petm §i ceilalti pescari multimea pe§tilor §i mrea-

ija
io rupandu-se,
mi t-*r1n _c^ on
au /^Vi^mot i n semne
chemat prin n pe tovara§ii
zo c i i lor,
1 r^r o r\ i
adica r\f=*
pe
fiii lui Zevedei, sa vina cu corabia lor §i sa-i ajute. Ace§tia au
§i venit §i atat de mult au umplut de pe§te amandoua corabiile,
incat ele se afundau de greutate. Din roada acestei sfinte
m ascultari, noi cre§tinii invat^m cS ne ostenim in zadar §i oste-
r nelile noastre raman neroditoare in vremea in care lisus

Hristos se departeazS de la noi; iar cand lisus vine la noi, atunci
ostenelile noastre sunt roditoare §i de pe urma lor culegem
mult folos.
M
/- H
Jar Simon-Petru, vZzand aceasta, a c&zut m ge-
nunchi, maintea lui lisus, zicand: Ie§i de la mine, m
A-:%, Doamne, c3 sunt om p&c&tos!" (Luca 5, 8)
<■ Vf,
Sa nu cautam a asemana cuvantul suta§ului: „Doamne, nu
sunt vrednic s& intri sub acoperi§ul meu" (Matei 8, 8), cu acest
cuvant al lui Petm: „Ie§i de la mine, Doamne, cZ sunt om •A
pZcatos!", deoarece este o mare deosebire intre ele. A spune
ii
celui care dore§te sa intre in casa ta ca nu e§ti vrednic de atata
cinste, ca sa intre sub acoperi§ul tau, cuvantul tau inseamna
evlavie, respect §i muM smerenie. Dar a spune celui care a
intrat in casa ta sa iasa de la tine, pentm ca e§ti om pacatos,
inseamna teama, frica §i spaima pentm sufletul tau. in fata
acestei minuni, Petm §i-a dat seama ca Domnul lisus este
m
Dumnezeu, a ingenuncheat in fata Lui §i L-a mgat sa iasa din
corabia unui om pacatos ca el.
11
„C&ci spaima ii cuprinsese, pe el §i pe tofi cei ce
W
fri-fr,
erau cu el, pentru pescuirea atator pe§ti. Tot a§a §i pe
lacov $i pe loan, fiii lui Zevedeu, care erau impreund
Jk
.
^'4 352 TALCUIREA EVANGHELIEI

,^-+S
cu Simon. §i a zis lisus c&tre Simon: Nu te teme; de

acum inainte vei ft pescar de oameni" (Luca 3, 9-10).
Lucmrile neobi§nuite produc spaimS §i mirare. Ace§ti pes-

cari n-au vSzut niciodatS atata multime de pe§ti prin§i deodata
ySr,
in mreaja. Pentru aceasta, Petru, lacov §i loan, §i tod cei care
WS
erau impreuna cu dan§ii, vazand atata multime de pe§ti, s-au
minunat. Petru insa nu numai ca s-a minunat, ci s-a §i temut,
caci, daca nu s-ar fi temut, nu i-ar fi zis lisus: „Nu te teme".
ft
m Petru s-a temut pentru ca era pacatos, iar pacatul aduce frica.
$1%
Petru s-a temut de pedeapsa pentru pacatele lui, vazand minu-
nea pe§tilor §i puterea cea peste toate a lui lisus Hristos, Care
statea langa el. S-a temut de pedepsirea pacatelor sale §i de
'ii£ aceea se §i ruga sa iasa Domnul lisus din corabia sa, zicandu-I;
„Ie$i de la mine, Doamne!" (Luca 5, 8). Frica lui Petru a vin-
7&*i
pfA decat-o lisus prin cuvantul Sau eel atotputernic, cand i-a zis:
„Nu te teme". Dupa aceea i-a descoperit scopul Proniei dum-
nezeie§ti pentru apostolia lui, zicandu-i: „De acum inainte vei
fi pescar de oameni". De acum inainte vei vana nu pesti din
Ss|
11
A?,?- lac, ci oameni din adancul pacatului §i al necredintei.
*r*'
„§i, tr&gand cordbiile la &rm, au l&sat totul $i au
mers dupd El" (Luca 5, 11).
Cine erau ace§tia care, auzind cuvantul Domnului „De

acum inainte vei fi pescar de oameni", au tras amandoua
corabiile lor la tarm, apoi, lasand toate, au mers dupa lisus
m
Hristos? Ace§tia erau Petru §i Andrei, fratele lui, dimpreuna cu
lacov §i loan, fiii lui Zevedeu. Aceasta o spun Sfintii Evan-
m
gheli§ti Matei §i Marcu, care istorisesc ca pe cei patru, aflan-
du-i lisus Hristos langa Marea Galileei, i-a chemat zicand:
3^
„ Venif dupa Mine §i vZ voi face pescari de oameni. Iar ei,
indata lasand mrejele, au mers dupa El" (Matei 4, 18-22; Marcu
1, 16-20). S-ar parea ca intre evangheli§ti ar fi unele nepo-
#■ t
triviri: intai, cu privire la numirea locului, pentru ca Matei §i
_+i-sr'
Marcu spun ca lisus umbla pe langa Marea Galileei, iar Luca
I'K zice ca lisus era langa lacul Ghenizaretului; al doilea, cu
>^4-
'.r*u' " V •*■ -, rO **'*,.,'-* %v" : - - - • - ; •• - '':'i:*$$?£$?£
II
privire la ceea ce lucrau pescarii, fiindca Mate! §i Marcu zic cS m
a
Domnul i-a gSsit pe ei amncandu-§i mreaja in mare, iar Luca
spune c& i-a gasit cand ie§eau din corabii §i-§i spalau mrejele.
Al treilea, cu privire la minune, pentru ca nici Matei, nici
Marcu n-au scris nimic despre pescuirea multimii pe§tilor.
Prima dintre cele trei deosebiri ce apar la sfintii evangheli§ti se m
©
'^S'.r, lamure§te prin aceea ca Marea Galileei, prin care trece lor-
'M
danul, este aceea§i cu lacul Ghenizaretului, fiindcS are aceste
doua numiri. Cea de-a doua deosebire reiese prin faptul ca m
M- impreuna cu Petru §i cu fiii lui Zevedeu erau §i aid tovara§i
■t.cv.T
care pescuiau: unii dintre dan§ii spalau mrejele, iar altii arun-
M.
cau mreaja, nadajduind ca vor prinde pesti, de§i toata noaptea
se ostenisera §i nu prinsesera nimic. Dezlegarea deosebirii a
treia sta in aceea ca, dupa cum de altfel se §tie, multe din cele M
nescrise de Matei §i Marcu s-au scris de Luca §i de loan. Sfintii

Evangheli§ti Matei §i Marcu n-au scris despre pescuirea mi-
M
nunata, ci doar despre chemarea apostolilor §i ascultarea lor
de aceasta chemare, cand au lasat toate §i au urmat lui lisus,
0
f*£
<«•. -f. intr-adevar, mare este ravna Sfintilor Apostoli, care mtrece §i
»s
1 ravna prorocului Elisei, eel care, la porunca prorocului Hie, a
raspuns: „Las&-m3. sS. merg s& s&rut pe tat%l meu §i pe mama
mea §i voi veni dup% tine!" (3 Regi 19, 20). Sfintii Apostoli,
■+=.% lasand indata corabiile, mrejele, tovara§ii §i rudele lor, au mers
dupa lisus Hristos, a Carui slava, cinste §i inchinaciune este in
4 U*.
m
m
:t%>.
er——
>
HxP
yz*. HP %
i
,
£'• "♦'l -*K- -_.

I
S-'i
is
,*■,
t^K
(niza/iia
>.f
&ami/iic/t/ a ofiksfirezecea
c/ufia ^/jHjf o/Hfrea yâ/f/if/iu Q)u/
f&azi/'ea/ c/amneze/eff/'/oy^/jorunci e&l& c/alaioaro

si c/e 6unataU'/o ce/o/jamant&UlJ
■+^
■r/y'ati
y Cftes/im,
y
A,
C/ n Sfanta Evanghelie de astSzi am vSzut ca doua

sunt poruncile lui Dumnezeu, pe care le-au ascul-
%>
' ^ tat Petm §i ceilalti ucenici ai lui lisus Hristos: „I^sap' m jos
M
mrejele voastre ca sd. pescuiti" (Luca 5, 4) este cea dintai §i
„Nu te teme, de acum mainte vei fi pescar de oameni" (Luca
5, 10) sau, dupa cum spun Sfintii Evangheli§ti Matei §i Marcu,
. '-f Iff y.)* ♦' V-' -.-.

SSawj'if-:
■
W^r-,-'
.iiM'.tif:

m
„Veniti dupS. Mine §i vS. voi face pescari de oameni" (Matei 4,
19; Marcu 1, 17) este cea de a doua poruncS. Supunandu-se
# indata ucenicii la porunca cea dintai, au avut bun spor, prin-
a
zand multime mare de pe§te; supunandu-se indatS §i la cea
de-a doua porunca, au ajuns impreuna-§e2atori pe scaune cu
Domnul lisus Hristos, in ImpSratia cerurilor. Aceasta ne arata
explicit ca cei care se supun dumnezeie§tilor porunci mos-
^4*> tenesc nu numai imparatia ve§nica, ci §i in aceasta viata vre-

melnica au bun spor. Sunt insa unii care socotesc ca neamul m
omenesc, din cauza pacatului stramo§esc, fiind izgonit in pa-
&{■*. mantul acesta, de-a pururea trebuie sa sufere §i sa se chi-
nuiasca. Li se mai pare lor ca toate legile §i poruncile lui
Dumnezeu nu urmaresc nicidecum pacea §i fericirea omului in
lumea aceasta, ci numai mantuirea noastra sufleteasca, in
lumea cea ve§nica. De aceea, este de folos sa vorbim astazi
impotriva acestor gre§ite pared, aratand ca cei care au aseme-
nea ganduri se impotrivesc nu numai invataturilor dumneze-
ie§tilor Scripturi §i pildelor din Sfintele Evanghelii, ci §i dreptei
$;a.->"* noastre judecati.
Frad cre§tini, nenumarate sunt spusele dumnezeie§tilor
Scripturi, care fagaduiesc pazitorilor dumnezeiestilor porunci
rasplatirile cele cere§ti, impreuna cu cele pamante§ti. Vom f.
aminti aici doua din Scriptura Vechiului Testament §i doua din
^v
cea a Noului Testament, acestea fiind destule pentru incredin-
^■4? tarea unui om cu mintea sanatoasa.
Intai amintim cele vestite de prorocul Isaia, cand a fost
trimis ca sa propovaduiasca dumnezeiasca hotarare pentru cei
5®? ce pazesc poruncile Domnului, El a spus; „De ved vrea §i de
M
Md ved asculta, bunZtZdle p&mantului ved manca. lar de nu M
ved vrea §i nu MM ved asculta, atunci sabia vM va manca, cMci
gura Domnului grMie$te" (Isaia 1, 19-20). Acum vom aminti
ceea ce a propovaduit Sfantul proroc §i imparat David cand a
vorbit despre rasplatirile care se dau omului drept. Aratand '■""A'
^'W
intai rasplatirea cea pamanteasca, el a zis: „Cu lungime de zile
il voi umple pe el", apoi, aratand §i pe cea cereasca, a zis: „§i-i
voi arMta lui mantuirea me a" (Psalmii 90, 16).
336 CAZANIA
it1
Domnul lisus Hristos, Care a venit pe lume nu ca sS. strice,

ci ca sa tmplineasca Legea cea veche, prin invataturi de-
savarîte, care nu se cuprind in Legea veche, fiindca cei care
au primit-o nu aveau putinta de intelegere a lor, a zis: „ Can tap
mai mtai ImpMratia lui Dumnezeu §i dreptatea Lui, §i toate
acestea se vor adauga voua" (Matei 6, 33); iar cand a vorbit
stii
despre cei care i§i lasa averile §i rudeniile pentru dragostea
fata de El, a invatat ca unii ca ace§tia sunt rasplatiti §i in viata
aceasta, zicand: „Adevarat graiesc voua-. Nu este nimeni care
§i-a lasat casa, sau frati, sau surori, sau mama, sau tata, sau
I
copii, sau tarine pentru Mine §i pentru Evanghelie, §i sa nu ia
insutit - acum, m vre me a aceasta de prigoniri - case $i frad §i
surori §i mame §i copii §i tarine, iar in veacul ce va sa vina.-
viata ve§nica" (Marcu 10, 29-30). Cei care crede in Dumnezeu
§i este incredintat de cuvintele dumnezeie§tilor Scripturi ca
fti? sunt cuvintele lui Dumnezeu nu are nicio indoiala ca pentru
»
ascultarea dumnezeie§tilor porunci va lua iiidoita rasplata: pa-
m
hi£ manteasca §i cereasca, vremelnica §i ve§nica.
Dupa cuvintele dumnezeie§tilor Scripturi §i pildele ei,
M dreapta noastra judecata ne sile§te sa credem ca este adevarat
ceea ce ne invata, caci daca Dumnezeu nu daruie§te bunatatile
+m
pamantului celor care il iubesc pe El, fi pazesc poruncile §i fac
8 voia Lui, atunci cui le va darui? Vrajma§ilor Lui, care caka le-
gile §i poruncile Lui §i nesocotesc voia Lui cea dumnezeiasca?
iff; Nu! Aceasta este cu neputinta, fiindca ar fi o nedreptate. Iar
1'^ daca nici prietenii, nici vrajma§ii nu dobandesc bunatatile pa-
mante§ti, atunci in zadar a facut Dumnezeu atatea flori, atatea
roade, atatea dobitoace, atata aur §i argint, atatea pietre scum-
pe, atatea felurite §i nenumarate fapturi; in zadar i-a dat omu-
n
W4 lui atata intelepciune in minte §i atatea me§te§uguri in maini,
t pentru facerea atator nenumarate lucruri, care-i aduc toata
muitumirea §i bucuria. Dar cine va crede vreodata ca
Dumnezeu, fiind atat de intelept §i atat de purtator de grija
c?
pentru oameni, a facut atatea lucruri nefolositoare §i atatea
11
$*4
fapturi, in zadar? Este drept ca pacatul stramo§ului Adam ne-a
facut pe noi stricacio§i §i ne-a izgonit din Rai. Este iara§i drept
ca pentru pacatul stramo§esc a blestemat Dumnezeu paman-
';"A
m
>*•>*
tul, zicand: „Blestemat va fi pamantul pentru tine! Cu oste-
nealS. sd te hr&ne§ti din el m toate zilele viefii tale! Spini $i
• *w . 1 » In S ^ * —r -t /~yX i .11. r .
p2l3mid2 ifi va rodi el" (Facerea 3, 17-18). Acest blestem a lost
>i
dat msa pentru pacat, pentru pacatul primului om. Dar, daca m
va lipsi pacatul §i in locul lui vor veni faptele bune, atunci va

mai fi, oare, blestemat pamantul §i viata omului pe pamant va
mai fi plina de necazuri, de spini §i palamida? Nu! Faptele
bune ridica pe om la starea pe care a avut-o Adam inainte de •■v.
m
pacat, adica la starea binecuvantarii, bucuriei §i multumirii. in
aceasta stare se afla David cand facea voia lui Dumnezeu, iar
K*] J V ^ _• _• 1 ..v.. - ^ _
cand a pac^tuit, atunci a simtit blestemul pamantului cu neca- m
zurile, spinii §i pSlamidele lui. De aceea, rugandu-se cu lacrimi,
zicea: „D%-mi mie bucuria mantuirii Tale §1 cu duh stZpanitor
ma mtare$te" (Psalmii 50, 13). Acest duh dumnezeiesc, pe
care-1 avea omul inainte de pacat, vine iara§i in inima lui, dupa
savar§irea faptelor bune. Acest duh dumnezeiesc il duce pe
om mai sus decat toate fapturile de pe pamant. Acest duh
dumnezeiesc intare§te atat de mult pe om, incat §i blestemul
pamantului cu necazurile, spinii §i paiamidele lui ii aduc
bucurie, dupa cum spune Sfantul Apostol Pavel, despre sine,
1
dupa ce a ajuns la savar§irea faptelor bune, zicand: „Acum mS. fef
bucur de suferiniele mele" (Coloseni 1, 4). Ni se arata deci ca
eel care dore§te
5 bunatatile
5 ^ lumii acesteia trebuie sa umble in
calea faptelor bune, iar noi, pacato§ii, credem ca, alergand
prin locurile pierzarii, gasim acolo indestularea bunatatllor vie-
tii acesteia. Bunul Dumnezeu a dat oamenilor Legea Sa, pova-
tuitoare spre o viata fericita, impartind-o in zece porunci §i
zicand: Sluje§te §i iube§te numai pe Dumnezeul eel adevarat
§i niciodata sa nu te inchini, nici sa sluje§ti lucrurilor fapturii;
dar noi uitam pe Dumnezeu §i ne lipim inima noastra de fap-
turi, adica de mo§ii, de vii, de gradini §i de podoabe, inchinan-
du-ne aurului §i argintului, ca lui Dumnezeu. Sa nu te juri, zice
o alta porunca a Legii, pe numele Meu; dar noi facem jura-
i • . .i *1 .*1 i * i,
minte pentru lucruri de nimic, de cele mai multe ori minci
noase, pe care le pazim sau le cakam. Paze§te ziua Domnului,
adica sarbatoarea, zice Dumnezeu;7 iar noi,7 nu numai ca nu
'
venim la biserka in sarbatori, sa ascultam cuvantul lui
S
&tk
_
358 CAZANIA
Dumnezeu §i sa cerem iertare pacatelor noastre, ci le a§teptam

ca sa dezlegam fraul curateniei, §i sa savar§im tot felul de pa-
cate. Cinste§te pe tatal tau §i pe mama ta, porunce§te mai de-
parte Dumnezeu; iar noi nu bagam in seama pe parintii no§tri,
chiar atunci cand ei au trebuinta de ajutorul nostru. Dimpo-
triva, de multe ori, cu multa indrazneala li §i ocaram. Sa nu
ffisS ravne§ti la femeia altuia, sa nu furi, sa nu ucizi, sa nu martu-
M rise§ti stramb, sa nu dore§ti lucru strain, pomnce§te Dumnezeu
KA Qegirea 20, 1-17); dar noi pangarim casa altuia, ne hranim cu
avutul altora, ne manjim mainile in sangele fratelui nostru,
fM marturisim stramb §i rapim lucrurile semenilor no§tri.
Daca voie§ti bogatie, daca dore§ti cinste, daca umbli dupa
fericire, daca dore§ti bunatatile lumii acesteia, sluje§te totdeau-
m na Domnului §i paze§te cu luare-aminte §i silinta toate porun-

cile Lui, necalcand niciuna din ele. Sa nu te lauzi niciodata cu
m intelepciunea ta, cu puterea ta §i cu bogatia ta, tinand seama
%-t de sfatul prorocului leremia, care zice: „S& nu se laude eel

mtelept cu intelepciunea sa, sd nu se laude eel puternic cu
puterea sa, nici eel bogat sd nu se laude cu bogfyia sa; ci de
se laudd cineva, sd se laude numai cu aceea cd pricepe §i Md
cunoa$te cd Eu sunt Domnul, Cel ce fac mild $i judecatd si
dreptate pe pdmant, edei numai aceasta este pldcut maintea
Mea, zice Domnul" (leremia 9, 23-24), cum §i de indemnul
Sfanmlui Apostol Pavel, care zice: „Cel ce se laudd, in Domnul
sd se laude" (1 Corinteni 1, 31). Intru aceasta sd te lauzi, recu-
f; noscand ca toate sunt de la Dumnezeu §i El este Datatorul bu-
m
m
natatilor, si al celor pamante§ti §i al celor cere§ti, pentru cei ce-I
slujesc Lui. Cauta totdeauna, din tot sufletul tau §i din toata ini-
ma ta, Imparatia lui Dumnezeu, savar§ind numai fapte bune §i
fii incredintat pururea cd facand acestea, vei dobandi §i buna-
tatile pamantesti, dupa cum te incredinteaza Milostivul Dum-
>*'*%. nezeu, zicand: „Cdutati mai intai Impdrdtia lui Dumnezeu $i

dreptatea Lui, §i toate acestea se vor adduga voud" (Matei 6,
w-
♦,# 33). Amin!
01
te;
lV<;-J-;
TV >0 -
•X- p^bim m n mwm mis
w w mmmm
i.
r it
KlAv
I
JC
& 5^-
§
a*?
r fTa/ctarea (ScHX/tÂe/ie/ i-'j
4:'V;
Q)a/?ii/uca a /ioaa<sfir&zecea
m
c/((/)a (ôyorarea djfuntu/iw Q)ci/i
II
fjfiica 6^ <8 '/-S6J
8
Sfi'ati
j> cfesti/u,
> J
m
/\
'■?'£-
ivi Cj/ n Evanghelia care s-a citit ast^zi, Domnul nostru
M
lisus Hristos ne da cele mai alese invataturi despre
dragostea pe care trebuie sS. o aiba oamenii fata de semenii
$%
jtMS lor, despre dragostea fata de vrajma§i §i despre binele pe care
te«
»■«; suntem datori sa-1 facem semenilor nostri, fara sa nadajduim
vreo rasplatire. Cand Domnul a grait aceste invataturi atat de
malte pentru noi, pamantenii, s-a folosit §i de unele exemple, fan
§£*
care au fost alese in a§a fel, incat ele sunt nu numai u§or de
Vt-M
ir
>>■;: * inteles, ci §i intm totul primite de dreapta noastra judecata.

Dupa cum un dascal intelept i§i invata ucenicii, incepand de
la lucrurile cele mai u§oare §i cunoscute de ei, §i-i conduce
*■ apoi, prin acestea, la invataturile cele mai grele §i mai necu-
noscute, tot a§a §i Invatatorul §i Mantuitorul lumii a dat intai
m
ca exemplu legea cea fireasca, traita §i cunoscuta de orice om,
prin care a pregatit mintea §i judecata oamenilor, care-L ascul-
tau; apoi, i-a invatat invataturile cele mai inalte §i desavar§ite,
m care, cu toate ca stau §i ele in puterea omului, sunt socotite de

unii cu neputinta de indeplinit §i chiar potrivnice firii
omene§ti.
Dupa ce a ales pe cei doisprezece apostoli §i dupa ce le-a
grait cele noua fericiri, indreptandu-§i cuvantul catre multimea
de oameni care era de fata,
IN
„Zis-a Domnul: Precum voiti s2 v& fac2 vou2
oamenii, faceti-le §i voi asemenea" (Luca 6, 31).
Aceasta este o lege fireasca, sadita in firea tuturor oame-

nilor. Dupa cum voie§ti sa-ti faca tie oamenii, fa §i tu lor ase-
menea. Voie§ti sa-ti rapeasca altul avutiile tale, sau sa-ti de-
faimeze cinstea ta, sau sa-ti aduca vreo paguba, oricat de
mica? Nu! Atunci fa §i tu asemenea: nu rapi, nu necinsti, nici
nu pagubi pe altul. Voie§ti, intr-adevar, ca toti ceilalti oameni
sa te iubeasca, sa te pretuiasca §i in tot timpul sa-ti faca bine?
Atunci fa §i tu la fel tuturor: iube§te pe toti, pretuie^te pe toti,
fa bine la toti. Sfantul Evanghelist Matei, infati§andu-ne acelasi
t
lucru, spune ca Domnul Hristos, dupa ce a zis acestea, a
adaugat, spunand: „Aceasta este Legea $i prorocii" (Matei 7,
12). Intr-adevar toate cate invata Legea lui Moise §i prorocii
sunt drepte §i adevarate §i in Evanghelie. El nu spune ceva
?*n nou, cand spune acest lucru firesc din viata oamenilor. Cre§-
m
tinii insa trebuie sa fie mai desavar§iti decat iudeii §i decat
paganii. De aceea, dupa ce a aratat acest lucru firesc, Man-
tuitorul lisus Hristos a continuat, zicand:
M
DUMINICII A 18-A PUPA POGQRAREA SFANTULUI DUH 36l

w M
Wv.
+ --A- dac3 iubiti pe cei ce v2 iubesc, ce r&splati

M
puteti avea? C2 §i p2c£to$ii iubesc pe cei ce li iubesc
pe ei; §i, dac& face# bine celor ce v2 fac vou& bine, ce
mulpamire puteti avea? C2 §i p2c2to§ii fac acela§i lucm;
iar dac& dap' imprumut celor de la care n&d%jduiti s&
luafi inapoi, ce multumire puteti avea? C2 §i p&c&to§ii
dau cu imprumut p2c2to§ilor, ca s% primeascZ inapoi
m mtocmai" (Luca 6, 32-34).
'?:•
m
"W. P^cStoî sunt numiti aici nu numai aceia care calc^ Legea
t^S
kî lui Dumnezeu, prin care se fSg^duiesc mari rasplatiri celor
rik*.
care o p^zesc pe ea, ci sunt numiti §i necredincio§ii, care n-au
m
lege care sS le fagSduiasci raspl^tiri cere§ti pentru faptele lor
bune. Ace§ti pa.cato§i, nu pentru dragostea lui Dumnezeu, ci
pentru folosul lor; nu pentru a face bine, ci pentru rasplatiri,
M iubesc numai pe prieteni, fac bine numai celor care le fac lor
bine §i imprumuta numai pe aceia de la care nSd^jduiesc s^
primeascS inapoi mtocmai. Deci, ce rSsplMre cereasca se cu-
vine unora ca acestora? Niciuna, pentru ca ei i§i primesc
-15
rasplata de la cei carora le-au facut bine. In felul acesta au fost
combatuti iudeii, care socoteau ca faptele bune, adica orice
$^4
>feS bine, trebuie facut numai rudelor §i celor care ti-au facut bine,
>"-+
dupa cum raul trebuie facut, din razbunare, cu „ochi pentru
4
ft' ? ochi §i dinte pentru dinte" (Ie$irea 21, 24) celor care-ti fac raul,
p*
adica vrajma§ilor. Purtarea cre§tinilor, ca fii ai lui Dumnezeu,
trebuie sa fie alta. Pentru ei lisus Hristos spune:
i
Jnsd voi iubifi-i pe vrdjma§ii vo$tri $i faceti-le bine

§i dafi cu imprumut fUrd sd ndddjduid nimic in schimb,
^t'j iar rdsplata voastrd va fi multd §i vefi fi fUi Celui
w%
Preamalt, cd El este bun cu cei nemultumitori $i rdi"
ll
(luca 6, 35).
m
lata adevarata fapta buna, care este bine-primita la Dum-
nezeu, iar la oameni vrednica de lauda! lata fapta cea buna
m
vrednica de multe rasplatiri §i mari multumiri suflete§ti! Cand
©■
$■% iube§ti §i faci bine, nu numai prietenilor tai, ci §i vrajma§ilor
£■■?.
pi*. if
m
$&<
>'^>'0*vO,'~,>:> *'" v+^f^r_ *S<^fO/T.*':<>*v*.,.*;+ >-*.#■/♦■ -i-'r +^*,♦'-'♦»•*.'

fe
tai; cand imprumuti, nu numai pe aceia de la care nadajduie§ti

sd prime§ti tnapoi intocmai, ci §i pe acei lipsiti §i sSraci, de la
xt<,^ care nu naddjduie§ti sa mai prime§ti inapoi sau sS fii rSsplStit,
ci numai de la Dumnezeu nadajduie§ti rSsplata §i binecu-
vantare, atunci ai sa.var§it adevSrata faptd buna. Pentru ea vei
,kV.
avea plata multa §i prin ea te vei face fiu al lui Dumnezeu, cad
Is dupa cum El este bun cu cei nemultumitori §i rai §i rasare
soarele Sau peste cei rai §i peste cei buni, §i ploua peste cei
drepti §i peste cei nedrepti, tot a§a §i tu sa iube§ti §i sa faci
bine §i prietenilor §i vrajma§ilor §i sa imprumuti nu numai pe
M bogati, ci §i pe saraci, care au pe Dumnezeu sprijinitor al lor.
Cum msa dragostea fata de vrajma§i, binefacerile fata de ei §i
ajutorarea saracilor sunt socotite la Dumnezeu milostivire si
mila, lisus Hristos a incheiat zicand:
„Fiti milostivi, precum §i Tat£l vostru milostiv este"

(Luca 6, 36).
Despre Dumnezeu-Tatal, Domnul lisus a zis ca este mi-

^*4
lostiv, iar despre oameni, ca trebuie sa fie §i ei milostivi. Cad
Dumnezeu este din fire indurator si milostiv, avand din Sine
M mila nemarginita si indurare, iar omul, daca vrea, se face si el
indurator si milostiv, prin harul si ajutorul lui Dumnezeu. Fara
harul si ajutorul lui Dumnezeu, omul nu se poate face
milostiv, dupa cum spune lisus Hristos, zicand; Mine nu
puteti face nimic" Qoan 15, 5).
Pentru aceasta, Doamne lisuse Hristoase, Cei ce cunosti
P slabiciunile si neputintele firii noastre, daruieste-ne harul si
ajutorul Tau, sa putem fi milostivi si iertatori fata de toti se-
tZ.. 4 menii nostri si mai cu seama fata de vrajmasii nostri, ca sa ne
M mvrednicim, nu de laudele lor, ci de binecuvantarile si raspla-
m
tirile Tataiui ceresc, Caruia se cuvine slava, cinstea si mchi-
naciunea, in veci. Amin!
II
hM
s
S m
m
mtm- m
w '€%
m HP m
&
&& u
M"
m I
»v
n(sV5 *ypi
fei
rt^ _
fes
m
pm
8
0£
±y£
m Gaza/t/a
w
jk
Q)u/?7i/ucu a/io ft ax/) rezecea
w clu/a i/z)(jorarca ^/fa/i/a/ia Q)u/i

,Wi
g.;>
f &eA^rc eu/fi/'ea ora/'ma&f '/o/^J
r/yviti c/^sfi/tt,
umnezeu a poruncit prin prorocul Moise: „S&

Stt+i
iube$ti pe aproapele t%u ca pe tine msuti" (Leviticul
W-
m
19, 18), a socotit §i a legiuit sS iubim pe orice om, fie prieten,
ftes
fie vrajma§, dupa cum se vede din porunca Lui data, prin
aceea§i Lege, lui Moise, de a face bine §i vrajma§ilor, zicand;
P
tM „De vei intalni boul du§manului t&u sau asinul lui r&t&cit, sZ-l 1^5
intorci $i s& i-1 duci! De vei vedea asinul vr3jma$ului tS.u c2zut
.tH: i
>
M 364 CAZANIA
5u5 povartt, s& nu-1 treci cu vederea, ci sa-1 ridici impreunS. cu

>•■. •:*, el" (Ie$irea 23, 4-5). Dumnezeu n-a zis atunci: „Iubiti pe vr&j-
ma§ii vo$tri" (Matei 5, 44), din cauzS, cS inima israelitenilor,
care se n^scusera §i crescusera impreuM cu egiptenii, era prea
M
invarto§ata §i patima§^ §i nu putea sa cuprinda atunci aceasta
invatatura. Ca sa nu cada in paganatate §i in inchinarea la
idolii neamurilor, care se invecinau cu dan§ii, dupa ce a aratat
gl
ca aceste neamuri vrajma§e iudeilor sunt vrednice de moarte,
H
il'i i-a invatat ura, nu dragostea, fata de ei, zicand: „Cand Domnul
:
Is *■ Dumnezeul t&u te va duce in pMmantul la care mergi ca si-l
fl mo§tene§ti §i va izgoni de la fata ta neamurile cele marl §i
r^f-- multe, $i anume: pe Hetei, pe Gherghesei, pe Amorei, pe
Canaanei, pe Ferezei, pe Hevei §i pe lebusei - §apte neamuri,
care sunt mai man §1 mai puternice decat tine, §1 le va da
m
Domnul Dumnezeul t%u in mainile tale §i le vei bate, atunci s&
le nimice$ti, s% nu faci cu ele leg&mant $i s% nu le cruti"
(Deuteronomul 7, 1-2).
Ca atare, iudeii socoteau intre poruncile Legii lui Dum-
nezeu nu numai dragostea fata de prieteni §i fata de cei care
i|
p erau de acela§i neam cu ei, ci §i ura fata de vrajma§i §i fata de
0 cei de alt neam. De aceea §i Mantuitorul nostru le-a zis: „Ati
auzit ca s-a zis: «S% iubesti pe aproapele t%u §i sd ur2$ti pe
vr3Jma§ul tdu»" (Matei 5, 43). Cum rnsa Mantuitorul nostru a
venit in lume nu ca sa strice Legea lui Moise, ci ca s-o impli-
l^M neasca, aratand nedesavar§irea acestei porunci a Legii vechi,
prin talcuirea ei, a poruncit zicand cu hotarare; „Iar Eu vd. zic
vouZ: luhif pe vr£jma$ii vo$tri, binecuvantad pe cei ce v%
blestemZ, faced bine celor ce va. urdsc §i rugad-va pentru cei
ce va vatdma §i va prigonesc" (Matei 5, 44).
5.;.-K Aceasta porunca a inaltat §i a slavit foarte mult invatatura
Evangheliei. De aceasta porunca s-au minunat elinii inchina-
tori la idoli §i chiar §i alti necredincio§i. Aceasta porunca este
A-.-s slava §i lauda legii cre§tine§ti. Niciun legiuitor, inainte de
S<+; Hristos, nu a invatat pe oameni vreodata sa iubeasca §i sa faca

bine vrajma§ilor. Cine paze§te aceasta porunca face sa ince-
teze toate rautatile din lume: aduce pacea cerului pe pamant
§i preface pamantul in cer. Omul care paze§te aceasta porunca
•.4;c£
duminicii a 19-A dupA pogorarea sfantului duh 365
p
•.1. , , , ^ . ., ^„
se ridicS, la inaitimile desSvar§irii, care-1 fac asemenea cu
Dumnezeu, Cel ce r^sare soarele Sû peste cei rî §i peste cei
Pfi
buni §i plouS peste cei drepti §i peste cei nedrepti, dupa cum
spune Sfanta Evanghelie.
Unii cre§tini recunosc cd aceasta invatatura este sfanta §i
dumnezeiasca, dar zic ca ea este foarte grea, este impotriva
1
socotelilor lor §i chiar impotriva firii omene§ti. Daca vom iubi,
4 • A-
zic ei, §i vom face bine celor care ne fac rau §i care vrajma§esc
avutul nostru, cinstea noastra §i viata noastra, ace§tia ne vor
-* - " - - -- — -
socoti nebuni, ne vor face de ocara lumii. Pe vrajma§ul nos-
tru, zic ei iara§i, §i inima noastra il ura§te, §i sufletul nostru se
iw:
intoarce de la el, §i mintea noastra ne indeamna sa ne raz-
bunam asupra lui. Frate cre§tine, astfel de cuvinte sunt cugete
omene§ti, fara de socoteala, sunt ganduri gre§ite. Cel care va
cerceta lucrul cum se cuvine, acela va vedea ca aceasta po-
runca nu este grea, nici potrivnica socotelilor lumii §i nici
impotriva firii omene§ti.
Vrajma§ul tau, fiind urat de tine, va ocari §i el pretutindeni
•r V~ numele tau, pricinuindu-ti mahnire. Vrajma§ul urat de tine va
•^5?
vrajma§i §i el cinstea ta, pricinuindu-ti necaz. Vrajmaûl urat de
tine va impiedica §i el in tot felul cre§terea avutului tau §i sta-
rea ta de fericire, pricinuindu-ti manie, durere §i tulburare.
Cand ura§ti pe vrajma§ul tau, trebuie sa priveghezi noaptea §i
ziua, ca sa afli dinainte vicle§ugurile lui; trebuie sa fii cu cea
mai mare luare aminte, ca sa nu-ti loveasca femeia ta, copii tai,
rudeniile tale, prietenii tai, casa ta; trebuie sa alergi incoace §i
ms incolo,■ rugandu-te
~ de unul §i de altul, ca sa te ajute §i
~ sa te
apere de vrajma§ia lui. De vei §edea la masa, §i painea ti se va
face amara, pentru ca te vei teme de urmarirea vrajma§ului
tau; de te vei culca in patul tau, somnul iti va fi tulburat §i neli-
ni§tit, pentru ca vei visa pandirea vrajma§ului tau. Nici ziua nu
»«fc'
vei avea pace, nici noaptea lini§te; nici mintea n-o vei putea
stapani cum se cuvine la nevoile tale. Daca vei infrange pe
gs vrajma§ul tau §i-l vei pedepsi, ai sa te bucuri intr-adevar, dar
m
putin timp, caci va urma apoi mustrarea con§tiintei tale. Daca m
nu-1 vei birui, dorinta razbunarii se va face vierme neadormit
in inima ta §i foe aprins in cele dinauntru ale tale. Caci
366 CAZANIA
p
>■■:;!
roadele vrajbei sunt: mahnirea, necazul, mania, durerea, frica,
p
iW,
p grijile, luptele, chinul mintii tale, tulburarea sufletului tSu §i
^T
M framantarea inimii tale. Izbavirea de aceste rautati sta in vointa
ta; atarna numai de o singura §i statornica hotarare a ta, de a
iubi pe vrajma§ul tau, dezradacinand vrajba din inima ta. Cand
vei face aceasta, te vei simti vesel, nemanios, bland, nete-
mator, lini§tit, pa§nic §i netulburat. Pune astfel inaintea ta toate
relele pe care d le aduce ura impotriva vrajma§ului tau §i toate
binefacerile pe care fi le aduce dragostea fata de vrajma§ul tau;
§i atunci vei vedea care atitudine este mai u§oara: dragostea
sau ura?
Cateva pilde din dumnezeie§tile Scripturi §i din viata mari-
lor dascali ai invataturii evanghelice te vor ajuta sa vezi ca ura
M fata de vrajma§i este un pacat, iar dragostea fata de ei este cea

"•^ v' mai mare fapta buna. In cartea Faptelor Apostolilor se spune
despre Sfantul Apostol §i mtaiul mucenic, Arhidiaconul §tefan,
n
"%.v.»' ca se ruga m genunchi lui Dumnezeu pentru vrajma§ii care 1-au
M
impro§cat cu pietre pana 1-au omorat (Faptele Apostolilor 7,
60). in scrierile sale, Sfantul Apostol Pavel spune ca sfintii
apostoli, ocarati fiind, graiau de bine; izgoniti fiind, rabdau;
huliti fiind, mangaiau pe vrajma§ii lor (i Corinteni 4, 12-13).
Dupa ei, toti sfintii au facut la fel, de pilda, Sfintii Atanasie,
Vasile eel Mare, Grigorie Teologul §i loan Gura de Aur §i aid
nenumarad sfind, pe care toata lumea ii socote§te mai intelepd
decat tod oamenii - msa§i slava §i sfmtenia firii omene§ti -, can-
^.c? tandu-le in fiecare zi, tod cre§tinii, laudele sfinteniei lor §i ru-
>r->'
gandu-se, ca sa se faca §i ei parta§i de cinstirea §i slava lor.
Prin dragostea fata de vrajma§ii lor, ei nu numai ca n-au ajuns
sa fie ocara lumii, ci au ajuns de-a dreptul slava §i mandria
lumii.
Ca dragostea fata de vrajma§i este chiar un lucru firesc al
omului ne-a aratat !nsu§i Domnul lisus, cand a zis: „ Pre cum
wW
void $2 vZ facS. vou& oamenii, facetf-le §i voi asemenea" (Luca
6, 31). Daca vei intreba pe oamenii fiecarei credinte, fie
cre§tini, fie evrei, fie mahomedani, fie mchinatori la idoli, tod
id vor raspunde intr-un glas ca legea aceasta este dreapta §i
1*^4
necesara omului. Ce vrea §i ce cere orice om de la vrajma§ul
if
M
rr"'.-'
V.v DUMINICII A 19-A DUPA POGORAREA SFANTULUI DUH 367
sû? Bine sau rû, folos sau paguba, iubire sau vrajma§ie? Cum
U
vrei sa-ti faca tie vrajma§ul tau, asemenea fa §i tu lui, dupa 'M
m
cum te invata lisus Hristos, zicand: „Precum voiti s& v$ faca
vou% oamenii, faceti-le $i voi asemenea" (Luca 6, 31). Tu vrei
V-'-'x
negre§it ca vrajma§ul tau sa inceteze prigonirea, vrajmasia,
vicle§ugurile, cearta §i sa te iubeasca; atunci inceteaza §i tu ura,
smulge din inima vrajba §i iube§te-l. Daca nu poti face acest
lucru, atunci inima ta nu mai are starea ei cea sanatoasa §i
fireasca, ci este bolnava §i stricata de rautatea ta. Sufletul tau
este gol de orice fapta buna §i lipsit de harul dumnezeiesc; iar
mintea ta este mtunecata de patimile tale §i pacatele tale m
intuneca dreapta ei judecata. In vremea in care se lini§tesc
putin valurile patimilor tale, mintea iti arata ca vrajba vatama
sufletul §i trupul; vrajba te prapade§te intai pe tine §i-ti spune
ca este mult mai bine sa te impaci cu pizma§ul tau, sa prefaci
pe vrajmasul tau in prieten, fiindca aceasta foloseste mai mult
sufletului tau, aceasta aduce pace §i lini§te in viata ta §i con-
i tribuie la buna convietuire a oamenilor pe pamant.

m
m
Frati cre§tini, la aceasta ne indeamna, prin pilda Sa, !nsu§i
•fci V.
Dumnezeu, Ziditorul cerului §i al pamantului §i al tuturor fap-
turilor vazute §i nevazute. Dumnezeu, Care da omului fiinta,
viata, hrana §i tot ce are omul; Dumnezeu, Care pentm noi oa-
menii §i pentm a noastra mantuire S-a pogorat din inaltimea
slavei Sale dumnezeie§ti in mijlocul oamenilor §i S-a smerit pe
Sine, facandu-Se om; Dumnezeu, Care pentm dragostea de
m
om, ca un pmnc a plans in pe§tera din Betleem, ca un om a
varsat lacrimi la mormantul lui Lazar §i ca o sluga a spalat pi-
cioarele ucenicilor; Dumnezeu, Care pentm dragostea de om
•STiV
§i-a jertfit pe cmce Preasfantul Sau Tmp §i Sange, ca prin im- m
parta§irea cu ele, sa ramanem totdeauna uniti cu El; Dumnezeu,
Care pentm mantuirea omului a patimit in vremea lui Pontiu
Pilat, S-a rastignit in mijlocul a doi talhari, a gustat otet §i fiere
§i a murit rastignit pe cmce; Dumnezeu, Care va veni iara§i sa m
Is
>--v! judece viii §i mortii; Dumnezeu, Care mai inainte de inte-
meierea lumii a pregatit Imparatia ve§nica celor care asculta
pomncile Lui dumnezeie§ti; Dumnezeu, Care, pe cmce fiind
&:l±i
m
i
11 368 CAZANIA
.-♦'y-i
IH rastignit, S-a rugat pentru vrajma§ii Sai, zicand: „P3rinte, iartk-le
lor, ca flu ^tiu ce /ac" (Luca. 23, 34), Acesta este Cel care ne
povatuie§te sa iubim pe vrajma§ii no§tri zicand: „Iar vou&,
celor ce ascultati, v% spun: /ubifi pe vr£jma§ii vo§tri, facet! bine
celor ce v£ urS.sc pe voi" (Luca 6, 27).
Daca pomnca aceasta ar fi rmpotriva firii oamenilor, Cel
care a dat firii insu§irile le §i poate preface cum voie§te. Oare
M nu §tim ca lumina soarelui a prefacut-o oarecand in intuneric
si intunericul orbilor 1-a prefacut in lumina, dandu-le lor
vedere? Oare nu stim ca surzenia a prefacut-o oarecand in auz,
deschizand urechile surzilor? I-a vindecat pe cei slabanogi si a
prefacut moartea in viata, inviind din morti pana si pe Lazar
care era mort de patru zile! El a zis celor care cred in El:
H
JndrSzniti. Eu am bimit lumea" (loan 16, 33). Astfel a dat
celor care cred in El puterea de a birui orice greutati, in
indeplinirea si pazirea poruncilor, chiar atunci cand acestea nu
'm. sunt pe socoteala lumii, sau par ca sunt nefiresti, ca si pomn-
im
ca iubirii vrajmasilor nostri.
^8 Frati crestini, lubitoml de oameni Dumnezeu, Care poarta
grija nu numai de mantuirea cea vesnica a sufletului nostm, ci
Si de buna stare, cea vremelnica, a vietii noastre, vrand sa ne
«;« izbaveasca de multimea relelor pe care le aduce vrajba, a dat
m aceasta pomnca sfanta si mantuitoare, zicand: ,,/ubifi pe vrSj-
ass
magii vo$tri, faced bine celor ce vS urSsc pe voi" (Luca 6, 27).
Celor care pazesc pomncile Lui le-a fagaduit rasplatire insutita,
binecuvantare parinteasca si Imparafie vesnica, zicand:
„ Venid, binecuvantadi TatSlui Meu, mogtenid ImpSrSda cea
pregStM vouS de la mtemeierea lumii" (Matei 25, 34). Le-a
fagaduit bucuria Stapanului cea negraita, zicand: „IntrS intru
bucuria Domnului tSu" (Matei 25, 21). Le-a fagaduit fericire
§3 fara sfarsit, zicand: „FericitS este sluga aceea pe care, venind
stSpanul sSu, o va afla fScand a§a" (Matei 24, 46). Dar celor
i care iubesc pe vrajmasi le-a fagaduit nu numai toate acestea,
ci ceva mai presus de acestea; le-a fagaduit mostenirea fiiasca,
zicand: „§i rSsplata voastrS va fi multS §i ved fi fiii Celui
Preamalt" (Luca 6, 35). Care limba omeneasca poate arata la
cata slava si cinste, la cata bucurie si inaltime se ridica cel care
i!A
v' ^
M
DUMINICII A 19-A PUPA POGORARHA SFANTULUI DUH 369

*-V ■-v' •
11
s-a invrednicit sa fie fiu al lui Dumnezeu? La aceasta vrednicie
nu se vor ridica cei care nu se supun poruncii Atotputernicului m
Dumnezeu,, §i ^raman nemiscati

v ^ in^pierzatoarea de suflet ura
fata de vrajma§ii lor. Pe acesti calcatori ai pomncilor lui Dumnezeu VrV
-Ei
nu-i a§teapta nimic altceva, decat numai focul eel ve§nic, chi-
nul eel fara sfar§it, plangerea §i scra§nirea dintilor §i durerea
iadului, a§a cum ne spune Evanghelia. §i acum, ce hotarare
urmeaza sa luam noi cei care mai uram mca pe vrajma§i?
fe) Daca credem ca lisus Hristos este Fiul lui Dumnezeu;/
daca credem ca El va veni sa judece viii §i mortii; daca credem
ca cei care au facut cele bune in viata lor vor invia, ca sa
dobandeasca viata cea fericita, iar cei care au facut cele rele,
ca sa se osandeasca cu chinuirea cea ve§nica; daca credem ca
cei care vor muri neimpacati cu vrajmasii lor nu pot sta inain-
main-
t<=>o hit Oh imni^v^n i TOnmrtp>'7P>n rlra o-nct^-
tea lui Dumnezeu, pentru ca Dumnezeu este dragoste; daca rid nil
credem ca numai aceia vad fata Lui dumnezeiasca §i petrec

totdeauna cu Dansul, care vor dezradadna ura din inima lor §i
vor sadi in locul ei dragostea, atunci sa venim §i sa cadem la m
picioarele Prea Milostivului §i Mantuitorului nostru lisus

J lllOLWO, cu umilinta gi
Hristos, §i cu lacrimi, OLI ^>.111. adan-
strigand catre El, din U.^CA.11
cul sufletului nostru: intru tot indurate Doamne, Stapane lubi-
torule de oameni, gre§it-am la cer §i inaintea Ta! Tu, pentru
mantuirea noastra sufleteasca §i pentru trairea pa§nica a vietii
noastre vremelnice, ai dat porunca §i ai zis sa iubim pe vraj-
masii nostri; iar noi, fiind rai §i nesocotiti, n-am luat in seama
porunca Ta cea dumnezeiasca §i mantuitoare, §i am urat pe
vrajma§ii nostri. indelung-Rabdatorule lisuse, arata-ne milele
Tale! Mult Milostive Parinte, milostiveste-Te spre neputinta
p noastra! Miluieste-ne pe noi, Doamne, miluieste-ne pe noi, iar
I noi iti fagaduim ca ne vom impaca cu vrajmasii nostri si de
p
p acum inainte ne vom iubi unii pe altii ca niste madulare ale
unuia si aceluiasi Trup al Domnului Dumnezeului si Man-
m
p
tuitorului nostru lisus Hristos, Camia se cuvine slava, cinstea
Si inchinaciunea, impreuna cu Tatal Cei fara de inceput si cu
rrea.siariLui si
Preasfantul si de
cie viata Facatorul
racatomi Duh,
uun. acum
ac:iirn si pururea
nururea si in
D fM
■
S'****-* *'' " ■*.»■»>t-St*,<**'".•■■. '.i.trf •»,<■ \f.lit.» t;< •.•-.•.•.••ji- >:'» :>■,»■ ».♦.♦.»-.♦ ';<■>>+ •;. ,«•!>:♦ fJfW.-fit, .
.
iiw«amiii m\m m uaiu
<l~
IP
If
M
,t:v,
li
:S
S»'
@
S/alccd/êa clo a/Hj/ie/iei
P t/)a/ni/uc(( a (/oudzecea
M
|3 c/afid (£<)(/ordrea ^Ja/tfa/ifi QfiiiA

il
m fXttca 7, / '/- / 6)
* eve,?//'///,
3 J
w.
m
-^V (j/ storicii relateazS despre Sfantul §i de Dumnezeu
ip grîtorul Evanghelist Luca, cum cS a fost medic §i
5>VH
zugrav. Noi insS vedem cS a fost in acela§i timp §i un foarte
Mg
bun §i intelept scriitor, caci a scris cu atata grija istorisirile sale
w%
§i a aratat atat de lamurit toate mtamplarile, m Evanghelia sa,
p
>»5« meat ni se pare nu ca citim o carte, ci ca vedem o icoana in
S1':?
care sunt zugravite toate lucrurile pe care ni le istorise§te.
->-V^ Acest lucru se intampla §i cu istorioara pe care ati auzit-o
2?^
astazi, in legatura cu vaduva din Nain. Suferinta cea mare a
.■*r^
.^.n
vaduvei, milostivirea cea nemasurata a Domnului nostru lisus
M
5^;
•>. * -,
m
DUMINICIl A 20-A DUPA POGORAREA SFANTULUI DUH 371
?/'.■
Hristos, dar §i minunea cea preaslavita a Dumnezeirii Lui sunt

***•.
zugidvite de sfantul evanghelist in culori atat de vii, meat,
numai auzind-o, ochii no§tri se umplu de lacrimi §i sufletul de
5% umilint£L De aceea, nad^jduim cS talcuirea pe care o vom face
acum va fi, pentru toti cei ce o vor asculta, roditoare de alese
'm
.'^'4 fapte bune §i de suflet mantuitoare. M
fl-
In Sfanta Evanghelie de ast^zi, Sfantul Evanghelist Luca ne
spune cS:
Jn vremea aceea S-a dus lisus mtr-o cetate numiti

Nain §i tmpreunS. cu El mergeau ucenicii Lui §i multime
mare" (Luca 7, 11).
Aproape de muntele Tabomlui era un ora§el care se •ki*.

numea Nain. Ie§ind lisus din Capernaum, unde vindecase pe
sluga suta§ului, a doua zi, mergea spre ora§elul Nain. impre-
una cu El mergeau, pe acela§i drum, multi dintre ucenicii Lui
§i multime multa de oameni. in multimea ucenicilor erau nu
H
numai cei doisprezece apostoli §i cei §aptezeci de ucenici, ci %x4
§i cei care mergeau la inceput dupa El §i ascultau cu multa cu-
cernicie invataturile Lui, apoi se intorceau la casele lor, propo-
vaduind altora cele ce invatasera. Multimi de oameni mergeau
intotdeauna dupa Dansul, unii ca sa asculte invatatura Lui, iar
$0 altii ca sa se vindece de diferite boli. Din cele scrise in Sfanta

r
*4U
Evanghelie, vedem insa ca, nu din tntamplare, ci din randuiala
Proniei dumnezeie§ti, lisus s-a dus in ora§elul Nain. Caci a
venit acolo, ca §i pe mort sa-1 invieze, §i pe vaduva sa o man-
,4--^
gaie, §i multimea de oameni sa o lumineze, prin credinta in El.
f-*.. „Iar cdnd S-a apropiat de poarta cetZtfi, iatZ sco- ri

teau un mort, singurul copil al mamei sale, §1 ea era v&-
duv&, iar multime mare din cetate era cu ea" (Luca 7,12).
m Deoarece, dupa Legea evreiasca, cei care se atingeau de

trupurile oamenilor morti se socoteau necurati, evreii aveau
cimitirele lor afara din ora§e §i sate, unde i§i ingropau mortii
lor. Deci, cand s-a apropiat Domnul de poarta ora§elului Nain,
atunci scoteau pe poarta, afara din ora§, un mort ca sa-1
w:
m
v.f y?.T "rrfT''' tf.''*^41
'ikurSsk.* "
ingroape. §i mortul era singurul fiu al unei femei vaduve,

ti
S
fcs foarte tanara §i, precum se vede, foarte cinstita, pentru ca mul-
time mare de ora§eni mergeau impreuna cu dansa, petrecand
m
pe fiul ei pana la groapa. Pazirea legii pentru necuratenia tru-
purilor moarte a incetat la cre§tini dupa venirea lui lisus
1 Hristos, ca §i taierea rmprejur §i sambata §i celelalte paziri ale
0 Legii vechi. lar obiceiul de a petrece pe cei mord pana la mor-
5^
mant, fiind un lucru al dragostei, s-a tinut §i se tine pana
n astazi, caci prin acest obicei mdeniile sunt mangaiate, eel mort
fi este cinstit §i dragostea se savar§e§te. Dar ce a facut Mantui-
S*S
ar% toml lumii, intampinand pe mort §i vazand pe mama lui tan-
M
guindu-se §i plangand?
SiK
P
„§i, v2zand-o Domnul, I s-a f&cut nul2 de ea §i i-a
fe
zis: Nu plange!" (Luca 7, 13)
Nici mama mortului nu s-a rugat, §i nici altcineva n-a in-

tervene, ci Mantuitorul lisus Hristos, cuprins de mila, vazand-o
pe ea jelindu-se §i plangand pe unicul ei fiu, a mangaiat-o
f intai prin cuvant, zicandu-i: „Nu plange!", apoi §i prin fapta,
ihviind pe fiul ei, singurul ei sprijin. Prin aceasta Mantuitorul
ne-a invatat §i pe noi fapta cea buna a adevaratei milostiviri,
ca §i noi sa nu a§teptam rugaminti §i mijlociri cand vom vedea
starea celor necajiti §i deznadajduiti din jurul nostru, ci cu
'&&
bunavointa sa le intindem indata o mana de ajutor. Ascultati
m
acum chipul in care Stapanul tuturor a facut bine indureratei
Av*V
mame:
„Atunci, apropiindu-Se, S-a atins de sicriu, iar cei

vl
ce-l duceau s-au oprit §i a zis: Tinere, fie id zip scoaM-te!"
(Luca 7, 14)
Pentru ce Domnul n-a tinut seama de Legea evreilor, care

^r-^rs invata ca eel care se atinge de trupul mortului, de casa lui sau
rt
+.t *
de vasele lui, devine §i el necurat, ci S-a apropiat de mort §i
■ » -V
s S-a atins de sicriul m care era acela? Dupa cum Domnul a vin-
W;-v: decat intr-o sambata pe femeia garbova §i pe eel care avea
hid mana uscata, mustrand in acela§i timp cinstirea peste masura
wm.
_. .... . .. ...
Pk
■#m
!>S ttiv,
».«!
m DUMINICII A 20-A DUPA POGORAREA SFANTULUI DUH 373
Si
zn i . -] v, . i . >v t v ^ » r*. 1
a sambetei de c^tre iudei, tot a§a, vrand sa invieze pe fiul
vaduvei, n-a Unut seama de randuiala legii pentru necuratenie,
aratand prin aceasta ca mila covar§e§te pazirea legii. Deci S-a
5;>-S
apropiat de mort §i a pus mainile Sale pe sicriu; iar cei care
duceau mortul au stat, opriti fiind de dumnezeiasca putere a
Domnului lisus. Atunci lisus a strigat cu glas atotputernic:
„ Tin ere, fie ifi zic, scoalZ-te!". A vorbit celui mort precum vor- s
bim noi celor vii. A strigat pe eel fara suflare, precum noi
strigam pe cei care dorm. „ Tine re", a zis lisus, „fie ifi zic", fie
Ysj, celui mort, „scoala.-te!", inviaza din moiti.
ISP Jar eel ce fusese mort s-a ridicat $i a mceput s& i*' .1
vorbeasc&, iar iisus i-a daf momei sole" (Luca 7, 15).
f $
O, preaslavita minune! Mortul a ascultat glasul Stapanului;
sufletul s-a intors indata in trupul eel mort; sangele §i duhul
P eel viefuitor indata au reluat mi§carea lor cea obi§nuita; s-au
mi§cat toate madularele §i parfile trupului; inviind indata A
tanarul din morfi, s-a sculat §i vorbea cu cei ce stateau impre-
jur. lisus a savar§it aceasta preaslavita minune, nu prin suflare
asupra lui §i chemarea lui Dumnezeu, ca Hie, nici prin ruga-
ciune §i ingenuncheri, ca Elisei, ci numai prin glas poruncitor:
>vV. „ Tin ere, fie ifi zic, scoala-te!". Inviindu-1, 1-a dat mamei sale, ca
sa arate ca 1-a inviat pentru lacrimile ei, §i ca sa faca cunoscut
dreptul pe care-1 are mama, invafand m acela§i timp pe tofi
respectul §i ascultarea ce se cuvin parinfilor. A§a a facut §i Hie,
cand a inviat pe
oe cooilul
copilul vaduvei din Sareota
Sarepta Sidonului, pentru
oentru
ca §i el 1-a dat, dupa cum spune dumnezeiasca Scriptura, ma-
mei sale (3 Regi 17, 20-23). Tot a§a §i Elisei, cand a inviat pe
fiul sunamitencei, zicandu-i: ,,/a-fi copilul!" (4 Regi 4, 34-36).
liar ce
Dar re a
a facut
tarnt miiitimea
multimea rip
de namem
oameni vazann
vazand ca
ca eel
eel mort a
inviat, cand 1-a chemat lisus, §i ca vorbea cu cei din jurul sau?
li m
„§i frica i-a cuprins pe fofi $i slZveau pe
Dumnezeu, zicand: Proroc mare S-a ridicat mtre noi §i
|| m
Dumnezeu a cercetat pe poporul S2u" (Luca 7, 16).
II
^ 0
p
+•«{
^;t
Multimea de oameni care erau imprejur, v^zand minunea,
s-au mfrico§at toti de puterea lui lisus Hristos §i preamareau
pe Dumnezeu, zicand: „Proroc mare S-a ridicat intre noi §i
Dumnezeu a cercetat pe poporul Sû, adicS pe neamul lui
>c^ Israel. Cuvintele slSvirii lor sunt asemenea cu ale prorocului
,:'
Moise, care, mai inainte, vestind fiilor lui Israel cercetarea
dumnezeiascS, care avea sa fie prin venirea Fiului lui
Dumnezeu in lume, a grait lor ca din partea lui Dumnezeu,
zicand: „Eu le voi ridica Proroc din mijlocul fratilor lor, cum
e§ti tu, §i voi pune cuvintele Mele in gura Lui §i El le va gr%i
tot ce-I voi porunci Eu" (Deuteronomul 18, 18). Pentru aceas-
t^-1
>^v ta se poate crede ca ei au cunoscut atunci ca lisus Hristos este
M
Mesia eel a§teptat §i care mai inainte a fost vestit de Moise §i
m
£&
I* de ceilalp proroci ca Mantuitor §i ca Izbavitor al neamului lor
-
§i al tuturor oamenilor de pe pamant, adica §i al nostru, celor
w! care credem in El §i ne rugam neincetat sa fie indurator §i :
t:,:^
milostiv cu noi, in toate necazurile §i durerile noastre. Amin!
si
■rj
m
m
'swwz&it sea. ,vw -»- ™
fe®
afe
,■* '-^
tv mim. im
|5 ill
'
Mr SR
>
1 I
5e8
>.W I
R|
fi
' A*, N^"

M
m
&ci/za/ua hm
%.y^
&aminicu a c/oaazecea
M
i
c/iffia fBoyo/Hirea rj/a/ita/ui QfiuA m
k
f Qtmfr'o numya/c/'ea cz'/or int/v&lxitl c/o moa/tea
/vu/e/u'/'/o/' ,u/)/'/eIe/u/orJ 0
R-M
■r*-
m 07'a/i
m y wextf/ii,
y ■' w
& S5
H / J uvintele grSite de Mantuitorul nostru lisus Hristos
m
m1.
rf,;.* \y c^tre mama tanSrului mort din Nain deschid o cale de
m m
mangaiere tuturor celor ce plang moartea rudeniilor §i priete-
nilor lor. Evanghelistul ne spune ca, v^zand Domnul pe mama >»K
pm m
mortului, i s-a facut mila de dansa §i i-a zis: „Nu mai plange!" m
iO:
(Luca 7, 13)- Dar poate, oare, o mama, care este §i vaduva, sa-§i
k m
opreasca lacrimile, vazand mort pe singuml §i preaiubitul sau
M
m 2*^
r
s
376 CAZANIA
M
fiu, care-i era temelia casei sale, sprijinul ei la bSitranete, bucu-

ria inimii §i lumina ochilor ei?. intr-adevar, este mare dragostea
a prietenului fata de prieten, a fratelui fata de frate, a tatalui fata
de fiu §i a barbatului fata de femeia sa; dar dragostea femeii
is*. vaduve fata de singurul sau fiu intrece orice dragoste lu-
measca. De aceea §i Domnul, nimic graind despre mvierea fiu-
Ja*. lui ei, i-a zis numai cuvintele: „Nu mai plange!".
De ce a zis Domnul catre mama numai cuvintele acestea?
fl
Pricina a aratat-o altadata, cand a mviat din morti pe fiica lui
a lair. Atunci plangand toti cei care erau in casa lui lair, iar lisus
mtorcandu-se catre dan§ii §i zicand: „De ce v& tulburafi §i
plangeti?", a mai adaugat §i urmatoarele cuvinte: „copila n-a
'jf?* murit, ci doarme" (Marcu 5, 39). Dar cei care stateau imprejur,
trupe§ti fiind §i neputand sa cuprinda cele ale Duhului, i§i ba-
M teau joc de el, §tiind ca a murit copila. Cuvantul Domnului

este insa adevarat, cad mai inainte de patimile §i moartea lui
fe
lisus Hristos, oamenii fiind vrajma§ii lui Dumnezeu, dupa
moarte se duceau toti in iad, care era alta moarte; era a doua
pi moarte. Dar, dupa patimile §i dupa moartea Mantuitorului,
fiindca ne-am impacat cu Dumnezeu prin moartea lui lisus,
fe moartea cea de a doua, a iadului, s-a surpat, iar cea dintai nu
mai este moarte, ci ea este numai un somn. De aceea Man-
li
tuitorui zicea, despre moartea lui Lazar: „Lazdr, prietenul nos-
tru, a adormit; Mai due sa-l trezesc" (loan 11, 11).
1 De asemenea, Apostolul Pavel scria despre toti cei care au
murit in credinta, zicand: „Fratilor, despre cei ce au adormit
nu voim sd fgi in ne§tiinl:%" (1 Tesaloniceni 4, 13); iar in alt loc:
a
„Dar acum Hristos a inviat din mo pi, fiind incep&turZ (a
invierii) celor adormgi" (1 Corinteni 15, 20). Jertfa de pe cruce
a Domnului lisus Hristos a nimicit moartea §i a prefacut-o in
viata. De aceea, Apostolul Pavel zice: „Unde este, moarte,
himinta ta? Unde ifi este, moarte, boldul t&u?" (1 Corinteni 15,
fe§
gm 55). Iar Evanghelistul loan marturise§te, zicand: „Noi §tim ca
p
am trecut din moarte la viata" (1 loan 3, 14).
Frati crestini, daca ar avea glas mortii care au fost cre§tini
binecredinciosi §i au murit spovediti, pocaiti §i uniti cu Hristos
^S--:
iSif,:
Milpj
P
prin imparta§irea cu dumnezeie§tile Taine, ar zice intr-adev^r

o
pentru cei care-i plang pe dan§ii: Nu plangeti, c&ci n-am murit,
m W4
m ci dormim. Nu auziti glasul Stapanului nostru, care zice: „Cel
ce crede in Mine, chiar dacS. va mud, va tr&i" {loan 11, 23)?
m
Noi n-am murit, ci suntem vii. Nu auziti ce zice Ziditorul §i
4/4
Facatorul nostru: „Odcine traie$te $i crede in Mine nu va mud
&
Ait-
in veac" {loan 11, 26)? Pentru ce plangeti? Pentru fericirea noas-
tr&, pentru slava noastra cea ve§nica, pentru bucuria noastra
?fS!
m cea negraita §i pentru imparatia pe care am mo§tenit-o?. Daca
m ar avea mortii glas, ar zice catre cei care sunt vii §i plang pen-
m M
v>-»» tru dansii cuvintele pe care le-a zis Domnul catre femeile din
P
:%■;*■■ m
lerusalim cand plangeau moartea Lui: „Fiice ale lerusalimului, r-r.%
0£
w- nu Ma plangeti pe Mine, ci pe voi plangeti-v3 §i pe copiii
>;v^ vo§td" {Luca 23, 28). Nu ma plangeti pe Mine! Eu am plecat
»:
S'iS din marea vietii cea cu multa tulburare §i din valurile lumii * -.Tj
cele furioase §i ma due in sanurile lui Avraam cele lini§tite §i 'Hi
i
neinfrico§ate, ma due la cetele ingerilor, la praznicele sfintilor,
rm
4'-V
n la slava lui Dumnezeu. Ma due unde este lumina cea neinse-
Bzki 11
rata, unde este pacea cea netulburata, unde este bucuria cea
w negraita §i ve§nica. Plangeti-va pe voi, care ati ramas in pri-
mejdiile cele din toate zilele, in necazurile cele necurmate, in
11 Ms-
»s bolile cele multe, in tulburarile cele vrednice de lacrimi §i in ps
^-4'
ispitele cele cumplite. Eu am ajuns la limanul eel lini§tit §i
M
r-S neinviforat; voi va aflati in marea vietii cea cu multe valuri §i Wi
'£4
cu multe tulburari. >fv
pg
p Frati cre§tini, vorbind despre intristarea celor vii cu privire
s
la cei ce mor, Sfantul Apostol Pavel zice: „Fratilor, despre cei
M
mz ce au adormit nu voim s& fifi in ne§tiint&, ca s& nu vS. intdstad
'p^M.
ca ceilald care nu au nMejde"{l Tesaloniceni 4, 13). Care sunt 4,.
ym
ceilalti care n-au nadejde? Ace§tia sunt cei care n-au ajuns inca an
fin
la credinta adevarata in Dumnezeu. Ei n-au nicio nadejde in
S
Dumnezeu, fiindca nu-L cunosc. Ei n-au nadejde nici in viata
a fik
■5 ki*: ve§nica §i nici in invierea mortilor, deoarece cred ca sunt muri-
tori nu numai cu trupul, ci §i cu sufletul §i ca dupa moaite
sufletul se risipe§te §i se pierde ca §i trupul. Cei ce nu are M
credinta in Dumnezeu are zarea sufletului sau ingusta §i toata A*

a-^
m
378 CAZANIA
m nadejdea lui este lipita numai de lucrurile cele omene§ti. De

P
P aceea, cand moare rudenia lui, sau prietenul care il hr^nea pe
el, care era cinstea casei lui §i sprijinitorul avutului sau, atunci,
oriunde §i-ar atinti mintea, nu afla nicio nSdejde statornica;
oriunde ar intoarce ochii, nu vede nicio urma a acelora care
s-au dus. Din cauza aceasta, cei care nu cunosc adevarurile
M cre§tine cu privire la viata de veci sunt cuprinsi de suspinuri
fara mangaiere, de plans §i tanguire mare, cu lacrimi dezna-
dajduite §i nemangaiate. Sfantul Evanghelist Matei spune
m despre Rahela ca, atunci cand plangea pentru moartea fiilor
sai, se tanguia fara mangaiere. Dar pentru ce nu voia sa se
mangaie? Pentru ca ea socotea ca fiii ei morti au pierit cu totul.
'm
^■r. §i nu voia sa se mangaie, pentru ca ii socotea ca nu mai sunt
t*
(Matei 2, 18). Cei care considera ca sufletul este muritor §i
y£K
m
.v^. tagaduiesc invierea moitilor, cand moare iubitul lor prieten
it sau rudenia lor, nu afla mangaiere, pentru ca se gandesc ca eel
.%:SS5
care a murit a plecat cu totul §i pentru totdeauna din mijlocul
lor §i cu aceasta a pierit pentru vecie.
Cre§tinul crede insa cu tarie ca Dumnezeu este datatorul
M
tuturor bunatatilor, iar omul, fara ajutorul lui Dumnezeu, nu
m poate face nimic. El are toata nadejdea chiverniselii §i a starii
lui bune, nu la oameni, ci la Dumnezeul Cei Atotputernic. Se
mahne§te §i el cand moare rudenia §i prietenul sau, plange
cand vede zacand mort pe binefacatorul sau, pe prietenul sau,
pe acela de care atarna cinstea §i starea lui. Dar nu se mah-
m ne§te §i nici nu plange ca un deznadajduit, nici nu se tan-

guie§te sau se jele§te ca eel care nu are nicio nadejde in
m Dumnezeu. Domnul a zis catre vaduva din Nain: „Nu plange!"
w
m .*s (Luca 7, 13), adica nu plange peste masura, nu plange ca §i cei
n ce nu au nadejde. Domnul n-a zis catre vaduva sa nu planga
M
if nicidecum §i nici apostolul n-a zis ca sa nu ne intristam deloc.
jjM
Firea omeneasca este aducatoare de lacrimi, dar credinta
opre§te izvoarele lacrimilor. A murit tatal meu §i mama mea.
Pentru aceasta firea omeneasca din mine varsa lacrimi, dar
credinta, dimpotriva, imi aduce mangaiere, spunandu-mi:
B Tatal tau §i mama ta te-au parasit, dar Domnul te-a luat ca fiu.
SfS^
Fratele meu §i sora mea §i mdeniile mele au murit; am rSmas

s^rman §i far^ rudenii. Atunci firea mea omeneasca varsa la-
crimi, dar credinta §terge lacrimile mele, zicand; Ai frate §i sora
pe Domnul lisus Hristos, caci El a spus: „Ca oricine va face
voia TatZlui Meu Celui din ceruri, acela Imi este frate §i sorS.
§i mam£" (Matei 12, 50). A murit iubitul meu prieten, bine-
"*-v facatorul §i sprijinitorul meu; am ramas sarman. Firea din mine

varsa lacrimi, dar credinta pune stavila lacrimilor, zicandu-mi:
4
Ai prieten, binefacator §i sprijinitor pe Domnul, Cel ce este
atotputernic, caci El a zis: „ Voi suntef prietenii Mei dacS. faced
ceea ce vd poruncesc" (loan 15, 14).
Frati crestini, cata mangaiere prime§te omul credincios
cand plange pentru rudenia sau prietenul mort care zace
inaintea ochilor lui fara suflare, in mormant §i in stricaciune,
cand crede ca sufletul acelui trup este viu, se mi§ca, se suie in
m cer §i petrece in loca§urile Domnului sau cele nestricacioase!

Cata mangaiere prime§te cand se mtristeaza de despartirea
!|
rudeniei sau prietenului, crezand ca despartirea este vremel-
nica §i ca va veni ceasul in care il va vedea iara§i §i va trai
fJZ impreuna cu el, pururea, in Domnul. Pentru slava §i odihna

;rtt
sufletului celui plecat dintre noi se imputineaza mtristarea de
moartea §i de stricaciunea trupului lui. Nadejdea reintalnirii in-
dulce§te amaraciunea despartirii, deoarece toti credem §i na- ii
dajduim ca Jnsu$i Domnul, intru porunca, la glasul arhan- f--.
rf'-d.
If ghelului §i intru trambita lui Dumnezeu Se va pogori din cer, m
m
§i cei mo pi Intru Hristos vor in via intai. Dupa aceea noi, cei
*% vii, care vom fi ramas, vom fi rapid impreuna cu ei in nori, ca
sa intampinam pe Domnul in vazduh, §i a§a pururea vom fi cu
si Domnul" (1 Tesaloniceni 4, 16-17).
:Kf<
"rpî
Nici glasul care s-a auzit in Rama, nici plangerea, tan-
j'-tt;
Cl guirea §i tipatul eel indurerat al Rahelei n-au ce cauta la ingro-
g +•>
parile §i pomenirile credincio§ilor adormiti care §i-au sfar§it
1
( viata in credinta, pocainta §i marturisire §i s-au aflat, in ceasul
1 n.+'
H eel de pe urma al viefli lor, unifl prin imparta§irea Sfintelor
Taine cu Domnul lisus Hristos, Mantuitorul sufletelor noastre.
a
fel Pentru ce se fac plangeri §i tanguiri multe? Pentru ca a murit! ®5
0.
V^se; WH
jtr.r
»■!
fe;
380 CAZANIA
;+rt
?&+' Dar trupul doarme, iar sufletul este viu §i privegheaza, dupa
#♦ cum ne spune Domnul, zicand: „Nu vS. mirati de aceasta; cd.
'iVs
P vine ceasul in care tod cei din monninte vor auzi glasul Lui, §i
vor ie§i cei ce au facut cele bune, spre mvierea viefii, iar cei
ce au facut cele rele, spre invierea osandirii" (loan 3, 28-29).
5^
Daca au murit nespovediti §i neimparta§iU, atunci mtr-adevar
este nevoie de suspine §i de lacrimi multe, mai cu seama
B daca s-a intamplat aceasta din lenevirea sau obiceiul lor eel
5*C^ rau. Unii in loc sa creada ca, dupa marturisire §i dupa impar-
M
safef. ta§irea cu dumnezeie§tile Taine, de multe ori Dumnezeu, fa-
candu-I-se mila, daruie§te saMtate bolnavului, dimpotriva, ei
cred ca, daca bolnavul se va marturisi §i se va iinparta§i cu
#
*Tk
dumne2eie§tile Taine, acesta moare. Atunci au rost, mtr-ade-
var, suspinele §i lacrimile cele amare, nu numai din partea ru-
deniilor §i prietenilor, ci §i din partea tuturor credincio§ilor, im-
fe' preunate cu rugaciuni si cu sfinte liturghii aduse Preaindura-
'*^j
.'«<• tului Dumnezeu, ca sa fie milostiv si indurator fata de eel mort.
si Lacrimile care se varsa pentru morti sunt necesare si folo-

sitoare numai atunci cand, vazand trupul rudeniei sau al prie-
fe: tenului nostru mort, fara suflare, fara miscare, putrezit in pa-
t4
mant si facut mancare viermilor, socotim ca pacatul 1-a adus in
ii starea aceasta si ca toate acestea sunt chinurile pedepsei pen-
km tru pacat si implinirea dumnezeiestii porunci data pentru
Sm
m pacat, care zice: „Pamant e$ti $i in pamant te vei intoarce"
'U
(Facerea 3, 19). Daca suspinam din inima si ne tanguim, var-
sand lacrimi fierbinti, cand vedem starea cea stricacioasa a
m
P
f-fis trupului omului, atunci suspinele si tanguirile sunt indrep-
.Ts *.
M tatite; atunci plansul si lacrimile noastre aduc mult folos sufle-
*:'A tului nostru, cad aceste lacrimi ne intorc pe noi de la pacat si

ne indeamna la pocainta; aceste lacrimi spala sufletul nostru
;+m
de intinadunea pacatelor noastre si rodesc in noi sfintenia
faptelor bune.
i7^
m Frati crestini, daca ridicati mintea voastra, cand vedeti un
mort, la locul unde merge sufletul lui si socotiti ca omul acela,
care zace mort inaintea voastra, a facut lucruri rele si a murit
%XQ '■****■'

m
®l
HR
J3> nepocait, iar dupa moartea lui, diavolii cei intunecad §i nemi- *U-7.
lostivi ti iau sufletul, mustrandu-1, chinuindu-1 §i ocarandu-1 pe 1-*
J'
m el; daca socotid ca el, in ultima clipa, a cautat pocainta pe care
de multe ori a defaimat-o in viata §i ca ar fi dorit sa faca fapte
5m bune, pe care niciodata nu le-a savar§it, gandind ca, in locul M
m
unde se duce, nu este nici pocainta, nici putinta de a mai
tM savar§i fapte bune; deci ca a simtit chinul eel ve§nic care-1 va

a§tepta cand Judecatorul eel infrico§at va da hotararea Sa,
m
»$ zicand: „Duceti-v$ de la Mine, blestematilor, m focul eel ve§- li
M m
i.f? nic, care este gat it diavolului §i mgerilor lui" (Matei 23, 41); m
'jf^-
H
M daca socotiti acestea, cand priviti mortul §i va aduceti aminte
de pacatele voastre §i va umiliti, va pocaiti §i varsati rauri de
^-f'
% lacrimi, atunci lacrimile voastre sunt binevenite §i mantuitoare
de suflet, dupa cum invata Domnul nostru lisus Hristos pe ©
H femeile care plangeau la moartea Lui, zicandu-le: „Fiice ale
II
M lerusalimului, nu Ma planged pe Mine, ci pe voi plangeti-va $i
I m
pe copiii vo$tri" (Luca 23, 28). Amin!
p| m
m
M
gi V',*
®
fe
n
fjs >5%
m
y.-,
as*
s n
M
Av-t,
m
fei
n
Si
m
US.
fe
■M
¥l
m agi
m
Mx
gS
Mlil Mawphlil
■*4*-
1% i ft 0 /I
?M
+:&■
u--
$0
K
J
s V
>XV
■Jy
P
Wz?:
a® ^Ta/eairea
i Qûrrurucii/ a c/oaazeci si u/ia
1 c/((/)a iSoyorcfrea tJjfu/italai Q)a/

V
pfiica 6] S- '/6J
If
'M
<~/rraf(
♦ c/w/i/it,
^ J
omnul nostru lisus Hristos a asem^nat, in pilda care
s-a citit in Sfanta Evanghelie de astSzi, propova-
duirea invat^turii Sale cu sSmanta pe care o seamSna plugarul.
Dupa cum plugarul, deschizand mana sa, arunca samanta pe
pamant, tot a§a §i propovaduitorul Evangheliei, deschizand
IK^
gura sa, impra§tie invatatura in urechile ascultatorilor. Samanta
nu rode§te, sau rode§te dupa felul pamantului in care se sea-
mana. Daca samanta va cadea pe drum, se va pierde cu totul,
* K
DUMINICII A 21-A DUPA POGORAREA SFANTULUI DUH ^383
^
iar in pamant pietros isi va arata lastarul, dar dupa putin timp
se va usca. In pamant spinos va rasari, dar va fi inabu§ita de
sunn. Numai
spini. iNLimai in
m pamantul
panianiui cei uun seiiiananau-ije,
eel bun semanandu-se, va roai msu-
rod! insu-
m
tit. Invatatura lui Dumnezeu, propovaduindu-se, nu se lipe§te
de cei fara de minte §i de intelegere, iar in cei care au inimile
impietrite, ea nu ramane multa vreme. Pe cei care sunt cu-
-
prin§i de multe griji $i pe cei iubitori de dezmierdari, invata-
.V- A' -
tura dumnezeiasca ii indeamna la fapte bune, dar indemnul
ramane pe loc. Numai in cei care au inima buna rodesc, din
destul, roadele credintei §i ale faptelor bune. Roadele semin-
telor pamante§ti hranesc trupul. Roadele invataturii dumne-
zeie§ti mantuiesc sufletul. Ascultati deci, frati cre§tini, aceste
de suflet mantuitoare cuvinte ale Sfintei Evanghelii de astazi:
„Zis-a Domnul pilda aceasta: Ie§it-a sem2n2torul s&

semene s&manta sa. §i, sem&nand el, una a c%zut lang%
drum §i a fost cSlcatZ cu picioarele §i p&s&rile cerului
m
au mancat-o" (Luca 8, 5).
3
i+i-
m*.
Pentm ca sa nu zica Domnul Hristos: Eu am ie§it sa seman
samanta Mea, §i astfel sa se arate iubitor de slava §i sa dea
prilej de tulburare fariseilor §i carturarilor, care ii cautau pri-
cina, a vorbit despre o persoana oarecare, zicand: „Ie§it-a se-
m&n&torul sd. semene sZmanta sa". Dar semanatorul acesta este
lisus, Care a venit pe pamant sa ne propovaduiasca invata-
turile mantuirii.
mantiiirit St tnl
§i m?ti sunt
tot semanatori mai snnt §i
si graitorii
orîtririi de
p Dumnezeu apostoli, sfintitii arhierei §i dascali §i orice pro-

povaduitor al Evangheliei §i al dreptei credinte. Mantuitorul nu
a zis: „Ie§it-a lucratorul", ci a zis; „Ie$it-a semanatorul", ca sa
arate prin aceasta ca, dupa cum plugar adevarat este nu eel ce
are samanta §i nu o seamana, ci eel ce are samanta §i o sea-
h*.*. mana, tot a§a adevarat invatator nu este eel ce are putere de
a invata, dar nu invata, ci eel ce are daml invataturii §i invata
cu adevarat §i pe altii. Ceea ce se intampla cu samanta, care
se seamana, acela§i lucru se intampla §i cu cuvantul care se
propovaduie§te. Plugarul a semanat samanta, dar o parte din
0-
m samanta a cazut in drum. De aceea §i cei care treceau pe drum
U
WS m
_
" "■ * "■
TALCUIREA EVANGHELIEI
m
m
au cSlcat-o, §i pasSrile, care zburau pe deasupra dmmului, au
v;J
mancat-o.
„§i alta a c&zut pe piatrZ §i, r%s%rind, s-a uscat, pen-

mi
tru c& nu avea umezealZ" (Luca 8, 6).
Aceasta parte de samanta a cazut pe piatra §i a rasarit, dar,

piatra neavand umezeala, samanta s-a uscat. Nu este vorba de
o piatra goala §i uscata, caci pe o asemenea piatra nu rasare
nicio samanta, ci este vorba de pietri§ cu nisip, care nu avea
$1%
pamant mult, dupa cum arata Sfinpi Evangheli§ti Matei §i
Marcu. Unde este pamant putin §i nu are adancime, acolo
samanta incolteste, dar planta care rasare, neputand sa-§i duca
y
ii radacinile in jos, din cauza pietrelor care sunt in pamant,
create toata in sus §i, neavand radacina dupa nevoia ei §i nici
umezeala pentru a se hrani, se pale§te cand rasare soarele §i
se usuca.
1 „Alta a c&zut intre spini, iar spinii, crescand cu ea,

au m&bu§it-o" (Luca 8, 7).
Partea aceasta de samanta a cazut pe pamant maracinos

§i, crescand maradnii impreuna cu lastarii semintei, au ina-
bu§it-o. Dupa cum in pamantul maracinos pot rasari §i semin-
tele cele bune, alaturi de maracinii salbatici, care le vor
inabu§i, daca nu vor fi sco§i afara din vreme, tot a§a §i in firea
omului, dupa pacatul stramo§esc, rasar §i odraslesc faptele
bune ale mantuirii, impreuna cu lastarii pacatului, vatamatori
de suflet. Daca nu se va dezradacina pacatul, cum se smulg
maradnii din ogor, ci va cre§te impreuna cu faptele bune,
rautatea pacatului va inabu§i lastarii odrasliti ai faptelor bune
§i va nimici orice lastar de samanta buna.
Jar alta a c&zut pe pamantul eel bun §i, crescand,

a f&cut rod msutit. Acestea zicand, striga: Cine are urechi
de auzit s2 aud%!" (Luca 8, 8).
O parte din samanta a cazut pe pamant bun, care avea

umezeala, ingra§aminte, sapatura adanca §i celelalte cate sunt
'■;: 3^

f
'W.
de trebuinta spre hrana §i cre§terea l^starilor odraslip §i spre o
rodire imbel§ugata. in acest fel de pamant, samanta nu numai
W
ca a rasarit, ci a §i facut rod insutit. Nu trebuie sa se indoiasca
M
nimeni ca o samanta poate sa rodeasca o suta de seminte.
Aceasta este cu putinta numai mtr-un pamant bun, adica bine
S5S5 pregatit §i bine lucrat. Daca vom socoti insa cate fapte bune
rode§te cuvantul lui Dumnezeu cand ajunge in inima omului
bun, vom vedea intr-adevar rodul eel insutit. Auzind aceasta
M pilda §i nepricepand intelesul ei,
'y-f* „§i ucenicii Lui II mtrebau: Ce mseomnZ pilda

:
aceasta? El a zis: VouZ v& este dat s& cunoa§teti tainele 0>-.
Imp&r&tiei lui Dumnezeu, iar celorMfi, in pilde, ca,

v2zand, sZ nu vad% §i, auzind, s£ nu mteleagZ" (JLuca 8,
m 9-10).
:*m intrebarea ucenicilor este lesne de inteles, dar raspunsul
lui lisus nu are legatura cu aceasta intrebare, ci cu alta mtre-
m bare, pe care o vom gasi in Evanghelia dupa Matei, care ne
spune ca, apropiindu-se ucenicii Lui, au zis catre Dansul: „De
ce le vorbe§ti lor in pilde?". Au fost deci doua mtrebari, prima
scrisa de Evanghelistul Matei, iar cea de-a doua de Evanghe-
listul Luca. Deci lisus, la intrebarea cea dintai: „De ce le vor-
be$ti lor in pilde?" (Mate! 13, 10), a raspuns: Le graiesc in pilde,
pentru ca voua, celor ce credeti in Mine, v-a dat Dumnezeu
harul cunoa§terii tainelor, iar celor care n-au crezut, nu le-a dat
acest bar. Graiesc in pilde, pentru ca ace§tia, vazand minunile
cu ochii lor trupe§ti, nu le vad §i cu ochii sufletului §i, auzind
cu urechile trupe§ti invataturile Mele, spuse lamurit §i nu in m
&s
SsS pilde, nu le aud §i cu urechile cele suflete§ti §i nici nu le m- Wi
? teleg. Pentru aceasta graiesc in pilde catre ceilalti, „ca vazand,
rl
v^+-:
li nu vSd, §i auzind, nu aud, nici nu inteleg" (Matei 13, 13), M
*£k deoarece „inima acestui popor s-a invartogat $i cu urechile
aude greu $i ochii lui s-au inchis, ca nu cumva sS vadS cu ochii
'j**y $i sS audS cu urechile §i cu inima sS inteleagS $i sS se intoarcS,
«'■- -
§i Eu sS-i tSmSduiesc pe ei" (Matei 13, 15 cf. Isaia 6, 10). §i a§a,
raspunzand Domnul la cea dintai intrebare scrisa de Sfantul
Evanghelist Matei, cum am ar^tat, r^spunde apoi §i la cea de

a doua intrebare scrisa de Evanghelistul Luca, adicS: „Ce m-
W
tS seamnZ pilda aceasta?" (Luca 8, 9).
&■
„Iar pilda aceasta inseamnd: Sdmanta este cuvantul

lui Dumnezeu; cea de langd drum sunt cei care aud,
apoi vine diavolul $i ia cuvantul din inima lor, ca nu
cumva, crezand, s2 se mantuiascd" (Luca 8, 11-12).
Deci talcuirea pildei este aceasta: sSmanta este cuvantul

lui Dumnezeu, iar calea aratS pe oamenii care merg pe ea §1-1
^•>
Sfc aud. Pasari ale cerului sunt duhurile cele rele din vazduh,
adica diavolii. Dar cine sunt cei care aud cuvantul lui Dumnezeu
pe drum? Ace§tia sunt oamenii fara cucernicie, care nu sunt cu
i luare-aminte §i astfel nu inteleg cele ce li se spun, dupa cum
graie§te !nsu§i Domnul, prin Evanghelistul Matei, zicand:
„Oricine aude cuvantul Imparatiei $i nu-1 mtelege, vine eel
WZ
y>X&' viclean §1 idpe^te ce s-a semdnat in inima lui; aceasta este
sZmanta semknata langa drum" {Matei 13, 19). La acest fel de
5^ oameni, diavolul mdrazne§te §i vine, risipind §i §tergand din
inima lor cuvantul dumnezeiesc auzit, dar pe care ei nu 1-au
mteles, ca sa nu-§i mai aduca aminte de el §i, intelegandu-l, sa
creada, iar crezand, sa se mantuiasca. lisus Hristos, lamurind
apostolilor Sai pilda aceasta, a spus mai departe.
Jar cea de pe piatrd sunt aceia care, auzind cuvan-

a?*
tul, il primesc cu bucurie, dar ace§tia nu au rdddcind;
ei cred pand la o vreme, iar la vreme de mcercare se
«-v? leapddd" (luca 8, 13).
Precum samanta care cade pe loc pietros rasare, insa se

m
usuca, fiindca nu are putinta sa-§i mtareasca radacina, din pri-
rS1} cina uscaciunii §i asprimii pietrei, tot a§a §i cuvantul lui Dumnezeu
face sa rasara de multe ori, in inimile oamenilor impietriti,
lastarul credintei, insa, din cauza lenevirii §i trandaviei lor, cu-
m
vanml lui Dumnezeu nu prinde radacina §i nici nu se intare§te
in inima lor. Pentru aceasta, in vreme de pace §i de lini§te,
cand nu au nicio ispita, stau credincio§i; in vreme de ispita w
DUMINICII A 21-A DUPA POGORAREA SFANTULUI DVH 387
—
■*
tde
insA, adicA atunci cand se intampla sA asculte invAtAruri minci-

noase, sau vin prigoane, sau alte intamplari primejdioase, se
leapAda de credinta. Samanta, spune Mantuitorul,
cZzutl intre spini

„Cea c&zute snini sunt cei ce aud cuvantul,
cuvantul.
dar, umbland cu grijile §i cu bog&tia §i cu plZcerile
vietii, se m&bu$& $i nu rodesc" (luca 8, 14).
Deci samanta care a cazut intre spini este cuvantul lui

Dumnezeu pe care-1 aud cei cuprin§i de multe griji, cei iubitori
de bogatie §i iubitori de placerile acestei vieti. Puterea §i lu-
crarea cuvantului dumnezeiesc este omorata de grijile lume§ti,
de amagirea bogatiei, de dulcetile trupului, dupa cum mara-
cinii inabu§a si omoara lastarul semintei. „ Grija acestei lumi $i
in$el&ciunea avutiei in&bu§3. cuvantul §i il fac neroditor" (Matei
13, 22), spune Sfantul Evanghelist Matei. Este stiut ca nu orice
grija vatama sufletul omului, ci numai grija desertadunilor lu- M.
mesti; nu bogatia, ci inselaciunea bogatiei; nu dulceata cea

duhovniceasca si sfanta, care este fiica buna si credincioasa a K?- •
faptelor bune, ci dulceata trupeasca cea inselatoare, care este
mama pacatului. De aceea, lisus si-a terminat talcuirea acestei
pilde cu aratarea rodirii semintei in pamantul eel bun,
spunand
Jar cea de pe pZmant bun

ILÛXXX ^l-XXXC
sunt WWXcei Wt*X
care,W, cu XXXXXXXM.
inima
curate §i bun&, aud cuvantul, il p2streaz2 $i rodesc rntru

tebdare" (Luca 8, 15). 4'*
lata care este pamantul eel roditor. Sunt acei oameni care
au inima buna §i curata §i, ascultand cuvantul lui Dumnezeu,
il pastreaza, aducandu-§i aminte totdeauna de el §i in orice
H fe?
ispita s-ar gasi vreodata, ei nu-si pierd cumpatul, ci intru rab
dare dau roadele faptelor bune.
m
m ^
„Domnul nostru lisus Hristos a spus: „Cine are ure-
chi de auzit s2 audd" (Luca
^ 8,/ 8).
*■
Wi 'M
Wft
Toti avem urechi trupe§ti, dar nu tod avem, in acela§i
y,y*i*a timp, §i urechi suflete§ti. Prin urechile trupe§ti auzim cum aud
§i dobitoacele cele necuvant^toare, dar, prin cele suflete§ti,
intelegem ca ni§te fepturi cuvantatoare, gandindu-ne la cele ce
*Vi*,
ni se vorbesc. lar Domnul §i Mantuitorul nostm lisus Hristos
ne vorbe§te aici nouS despre urechile cele suflete§ti, prin care,
eel care aude cuvantul lui Dumnezeu §i intelege voia Lui cea
sfanta §i o savar§e§te, se mantuie§te. Sa rugam a§adar pe
'SrCti- Bunul Dumnezeu sa ne invredniceasca pe noi tod de darul
IN
celor mai curad ochi suflete§ti §i al celor mai bune urechi du-
hovnice§ti, ca sa putem intelege totdeauna cuvantul Sau din
m
ft Sfanta Evanghelie §i sad putem pastra in inimile noastre toata
viata ca pe o samanta roditoare de imbel§ugate fapte bune §i
is
bineplacute lui Dumnezeu, Caruia se cuvine toata slava, cin-
|j:%■ stea §i inchinadunea: Tatalui §i Fiului §i Sfantului Duh, acum
'a-A' §i pururea §i in vecii vecilor. Amin!
p
It
Si*'.
fe €
Wj*
m
"M; ♦
>A
if? ?•
Wi
■ fzV
mt IM
03 m
Hr
jfe?
IS
'P 'm
.*5>i
+-V
Stfe
m
m
I
»i», m
A'%
'n^'
.v> <«
Si?.
is
V-,f; fe*:
il m
■s.-.-S
m
(xiza/iio ti
m
\(/?i(/tic(( a c/ouazeci si a/f a
j
c/a/)d l/ôcjordrea ^Jjfa/italal Q)u/i i

W:
P
f^)es/>re' caaze/o neroc/tWl cuoanla/al c/timnezeieso M£
A?jt
If i sa/lelal omu/ulj
zhfiti
j cfest/'/it.
y ■* 0ti
11
H and Sfantul Apostol Petru a vorbit mtaia oara in
■m
Ly lemsalim, invatand pe popor cuvantul lui Dumnezeu,
e
iudeii an primit cu dragoste cuvantul lui §i s-au botezat ca la
Wi
trei mil de suflete. Alta data, el iara§i a propovaduit cuvantul
}-^.
lui Dumnezeu in pridvorul eel ce se numea al lui Solomon,
M cand multi dintre cei care au auzit, au crezut §i s-a facut
m
A ££
390 CAZANIA
numaml barbatilor botezati aproximativ la cinci mil. Sfantul
fX*: Apostol Filip s-a dus in Samaria §i a propovaduit acolo despre

Imparatia lui Dumnezeu §i despre numele Domnului lisus
■$&< Hristos §i au crezut §i s-au botezat multi barbad §i femei. lar
Sfantul Apostol Pavel §i Sfantul Barnaba au mers in Cipru §i au
m invaât acolo cuvantul lui Dumnezeu, proconsulul Sergius Pau-
lus crezand indata in Hristos. Ce credefi ca-i invatau atunci
0
Sfintii Apostoli pe ascultatorii lor? li invatau sa se lepede de
credinta lor paganeasca §i sa primeasca pe cea in Hristos. li
#?};
8"*;' invatau sa se supuna altei legi, adica Evangheliei, care era po-
SW
trivnica legii lor, credintei lor. fi indemnau sa-§i paraseasca
M
obiceiurile lor §i sa imbrati§eze pe cele cre§tine§ti: alta viata,
SN
^•S-TC alte obiceiuri, o traire duhovniceasca in loc de cea trupeasca,
o traire cereasca in loc de cea pamanteasca. Ascultand ei pro-
povaduirea Evangheliei, se lepadau de credintele §i obiceiurile
>'-K
lor de mai inainte §i primeau credinta cea noua. Se intorceau
de la dezmierdarile trupului §i de la toata desfatarea §i pla-
cerea trupeasca §i mergeau in prigoane, in lupte, in primejdii
§i chiar la moarte.
il Propovaduitorii invataturii Domnului Hristos ne invata

fes
continuu sa nu ne lepadam de credinta parinteasca, ci s-o
,% pazim neintinata. Ne invata sa nu primim alta lege, ci sa pazim
legea cre§tineasca, pe care am primit-o de la parintii no§tri. Ne
a: *
invata sa nu urmam alte obiceiuri, ci sa traim dupa datinile
m cele vechi ale cre§tinilor. In vremile de acum insa roadele pro-
povaduirii sunt mult mai putine, de§i astazi nu sunt greutatile
,te
din vremea Sfintilor Apostoli.
Unii zic ca atunci rodea cuvantul lui Dumnezeu, pentru ca
^•f-; il intareau minunile. Au crezut ca la trei mii de suflete, cand a

invatat Sfantul Petru intaia oara, pentru ca s-au minunat §i
s-au inspaimantat auzind pe apostol, pe nea§teptate, vorbind *•
in felurite limbi. Au crezut ca la cinci mii, cand a propovaduit
acela§i apostol a doua oara, pentru ca au vazut pe eel care fu-
sese din pantecele maicii sale olog, vindecat de Petru, ca
?-+.
umbla §i alerga. Au crezut, in Samaria, multi barbati §i femei, h*
A*
k-
cand a propovaduit Apostolul Filip, pentru ca a scos din multi
MS
*.-.r Ix.-.-
'0M
oameni duhurile necurate §i a vindecat pe multi slSbanogi §i

ologi. A crezut proconsulul Sergius din Cipru, cand a inv^tat
Apostolul Pavel, pentm cS, a vSzut cum blestemul lui a orbit
indata pe Elima vrajitoml. Intr-adevSr, semnele §i minunile aju- M
tau §i mtareau propovaduirea, dupa cum marturise§te §i Evan-
ghelistul Marcu, zicand: „Iar ei, plecand, au propovMuit pre-
tutindeni, $i Domnul lucra cu ei §i intdrea cuvantul prin sem-
nele care urmau" (Marcu 16, 20).
.♦-.V
3vl Vedem insa ca multi au crezut, chiar fara sa vada minuni.
P
«-ir. Ce minune a vazut Sfanml loan Botezatorul cand propovaduia
0g §i zicea: „Poc%ili-v&, c% s-a apropiat impd.rS.lia cerurilor" (Matei
3, 2)? Niciuna! Dar la el veneau atunci cei din lerusalimul §i i
W
imprejurimile lordanului §i erau botezati de el in lordan, dupa
ce-§i marturiseau pacatele lor. Ce minune au vazut cei din
Antiohia, cand s-au dus la ei Pavel §i Barnaba §i i-au invatat m
,W credinta in Hristos? Niciuna! Dar oamenii de acolo, auzind
^,r.
propovaduirea, se bucurau §i slaveau cuvantul Domnului §i au
■*x*.
8C."rC
xt*. crezut in viata cea ve§nica.
'P
m
fe Nicio minune n-au vazut cei din Iconia, cand Pavel §i
M
fe Barnaba au intrat in sinagoga de acolo §i au grait cuvantul lui 0
v.-;
^■>:
M Dumnezeu §i, totu§i, multime multa de iudei §i de elini au cre-
zut. Nicio minune n-au vazut atenienii, msa au crezut in pro-
,4.i^
povaduirea lui Pavel multi, impreuna cu Dionisie Areopagitul.
Daca minunile ar fi avut puterea aducerii la credinta a celor ce M
sfev,
m nu-L recuno§teau pe lisus Hristos ca Fiu al lui Dumnezeu,
m,
S9
M atunci cei care au vazut minunile Lui ar fi trebuit sa creada in
p
El. Dar noi §tim ca fariseii, vazand pe eel mut §i indracit vin-
•.^f
&£ decat de lisus Hristos, ziceau: „Cu domnul demonilor scoate
pe demoni" (Matei 9, 34). Unii dintre farisei, intelegand ca eel
w.
orb din na§tere vede, n-au crezut, ci ziceau despre lisus
m Hristos: „Acest om nu este de la Dumnezeu, fiinded nu tine
sambdta" (loan 9, 16). ludeii, vazand aceea§i minune, n-au
m
'mf crezut, ci ziceau: .,Noi §tim cd Omul acesta e pdedtos" (loan 9,
^-v.
24). §i s-au sfatuit intre ei ca, de-L va marturisi cineva ca El
V-}- b4
este Hristos, acela sa fie scos din sinagoga (loan 9, 22).
IsMss
«
1
,:U^
392 CAZANIA
!-îSro
Frati cre§tini, alî oameni zic ca, in vremile de acum, cu-
&■* vantul lui Dumnezeu nu mai rode§te pentru ca faptele din
.;P1^V,
viata propovaduitorilor sunt nevrednice §i potrivnice invaâ-
If
turii pe care o propovaduiesc. Despre aceasta insa Domnul §i
Stapanul tuturor a vorbit destul de lamurit. Carturarii §i fariseii
• <1 erau vicleni, mincino§i §i zavistnici. De multe ori Domnul li
osandea ca pe ni§te fatarnici, nebuni §i orbi; insa n-a zis nicio-
W.
data ca invatatura pe care o propovaduiesc ei nu este folosi-
toare §i roditoare, din cauza nevredniciei lor, ci dimpotriva a
poruncit §i a indemnat pe iudei sa asculte cuvantul pe care-l
m invatau ei §i sa pazeasca toate cate ziceau ei, dar sa se

?,■'%
departeze §i sa nu urmeze faptele lor: „Toate cate v3 vor zice
vou& faceti-le §i p^zitf-le; dar dupS. faptele lor nu faced, c& ei
'*?-k zic, dar nu fac" (Matei 23, 3).
Recunoa§tem ca, daca propovaduitorul invataturii Dom-
:%i*[ nului Hristos are purtare buna si viata sfanta, atunci cuvantul
w
lui, prin harul ce-1 are de la Dumnezeu si prin bunul nume pe
care il are el intre oameni, ajuta la intoarcerea celui ratacit si
sprijina mdreptarea celui pacatos. Insa nici sfintenia propova-
duitorului nu este pricina, nici rautatea lui nu este piedica ro-
m dirii propovaduirii, dupa cum nici cauza rodirii semintei nu
m
este frumusetea si podoaba plugarului si nici cauza nerodirii
ei nu este uratenia sau slutimea fetei lui. Daca cuvantul sfin-
tilor ar fi avut putere singur sa intoarca pe cei pagani si sa
indrepte pe cei pacatosi, toata lumea ar fi crezut in Hristos,
cand Sfintii Parinti invatau. Toata lumea ar fi crezut cand Sfintii
'^v Apostoli ai lui Hristos propovaduiau; toata lumea ar fi crezut
5t^,
cand invata si propovaduia Sfantul sfintilor, Fiul lui Dumnezeu,
Domnul nostru lisus Hristos. Vedem insa ca multi dintre aceia
care au ascultat propovaduirea adevarului din gura Domnului
nostru lisus Hristos nu s-au folosit cu nimic de pe urma ei, ci
au ramas cu inima impietrita.
:*i*% La toate aceste intrebari si nedumeriri a dat raspuns pilda
*^4 din Sfanta Evanghelie care s-a citit astazi, si mai cu seama tal-
cuirea ei, pe care n-a facut-o nici om, nici inger, ci Insusi
Domnul nostru lisus Hristos. fncepand pilda, El a zis: „Ie§it-a
- - r
0
r
f$
MG w&.
duminicii a 21-A dupA pogorarea sfantului duh 393
sem&n&torul s& semene sS.ma.nta sa" (Luca 8, 5). N-a zis: Ie§it-a
■jA
dreptul, sau ravnitoml, sau sfantul, ci a zis simplu: „Ie§it-a se-
mSnStorul sS semene sSmanta sa". Deci, daca propovaduitoml
seamana samanta buna §i nu neghini vatamatoare, mvatand
dogmele §i legile cele dumnezeie§ti, aceasta este destul din
partea propovaduitorului pentru rodirea cuvantului §i nu este
deloc nevoie sa cercetam viata §i puitarea lui.
Dupa aceea, Domnul a aratat trei cauze ale nerodirii pro
povaduirii cuvantului dumnezeiesc: neluarea-aminte, lene-
virea si amagirea vietii acesteia; iar pentru rodirea cuvantului,
una singura: bunatatea. Impaitind pe ascultatorii cuvantului
dumnezeiesc in patru categorii, i-a asemanat pe dansii cu dm-
mul, piatra, spinii si pamantul roditor. Pentru ca in vremurile
m de acum mai toti suntem fie dmm calcat de patimi si de
j-. ■+ diavoli, fie piatra uscata si fara umezeala, sau spini, adica plini
m
de griji lumesti, tmpesti si de desertaciune, care mabusa in-
telegerea mantuitoare de suflet, iar cei care au o viafa buna si
curata sunt foarte putini si rari, vedem prea putin rodul cuvan-
tului propovaduit.
Frate crestine, daca se propovaduieste cuvantul lui Dum-
nezeu si mintea ta nu ia aminte, ca sa inteleaga cele ce se gra-
iesc; sau cand se propovaduieste cuvantul lui Dumnezeu, te
lenevesti si dormitezi, atunci tu esti dmm din care diavolul
ii rapeste cuvantul dumnezeiesc si-1 risipeste, ca sa nu intre in
mL mintea si in inima ta, unde sa rodeasca intoarcerea ta pe calea
m Domnului. Daca ai venit sa asculU cuvantul lui Dumnezeu, nu

cu scopul indepartarii naravurilor tale rele, spre folosul sufle-
tului tau, ci ca sa pandesti stiinta si mestesugul cuvantatomlui,
sau sa iscode§ti pe ascultatori, atunci, chiar daca vei lua amin-
te sau vei intelege cele ce se propovaduiesc, tu esti asemenea
pietrei din pilda. De aceea, rasare si in inima ta lastaml tanar
al cuvantului propovaduit, adica putina umilinta, dar, fiindca
inima ta nu are aplecare spre ascultarea cuvantului evanghe-
lic, indata umilinta ta se usuca, se risipeste si ramane nerodi-
. _ n . 1 . •v -r _ 1 ^ , 1 1 • T-^
toare in sufletul tau. Iar daca auzi cuvantul lui Dumnezeu si ai
dorinta si vointa de mdreptare, iei aminte si intelegi cele ce se
m
3^
SSfcK
■^v,
aW 394 CAZANIA
M
propovaduiesc, dar, ie§ind afarS din biseric^, in loc sS te

gande§ti la cele ce ai auzit, iti afunzi indata mintea ta in de-
§ertaciunile lumii §i te ineci in plScerile trupului, atunci tu e§ti
p^mant maracinos, spinos. De aceea, cuvantul lui Dumnezeu
ff&£ face sa rasara atunci in tine mladitele sale cele firave, adica
s»
umile§te inima ta, aduce lacrimi in ochii tai §i gand de indrep-
tare in sufletul tau, dar spinii grijilor tale de§aite §i ai placerilor
tale trupe§ti ineaca §i §terg umilinta, lacrimile §i gandul
pocaintei §i al mtoarcerii tale; §i astfel cuvantul lui Dumnezeu
se face neroditor in tine.
lar daca auzi cuvantul lui Dumnezeu §i gandul tau este
drept, luarea-aminte mare §i evlavia multa, §i, intelegandu-1, te
M gande§ti la el deseori §i socote§ti totdeauna intelesurile lui, ca
sa le aduci la indeplinire in viata de toate zilele, atunci acesta
ti se face folositor, dezradadnezi din inima ta lastari§urile
,*-/M
pacatului §i aduci rod insutit de fapte bune.
Deci, frati cre§tini, cand veniti in biserica, ca sa ascultati
$& cuvantul lui Dumnezeu sau cand il cititi in carti, sa nu fiti nici
drum, nici piatra, nici maracini, ci sa faced inima voastra pa-
SUj mant bun §i curat, §tiind ca Dumnezeu, Care a facut pe om
liber, fiind milostiv, voie§te ca tofi oamenii sa se mantuiasca,
53
§i, fiind drept, pe nimeni nu sile§te, ci numai cheama §i in-
deamna. Mijlocul prin care cheama §i indeamna este propo-
vaduirea invataturii prin cuvant, pe care Dumnezeu 1-a folosit
Sift
dintru inceput spre mantuirea oamenilor. Chemand §i indem-
nand pe cei de dinainte de Legea veche, pe cei din timpul
Legii, pe cei de dupa Lege, pe cei din vremea venirii Lui tru-
pe§ti, ca §i pe cei de dupa aratarea Lui in trup, El singur a adus
la cuno§tinta oamenilor cuvantul Sau prin proroci, apostoli §i
>xt;
Vfyt'
Sfintii Parinti, prin care a prorocit §i a vestit dinainte intruparea
Fiului Sau, Cei Unul Nascut, a invatat dogmele credintei, a dat
Tainele cele mantuitoare, a aratat legile cele dumnezeie§ti §i a
dat predaniile cele sfinte. Cuvantul Lui a aratat calea mantuirii
§i calea pierzarii; a fagaduit Imparatia cea cereasca §i chinul
eel ve§nic. Tot de cuvant se folose§te Dumnezeu §i acum,
graind noua prin arhierei, prin preoti, prin parintii duhovnici
0
duminicii a 21-A dupA pqgqrarea sfantului duh 395

r'
M §i prin cSiti. De aceea, panS in vremurile noastre, cuvantul lui

Dumnezeu are putere de a intoarce pe cei rStaciti, de a
indrepta pe cei pacato§i §i de a mtM pe cei cu viatS sfanta.
Prin cuvant, panS in vremurile noastre, harul lucreazS mila Sa
peste noi. Deci, iubitii mei frad, dacS nu ne vom supune
cuvantului lui Dumnezeu §i nu vom dobandi niciun folos de
la el, atunci nu putem avea nicio nSdejde de mantuire. Este
trebuinta deci de ravna §i de sarguinta pentru ascultarea inva-
taturilor dumnezeie§ti, de luare-aminte §i de evlavie in ascul-
tarea lor; de aducere-aminte dupa ce am ascultat cuvintele
dumnezeie§ti de invatatura §i de aducerea lor la indeplinire in
viata noastra de toate zilele. Numai astfel se face inima noas-
tra pamant bun §i curat; numai in acest fel invataturile dum-
nezeie§ti rodesc in noi roadele faptelor bune §i purtatoare de
mantuire in Hristos lisus Domnul nostru, Caruia se cuvine
slava si stapanirea in vecii vecilor. Amin!
"*tv. c.- J
u,
j«Bf.
4r -.i %
p.
m
Vt*.
'■'* c.*~
§N
i'H
M
y Wr si M^nilli
p,
M
M
m PS
!«¥
m
p
M
p
?%
>.%
# -*
m
i
M
V -rt;
StS
m
m, fTa/etr/rca cloatuj/ie/iei
M
m Q)u/ninicl< a (/ouazeci ft c/otta
c/ttfia ^StHjordrea î/atittt/tti ^/)u/i

m
fjfitca /$ /J)-<S/J
11
fek.
m
fS/'ati
y cfesti/u,
y ^
'«>
S I copul pildei din Evanghelia care s-a citit astazi este
f.:^ t_y aratarea osandirii bogatilor iubitori de placed §i
nemilostivi §i rasplatirii cu slava a celor care, fiind in saracie §i
t|:
s-H suferinte, n-au uitat pe Dumnezeu. Cel care va asculta aceasta
PI
cereasca mvatatura, cu credinâ §i cu evlavie, daca va fi bogat,
se va face cumpatat §i milostiv; iar daca va fi sarac §i suferind,
P
se va intari in sufletul sau §i in nadejdea ajutorului §i rasplatirii
p lui Dumnezeu. Pentru aceasta, sa ascultam cu evlavie pilda
0£
m Sfintei Evanghelii,
M
5^.
afe ;*A

—
fe m
m
„Zis-a Domnul: Era. un om bogat care se imbr&ca
m poitira
in porftrZ $i
$1 in vison,
Vison, veselindu-se
1-^ in
in tnntf*
toate zilele
nlplf* in
in rhin
chip
strSludt" (Luca 16, 19).
Bogatul acesta, care inf^ti§ea2a pe orice bogat iubitor de M

%^
plSceri §i nemilostiv, se imbraca cu haine ro§ii de porfirS §i cu
vison din panza de in de mare pret; §i se veselea in chip
stralucit, nu numai uneori, ci in toate zilele. El traia in mare
lux, cu multe cheltuieli, in multa indestulare, avand masa plina
de multe feluri de mancaruri §i de bauturi, cu muzicand,
&
cantari, jocuri §i glume, a§a cum fac numai bogatii iubitori de
placed §i de slava, care i§i pretuiesc pantecele lor mai mult
decat pe Dumnezeu §i asculta de placerile trupului lor mai
mult decat de dreapta judecata.
„Iar un s£rac, anume Laz&r, z&cea inaintea portii

lui, plin de bube, poftind s2 se sature din cele ce
1*5 c&deau de la masa bogatului; dar §i cainii venind,

lingeau bubele lui" (Luca 16, 20-21).
H ||
Oare, pentru ce nu s-a spus §i numele bogatului? Pentru
ca sa arate ca sunt nevrednice de pomenirea lui Dumnezeu
numele oamenilor rai, cum era bogatul din pilda aceasta, §i
sunt vrednice de dumnezeiasca pomenire numele dreptilor,
cum era saracul Lazar. Numele pacato§ilor se pomenesc numai
pe pamant §i se scriu pe mormintele lor, iar numele dreptilor
sunt cunoscute in ceruri, fiindca, dupa cum ne spune intelep-
m tul Solomon: „Sufletele dreptilor sunt in mana lui Dumnezeu $i

$*4A
chinul nu se va atinge de ele" (Jntelepciunea lui Solomon 3, 1).
Lazar era sarac, atat de same ca dorea fammiturile care
■,Ji' S&Ti
cadeau de la masa bogatului. Same, dar §i lipsit, ca, neavand
nici casa, nici acoperamant, zacea la poarta bogatului. Same §i
bolnav, dar nu numai bolnav, ci §i plin de rani §i in nemi§care,
incat cainii, venind, ii lingeau bubele lui. Dar, patimind atat de
mult, niciodata n-a hulit, nici n-a invinuit dumnezeiasca Pronie
§i nici n-a ocSrat nemilostivirea bogatului, ci, asemenea lui
l^-rr 1^ ^ ^ 1 ^ X 4-1 ^ T ^ 1 ^^4 1 N 1 X 4. ^
lov, suferea cu r^bdare §i cu b^rbatie. lar bogatul, imbr^cat in
m
1
v.?
m
m
iM
porfirS §i in vison scump, cu mese desf&tate, §i in toate zilele

1
veselindu-se, vSzand la u§a lui pe LazSr care patimea atat de
cumplit, nu l-a bSgat inauntru, in casa sa, nu i-a dat niciodatS
ve§minte sau hranS, n-a luat in seama boala lui, §i n-a alungat
din curtea sa nici mScar cainii, care ii lingeau bubele lui. Ce a
urmat dupa toate acestea?
„$I a murit s&racul §i a fost dus de c&tre tngeri in

5p
sanul lui Avraam. A murit §i bogatul §i a fost mmor-
mantat" (luca 16, 22).
A murit s^racul, a murit §i bogatul. Pe s&rac 1-au luat

ingerii §i 1-au dus in sanul lui Avraam, iar pe bogat 1-au
ingropat. Dar ce este sanul lui Avraam? Sanul lui Avraam este
plinStatea buMtStilor pregatite de Dumnezeu celor care 11
■if
iubesc pe El. Precum corabia, ajungand la liman, se lini§te§te
|>5 de tulburarea valurilor marii, tot a§a §i dreptul, ajungand la
f -I
loca§urile Domnului, se odihne§te de tulburarile §i viforul
vietii. Dumnezeiasca fericire se nume§te san al lui Avraam §i
pentru ca jertfa de pe cruce a Domnului lisus Hristos a deschis
t+ifi dreptilor u§a catre ea; iar trupul Domnului lisus s-a alcatuit din
neamul lui Avraam, adica din Sfanta Fecioara Maria: „C3.ci,
intr-adev2r, nu a luat firea mgerilor, ci s&manla lui Avraam a
luat" (Evrei 2, 16), spune Apostolul Pavel. Dar, de ce s-a zis
?»■%
numai despre bogat ca 1-au ingropat? S-a zis numai despre
SsS
bogat ca 1-au ingropat, fiindca dupa moarte sufletul bogatului
s-a pogorat in iad, care este asemuit cu mormantul, ca un loc
care este sub pamant §i intunecos. Sufletul saracului insa nu s-a
pogorat in iad, ci s-a suit de-a dreptul in sanul lui Avraam,
adica la lumina cea ve§nica §i la dumnezeiasca fericire. Din
cuvintele acestea invatam ca, dupa moarte, sufletele dreptilor
le iau sfintii ingeri §i le a§aza in loc de odihna, ca pe eel al lui
mf. Lazar, iar sufletele pacato§ilor se pogoara in iad, locul de
^4
chinuire, a§a cum s-a pogorat sufletul bogatului. Dar sa §tim
ca nici sanul lui Avraam nu este slava dumnezeiasca cea mai
desavar§ita §i nici iadul nu este chinul eel mai cumplit, cad
numai dupa a doua venire a Domnului §i dupa judecata a
SK
< J^ MLh^£*M

m
toatS lumea §i hot^rarea Dreptului Judecator, dreptii primesc m

fericirea dumnezeiasca cea desavar§ita, iar pacato§ii chinuirea
fe.-^ cea ve§nica, dupa ce Domnul slavei va zice dreptilor: „ Venial, i
binecuvantaUi TatMlui Meu, mogteniti Imp&r&tia cea preg&tM
voua de la mtemeierea lumii" (Matei 25, 34); iar pacato§ilor: M
«
„Duceti-v% de la Mine, blestematilor, m focul eel ve$nic, care
ii
^
r
este g'Mt diavolului §1 mgerilor lui" (Matei 25, 41). Dar sa
auzim acum ce s-a intamplat cu bogatul dupa ingroparea lui:
„§i, m iad, ridicandu-§i ochii, fund m chinuri, el a

vdzut de deporte pe Avraam §i pe Lozdr m sdnul lui. §i
el, strigand, a zis: PMnte Avraame, fie-tf mild de mine
§i trimite pe Lazdr sd-$i ude varful degetului m apd §i
sd-mi rdcoreascd limba, edei md chinuiesc in aceastd
vdpaie!" (Luca 16, 23-24)
Bogatul, chinuindu-se in vapaile iadului, a ridicat ochii sai

in sus §i a vazut pe Avraam stand departe de el, iar pe Lazar
in sanurile lui Avraam. Pe Avraam il vede ca pe un barbat iu-
bitor de straini, iar pe Lazar ca pe un sarac nemiluit de dansul, P
i|
dar miluit destul de Avraam, pentru ca vederea amandurora
Si
2m
v&a sa-i inmulteasca §i mai mult ru§inea §i chinul nemilostivirii
inimii lui. Ce ne arata strigatele bogatului, rugaciunea dispe-
rata §i setea lui? Ne arata chinul eel cumplit al celor osanditi II
m
pentru pacatele lor. Pentru aceasta el n-a cerut apa muM, ci
numai o picatura, ca sa arate suferinta lui cea cumplita. Din
aceasta aflam ca chinul celor care sunt osanditi este cumplit §i
i
?.-« nemasurat. Mai aflam ca ei vad §i cunosc pe cei drepfl, nu
%s,^
■*r<;
numai pe cei cunoscufl, ci §i pe cei necunoscufl. Vad, de ase-
asrfr.
afe menea, §i pe cei nedreptaflU de dan§ii, insa de departe, fiindca AH;
fe't?
sunt foarte departe pacato§ii de desfatarea Imparatiei slavei
ve§nice. Despre aceasta ne spune §i inteleptul Solomon gra-
ind: „Atunci eel drept va sta cu muM indrOznealZ maintea
celor care 1-au prigonit §i au disprepjit ostenelile sale. Iar ei, .-T-V
vdzandu-l, se vor tulbura cu cumplit^ fried §i se vor minuna de
minunea mantuirii dreptului" (Intelepciunea lui Solomon 5, 1-2).
Dar bogatul, dupa rugaciunile §i strigatele vrednice de mila, a
dobandit el, oare, acea mica mangaiere? Nu!
p*
If
„Dar Avraam a 215; Fiule, adu-ti aminte c2 tu ai

primit cele bune ale tale m viafa ta, iar Laz&r, aseme-
&>&
nea, pe cele rele; $i acum aid el se mangaie, iar tu te
chinuie§ti" (Luca 16, 25).
De§i era nevrednic de acest fel de numire, din cauza

asprimii inimii lui, Avraam 1-a numit pe bogat fiu, ca sS arate
ca §i dupa moarte dragostea §i mila sunt in sufletul drepdlor;
Pt
Fr-* ca dragostea niciodata nu cade. De aceea dreptii nu batjo-
coresc, nici nu urasc pe pacato§i, ci le pare rau de dan§ii §i le
8^ este mila. Pentru aceasta Avraam i-a raspuns prin blande §i

;• ♦.
mangaietoare cuvinte: „Fiule, adu-ti aminte ca tu ai primit cele
^-1
m bune ale tale in via fa ta, iar LazZr, asemenea, pe cele rele; §i
acum aid el se mangaie, iar tu te chinuiegti"- Acela§i lucru a
Sf% invatjat §i Mantuitorul nostm, zicand; „Fericiti cei ce plang, ca
aceia se vor mangaia" (Matei 5, 4). „Vai voua, celor ce sun ted
P
VV satui acum, ca vefi flamanzi. Vai voua, celor ce astazi raded,
^r;
ca vefi plange $i va vefi tangui" (luca 6, 25). Dar, oare, tofi cei
care i§i iau bunatatile cele pamante§ti in viafa aceasta se vor
chinui in viafa cea ve§nica, §i tofi cei care patimesc in aceasta
w. lume se vor slavi in Imparafia cerurilor? Nu! Ci numai bogafii

aceia se vor chinui, care, ca §i bogatul acesta despre care
v.
vorbe§te Evanghelia de astazi, nu vor da nimic saracilor din
bunatatile cele date lor de Dumnezeu, ci le vor cheltui in
desfatari §i placed. De asemenea, numai acei saraci §i bolnavi
■*-*!. se slavesc in ceruri care, ca §i Lazar, cu rabdare in dragostea
pm lor fata de Dumnezeu sufera sarada §i boala. Dupa ce a aratat,
■7 >t . prin aceste cuvinte, ca nu este dreapta cererea bogatului,

Avraam a adaugat, zicand:
|*^t-:
„§i, peste toate acestea, intre noi $i voi s-a intdrit
prdpastie mare, ca aceia care voiesc sd treacd de aid la
voi sd nu poatd, nici cei de acolo sd treacd la noi" {Luca
16, 26).
Pe langa toate aceste motive, care impiedica implinirea

cererii tale, o mare prapastie este a§ezata intre noi, care sun-
tem in slava cea dumnezeiasca, §i intre voi, care sunteti in
p
r
chinurile iadului. Aceasta s-a fScut, ca nici cei fericiti, chiar #

m
m
daca ar vrea, sa nu poata trece spre locul celor osanditi, nici
m
cei osanditi spre locul celor fericiti. Prin acest raspuns se m-
telege ca, din voia sa, nimeni nu poate sa treaca din locul eel
HP'-K
de chin in locul fericirii. Dar, daca va vrea Dumnezeu, El poate
face aceasta mutare, prin iertarea pacatelor, pana la ziua
judecatii, facand vrednic Raiului pe eel nevrednic. Pana astazi,
mb
nici Fiul lui Dumnezeu nu s-a pogorat din cer sa judece viii §i
mortii; nici mortii n-au inviat; nici trupurile, cu care au facut
n
m faptele bune sau rautatile, nu s-au impreunat cu sufletele lor;
nici Judecata nu s-a facut §i nici hotararea nu s-a dat de Drep-
t.v*, tul Judecator. lar „Mielul lui Dumnezeu, Cei ce ridicZ p&catele
lumii" (loan 1, 29), se jertfe§te in toate zilele pe altarele biseri- '0$
cilor cre§tinilor drept-credincio§i, pana la a doua venire a Sa. W4
0k
Deci aceasta Jertfa, care s-a adus pe Cruce §i a impacat pe om
1
cu Dumnezeu, aducandu-se de-a pururea, pana la sfar§itul
veacurilor, pe altarele sfintelor biserici, indupleca pe Cei mult
M m
milostiv spre indurare si iertarea pacatelor celor adormiti. Cu
m
aceasta credinta si nadejde, crestinii aduc rugaciunile si daru- .■;r:
rile lor pentru rudeniile si prietenii adormiti intru Domnul, iar
■*;v£
si sfanta Biserica a lui Hristos, urmand invataturile Sfintilor Apos-
toli, se roaga neincetat pentru toti crestinii drept-slavitori care ,v.
**&:■ au trecut la cele vesnice, aducand si Jertfa cea fara de sange,
spre potolirea dumnezeiestii manii asupra pacatosilor. Dupa
ce a auzit raspunsul lui Avraam, bogatul s-a rugat din nou. is
i „Iar el a zis: Rogu-te, dar, p&rinte, sd-1 tiimiti in

?SS
m
3w casa tat&lui meu, c&ci am cinci frati, s2 le spunk lor
it®
ft
acestea, ca sd nu vind §i ei m acest loc de chin" (Luca
16, 27-28).
1
Bogatului, care n-a avut mila de sufletul sau si n-a purtat
grija de mantuirea sa, h este mila acum si poarta grija de fratii
sai. El il roaga pe Avraam sa-1 invieze pe Lazar din morti si sa-1 a
trimita in casa tatalui sau, ca sa spuna celor cinci frati ai sai '0$
cata osanda si chin aduce pacatul, cata fericire si slava aduce
km fapta cea buna. Atat de cumplit este chinul, meat el, eel ne-
milostiv, a putut sa se faca milostiv; el, eel nepurtator de grija
0%
*&»■
pentru sufletul sû, s-a facut purtator de grija pentru altii. Prin
i .-'pi
pilda aceasta sunt mustrati §i cei care nu cred in dumne2eie§-
;»'•*
Mt* tile Scripturi, ci vor minuni, dupa cum vom vedea mai departe:
»*$
%M
„§i i-a zis Avraam: Au pe Moise §i pe proroci; s&
asculte de ei" (Luca 16, 29).
Avraam li raspunde ca nu este nevoie sa-1 trimita pe Lazar

in casa tatalui sau, fiindca tatal lui §i fraîi lui au cartile lui
Moise §i ale profetilor. Sa asculte mvatatura lor, care li pova-
tuie§te sa savar§easca fapte bune. fntr-adevar, prorocul Moise
a grait despre milostivirea catre saraci, zicand; „Deschide
mana ta fratelui tau, sdracului tdu §i celui lipsit din pdmantul
tdu" (Deuteronomul 15, 11). Prorocii toti au propovaduit
aceasta invatatura, dar mai cu seama prorocul Isaia, care, mus-
IS
trand pe iudei, a zis: Jmparte painea ta cu eel flamand,
ad&poste$te in casa pe eel sarman, pe eel gol imbraca-l §1 nu
te ascunde de eel de un neam cu tine" (Isaia 58, 7).
Dupa raspunsul lui Avraam, bogatul a zis:
„Nu, parinte Avraame, ci, dacd cineva dintre mord

W.v
se va duce la ei, se vor pocdi" (Luca 16, 30).
i-w
Bogatul acesta, cand auzea cuvintele dumnezeie§tii Scrip-
S3 turi, nu credea. De aceea, socotindu-i §i pe fratii sai ca pe sine,
zicea catre Avraam: Nu, parinte Avraame, nu vor asculta nici
:r
$' i de cuvintele lui Moise §i nici in invatatura prorocilor nu vor
crede. Daca insa va invia cineva din morti §i se va duce la
dan§ii §i va propovadui pocainta, atunci ei se vor intoarce de
«/^Ti la pacatele lor.
>5®
„§i i-a zis Avraam: Daca nu asculta de Moise §i de
te
proroci, nu vor crede nici daca ar invia cineva din
mord" (Luca 16, 31).
.+,V-f Cel care nu crede in cuvintele dumne2eie§tii Scripturi,

I®
chiar daca ar invia cineva din morti, el nu va crede. Acesta
S
este raspunsul lui Avraam la a doua cerere a bogatului. El este
intemeiat §i dovedit, caci §i Lazar, fratele Martei §i Mariei, a
c
:;l
inviat din morti, dar arhiereii n-au crezut §i nici nu s-au pocît,
ci s-au sfatuit sa, omoare pe Lazar. „§i multe tmpuri ale sfintilor
adormiti s-au sculat" (Mate! 27, 32), in vremea patimilor man-
tuitoare ale lui lisus Hristos, „$i ie$ind din morminte, dupa
invierea Lui, au intrat in cetatea sfantd §i s-au ardtat multora"
(Matei 27, 53). Insa iudeii n-au crezut §i nici nu s-au pocait, ci
prigoneau §i omorau pe apostolii §i ucenicii lui lisus Hristos.
!nsu§i lisus Hristos a inviat din morti §1 S-a aratat pe Sine viu,
dupa moartea Sa, timp de patruzeci de zile, vorbind despre
Imparatia lui Dumnezeu. Dar arhiereii §i batranii iudeilor n-au
crezut §i nici nu s-au pocait, ci, dand arginti multi soldatilor,
au zis: „Spuneti ca ucenicii Lui, venind noaptea, L-au furat pe
cand noi dormeam" (Matei 28, 13). lar daca §i acum ar fi inviat
vreunul dintre morti, cate nedumeriri, cate banuieli §i cate
indoieli n-ar fi starnit! Chiar dintre Sfinfii Apostoli, cand L-au
vazut prima data pe lisus Hristos inviat, unii n-au crezut, alfii
Avc
s-au indoit, iar altora li se parea ca vad duh. In zadar deci se
cere invierea mortilor, spre dovedirea celor ce trebuie crezute
§i spre indreptarea pacato§ilor. Invatatura dumnezeie§tilor
Scripturi este mai adevarata decat marturia tuturor celor care
>»'-*•
ar fi inviat din morti, pentru ca ea este mai credincioasa decat
inse§i simturile noastre, precum a invatat cu multa intelepci-
une Sfantul Apostol Petru, care, de§i a vazut toate minunile lui
©
lisus Hristos §i Schimbarea lui la fata §i a auzit glas din cer,
zicand: „Acesta este Fiul Meu eel iubit, intru Care am binevoit"
(2 Petru 1, 17), totu§i, zicea: „§i acest glas noi 1-am auzit
pogorandu-se din cer pe cand eram cu Domnul in muntele eel
sfant. §i avem cuvantul prorocesc mai int&rit, la care bine
faced luand aminte ca la o fadie ce straluce§te in loc intu-
necos, pana cand va straluci ziua §i Luceafdrul va rdsari in
inimile voastre. Aceasta §tiind mai dinainte, cd nicio prorocie
a Scripturii nu se talcuie§te dupd socotinta fiecdruia; Pentru cd
niciodata prorocia nu s-a facut din voia omului, ci oamenii cei
sfinfi ai lui Dumnezeu au grdit purtad fiind de Duhul Sfant" (2
Petru 1, 18-21). Amin!
a®
Gaza/iia
Q)amuitcw a clouazeci si c/oua

m
c/afia t/ôijordrea <Jjfzi/i tii/ia Q/)u/t
fAfc/o&te/uw &ste o c/atariej

V'M;
m
fZ/Hi/i
) c/r'xtf/u',
y J
ricS §i cutremur cuprind sufletul nostru cand ne
gandim la bogatul despre care istorise§te Sfanta
Evanghelie de ast^zi! Care au fost p^catele lui, pentru care a
IS fost osandit la chinuri atat de infrico§ate? El n-a fost nici in-
chinator la idoli, nici fur, nici uciga§, nici martor mincinos §i
nici poftitor de avutul altuia. Se imbraca, zice Sfanta Evan-
ghelie, cu porfira §i cu panza de in scumpa, adica cu haine
-
p
t*z$} DUMINICII A 22-A PUPA POGORAREA SFANTULUI DUH 405
M stralucitoare §i de mult pret. Se veselea stralucit, m toate zilele,

adica manca, bea, canta, juca, radea §i glumea. Dar pentru
i
acestea sa ia el atata osanda? intr-adevar, pentru acestea a luat
osanda, deoarece, legat fiind de cele pierzatoare de suflet in
toate zilele, pentru ele cheltuia toata bogatia sa §i nu miluia pe
saracul Lazar, care zacea bolnav §i plin de rani inaintea portilor lui.
iv Oare de cate ori bogatul, fiind imbracat cu haine fru-
1 moase §i scumpe, 1-a intalnit pe Lazar gol, suspinand §i tre-
ii
murand de frig, dar §i-a intors faâ de la el? De cate ori a stat
la masa plina de multe feluri de bucate §i de bauturi, a man-
If cat, a baut, s-a veselit §i, totu§i, vazand pe Lazar flamand §i
4 -<■ zacand de foame la portile lui, nu i-a dat nici macar din
faramiturile care-i cadeau de la masa lui? De cate ori a venit
Lazar la u§a casei bogatului, fiind gol, bolnav §i plin de rani,
ft §i a batut la u§a cerand milostenie, dar in loc de mancare a
primit ocari? Bogatul 1-a privit pe Lazar cu nepasare, iar cainii
sai 1-au alungat din curtea casei lui. Acestea sunt mari pacate.
Milostenia fata de saraci, zic unii, nu este o datorie, pen-
tru ca nu este una dintre cele zece porunci, De aceea eel care
il m
p nu miluie§te pe saraci, zic ei, nu gre§e§te. Aceasta este o min-
P ciuna, pentru ca porunca a doua, asemenea cu cea dintai, po- m-
%vt. M
runce§te sa se faca milostenie fata de saraci, zicand: „Sd. iu- FjV'
be§ti pe aproapele t&u ca pe tine insipi" (Marcu 12, 31; cf.
Leviticul 19, 18). Despre felul in care se cuvine sa iubim pe
m
aproapele ne-a aratat Sfantul Evanghelist loan, zicand: „Fiii
p mei, sa nu iubim cu vorba, numai din gura, ci cu fapta §i cu
I^S adevaml" (1 loan 3, 18). Sa nu socote§ti, zicand cu gura §i cu

IH vorba ca iube§ti pe aproapele tau, ca ai §i implinit porunca, m
M
%• pentru ca porunca o impline§ti numai atunci cand ai doua
%5
haine §i dai una celui care nu are, cand ai hrana §i imparti §i
'pi*
celui ce nu are, §i cand ai avere, §i faci ceea ce a facut Zaheu,
care a impartit saracilor jumatate din avutia sa. Deci, a§a cum
suntem datori sa implinim cea de-a doua porunca din Deca-
fea
log, tot a§a suntem datori sa facem §i milostenie. Pentru aceas-
& ta, intr-adevar, cei nemilo§i §i nemilostivi calca a doua porunca
m
a a lui Dumnezeu, care este tot a§a de mare ca §i cea dintai,
privitoare la El.
. ■--+-.
***
406 CAZANIA
Altii zic cS, de vreme ce au fost pu§i domni §i stapani

sv^v
*<*
peste avutiile lor, Dumnezeu nu-i pedepse§te, dacS nu vor voi
sa dea sSracilor din ele, pentm ca ele apartin lor §i nu dau so-
coteala nimanui pentru ele. Ei uita msa ca adevaratul Stapan
este numai Dumnezeu, iar omul bogat este numai un iconom,
un administrator. Dumnezeu pune pe om iconom §i purtator
&
de grija al bunatatilor pe care i le-a dat ca, in vreme de lipsa,
sa imparta din ele celor care au trebuinta, dupa nevoile lor.
Ascultati ce zice despre aceasta !nsu§i Dumnezeu: „Cine este
iconomul credincios §i mtelept pe care st&panul il va pune
""ft peste slugile sale, ca sZ le dea la vreme partea lor de grau?"
(Luca 12, 42). Dumnezeu nume§te iconom pe eel bogat, ca sa
dea la vreme masura de grau, ca sa masoare graul, adica sa
dea saracilor, dupa masura bogatiei sale §i dupa trebuintele
lor. Cel care prime§te bogatia §i o administreaza dupa voia lui
Dumnezeu, pe acela Dumnezeu il lauda, ca pe un credincios
4-;.
§i mtelept iconom, §i il rasplate§te pentru administrarea cea
buna a bogatiei, zicand: ;,Fericita este sluga aceea pe care,
venind stapanul, o va gasi facand a§a" (Luca 12, 43). Iar sluga
care prime§te bogatia §i o socote§te a fi doar a sa, care ma-
nanca, bea §i o risipe§te, fara sa ajute pe saraci, pe aceea o
mustra §i, scotand-o din adunarea credincio§ilor, o osande§te,
zicand: „§i o va taia m dou3, iar partea ei va pune-o cu cei
necredinciogi" (Luca 12, 46).
Frati cre§tini, la lucrul milosteniei ne indeamna cu ade-
varat puterea poruncii lui Dumnezeu, frica osandei §i nadejdea
rasplatirii. Dar ne indeamna mult mai mult milostivirea inimii.
Cel milostiv, cand vede pe un om ca este in primejdie §i sufera
atat de mult, ii pare rau, ca §i cand el ar fi primejduit si ar
:r-v,
m suferi. De aceea plange impreuna cu cei care plang §i se
necaje§te impreuna cu cei ce sunt necajiti. Pentru aceasta,
cand va vedea pe cel care este in nevoi §i in pericol, nu din
porunca, nici din frica §i nici din nadejdea rasplatirii, ci, fiind
indemnat de insasi milostivirea sa, il va milui. Vindecand ne-
voia saracului, el vindeca in acela§i timp §i necazul pentru
care patime§te. Dintr-o astfel de milostenie se bucura si se
f-S vesele§te eel care a miluit mai mult decat eel care a fost miluit.
Aceasta o cunosc §i o simt toti aceia care sunt milostivi.
* W.I . wl. .1 •• .... .1
Aceasta milostenie, facuta din milostivirea inimii, este miloste-
nia cea adevaratS, cea sfanta, cea placuta Preamilostivului
Dumnezeu. Pentru aceasta Sfantul Apostol Pavel, scriind catre
corinteni despre milostenie, poruncea: „Fiecare s& dea cum
socote§te cu inima sa, nu cu p&rere de r&u, sau de sil%, cad
m
Dumnezeu iubegte pe eel care d% cu vole bun3" (2 Corinteni
9, 7). Datatorul de bunavoie nu este nici eel care se teme de
osanda, nici eel care miluie§te ca sa ia rasplatire. Datatorul de
bunavoie este numai acela care, simtind dragoste curata fata
de toti cei din juml sau, cu bucurie §i cu veselie ajuta pe
aproapele sau ori de cate ori acesta se gase§te in suferinta.
m
d-& Sunt §i oameni care zic ca nemilostivirea §i milostivirea
sunt insu§iri fire§ti. Noi nu tagaduim ca unii oameni, in mod
firesc, au inima moale, iar altii au inima aspra. Dar aceasta nu
indreptate§te pe cei cu inima aspra §i nemilostiva sa creada ca
n-au niciun pacat, daca nu vor ajuta pe cei saraci, fiindca
M samanta faptelor bune este sadita in firea omeneasca §i haml
3m lui Dumnezeu este gata spre ajutorul lor, daca vor. Poti sa te
faci milostiv §i mdurator, dupa cum, daca vrei, te poti face
cumpatat §i curat. De vom arata inclinarea cea buna §i de vom
face ceea ce este in puterea noastra, Dumnezeu ne va ajuta sa
savar§im orice fapta buna.
Pentru aceasta insa, cand intalne§ti pe vreun sarac, nu in-
toarce fata de la dansul, ci, uitandu-te bine la el §i luand
aminte la starea lui saracadoasa, gande§te-te bine la stramto-
rarea §i la necazul inimii lui. Cand vezi casa unei vaduve
sarace §i lipsite, nu o ocoli, ci intra §i vezi lacrimile ei, cand o
inconjoara sarmanii ei copii mici, goi, plangand §i cu glas de
mila cerand de la dansa hrana. Cand te apropii de casa unde
zace un sdrac bolnav, nu trece pe alaturi, ci intra §i vezi ca nici
doctor nu este acolo, nici doctorie, nici hrana, nici om ca sa-1
ajute sa-§i racoreasca setea lui. Nu pleca mdata, ci stai acolo
§i, vazandu-1 zacand, cerceteaza-i boala. Stai acolo §i asculta
408 CAZANIA
tipetele de tanguire din cauza durerilor bolii lui. Cand vezi pe

eel s^rac intinzand mana §i cerand mila ta, nu te mania, nu te
intrista, ci bucura-te §i te vesele§te, socotind cS el este Domnul
§i Mantuitoml tan, care intinde mana §i cere de la tine cheia
ca sS-ti deschida u§a Raiului. Daca faci acestea, atunci arati §i
bunavointa ta, ceea ce este in puterea ta, ca sa-ti pregate§ti
inima spre primirea harului lui Dumnezeu. Atunci harul lu-
creaza in tine §i, biruind firea, inmoaie asprimea inimii tale.
Deci, facandu-te milostiv §i indurator §i patimind impreuna cu
cei ce patimesc §i intinzand cu bucurie mana spre ajutorul
celor saraci §i lipsid, te faci milostiv, precum §i Tatal tau Cel
ceresc milostiv este. Te faci mo§tenitor Imparatiei Lui celei
ve§nice, in Hristos lisus Domnul nostru, Caruia I se cuvine
m
slava, cinstea §i mchinaciunea, in vecii vecilor. Amin!
m
pf.1
'.r--t-,
+,-+^r • :: . V • :; 4.t..
-j-tv-Sv* T^* 4-^ v -■ -. .v ^-f -vO-t-.•"t.?:. . '.< .<>v .• --• •.^" • ';" '• '!^ .... 7,+. .'; 'SMJi\y:\*Ur±)*' ?-&*i\&Sy.--£.*:
Jrv t.+S*" +;V : .' ■• . 4 v><;
''>j.f.; ^■ r 4,+
; . ■. .^ ^.-<
■*rl :-f^
r
'%S^
oiHMCMeaiNbRaciwisvi bttl GHeR^SeHlhOR
r
w
>
•#t*: V ft zf
V
4
m Vl /
M /
$Sf\
s#*] ar
M
A'*
m # m m
fTa/cu/rea (Soa/iy/e/iel
Qânziiucu a c/ouazeci #/ Ireia

y
c/d/ja _C^y o/^drea r \jfa/i({{/(( ( Q)a/
fffica^ (5^ J2fcS9j
ft#
♦Jv
#vV Zfi/Hl/f cf&tti/u',
P-'-i
upa patimile §i invierea Domnului §i Mantui-
tomlui nostru lisus Hristos, puterea diavolilor
asupra oamenilor a slabit foarte mult, Inainte nu era msa la fel.
Sfanta Scriptura ne infati§eaza multe cazuri de mdradti, adica
de oameni chinuiti de diavoli; iar Sfanta Evanghelie pe care ap
auzit-o astazi ne arata patimirea unui mdracit pe care Man-
tuitorul Hristos, cu dragostea Sa cea nesfar§ita fata de oameni
$*:
§i cu milostivirea Sa fara de margini, 1-a scapat de suferinta §i
&
.»?feT

kWi
1-a vindecat. Unii zic ca mdracitul de atunci, vindecat de
wi Hristos, era epileptic. Dupa ei, ar insemna ca cei epileptici
umbla goi, fug din casele lor §i locuiesc in morminte sau ca,
sfaramand obezile §i lanturile de fier cu care sunt legati, alear-
ga prin pustie. Deci, dupa sustinerile lor, ar mai insemna ca
epilepsia a ie§it din eel epileptic §i a intrat in porci, iar porcii
epileptici, fugind, s-au pornit cu toata turma in prapastie §i,
intrand in lac, s-au inecat. Care om cu mintea sanatoasa se
poate lua dupa asemenea cuvinte, §tiind ca epilepsia nu se
manifesta a§a? Lasand la o parte ni§te sustineri atat de §ubrede
§i crezand cu tarie in adevarul Sfintei Evanghelii, vom fi §i mai
mtariti in credinâ noastra daca vom asculta cu toata luarea-
aminte talcuirea ei. Aceasta minune, pe care am auzit-o astazi, *
s-a mai talcuit §i in Duminica a cincea dupa Rusalii, fiind citita
atunci de la Sfantul Evanghelist Matei. Cum insa Sfantul
_ . _ - — .
Evanghelist Luca descrie unele intamplari despre care Sfantul
Evanghelist Mate! nu ne spune nimic, vom talcui aici numai pe
P&i
acestea, tara sa mai repetam tot ce s-a spus acolo.
Frati cre§tini, Sfanta Evanghelie de astazi ne spune ca:
„In vremea aceea a venit lisus cu corabia m tinutul

Gherghesenilor, care este m fafa Galileei. §i, ie$ind pe
uscat, L-a mtampinat un b&rbat din cetate care avea
m demon §i care de muM vreme nu mai punea hainZ pe
el $i m cas2 nu mai locuia, d prin morminte. V2zandu-L
pe lisus, a strigat, a c2zut maintea Lui §i cu glas mare
m
m a zis: Ce ai cu mine, lisuse, Fiul lui Dumnezeu Celui
Preamalt? Rogu-Te, nu m& chinui!" (Luca 8, 26-28)
De ce Evanghelistul Matei a numit acest tinut al gadare-

nilor, iar Evanghelistul Luca l-a numit al gherghesenilor §i de
ce Evanghelistul Matei a pomenit de doi indradti, iar Evanghe-
listul Luca doar de unul? De ce indracitii locuiau in pe§terile
cu morminte §i ce inseamna cuvintele: „Ce ai cu mine, lisuse,
Fiul lui Dumnezeu Celui Preamalt?". Toate acestea le-am aratat
y. y,
pe larg in talcuirea Evangheliei din Duminica a cincea dupa
P
jJVtjtf
sap
m

&
3
Pogorarea Sfantului Duh. Aici vom arata numai ca Evan-
m
ghelistul Luca a spus ca indracitul era chinuit de demoni de
multi ani, ca sa arate greutatea vindecarii, iar prin cuvintele:
„Rogu-Te, nu chinui!", a aratat ca §i rugaciunea demonilor
dobande§te milostivirea lubitorului de oameni lisus. Dupa
aceasta se vede ca in§i§i demonii, daca s-ar fi pocait §i s-ar fi
intors la Dumnezeu, cerand iertare, Dumnezeu s-ar fi milosti-
vit spre ei §i ar fi ascultat rugaciunea lor. Deci demonii s-au
I rugat cutremurati.
„C2ci pomncea duhului necurat s% ias3 din om,

U pentru c2 de mulfi ani il st&panea; §i era legat m lanpjri
§i in obezi, p2zindu-l, dar el, sf&ramand leg&turile, era
dus de demon m pustie" (Luca 8, 29).

.
Domnul Hristos cuno§tea ca demonii au pus stapanire de
multa vreme pe acest om §i-l chinuiau cu cruzime. De aceea,
facandu-I-se mila, a poruncit duhului celui necurat sa iasa din
el. Iar demonii sfaramau lanturile §i legaturile picioarelor §i-l
duceau cu sila prin pustie, ca sa-1 chinuiasca mai u§or, avan-
du-1 acolo singur §i lipsit de orice ajutor omenesc, sau atunci
m*2
cand nu-1 duceau in pustie, chinuiau totodata §i pe pazitorii
M
sfsi lui, silindu-i sa alerge in cautarea lui.
M,
„§i l-a mtrebat lisus, zicand: Care-tf este numele?
Iar el a zis: Legiune. C2ci demoni multi intraserZ in el"
{Luca 8, 30).
lisus Hristos, ca un Dumnezeu adevarat, §tia numele §i

m
numaml demonilor care intrasera in eel mdracit, dar a mtre-
A;-*.
W bat, ca sa cunoasca cei de fata ca multi demoni il stapanisera
pe bietul om: o legiune, adica §ase mil. De§i erau atat de
multi, ei s-au cutremurat de dumnezeiasca Lui putere,
p;-*- „§i-L rugau s& nu le porunceascZ s$. meargZ m
adanc" (Luca 8, 31).

Adancul este locul cu adancime fara sfar§it, pe care 1-a nu-

mit Sfantul Apostol Petru, mtuneric §i tartar. Unde este insa lo-
cul acesta? In adancurile pamantului sau afara de lume, nimeni
nu §tie, pentru ca acest lucru nu 1-a aratat nici dumnezeiasca
Scriptura. §tim insa ca acesta este locul in care Dumnezeu,
dupa cum zice Sfantul Apostol luda, tine pe demoni, ca sa-i
judece in ziua cea mare a Judecatii. §i-L rugau demonii pe
p
lisus sa nu le porunceasca sa mearga in intunericul adancului
randuit lor, nadajduind sa mai poata face inca rau omenirii.
-
„$i era acolo o turm% mare de porci, care p3$teau
pe munte. §i L-au rugat s2 le mgZduie s% intre in ei; iar
El le-a ing&duit. §i, ie§ind demonii din om, au intrat in
porci, iar turma s-a aruncat de pe $rm in lac $i s-a
inecat. Iar p&zitorii, vZzand ce s-a mtamplat, au fagit §i
au vestit in cetate §i prin sate" (Luca 8, 32-34).
Sfantul Evanghelist Matei a spus ca era departe de dan§ii

o mare turma de porci, care pa§teau, iar Sfantul Evanghelist
Luca a aratat §i locul unde pa§teau porcii: in munte. Fiindca
Sfantul Evanghelist Matei a spus ca turma de porci a sarit de
pe t^rm in mare, iar Evanghelistul Luca a zis ca s-a aruncat de
pe t^rm in lac, sa nu socotiti ca sfintii evangheli§ti vorbesc
unul impotriva celuilalt, pentru ca unul §i acela§i lac se numea
§i lacul Ghenizaretului §i Marea Galilee! sau Marea Tiberiadei.
De aceea, Evanghelistul Matei 1-a numit mare, iar Luca, lac.
Pentru ce au cerut demonii sa intre in turma de porci §i
Domnul le-a dat voie, suferind stapanii lor atata paguba, §i
pentru ce pastorii au fugit, am aratat la talcuirea Evangheliei
din Duminica a cincea dupa Rusalii. Dupa ce pazitorii porcilor
au vestit celor din cetate §i din sate, cum tod porcii lor s-au
M
inecat,
„Atunci au ie$it locuitorii s2 vacM ce s-a mtamplat

§i au venit la lisus §i au g2sit pe omul din care ie$iser2
demonii imbrZcat §i intreg la minte, §ezand jos, la
ii; -■> 0
fs DUMINICII A 23-A PUPA POGORAREA SFANTULUI DUH 413 «>-
V-f"
M picioarele lui lisus, $i s-au mfrico§at. lar cei ce v£zuser%
le-au spus cum a fost izb&vit demonizatul. §i L-a rugat
pe El toat£ multimea din tinutul gherghesenilor s3 m
%p
piece de la ei, c&ci erau cupringi de frictt mare. Atunci ■Z.-Jx
El, intrand m corabie, S-a mapoiat" (Luca 8, 33-37).

m
m
Au ie§it oamenii din cetate §i de prin sate sa vada ce s-a
m intamplat. inainte de vindecare, eel mdr^cit era gol, locuia in
gropi de morminte, sf^rama lanturile de fier §i obezile §i era
V-V
dus de demoni prin locuri pustii. Acum, cei care au venit din
i
cetate §i de prin sate 1-au vazut pe omul izbSvit de st3.panirea
demonilor §ezand lang^ picioarele lui lisus Hristos, imbrScat,
0
#1 lini§tit §i intreg la minte. Pentru ce insS s-au infrico§at? IzbS-
virea celui indracit nu aducea fricA ci bucurie, multumire §i
recuno§tinta. I-a infrico§at insa pierderea porcilor, pentru cS
S^S ■£-iK
legea iudaicS oprea mancarea din c^rnurile de pore, iar ei hrS-
P
neau porcii: „Din carnea acestora sM nu mancati §i de star-
■M
vurile lor S3, nu vd. atingeti, c%. acestea sunt necurate pentru P
voi" (Leviticul 11,8; Deuteronomul 14, 8). Aruncarea porcilor

m mare mseamM o mare paguM pentru ei, dar ei simteau, in
acela§i timp, cS aceasta paguba era §i o pedeapsa pentru incal-
carea de catre ei a Legii. Deci, vazand ei paguba aceasta, s-au
temut ca nu cumva sa mai fie pedepsitl §i pentm alte nelegiuiri
P
ale lor. Pentru aceasta L-au rugat cu totii pe lisus Hristos sa Wk
1
Av*
piece de la ei. Iar Domnul lisus, socotind ca din mtamplarea
'tt aceasta minunata, atat stapanii porcilor, cat §i ceilalti vor trage
ttir. invataturi ca sa nu mai incalce in viitor Legea, intrand in cora-
■&va bie, S-a inapoiat in cealalta parte a lacului, de unde venise.
Jar bdrbatul din care iejserd demonii 11 ruga s2 ■fyM

tC-V.-t
rdmand cu El. lisus ms2 i-a dat drumul, zicand:
fe
Intoarce-te la casa ta §i spune cat bine tf-a fdcut tie
m Dumnezeu. §i el a plecat, vestind in toatd cetatea cat

bine i-a f&cut lisus" (Luca 8, 38-39).
Unii zic ca omul vindecat ruga pe lisus Hristos ca sa ra-

&S
mana cu el, pentru ca se temea sa nu cada iara§i in stapanirea
A: AAAP A" WV 4: A. -LA % H

0
IS
demonilor §i sa patimeasc^ din nou, a§a cum patimise mainte

de intalnirea cu lisus. Cum insa raspunsul Domnului Hristos
i
nu pomene§te nimic despre frica celui vindecat, mai de crezut
este ca el, din recuno§tinta pentm vindecare, voia sa fie mai
departe slujitor al lui lisus Hristos, sa se gaseasca mtotdeauna
V^S
alaturi de Domnul, ca §i ceilalti ucenici ai Mantuitorului, §i sa
poata arata totdeauna mulfumire Binefacatorului sau pentm
vindecarea primita. Dar Domnul 1-a trimis pe acela la casa sa,
ca sa propovaduiasca minunile lui Dumnezeu §i milostivirea
Lui, zicandu-i, cu smerenie: „Spune, nu cate d-am facut Eu, ci
marturise§te cat bine ti-a facut tie Dumnezeu". lar eel vinde-
cat, aratandu-§i credinta §i multumirea lui, marturisea §i
propovaduia in toata cetatea cele ce i-a facut lisus. De ale
.
Cami binefaceri fie ca §i noi sa ne mvrednicim totdeauna,
acum §i pumrea §i in vecii vecilor. Amin!
-
m
;aa';
'01
IS
i-^:
+Jf„
V->r,
m
©
M
im
•*
Sfj HP r
m
s
,^k>;
i
«
si
fes
I
w^Trrrr
M
3?%
m
SSa*
m.
m
m
(jaza/i/a
i
Qdtunliucu a c/ot/azec/ si treia
i
c/ufia iA)cjorarea <Jjfa/iti i/ai ^Da/i
m M
f 'J)e$/)re reamostintdj Mf.
S'l
B
.• -V
9tK cTvri/i
} c/wfi/tf,
y ^
m m
P / -* ate s-au scris mai mainte, zice Sfantul Apostol Pavel,
\J s-au scris spre a noastra mvatatura. SS nu trecem, dar, m
cu vederea, nici cererea celui izMvit de demoni, pe care am

tM
auzit-o la sfar§itul Sfintei Evanghelii care s-a citit astazi, §i nici
M raspunsul lui lisus Hristos, cad in ele se cuprind cu adevarat

•mi
m invataturi mantuitoare de suflet, Cel caruia i s-a facut bine M
V--:-. este dator sa se arate multumitor facatorului sau de bine,
©c+-; W:
s
V-V;
Ur
Vr+i
416 CAZANIA
f'■•a.t
i-M
straduindu-se si rasplateasca binefacerea. Omul din care au
ie§it demonii !l ruga pe lisus, ca sa-1 lase langS El. Dorinta lui
era sa ramana cu Binefacatorul sau, ca sa-i rasplateasca
binefacerea, slujindu-1. Dar, pentru ca Binefacatorul sau i-a zis
0
sa se intoarca acasa, el a gasit alta cale prin care §i-a aratat
recuno§tinta §i multumirea sufletului sau, propovaduind prin
toata cetatea binefacerea, cu toate intamplarile ei. Bine-
facatorul este dator sa nu ceara rasplata de la eel caruia i-a
facut bine, a§a cum a facut Domnul lisus Hristos cu eel vinde-
V;" cat, zicandu-i: Jntoarce-te la casa ta §i spune cat bine ti-a
Hr.i*:V
'm ttcut tie Dumnezeu" (Luca 8, 39). „Nu cer de la tine rasplata;
-4;V mtoarce-te la casa ta §i, socotind ca nu Eu ti-am facut binele,
ci Dumnezeu; spune dar tuturor despre binefacerea lui
Dumnezeu".
Fiindca in alt loc am aratat cat de mult gre§esc bine-
facatorii cand cer rasplata de la cei carora le-au facut bine,
sA=
astazi vom arata cat de mult gre§esc cei carora li s-a facut bine
daca sunt nerecunoscatori fata de binefacatorii lor.
9
Frati cre§tini, in trei feluri se arata oamenii nerecunos-
catori fata de binefacatorii lor: sau neglijeaza, sau uita binefa-
cerea, neaducand niciun cuvant de multumire binefacatorilor
yg
M lor, sau rasplatesc cu rele binefacerile primite. Ace§tia din
urma sunt mai rai decat toti ceilalti. Fiecare nerecunoscator
II
M*. greseste impotriva firii, impotriva dreptei judecati, impotriva
simturilor sale $i impotriva legii dumnezeie§ti. Gre§e§te impo-
triva firii care este plina de recuno§tinta. Dobitoacele necu-
>l.r«? vantatoare cunosc pe cei care le hranesc, ascuM glasul lor, se
supun §i ii apara sau ii ajuta pe cat pot. De aceea, Dumnezeu,
luand pilda firea, mustra nerecuno§tinta iudeilor, zicand:
„Boul i$i cunoa§te stapanul §i asinul ieslea domnului s&u, dar
Israel nu MM cunoaste; poporul Meu nu Md. pricepe" (Isaia 1,
3). Nerecunoscatorul greseste impotriva dreptei judecati, pen-
tru ca mintea sile§te pe fiecare sa-§i arate multumirea fata de
binefacatorul sau, indemnandu-l sa multumeasca celui care
i-a facut bine, sa ajute pe eel care 1-a ajutat §i sa miluiasca pe
*^*5 eel care 1-a miluit. Vointa nemultumitorului se ridica insa

em
Q. impotriva dreptei judecati a minUi §i o biruie§te. Cel nere-

cunoscator aude §i vede ca oamenii nerecunoscatori sunt urad
i'-t- de ceilald oameni, care ii ocolesc §i le intorc spatele. Nerecu-

m noscatorul simte ca nerecuno§tint;a ii aduce rau, ridicandu-se
impotriva simturilor sale, dar alege, din pacate, nerecuno§- V;>;
tinta, in locul recuno§tintei. Acestora li se potrive§te cuvantul
i
Domnului, care zice; „A orbit ochii lor §i a impietrit inima lor,
&
ca sd nu vada cu ochii $i sa nu mteleaga cu inima §i ca nu
m cumva sa se mtoarca, §i Eu sa-i vindec" (loan 12, 40 cf. Isaia
.*■■ *
m 6, 9-10). Daca vom deschide Sfanta Evanghelie, vom vedea ca
Wk
?:■+ nerecunoscatorii se impotrivesc §i legilor lui Dumnezeu, care
m
zic: Jubid pe vrajma$ii vo§tri", cad nerecunoscatorii nu-§i
■%\*<
arata dragostea nici catre prieteni; „ Bin ecu van tap' pe cei ce va 'm
blestema pe voi", cad nerecunoscatorul nu binecuvanteaza
nici pe cei care-l binecuvanteaza; „Faced bine celor ce va
■m
urasc pe voi", caci nerecunoscatorul nu face bine nici celor
care-l iubesc pe el; „Rugad-va pentru cei ce va fac necazuri"
(Luca 6, 27-28), caci nerecunoscatorul nu se roaga nici pentru
cei care-i fac bine §i-l apara. §i, mai graie§te Sfanta Evanghelie:
Sl£ „Pacato$ii iubesc pe cei ce ii iubesc pe ei" §i fac bine celor
.y-',
4-W.
care le fac lor bine (Luca 6, 32-33); dar nerecunoscatorul
i
intrece rautatea pacato§ilor, pentru ca nu iube§te nici pe cei pv
ii care-l iubesc §i nu face bine nici celor care-i fac lui bine.
Noi insa, frap cre§tini, nu suntem nerecunoscatori numai
£S? oamenilor care ne fac noua bine, ci suntem nerecunoscatori §i
aft
ii lui Dumnezeu, Care revarsa asupra noastra nemcetat multe §i
mari binefaceri. Dar, oare, Dumnezeu dore§te recuno§tinta
M
celor care s-au imparta§it din binefacerile primite de la El §i se
f A'
manie asupra celor lipsid de recuno§tinta? Dumnezeu ne-a m
>■■ w
^•■*1 aratat, prin David, prorocul Sau, ca nu are trebuinta de
W
bunatadle §i multumirile noastre, zicand: „Bunatadle mele nu-d
trebuie" (Psalmii 15, 2), nici de multumirea noastra cea prin
M fapte, nici de cea prin cuvant, Tu nu ai trebuinta. Cum msa
recuno§tinta este dovada bunavointei noastre §i a inimii noas-
p" tre bune, iar nerecuno§tinta arata cugetele noastre rele, pentru
aceasta Dumnezeu cere recuno§tinta noastra §i prin fapte, §i
n
P* m
418 CAZANIA
prin cuvinte, §i se manie cand ii rasplatim cu rele binefacerile

primite de la El.
Acest lucru l-am vazut in istorisirea evanghelica despre cei
zece lepro§i. Ace§tia, mergand la preoti, dupa porunca Dom-
nului nostru lisus Hristos, pe cale s-au curatit toti. Dintre
ace§tia, unul, fiind samarinean de neam, vazand ca s-a curatit,
s-a intors §i cu glas mare slavea pe Dumnezeu. Ajungand ina-
intea lui lisus, s-a aruncat cu fata la pamant, langa picioarele
Binefacatorului sau si I-a adus mulmmirea care I se cuvenea.
Ceilalti noua, vindecandu-se, s-au dus §i, uitand binefacerea,
n-au venit sa aduca multumire lui lisus, Care le-a facut lor atat
de mult bine. De aceea nerecuno§tinta celor noua lepro§i, vin-
decati, a mustrat-o lisus, zicand: „Au nu zece s-au curSpt? Dar
cei nou& unde sunt? Nu s-a g3sit s& se intoarcS. s2 dea slavO. lui
m
As Dumnezeu decat numai acesta, care este de alt neam?' (Luca
.-A
.-TV
As 17, 17-18). Samarineanului recunoscator i-a facut lisus o alta
m
binefacere, cu mult mai presus de cea dintai, zicandu-i: „Scoa-
1%-te §i du-te; credinta ta te-a mantuit!" (Luca 17, 19), adica
:tVr
§¥ pentru recuno§tinta lui, i-a dat mantuirea cea ve§nica. Cat de
M\
mare este iubirea de oameni a lui Dumnezeu! Cere din partea
noastra recuno§tinta pentru binefacerile Sale, nu pentru a lua
ceva, ci pentru a ne face alta binefacere, cu mult mai mare
decat cea dintai, ca §i samarineanului recunoscator.
Sunt unii dintre noi care i§i inchipuie ca ei nu sunt nere-
cunoscatori fata de Dumnezeu, §i ca nu fac niciun rau pentru
binele primit. fnsa eu cred ca multi dintre noi, ca sa nu zic toti,
suntem nerecunoscatori fata de Dumnezeu, intr-un fel sau
r^\
*':f
altul.
Unii zic ca slavesc pe Dumnezeu prin rugaciune m fiecare
m
X- Tv zi. Dar, oare, se roaga in fiecare zi? Cati dintre ei nu se le-
nevesc neglijand rugaciunea? Cati se roaga numai din
|;f obisnuinta §i cati rostesc numai cu limba rugaciunile lor, iar cu
m
gandul sunt in alta parte? in felul acesta, nu se aduc multumiri
:f-y
cuviincioase lui Dumnezeu pentru binefacerile Sale fata de
.
noi.
Av-E
I'*?,
*3*
m Dar ce mai zicem despre faptele noastre? Sunt, oare,

faptele noastre lumina aceea prin care se slave§te Dumnezeu,
dupa cum ne-a poruncit El, zicand: „A$a s& lumineze lumina
voastrZ maintea oamenilor, a$a meat sa vada faptele voastre W
cele bune §i sa slaveasca pe Tatal vostru Cel din cemri" (Mate!
5, 16)? Care sunt faptele noastre, prin care aratSm ca pazim
M
poruncile lui Dumnezeu, cand mtre noi sunt atatea vicle§u- P
mi guri, napastuiri, minciuni, furturi §i nedreptati? Unul ravne§te
la bunul altuia, altcineva strica casa vecinului, altul ura§te §i
barfe§te pe fratele sau; copiii vorbesc de rau pe paring §i
parintii cearta pe copii. Nu ni se potrivesc, oare, §i noua cuvin-
tele prorocului §i imparatului David, care zice; „Gura ta a
^y
&M inmulft rautate §1 limba ta a unpledt vicle§ug. §ezand impotri-
is va fratelui tau cleveteai §i impotriva fiului maicii tale ai pus
r
m
sminteala" (Psalmii 49, 20-21)? Acestea sunt faptele noastre
tm&i
m cele luminoase prin care multumim §i slavim pe Dumnezeu?
y. .-n Dar noi nu facem numai acestea, ci rasplatim lui

&*■ M
Dumnezeu cu tot felul de rele pentru binefacerile Lui. Unuia fe
%X*-:
0$ i-a dat Dumnezeu avutle, dar el, ca §i bogatul din Evanghelie, 0
+.Vr
cheltuie§te avutla in desfranari, betii §i jocuri. Pe altul 1-a inal- 1
S:S
tat Dumnezeu in vreun post inalt, dar el se mandre§te ca £-3
Nabucodonosor §i asupre§te pe ceilalti. Altuia i-a dat fru-
musete §i podoaba, dar el nu se paze§te curat ca losif eel cu
bun chip, ci se preface in unealta de sminteala §i cu frumu-
w
i'-■£ setea lui doboara pe mulh in adancul iadului. Altuia i-a dat
daml intelepciunii, dar el nu intelepte§te pe ceilalti, ca intelep-
m
tul Solomon, ci urmare§te numai interesele sale proprii, neso-
cotind mantuirea semenilor lui. Altuia i-a dat me§te§ug de-
savar§it, dar el nu lucreaza lucrarile sale fara vicle§ug §i desa-
var§ire, ci se face viclean §i in§elator in lucrarile lui. Cercetand,
cum fiecare folose§te daml §i binefacerea lui Dumnezeu,
vedem ca foarte rari sunt aceia care slavesc pe Dumnezeu prin
daml ce li s-a dat lor. Vedem ca cei mai multi folosesc daml
binefacerii lui Dumnezeu ca un mijloc prin care batjocoresc
{$•'?<
M
420 CAZANIA
fe-
legile lui Dumnezeu, savar§ind pacate, prin care rasplatesc cu

cele rele binefacerile lui Dumnezeu.
Frati cre§tini, pentru toate celelalte pacate ne batem in
piept, ne pocaim, plangem, ne spovedim §i cerem iertare.
Pentru pacatul nerecuno§tintei insa, nici lacrimi nu avem, nici
'0$
•j va'
pocainta, nici rugaciune, nici mustrare de con§tiinta §i nici
spovedanie. Cine i§i marturise§te nerecuno§tinta sa fata de
P,
Dumnezeu sau fata de aproapele sau? Cine marturise§te la
spovedanie, spunand ca el a cazut in pacatul nerecuno§tintei?
Cine, pocaindu-se §i spovedindu-se, marturise§te §i zice: Eu n-am
slavit pe Dumnezeu pentru binefacerile Lui; eu am fost nere-
cunoscator fata de aproapele meu, care mi-a facut bine; eu am
prefacut darurile primite de la Dumnezeu in unelte ale paca-
1
tului? Cine zice acestea? Nimeni!
Dumnezeul meu, care va fi raspunsul meu, cand trupul
i
meu se va desface din cele ce a fost akatuit, se va imbraca
intru nestrkaciune §i va lua privirea cunoa§terii desavar§ite a
■xyjJ
n lucmrilor? Care va fi raspunsul cand voi sta maintea
Infrico§atei Tale Judecati §i Te voi vedea fata catre fata §i Te
&
voi cunoa§te in mod desavar§it? Care va fi cuvantul meu cand
sl
voi intelege cu adevarat ca Tu m-ai zidit §i mi-ai dat oase §i
-
carne, suflet §i viata; cand voi cunoa§te desavar§it ca, pentru
1
mantuirea mea, ai dat legi, ai trimis proroci §i ai propovaduit
pocainta; cand voi cunoa§te desavar§it ca atat de mult m-ai
iubit, meat, ca sa ma izbave§ti din robia diavolului §i din
•MS blestemul eel vechi §i ca sa ma faci fiu al Tau, ai trimis in lume
pe Cel Unul-Nascut, Fiul Tau, Care s-a nascut din femeie? Ce
&
voi raspunde atunci §i care va fi raspunsul meu, cand voi
Pi
vedea §i voi cunoa§te desavar§it pe Mantuitorul meu, pe lisus,
Dumnezeul meu Care s-a intrupat? Cand voi vedea crucea,
piroanele, coroana de spini, otetul §i fierea, sulita, gaurile
^r.'*
mainilor §i ale picioarelor, ranile capului §i impunsatura coas-
tei, din care a ie§it apa ca sa ma sfinteasca §i sangele ca sa ma
mantuiasca? Care va fi raspunsul meu cand voi vedea ca nicio-
data nu Te-am slavit cu fapte bune pentru binefacerile Tale §i
p
apSSSSf? -A '.<:A
nici mScar cu cuvantul nu Ji-am adus multumirea ce Ji se
m cuvenea, ci Xi-am rSsplStit cu rû pentru bine? S^n^tatea §i
m
avupa le-am cheltuit in desfatari §i desfranari; dregatoria, in
asupriri §i nedreptap, in leneviri §i cartiri; boala, in suparari si
in manie. Ce voi raspunde atunci, cand voi vedea ca mijloa-
M
cele mantuirii mele le-am facut mijloace ale pierzarii mele, si
M ca, pentru pacatul nerecunostintei mele, n-am lacrimat nici-
cand, nu m-am pocait niciodata si nu m-am marturisit nicio- 3m
data? Ce frica va fi atunci? Ce rusine? Ce mustrare a constiintei! |i
i Mult-Milostive, da-mi timp de pocainta si intoarcere din calea
S
pacatului, cat mai este vreme! Atotputernice, sadeste in inimi-
le noastre fapta cea buna a recunostintei! Doamne al milei,
miluieste-ne pe noi. Amin!
'.f'
"
V
«
si iN\)iâ ^11^1 lui iaiR
I fe^
is
i® R. X?
,
k:
P
is
E.
fm
M
%t*
/
j^s
JiB
M V
1
S/a/ccu/êa (Sou/iyJie/iei
1
t"i5 Qfiu/m/iice(/ a c/ouazeci fiafro
k'g
J»sS
c/apa ^Pocjordrea âti/u/ui ^Pu/t
i^-Tr"
f^/cw 61 4'/-6&J
K
St'ii?
H
P
Lsi cTyvi/i Cf&iti/u',
M
M
W*?
//'j ulti oameni, fie din ne§tiinta, fie din viclesug,
'-A socotesc minuni unele intamplari care n-au in ele
>M
P' nimic minunat, ci sunt doar lucrari ale firii, chiar dacS ele se
w4 intampla foarte ran Minunea cea adevarata nu este un lucru al
m
firii, ci al puterii lui Dumnezeu. Cand vom vedea ca mi§carea
cea obi§nuita a firii sta pe loc, mtarzie sau se grabe§te; cand
vom vedea ca legile firii sunt schimbate §i insu§irile ei sunt
mlocuite, numai atunci va trebui sa mtelegem ca avem in fata
m
»f~V noastra o minune adevarata, pentru ca faptul acela nu este un
—
. ., .,

'■ ■ '■ ■" —
lucru al firii care are hotare neschimbate §i neprefacute, ci al

atotputerniciei lui Dumnezeu, Care face tot ce voie§te. Pentru
aceasta se §i deosebe§te o minune de alta. Una este mica, alta
mare, alta §i mai mare, §i alta, in fine, prea mare §i preaslavita.
Cu cat se schimba mai mult lucrarea firii §i cu cat de aceasta
schimbare sunt atinse mai multe leoi ale firii, cand se savar-
§e§te minunea, cu atat minunea este mai mare. Sfanta Evan-
ghelie care s-a citit astazi ne-a istorisit despre doua minuni
savar§ite de Domnul nostru lisus Hristos, spunandu-ne ca:
_ _ _ _ 1 ^- T? 1 - ^ V --- - ?
m In vremea aceea a venit la lisus un om al c&mi
k'i
nume era lair §i care era mai-marele sinagogii. §i,
cZzand la picioarele lui lisus, II ruga s2 intre in casa lui,
%-v>4
+% c2ci avea numai o fiic2, ca de doisprezece ani, §i ea era
pe moarte" (Luca 8, 41-42).
Acest lair, care era mai-marele sinagogii, avea numai o

fata, ca de doisprezece ani, care era bolnava pe moarte §i era
gata sa-§i dea sufletul. Deci, venind la Domnul lisus Hristos §i
cazand la picioarele Lui, il ruga sa intre in casa lui §i s-o vin-
dece. Vedem aici toata credinta, nadejdea §i smerenia lui lair.
El a crezut ca lisus poate sa-i vindece fata. A nadajduit ca lisus
va asculta rugaciunea lui; de aceea, mdemnat de smerenie, a
cazut la pamant, la picioarele lui lisus §i cu multa umilinta il
ruga pe El. lubitorul de oameni, lisus Hristos, a ascultat
rugaciunea lui lair §i a plecat indata spre casa lui, ca sa-i vin-
dece fata cea bolnava. De aici invatam ca de trei lucruri este
nevoie ca sa fie ascultata rugaciunea noastra de Dumnezeu: de
credinta, de nadejde §i de smerenie.
Pe drumul pe care mergea lisus, spre casa lu lair, iata
multimile de oameni il impresurau §i-L imbulzeau pe El
m Jar, pe cand se ducea lisus $i multimile II im-

presurau, o femeie, care de doisprezece ani avea
scurgere de sange $i cheltuise cu doctorii toate averea
ei ?i de niciunul n-a putut s2 fie vindecati, apropiin-
*Xf-x
du-se pe ia spate, s-a a tins de poa/a hainei Lui $i mdatZ

s-a oprit curgerea sangelui ei" (Luca 8, 42-44).
Femeia bolnavS, dupa cum marturisesc istoricii, era de

neam grec, din Cezareea lui Filip, §i se numea Veronica. Su-
ferise de boala aceasta a ei timp de doisprezece ani §i i§i chel-
tuise toata avutia la doctori, care insS nu o putusera vindeca.
A auzit §i ea despre lisus §i despre minunile Lui cele prea-
slSvite. De aceea, a venit la Domnul lisus Hristos, amestecan-
du-se in multimea de oameni, §i, stand la spatele Lui, s-a atins
H de poala hainei Lui §i indata a incetat curgerea sangelui ei.
m Femeia a cunoscut §i a simtit cu trupul cii s-a vindecat de
suferinta ei. De§i §tiint;a doctorilor ar^tase c^ tSmSduirea ei era
cu neputint#, totu§i curgerea sangelui ei a incetat in acel
moment in care ea s-a atins de poala hainei Mantuitorului
FIristos. Care putere a firii a oprit curgerea sangelui care cursese
.X♦•5r®(
jfs timp de doisprezece ani? Nicio putere fireasca, ci numai puterea
cea dumnezeiasca a Mantuitorului a fhcut aceasta.
„§i a zis lisus: Cine s-a atins de Mine? Dar to# t&-
g&duind, Petm $i ceilalfi care erau cu El au zis: In-
v&t&toruie, multimile Te imbulzesc §i Te stramtoreaz&,
$i Tu mtrebi: Cine s-a atins de Mine?" (Luca 8, 45)
;S| Cel ce §tie toate intreaba cine este eel care s-a atins de El,
iar cei care stateau imprejur s-au lepadat, zicand ca nimeni nu
s-a atins, deci nimeni nu a vazut pe femeia care s-a atins sau
a pipait haina Lui. Dar Petru §i cei care erau impreuna cu el,
r-".; adica apostolii, au zis catre lisus: Jnvatatorule, vezi atata
%*■
multime de oameni, care Te imbulzesc §i Te stramtoreaza, §i
mai intrebi cine este eel care s-a atins de Tine?". Ca sa se arate
insa credinta femeii §i minunea dumnezeie§tii Lui puteri, §i a§a
sa creada in El cei care stateau imprejur,
Jisus a zis: S-a atins de Mine cineva, c&ci am simtit
o putere care a ie§it din Mine" (Luca 8, 46).

?K
C
Cand se i
pun /-*» sau
peste o rana ■•-v ci- s~\ tun
o*nii peste i t ♦-v 1—x
trup s-^ 1 ♦-> »--»■* t-
bolnav
diferite alifii §i doctorii, atunci iese din ele putere nev^zuta §i
It
intra in trupul care s-a uns cu ele §i, prin lucrarea lor, il vin-
deca. Poala hainei Domnului lisus nu avea o astfel de putere,
ca sa intre prin mana femeii bolnave la papile ei vatamate.
Deci, auzind pe lisus zicand ca El a simtit puterea care a ie§it
din El, sa nu socote§ti ca a ie§it putere doctoriceasca din haina
lui lisus Hristos §i a trecut in femeia care era suferinda de
curgerea sangelui §i a vindecat-o pe ea; ci sa tntelegi ca lisus,
ca un cunoscator de inimi, §tiind credinta femeii §i simtind
atingerea hainei Lui, cu puterea Sa cea atotstapanitoare, a vin-
decat-o pe femeie.
„$i femeia, v&zandu-se v&dM, a venit tremurand §i,

c&zand maintea Lui, a spus de fat& cu tot poporul din
ce cauz& s-a atins de El $i cum s-a tZm&duit indatZ"
(Luca 8, 47).
Femeia aceasta, care nu a vrut sa supere pe Domnul §i

care poate ca se ru§inase sa-I adreseze rugamintea pe fata,
atingandu-se in taina de ve§mantul Domnului lisus, socotea ca
a dobandit vindecarea numai prin aceasta atingere, fara ca
Domnul sa cunoasca sau sa simta. Dar, cand a auzit ca lucrul
It
acesta fusese cunoscut de Mantuitorul §i ca fapta ei n-a ramas
ascunsa, atunci, intelegand ca lisus este Atoatevazator, s-a
temut sa nu fi maniat pe Binefacatoml ei. De aceea a venit
tremurand §i, cazand la picioarele Lui, a aratat maintea intre-
gului popor ca scopul pentru care s-a atins de El a fost acela
de a se tamadui, marturisind in fata tuturor ca, atingandu-se
de poala hainei Lui, s-a vindecat numaidecat de boala ei,
incetandu-i curgerea sangelui.
Jar El i-a zis: Indr%zne$te, fticZ, credinta ta te-a

mantuit. Mergi in pace!" (Luca 8, 48)
Intr-adevar, mare era credinta ei! Fiind bolnava §i neputin-

cioasa, a alergat la lisus Hristos, de§i poporul o imbulzea §i o
ft?4
1^ impingea. A crezut cS se va vindeca de boala ei, numai de se

va atinge de hainele Lui, cad zicea in gandul sau: „Numai sa
P ma ating de haina Lui §i ma voi face sanatoasa" (Matei 9, 21).
Aceasta inseamna ca nu numai prin cuvantul lui lisus Hristos,
i prin atingerea mainilor §i prin scuipatul gurii Sale se vindecau
cei bolnavi, ci §i prin harul care era in hainele Lui. Acela§i
Sw"
lucru vedem ca se face §i de catre sfinp, pentru ca §tergarele
&*«
m. atinse de fata Apostolului Pavel vindecau pe cei bolnavi de
;5>r^
bolile lor (Faptele Apostolilor 19, 12). De aceea, Biserica
fl
M cre§tinilor drept-credincio§i a invatat intotdeauna cinstirea §i
B
venerarea nu numai a moa§telor, ci §i a hainelor sfintilor.
i
is
fjm „§i inca vorbind El, a venit cineva de la mai-marele
m
m sinagogii zlcand: A murit Rica ta. Nu mai supZra pe
invatatorul. Dar lisus, auzind, i-a rZspuns: Nu te teme;
1
I crede numai $i se va izb&vi" (Luca 8, 49-50).
Ei nu credeau ca lisus Hristos este Dumnezeu Atot-

puternic §i de aceea socoteau ca poate sa vindece numai pe
P
cei bolnavi, dar nu §i pe cei morti sa-i invieze. Deci, murind
f-T-^' f fata cea bolnava, a venit cineva, vreo rudenie sau vreun prie-
ten, din casa mai-marelui sinagogii §i, spunandu-i lui lair ca
'M fiica lui a murit, 1-a sfatuit sa nu mai supere pe Invatatorul, nici
sa-L mai aduca, in zadar, in casa lui. Auzind lisus acestea, pana
m sa-I vorbeasca mai-marele sinagogii §i sa-L opreasca de a mai
h merge la bolnava, i-a raspuns, zicand: „Nu te teme" §i sa nu
m te indoie§ti, socotind ca Eu nu am putere sa inviez pe cei
M morti. „Crede numai", caci daca vei crede, fiica ta va fi man-

m
tuita, adica va scapa de moarte, va mvia din morti. §i indata
Yi lisus Hristos a pornit, cu Sfintii Apostoli, spre casa mai-mare-
m
,^•3
m lui sinagogii, iar multimea care era impreuna cu El L-a urmat.
fei-:
Y*
m
'M# „§i, venind m casa, n-a IZsat pe nimeni sa intre cu
?K
si El decat numai pe Petru, pe loan $i pe lacov, pe tatal
m
copilei §i pe mama" (Luca 8, 51).
M
mi
i
m
'& DUMINICII A 24-A PUPA POGORAREA SFANTULUI DUH 427
m
'y-'4 Multimea oamenilor care vazusera minunea ce s-a facut

mk m
m cu femeia cea cu scurgerea de sange a venit pana la casa lui
p
lair, ca sa vada §i cele ce se vor face cu fiica lui. Deci, din
M
aceasta multime de oameni, lisus n-a lasat pe nimeni sa intre
in casa. Aceasta ne-o spune §i Evanghelistul Marcu prin cuvin- yA
*'*•
'0% m
tele acestea; „N-a l&sat pe nimeni sd. meargZ cu El, decat
m
M
numai pe Petru $i pe lacov §i pe loan, fratele lui lacov" (Marcu
w,
3, 37). N-a lasat pe cei din popor sa intre in casa, ca sa ne m
jf'V
i invete pe noi sa fugim de iubirea de lauda §i slava. Pe cei trei 'Ml
apostoli §i pe parintii copilei i-a lasat sa intre, ca sa martu-
ws
01 riseasca despre minune, cad daca ar fi ramas singur in casa, m
0
cei care nu credeau ca El poate sa invieze pe cineva din morti
<<■>{
*5*,
<?■* s-ar fi indoit sau poate ar fi clevetit minunea, necrezand ca a
m
i inviat-o pe copila numai cu cuvantul. Cand a intrat lisus in
casa, i-a vazut pe cei dinauntru
1
i „§i tofi plangeau §i se tanguiau pentru ea. lar El a
zis: Nu plangeti; n-a murit, ci doarme. §i radeau de El, m

m
i-i -4
§timd c2 a murit" (Luca 8, 32-53).
3
s ?]
Evanghelistul Matei spune ca au fost in casa lui lair §i can-
II
tatorii din fluier §i multime multa, tulburata de moartea copilei. tes
11 (Matei 9, 23). De aici se vede ca evreii de atunci nu chemau 1
la morti numai femei sa planga, dupa vechiul lor obicei, ci §i

fe"4 1
lautari, care cantau cu fluierele cantece de jale. Toti cei ce erau
acolo plangeau §i jeleau. Dar pentru ce, oare, a zis lisus
m;
Hristos catre dan§ii: Nu a murit copila, ci doarme? Pentru ca
m stk
voia ca toti sa dea marturie, ca intr-adevar a murit, iar dupa
a n
invierea ei, sa nu poata tagadui ca a fost moarta, atunci cand
El a inviat-o. Deci i-a lasat sa rada de El, ca sa inlature orice 'm
»T3s 0$
hZir
IK banuiala §i orice cauza de nedreptate §i sa-i induplece pe
P
dan§ii sa creada ca El este Cei atotputernic, Cei care are
i
4v«s
stapanirea vietii §i.a mortii. Auzindu-L graind ca nu a murit
® copila, ci doarme, L-au luat in ras ca pe unul care vorbea ce

IB nu trebuie; dar, prin aceasta, ei marturiseau §i mai tare ca a
murit copila cu adevarat.
i(S+;
fe
^fÂ-.t,■:--'/•%* ■ t&m»i*j. -J., - i. i.;».->>.->i':; ijf->J.t^t2!li:>.♦ >, ■ »,' t-'l.-X^, ^r^?.f-î- rîi*:r. r>;-: ■; - ^
® 428 TALCUIREA EVANGHELIEI

m
Jar El, scotand pe to# afar% §i apucand-o de mana,
III a strigat, zicand: CopilZ, scoal2-te!" (Luca 8, 34)
Erau nevrednici de vederea minunii cei care cantau cu

fluierele §i cei care jeleau §i o plangeau. Pentru aceasta lisus
i-a scos afarS din casa pe toti ace§tia, afarS de cei trei apostoli
§i parintii copilei, cu care el a intrat in casa. Aceasta o martu-
rise§te §i Evanghelistul Marcu, spunand ca lisus, scotand afara
pe toti, adica pe cei ce i-a gasit in casa, a luat pe tatal §i pe
M mama copilei §i pe cei care erau cu El, adica pe cei trei apos-
toli, §i a intrat in camera unde era copila moarta. Pentru ca
tatal copilei moarte, atunci cand a venit la lisus, L-a rugat sa
vina sa-§i puna mainile peste ea, ca sa se tamaduiasca §i sa
?&
■>r'y traiasca, lisus a apucat-o de mana, cand a strigat-o, zicand:
■* + „CopilM, scoaM-te!".
Kaf
^"i „§i duhul ei s-a in tors §i a mviat mdat£; $i a

it
'frs/. poruncit El s2 i se dea copilei s2 m%nance. §i au rZmas
uimiti pMnlii ei. lor El le-a poruncit s2 nu spun%
M nim&nui ce s-a mtamplat" {Luca 8, 33-56).
.VAr-
a*2 Frati cre§tini, invierea mortilor este minunea minunilor,
minunea care cople§e§te toate minunile. Dupa despartirea
i
sufletului de trup, inceteaza cu totul mi§carea inimii §i a intre-
gului trup. Toate madularele trupului sunt lipsite de puterile
vietii de pana atunci. Trupul incepe sa intre in stricaciune.
Sufletul eel creat de Ziditor, dupa ce va ie§i din trup, nu poate
fef sa se mai intoarca din nou la el, dupa cum ne spune psalmis-
■%'«
IN tul, zicand: „Omul ca iarha, zilele lui ca floarea campului; a§a
va mflori. CO. vant a trecut peste el §i nu va mai fi $i nu se va
mai cunoa$te incd. locul s3u" (Psalmii 102, 15-16). Numai pu-
terea cea atotputernica a Celui Preainalt schimba, cand vo-
0%
'3tM ie§te, legile firii cele neschimbate. Numai ea porunce§te sufle-
tului sa se intoarca in trupul eel mort, dand mi§care inimii §i
sangelui nemi§cat §i lucrare de viata facatoare sufletului
#i=$^ 'pr+pr.-i
;vt
?:-S

—
vietuitor al celui mort. Aceasta intoarcere in partile §i madu-

larele trupului mceteaza §i opre§te descompunerea §i strica-
ciunea trupului celui mort. Deci toate acestea in cateva clipe
le-a savar§it glasul eel atotputernic al Domnului lisus Hristos,
cand a zis: „Copil&, scoal&-te!". §i s-a intors in trupul ei, nu alt
suflet, ci al ei, §i indata a inviat din morti. Dar, ca sa nu so-
coteasca cei de fata ca minunea este o nalucire, lisus a po-
runcit sa i se dea copilei sa manance. Parintii ei s-au inspai-
mantat vazand minunea cea preaslavM; lisus msa le-a po-
runcit sa nu spuna nimanui ceea ce se facuse. lar tu, cre§tine,
sa inveti din aceasta sa fugi de laudele oamenilor §i de slava
cea de§arta, cand vei face §i tu fapte bune, dovedind credinta
ta in Dumnezeu §i dragostea ta fata de semenii tai. lar noi toti
cre§tinii, femei §i barbati, luand pilda de la credinta cea tare in
Domnul Hristos a femeii care suferea de doisprezece ani de
curgerea sangelui §i de la credinta lui lair, mai-marele sina-
gogii, care s-au invrednicit de ajutorul §i mila Domului, sa
m
intarim §i noi credinta noastra in lisus Hristos si cu nadejde sa
ne indreptam rugaciunile noastre pentru tamaduirea trupurilor
noastre si pentru mantuirea sufletelor noastre. Amin!
■
'm w
■fir
& f • •■>.
*
s
'm
mt.sm i\«y
SB
s.
m
wM
i
m
m HP
r*"*)
eid
fi
m
&
M
n
r
I
r*M
m.
a
M
,p.r.
■d*& >>>^
m
m*: (laza/uu
Sp«
§i
Q)aminlcw a c/oiuizeci x/paira
%&4
M
'Hirea pjfu/ita/ul Q)ii/v
P fQês/wo ca/ew oietii', ca/ew mo/^ta, cn/^wjuc/cflUu,

ca/ca osam/ei si m/ew/e/larllj
7
y >
:JF?v
I fanta Evanghelie care s-a citit astSzi ne spune cS, de§i
ty multimea de oameni care inconjurau pe lisus 11
stramtorau §i-L imbulzeau, totu§i, pentru niciunul dintre ei
i
n-a zis: „Cine s-a atins de Mine?". Dar cand femeia, cea cu
o scurgerea de sange, a atins poala hainei Lui, atunci a strigat
indatS: „Cine s-a atins de Mine?" (Luca 8, 45). Multi oameni se
fl
Vf -•■ "> atingeau §i-L imbulzeau, ins4 nicio putere nu ie§ea din El,
m
m
m
m
nicun har nu luau cei care se atingeau de El. Cand insa femeia,
fe* cea cu scurgerea de sange, s-a atins de poala hainei Lui, atunci
m
tee
m m
w indatS a ie§it o putere din El, iar ea a luat harul vindecarii. Din
aceasta, intamplare invStSm cS. ori de cate ori ne vom apropia
M de Dumnezeu, El nu va lua aminte la noi §i nu-§i va revarsa
llS asupra noastra harul Sau, daca nu-I vom aduce toata fiinta
m noastra cu trupul, mintea, inima §i sufletul nostru.
Cf
Mulpmea de oameni care inconjura pe Domnul mergea
p. dupa El numai cu trupul. Femeia, cea cu scurgere de sange,
m
alerga dupa El nu numai cu trupul, ci §i cu mintea, cad i§i 0
i m
zicea in sine ca, daca se va atinge de haina Lui, se va vindeca
fe (Luca 8, 44). Ceilald oameni, mergand dupa lisus, li aduceau
'0
cinste §i slujba trupeasca. Femeia insa, alergand inapoia Lui, li
f*#*,
i aducea prosternarea §i mchinaciunea mintii §i a inimii ei.
m
tl Ceilald li aduceau numai trupul; ea ii aducea atat trupul, cat
§i sufletul. Pentru aceasta, jertfa ei bineprimita de lisus i-a adus
vindecare. De aceea, lisus Hristos i-a zis: „indr£zne§te,
PI &
p| credinta ta te-a mantuit. Mergi in pace!" (Luca 8, 48)
P
■> "■(■ Datoria noastra de a aduce lui Dumnezeu toata fiinta
noastra, §i inca intr-o stare de cat mai mare curatie, este o po-
runca data de Dumnezeu in Legea veche, propovaduita de
sfintii proroci §i intarita de Fiul lui Dumnezeu, Cel Unul-Nas-
SH
cut. Aceasta porunca este temelia Legii evanghelice, intarirea
credintei §i mdreptarul oricarei fapte bune. Dumnezeu a
M legiuit in Vechiul Testament aducerea jertfelor §i darurilor, dar
gyk m
a spus ca jertfa placuta Lui este „duhul umilit; inima mfrantd.
§i smeritS., Dumnezeu nu o va urgisi" (Psalmii 30, 17-18).
0,
m Dumnezeu a cerut prin Legea lui Moise mintea, sufletul §i
inima noastra, poruncind: „SZ iuhe$ti pe Domnul Dumnezeul
P t%u din toat& inima ta, din tot sufletul t2u §i din toatS. puterea
S
ta" (Deuteronomul 6, 5). Legea aceasta, intarind-o Fiul lui 1
Dumnezeu Cel Unul-Nascut, atunci cand a zis ca „aceasta este
Is
marea §i intaia porunc&" (Matei 22, 38), a aratat care este M
inchinaciunea §i slujba cea adevarata §i jertfa bineplacuta lui

Dumnezeu.
Ttmsm?®. ^>'t*
fî
It&t
432 CAZANIA
0
t'4
Samarineanca, socotind ca locul desavar§e§te mchinaciu-
nea catre Dumnezeu, zicea catre lisus Hristos: „P&rint:ii no§tri
¥4 s-au mchinat pe acest munte, iar voi ziceti cd m lerusalim este
locul unde trebuie s% ne mchin&m" (loan 4, 20). Insa Domnul.
prin raspunsul ce i 1-a dat, a invatat pe toata lumea care sunt
mchinatorii cei adevarati ai lui Dumnezeu, zicand: „Dar vine
■*:■: k, ceasul, $i acum este, cand adevaratii mchinatori se vor inchi-
na Tatalui m dub §i m adevar, ca si Tatal astfel de mchinatori
Isi doreste" (loan 4, 23). A§a a hotarat Fiul lui Dumnezeu ran-
■%4^.
duiala adevaratei inchinaciuni §i a slujbei bineplacute lui
Dumnezeu, pentru ca omul este zidit de Dumnezeu nu numai
il
>4^ din trup, ci §i din suflet. Sufletul insa, fiind nemuritor, este cu
mult mai aproape de Dumnezeu decat trupul eel pamantesc §i
'R
if stricacios. Pentru aceasta ni se cere mai mult mchinadunea
m
m sufletului decat a trupului, caci sufletul nostru, cu puterea
'*i?[
m dumnezeiescului bar, conduce trupul spre savar§irea faptelor
§3 bune §i implinirea voii lui Dumnezeu.
Frafl cre§tini, dupa numarul celor cinci simturi date de
II Dumnezeu omului, cinci sunt caile pe care ni le arata Sfanta

Scriptura: calea mopii, calea viefli, calea judecatii, calea osan-
?5
m
&*, dei ve§nice §i calea slavei dumnezeie§ti. Prin citirea Sfintei
m
Scripturi §i cugetarea la aceste cinci cai, ne inchinam lui
Dumnezeu in duh §i in adevar. Cafl citesc Sfintele Carî §i cu-
P
tlK
geta deseori la aceste cinci cai, aceia ii daruiesc lui Dumnezeu
&a4. §i mintea, §i inima, §i sufletul lor, fiind adevarafli §i fericifli
mchinatori ai Sai.
Cel care cite§te despre calea morfli, pe care vor merge tofl
oamenii, acela va gasi cuvintele spuse de Dumnezeu lui
Adam: „Caci pamant esti si In pamant te vei mtoarce" (Facerea
3, 19). §i va citi mai departe ca pacatul a adus moartea, pen-
tru ca „precum printr-un om a intrat pacatul m lume, si prin
pacat moartea, asa si moartea a trecut la tod oamenii" (Romani
5, 12). Afla apoi despre urmarile pacatului primilor oameni,
izgonirea lor din Rai §i din slava lui Dumnezeu, in pamantul
plin de maracini §i ciulini, adica de stramtori §i necazuri, de
M
sudori §i osteneli, unde trupul eel stricacios se risipe§te, dupa
moarte, in acela§i pamant din care a fost luat. Privind la cei
M
V-f'
' J r-, ^ - V.^,-
*3^* 0; i-kv *■>?*:■

m
care se lupt^ cu moartea, vedem pe omul sarac, ca §i pe im-
sfs paratul slavit, zacand pe pat, chinuindu-se, temandu-se,

tremurand, tavalindu-se, neputand fi ajutat de nimeni, pentm
y^+i
ca nici bogaîa, nici dregatoriile pentm care s-a ostenit atat de
m
mult in viata sa, nici doctorii, nici prietenii, nici rudele, nici m
fratele, nici tatal §i nici mama lui nu pot cu nimic sad ajute in
m ceasul mortii.
Averile, palatele, slugile, aurul, argintul, pietrele scumpe,
M<\ toate cate are le lasa aici pe pamant. Nu ia cu el decat un rand
m de imbracaminte, care va putrezi §i va ramane in pamant dupa
putin timp. Deschide mormintele, indeamna Sfanta Scriptura,
§i vezi fmmusetea obrazului, floarea tineretelor, podoaba
tmpului; vezi §i arata daca pod, care este eel bogat §i care este
■try eel sarac; care este imparatul §i care este osta§ul. Vezi capetele
~0: incoronate §i mainile care tineau sceptmrile, cu trupurile cele
imbracate cu porfira; vezi §i tmpurile oamenilor, care purtau
M; .?-v:
M haine proaste §i mpte; toate sunt una §i aceea§i, adica putrezi-
ciune, t^rana §i pamant. Cunoa§terea realitatilor acestei lumi
M trecatoare, in care este numai umbra §i vis, alunga orice
H
dorinta dupa lucmrile omene§ti §i aduce in inima noastra
s* nazuinta sufletului catre bunatatile cere§ti §i nestricadoase.
Citind despre calea vietii, vedem pe Fiul lui Dumnezeu
venind in lume §i facandu-Se Om: „Eu am venit ca (oamenii)
via# s& aiba, §i din bel§ug sd aibS." {loan 10, 10). Vedem pe
Dumnezeu, din dragoste faâ de om, luand firea omeneasca §i
'M akatuind cu aceasta un singur ipostas in doua fete, ca sa
m♦ v*-. uneasca cu El pe omul eel ce s-a despartit de El. Vedem pe
Datatorul de viata, patimind in vremea lui Pontiu Pilat, fiind
ocarat §i hulit de cei fara de lege; cu spini pe cap incununat
§i cu trestia peste obraz lovit §i scuipat; Cmcea ducandu-§i §i
pe Golgota in mijlocul a doi talhari fiind rastignit; cu fiere §i
cu ofet adapat, murind §i fiind ingropat; dar il vedem §i inviat
w §i la cemri inaltat; trimitand din cer, in chip de limbi de foe,
'^
pe Duhul eel mangaietor §i luminand lumea, ca §i noi din
moarte sa inviem §i viata, pe care am pierdut-o prin pacat, sa
o dobandim. Citind, deci, de mai multe ori acestea, se va
'>%
*Zi
434 CAZANIA
aprinde §i in inima noastra dragostea catre lisus Hristos.

Binefacatorul §i Mantuitoml nostru.
lar cand vom citi despre calea judecatii, vom afla ca la Ju-
decata cea mai de pe urma va sta inaintea noastra ca Judecator
drept Insu§i Facatorul cemlui §i al pamantului. In cartile
deschise se vor arata inscrise toate faptele, cuvintele §i gan-
hlV durile noastre. Vom vedea pe Dreptul Judecator despaijind pe
*$4
cei drepd de cei pacato§i, precum desparte pastorul oile de
capre, §i punand pe unii de-a dreapta, iar pe altii de-a stanga.
Vom auzi glasul de binecuvantare cu care vor fi chemati cei
drepti, carora le va zice: „Veniti, binecuvantalii Tat&lui meu"
(Matei 25, 34), si vor fi trimisi sa mosteneasca Imparatia pre-
gatita lor de la intemeierea lumii. Dar vom auzi si glasul care
va izgoni pe cei pacatosi cu cuvintele infricosatoare: „Duceti-v&
de la Mine, blestematilor" (Matei 25, 41), cand vor fi trimisi in
focul eel vesnic, care este pregatit diavolului si mgerilor lui. Cu
cat vom citi mai mult despre Judecata, cu atat mai mult va
ramane in mintea noastra amintirea infricosatei Judecati si a
ceasului eel infricosator. Aceasta amintire potoleste flacara
poftelor trupesti si ridica in sufletul nostru dorinta dupa
Az*^.
Imparatia cerurilor.
Citind despre calea pedepsei vesnice, pentru pacatele
noastre, mintea noastra se va cobori in iad. Acolo vom vedea
m cum arde, in gheena focului, limba clevetitorilor, a napastuito-

rilor, a celor care jura stramb, a celor care graiesc cuvinte de
rusine, a ocaratorilor si hulitorilor. Acolo vom vedea pe cei
,rs urati de pacatele trupesti, pe ucigasi, pe desfranati, pe invraj-

bitori, pe mincinosi, in focul care arde. Acolo vom auzi plan-
.■C'*t
gerea celor nemilostivi, glasul de tanguire al celor nedrepti si
If
vaietul celor care au asuprit pe sarmani, pe saraci si pe va-
duve. Iar tanguirea de acolo este fara mangaiere, intunericul
|-3 este desavarsit si chinul vesnic. De cate ori vom citi cu luare-
aminte despre calea judecatii si osandei, de atatea ori frica si
l"l
cutremurul vor cuprinde inima noastra; iar mintea noastra va
Ai#,
i?rt;
izgoni gandurile cele urate ale pacatului si se va afunda cu
'e4
'&h totul in cugetele cele sfinte ale faptelor bune.
A'
Frati cre§tini, fericit este omul care, citind Sfanta Scripture,

cugetS totdeauna la calea slave! cere§ti, pe care i§i malt#
mintea lui la cer, unde vede §i aude ceea ce limba unui om nu
va putea povesti vreodata. Vede acolo loca§urile Domnului
cele iubite §i dorite. Acolo este ceata prorocilor, cu cur^tenia
sufletului lor. Acolo este adunarea apostolilor, stralucind cu
stralucirea propovaduirii Evangheliei. Acolo sunt cetele sfin-
tilor mucenici, impodobite cu sangele marturisirii §i imbracate
cu cununile biruintei. Acolo vede pe purtatorii de Dumnezeu
ierarhi §i mvatatori, pe sfintii pustnici, pe toU dreptii, stra-
lucind ca ni§te luminatori. Acolo vede cetele sfintilor ingeri §i
asculta cantarile lor cele veselitoare. Acolo il aude pe dan§ii
cantand, strigand, glas inaltand §1 graind cantarea cea de biru-
inta: „Sfant, sfant, sfant este Domnul Savaot, plin este tot pa-
man tul de slava Lui!" (Isaia 6, 3). Acolo vede §1 pe Impara-
teasa, pe Maica Domnului, aparatoarea celor necajiti, stand de-a
dreapta Fiului ei, impodobita in haina aurita a fecioriei fara
prihana.
Acestea sunt, fratii mei, simturile mintii inaltate la Dum-
nezeu, prin care omul ajunge la fericire. Fericit este a§adar
omul, care ziua §i noaptea cugeta la aceste cinci cai, cad cuge-
tul acesta face din el un mchinator in duh §i in adevar al lui
Dumnezeu. lata dar, iubiti frati, cum poate orice om, de va
r-,^ voi, sa-§i dea lui Dumnezeu toata fiinta lui, cu mintea, sufletul
§i inima.
Mai este §i o alta cale, prin care orice om poate, de va voi,
M
M sa cunoasca pe Dumnezeu §i sa se apropie de El. Aceasta cale
ne-o arata Sfantul Apostol Pavel, spunandu-ne: „Cele
nevazute ale Lui se vad de la facerea lumii, mtelegandu-se din
fapturi adica ve§nica Lui putere $i dumnezeire" (Romani 1, 20),
adica, de cand s-a zidit lumea, eel care vede zidirile lui
Dumnezeu, acela cunoa§te §i vede puterea Lui cea nevazuta §i
toate celelalte facute de El. Toata zidirea este o oglinda in
care, de vei fi cu luare-aminte, poti vedea pe Dumnezeu. Cand
vei vedea cerul, cu soarele, luna §i stelele, nu sta uimit, ci
& intelege „cele nevazute ale lui Dumnezeu", adica puterea Lui
m
'm-4
A- *
436 CAZANIA
cea mai presus de fire, care a zidit acestea. Cand vei gandi la
neschimbarea timpurilor §i randuielilor prin care se mi§ca
toate corpurile cere§ti, nu fi nepriceput, ci intelege „ve§nica
Lui putere", care tine §i mdreapta totdeauna mi§carile lor dupa
aceea§i randuiala. Vezi focul, care lumineaza §i incalze§te; vezi
apa, care spala, racore§te §i curate§te; vezi pamantul, care
odrasle§te, rode§te §i hrane§te; simti aerul nevazut, care da
putere §i viat^. Sa intelegi din toate puterea Facatorului lor,
mtelepciunea §i purtarea Lui de grija. Acela§i lucru sa-1 gan-
fefc de§ti §i cu privire la nenumaratele feluri de dobitoace, la
akatuirea deosebita a fiecaruia §i la firea deosebita a lor.
P Roadele pamantului, metalele, pietrele, toate te invata iubirea
de oameni a lui Dumnezeu, pentru ca El le-a dat spre folosinta
oamenilor. Podoaba §i frumusetea omului ca o tmmbita pro-
povaduiesc me§te§ugirea cea inteleapta a Ziditorului.
Ori incotro ifi vei intoarce ochii, in sus §i in jos, inainte §i
inapoi, la dreapta §i la stanga, tot pe Dumnezeu sa-L vezi.
„Unde m£ voi duce de la Duhul T£u §i de la fa(;a Ta unde voi
e
fugi? De voi sui m cer, Tu acolo e$ti. De m& voi cobori in
fl
+i>
iad, de fat% e$ti. De voi lua aripile mele de dimineat% $i de
voi a§eza la marginile m&rii, §i acolo mana Ta va povapii
§i mS. va tine dreapta Ta" (Psalmii 138, 7-10). Gandindu-ne ast-
>»^
fel, toata mintea, toata inima §i tot sufletul nostru se vor
apropia de Dumnezeu §i se vor uni cu El.
m&]
m Frati cre§tini, cine ar putea zice ca nu poate macar un
ceas, in fiecare zi, sa mceteze ocupatiile lui lume§ti, ca sa se
gandeasca la moarte, la viata, la judecata, la osanda, la feri-
cirea cea ve§nica? Nu este nevoie nici de osteneaia, nici de
lupte, nici de bani ca sa te uiti la fapturile din jurul tau §i sa
w
vezi in ele pe Eacatoml tuturor. La inceput, lucrul acesta poate
avea o oarecare greutate. Dar trebuie sa ne silim pana cand ne
vom obi§nui, §tiind ca Jmp%r£tia cerurilor se ia prin strMuinty
$i cei ce se silesc pun mana pe ea" (Matei 11, 12). Careia ne
invrednice§te §i pe noi, Cerescule Imparate, ca a Ta este
stapanirea §i a Ta este fmparatia in vecii vecilor. Amin!
m
V'+Ts <
Si
nm fiOHM mmmm
li
•^>5^
m
»•
V «■
A
u.
m f
Ms
V /■
N h
2 J
4
>?:«c;
0alciurea lioa/icj/te/iei
M**
m \i/niVicc/r a c/oaazeci si cincea
M
M
c/a/)m -Aij cj or area â/i/u/ia 3)a/i
m
M
V'A'
m ucw -/O, 26-<37j
m
uA 11
1
c77Hiti
y crexf/'/if,
y -* m
m
JiS /^ and citim c^rtile dumnezeie§tii Scripturi, vedem cum
Sr'f>
\J straluce§te intr-insele curapa dumnezeiasca, prin
curatul adevSr al invataturilor descrise; vedem intelepciunea ,v.
IS
r+.cr' dintr-msele, §i haml §i puterea lui Dumnezeu, care ne umplu w.
# de fericire toata fiinta noastra sufleteasca §i toata mintea noas-

W4 tra. Acest lucm se intampla §i cu raspunsul pe care am auzit
ca 1-a dat Domnul in Sfanta Evanghelie de astazi, atunci cand p'x^]
inaintea Lui s-a mfapsat un invatator al legii, cu gandul de a-L iM
ispiti prin cuvant. Sfanta Evanghelie ne istorise§te ca:
m
.il
„In vremea aceea a venit la lisus un mv^fetor de
lege, ispitindu-L §i zicand: Inv&t&tomle, ce s% fac ca s2
%+•
mo$tenesc viata de veci?" (Luca 10, 25)
/V
Invatatorii de lege erau aceia care talcuiau §i invatau
Legea lui Moise. Dec! unul dintre ace§tia, auzind ca Domnul
i lisus invata poporul, a venit la lisus, nu ca sa-L asculte §i sa
se foloseasca cu ceva de pe urma mvataturii Lui, ci sa-L ispi-
SI teasca. De aceea, L-a intrebat, zicand: „Invd.t^torule, ce s% fac
Ifi*.
rf.^ ca s& mo§tenesc viata de veci?". Aceasta intrebare cuprinde o
mare ispitire. Legiuitorul socotea ca, prin aceasta intrebare, a
■t?#. intins o cursa Domnului lisus Hristos, cad daca ar fi raspuns
ca legea pe care o invata El duce pe om la viata cea ve§nica,
M
legiuitorul L-ar fi invinuit atunci ca este potrivnic lui
Dumnezeu, pentru ca mvata alta lege, nu pe cea data de
§
Dumnezeu iudeilor, prin Moise.
m'T.
„Dar lisus a zis cdtre el: Ce este sens m Lege? Cum
citegti?" (Luca 10, 26)
■ ttjr Fiindca Legea lui Moise nu putea sa-i faca desavar§iti §i

vrednici pentru viata cea ve§nica pe cei care se apropiau de
M
ea, iar credinta in Hristos poate sa-i mantuiasca pe cei care se
apropie de Dumnezeu printr-insul, de aceea nu i-a zis: „Daca
vei pazi Legea lui Moise, vei mo§teni viata ve§nica", ci l-a
intrebat: „Ce este scris in Lege?", pentru ca, din raspunsul lui,
>tf'
sa-1 invete §i cele despre intruparea Sa. L-a intrebat: „Ce este
scris in Legea lui Moise", adica, „Cu care duh §i socoteala
1
cite§ti tu Legea? Numai dupa litera, sau §i dupa duh, ca un
^5fe israelitean adevarat?".
fe; Jar el, r&spunzand, a zis: «Sd iube?ti pe Domnul

Dumnezeul tdu din toatd inima ta §i din tot sufletul tdu
§i din toatd puterea ta $i din tot cugetul t&u, iar pe
|i^ aproapele tdu, ca pe tine msud*" (Luca 10, 27).
.'St' Una nadajduia invatatorul Legii, §i alta i-a raspuns lisus.

De aceea, silit fiind de Domnul, el spune mai intai cuvintele
'«r
" ' '' " " '

*-f:
%
m
»■-%,
*<*{
Legii, repetand pomnca aceea care invatS despre dragostea
cea din toata inima, din tot sufletul, din toat^ puterea §i din tot
cugetul, fat^ de Dumnezeu §i fata de aproapele, prin care se
fagaduie§te viata cea ve§nica tuturor celor ce o vor pazi.
„Atunci lisus i-a zis: Drept ai r&spuns; fU aceasta $i

vei trZi" (Luca 10, 28).
invatatorul Legii nu credea in lisus Hristos, totu§i, lisus i-a

zis ca, daca iube§te pe Dumnezeu §i pe aproapele, cum spune
Legea, va trai, adica va mo§teni viata ve§nica. Dar poate cine-
va sa se mantuiasca fara credinta in Hristos? Nu! lisus i-a
raspuns a§a invatatorului Legii, pentru ca Legea lui Moise este
m is?
povatuitoare §i mvatatoare a credintei in Hristos, iar eel ce
crede cu adevarat in invatatura lui Moise, acela crede §i in
m
lisus Hristos, dupa cum !nsu§i Domnul a zis: „Dacd. afi fi
*1* ii
crezut lui Moise, ati fi crezut $i Mie, c&ci despre Mine a scris
- - - 46).
- -
acela" (loan 5, ■i©
„Dar el, voind s& se mdreptdteascd pe sine, a zis

c&tre lisus: §i cine este aproapele meu?" (Luca 10, 29)
SI
Oare, invatatorul Legii nu §tia cine este aproapele lui? Ca
un mvatator al Legii, el §tia destul de bine, dar, pentru ca ras-
punsul ce 1-a dat lui lisus Hristos 1-a facut cunoscut celor de
fata, ne§tiiind nici macar inceputul Legii, a socotit sa-§i aco-
pere gre§eala §i sa-§i justifice raspunsul, spunand Legea de la
inceput §i pana la sfar§it. Cu un cuvant, el a vrut, pe de o
parte, sa se indreptateasca pe sine in gre§eala facuta, iar pe de
sn'
alta parte, fiindca iudeii socoteau ca fiind aproape al lor numai
pe cei de un neam cu ei §i pe prietenii lor, nu pe orice om din
p
orice neam. Prin aceasta el nadajduia sa obtina un raspuns,
Wi prin care lisus sa ajunga in conflict cu poporul care era de fata.
'&%.
is Jar lisus, r&spunzand, a zis: Un om cobora de la
lerusalim la lerihon, $i a cdzut intre talhari, care, dupd
ce 1-au dezbrdcat §i 1-au r&nit, au plecat ldsandu-1
aproape mort" (Luca 10, 30).
m
tl
Prin raspunsul acesta, lisus a aratat care este aproapele.

zicand simplu §i fara nicio deosebire: Un om oarecare, adica
&.■?>
%$< orice om, prin asemanarea firii sale, este aproapele omului.
Catre orice om avem datoria sa aratam dragoste §i ajutor. Dar.
m cu acest raspuns, dat prin pilda aceasta, lisus a aratat §i mila
mtmparii Sale fata de firea omeneasca, pentru ca omul, care
i%
se cobora de la lerusalim la lerihon, este toata faptura oame-
nilor, care, din cauza pacatului stramo§esc, a plecat din leru-
salim, adica din viata cea fericita si fara suferinte, la lerihon,
P
y-', adica in pamantul plin de suferinte si de chinuri. Talharii sum
*r*'
diavolii, care au dezbracat pe om de harurile dumnezeiesti, 1-au
ranit cu ranile pacatului, lasandu-1 aproape mort. Nu 1-au putut
omoh cu totul, pentru ca, dupa pacat, numai trupul s-a facut
muritor, iar sufletul a ramas nemuritor, abia aducandu-si
aminte de Dumnezeu. §i, pe cand eel gol si r^nit statea in mij-
locul drumului, lasat de talhari aproape mort,
„Din mtamplare, un preot cobora pe calea aceea

§i, v&zandu-l, a trecut pe al3turi. De asemenea §i un
levit, ajungand m acel loc, venind $i v&zand, a trecut
1
pe alZturi" (Luca 10, 31-32).
Preotul simbolizeaza Legea lui Moise, care a legiuit cele

despre preotie; iar levitul simbolizeaza prorocii, care au fost
M
slujitori ai lui Dumnezeu si invatatori ai venirii in lume a
m Mantuitorului lisus Hristos. Din cer s-a coborat Legea si s-a dat
m lui Moise, in Sinai. De Dumnezeu au fost trimisi si prorocii.
Dar nici Legea, nici prorocii n-au putut sa stearga pacatul stra-
M mosesc si sa ridice firea omeneasca din caderea ei cea mare,
''^t* dupa cum ne spune Sfantul Apostol Pavel, zicand: „Pentru c&
■4-;t.
este cu neputint:% ca sangele de tauri §i de fapi sd mixture
i
^-f-. pZcatele" (Evrei 10, 4). Deci au venit si Legea si prorocii pe
i drumul si in locul unde a fost izgonit omul, adica pe pamant,
Si au vazut starea lui cea vrednica de lacrimi; au trecut insa
p:
r;s mai departe si s-au dus, neputand sa-i vindece ranile lui.
§
Jar un samarinean, mergand pe cole, a venit la el

p
ot" - ♦-
§1, vdzdndu-l, 1 s-a f&cut mila §1, apropiindu-se, i-a legat
yfs
5-v
"-*■'■'
r&nile, tumand pe ele untdelemn $i vin; apoi, punan-

du-1 pe asinul s&u, l-a dus la o cas2 de oaspefi ?i a pur-
tat grift de el" (Luca 10, 33-34).
Samarineanul este Domnul nostru lisus Hristos, Care S-a

coborat din cer §i a venit in lume, unde, vSzand starea jalnica
a omului, a fost cuprins de mila. Apropiindu-Se de oameni §i
stand impreun^ cu ei, a legat cu harul SS.U r^nile sufletului lor,
cum leaga doctorul r^nile trupului. A turnat apoi untdelemn §i
vin, adica blanda mvatatur^ a iubirii de oameni, zicand: „ Ve-
niti la Mine, fop" cei osteniti $i impov&raii, $i Eu vS. voi odihni
pe voi" (Matei 11, 28). DupS aceasta, a pus pe eel ranit pe
dobitocul sau §i l-a dus la o casa de oaspeti, adica la Biserica
Sa, care, ca §i o casa de oaspeti, prime§te toate neamurile §i
popoarele §i pe orice om care vine la dansa cu credinta. §i a
avut grija de cei care sunt in Biserica Lui, dandu-le harul
Sfanmlui Duh, prin imparta§irea cu Sfintele Taine.
Jar a doua zi, scotand doi dinari, i-a dat gazdei ?i

i-a zis: Ai grift de el §i, ce vei mai cheltui, eu, cand m£
voi mtoarce, itf. voi da" (Luca 10, 33).
IS I
Gazda este orice preot §i pastor al Bisericii, pentru ca el
prime§te in casa de oaspeti a lui Dumnezeu, adica in Biserica,
f* pe toti cei care vin cu credinta. Cei doi dinari sunt cele doua
A:
Testamente, Scriptura Veche §i Sfanta Evanghelie. Cat timp
Domnul lisus a fost in lumea aceasta, El a purtat grija de
p
Biserica Sa, dupa cum singur a aratat, zicand: „Cand eram cu
ei in lume, Eu ii pazeam in numele Tdu" (loan 17, 12). lar a
doua zi, plecand, adica ie§ind din lumea aceasta, lisus, prin
apostolii trimi§i in toata lumea, a scos ace§ti doi dinari §i i-a
m
dat tuturor conducatorilor Bisericii Lui, poruncindu-le sa
3.1^ poarte de grija tot timpul de mantuirea credincio§ilor, prin
x m.
r+ s a
cuvintele: „Ai grift de el $i, ce vei mai cheltui, eu, cand ma voi
intoarce, id voi da". Pentru osteneli, nevointe §i jertfele lor, pe
care le vor pune in aceasta grija, Hristos le-a fagaduit sa le 1
m w
m , „ A
i 442 TALCUIREA EVANGHELIEI
M
rasplSteasca, cand va veni iara§i si judece viii §i mortii.
m Terminand de spus pilda, lisus a intrebat pe invatatorul Legii:
n:
„Deci, care dintre ace§tia trei U se pare c& a fost
■p* aproapele celui c&zut intre talhari?" (Luca 10, 36)
Prin aceasta mtrebare, lisus il pune pe legiuitor sS judece

el insu§i cele intamplate §i sa spunS, care dintre cei trei este
:&
aproapele celui c^zut m mana talharilor: preotul sau levitul,
care a trecut pe alSturi, dup^ ce 1-au vSzut pe moarte, gol §i
ranit, sau samarineanul, care i-a aidtat atata dragoste, grija si
m
f'A mila?
a;
1 Jar el a r&spuns: Cel care a f&cut mil2 cu el. §i
m
:v^ lisus i-a zis: Mergi §1 $1 tu asemenea" (Luca 10, 37).
p4
Legiuitoml a fost silit de puterea cuvintelor lui lisus
m Hristos sa marturiseasca adevarul, recunoscand ca aproapele
j*
ssS este acela care a facut mila cu eel cazut in mana talharilor,
adica samarineanul. lar lisus, auzind ca legiuitoml a judecat
a drept, 1-a sfatuit sa mearga sa faca §i el mila cu aproapele sau,
p
ca §i samarineanul. Sfatul dat invatatorului Legii este dat §i
fi
noua celor ce credem in Domnul lisus Hristos. Sa luam deci
a
5% aminte, din convorbirea invatatorului Legii cu Mantuitorul, ca
/5+-. viata cea ve§nica nu poate fi ca§tigata decat de cei ce rmpli-
nesc pomncile dumnezeie§ti, dovedind ca iubesc pe Dumnezeu
aw din tot cugetul, din tot sufletul §i din toata inima §i pe aproa-
w
pele ca pe ei m§i§i. Sa ne rugam Bunului Dumnezeu sa ne
*y
m ajute in toate zilele vietii noastre, ca sa putem implini aceste
m
pomnci §i sa ne invrednicim de mo§tenirea vietii ve§nice.
Amin!
&%
m
I
.v.'i —.
StSS)i0>'"
©
m
ânK\!.« %0:
:+*H
M-
m
M
HP ItXN M
m
'*}/' M
m
r/
^ -
iV i
gS
M,
$%
+'*o£
4*- r4k%-
m
f
#l
f# cM
;xt;,
Uaza/t/'a
i#
\i/ninicu a c/ouazec/ $/ ci/tcea
p
i^l: c/afia (£<Hjorarea <J/anta/iic Q)a/t
aN
AJM
r
SP'
SsS f zficxfirc /nc/o&tioi/êw /m Qîun/iezew il
s/) c/esjbre' eel ce; ce/o/a&eso rauj II
Jg?
Pi
,»/■ »,
H-l
Cfixitl
* crest/'/tii
j ^ g?S
aspunsul Domnului nostru lisus Hristos dat mv&-
P
tatorului Legii a zugravit, prin culori vii, milosti- P
■*{*■ virea lui Dumnezeu fat$ de oameni, izgonind din suflete
deznSdejdea §i mtristarea pentm pScate §i aducand m inima
fiecSrui om nSdejdea imbucuratoare a mantuirii. De aceea,
■rW
Sfantul Apostol Pavel, cu bucurie spune: „Cdci dacd, pe cand
SfSir£SS
fi'M
M s
■ity?,fi 444 CAZANIA
SI
&£ eram vrZjmagi, ne-am impticat cu Dumnezeu prin moartea
P
ft*
Fiului S&u, cu atat mai mult, impacati fiind, ne vom mantui
Ah
.jî prin viafa Lui" (Romani 5, 10). Milostivirea lui Dumnezeu o
>?•!,*
vedem nu numai in Taina Intruparii Fiului Siu, Domnul nos-
tru lisus Hristos, prin care a chemat in Imp^ratia cea ve§nica
StK
pe tot neamul omenesc eel izgonit dintr-insa, ci o vedem §i
IS fat# de orice om, care s-a lepadat de El, s^varînd pScate §i
f^radelegi.
i PlinS este Scriptura, atat cea veche cat §i cea nou^, de cu-
« vinte §i de pilde, prin care ni se arata milostivirea lui Dumnezeu
f-A
vA fata de pacato§i. Dar noi vom deschide astazi numai dum-
It nezeiasca Evanghelie §i vom vedea acolo pe pastor alergand
prin munti §i cautand oaia cea ratadta; vom vedea pe sluga
cea plina de datorii, cerand amanare pentru plata datoriei, iar
m pe imparatul §i stapanul, nu numai amanandu-i plata, ci iertan-
du-i toata datoria; vom vedea pe fiul eel risipitor, care §i-a
ii
cheltuit toata avutia sa in desfranari §i apoi §i-a venit in fire §i
JtJff
s-a pocait, cum milostivul parinte, intampinandu-1 §i cazand pe
grumazul lui, il imbrati§eaza, il imbraca cu haina cea mai
buna, ii pune inel in mana §i incaitaminte in picioare §i, jun-
ghiind vitelul eel gras §i gatind masa, se vesele§te pentru ca
y
fiul lui mort era §i a inviat, pierdut era §i s-a aflat. Aceasta
%?
nepovestita milostivire a lui Dumnezeu fata de pacato§i a
a» aratat-o Domnul lisus Hristos, Dumnezeul nostru, nu numai
jfei
prin pilde, ci §i prin alte fapte scrise in Evanghelia Sa.
fen Astfel, vedem pe Zaheu, mai-marele vame§ilor, cum se
urea in dud ca sa vada pe lisus, Care trecea pe acolo, §i este
chemat de Acesta pe nume, zicandu-i: „Zahee, coboar&-te
degraM, c2ci astazi m casa ta trebuie sa idman" (Luca 19, 3).
Intrand lisus in casa lui, h iarta toate pacatele §i ii veste§te
mantuirea sufletului lui, zicand: „Astazi s-a facut mantuire
casei acesteia" (Luca 19, 9).
Desfranata, cea cu pacate multe, spala picioarele lui lisus
cu lacrimi, le §terge cu parul capului sau §i le unge cu mir, iar
lisus ii iarta indata multimea greselilor ei, zicand: „Iertate sunt C-
pacatele ei cele multe" (Luca 7, 47). Petru plange cu amar,
rm
m
1
a DUMINICII A 25-A PUPA POGORAREA SFANTULUI DUH 445
8
pentru lep^darea sa cea cu juramant, iar lisus il malta la dre-
-0
M
g^toria apostoliei. Vame§ul suspina, i§i bate pieptul sau main-
tea templului §i se intoarce de la templu mdreptat. Talhaml m
at?'
idstignit pe cruce a zis numai: „Pomene§te-m&, Doamne, cand
vei veni m Imp&r&lia Ta" (Luca 23, 42), §1 indata a auzit cuvin- m
.4' P
tele lui lisus: „Adevarat graiesc tie, ast&zi vei fi cu Mine in rail"
a .4-0
(Luca 23, 43).
is
Frati cre§tini, cine poate arata toate pildele milostivirii lui
Dumnezeu, cuprinse in dumnezeie§tile Scripturi? Cu buna-
vointa lui Dumnezeu s-au scris ele in dumnezeie§tile Scripturi
r
spre mantuirea oamenilor. O parte dintre oameni insa, din M
m 0
m nefericire, le folosesc spre pierderea sufletului lor. Unii, auzind
pildele cele multe ale nemarginitei milostiviri a lui Dumnezeu
fata de pacato§i, i§i dezleaga fraul pacatului §i savar§esc fara
teama orice pacat. Ei zic ca in ceasul mortii vor striga ca §i tal-
m
haml: „Pomene$te-ne, Doamne, cand vei veni in ImpMrdtia Ta"
V*r,*r pi:*\
pg (cf. Luca 23, 42), iar Dumnezeu, ca un nemarginit in milos-
is tivire, le va ierta pacatele, zicandu-le ca §i talhamlui de pe
p
cruce, prin glasui Lui eel plin de milostivire; „Adevdrat graiesc
voud, astdzi vetf fi cu Mine in rail" (cf. Luca 23, 43). Aid
oameni nu pot intelege cum este Dumnezeu §i drept §i mi-
lostiv, §i cum lucreaza milostivirea fara sa se vatame dreptatea.
Vazand ei chinurile cele infrico§ate ale pacato§ilor §i socotin-
P du-§i multimea gre§elilor lor, se deznadajduiesc, crezand ca
Dumnezeu nu va ierta pacatele tineretilor lor, mandriile, za- 0
M vistiile, minciunile, furti§agurile §i altele. m
0
f&i Vedem mare indrazneala la cei dintai §i deznadajduire la
pi*i cei de pe urma. Acestea sunt insa doua gre§eli mari, pentm ca
m
§i eel indraznet, §i eel deznadajduit se osandesc. indraznetul
%zV: pzf-,
folose§te rau milostivirea lui Dumnezeu, a§teptand ceasul
mortii sale ca sa se pocaiasca, ca talhaml pe cruce, §i sa do-
bandeasca Raiul ca §i dansul, pentm ca talhaml nu a§teptase
ceasul mortii, ca sa se pocaiasca. Cine il poate incredinta, pe
eel indraznet, ca in ceasul mortii sale poate, ca §i talhaml de
pe cmce, sa se pocaiasca §i sa strige ca §i el, cu aceea§i umi-
m
linta §i zdrobire a inimii: „ Pom en e$ te-m d, Doamne, cand vei
^5
î- m
%&$&*&&
446 CAZANIA
veni in lmpd.r3.lia Ta" (Luca 23, 42). De cealaM parte, este insa
§i talharul care moare, hulind pe Dumnezeu. Cum poate na-
A
dajdui ca va muri ca talharul pocait, rostind cuvinte de po-
cainta, §i nu se teme ca s-ar mtampla sa moara ca talharul
celalalt, rostind cuvinte hulitoare? Sa fie sigur ca mai degraba
se va asemana atunci talharului hulitor, pentru ca §i psalmistul
David striga cu glas mare zicand; „Departe de pdcdtogi este
o
mantuirea" (Fsalmii 118, 155). Pentru aceasta, toti cei care
amana pocainta pana in pragul mortii §i nu se opresc din calea
pacatului, sa se mtoarca la Dumnezeu §i sa se pocaiasca pana
cand mai au vreme §i sa nu a§tepte ceasul mortii, cand
inceteaza toate gandurile.
Cei deznadajduiti de mantuirea sufletului lor, socotind
multimea faradelegilor §i tavalirile cele multe §i de multi ani in
acelea§i pacate, sa asculte chemarea Mantuitorului, cand zice:
3E»S J Venpi la Mine, toti cei ostenpi §i impovdrati, ?i Eu vd voi

+- r
odihni pe voi" (Matei 11, 28). Unii dintre cei deznadajduiti zic
ca acest glas, plin de iubire de oameni, 1-au auzit §i au venit
:*■-«
de multe ori la lisus; de multe ori au fagaduit ca se vor indrep-
ta §i El, ca un milostiv, le-a iertat pacatele lor, dar ei, ca ni§te
M inraiti in pacate, au facut din nou acelea§i pacate §i altele chiar
§i mai rele. Ei se mtreaba de cate ori sa nadajduiasca, ca vor
dobandi iara§i iertare, cand nu §i-au respectat fagaduintele §i
nici nu s-au indreptat, ci au mintit pe Hristos Dumnezeu?
.«VyH
4i>,-J Aceasta intrebare a adresat-o §i Petru lui lisus Hristos, zicand:
Pr^,1
„Doamne, de cate ori va gre§i fatd de mine fratele men §i-i voi
If
u ierta lui? Oare pand de $apte ori?" (Matei 18, 21). Dupa cum
se vede, Sfantul Apostol Petru socotea ca hotarul iertarii merge
pana la de §apte ori. lisus i-a zis lui Petru: „Nu zic tie pand de
§apte ori, ci pand de gaptezeci de ori cate §apte" (Matei 18,
w-
22). De §aptezeci de ori cate §apte, inseamna un numar nes-
far§it, ca §i acela: de mii de ori, adica de multe ori, de nenu-
marate ori. Domnul lisus Hristos, ca sa talcuiasca Apostolului
Petru semnificatia cuvintelor: „de §aptezeci de ori de cate
V^-5-, §apte", a adaugat zicand: „De aceea, asemdnatu-s-a Impdrdfia
cerurilor omului imp drat care a voit sd se socoteascd cu slugile
m
:*t*. m
H
i£:
i'tt
t*-ft
M
sale. §i mcepand sa se socoteascd. cu ele, i s-a adus un dator-
w$.
m® nic cu zece mii de talanp... lar stapanul slugii aceleia mi-
2^5
r^j
^rV lostivindu-se de el, i-a dat drumul $i i-a iertat §i datoria" (Mate!
18, 23-24, 27).
Frati cre§tini, vedem lamurit randuiala dreptatii §i milosti- ■0*.
virii lui Dumnezeu. Cand nu ne intoarcem de la pScat, atunci
dreptatea dumnezeiasca ascute sabia, intinde arcul §i pune in m
,•-<■;
el sagetile mortii, dupa cum ne spune Scriptura zicand: „De
•0v •M
nu v% ved mtoarce, sabia Sa o va luci, arcul Sau 1-a mcordat §1 m
.+>•+
1 m
1-a pregatit. §1 m el a gatit unelte de moaite" (Psalmii 7, 12-13).
j.. ./i
Vazand a§adar semnele milostivirii, sa ne pocaim ca §i dator-
.<♦§<« 0
wa nicul, §i a§a sa fugim de osanda. Unul din semnele milostivirii
m este mustrarea con§tiintei, din indemnul cuvantului lui
pWj %
Dumnezeu, care de multe ori intra pana la inima noastra. Cel
hz*
m ce se teme de Dumnezeu ia aminte; acela vede semnul §i,
M alergand la pocainta, fuge din fata arcului, adica de osanda
#1
m cea dreapta §i se mantuie§te cum s-au mantuit de rana grin- ^2"
wm.
dinii dobitoacele celor care au crezut cuvantului lui Moise
*tz*.
0 Qegirea 9, 25-26). lar eel care nu se teme de Dumnezeu, acela
$$
nu vede semnul milostivirii Lui, §i de aceea nici nu fuge din
m "rv
&?# fata arcului, cum n-au fugit de vatamarea grindinii cei care
Wi
n-au crezut semnului dat de Moise.
2K>.
:-ftV Frati cre§tini, deznadajduirea este o nesocotinta §i o nebu- m
iV^s:
nie. De aceea, alungand-o departe de cugetul vostru, puneti
in inimile voastre increderea in pocainta §i nadejdea in Prea-
P
milostivul Dumnezeu Jar Dumnezeul rabdarii $1 al mangaierii
ij
f'Vl sa va dea voua a gandi la fel unii pentru allii, dupa lisus 0
iff*'
Hristos, pentru ca tod laolaM $1 cu o singura gura sa slavid pe
Dumnezeu §1 Tatal Domnului nostru lisus Hristos... lar m
Hn
■y:+ Dumnezeul nadejdii sa va umple pe voi de toata bucuria §i
i pacea in credinta, ca sa prisoseasca nadejdea voastra, prin
§5
puterea Duhului Sfant" (Romani 15, 5-6, 13). Amin!
V' -JS
w.
Kff.
w
0
fty'i
Bwm w
\m ^
u i a ww Mina
mm,
maflian'
WK\»
mva
Tim ju
^KfUb
atair
W
rh
'**%
i
—
■*j-£
m
^-X-fx fTa/cu/rea 0/7 a/ty/e/ie/
L^'.^l
Qjcam/ilcu a c/ouazeei f i xaxea
m dufia ^B(>aordrea fjjfu/ila/ui d)cdi

ml
^4 ffaca /2, /&-J2/J
sm
p
Mi
apK r/'/vi/i
> crest/ni,
> J
jp
>Jt£ 'rintre Sfintii P^rinti care au talcuit in trecut pilda
r.:^ Evangheliei care s-a citit astSzi este §i Sfantul Vasile
>FS4.
eel Mare. Din talcuirea lui, noi am luat cat am socotit de cuvi-
P inâ, ca sS va mvatam acum despre bogatul §i nemilostivul
lacom. De aceea toti cati sunt lacomi, cad sunt iubitori de trup
M
§i robi ai pantecelui, cad sunt nemilostivi §i nemduratori, cati
nu au alta grija decat numai pe aceea dupS desfatM §i placeri
trupe§ti, cati se ingrijesc §i adun^ pentru ziua de maine, ca §i
cand ar trSi o ve§nicie §i nu se tern nicidecum de moarte, cum
vm
**£
'f'£*7
0* £1
DUMINICII A 26-A pupa pqgorarea sfantului duh 449
§i toti aceia care doresc multumirea sufletelor lor, sa-§i

deschida urechile sufletelor lor ca sa asculte cu luare-aminte
m
talcuirea pildei din Evanghelia de astazi care, de§i se mdreapta
mai ales catre cei lacomi, cuprinde totodata multe mvataturi
folositoare §i mantuitoare pentru orice om.
Mantuitorul lisus Hristos, Domnul §i Invatatorul nostru,
graind catre iudei, dupa ce i-a mvatat spunand: „ Vedefi §i
p3ziti-v% de toatS. iZcomia, c&ci viafa cuiva nu st% m prisosul
avutiilor sale" (Luca 12, 15), le-a zis lor aceasta pilda:
„Zis-a Domnul pilda. aceasta: Unui om bogat i-a

rodit din bel§ug larina" (Luca 12, 16).
Acestui om bogat i-au rodit pamanturile lui din bel§ug,

adica §i holdele i-au dat multe §i bune roade, §i viile multi
struguri copfl, §i maslinii destule masline mari, §i livezile de
3K(s pomi multe fructe coapte. Dar, oare, pentru ce a binevoit

m Dumnezeu sa faca sa rodeasca mo§ia acestui bogat rau §i
neascultator, atata mulflme de roade bune? Pentru ca sa-§i
descopere dumnezeiasca Sa bunatate §i sa arate ca soarele Sau
rasare §i peste cei rai §i peste cei buni §i ca El face sa ploua §i
peste cei drepfl §i peste cei nedrepfl, ca sa-i sature astfel pofta
bogatului §i sa-1 induplece spre ajutorarea celor saraci §i spre
milostenie. Dar bogatul ce a facut? A fost el fericit §i mulpimit
de binecuvantarea §i darul lui Dumnezeu? §i-a mdreptat el, ■\3
||
oare, fata catre cer sa aduca multumire lui Dumnezeu? Nu!
if „$i el cugeta m sine, zicand: Ce voi face, c2 n-am

unde s& adun roadele mele?" (Luca 12, 17)
ipSr;
<; -n Cuprins de grija bogaflei cugeta in sine §i zicea: „Ce voi
face c% n-am unde sd. adun roadele mele?". El rostea cu mgri-
jorare acelea§i cuvinte pe care le roste§te omul same §i lipsit,
cand se mtreaba, zicand; Ce voi face ca nu am paine, ca sa ma M
hranesc pe mine, pe femeia §i pe copiii mei? El nu se mtreba
insa pentru aceste lipsuri, ci pentru ca nu avea unde sa-§i m
•iTi'
adune roadele sale. El uitase ca avea la indemana pantecele
W»! cele flamande §i casele cele goale ale samcilor, in care, punan-
%~'.k
?,- r^-^j.^'r. ".^'•.■-■^*3>'57: 'i >Vy". 7.JSx~'- '">■ -TT JP1 '7 '"T->"^ "'"T —■"-
jx& du-§i roadele sale, avea s^-§i adune comoarS. in cer, unde nici
moliile, nici rugina n-o strict §i unde furii n-o sapa, nici n-o
fura. Nemilostivirea §i lipsa dragostei fa0 de semenii sSi 1-au
dus pe calea aceasta. Gandindu-se numai la sine, cum de alt-
fel se gandesc mai toti cei bogati, §i-a g^sit lini§tea in multu-
mirea poftei lui de imbogatire,
*»■_:*
$z >. „§i a zis: Aceasta voi face: Voi strica hambarele
mele §i mai man le voi zidi $i voi strange acolo toate
roadele mele §i bun2t£tile mele" (Luca 12, 18).
>»^ O, nebune! Un astfel de gand nu este o dezlegare a ingri-

jorarilor tale §i nici lini§tirea stramtorarii tale, ci el este adu-
1
cator de noi griji §i osteneli §i de noi necazuri, cad daca §i
anul viitor mo§ia ta va rodi, iara§i vei darama cele zidite §i
iara§i le vei zidi mai mari. Dar ce lucru este mai ostenitor §i
mai rau decat acesta, sa darami §i sa zide§ti §i, dupa putin
fc •'?,» timp, iara§i sa strici §i sa rezide§ti? Aceasta este lini§tea bogatiei

M tale? Aceasta este odihna indestularii tale? Ai hambarele tale
pline, dar nu te indestulezi. Vrei sa dobande§ti §i mai mult;
II vrei sa ai §i mai din destul. lata cat este de rea lacomia, aceasta
M
patima nesatioasa. Lacomul este chinuit de o patima asemenea
is cu a celui bolnav de idropica. Bolnavul de idropica, cu cat bea
li
mai multa apa, cu atat mai mult mseteaza. Lacomul, cu cat
aduna mai multe avutii, cu atat dore§te §i mai multe. Dar, dupa
ce va darama hambarele sale §i le va zidi mai mari, oare, ce
m
va mai face? Ne-o spune acela§i bogat nesatios din Sfanta
':4y$. Evanghelie pe care ati auzit-o astazi:
'■h*.
„§i voi zice suHetului meu: Suflete, ai multe
bunZtfyi stranse pentru mulfi ani; odihne§te-te,

m&nancZ, bea, vesele$te-te" (Luca 12, 19).
lata, cre§tinilor, cata nebunie §i cata nesocotinta! Cand

zice sufletului sau sa se veseleasca, el se gande§te la placerile
+ vV trupului, cele urate; iar cand zice: „Suflete, ai multe bun%t%t:i",

el socote§te ca bunatati ale sale pe cele care de drept nu sunt
ale sale, cad de unde ar putea avea el atatea bunatati, cand a
*: v
ie§it gol din pantecele maicii sale §i gol se va duce de aici?
Roadele pamantului nu sunt bunatÛ ale sufletului, ci bunatati
ale lui Dumnezeu, care se dau pentru hrana tuturor oamenilor,
iar cele date pe pamanturile bogatilor urmeaza sa se imparta 4?»'
la saraci, bogatii fiind numai niste buni iconomi §i cinstiti ad-
ministratori ai bunurilor pe care Dumnezeu li le-a dat in grija
lor. Roadele §i bunatatile sufletului sunt: dragostea, bucuria,
pacea, indelunga-rabdarea, bunatatea, binefacerea, credinta,
blandetea, mfranarea (Galateni 3, 22-23). Bogatul insa se soco-
te§te domn §i stapan al anilor §i al vremurilor, pe care Tatal eel
ceresc le are in a Sa stapanire. Bogatul i§i randuie§te viaâ
&
indelungata, de mulfl ani, zicand; „Suflete, ai multe bun2t%ti
stranse pentru multi ani".
„Ins& Dumnezeu i-a zis: Nebune! In aceastZ noapte

vor cere de la tine sufletul t&u. §i cele ce ai pregMt ale
cui vor ft?" (Luca 12, 20)
Prin aceste cuvinte Dumnezeu il mustra cu asprime §i-l

socote§te nebun, pentru ca n-a inteles Area nemuritoare a su-
fletului sau, punandu-i mainte mancaruri §i bauturi, cu trupe§ti
odihne §i placed, ca §i cum sufletul ar fi trupesc §i stricacios.
Este nebun, pentru ca i§i insu§e§te bunataflle lui Dumnezeu.
Este nebun, pentru ca se socote§te pe sine domn §i stapan al
viefli sale §i i§i randuie§te ani multi, fara a se gandi catu§i de
pufln ca, in noaptea aceea, fara veste, avea sa fie smuls din
A-A viaâ. Este nebun, pentru ca nu cunoa§te pentru cine a pregatit

m
Dumnezeu bunatatile acelea §i nu intelege ca nea§teptatul
ceas al modii avea sa puna capat tuturor cugetelor lui. Cei ce
cer sufletul lui sunt demonii, pentru ca Dumnezeu n-a zis: Voi
5-v^ cere sufletul tau, ci a zis: „Vor cere de la tine sufletul tau",
adica vor veni sa-1 smulga cu sila diavolii care 1-au robit.
Sufletele drepfllor se due in mana lui Dumnezeu, iar ale celor
p
w# nedrepfl sunt luate cu sila de demoni, noaptea, adica atunci
cand ei zac in intunericul pacatului. Iar dupa ce a grait
Domnul acestea in pilda, a adaugat indata §i talcuirea pildei,
spunand:
- - ■- - - -
5e in tamp 13 cu eel ce-§i adunZ comori pentru

M sine insugi $i nu se imbogfyeste in Dumnezeu" (Luca
i
12, 21).
m Cine este eel care-§i strange pentru el comori, iar in

Dumnezeu nu se imbogate§te? Acesta este bogatul lacom, care
m
nu se saturS niciodata, chiar daca ar avea pline toate ham-
barele sale. Este bogatul eel nedrept, care i§i insu§e§te buna-
tatile pamante§ti ale lui Dumnezeu §i le folose§te, ca §i cum ar
V fi ale lui. Pune in lazi aur peste aur §i averi peste averi, nu ca
sa faca bine cuiva, ci ca singur sa se desfateze dintr-insele, sin-
gur sa se veseleasca, sa manance, sa bea §i sa-§i dezmierde
trupul. Este bogatul indraznet §i nebun, care nazuie§te o viata
PS mdelungata §i ani mulî. Acesta nu se imbogat:e§te cu bogatia
P cea dumnezeiasca, pentru ca nu are comoara in cer, ci este gol

m de orice fapta buna §i de tot harul eel dumnezeiesc. A§a se
intampla, zice Dumnezeu, celui lacom §i iubitor de argint,
care-§i aduna comoara §i niciodata nu se satura §i niciodata nu
M da saracilor. A§a se intampla iubitorului de trup §i de placed,

care nu se gande§te la nimic altceva decat numai la manca-
rurile, bauturile §i placerile cele trupe§ti. A§a se intampla celui
care viseaza o viata indelungata §i intru multi ani. In acest chip
S(f moare eel care face lucrurile bogatului acestuia. Moare pe

nea§teptate, fara sa se pocaiasca, iar sufletul lui este smuls de
demoni.
Sfanta Evanghelie ne indeamna §i pe noi, cei de fata, sa
deschidem larg sufletul nostru ca sa se foloseasca de toata
jfit, mvatatura acestei pilde, pe care am ascultat-o din Evanghelia
ce s-a citit astazi, §i toata viata noastra sa adunam comoara in
cer, din roadele faptelor bune, izvorate din dragostea §i aju-
PS
torarea semenilor no§tri. A§a sa ne ajute Dumnezeu! Amin.
ffeS
&s
M
ix
:.t-W
i
m
Hr to
M
■ IM
p*
v
I
w
tet
II
■»■-:->
te+!
«S
.-fciti
is
If M
Uaza/u'a
•t->
QOu/rii/uca a c/ouazeci 6'/ xaxea
(/((/) a i£(Hj o/Hi/êa ^Jjfu/itcdcu Q)u/i
f Qjes/jro snoartea/ cca na/)/'azmcaJ
Pi
f/vHi/t
> cfesti/ii,
y ^
■j'.'.fV /I
nfrico§ata este moartea cea fara de veste §i
*~S napraznica, pentm ca, a§a cum ne vom afla in cea-
S-yp' sul mopii noastre, a§a ramanem in veacul veacului. Dupa

moarte, nici eel drept nu se mai schimba din starea cea buna,
:W^. m pacat, §i nici pacatosul din pacat, in starea cea buna. De
aceea, oricum se va afla omul in ceasul mortii, a§a va §i
ramane, §i de care loc se va afla vrednic omul m ceasul mortii
11
Sr.vi
mmmmm
©;
454 CAZANIA
sale, de Rai sau de lad, acolo se randuie§te §i acolo petrece in

vecii vecilor.
Noi, oamenii, pacatuim mai in fiecare clipS.. Cand lipse§te
pacatul din preocuparile noastre? In ceasul acesta ne afl^m la
mancare §i la bauturS, la ospet:e §i la betii; m ceasul urmator,
m m desfranare §i in fapte de ru§ine, in certuri §i in zavistii, in
frik
furturi §i in nedreptati, in silnicii §i asupriri ale fratilor no§tri!
Cand lipse§te pacatul din vorbirile noastre? Ocarile, napastui-
rile, grairile de rau, minciunile, clevetirile, vorbele de rusine §i
mai ales barfirea nu lipse§te niciodata din gura noastra. Cand
m ramane mintea noastra curata de mandrie, de iubirea de slava,
de ganduri de ocara §i de pomeniri de rele? Mai niciodata! Nici
chiar in vremea m care ne rugam lui Dumnezeu. In pacate
M suntem totdeauna: la tinerete, la varsta barbateasca, §i chiar la
batranete.
m Cand iubitorul de oameni Dumnezeu va trimite, mai

inainte de moarte, ca pe un inger, vreo boala grea, atunci ve-
nind ea la noi, ca un alt Isaia ne va vesti, zicand: „A$a gr&ie§te
Domnul: Pune randuialZ m casa ta, c& nu vei mai tr&i, ci vei
muri" Qsaia 38, 1). Atunci ea va striga, ca o trambita, cu mare
Uy. glas: omule, pregate§te-te pentru viaâ cea viitoare §i pentru
Km
judecata cea mfrico§ata de acolo. Durerile §i chinurile bolii §i
Wz
firea mortii de multe ori ihmoaie §i inima cea mai impietrita.
tef. Atunci simte omul ca se desparte de lume; atunci vede ca la
Mr*,
nimic nu-i folose§te, nici bogatia, nici slava, nici toate buna-
tatile lumii. Atunci rudele cele iubite §i prietenii cei adevarati
li aduc lui pe preot, sfetnic §i invatator al mantuirii omului.
/N
Intr-adevar, atunci are vreme sa se pocaiasca, sa planga §i sa
se intoarca spre Dumnezeu, ca sa-§i marturiseasca pacatele
■k-*-
»
sale §i sa se uneasca cu lisus Hristos, Mantuitorul nostru, prin
^t'
imparta§irea cu preacuratul Sau Trup §i Sange. Atunci, este
indreptatita nadejdea ca sa se duca, nu in loca§ul pacato§ilor,
adica in lad, ci in loca§ul celor manmih, adica in Rai.
M Cand insa, fara veste, ca un vifor nea§teptat, moartea va
5*^# smulge viata din omul sanatos §i tare cu trupul, care traie§te
in pacat, lasandu-1 intr-un minut fara glas §i in nesimtire, ce
t'5"
^5%'
-f-.^
+ -rV ... _ ^7
n^dejde de mantuire va mai fi? Ce pocînta, ce marturisire, ce
intoarcere cStre Domnul mai poate fi? Atunci nici rudele, nici
prietenii, nici preotul, nu pot s^-i mai ajute. Abia apucS pacS-
tosul acela sa simta ca moare, §i diavolii cei nemilostivi vin §i
cer sufletul lui, cum 1-au cerut pe al bogatului din Evanghelia
de azi.
Frati cre§tini, Dumnezeu pune inaintea pacatosului lucru-
rile indelungii Sale rabdari §i ale iubirii Sale de oameni. A dat
m ul
bogatului din Evanghelia de astazi bogatie, dar el, nedand ni-
, .
manui nimic, a umplut hambarele sale §i a incuiat bogatia sa
li
acolo. Ca sa-i sature pofta §i sa-i schimbe vointa lui cea lacoma
■> . spre darnicie, Dumnezeu a facut sa rodeasca iara§i paman-
rJS.t
turile bogatului. Dar bogatul, in loc sa deschida hambarele §i
sa le goleasca de roadele cele vechi, impartindu-le saracilor, sa
le umple cu cele noi, sa ramana iara§i bogat §i sa aiba pline
hambarele, ati auzit cum s-a gandit §i ce a hotarat. S-a gandit
wi sa darame hambarele sale cele vechi §i sa zideasca altele noi,
m
in care sa incapa roadele §i cele vechi §i cele noi, zicand; „ Voi
M
strica hambarele mele $i mai mari le voi zidi" (Luca 12, 18).
Facea el acest lucru cu gandul de a da din aceste hambare
grau §i alte roade, celor iipsiti? Nu pentru aceasta, ci ca sa se
odihneasca numai sufletul sau si numai el sa manance, sa bea,
§i sa se veseleasca, dupa cum insu§i spunea: „Voi zice sufle-
tului meu: Suflete, ai multe bunatî stranse pentru muld ani;
is
odihne§te-te, m&nancZ, hea, vesele$te-te" (Luca 12, 19). Deci,
Dumnezeu vazand ca bogatul nesocote§te bogatia bunatatii §i
a indelungii Sale rabdari, neluand in seama buMtatea Sa
care-l cheama la pocainta §i nu numai ca nu se indreapta, ci
pacatuie§te §i mai rau decat mai inainte, atunci, cu moarte fara
de veste i-a secerat viata lui, spunandu-i: jn aceastd. noapte
--r; ^"
vor cere de la tine sufletul tau" (Luca 12, 20). m
De moarte, intr-adevar, nu poate scapa nimeni. Ea este
•f Ti infrico§ata, oricat de pregatiti am fi pentru primirea ei, !nsu§i
n Domnul nostru lisus Hristos, Care, prin unirea omenitatii Lui
cu Dumnezeirea, avea ca om toata desavar§irea, s-a intristat
cand a venit ceasul mortii Lui, zicand: Jntristat este sufletul
m
:-AA;' -A .*/'''drf-''
j. >>i>j5»ji. • ^.'ir.hiifjx^K- "M****' ■ îf&M.K >& ■■*ju&&r.h '&'&&:&*»' ■ ,»^,«^'sK-»ju.«tj5' ^t.-.fejjtrt.';* >♦ ■■•
456 CAZANIA
Meu pana la moarte" (Mate! 25, 38). §i a rugat pe Tatal Sau

&* sa-L scuteasca de paharul eel amar al mortii, zicand: „P3rintele
Ssi? Meu, de este cu putin0, treacd de la Mine paharul acesta!"

(Mate! 23, 39). §i a suferit atata mtristare in ceasul acela, incat
s-a facut sudoarea Lui ca picaturile de sange, cazand pe
pamant.
Pregatindu-ne din timp pentru moarte, intai randuim pre-
cum voim cele pentru casa, pentru copii, pentru trebuintele
j9X£ noastre cele de dupa moarte. De aceea, sufletul nostru sta
lini§tit §i fara griji. Apoi, prin pocainta §i spovedanie, ridicand
sarcina cea grea a pacatelor noastre, potolim mustrarea con-
§tiintei §i izgonim din suflet frica de chinurile cele ve§nice.
/V *
Imparta§indu-ne cu Sfintele Taine, ne unim cu Mantuitorul
Hristos, iar in inima noastra vine indata nadejdea in mila lui
Dumnezeu, nadejdea fericirii ve§nice, nadejdea Imparatiei
m celei fara de moaite, care mlatura parerea de rau a ie§irii din

lume §i din viata §i aduce bucuria desfatarii bunatatilor celor
r-*( cere§ti §i a slavei lui Dumnezeu celei negraite. Nimic nu mai
ramane atunci amar §i infrico§at, afara de grija despaitirii sufle-
tului de tmp. Dar, dupa asemenea pregatire, vin totdeauna
sfintii mgeri cei milostivi §i lumino§i, care izgonesc departe pe
demoni §i amaraciunea o mdulcesc, §i durerile le u§ureaza, §i
frica sufletului o alunga §i cu bucurie iau sufletul. Fericit este,
fratii mei, acela care se va mvrednici de o astfel de moarte
+.-1-K buna. Acela poate canta impreuna cu David: „Cu pace, a$a mi
;^:4-,
voi culca $i voi adormi" (Psalmii 4, 8).
Dar daca va veni moartea cea napraznica §i fara de veste
§i ne va afla nepregatiU §i in mijlocul pacatelor noastre, cat de
infrico§ata va fi atunci! Cat de amara §i pierzatoare de suflet!
Pacato§it, omul vede sabia mortii ascutita §i goala, cum vine
asupra grumazului lui! Cauta sa fuga, dar nu poate fugi. Ar
vrea sa randuiasca cele pentru casa sa, dar mintea ii este tul-
sw.
burata §i gandurile pierdute. Ar dori, poate, preot, sa se
spovedeasca, dar limba i s-a legat §i nu poate sa ceara; gura i
^•n*-
VC
,W,
s-a inchis §i nu poate sa-§i marturiseasca pacatele sale. Vede
ca moare nepocait §i simte hotararea Judecatorului celui infri-
'f i> . -Si ^
'i.z.
co§ator §i pedeapsa ve§nicS, cu chinurile §i durerile iadului.
Din cauza aceasta este tulburat §i mtunecat, cuprins de fricS §i
de spaimS, de durere §i dezn^dajduire. Dupd acestea, demonii
cei intunecati §i nemilostivi, ar^tand faptele p^catosului §i ce-
rand sufletul lui, il smulg cu multe chinuri. Doamne milostive,
izbave§te-ne pe noi de aceasta infrico§ata osanda. Vai §i amar,
fratilor, pentru omul acela care va muri a§a! Aceasta este
moartea cea rea, despre care zice prorocul David: „Moartea
p&c&to§ilor este cumplM" (Psalmii 33, 20).
Noi, cei ce suntem oameni neputincioî, nu §tim tnsa cea-
sul mortii noastre. Ceasul mortii este nearatat, iar moartea vine
de multe ori fara de veste. Dar Mantuitorul tau §i Domnul lisus
Hristos te-a invatat, cre§tine, ce trebuie sa faci, zicand: „Pnve-
gheati, c& nu §titi ziua, nici ceasul cand vine Fiul Omului"
|| (Matei 23, 13). Pentru aceasta §i voi, a zis Domnul, fid gata,
|$
pentru ca in ceasul in care nu gandid, Fiul Omului va veni. Pri-
vegheaza, dar, §i ia aminte, fii gata! Vine, intr-adevar, moartea,
i
fara de veste. Dar la cine vine? La eel care nu privegheaza §i
x&ti
la eel care nu este gata; la omul viclean §i indaratnic, care
cugeta ca moartea zabove§te §i nu vine degraba, §i de aceea
poate ocari, poate bate, poate fura, poate asupri pe fradi sai §i
'■r-H
fara nicio grija poate sa se a§eze la mancaruri, la bauturi, la
0
bedi §i la celelalte faradelegi §i pacate. Pe unul ca acesta, in
ziua in care nu se a§teapta §i in ceasul pe care nu-1 §tie, il ia
fara de veste moartea, cum ne spune Sfanta Evanghelie, zi-
cand: „ Veni-va stZpanul slugii aceleia in ziua cand nu se a§-
.*§£ teapta §i in ceasul pe care nu-1 cunoa$te" (Matei 24, 50).
Ceasul modii este ne§tiut §i moartea vine ca un fur. Prive-
gheaza, dar, §i fii gata, cre§tine, cad pe care-1 va afla nepocait
%z?
§i nepregatit, pe acela Domnul il va taia in doua, §i partea lui
o va pune cu fatarnicii! Acolo va fi plangerea §i scra§nirea
dindlor. Deci fiecare trebuie sa fie cu mare luare-aminte,
fiecare trebuie sa fie pregatit in toate zilele; fiecare este dator
sa fie cu deosebita purtare de grija pentru aceasta §i cu deasa
rugadune, din adancul sufletului, catre Dumnezeu, ca sa-1
$
458 CAZANIA
miluiascS dupa mare mila Sa §i s^-l izbaveascS de moartea cea

m fara veste §i cumplita.
$?P
Ceasul moitii este ne§tiut §i moartea vine de multe ori fara
de veste. intr-adevar, a§a este! Dar pentru ce sa te plangi de
1 aceasta? Daca vei voi, poti sa izgone§ti §i frica moitii celei fara
de veste, §i vatamarea ei cea pierzatoare. Fa-te slujitor credin-
cios §i intelept al Domnului, cum a fost Avraam §i Isaac! Atunci
vei muri in varsta, la batranete bune, vei muri nu de moarte
napraznica §i fara de veste, ci vesel, stand in a§teptarea ei, iar
dupa moarte te vei adauga la ceata dreptllor. Fa-te slujitor cre-
dincios §i intelept al Domnului, cum au fost lacob §i losif!
Atunci vei cunoa§te §i tu ceasul mortii tale §i-l vei spune
inainte de moarte, ca §i aceia, zicand: „Iat3 eu mor!" (Facerea
48, 21) Atunci vei vedea copiii fiilor tai. Atunci vei muri bine-
cuvantand §i rugandu-te pentru ei §i pentru fiii tai. Atunci vei
randui intai cele de trebuinta pentru ingroparea ta, apoi vei
intinde picioarele pe patul tau §i vei adormi §i te vei odihni in
pace §i in veselie ve§nica. Fa-te slujitor credincios §i intelept al
Domnului! Credincios, pazind credinta cre§tina ortodoxa, ca
lumina ochilor, pana la rasuflarea ta cea mai din urma; inte-
lept, fugind §i ferindu-te de orice pacat §i facand numai fapte
bune. Atunci sa nu te temi de moartea cea fara de veste.
Atunci sa nu te temi de chinurile ve§nice, cad, cand va veni
moartea §i te va gasi slujitor credincios §i intelept al Domnului,
atunci Stapanul §i Domnul tau te va a§eza impreuna cu cei
fericiti, dupa cum !nsu§i a zis: „FericM este sluga aceea pe
care, venind stZpanul s%u, o va afla facand a§a" (Matei 24, 46).
Amin!
vimwy mil umn
ft
wy^.
g*?--
■w i
m
0alciurea uoa/ty/e/iei
Q)unti/ucii a/ c/oiiazeci $i xafi/ea
c/((/ja (£(>(jfX)rd/iea/ û/i/a/tu &u/
W'
f Xaca /<8, /0- /7J
cfi/Hlfl
> C/HXid/u',
y ^
A.
(^y n multe locuri din Sfintele Scripturi vedem cS
satana love§te pe om cu felurite boli. Aceasta ne-o
arata suferintele dreptului lov, pe care diavolul 1-a lovit cu rani
de la cap pana la picioare. Ne-o arata sufocarea lui Saul de
duhul eel viclean, pe care o potolea David, cantand din alauta.
Ne-o arata surzenia omului vindecat de lisus Hristos. Ne-o
arata, in fine, §i istorisirea Evangheliei de astazi, din care
vedem ca femeia cea garbova, fusese legata de satana opt-
sprezece ani. Cum a fost vindecata aceasta femeie §i convor- m
birea pe care a avut-o, cu prilejul acesta Domnul lisus cu mai-
'•f. ;f% '.♦-•■
marele sinagogii, ne-o aminte§te Sfanta Evanghelie ce s-a citit

astSzi, spunandu-ne cS,
Jn vremea aceea lisus mv&ta mtr-una din sinago-

gi samMta" (Luca 13, 10).
in fiecare s^ptamana, iudeii se adunau samb^ta in sinago-

gile lor, unde citeau dumnezeiasca Scripture, pe care o tal-
cuiau inteleptii §i mvatatorii lor. Deci, mtr-una dintre aceste
sinagogi, venind Domnul lisus Hristos intr-o sambata, mvata,
talcuind cuvintele dumnezeie§tii Scripturi §i aratand taina
2<v yv
Intruparii Sale, cum a facut, buMoara, atunci cand a intrat in
sinagoga din Nazaret, unde I s-a dat cartea prorocului Isaia
(Luca 4, 17). Pe cand invata,
„iat3, era acolo o femeie care avea de optsprezece

ani un duh de neputin# ?i care era garbovZ, meat nu
putea s% se ridice nicidecum" (Luca 13, 11).
'-c;^
Femeia neputincioasa era de neam evreiesc §1, ca o cred-
incioasa, venise §i ea sambata la sinagoga, ca sa asculte citirea
§i talcuirea dumnezeie§tii Scripturi. Evanghelistul n-a zis de-
spre dansa ca era bolnava sau ca era neputincioasa, ci ca avea
un duh de slabiciune, ca sa arate ca un duh necurat, adica
satana, o chinuia pe ea cu aceasta slabiciune, de optsprezece
ani. lar slabiciunea ei o facea garbova, adica o aplecase cu
capul in jos, atat de tare, meat nu putea nicidecum sa-§i ridice
capul in sus §i sa vada cerul. Era chipul omului mtepenit prin
lucrarea diavolului, care cauta totdeauna la lucrurile cele
de§arte §i niciodata nu-§i poate ridica ochii la cer §i nici nu
poate gandi la Dumnezeu, la judecata sau la viata ce va sa fie.
#
Jar lisus, v&zand-o, a chemat-o §i i-a zis: Femeie,
e§ti dezlegati de neputinta tal §i §i-a pus mainile
asupra ei, iar ea mdat& s-a indreptat §i slZvea pe
Dumnezeu" (Luca 13, 12-13). j. <■
■t-^
Nici femeia bolnava, nici altcineva nu s-a rugat §i nici n-a
mijlocit pentru vindecarea ei, ci Mantuitorul singur, vazand-o
P
f ->-v^'y■>■ ■ v^;f'^
' :.t ■ *. i't! 'irj* v4?r >> -ttl *.iJ K-♦ >S +X> ' i-,♦.■»•.♦.>-. • +cV *;t
V^ .
DUMINICII A 27-A DUPA POGORAREA SFANTULU1 DUH 461

»c,S
; m
t-i
suferind, I s-a facut mil^ de ea §i, chemand-o, a vindecat-o de
neputinta ei, dandu-ne pilda, ca §i noi, cand vedem pe cei ce
au trebuinta de ajutorul nostru, sa nu a§teptam mijlociri §i
rugaminti, ci, de buna voie milostivindu-ne, sa-i ajutam §i sa
le facem bine. §i, fiindca neputinta femeii nu era o neputinta
fireasca, ca lepra, idropica, orbirea, surzenia §i alte neputinte
cate a vindecat Domnul lisus, ci era legatura a satanei, pentru
r
aceasta El a zis: „E§ti dezlegatZ de neputinta ta", adica de
legatura satanei. Zicand acestea, a pus asupra ei prea curatele
Sale maini, ca sa arate prin aceasta puterea cuvantului Sau §i
haml eel facator de minuni al dumnezeie§tilor Sale maini. lar
femeia, eliberata indata de legatura satanei §i mdreptata, a
A-A;
inceput sa preamareasca pe Dumnezeu, Binefacatorul §i
M Stapanul ei.
„Atunci mai-marele sinagogii, maniindu-se cd lisus

i'-M
mm.* a vindecat-o sambdta, rdspunzand, zicea multimii: §ase
zile sunt m care trebuie sd se lucreze; deci veniti in
aceste zile si vd vindecati, iar nu m ziua sambetei!"
(Luca 13, 14)
Invidia, nu ravna sa pentru Lege, il intarata pe mai-marele

sinagogii spre manie, pentru ca Legea lui Dumnezeu a randuit
oprirea mainilor de la orice lucrare sambata, dar nu §i oprirea
de la o vindecare, prin Cuvantul eel facator de minuni. Mai-ma-
rele sinagogii msa, ca un fatarnic, i§i acopera invidia prin
ravna §i se arata pe sine foarte ravnitor. Cu buzele apara Legea
lui Dumnezeu, care porunce§te incetarea oricarei lucrari in
ziua sambetei, iar cu inima §i cu mintea osande§te minunea §i
pe Facatorul minunii. Pe dinafara se arata ravnitor §i drept, iar
pe dinauntru este plin de invidie §i de nedreptate. Totodata,
el este cuprins de frica §i de vicle§ug. Nu indrazne§te sa osan-
deasca pe fata minunea §i nici macar sa graiasca cu lisus
■S3 Hristos, Care este de fata, ci, intorcandu-se catre multimea
credincio§ilor sai, ca un viclean, i§i intinde catre ei cuvantul,
zicand: §ase zile ale saptamanii sunt randuite de Lege pentru
Z'-r
savarsirea oricarei lucrari, deci cand va imbolnaviti, in aceste
K />« m
m m
§ase zile veniti la doctori ca sS vS vindecaU de bolile voastre,

iar nu sambata, care este zi de praznic §i de nelucrare.
„Domnul ms2 i-a rZspuns $i a zis: F&tamicilor!
Fiecare dintre voi nu dezleagZ, oare, samMta boul sau

asinul s&u de la iesle §i nu il duce s2-l adape? Dar
aceasta, fiicZ a lui Avraam Hind, pe care a legat-o

Satana, iat&, de optsprezece ani, nu se cuvenea, oare,
Sci He dezlegati de leg&tura aceasta In ziua sambetei?"
8 (Luca 13, 13-16)
Domnul, prin r^spunsul S4u, a mustrat f^rnicia mai-ma-

'S relui sinagogii. Fatarnice, a zis lisus, fiecare dintre voi, iudeii,
i§i dezleagS sambata de la iesle dobitocul, boul sau asinul §i,
m ducandu-1 la apa, il adapa, pentru ca Legea nu opre§te aceas-
m ta. Tu osande§ti ca §i cum ar fi o faradelege, dezlegarea aces-
tei femei din legatura cea indelungata a satanei, cu boala grea
de optsprezece ani, cu toate ca ea este o faptura cuvantatoare
&
M §i fiica lui Avraam, §i porunce§ti §i inveti mulfimea ca sa nu-§i
vindece neputintele in ziua sambetei? A numit-o pe ea fiica lui
Avraam, ca sa arate ca era credincioasa §i tematoare de
Dumnezeu §i ca numai lui Dumnezeu ii slujea. Pentru aceas-
ft®
ta, cu atot§tiinta Sa dumnezeiasca, o §i gasise vrednica pentru
0%
dezlegarea ei din legatura satanei.
s«#
fe „§i, zicand El acestea, s-au ruginat totf cei ce erau
^v:t«v
impotriva Lui, iar poporul mtreg se bucura de toate
faptele cele slZvite, s2var§ite de Dansul" (Luca 13, 17).
Neputand grai nimic impotriva unor asemenea dum-

nezeie§ti cuvinte, cei potrivnici s-au ru§inat §i au tacut, iar
toata multimea poporului, care era lipsita de invidie, nu mai
lua in seama cuvintele mai-marelui sinagogii, ci se bucura de
h*.*-'
minunile cele slavite §i luminate, savar§ite de Domnul §i
.^t.
Mantuitorul nostru lisus Hristos, Caruia se cuvine toata cinstea
§i slava in vecii vecilor. Amin!
p?
Y'^\
B
v' t-' ;• '■ rz •'* ♦ ♦ -r • rJ '■'' <•,
?# fi
QW
syMK\i.M
fey akt!
.■' - V
;
jS vv
csi
Mr K,^S
>■?*
fe- .SfS
ps
lr«
I 'm
fes
II
dS
-r
Sj; t"*
m
#s
'A/
M
Gaza/i ia
^x^-.
■i.:* G)ami/tccu a (/oaazec/ &i safitea
daft a (/ôy orarea GJa/ffa/ai G5a/i M
M f êsfireîtdyw/aej
■t-'X
r\ fey
cTyxif/ cyesti/ii,
:>£+■
/U auzit cum a numit Domnul pe mai-marele sina-

^ ' gogii, care una grîa §i altceva cugeta. „Fatarnice",
i-a zis Domnul, apoi a mustrat §i a dat pe fat^L fatarnicia lui.
>x*. Pacatul fatarniciei, pe care unii il numesc iscusinta fireasca, iar

altii me§te§ug folositor, este un pacat mare, care, la randul lui, >:"v^
-"♦S<e
da na§tere la alte multe §i mari pacate. Fatarnicia are ca
II
**&*&#&%&£&. 4&J*i*-1fa*l*£-J*& *$J*s&,*J% !*&J&&fs*. M*
m
464 CAZANIA
radacinS viclenia, iar ca roade: minciuna, m§elaciunea, §irete-

#7*' nia, necinstea §i vatamarea aproapelui.
Dumnezeu, din iubirea Sa fata de oameni, voie§te ca pur-
tarile oamenilor sa fie cinstite, mintea lor curata §i sufletul lor
sfant. De aceea porunce§te, zicand: „Cuvantul vostru s& fie:
Ceea ce este da, da; §i ceea ce este nu, nu" (Matei 5, 37). Cum
cugeta mintea ta a§a sa graiasca §i gura ta, iar ce este mai mult
decat da §i nu, adica cuvintele cele cu dublu inteles §i raspun-
sul eel me§te§ugit §i mcurcat, este de la diavolul. Acestea cad
sub aspra judecata, cum ne spune §i Sfantul Apostol lacob,
zicand: „S% v% fie voud. ce este da, da, §i ce este nu, nu, ca sa
nu cadefi sub judecatZ" Qacob 3, 12). Cand una gande§ti, §i
m alta graie§ti, cand una cugeti §i alta fagaduie§ti, cand una zici
§i alta faci, atunci cazi in pacatul fatarniciei, adica te faci min-
'ti cinos, in§elator, vatamator §i viclean.

Daca iti intorci ochii la faptele fatarnicului, il vezi facand
milostenie, rugandu-se, postind, mustrand pana §i cele mai
mici gre§eli ale altora, respectand Legea, invatand fapta cea
buna §i sfintenia. Cu aceste chipuri viclene §i in§elatoare, fatar-
nicul, m§eland pe oameni, dobande§te de la ei slavirea fap-
s% telor bune §i a sfinteniei §i se face stapan al inimilor lor.
M
Atunci, cuvantul lui are putere §i tarie; atunci alearga lumea
3R dupa el; atunci dobande§te, nu numai cinste, plecaciuni §i m-

chinaciuni, ci §i bani, averi §i orice dore§te. Acestea s-au sa-
var§it m vechime §i se savar§esc §i astazi de mvatatorii eretici
§i sectanti. Ace§tia, prin minciuna §i fatarnicie, s-au prefacut ca
ei nu urmaresc decat lucrurile cele adevdrate §i sfinte §i s-au
propovaduit pe ei in§i§i proroci trimi§i de Dumnezeu; s-au
jf."
>•,'v> prefacut ca graiesc cu ingerii; au plasmuit vedenii §i minuni.
m Prin acestea, fafarnicii au amagit oameni §i neamuri nemva-
tate. Ace§ti fatarnici, eretici §i sectanti, in§eland cu fatarnicie
M&
&% pe cei neinvatati, rapesc avutul §i casele lor, prin zeciuielile
adunate. Pentru unii ca ace§tia Mantuitorul lisus Hristos a ros-
tit asprele §i mustratoarele cuvinte, zicand: „ Vai vouZ, c&rtura-
rilor $i fariseilor fatarnici! C£ inconjurati marea §i uscatul ca s&
^W'
6&:SK
faceti un ucenic §i, dacS. 1-ati fdcut, il faced fiu al gheenei $i

mdoit decat voi" (Matei 23, 15).
Am spus ca fatarnicia se nume§te me§te§ug diavolesc,
pentru ca invatatoml eel dintai al ei este diavolul. El s-a pre-
facut eel dintai in chipul §arpelui, precum se preface fatarnicul
in chip de binevoitor §i de prieten. El, eel dintai, in loc de a
spune: „Vei muri negre§it!" (Facerea 2, 17), cum a grait
Dumnezeu celor dintai oameni, le-a zis: „Nu, nu vef muri!"
(Facerea 3, 4) El, eel dintai, a mintit, a amagit §i a vatamat nea-
mul omenesc. lar fatjarnicii de azi, ca §i diavolul de odinioara,
zicand in loc de da, nu, §i in loc de nu; da, mint, amagesc §i
vatama pe fiecare in parte §i pe toti impreuna: ora§e, sate §i
noroade.
Intr-adevar, aceasta fatarnicie diavoleasca stinge fapta
buna, care este atat de necesara, nu numai pentru mantuirea
sufletului, ci §i pentru intemeierea vietii pamante§ti §i pentru
buna viepjire a oamenilor. Fatarnicia a stins dragostea §i a
aprins neincrederea, din care au rasarit in lume toate rautaple.
Prietenii se indoiesc de prietenia aratata de apropiapi lor.
Fratele nu se mai increde in fratele sau. Tatal are banuieli
asupra fiului sau, iar fiul, asupra tatalui sau. Barbatul se teme
de cinstea pe care i-o fagaduie§te femeia, iar femeia, se in-
doie§te de curapa barbatului ei. §i, unde stapane§te banuiala,
indoiala, frica §i neincrederea, de acolo fuge dragostea, pen-
■M. , tru ca „da", nu mai este da, ci „nu"; iar „nu" nu mai este nu,
P&i
ci „da". Daca avem banuieli ca „da" nu este da, iar „nu" nu
este nu, ce fel de dragoste sa mai fie intre noi? Ce unire intr-un
>v*-i singur gand sa mai fie intre soli? Ce pace intre rudenii? Ce
incredere intre prieteni? Ce fel de unire intre oameni? Unde sa
mai fie o inima? Unde un suflet §i un gand? Cum, se mai poate
infaptui mantuirea lumii §i a sufletului, cand oamenii au unul
SSK spre altul indoiala, cand unul pe altul se in§ala §i fiecare se
straduie§te, ca prin mai multa fatarnicie, sa amageasca pe
ceilalp?
Calea fatarniciei este calea celui viclean, este calea pier-
zarii. Sa fugim de ea, chiar daca am ramane singuri. Sa
il
466 CAZANIA
m
mergem pe calea cinstei §i a curatiei, pe care merge omul, al

carui cuvant, da este „da", iar nu este „nu"; pe calea pe care
merge omul, care niciodata nici nu minte, nici nu in§eala, nici
te- nu viclene§te, nici nu vatama pe aproapele, ci graie§te tot-

deauna adevarul, ura§te in§elaciunea, fuge de vicle§ug, ajuta
h'$. cat poate pe fiecare §i de ob§te pe toti; pe calea pe care merge

omul curat, laudat §i iubit de toata lumea, pentru ca el pova-
p
tuie§te de bine pe semenii sai, spore§te cinstea §i adevarul in
inima lor, este pilda de corectitudine in casa sa §i in viata sa.
II Mantuitorul a numit pacatul fatarniciei aluat, zicand catre
ucenicii Sai; „Feriti-va de aluatul fariseilor, care este fatarnicia"
(Luca 12, 1). intr-adevar, a§a este, caci precum aluatul dos-
pe§te toata framantatura din faina, tot a§a §i fatarnicia strica
mintea, inima, strica limba, cuvintele, strica purtarea buna,
»
iJ sufletul, strica pe om cu totul. Mintea fatarnicului gande§te tot-
deauna cele viclene; inima lui dore§te in§elaciunea; limba lui
.if "4-.. minte; cuvintele lui sunt viclene; chipul ii este prefacut, pur-
tarea falsa §i sufletul plin de vicle§ug. Daca vom lua aminte la
m
luda Iscarioteanul, vom vedea toate acestea. Mintea lui cuge-
ta vanzarea, iar el se arata prietenos. Inima lui dorea argintii,
dar limba lui graia despre iubirea de saraci. Daca am fi auzit
■*X*i cuvintele lui, am fi socotit ca de nimic altceva nu purta grija,
tm
♦is ci numai de saraci. Iar daca i-am fi vazut faptele, 1-am fi vazut
M
ca pe un fur, care cauta sa vanda mirul §i sa fure banii. Dupa
infad§are, se arata prieten al lui lisus Hristos, pentru ca nu s-a
sfiit sa-L sarute; dar dupa fapte, el era un tradator, pentru ca
prin sarutare L-a vandut pe lisus judecatorilor celor nedrepd.
Dupa chipul eel dinafara, era ucenic al lui lisus Hristos, iar
dupa eel dinauntru, era iubitor de arginti, tradator §i fur, plin
•*X*l de tot vicle§ugul, de toata fatarnicia §i de toata rautatea. luda
a intrecut pe toti fatarnicii, cafi au fost vreodata, cati sunt acum
.a §i cati vor mai fi in lume, pentru ca el a mers cu indrazneala
fatarniciei lui, pana acolo, meat a tradat §i a vandut pe !nsu§i
♦-4-: Fiul lui Dumnezeu, Domnul nostru lisus Hristos.

Cat de mare este pacatul fatarniciei, ne putem da seama
din asprele mustrari facute de Hristos carturarilor §i fariseilor,
^■'tr
&*J
prin cuvintele: „Vai vouS, carturarilor §i fariseilor fatarnici!"

m
|i (Matei 23, 13). De aceea, frati cre§tini, sa ne fie mila de noi
in§ine, sa ne inteleptim cat mai avem vreme. Sa lepadam
faptele intunericului §i sa ne imbracam cu haina de lumina.
m*,
0 intuneric este fatarnicia, caci ea este izvorul minciunii; lumina
P
este bunatatea, pentm ca ea este maica adevarului. Sa lepa-
il
dam, cat mai avem vreme, intunericul fatarniciei §i sa ne
Z-tk
imbracam cu lumina Domnului lisus. Frate cre§tine, mintea
ta sa fie luminata, inima ta curata, limba ta fara niciun w
vicle§ug, cuvintele tale adevarate, chipul tau neprefacut §i
p.- :•£
sufletul tau fara rautate. Atunci te vei face adevarat ucenic al
lui Hristos, cinstit de lume §i prieten al lui Dumnezeu. Atunci
te vei imbraca cu haina potrivita Imparatiei cere§ti; atunci te
■Z0
vei face vrednic de camara slavei dumnezeie§ti, intru lisus
>5-^ Hristos Domnul nostru, a Carui slava §i stapanire este in veci.
:^r-'*:
+'!■>/ Amin!
;^vt.
.«■ <
M
?:?
^tj
m
as*
oC-*
>#> fei
SB
*i't-
S-^
:^+'
fM
4,'v»;
J vV> ,
fM
'}kM.
Ifcp
FM înî
m
*t'' 3*
a
"
I
^1--
!fei'
s
f
j-)
>i
V*
p
^Tci/cucrea ooancjneuef
âmuiicu a c/ouazeci #/ o/jla

li
c/afid ^(Hjorarea ^JJa/ita/uf * t/)u/
S^!.
fXt'ca 14, /f-24j
Xi*, ^/ya/f
y cresti/u,
y ^
Li i nul dintre fmnta§ii fariseilor a chemat odinioara pe
jf.t L i/ lisus in casa lui ca sS mSnance paine. Care erau

simtamintele acestui frunta§ al fariseilor fata de Domnul lisus
iri Hristos, Sfanta Evanghelie nu ne spune. Ea ne arata totu§i ca
in casa acestui fariseu se mai gaseau multi altii, „5i ei II pan-
deau" (Luca 14, 1). Acolo, Mantuitorul a vindecat mai intai pe
un bolnav de idropica, apoi a invatat pe toti cei care se aflau
acolo, smerenia pe care trebuie sa o aiba oricine, cand este
poftit la ospete sau la nunta, tinand totdeauna seama ca
jfi
'■/'■'&„ 2*-'%'
^♦rV
„oricine se malty pe sine se va smeri, iar eel ce se smere§te pe

sine se va ih&lty" (Luca 14, 11). Dup^ aceasta, mtorcandu-se
c^tre fmnta§ul fariseilor, care-L chemase in casa sa, 1-a sfatuit
sS nu cheme niciodata prieteni §i mdenii, cand va face ospat
§i nici pe vecinii bogatl, ci pe oamenii saraci, pe betegi, ologi
§i orbi, zicandu-i: „Fericit vei fi cS. nu pot sd-fi rasplateascZ.
C&ci ti se va rZsplM la mvierea dreptilor" (Luca 14, 14). Atunci
unul dintre cei ce se aflau acolo, om neinvatat §i greu la minte,
fiindca socotea ca in Imparatia lui Dumnezeu se mananca §i
se bea, a strigat: „Fericit este eel ce va pranzi m ImpHrtyia lui
Dumnezeu!" (Luca 14, 15). Deci, auzind aceste cuvinte §i pen-
tm ca §i pe acest om sa-1 mdrepteze §i pe toti ceilalU, care
cugetau tot atat de umil ca §i el despre Imparatia cemrilor,
„Zis-a Domnul pilda aceasta: Un om oarecare a

f&cut cin£ mare §i a chemat pe mulfi" (Luca 14, 16).
Om 11 nume§te lisus Hristos pe Dumnezeu, pentru iubirea

Lui cea nemarginita catre neamul omenesc. Iar cina mare este
Intruparea Sa, caci dupa cum cina nu se face dimineata, ci
seara, dupa ce ziua s-a implinit, tot a§a §i Fiul lui Dumnezeu
nu S-a intrupat la inceputul zidirii lumii, ci cand a venit pli-
nirea vremii, dupa cum spune Apostolul Pavel: „Iar cand a
1
venit plinirea vremii, Dumnezeu a trimis pe Fiul S3u, nascut
din femeie, nascut sub Lege" (Galateni 4, 4). §i mare este cina,
caci, intr-adevar, mare este taina cre§tinatatii, inalta §i nem-
teleasa atat de ingeri cat §i de oameni. A numit lisus cina mare
Intruparea Sa §i pentru Cina cea de taina, in care ne impar-
ta§im cu Trupul §i Sangele Lui. Mare este Cina aceasta, pentru
;
!3
ca prin aceasta imparta§ire, unindu-ne cu Fiul eel care S-a
intrupat, ne slavim impreuna cu El §i ne facem asemenea Lui,
dupa bar. Deci acesta este intelesul pildei: cand Preabunul §i
lubitorul de oameni Dumnezeu §i Tata a binevoit ca Fiul Sau,
m*.
4'>
Aivtv Cel Unul-Nascut, sa Se intrupeze, atunci a poftit, prin prorocii
Sai, pe multi dintre iudeii cunoscatori ai Legii vechi, sa creada
in aceasta mare taina. ft?
§5
„§i a trimis la ceasul cinei pe slujitorul s2u ca s&

spun2 celor chemati: Veniti, c2, iat%, toate sunt gata!"
.yf-f
(Luca 14, 17).
Dupa cum se vede, la evrei era obiceiul ca, mai inainte de

cinS §i chiar la ceasul cinei, sS, fie chemati din nou cei ce fu-
sesera poftiti mai inainte la cina. Inainte de Intrupare, iudeii
au fost poftiti la credinta acestei Taine, de sfintii proroci, care,
mai inainte de Na§terea lui Hristos, au vestit iudeilor man-
tuirea, care avea sa fie prin lisus Hristos, pomncindu-le lor sa
creada in El §i sa-L asculte. Insu§i Moise a grait catre dan§ii,
spunandu-le ca „Proroc din mijlocul tZu §i din fratii t&i, ca §i
mine, id va ridica Domnul Dumnezeul t&u; pe Acela S3.-L
ascultad" (Deuteronomul 18, 15). Inca §i la ceasul cinei, adica
atunci cand a binevoit Dumnezeu sa se savar§easca Taina cea
mare a dreptei credinte, a trimis pe Fiul Sau ca sa-i cheme pe
iudei la cunostinta adevarului. §i s-a numit pe Sine rob, pentru
ca a luat chip de rob, mtru asemanare omeneasca facandu-se,
§i voia lui Dumnezeu §i Tatalui Sau a implinit §i lucrul Lui a
savar§it. lar Cel trimis, Fiul lui Dumnezeu, a poftit pe iudei,
prin cuvantul Sau, zicand catre dan§ii: „Veniti la Mine, tod cei
ostenid $i impovdrad, ?i Eu vd. voi odihni pe voi" (Matei 11,
28). „Venid, c&, iatd, toate sunt gata!", adica iertarea pacatelor,
harul Duhului Sfant §i imparatia cerurilor. Uneori, i-a poftit
prin cuvinte tari, luate din dumnezeiasca Scriptura, zicand
catre dan§ii: „Ca dac& ad ft crezut lui Moise, ad ft crezut $i Mie,
vi
c%ci despre Mine a scris acela" (loan 5, 46), iar alteori i-a poftit
m
la credinta in Dansul, prin minunile savar§ite inaintea lor.
„$i au mceput tod, cate unul, sd-§i ceard iertare. Cel

dintai i-a zis: Am cumpdrat un ogor $1 trebuie sd ies ca
sd-1 vdd; te rog, iartd-md. §i altul a zis: Cinei perechi de
boi am cumpdrat §i md due sd-i incerc; te rog, iartd-md.
Al treilea a zis: Femeie mi-am luat $i de aceea nu pot
veni" (Luca 14, 18-20).
Cine au fost ace§tia, care au fost poftiti cei dintai §i au re-

fuzat sa vina la cina? Ace§tia au fost fariseii, carturarii, inva-
m
m
W A7P
tatorii Legii §i capeteniile iudeilor. Pe ace§tia i-a poftit Domnul
mtai, ca pe unii ce citesc dumne2eie§tile Scripturi §i au invatat
.$r4\
dintr-insele cele despre venirea lui Hristos in lume. Dintre
m
ace§tia, unii au refuzat poftirea, fiindca i§i cumparasera
ogoare, adica nu se puteau lipsi de cele lume§ti, pentru ca
ogorul mseamna lumea, dupa talcuirea Mantuitomlui Hristos,
m
care a zis: „Jarina este lumea" (Mate! 13, 38). Deci acestia au
refuzat invitatia pentru ca erau robi ai de§ertaciunii §i ai slavei
lumesti. De aceea §i ziceau: „Noi suntem ucenici ai lui Moise.
Noi $tim c& Dumnezeu a vorbit lui Moise, iar pe Acesta nu-L §tim
de unde este" (loan 9, 28-29). Iar altii au refuzat poftirea la cina, M]
W
fiindca-§i cumparasera cinci perechi de boi, care mseamna
0*1 lipirea lor de desfatarile celor cinci simturi, care sunt cinci
Si perechi: doi ochi, doua urechi, doua nari, doua organe ale gus-
M tului, limba §i ceml gurii §i doua maini pentru pipait. Deci, fiind 0
ace§tia dedati la desfatarile simturilor §i neputand cuprinde in-
vatatura cea duhovniceasca §i cereasca a Mantuitomlui, care i-a
£J
poftit la cina Sa, ziceau: „Greu este cuvantul acesta! Cine poate
sa-1 asculte?" (loan 6, 60). Al treilea a refuzat poftirea zicand: Nu
pot veni pentru ca mi-am luat femeie, aratand prin aceste
cuvinte taria §i puterea legaturilor §i patimilor celor tmpesti.
awt „§i, mtorcandu-se, slujitoml a spus st&panului sdu

■■ftv
;-■'
acestea. Atunci, maniindu-se, stdpanul casei a zis: Ie§i
rndatd m piefeie §i ulifele cetdtii §i pe sdraci §i pe nepu-
tmcio§i, $i pe orbi $i pe $chiopi adu-i aid" (Luca 14, 21).
Slujitoml din parabola aceasta simbolizeaza, precum am

spus, pe lisus Hristos care a luat chip de rob. El vine in lume
ca Fiu al omului §i arata Domnului Sau, adica lui Dumnezeu,
Tatalui Sau, Care §tie toate, raspunsurile celor care nu voiesc
m
p|
r .•« sa creada in El. Maniindu-se Bunul Dumnezeu, trimite pe Fiul
eel Unul-Nascut, pe striizile §i uliêle cetatii, unde nu §ed nici
domni, nici farisei, nici carturari, nici capetenii, ci umbla
f-'S
%?+. popoml de rand, adica iudeii cei saraci, cei betegi, adica cei
m lipsiti de preocupari lume§ti §i fara putere; cei orbi, adica

neinvatad §i necariurari; cei ologi, adica cei care nu aveau in
A
puterile lor damrile tmpe§ti, ca pe acestia sa-i aduca la cina §i
Mt:
H
s^-i a§eze la masa. §i slujitoml i-a poftit pe toti caî i-a gSsit §i
M
ei au venit §i s-au a§ezat la mas^.
„§i slujitoml a zis: Doamne, s-a f&cut precum ai

pomncit, §i tot mai este loc" (Luca 14, 22).
ife?
•?\A
Domnul Hristos a zis acestea c^tre Dumnezeu §i Tatal Sû,
ft cand s-a apropiat vremea patimirilor Sale. Atunci a ridicat
ochii Sai la cer §i printre altele a zis §i aceasta: „Lucrul pe care
Mi l-ai dat sZ-l fac, l-am s&var§it" Qoan 17, 4). Prin aceste
cuvinte El arata ascultarea cea desavar§ita a firii Sale omene§ti
■jS' V
catre firea cea mai presus de fiinta a Dumnezeirii. Mai arata ca
Vr;^. niciunul dintre iudei sau dintre pagani n-a crezut in lisus
Hristos, decat numai prin bunavointa lui Dumnezeu §i Tatal
Sau, dupa cum insu§i a zis: „Nimeni nu poate sd vini la Mine
dacd nu-1 va trage Tat&l, Care M-a trimis" Qoan 6, 44). lar prin
cuvintele: „§i tot mai este loc", a aratat Drgimea Imparatiei Lui.
A mai aratat ca nu numai pentru cei care au crezut dintre
iudei, ci §i pentru cei care au crezut dintre pagani, a pregatit
dumnezeiasca Sa imparatie, de la inceputul lumii, §i ca, de§i
cei ale§i dintre iudei au intrat in Imparatie, mai este inca loc
pregatit §i pentru cei care, dintre alte neamuri, vor crede.
„§i a zis stdpanul cdtre slujitor: Ie§i la drumuri $i la
'P-*\ garduri §i sile§te-i sd intre, ca sd mi se umple casa"

(luca 14, 23).
Plk Aceasta inseamna ca Dumnezeu a binevoit ca propovadui-

rea Evangheliei lui lisus Hristos sa iasa din lerusalim §i din nea-
•f'--v mul iudeilor §i sa se dea §i la cei necredincio§i §i inchinatori la
idoli, care se aflau in calea paganatatii §i in pacate. A numit pa-
catul gard, pentru ca desparte pe om de Dumnezeu, precum
despart gardurile locurile unul de altul. Dar, oare, ce se in-
telege prin cuvintele: „§i sile§te-i pe tofi s2 intre'? Se intelege
silnicie, chinuri trupe§ti, precum au inteles unii de alta credinâ,
(«. care pentru aceasta mii de oameni au omorat §i i-au ars?
rv Nu se intelege a§a, caci Domnul a zis: „Dac2 voiegte cine-
va s% vin& dupd Mine" (Luca 9, 23). Aceste cuvinte: „Sile§te-i
sa intre" inseamna: Pleaca-le mintea prin cuvinte pline de
mvatatura §i cu me§te§ug, precum erau cuvintele Apostolului
'•y%i ' ~ ' ' -v » asr.,.

DUMINIC1I A 28-A DUPA POGORAREA SFANTULU1 DUH 473
Pavel cStre cei din Areopag. Lumineaza-le sufletul prin lumina

unei vied sfinte, precum era viata cea stralucitoare a sfintilor
apostoli. Biruie§te inima lor prin lucrarea minunilor, precum
erau cele ce s-au savar§it de ucenicii lui Hristos inaintea nea-
murilor. lar prin cuvintele: „S3 mi se umple casa", ne arata
iubirea de oameni cea nemasurata §i mila lui Dumnezeu fata
de toti oamenii, caci El voie§te ca tod cei care au crezut in
Hristos sa dobandeasca dumnezeiasca Lui fmparatie. Dupa ce
a aratat Dumnezeu vointa Sa, a adaugat mdata §i hotararea Lui
cea dreapta asupra celor care au fost chemad la mantuire §i
n-au voit sa creada mtr-Insul:
„C&ci zic vou&: Niciunul din b&rbatii aceia care au

fost chemad nu va gusta din cina mea" (Luca 14, 24).
Aceasta hotarare a spus-o Domnul mai cu seama pentru

iudeii aceia care au fost poftid de sfintii proroci §i de insu§i
Domnul la credinta m El. Cum msa n-au crezut in El, s-au facut
nevrednici §i de Biserica Lui, §i de dumnezeie§tile Taine, §i de
dumnezeiasca Lui fmparatie. De aceea El zice: „Niciunul din
Mrbatii aceia care au fost chemad nu va gusta din cina mea",
adica niciunul dintre cei care au fost chemad §i n-au crezut nu
va dobandi harurile Sale cele cere§ti. Dar hotararea aceasta este
§i pentru tod oamenii care sunt poftid la credinta m Hristos, dar
n-o primesc sau, primind-o, curand se leapada fie prin tagaduire,
fie prin fapte rele, care sunt potrivnice credintei. Pentru aceasta
a zis ca muld sunt chemad, adica muld sunt cei chemad de Dum-
nezeu, dar putini sunt cei care, prin dragoste §i prin savar§irea
faptelor bune, se fac ale§i §i vrednici de fericirea ve§nica.
§i noi, iubid cre§tini, suntem siguri ca ne aflam printre cei
muld, chemad de lisus Hristos, prin glasul Sfintei Sale Evan-
ghelii, dar nu suntem siguri daca ne aflam §i printre cei putini
ale§i, care vor fi gasid vrednici de fmparatia Sa. Caiauzid de
dragostea netarmurita fata de Dumnezeu §i fata de semenii
no§tri, sa savar§im necontenit numai fapte bune, ca sa ne
invrednicim §i noi de loca§ul celor putini ale§i, gasid vrednici
de mo§tenirea Imparatiei celei ve§nice a lui Dumnezeu, Caruia
se cuvine slava, cinstea §i inchinaciunea in vecii vecilor. Amin!
-fit
M
sânK\i.tuy
ix
#"■
HP
,-f'. tv
£1 r
I
«.-%
P
iig
Gaza/iia
Qjummtcw a c/ouuzect si ofita

11
■S'*^
mM
c/ufid iid)cj()ra/iea ^Jjfd/ita/iu ^Sa/i
M
f -/)e^/'e utc/z^fitdtirea /jaaite/o/'-J
M
gq
fZ/vrfi
9 cvesti/Ui
9 ■'
e
f* vanghelia de astazi cuprinde invataturi pentm man-
m
tuirea fiecarui om. Nu se afla in lume niciun om care
sa nu aduca indreptatiri pacatelor sale. Unul are o pricina, altul
M alta §i a§a, fiecare, gasind diferite pricini, doarme lini§tit in
adancul pacatului §i se leneve§te de grija mantuirii sale
m
suflete§ti. i,:f
$*£
.K^r%;
■mh
»V4:'
_ DUMINICII A 28-A PUPA POGQRAREA SFANTULUI DUH 473 is
i
■4^ Noi, toti cre§tinii suntem chemati de Dumnezeu ca sa gus-

tam din Cina cea cereasca, adica sa ne facem paita§i ai Im-
-r::^ paratiei Domnului nostm lisus Hristos. In fiecare zi ne cheama
Dumnezeu la pocainta, uneori prin cuvintele apostolilor,
sfatuindu-ne: „5a lepMZm dar lucrunle mtunericului $i sa ne
imbracMm cu armele luminii" (Romani 13, 12), iar alteori prin
glasul Evangheliei Sale, strigand: „ VenRi la Mine, tod cei os-
Fa tenid §i impovarad", fagaduind celor care vor veni la Dansul
odihna cea ve§nica, zicand: „§i Eu va voi odihni pe voi" (Matei
11, 28).
Dar noi ce raspundem cand auzim aceasta chemare a lui
4.t*'
Dumnezeu? Noi, de multe ori, ca ni§te surzi, nicidecum n-o
auzim, sau ca ni§te nebuni, n-o luam in seama. Con§tiinta
pt*
noastra ne striga nemcetat: Scoala-te, scutura in§elarea care te-
M
a cuprins, apropie-te de lisus Hristos, Care te cheama, ca sa
umbli pe calea faptelor bune. Dar, iubitorul de agoniseala §i
de avere raspunde la aceste sfatuiri ale con§tiint:ei: Am cum-
parat ogor, pe care trebuie sa-1 cercetez; sadesc vie, pe care
trebuie s-o muncesc; zidesc casa, sub toata luarea mea aminte.
O, omule, a§a raspunzi tu lui Dumnezeu, Celui care, prin
con§tiinta ta, te sfatuie§te, te mustra §i te cheama la Imparatia
cea ve§nica? Oare, nadajduie§ti ca aceste indreptatiri ale tale te
vor indrepta si maintea lui Dumnezeu, Care te cheama? Te
amagesti! Hotararea pentru cei care isi pun inainte diferite
pricini, s-a scris: ,.Caci zic voua.- Niciunul din harbapi aceia
w4h
/y%
care au fost chemad nu va gusta din cina mea" (Luca 14, 24).
Fiul lui Dumnezeu ne indeamna sa postim, invatandu-ne
Si chipul nefatarnic al postirii, zicand: „Tu insa, cand poste$ti,
unge capul tau $i fata ta o spala" (Matei 6, 17). Ne cheama la
kw
rugaciune, invatandu-ne rugaciunea: „Tatal nostm, Care e§ti m
cemri" (Matei 6, 9). Cei lacom si rob al pantecelui raspunde ca
$$& nu poate posti, pentru ca este neputincios. Apoi, gateste masa

id)
'■?<* indestulata, plina de felurite mancaruri si de bauturi, mananca
&A peste masura si bea pana se imbata cu prietenii sai. Cei fara
evlavie si lenes zice ca atatea ceasuri nu poate sta m biserica,
i
deoarece slabeste si oboseste. Dar el cheltuieste atatea si
476 CAZANIA
iyt:
atatea ceasuri in plimbM §i petreceri, iar noptile la jocuri.
Apoi toti se lini§tesc, socotind cS aceste indreptatiri li vor
mdrepta §i maintea lui Dumnezeu. Sa nu se amageasca! Hota-
m
rarea s-a dat: „Nici unul din Mrhadi aceia care au fost chemad
nu va gusta din cina mea" (Luca 14, 24).
Toti cre§tinii suntem chemati de Dumnezeu la mantuire.
Pe toti, deopotriva, insu§i lisus Hristos, stand nevazut in mij-
locul nostru, ne cheama acum prin glasul Sau, precum chema
atunci pe toti cei din lerusalim, zicand: „Venid, ca, iata, toate
V K sunt gata!" (Luca 14, 17), adica iertarea pacatelor, imbraca-
mintea sfinteniei, fericirea cea cereasca, Imparatia cea ve§nica,
bunatatile pe care ochiul nu le-a vazut, §i de care urechea nu
a auzit §i la inima omului nu s-au suit. Acestea sunt bunatatile
pe care le-a pregatit Dumnezeu celor care il iubesc pe El. Ce
raspundem noi la aceasta chemare? A§a, Doamne, voim §i noi
ca sa venim la Tine, Dumnezeul §i Parintele nostru eel iubitor
de oameni, ca sa ne invrednicim de cere§tile Tale daruri! Dar
neputinta trupului, de§ertaciunea lumii §i ispitele diavolului ne
p opresc de la implinirea voii Tale sfinte. Acesta este raspunsul
nostru. Ca sa va incredintati insa ca acestea nu sunt piedici ne-
ii
biruite, ci mdreptatiri cu totul goale, ma voi folosi de urma-
toarea pilda: daca vreun imparat pamantesc te-ar fi chemat in
casele sale imparate§ti, fagaduindu-ti bogatie, cinste, dregatorii
imparatesti, oare, ai fi fugit de aceasta chemare, mdreptatindu-te
cu neputinte, sau cu diferite piedici sau ispite, sau cu altceva
de felul acesta? Nu! Atunci tu te-ai fi sarguit, intarindu-ti
li neputinta ta, §i ai fi alergat, calcand peste toate piedicile §i ai
m fi sarit peste orice ispita §i n-ai fi deschis nicidecum gura pen-
tru indreptatire. Deci ceea ce facem cu bucurie §i cu multa
osardie pentru o desfatare vremelnica, nu vom putea face
acela§i lucru pentru o fmparatie §i o slava ve§nica? Vedeti dar,
cat de necuviincioase §i nedrepte sunt indreptatirile pe care le
aducem?
Dar sa nu socotiti, frati cre§tini, ca numai indreptatirile
cele fara de rost sunt neplacute lui Dumnezeu §i sa credeti ca
pe cele care s-ar parea binecuvantate Dumnezeu le prime§te,
cad nici cele care s-ar parea binecuvantate, nu sunt bine-
A A,
1
B
pl^cute maintea Lui. Care indreptatire poate fi binecuvantata

m
§i mai dupa Lege decat cea pentm cinstirea datorata parintilor?
insu§i Dumnezeu a legiuit aceasta, zicand: „Cinste$te pe tat&l
m
t&u $i pe mama ta", fagaduind celor care pazesc porunca
aceasta, tot binele §i indelungarea de zile, zicand: „Ca s&-t:i fie
bine §i sS. tr&ie§ti ani multi pe p&mant" (Ie$irea 20, 12). Dar
Insu§i Domnul a zis catre eel care se indreptatea §i zicea ca
voie§te mtai sa-§i mgroape pe tatal sau, apoi sa vina dupa El:
m
„Vino dup& Mine $i las% morlii sa-$i mgroape moitii lor" (Matei
8, 22). !nsu§i Domnul a zis: „Cel ce iube§te pe tat& ori pe
'm mam& mai mult decat pe Mine nu este vrednic de Mine" (Matei
10, 37). Cum se potrivesc acestea? Pentru ce nici cea mai
dreapta §i dupa Lege mdreptatire nu afla nicio primire main-
tea Dreptului Dumnezeu? Pentru ca Dumnezeu are toate drep-
turile, pentru care i se cuvin Lui dragostea §i cinstea §i ascul-
a
tarea §i frica §i proslavirea mai mult decat prietenilor, decat
s rudeniilor, decat parintilor §i decat insa§i vietii noastre. ■Jm

Dumnezeu este Ziditorul a toata faptura cea vazuta §i cea
m
nevazuta; acesta este intaiul drept al lui Dumnezeu. El este
Domnul §i Stapanul tuturor fapturilor vazute §i nevazute; aces-
ta este al doilea drept. Dumnezeu este Facatorul §i Creatorul
omului; acesta este al treilea drept. El este Datator de viatja;
H
acesta este al patrulea drept. El este Daruitor de toate buna-
M tatile cele de pe pamant; acesta este al cincilea drept. Dumnezeu
II este fiintja desavar§ita, cea mai iubitoare de oameni, cea prea
If buna, cea prea mteleapta, cea prea dreapta, cea prea milos-
tiva, cea facatoare de bine, prea sfanta §i prea dorita; acesta
cfet, este al §aselea drept. Dumnezeu a pregatit, celor care-L iubesc
V;?
m pe el, Imparatia fara de sfar§it §i slava ve§nica; acesta este al
§ §aptelea drept. Dumnezeu, pentru noi oamenii §i pentru a
noastra mantuire, a trimis pe Fiul Sau, in lume, Care, facandu-se
om, a rabdat cruce §i moarte; acesta este alt drept, mai presus
de celelalte drepturi. Oamenii, fiind nemvatatl §i rai, porun-
cesc cele cu neputinta: cei nedrepti, cele nedrepte; cei ne-
milostivi, cele aspre §i rele. Dumnezeu, ca un prea intelept §i
prea bun, nu porunce§te niciun lucru cu neputintja; ca un prea
m
478 CAZANIA
0
&
drept, niciim lucru cu nedreptate; ca un milostiv, niciun lucru
aspru. Cand porunce§te, porunce§te cele cu putin^, cele cu
dreptate, cele usoare. Domnul, fiind prea desavar§it §i prea
bun, cheama spre cele bune, spre cele folositoare, spre cele
mantuitoare. Apoi ce indreptatire mai poate avea loc, cand El
pomnce§te, iar noi nu ascultam? Ce indreptatire poate avea
M
cuvant, cand El ne cheama, iar noi fugim de dumnezeiasca Lui
chemare? indreptatirea maintea oamenilor are rost, pentru ca
drepturile omului fata de om sunt mici §i putine, dar maintea
lui Dumnezeu nu are niciun rost, pentru ca drepmrile lui
Dumnezeu fata de om sunt foarte mari §i nenumarate.
Frati crestini, sa nu ne amagim, caci indreptatirile pentru
5r^ neimplinirea poruncilor lui Dumnezeu, nu sunt cuvinte de in-

dreptare, ci cuvinte viclene. A cunoscut aceasta bine prorocul
§i imparatul David, care, rugandu-se, zicea: „S3. nu abaft inima
»• mea spre cuvinte de vicle§ug, ca sa-mi dezvinovatesc pdcatele
mele" (Fsalmii 140, 4). Precum in cer se face voia lui Dumnezeu
fara cuvant de impotrivire, fara cartire, fara indoiala §i fara
nicio impiedicare, tot a§a voia lui Dumnezeu trebuie sa se
m implineasca §i pe pamant, cum de altfel ne §i rugam: „Faca-se

voia Ta, precum in cer $i pe pdmant" (Matei 6, 10). Orice
.ii'i indreptatire este vicle§ug al diavolului, prin care lini§te§te pe
pacatos, ca sa moara in pacatele sale. Fugi, dar, cre§tine, de
indreptatirile pacatului, ca sa scapi de osanda iadului. intinde
mainile §i ochii tai la cer §i cu evlavie te roaga lui Dumnezeu,
zicand ca si David: „Sa nu abaft inima mea spre cuvinte de
5^V vicle§ug, ca sa-mi dezvinovatesc pacatele mele" (Psalmii 140,
4). Amin!
iTW
u
%
rtr«
*-.;
mii*
'f^-r
i* m
v WD«fl » mm\ 11
M
IP
M xv:
\ i R 31
m
fiiv/'-\
L~-vr' m
U--^1
M
.71 ¥ li
te
ww2 -«
«S*K
tW
M
i"V7> K m
m
0.
.*t4
«
?>•*
|lg
_ dun
,^H
fa- »i
>v\: ^/alctu/êa o <7 a/nj/e/lei St
S
Qjasm/it'ci// a c/ouazeci si nocui
£*>•^4
#%
+ c/a/) a -ôcj orarea ijj/u/ita/iii Q)a/i
^3 M
St
M Tacw /y, ss- '/SJ
.*m IP
©
M ^ crexti/it,
>
M epra este o boala cumplita, molipsitoare, care se

M
intalne§te rar prin tinuturile noastre, dar care face
o
7-' r
.
If mare prSpad printre oamenii din tinuturile calde. Lepra este o
is
s».« boala care face sa aparS pe trupul omului o multime de pete
§i de bube care, cu timpul, distrug fesuturile pielii, produc
m
umflaturi uracioase, care de multe ori iau infatisarea unor rSni to?
im
deschise. Ea slute§te pe om §i-l face nesuferit la mfati§are, atat
din cauza umflaturilor §i ranilor deschise, cat §i din cauza m
mirosului urat pe care-l impra§tie in juml sû. Cand lepra

ajunge la depliM dezvoltare, nu se mai poate vindeca. Se vin-
H I
-
,-. <>.. .,..r.». :,> .it.»,..«,v/>.t.'>,>.<it,••.».■>,•.-.,• i.».>i.,«.. ..it •,-.»;V.rl<-■>..•.>■.»,»,•.-if ■»..-.••.•?.>v» •■( >• ♦ ».?...r ;
deca uneori, la iudei, dupS cum vedem din Legea lui Moise,
|f;
daca se trata, de la inceput, cand se ivea §i nu apuca
creased §i sa se intinda peste tot trupul celui bolnav. O astfel
•A ■'A- de boala, pricinuitoare de stricaciuni §i plina de uraciune, a
vindecat Domnul lisus, redand sanatatea nu la unul, nici la
doi, ci la zece lepro§i, fara nicio nadejde de vindecare §i cu-
aW ratindu-i deodata cu puterea Sa cea atotstapanitoare §i cu

dragostea Sa de oameni cea nesfar§ita. Cum s-a mtamplat
aceasta, ati auzit din Evanghelia care s-a citit astazi §i care ne
spune ca:
Jn vremea aceea, intrand lisus mtr-un sat, L-au

intampinat zece b^rbafi lepro§i, care au stat departe §i
care au ridicat glasul, zicand: lisuse, Inv&t%torule,
miluie$te-ne!" (Luca 17, 12-13)
Satul, despre care este vorba, se gasea intre Samaria §i Ga-

lileea, caci Domnul nostru lisus Hristos, cand mergea la lem-
salim, a ajuns in acest sat trecand prin Samaria §i prin Galileea.
Inainte de a intra in sat, l-au intampinat cei zece barbati le-
at-
pro§i, care stateau departe, neindraznind sa se apropie de
lisus Hristos, ca sa cada la picioarele Lui, pentru ca Legea
iudeilor oprea pe cei lepro§i sa se amestece §i sa traiasca la un
loc cu cei curati. De aceea, losif Flaviu, un scriitor iudeu de la
inceputurile cre§tinismului, a zis despre Moise: „Iar pe cei
lepro§i i-a izgonit cu totul din cetate, care cu nimeni impreuna
--
nu vietuiau §i de mort cu nimic nu se deosebeau". Fiindca
erau lepro§i §i stateau departe de lisus Hristos, ca sa-i auda, ei
au ridicat glasul lor §i cu glas mare au strigat: Invatatorule,
adica, Doamne, Purtatomle de grija, fie-ti mila de noi! Ei auzi-
-!V+.
sera de multimea minunilor savar§ite de lisus Hristos §i, de
aceea, crezand ca poate sa-i vindece, cereau de la Dansul ta-
maduirea bolii lor, strigand cu glas mare: „Milue§te-ne!".
'h:A'-
„§i, v&zandu-i, El le-a zis: Duceti-v3 $i v2 arZtafi
preotflor. Dar, pe cand ei se duceau, s-au cur&tit" (Luca
17, 14).
M
#>^*J&S£S&€*&iti^jttS^J'S\S£Ik*:.&M&j)&i*i*-iJ&fMSJBP ^^Vs^-»:^t»'.vfW".■;tjK».«sOTKS
Cand se ivea intaiul semn pe trupul omului §i era banuiala

de lepra, omul mergea indatS inaintea preotului, iar preotul,
cercetand cu deamanuntul boala, timp de paisprezece zile, ho-
t^ra daca boala aceea este lepra sau nu. Iar daca, dupa cerce-
tari, se dovedea ca omul era intr-adevar lepros, il desparêa de
ceilalU, scotandu-1 afara din ora§ sau din sat, ca sa nu molip-
seasca pe ceilalti. Dupa aceea, daca omul credea ca s-a vinde-
cat, mergea iara§i la preot, care il cerceta din nou §i, daca se
incredinta ca s-a vindecat, aducea jertfele cele randuite pentru
curatirea lui §i, declarandu-1 curatit de lepra, ii dadea voie sa
intre in ora§ul sau satul sau §i m casa sa. Acestea erau randuite
in Legea iudeilor. Deci eel lepros mergea de doua ori la preot:
cand banuia ca este lepros §i cand socotea ca s-a vindecat de
lepra. Cei zece lepro§i erau in afara satului unde L-au intam-
pinat pe lisus Hristos §i, fiindca au indraznit sa se apropie de
El, se intelege ca ei mersesera mai intai la preoti, unde i§i
aratasera boala lor §i dupa a doua cercetare fusesera declarad
lepro§i §1 izgoniti din sat. Deci lisus, Care este Dumnezeu §i
Om, vazand ca intr-adevar erau lepro§i §i sco§i afara din sat,
iVr% randuind ca savar§irea minunii vindecarii lor sa se faca in timp

ce ei se duceau din nou spre preoti, i-a trimis la ace§tia, nu ca
sa-i mai cerceteze de lepra, ci ca sa constate ca sunt sanato§i
§i curati. §i s-a facut precum Cel Atotputernic a randuit. Atunci,
^vT, cand mergeau pe drum, ei s-au vindecat de lepra. Acest lucru
este un exemplu pentru pacatosul care-§i are sufletul cuprins
.H*-; de lepra pacatului, cum erau cuprinse de lepra trupurile celor
zece barbati. Daca insa eel pacatos striga cu zdrobirea inimii
n ca §i cei zece lepro§i: „Iisuse, Fiul lui Dumnezeu, milue§te-ma!", k-l-*.
atunci Preamilostivul lisus, ascultand rugaciunea lui, il mi-
luie§te §i-i curate§te sufletul de lepra pacatelor lui, precum a '0%
fcl curatat trupurile celor zece barbati de lepra lor.
„Iar unul dintre ei, v&zand c2 s-a vindecat, s-a
i# mtors, cu glas mare sl&vind pe Dumnezeu. §i a c&zut

cu fata la p&mant la picioarele lui lisus, multumindu-I.
Iar acela era samarinean" (Luca 17, 13-16). li
ayp '04
yw.
MM
1
Din cei zece lepro§i care s-au vindecat, numai unul §i-a
*'*
l>-w ar^tat recuno§tinta, c^ci, v^zand cS s-a vindecat de leprS, s-a
inters indata din drum §i sDvea cu glas mare pe Dumnezeu.
Ajungand in fata lui lisus, a ingenunchiat langS picioarele Lui,
>t^; cu fata la pamant, §i I-a multumit pentru binefacerea vindecarii
>'.W
de lepra. lar acesta era samarinean. Samarinenii nu erau intru
totul de aceea§i credinta cu iudeii §i pe preotii lor nu-i respec-
tau §i nici nu traiau la un loc cu iudeii. Acest samarinean insa
Xt*. traia la un loc cu cei noua lepro§i iudei §i a mers m graba la

preotii iudeilor, cand a poruncit aceasta lisus Hristos. Se vede
ca, de§i era samarinean de neam, era de aceea§i credinta cu
H iudeii, crezand toate cate le credeau §i ei.
M
®& „§i r&spunzand, lisus a zis: Oare nu zece s-au
cur&Ut? Dor cei nou% unde sunt? Nu s-a g2sit s2 se
a
■w,
mtoarcZ s& dea slav& lui Dumnezeu decat numai aces-
M
j-.+t ta, care este de alt neam?" QLuca 17, 17-18)
fe
0 De cate ori Domnul a vindecat bolnavi, a inviat morti sau
Kfal a facut alte minuni §i binefaceri, ca sa ne invete pe noi sa fim
m cu gand smerit §i sa fugim de lauda oamenilor, El n-a cerut
multumire de la niciunul, ci le-a poruncit sa nu spuna la
nimeni binefacerea primita. Dar, ca sa nu creada cineva dintre
■H. OJ?
noi ca Dumnezeu nu a§teapta de la noi nicio multumire pen-
tru binefacerile primite de la El, pentru aceasta, cand i-a adus
multumire samarineanul care s-a vindecat de lepra, El a pri-
mit-o. S-a intors atunci catre cei care stateau imprejur §i a facut
mustrare celor nerecunoscatori, zicand: „Oare nu zece s-au
'P4
cur&tit? Dar cei noua unde sunt?". Aceia nu s-au intors sa aduca
multumirea care se cuvenea lui Dumnezeu, ci numai acest
strain de neam §i-a aratat recuno§tinta, venind si multumind?
aA Straini erau samarinenii, care nu erau de un neam cu iudeii,
pentru ca erau asirieni. Se stie ca imparatul asirienilor, ocu-
pand Samaria, a mutat pe toti israelitenii, care locuiau acolo,
impreuna cu imparatul lor Osis, in pamantul asirienilor, iar in
locul lor a trimis asirieni ca sa locuiasca in Samaria. Dar pen-
tru ce a cautat Domnul sa staruie ca acest om recunoscator era
m
I®
&
samarinean §i de alt neam? Ca sS ne arate tuturor cS

Dumnezeu nu caiM la fata §i neamul oamenilor, ci prime§te
sfe+T
pe oricine §i din orice neam, dacS. crede in El §i daca urmeazS
dreptatea §i adevSrul invataturilor sale. Acestea zicand lisus
m
p cStre cei care stateau imprejur, s-a mdreptat apoi catre sama-
rineanul care cazuse la picioarele Lui, .rr-4-
>-V-
„§i i-a zis: Ridic2-te $i du-te! Credinta ta te-a man-
% -d
tuit!" (Luca 17, 19)
Cata smerenie in aceste cuvinte! Nu, Eu am vindecat ne-

«• putinta ta, ii raspunde lisus, ci credinta ta te-a curatit de lepra, A-A
m
credinta ta te-a mantuit. Acelea§i cuvinte le-a zis §i catre fe-
meia vindecata de curgerea sangelui; acelea§i cuvinte §i catre
orbul Bartimeu, cand i-a vindecat ochii; acelea§. cuvinte §i
catre femeia cea pacatoasa, cand i-a iertat pacatele ei. Din
m toate acestea se vede ca nu numai samarineanul, ci §i ceilalti
$h noua lepro§i au crezut in lisus Hristos, caci, daca n-ar fi crezut,

4r*
nu s-ar fi vindecat. Insa numai samarineanul s-a aratat recu-
sir7.*. noscator dupa binefacerea primita, pe cand ceilalti noua s-au

aratat nerecunoscatori fata de Binefacatorul lor.
Noi, iubiti credincio§i, sa fim pururea recunoscatori
-*><£
Preabunului Dumnezeu, pentru toate binefacerile Sale date
II
noua §i sa-I multumim cu inima smerita pentru sanatatea noas-
<T{^
tra, pentru bunatatile pamantului date noua §i pentru toata
m
viata noastra. Amin!
IS
0k m
ry&,
1
m
5t.>t
> - c,
m
Wt
r
0i
0
m.
w
'm
mim. M
■• V
Mr m-
P
n
y i^
V 0 I
i :-*?
>;?
(jaza/ua
Q)u/nuiica a c/ofrazee/ rsv /loua

HI
c/upa ^(Hjorarea tjjari/rr/u/ Q)a/v

I
3®
fQ)&s/)rt '/mu/fM/mrew airo se ci/ome /a// Q)umnezaiJ
is-,^:
|s| ZZ/vifi cf&sfi/u,

m
kyg A.
W*
(j/ntr-adevar, Dumnezeu, fiind atotstapanitor, nu are
m *S nicio trebuinta de multumire §i de darurile omului:
■£P*
„Ca bunarapVe mele nu-ti trebuie" (Psalmii 15, 2), a§a canta
maintea lui Dumnezeu prorocul §i imparatul David. Oamenii
i§i arata recuno§tinta lor prin cuvant, mulpamind, sau aducand
daruri binefacatorilor lor. Dumnezeu nu are nicio trebuintja de
multumirea §i proslavirea noastra, pentru ca este de la Sine
M*i
■f^W£-
WM
slavit. Firea Lui cea dumnezeiascS, de la Sine insSî are slava

§i lauda nemarginita §i nemcetata, Pentru ca Dumnezeu este
Duh, El nu se imparta§e§te din darurile §i jertfele cele materi-
ale care I s-ar aduce. fnsa multumirile, atat cele prin cuvant,
cat §i cele prin fapte bune, ce se aduc Lui, daca sunt pornite
din adancul sufletului plin de dreapta recuno§tinta, Dumnezeu
le prive§te cu dragoste, primind cuvintele §i darurile omului
recunoscator, pentru rmpacarea con§tiintei §i multumirea
sufletului lui.
Cel dintai dintre oameni, care a gasit mijlocul prin care sa-§i
arate recuno§tinta §i multumirea sa fata de Dumnezeu, a fost
dreptul Abel. El a cunoscut ca Dumnezeu i-a dat fiinta §i viata
§i toate cate avea pe pamant. Deci, cuprins de voie buna §i de
dragoste, a voit sa rasplateasca Binefacatorului sau. A ales pe
cele mtai nascute din oile lui §i, din grasimile lor, a adus dar
lui Dumnezeu. Felul in care le-a adus, Dumnezeiasca Scriptura
nu ni 1-a aratat. Cum insa sfinfli barbafl de dupa Abel, cand
aduceau daruri lui Dumnezeu, le ardeau deasupra unor jertfel-
nice, pe care le zideau ei, credem ca §i Abel a facut la fel §i
jgik
ca de la el au luat obiceiul cei de dupa dansul. Ca sa nu ne
mdoim ca au fost bine-primite darurile lui Abel, Dumnezeiasca
Scriptura ne spune ca Dumnezeu a privit cu tndurare spre
Abel §i spre darurile lui §i 1-a binecuvantat pe el, aratand tutu-
■Mf:
ror ca prime§te darurile care I se aduc cu credinta §i cu
umilinta, cautand la multumirea §i recuno§tinta inimii celui
care le aduce. Pentru aceasta §i noi, cand multumim pentru
binefacerile lui Dumnezeu fata de noi §i ii aducem totodata
tamaie, lumanari, untdelemn sau altceva, se cuvine sa fim bine
mcredintati ca, primind El recuno§tinta §i multumirea noastra,
prive§te §i spre noi si spre darurile noastre, precum a privit
m
M spre Abel §i spre darurile lui.
m Dupa potop, Noe, care a aflat har inaintea lui Dumnezeu,
W4
§i-a aratat multumirea sa catre Dumnezeu, pentru ca 1-a man-
tuit pe el, §i printr-insul tot neamul omenesc de pierderea po-
m topului, zidind jertfelnic §i aducand ca jertfa din toate dobi-

toacele cele curate §i din toate pasarile cele curate. Ca sa ne
486 CAZANIA
M
arate cS Dumnezeu a socotit foarte plScute §i bine primite
multumirea §i damrile lui Noe, Sfanta Scripture ne spune: „Ia.r
Domnul Dumnezeu a mirosit mireasmS. bun3" (Facerea 8, 21),
fe „§i a binecuvantat Dumnezeu pe Noe $i pe fiii lui" (Facerea 9,
1). Din aceasta cimoa§tem fapta cea bunS a multumirii este
v« binepDcuta maintea lui Dumnezeu, iar cele ce se aduc lui
Dumnezeu din recuno§tinta, drept multumire, sunt dovezi de
incredintare ca noi credem §i marturisim ca El singur este Zi-
?**i ditorul fapturii, Purtatorul de grija §i Binefacatorul nostru.
#i;\
Pentru aceasta darul nostru este slujba §i inchinaciune aduse
lui Dumnezeu.
Fapta cea buna a multumirii o vedem nu numai la dreptii
W£ care au fost mai inainte de primirea Tablelor Legii, ci §i la cei
w;
de dupa acestea. Astfel, vedem pe Moise, care zide§te jertfel-
P nic §i aduce lui Dumnezeu multumirea sa, pentru mfrangerea
lui Amalec; vedem pe Ghedeon §i pe Samuel zidind jertfelnice
§i aducand lui Dumnezeu multumirea lor: Ghedeon, pentru ca
a trimis Dumnezeu pe mgerul Sau la dansul, iar Samuel, pen-
tru ca 1-a invrednicit Dumnezeu de a zidit casa lui in Armatem,
M
unde era loca§ul Domnului, adica Chivotul Lui.
Daca vom deschide, frati cre§tini, cartile Scripturii celei
noi, vom vedea in ele fapta cea buna a multumirii ce se cuvine
f^'
I-*' ;*-! lui Dumnezeu. Samarineanul din Evanghelia de astazi n-a zidit
PI
.Wk nici jertfelnice, n-a jertfit nici jertfe de dobitoace, nici daruri
.i^
pamante§ti n-a adus Domnului Hristos, Doctorul §i Binefaca-
P
^.v.n torul sau, ci I-a adus inima §i sufletul sau. Simtind binefacerea
primita de la Domnul, in timp ce se afla pe cale, in drum spre
m preoti, inima lui s-a umilit; de aceea s-a ihtors cu glas mare
slavind pe Dumnezeu. Sufletul lui s-a umplut de recuno§tinta
#-+' fata de lisus Hristos; de aceea a cazut la picioarele Lui cu fata
p
la pamant. Umilinta §i recuno§tinta au deschis gura lui §i 1-au
invatat cuvintele multumirii. §i, fiindca zdrobirea inimii este
jertfa cea bineplacuta lui Dumnezeu, dupa cum zice prorocul:
Jertfa lui Dumnezeu: duhul umilit; inima mfrantd §i smeritd
fki*
Dumnezeu nu o va urgisi" (Psalmii 50, 18), Domnul a primit mul-
tumirea lui ca o tamaie curata §i ca o jertfa desavar§ita, zican-
du-i: „RidicS.-te §i du-te! Credinta ta te-a mantuit!" (Luca 17, 19)
n
m
Apostolul Pavel, scriind tesalonicenilor, i-a inv^tat datoria
multumirii care se cuvine lui Dumnezeu, din partea tuturor
oamenilor, zicand: „Dati multumire pentru toate, c%ci aceasta i
este voia lui Dumnezeu, intru Hristos lisus, pentru voi"
(J Tesaloniceni 5, 18). Aceasta inseamna ca la toate cele ce ni ■ft
f ■§
se mtampla noua, fie bucurie sau mtristare, fie sanatate sau m
m boala, ori fericire sau moarte, se cuvine sa aducem multumire

lui Dumnezeu, pentru ca aceasta este voia Lui, in Hristos lisus, m
pentru noi.
'MfU
Cum poate omul, se intreaba unii cre§tini, cand il chinuie
o boala cumplita, sa aduca multumire lui Dumnezeu, cad
s4^ atunci fuge rabdarea §i vine cartirea. Cand omul este sanatos
SKS
§i in indestulare, sau dobande§te binefaceri, se simte dator sa
fie multumitor, dar cand sufera §i se chinuie§te, atunci cum
poate sa multumeasca? Deci aceasta invatatura a Apostolului
Pavel, adica „dat:i multumire pentru toate" este anevoie de in-
deplinit. Gre§esc ace§ti cre§tini, fiindca, nu numai binefacerea,
IS
ci §i pedeapsa lui Dumnezeu este o binefacere, deoarece,
cand patimim, atunci ne aducem aminte de Dumnezeu, dupa
cum ne spune prorocul David, zicand: „In necazul meu am
chemat pe Domnul" (2 Regi 22, 7). Necazul cheama §i indeam-
p
na pe pacatos la pocainta. Certarile lui Dumnezeu sunt mijloa-
cele §i chipurile prin care Dumnezeu ii mtare§te pe cei drepti
m faptele lor bune, iar pe cei pacato§i ii cheama la pocainta.
Deci, daca tatal tau te-a certat uneori, ca sa stai neclintit in
M
calea cea buna, iar alteori te-a batut, ca sa te la§i de faptele h*.
tale cele rele, oare, nu ai fi avut tu datoria sa-i multume§ti ziua
§i noaptea parintelui tau trupesc pentru purtarea lui de grija
m
fata de tine? A§a face §i Tatal eel ceresc. Te cearta pe tine, ca
sa te intare§ti in fapte bune, ca §i pe lov. Te bate, ca sa te
intorci de la pacat, ca §i pe Manase.
m
Cand doctorul iti da sa iei medicamente amare sau cand
iti arde ranile trupului tau §i iti produce dureri cumplite, tu ii
'Jr^' aduci lui nenumarate multumiri §i ii umpli mainile de daruri.
Mai poti zice ca nu e§ti dator sa multume§ti lui Dumnezeu,
w
cand te cearta §i prin necazuri iti curate§te sufletul tau §i iti
m
$1 vindeca ranile pacatelor tale, iar pentru o suferinta vremelnica 0
'3$**
y-
488 CAZANIA
$■< iti damie§te Imparîa cea ve§nica? Dumnezeu deopotriva iti

h
face bine §i cand te imbogat:e§te §i cand te sarace§te; §i cand
te inalta §i cand te pogoarS; §i cand iti pSstreaza sanatatea §i
cand id trimite boala. Totdeauna §i in toate varsa peste tine
binefacerile Lui cele dumnezeie§ti. Pentm aceasta, totdeauna
§i in toate se cuvine sa-I multumim Lui. Barbatii drepti §i sfinti
au aratat ca aceasta invatatura nu este greu de implinit. Orice
cre§tin sa-§i aduca aminte de suferintele §i de toate incercarile
dreptului lov. El nu §i-a aratat recunostinta fata de Dumnezeu
*& numai cand era indestulat de toate bunatatile, aducandu-I
jertfe in toate zilele, ci §i cand era in mijlocul necazurilor celor
infrico§ate, cand fusese lovit cu pierderea copiilor, pierderea
mi averii, saracie cumplita, rani peste tot trupul. Chinuit de o
boala grea, el multumea, proslavea §i binecuvanta pe Dumnezeu,
strigand: „Domnul a dat, Domnul a luat; fie numele Domnului
binecuvantat!" (lov 1, 21). lov a fost multumitor fata de
Dumnezeu §i cand avea copii §i cand a ramas fara ei, §i cand
era bogat §i cand a ramas fara avere, §i cand era sanatos §i
cand era bolnav, §i cand era vesel §i cand era necajit, §i cand
era fericit §i cand era nenorocit.
Frati cre§tini, cate s-au scris in Sfanta Scriptura, spre a
noastra invatatura s-au scris. Fii, cre§tine, m toate, multumitor
M
r
«A' lui Dumnezeu §i-L binecuvanteaza in toate zilele vietii tale.
Lauda Lui fie de-a pururi in gura ta. Daca e§ti sanatos, sana-
»«; tatea este un dar de la Dumnezeu. De e§ti bolnav, boala tru-

pului este spre mantuirea sufletului tau. Zi, deci, impreuna cu
lov: „Fie numele Domnului binecuvantat!". De ai tot ce-ti tre-
buie tie §i casei tale, multume§te ca David lui Dumnezeu,
Celui ce umple de bunatati inima ta §i zi impreuna cu el:
'%:-k „ Bin ecu vin teazd, suflete al meu, pe Domnul §i nu uita toate
rasplatirile Lui" (Psalmii 102, 2). Toti, mtru toate, multumiti lui
Dumnezeu. Sa nu lipseasca din gura voastra slavirea lui
Dumnezeu! Sa nu lipseasca de pe buzele voastre vreodata
cuvintele: Slava Jie, Dumnezeul nostru! „Dat:i mufyumire pen-
tm toate, caci aceasta este voia lui Dumnezeu, mtm Hristos
lisus, pentm voi" (1 Tesaloniceni 3, 18), a Carui slava §i sta-
panire este in vecii vecilor. Amin!
$'£
A ;¥'
!>'
m
m ti-'7.&-
"-,,!
Wk MMPb »
i i •
\\ □
Si?, ■u
^V
,1
t;> i<
V-,?
S%
N
■Sss n
\\ i
u
il
S .
r-;?
4
'r>-;
PTalccurea <SoxMUfAeliei/
:m$i
S>5? Q)umi/iicu a (reizecea
,7^
m (/({/) a P£o(/orarea <Jjfa/ituliu ^Da/i

Ss?
fracas /$ / $-2 7J r-A
•ti m
cT/xr/i n
9 cwitf/u',
9 J
■*%* A. Pi
Pi'
Vv^ d/nvataturile cuprinse in Evanghelia de ast^zi i-au %Kt
.t-vf; 'm
*S infrico§at foarte tare pe cei ce-L intreaba, zicand: „§i
cine poate sd. se mantuiascZF" (Luca 18, 26). Din rSspunsul
Mantuitorului nostru lisus Hristos, mtelegem ca lucml acesta
este foarte greu §i aproape cu neputinta puterilor fire§ti ale m
}*.-7
omului bogat. Dar este cu putinta, totu§i, prin lucrarea harului
B
atotputernic al lui Dumnezeu. Ca sa intelegem raspunsul
f&f'. 'pSfXiPt y7<vi»

m
pi
Domnului Hristos, sa ascuMm talcuirea Sfantei Evanghelii,

care ne spune cS:
m
Jn vremea aceea un dregZtor oarecare s-a apropi-
P-z*
at de lisus §i L-a mtrebat, zicand: Bunule tnv2$tor, ce
s% fac ca s% mo§tenesc viapi de veci?" (Luca 18, 18)
Ss#
Dregatorul acesta bogat a venit la lisus Hristos nu ispitin-
du-L, ca legiuitorul, ci s-a apropiat cu respect §i smerenie de
lisus Hristos, zicandu-I: „Bunule Inv3t%tor". N-a venit nici cu
fatarnicie §i nici cu vicle§ug. Dregatorul acesta a auzit, dupa
'M
Wi cum se vede, despre binefacerile Domnului §i cum propo-
vaduia mvataturi cu privire la viata ve§nica. De aceea, a venit
I
la El ca sa auda §i sa invete cum ar putea sa intre in viata cea
ve§nica. El credea ca lisus este un dascal §i un om bun; nu
credea msa ca El este §i Dumnezeu adevarat. Aceasta se vede
1 din raspunsul Domnului:
fe-t
Jar lisus i-a zis: Pentru ce M2 numegti bun?

s
Nimeni nu este bun, decat Unul Dumnezeu. §tii porun-
m cile?" (Luca 18, 19-20).
Daca dregatorul acesta ar fi crezut ca lisus Hristos este

Dumnezeu, n-ar fi zis lisus catre el: „Pentru ce mS. nume§ti
bun?". I-a zis aceasta, ca §i cum i-ar fi spus: Fiindca tu nu crezi
i ca sunt Dumnezeu, pentru ce ma nume§ti bun? Nu numai
omul nu este bun din fire, ci nici ingerul nu este, pentru ca §i
11
oamenii §i ingerii nu au din fire bunatatea, ci din darul
bunatatii lui Dumnezeu. Numai Unul Dumnezeu are din fire
bunatatea cea desavar§ita §i neschimbata, El fiind izvorul
bunatatii §i datatorul a toata bunatatea. Deci, dupa ce i-a spus
w lisus acestea, i-a raspuns apoi la mtrebarea tanarului: „Ce sa
fac ca sa mo§tenesc viata cea de veci?", prin cuvintele; „§tii
n poruncile". Din acest raspuns invatam ca vointa omului sin-
gura nu ajunge pentru mantuire, ci este nevoie §i de pazirea
poruncilor lui Dumnezeu, caci eel care voie§te mantuirea sa §i
i paze§te poruncile lui Dumnezeu, acela fara mdoiala se man-
Mi
tuie§te, dupS cum a asigurat lisus pe dregator, prin cuvintele:
„§tii poruncile": M
„S& nu s&var$e§ti adulter, s& nu ucizi, s& nu furi, s%
®s nu m2iturise§ti stramb, cinste§te pe tatUl t2u $i pe

M
mama ta" (Luca 18, 20).
Dregatorul acela socotea ca alte fapte bune due pe om in ■afA

viata ve§nica, nu implinirea dumnezeie§tilor pomnci din Legea
if
lui Moise. De aceea a intrebat: „Ce s& fac ca s3 mo§tenesc
viata cea de veci?". Dar Domnul lisus Hristos ii pune inainte,
pe scurt, poruncile lui Dumnezeu, care se cuprind pe larg in
Legea lui Moise. in raspunsul Domnului vedem intelepciunea
m
Sa cea nemarginita, fiindca mai u§ora este fuga de pacat, decat
M savar§irea faptelor bune. Pentru aceasta El pune intai porun-

cile, care invata pe om mdepartarea de pacate, zicand: „SS. nu
IS sS.var§e§ti adulter, sii nu ucizi, s& nu furi, s& nu m%rturise§ti
M
stramb", apoi pune poruncile care cer savar§irea faptelor
bune: „Cinste$te pe tatdl t&u §i pe mama ta".
M
Jar el a zis: Toate acestea le-am p&zit din tinere0e
mele" (Luca 18, 21).
Dregatorul zicea acestea nefatarnicindu-se §i nici ispitind

w pe lisus Hristos. Intr-adevar, el a pazit poruncile legii lui Moise M
m
din tineretile sale. I se parea insa ca osteneala vremelnica,
depusa pentru pazirea de pacate, este putina §i nu este de
>u. ajuns pentru a avea drept rasplata mo§tenirea viefii de veci.
„Auzind, lisus i-a zis: Incd una lipse§te: Vinde

'ipX
Vx toate cate ai §i le imparte s&racilor $i vei avea comoard
in ceruri; apoi vino de urmeazd Mie" (Luca 18, 22).
Intr-adevar, pazirea dumnezeie§tilor pomnci care se cu-

is®
a t'
prind in Legea lui Moise mantuie§te pe eel care crede in
v.,
Hristos §i-l duce la viata cea ve§nica. Insa pomncile din Legea
lui Moise nu pot sa-1 inalt;e pe om la desavar§irea despre care
invata Sfanta Evanghelie. Aceasta ne-o spune §i Sfantul Apos-
Of.-
tol Pavel, cand zice; Jn adev&r, Legea, avand umbra bunurilor
ii
M<
- •/>< T; \ rj-ft • »{•<¥ ii
'M-j
■*y'4
viitoare, iar nu msugi chipul lucrurilor, nu poate niciodata - cu
acelea§i jertfe, aduse nemcetat m fiecare an - s& fac& desa-
var§ili pe cei ce se apropie" (Evrei 10, 1).
Inseamn^ deci ca alta este slava celor ce s-au mantuit §i
alta este slava sfintilor, care s-au invrednicit de desSvarîrea
evanghelica, pentru ca pazitorilor poruncilor le-a fagaduit
Domnul intrarea in viata cea ve§nica, iar celor desavar§iti co-
moara in cer, adica slava cea dumnezeiasca care este in cemri,
dupa cum Domnul fagaduie§te dregatorului, zicandu-i; impli-
^;te
ne§te poruncile Evangheliei „$i vei avea comoard in cemri".
Cei desavar§iti, adica sfintii, nu numai ca mo§tenesc viata cea
ve§nica ca §i cei mantuiti prin pazirea poruncilor Legii lui
Is
5ffv»i
Moise, ci dobandesc §i vistieriile dumnezeie§tii slave, dupa
M. cum, in alt loc, a zis Mantuitorul nostru: „Eu am venit ca via fa
sd aibd, $i din belong sd aibd" (loan 10, 10), adica, Eu am venit
M
ca sfinfii sa aiba nu numai viata cea ve§nica asemenea celor
mantuiti, ci mult mai mult: desfatarea cea bogata a dum-
nezeie§tii slave. Treptele slavei §i ale fericirii le-a aratat !nsu§i
4'^' Domnul, zicand: „In casa Tatdlui Men multe locaguri sunt"
(loan 14, 2). §i, precum nu toti oamenii vad deopotriva lumi-
na, ci unii mai mult, iar altii mai putin, dupa masura puterii
^4
:
*.i4 ochilor lor, tot a§a §i dreptii nu toti dobandesc, deopotriva,
slava lui Dumnezeu, ci unii mai multa, iar altii mai putina,
dupa masura savar§irii faptelor bune. Din acestea invatam ca
m fara pazirea poruncilor Legii nimeni nu poate sa se mantu-
-+5V. iasca. Mantuirea nu este conditionata de desavar§irea evan-
n
04 ghelica, ci numai de pazirea poruncilor dumnezeie§ti. De vom
pazi poruncile, ne mantuim, intrand in viata ve§nica, iar de le
m:, vom calca, vom fi osanditi la chinurile ve§nice. De ne vom

P*i
fe« ridica insa la desavar§irea evanghelica, ne vom face ucenici ai
lui lisus Hristos §i sfinti, proslavindu-ne in cemri, dupa cuvin-
tele Lui: „ Vei avea comoard in cer". lata cum, prin putinele cu-
P vinte, Domnul nostru a aratat cum putem ajunge la desa-
varsirea evanghelica, zicand: „Vinde toate cate ai §i le imparte
:4-£-
sdracilor $i vei avea comoard in cemri; apoi vino de urmeazd
c_iAj
Avti
mi. '■fM
IS/
M
W
Mie". §tiut este cS cei care au parasit lumea §i au urmat lui

Hristos §i Evangheliei Lui, aceia sunt oamenii cei desavar§iti §i sfmti. fi
•tv>
Jar el, auzind acestea, s-a mtristat, c2ci era foarte
w- bogat" (Luca 18, 23).

+'V
Nu este de mirare ca dregatorul bogat, vazand ca nu
poate fi desavar§it, s-a intristat §i a plecat fara sa mai graiasca
i ceva. „Duhul este osarduitor, dar trupul neputincios" (Matei
26, 41), spune Domnul. Duhul tanarului voia desavar§irea §i il
intreba ce-i lipse§te ca s-o implineasca §i sa ajunga la maitimea
ei. Trupul insa se impotrivea. Avutiile cele multe li tineau
vointa legata. De aceea s-a dus intristat, pentru ca nu s-a
.'-K fi
supus sfatului ceresc al Invatatorului §i nici nu s-a invrednicit
"fry.
harului care se da celor desavar§id §i sfinti.
V: v1 „§i, v&zandu-l mtristat, lisus a zis: Cat de greu vor

intra cei ce au averi m SmpZrdtia lui Dumnezeu! Cd mai fr
'm
lesne este a trece cdmila prin urechile acului decdt sd intre
bogatul in imp%i&$a lui Dumnezeu" (Luca 18, 24-23).
Vazand lisus ca dregatorul n-a primit mvataturile care-1

faceau desavar§it, ci s-a intristat, a incetat convorbirea cu el,
graind mai cuprinzator despre mantuirea bogatilor. Ca sa arate
cat de greu se mantuiesc bogalii, a dat pilda acului §i a ca- m.
m
milei. Intr-adevar, mare este osteneala §i aproape cu neputinta
P
ca sa se faca un ac cu urechi a§a mari prin care sa poata trece
y-v: camila, dar mult mai mare §i cu multe nevointe este osteneala
unui bogat, care traie§te in desfatari, sa intre in Imparatia
MI'rV;
cerurilor, caci greu se desparte de poftele trupului, de lacomia
pantecului §i a iubirii de bani. Cata tarie de suflet pentru un
bogat, ca sa nu fie biruit de de§ertaciunea lumii care il impre-
rVv^
soara totdeauna! Intr-adevar, acest lucru este cu neputinta fara
a-'g
ajutorul §i sprijinul dumnezeiesc.
X'.
II „Zis-au cei ce ascultau: §i cine poate sd se mdntu-
iascd?" (Luca 18, 26)
Wi
p£
Cei ce au auzit acestea, s-au mirat §i s-au spîmantat,
fiindc^ priveau numai la puterile omului §i nu se gandeau la
i£ puterea hamlui Celui Atotputernic. Dac^ ei erau sa.raci, iar vor-

g:i
birea lui lisus privea pe cei bogati, pentru ce au mtrebat,
zicand: „§i cine poate sZ se mantuiascZ?". Prin aceasta §i-au
aritat mgrijorarea lor de pastor! sufletesti §1 purtarea lor de
grija pentru mantuirea a toata lumea.
„Iar El a zis: Cele ce sunt cu neputintf. la oameni,
sunt cu putin$ la Dumnezeu" (Luca 18, 27).

*;l* Ochiul eel dumnezeiesc al Domnului lisus, care a privit la
ucenicii Sai, §i cuvintele Lui cele dumnezeie§ti au dezlegat
nedumerirea §i au potolit mgrijorarea lor. Aceasta mantuire,
m
n care este cu neputintd puterii omului, zice lisus, este cu
1 putinta lui Dumnezeu Celui Atotputernic. Omul eel bogat ca

■*>?^
§i eel same, numai cu a sa putere, nu poate sa se mantuiasca;
fiind insa povatuit §i ajutorat de dreapta cea atotputernica a lui
i Dumnezeu, poate sa se mantuiasca. Tot a§a §i pe noi,
cakatorii poruncilor Tale §i samci in fapte bune, ne ajuta,
Doamne, cu dreapta Ta cea atotputernica, sa ne mdreptam
gre§elile noastre §i sa ne mantuim sufletele noastre. Amin!
icv- » ■
m
V%
l-v-I'.
r
.
m
m if
fi
14
.0*'
m*-. m
m
m
+w Mr p
IK^V
w*
w
m
M
sm
r
l
©
^f it
M m
M.
rgm
W ffelk
,-/•;>
w|
Gaza/ua
fSr,
k'S
Ut/m/uc/'/y a tre/zecea
c/afia (£()(jorarea Gjfantcilcu G5a/i

P
WS
•t;v f 'jfi&sfife /efiac/area. (/& sm&J
crex/i/if, tiM
»« regatomlui, despre care ne-a vorbit Evanghelia de

ps astazi care a zis ca din tineretile sale a pazit porun-
cile lui Dumnezeu, Domnul i-a raspuns: „Inca unz id lipse$te" V:i
(Luca 18, 22). Prin acest raspuns, Domnul a aratat ca eel care
paze§te numai cele zece porunci, acela este prieten iubit al lui fei
i
Dumnezeu §i mo§tenitor al fmparatlei Sale, insa nu este de-
savar§it, pentru ca li mai lipse§te inca un lucru, de care el nu
P
se poate dezlipi a§a u§or, ca sa fie desavar§it. lisus Ti spune
pt*-
9 496 CAZANIA
dregatorului: „ Vinde toate cdte ai §i le imparte saracilor §i vei

avea comoard m ceruri; apoi vino de urmeazd Mie" (Luca 18, 22).
Dregatoml eel bogat cSuta desavar§irea faptelor sale bune.
De§i p^zise toate poruncile lui Dumnezeu din tineretile sale, el a
venit la lisus cu multS umilinta §i smerenie, §i plecandu-§i
genunchii maintea Lui, il intreba zicand: „Bunule Invatator, ce sa
fac ca sd mo§tenesc viata de veci?" {Luca 18, 18). Dorea sa ajunga
la desavarsire, unnand lui lisus Hristos, dar nu voia sa se desparta
de bogatia sa. Auzind raspunsul Domnului lisus Hristos: „Vinde
toate cate ai §i le imparte sdracilor" (Luca 18, 22), a plecat de
langa ucenici, „mtristat, edei era foarte bogat" (Luca 18, 23).
Se §tie ca Jubirea este implinirea Legii" (Romani 13, 10),
dar unul iube§te pulin, iar altul iube§te mult, dupa cum a spus
lisus lui Simon fariseul, despre lemeia cea pacatoasa, zicand:
Jertate sunt pdcatele ei cele multe, edei mult a iubit. Iar cui
se iarta putin, putin iube§te" (Luca 7, 47). De aici irivatam ca
treapta desavar§irii este potrivita cu masura dragostei, precum §i
treapta stiintei, cu multimea invataturilor. Cu cat este mai multa
dragoste, cu atat este mai mare desavar§irea, dupa cum cu cat
^y
sunt mai multe mvataturile, cu atat este mai bogata §tiint;a. Cel
care, pentru dragostea lui Dumnezeu, da putin din avutiile sale
saracilor, acela iubeste putin pe Dumnezeu §i pe aproapele sau;
>< •»< iar eel care da mult, acela iubeste mult; dar eel care da toate cate
m are, acela iubeste cu toata fiinta sa si pe Dumnezeu si pe aproa-
0, pele sau. Aceasta este cea mai mare si mai inalta fapta buna.
$ Aceasta u lipsea dregatorului bogat din Evanghelia de azi. Daca
el ar ft iubit cu totul pe Dumnezeu, ar fi vandut toate averile sale
MK Si le-ar fi rmpartit saracilor. Apoi ar fi urmat pe Hristos, Care 1-a
&< chemat, spunandu-i: „ Vino de urmeaza Mie" (Luca 18, 22).
Dar el s-a intristat, cad era foarte bogat, si a plecat la ave-
P rea sa. Iar lisus, vazand cat de mult se mtristase dregatoml eel
bogat, a zis: „Cat de greu vor intra cei ce au averi in Imparatia
lui Dumnezeu! Ca mai lesne este a trece camila prin urechile '4>>
acului decat sa intre bogatul in Imparatia lui Dumnezeu" (Luca

18, 24-25). Iar ucenicii Lui, neintelegand ca Invatatorul lor nu
1-;
vorbea despre mantuirea cea de obste, nici despre pazirea po-
mncilor, ci despre sfintenia cea desavarsita, au socotit ca man-
r
s»^;:
3^5
A
A M
M
tuirea este cu neputintS, §i de aceea au intrebat: „$i cine poate
s& se manmiascS?" {Luca 18, 26). Deci lisus, rispunzand/a zis
catre dansii: „Cele ce sunt cu neputinia la oameni, sum cu pu-
tin{:$ la Dumnezeu" (Luca 18, 27). Cand omul va voi, atunci
Dumnezeu, Cel care poate toate, poate face §1 aceasta, inta-
rindu-1 pe om cu harul SSu, tmputernicindu-l cu dumnezeias-
ca Sa putere §i facandu-1 destoinic spre savar§irea acestui lucru
mare §i peste puterile lui.
intr-adevar sunt nenumarate pildele oamenilor care, la-
sand toate cate aveau §i venind dupa lisus Hristos, au aratat,
prin fapta lor, ca este cu putinta ceea ce se parea ca este cu
neputinta. Cei dintai au fost Sfintii Apostoli. De aceea, Apos-
tolul Petru cu mdrazneala a zis Domnului lisus Hristos: „Iat3,
noi, l&sand toate ale noastre, am urmat fie" (Luca 18, 28). intr-ade-
var, apostolii au aratat atata dragoste fata de lisus Hristos, ca
au lasat pentru El mrejele, luntrele, casele lor mici, putinii
bani, parintii, rudeniile, prietenii §i au urmat Lui.
Dupa apostoli a venit multimea cea fara de numar a sfin-
tilor mucenici. Intre ace§tia se aflau oameni de toata starea,
varsta §i neamul: voievozi, bogati, domni, boieri, intelepti, slu-
jitori ai curtilor imparate§ti, feciori de imparati, imparati §i im-
paratese §i multe femei §i fecioare. Tofi ace§tia, pentru dragos-
tea lui lisus Hristos, au lasat nu numai bogatia, slava, cinstea,
coroanele, tronurile, parintii, rudele, prietenii §i toate cate
aveau fiecare, ci au primit chinuri cumplite §i sangele lor §i-au
varsat, §i viata lor au adus-o lui Hristos.
/V
Intoarceti-va acum ochii mintii catre pustiurile, unde s-au
retras nenumarati pustnici §i pustnice, mtemeind manastiri, in
care §i-au dus viata in saracie, de bunavoie, departe de place-
rile iumii. Ace§tia toti, auzind glasul Domnului, graind: Jnc&
una jfi lipse§te: Vinde toate cate ai $i le imparte s&racilor §i vei
avea comoara in ceruri; apoi vino de urmeaza Mie" (Luca 18,
22), au impartit saracilor toate cate aveau, au lasat locurile lor
de na§tere, prieteni, rude, toata lumea §i cele din lume, §i s-au
dus in pustiu, in munti, in pe§teri, in manastiri, in sihastrii,
unde §i-au savar§it viata in fecioria trupului §i a sufletului, in
postiri, in rugaciuni, in lacrimi, vietuind pe pamant intocmai
A'Ts
s
498 CAZANIA
TO
^4 ca ingerii din cer. intr-adevSr, lucrul acesta este greu, dar pen-
m
trv tru ca este greu, de aceea aduce §i raspl^tiri inmultite.
Oameni fericiti sunteti, §i de trei ori fericite vase alese, lo-
S~A ca§uri ale harului dumnezeiesc, icoane vii ale desavar§irii dum-
nezeie^ti, trambite cu mare glas ale sfinteniei lui Dumnezeu,
voi, care v-ati inaltat mintea voastra de la pamant §i de la cele
de pe pSmant la cer; voi, care ad socotit toate de§ertaciuni, voi
care ad ridicat crucea Domnului lisus pe umeri §i ad urmat Lui
A^S": cu osardie; voi, care ad umblat pe pSmant ca ni§te fapturi fara
s •■ de trupuri, §i ad petrecut m trup ca ni§te ingeri §i ad vietuit,
Mi
ss nu voi, ci Hristos in voi; voi tod, cad ad adus lui Hristos avu-
vM.
dile, sangele, viata, §i v-ad invrednicit de moarte muceniceas-
ca, §i cad ad vietuit viata cea calugareasca §i ad savar§it calea
viedi in cuvio§ie §i in nevointe, sunted oameni fericiti §i prea-
slavid. Pentru voi, in casa lui Dumnezeu, in loca§urile Domnu-
lui cele iubite §i dorite, locul este gata pregatit, desfatarea sla-
i
vei dumnezeie^ti mai mare decat aceea de care se imparta§esc
s
ceilald prieteni ai lui Dumnezeu. lar numele vostru este nume
p: prea slavit: mucenici ai lui Hristos §i cuvio§i va numid; §i acest
*tK nume este ve§nic; niciodata nu lipse§te, ci petrece in vecii
1 vecilor, cum fagaduie§te Dumnezeu, zicand: „Le voi da in casa
SI
Mea §i in&untrul zidurilor Mele un nume §i un loc mai de pref
decat fii §i fiice; le voi da un nume ve§nic §i nepieritor. Pe
acestia ii voi aduce in muntele eel sfant al Meu §i ii voi bucura
I in loca§ul Meu de nigZciune" (Jsaia 56, 5, 7).
Dar §i voi, fratilor cre§tini, cei care nu iubid rautatea §i nu
spurcad sufletul vostru cu intinaciunea pacatului, care pazid cu
toata grija pomncile lui Dumnezeu, si pentru voi este deschisa
ei usa cerului, gata este muntele lui Dumnezeu eel sfant, Sionul eel
$'*1
M dumnezeiesc. Acolo ved intra si va ved veseli cu bucurie vesnica;
p acolo, in casa Domnului, unde se aduc neincetat rugaciunile

P sfintilor si cantarile ingerilor, va va aseza pe voi Domnul.
»:f,
1^5 lar cei vicleni, cei pacatosi si cei ce nu s-au pocait, inca,
M
vor fi departe de bucurie, departe de slava cea dumnezeiasca,
$?, departe de Dumnezeu, dupa cum zice Domnul: „Dep&rtaii-v&
P
iWi de la Mine, cei ce lucrad f&r&delegea" (Matei 7, 23). Doamne
al milei, pentru indurarile Unuia-Nascut Fiului Tau, izbaveste-
ne pe noi de aceasta infricosata si nefericita departare. Amin!
1 ■
v
t'-- .
W.
© iimw a onBomii nin
M
rZ m
■
X«i
N
v^
1 •» >i
&
'■M £>
V,
♦:« . ,>
m
m 'M
-vif
m
m
S/a/ecdfêu oVy ancj/ e/iei
M Qfiamifuctt a (reizeci xi ana

g
M, i
c/dfia y?(Hjora/H>a tjja/ifd/ai Ql)u/i
(jfi/cw / 6] S6-4SJ
fZ/trft
> a^&i/f/ir,
9 -*
.j^
S'v-;
Mi
f\) rbul din Evanghelia pe care ati ascultat-o ast^zi avea
1
vatSmati ochii trupului de o boala trupeasca; noi
'■fefx
insa avem ochii sufletului intunecad de pacate. El nu vedea
cele pamante§ti; noi nu vedem cele cere§ti. Dar orbul, auzind
ca lisus Hristos avea sa treaca pe dmmul pe care se afla el ■tC"*
p**i
■^4?
.'f.yK m
cer§ind, indata ce s-a apropiat Domnul lisus de el, I-a cerut cu pi
P staruinta mare sa-i dea lumina ochilor sai, strigand cu mare
glas; Jisuse, Fiul lui David, miluie§te-ma!" (Luca 18, 38). Noi
insa, de§i credem ca Acela§i lisus Hristos este pururea main- fi
»S+i
,V- .15 TALCUIREA EVANGHELIEI
500
tea noastra §i zicem: „Vazut-am mai mainte pe Domnul main-

tea mea pururea, c% de-a dreapta mea este, ca sd. nu ma clatin"
(Psalmii 15, 8), totusi, nu ne mgrijim nicidecum de iertarea
P
r
pacatelor noastre §i nici nu strigam din suflet: Jisuse Fiul lui
David, miluie§te-ne!". Sa urmam §i noi, fratllor, orbului; sa ne
'Vcis rugam §i noi cu staruinta §i, ca §i el, sa strigam: Jisuse, Fiul
lui David, miluie§te-ne!"; deschide ochii sufletului nostru ca sa
vedem minunile Tale §i sa intelegem puterea glasului Evan-
gheliei Tale, de astazi, care ne spune ca:
Jn vremea aceea, pe cand Se apropia lisus de leri-
hon, un orb §edea langa drum, cer$ind" (Luca 18, 33).
Intamplarea aceasta o relateaza §i Evangheli§tii Matei §i

Marcu. Evanghelistul Matei scrie msa ca au fost doi orbi, care
1
s-au luminat de Domnul lisus. De aceea, par a fi in dezacord
sfintii evangheli§ti. Cum insa Evanghelistul Marcu scrie ca,
ie§ind lisus din lerihon cu ucenicii Lui §i popor mult, Bartimeu
'm
ss orbul, feciorul lui Timeu, §edea langa drum; iar Luca arata ca,
apropiindu-se lisus de lerihon, un orb oarecare §edea langa
+-;-P. drum §i cer§ea, vedem ca nu unul, ci doi orbi au fost atunci la

lerihon. Dintre ace§tia, unul este acela despre care vorbe§te
Evanghelistul Marcu ca 1-a intampinat Domnul lisus ie§ind din
lerihon; iar celalalt, despre care vorbe§te Evanghelistul Luca,
este acela care statea la marginea drumului §i cer§ea, cand a
intrat lisus in aceea§i cetate a lerihonului. Numele unuia nu ni
t
4"V
1-a spus Sfantul Luca; pe al celuilalt insa 1-a aratat Sfantul
Marcu, zicand: „Bartimeu orbul, fiul lui Timeu" (Marcu 10, 46).
Astfel, Evanghelistul Matei, care a scris Evanghelia sa mai
inainte §i de Marcu, §i de Luca, a cuprins in Evanghelia sa pe
amandoi orbii, pentru ca amandoi au capatat vedere. Evan-
jt?.
ghelistul Marcu a scris, mai pe urma, numai despre Bartimeu,
A->
'fe-r
iar Evanghelistul Luca numai despre eel de la intrarea in
lerihon, zicand ca orbul acesta statea la marginea drumului §i
as
cer§ea milostenie. y-'i t
m
fn
■
„Si, auzind el multimea care trecea, mtreba ce se

uiuuiijjia.
mtampK §i i-au spus c2 ucrcc:
trece ii&uz>
lisus lyuZtUiiiiCciiiui
Nazarineanul"
s IK
(Luca 18, 36-37).
Omul acesta era orb de tot, pentru cS nu vedea nici pe

lisus Hristos, nici multimea oamenilor care treceau pe drumul
unde §edea el. Auzind insS sunetul §i zgomotul multimii, care
mergea dupS lisus §i trecea pe drumul unde se afla el, a intre- 0
bat ce este aceasta? §i i-au r^spuns cei ce st^teau imprejurul
lui cS trece lisus din Nazaret.
„Atunci el a strigat, zicand: lisuse, Fiul lui David,

miluie$te-m£! §i cei care mergeau inainte il certau ca s2
m tac£, dar el cu mult mai mult striga: Fiule al lui David,
miluie$te-m2!" (Luca 18, 38-39)
lata cata credinta, cata staruinta §i cata statornicie la acest

orb! A crezut ca lisus poate sa-i lumineze ochii lui §i de aceea,
afland ca lisus este Cei ce trecea pe acolo, indata, cu toata do-
rinta lui sufleteasca §i cu staruinta mare, a strigat cu glas tare;
Jisuse, Fiul lui David, miluie§te-ma!". El invatase, dupa cum
■* ■ ^ ■ - -
se vede, prorociile profetilor care vesteau c^ Mantuitorul lumii
f
se va na§te din casa §i semintia lui David. Crezand ca lisus
0
Hristos este Cei care a fost vestit de proroci, striga cu toata
indrazneala: „lisuse, Fiul lui David, miluie§te-m£!". Cei ce tre-
ceau, il mustrau §i-l certau, poruncindu-i sa taca, dar el sta 1'-+ v
neclintit in credinta, in nadejdea §i in osardia sufletului sau si,
cu mult mai vartos, striga; „Fiule al lui David, miluie§te-m&!".
„Deci, oprindu-Se, lisus a poruncit sd-1 aducd la El;

m
?i apropiindu-se, 1-a intrebat: Ce voie§ti sd-fi facF lar el
a spus: Doamne, sd vdd!" (Luca 18, 40-41)
A auzit lubitorul de oameni glasul eel disperat al orbului.

M& A auzit cuvantul acesta; „Fiule al lui David, miluie$te-md!" §i
'h:i:v
de aceea s-a oprit §i a poruncit sa aduca pe orb inaintea Lui;
iar dupa ce 1-a adus aproape, atunci 1-a intrebat: „Ce voie§ti Q
pj.r
ft sd-d facF". Iar orbul i-a raspuns; Doamne, lumina ochilor mei
Fix
%/■
Ji-t%
m
>^' o doresc; aceasta cer de la Tine: Sa deschizi ochii mei §i sa vad

lumina zilei, Domnul lisus, ca un Dumnezeu adevarat, cu-
no§tea §i gandurile cele ascunse ale inimilor oamenilor. §tia ce
>.% dore§te orbul. Dar 1-a intrebat pe eel orb, intai ca sa arate ca
M
*~r la orice lucru bun este nevoie §i de vointa omului; in al doilea
0
rand, ca toti cei care stateau imprejur, auzind din gura orbului
ca este orb §i cere lumina ochilor sai, sa nu se indoiasca
p
feS nicidecum de minunea vindecarii lui; iar in al treilea rand, ca
sa arate ca nu altceva, ci ceea ce a cerut orbul, aceea a luat,
dupa credinta lui. El era nu numai orb, ci §i foarte sarac, cad,
§ezand langa drum, cer§ea milostenie. De aceea, cei ce erau
de fata puteau sa creada ca, strigand el: „Fiul lui David, mi-
■ip, luie$te-mar, nu cerea de la lisus Hristos lumina ochilor, ci mi-
:<^ lostenie, cum cerea §i de la alti oameni care treceau pe acolo.

Intrebat fiind insa §i raspunzand ca cere lumina ochilor sai, a
00
i inlaturat orice banuiala §i a aratat tuturor credinta sa in Hristos.
„§i lisus i-a zis: Vezil Credinta ta te-a mantuit §i

mdatd. a v&zut §i mergea dupd El, sldvind pe
Dumnezeu. Iar tot poporul care vdzuse a dat lauda lui
S5*
Dumnezeu" (Luca 18, 42-43).
Vindecarea orbului este o dovada, intre multe altele, ca

lisus Hristos este Dumnezeu adevarat, pentru ca cine altul
poate sa deschida ochii vreunui orb, numai prin cuvant,
d%-
dandu-i vederea, decat numai Unul Dumnezeu Atotputernic?
#i
M Dumnezeu a zis; „S& fie lumina!" (idcerea 1, 3), §i a fost indata
lumina; Domnul lisus a zis: „ Vezil", §i mdata orbul §i-a deschis
ochii sai §i a vazut lumina. Dar §i acum, ca in atatea randuri,
Domnul lisus, dupa obiceiul Sau, socotind minunea nu din
•r;V
puterea Sa cea facatoare de minuni, ci din credinta orbului, a
zis: „Credinta ta te-a mantuit". Mari §i minunate invataturi ne-a
II dat, cu aceasta, Domnul. Ne-a invatat, mai intai, ca, cre-
dinta puternica, staruitoare §i statornica este de-a pururea in
inimile noastre un izvor de apa vie, izvoratoare de tot felul de
*sK minuni in viata noastra de toate zilele §i ca, astfel, nimic nu-i
m i
>.v. DUMINICII A 31-A PUPA POGORAREA SFANTULUI DUH 503
W2
este cu neputinta celui ce crede cu adevarat. Ne-a invatat,

apoi, ca singura credinta este in stare sa deschida ochii mintii *;4;
+sS
;W, noastre, ca sa vedem §i sa intelegem bogatia darurilor pe care m
Dumnezeu le revarsa in toata clipa asupra noastra. Ne-a
mvatat, m fine, ca, in orice imprejurare din viata noastra, cand,
cu ajutorul lui Dumnezeu, savar§im vreun lucru mare §i insem-
nat, sa fugim de lauda oamenilor.
Orbul vindecat, simtind marimea binefacerii Domnului,
•?;>
iV-T-j §i-a aratat indata recuno§tinta sa, slavind pe Dumnezeu §i i*-*
>s
urmand lui lisus, Binefacatoml sau. Dar §i poporul, vazand
^.f*-
aceasta slavita minune, aducea lui Dumnezeu lauda. De aceea
m
m §i noi, cei de fata, sa aducem slava lui Dumnezeu Cel Atot- m
m
puternic, Care ne-a invrednicit sa ascultam astazi aceasta
m
slavita minune. Amin!
m
m
m r
m &£
m
'M
y-A
,%.fi
-r=>
M-
W
'M
m
-r?-e
4 »'
1
i
dm fM
3
>-*■
m
V.; iw.§m. liiiva
sT^
m
M in1 Kv* *;•
/
:4'-.4
I
st
:■:^?V
€$.
?%R
■t-vf-.
-1
»£*<.
p!
>>5+;
(mza/iia
QDaifii/ttcw a freizecf si ana

sS
c/ufia (/a) cj ordrea iJJfu/iUdca
n
fQtes/jfofiacatul ce/or carc ufi/jtec/ica/
e?v,
'v-iV saod/sureaja/jte/or danoj
»5-^
8%
-//•a/i cf&itf/H, &■

i /y
^t? (4/n cele amintite de Evanghelia de ast^zi, am auzit §i
p
?«« despre un pScat care se pare mic §i nev^tamator, cu
toate el este foarte mare §i aducator de muM vatamare
i%4\
sufletelor oamenilor. Orbul credea ca lisus Hristos este m
Ar'tf
Datatorul luminii ochilor sai, dar, flindca nu avea ochi sa-L 0,
vada §i sa vina sa cada la picioarele Lui, sa-L roage pentru vin- >»74.
m
m
M
i DUMINICII A 31-A PUPA POGORAREA SFANTULUI DUH 505
decarea sa, striga cu glas tare: Jisuse, Fiul lui David, milu-
ie§te-m&!" (Luca 18, 38). Dar poporul, care mergea impreuna *
cu lisus Hristos, nu numai ca nu-1 ajuta, ci il oprea, cat putea,
§i-i poruncea sa taca. In felul acesta se infati§eaza rautatea
oamenilor, caci sunt unii oameni, care nu numai ca nu ajuta
pe semenii lor sa mearga pe calea faptelor bune, ci ii opresc
§i ii impiedica de la savar§irea lor. lar acesta este un pacat
■fe-f:
deosebit de mare §i de vatamator.
Sfintii Apostoli, propovaduind credinâ in Hristos si savar-
Sind minuni, au adus la botezul credintei, intr-o zi, ca la trei
m
mii de suflete si intr-alta zi, ca la cinci mii (Faptele Apostolilor
2, 41; 4, 4). insa dregatorii iudeilor, impreuna cu batranii, cu
carturarii si cu arhiereii, in fmnte cu Caiafa, adunandu-se si
facand sfat, au oprit in tot chipul lucrarea cea mare a mantuirii,
din rautate, invidie si frica. Slava numelui lui lisus Hristos si
1'*>v
_* multimea care mergea dupa apostoli aprindeau invidia in su-
fletele lor, iar mustrarea constiintei lor, pentru faradelegea fa-
cuta, rastignind pe Domnul lisus eel fara de pacat, ii infricosa,
■M'C
M impingandu-i la felurite mijloace prin care sa opreasca propo-
si vaduirea Evangheliei. fntai, prin amenintari, ca sa nu mai pro-
w povaduiasca de numele acesta nimanui. Vazand apoi ca apos- f-.y
i tolii propovaduiau cu mai mult curaj pe Hristos, au prins cu
i??*;
z% mainile lor pe apostoli si i-au inchis in temnita. Dar si temnita
K'-S a ramas goala, pentru ca ingerul Domnului i-a scos pe apos-

toli din temnita si, intrand ei in biserica, iarasi invatau pe fata
poporul. Atunci s-au sfatuit sa omoare pe apostoli, insa, pen-
tru ca Gamaliel a oprit uciderea, prin sfatul sau, i-au chemat
pe apostoli si le-au poruncit sa nu mai invete in numele lui
1^
lisus (Faptele Apostolilor, capitolele 4 si 5).
„S3 nu legi gura boului care treierZ", zice Dumnezeu
(Deuteronomul 23, 4; 1 Corinteni 9, 9). Dar Dumnezeu nu gra-
ieste despre boii care treiera, ci despre oamenii care savarsesc
fapte bune. Sa nu legi gura boului care treiera, adica sa nu
impiedici, sa nu silesti si sa nu opresti in niciun chip pe omul
S-<' •->, *A-
care lucreaza lucrul eel bun, ci sa-1 aperi si sa-1 ajuti cat poti.
Ascultati cum ii infadseaza Apostolul Pavel pe cei care im-
i
piedica savar§irea faptelor bune, ce nume le da lor §i sub ce
f
blestem li pune, ca sa cunoa§teti cat de mult pacatuiesc cei ce
m
jsk fac acest pacat §i sa va cutremurati, vazand cat de aspru li pe-
w4
9-A
depse§te Dumnezeu pe ace§tia. Sfantul Apostol Pavel, trecand
M
unpreuna cu Barnaba prin Cipm, au ajuns intr-una din cetatile
ei, la Pafos. Acolo, Sergius Paulus, dregatorul cetatii, om in-
telept, a chemat pe ace§ti doi apostoli ca sa asculte de la ei
cx^y. cuvantul lui Dumnezeu §i sa lumineze sufletul sau. Dar, un
fe1
fe proroc mincinos, un iudeu, Elimas vrajitoml, le statea tmpo-
triva, straduindu-se sa opreasca pe dregator de la credinta in
ll
Hristos. Atunci, Apostolul Pavel, plin fiind de Duhul Sfant, a
&
privit tinta la el si i-a zis: „0, tu eel plin de toat& viclenia. §1 de
toatS. m§el&ciunea, fiule al diavolului, vrdjma§ule a toat& drep-
tatea, nu vei inceta de a stramba cdile Domnului cele drepte?"
(Faptele Apostolilor 13, 10) Ce cuvinte infrico§atoare? Cu-
vintele acestea nu sunt insa cuvinte ale Apostolului Pavel, ci
i
sunt cuvinte ale Sfantului Duh, pentru ca Apostolul Pavel, cum
spune cartea Faptele Apostolilor, a grait acestea, plin fiind de
Duhul Sfant. Cel ce impiedica sau opre§te lucrul eel bun este
plin de tot vicle§ugul, de toata in§elaciunea §i este vrajma§ a
toata dreptatea. El mai este insa §i fiu al diavolului, a§a cum
i-a numit Mantuitorul pe iudeii care stateau impotriva Legii,
t-it:
zicandu-le: „ Voi sunted din tatdl vostru diavolul §i vrefi s3
faced poftele tatdlui vostru" (loan 8, 44). Cand a vazut pe om
zidit §i a§ezat in raiul slavei, diavolul a voit ca sa-1 opreasca de
la ascultarea lui Dumnezeu §i 1-a amagit, abatandu-1 de la
yfj calea cea buna. Deci, eel care impiedica sau opre§te pe om de
la lucrurile cele bune, acela are tata pe diavolul. Apostolul
Pavel a numit pe Elimas vrajitoml, fiu al diavolului, pentm ca
Elimas facea poftele tatalui sau, adica ale diavolului, impie-
m
dicand §i abatand pe dregatorul Sergius Paulus de la credinfa.
Dar, pentm ca Elimas era fiu al diavolului, Apostolul Pavel a
rostit un infrico§ator blestem asupra lui, ca §i eel pe care 1-a
rostit Dumnezeu catre tatal lui Elimas, diavolul, in chip de
§arpe, cand a amagit pe primii oameni, zicand: „Blestemat s%
fd" (Facerea 3, 14). „§i acum, iattt mana Domnului este asupra
^ ^mm rr-y ymt & r>
DUMINICII A 31-A PUPA POGORAREA SFANTULUI DUH 507 0H

M
III fa vei //' orb, nevZzand soarele pand. la o vreme. §i mdata a

i' -ri cazut peste el pacla $i mtuneric $i, dibuind imprejur, c%uta
m
cine s&-l ducd. de mana" (Faptele Apostolilor 13, 11).
Ca sa ne incredintam ca Pavel n-a numit pe Elimas fiu al
+•■•-
diavolului decat numai pentm ca stamia sa abata pe dregator
yy
■t^X' de la calea mantuirii, vom aminti de Apostolul Petru, care, au-
zind pe lisus Hristos spunand ucenicilor ca trebuie sa mearga
h
£*£' in lerusalim spre Patima §i Moarte §i ca a treia zi va invia, a
stat maintea lui Hristos §i a inceput sa se impotriveasca, zi-
^r4 cand: „Fie-d mil2 de Tine, s& nu (i se mtample lie aceasta"

f4
(Matei 16, 22). Domnul insa s-a intors catre Petru §i I-a zis; ^4
„Mergi mapoia Mea, Satano!" (Matei 16, 23). lata cum 1-a numit
^5#
pe ucenicul iubit, pe barbatul eel slant, cand 1-a vazut Domnul
M lisus ca-L impiedica §i il smintea de la lucrul mantuirii; 1-a

numit satana, zicandu-i: „Mergi mapoia Mea, Satano! Smin- +,?<■
teald Imi e§ti; ca nu cugeli cele ale lui Dumnezeu, ci cele ale
oamenilor" {Matei 16, 23). Cuvintele Mantuitorului arata cat de
mare este pacatul acelui om care indrazne§te sa impiedice sa- f-i
*--1
var§irea faptelor bune §i cat de greu este pacatul acesta la
^"a judecata Dreptului Judecator. in Sfanta Scriptura vedem ca
P m
,M pacato§ii se numesc: nedrepti, desfranati, fatarnici, morminte

11 varuite, nebuni, orbi, vulpi, §erpi, pui de naparca §i cu alte M
numiri asemenea acestora. Dar diavol §i satana nu s-a numit
M
niciun pacatos, decat numai eel care impiedica sau opre§te lu-
<: Zi
crurile cele bune, care due pe om spre mantuire. Numai acest P
U« pacat desparte pe om din randul oamenilor §i-l pune inca de

M
viu in randul diavolilor. Acest pacat schimba pe om, zidirea
M cea iubita a lui Dumnezeu, in diavol, care este urat lui
P
P Dumnezeu. a.**:
Ml
Cuvintele Domnului lisus ne arata §i cum sa bimim pe cei
care ne ispitesc §i voiesc sa ne abata din calea mantuirii §i de
la savar§irea faptelor bune. De pilda, daca tu socote§ti ca
Dumnezeu nu-ti va ierta pacatele tale, daca nici tu nu iertl pe
vrajma§ul tau §i daca hotara§ti sa te impaci §i sa te imprie-
tene§ti cu el, dar afland aceasta prietenul tau, vine la tine, §i
r:t< ^4
il
508 CAZANIA
in loc sa te incurajeze, el mcepe cu mustrari, zicandu-ti: Fie-ti

m
M mila de tine, prietene, de cinstea ta, de casa ta §i sa nu faci
it:
acest lucm, pentm ca te faci de rasul oamenilor, daca nu te vei
m razbuna pe vrajma§ul tau; in cazul acesta, el nu-U este prieten,

ci vrajma§ sufletului tau, pentru ca nu cugeta cele ce sunt ale
u lui Dumnezeu, ci cele ce sunt ale oamenilor. El iti este smin-

m
rt: teala. El s-a facut satana. De aceea tu sa nu-1 asculti nicidecum,
fe ci sa stai tare la lucrul lui Dumnezeu, sa ierti pe vrajma§ul tau

d
&*,
>Bwr §i sa ti-1 faci prieten; iar catre sfatuitorul tau sa zici ceea ce a
zis Domnul catre Apostolul Petru, prietenul Sau: „Mergi
is&i
mapoia Mea, Satano! SmintealZ Imi e§ti; ca nu cugep cele ale
tfi
gf*- lui Dumnezeu, ci cele ale oamenilor" (Matei 16, 23).
m
Sau, de pilda, daca tu incepi cu osardie sa poste§ti tot
Posml eel Mare §i celelalte posturi, dar femeia ta, fratele tau
r sau alta rudenie iti devin rai sfetnici, spunandu-ti sa nu pos-
+W
M te§ti atat de mult, pentru ca slabe§ti §i-ti strici sanatatea §i ca
acest post aspru este o datorie numai a pustnicilor, atunci,
il
%%*[ adu-U aminte ca ace§tia, dupa cuvantul Domnului, id sunt
M sminteala, §i ca ei nu cugeta cele ce sunt ale lui Dumnezeu, ci
II cele ce sunt ale pantecelui. Deci zi catre dan§ii: Mergi mapoia

mea, sataM! Sa nu asculti sfatul lor, nici sa te la§i induplecat
de staruintele lor, cad aceste rudenii ale tale, care iti pot fi tot
atat de apropiate ca ochiul tau eel drept sau mana ta cea
i
101. dreapta, dar care te impiedica sa umbli pe calea cea dreapta
m §i bineplacuta lui Dumnezeu, sunt pentru tine intocmai ca
m ochiul eel drept §i mana cea dreapta, despre care zice Dom-
nul: Jar daca ochiul tau eel drept te sminteje pe tine, scoate-1
§i arunca-1 de la tine... §i daca mana ta cea dreapta te smin-
1
teje pe tine, taie-o §i o arunca de la tine" (Matei 5, 29-30).
»J^
Ace§tia sunt casnicii, aceia despre care Mantuitorul nostru a
I# zis: „Du§manii omului (vor fi) casnicii lui" (Matei 10, 36 cf.
Miheia 1,6).
^•>3> Pe prietenii §i casnicii no§tri, ca §i pe orice om de orice
srw
jS* varsta §i stare, care ne impiedica de la implinirea poruncilor
H
3K ':p:^
m DUMINICII A 31-A DUPA POGORAREA SFANTULUI DUH 509

?-s
&V<c'
4+1
lui Dumnezeu, nu trebuie s^-i ascultam, ci, stand tari si neclin-
tid, sa inlaturam plini de hotarare supararile §i smintelile lor.
m
m Cat 1-au suparat pe lov, eel atat de rabdator, prietenii lui? '4>%:
m
Dar el a ramas neclintit pe piatra rabdarii. Cat de mult 1-a su-
'M
parat pe lov, femeia lui, ocarandu-1, plangandu-§i greutatile pe
care le suferea §i tanguindu-se de starea ei nenorocita, iar mai
pe urma, mdemnandu-1 sa huleasca pe Dumnezeu §i zicandu-i:
„Te tii mereu m statornicia ta? BlesteamS. Lpe Dumnezeu si
■
mori!" (lov 2, 9). Dar el, ca un diamant neinmuiat de supararile
ei, zicea cStre dansa: „Vorbe§ti cum ar vorbi una din femeile
^1
If nebune! Ce? DacS. am primit de la Dumnezeu cele bune, nu
If
vom primi oare $i pe cele rele?" (lov 2, 10). De aceea, cu cat
$>X
mai mult se silesc slujitorii satanei ne opreasca de la
§
ii lucrurile cele bune, cu atat mai mult se cuvine sa stam neclin-
titi in savar§irea faptelor bineplacute lui Dumnezeu, facand §i
noi, ca §i orbul din Evanghelia de astazi, care, cu cat 11 certau
mai mult cei care mergeau pe drum §i ii ziceau sa taca, cu atat
mai tare striga: „Fiule al lui David, miluie$te-md!" (Luca 19,
*~h
39). Doamne, lisuse Hristoase, Cel ce Te-ai milostivit de orbul
de pe calea catre lerihon §i, vazandu-i credinta, i-ai redat lumi-
na ochilor sai, milostive§te-Te §i de noi, cauta spre a noastra
putina credinta, cand Te chemam in rugaciunile noastre, §i
deschide §i ochii mintii noastre, ca sa mtelegem §i sa facem
1 . fT~i A * I
S*i ^
de-a pururea voia Ta. Amin!
m m
m
m
A-Vi, ' fi
B m
ja.A p.&
^ $0,
<-f
p *» 1W
U?4 mmm l«i mm
vU
'■•jvi'1
Wy
r?:,
?br
'#S I K
It
y.+
.y:^:
m f*-.
K
£>
r ÎIVIV
^rf- W-fS
a\ y
W 'OIJKI
■'.■ + rjf
v/
S>->
p
f/a/cairea oVv a/uj/i e/iei
Q)a/rufttcu/ a (/êizeci #/ c/oaa

$£
w&
*0.
+
fv5.? c/(tpa (A) cjorarea â/i/ff/ai Q)a/i
ffica /J, '/- /Oj

ti
V'v'
SS
ii cfiKit/
♦ c/*e,s(/Jif\
y -*
ai uminica trecuta am aflat, din Sfanta Evanghelie,
ps despre calatoria pe care a facut-o Domnul lisus
Hristos spre cetatea lerihon, insofit de ucenicii Sai §i de o mare
r:«
multime de oameni. La intrarea in lerihon, Mantuitorul a vin-
decat pe orbul care statea la marginea drumului §i cer§ea §i
care a mers apoi dupa Dansul, siavind pe Dumnezeu pentru
Si
&*!
>4 msanato§irea ochilor sai. Impreuna cu el, tot poporul, care
vazuse minunea vindecarii celui orb, dadea lauda lui
Dumnezeu. Cu acest alai, a intrat lisus Hristos in lerihon, stra-
0
batand cetatea, pe drumul care ducea spre lerusalim, locul
'js-»J,*:,»>f .wit.-1 ?♦
m DUMINICII A 32-A PUPA POGORAREA SFANTULUI DUH 511

M ||
p
cStre care se indrepta Mantuitorul de data aceasta. Sfanta
Evanghelie de astSzi, istorisind, in continuare, cele intamplate
cu prilejul acesta, ne spune c^: P
'A
•f
M Jn vremea aceea, trecea lisus prin lerihon §i, iat&, %j
ti
un om bogat cu numele Zaheu, care era mai-mare
peste vame§i, cauta s2 vad% cine este lisus, dar nu
putea de multime, pentru ca era mic de staturZ" (Luca

R
19, 1-3). 1
Zaheu, mai-marele vame§ilor, auzind vestea despre minu-
nile cele preaslavite ale Domnului Hristos, mai cu seama
despre minunea facuta cu putin mai ihainte, cu vindecarea
orbului de la intrarea m lerihon, §i vazand multimea care
mergea dupa lisus, cauta sa vada §i el pe lisus, ale Cami fapte
,4^
minunate ajunsesera cunoscute pana departe. Zaheu cauta sa
iH vada pe lisus, dar, fiindca intre dansul §i lisus era multime

multa de popor, iar el mai era §i mic de statura, nu putea sa-L
vada,
m
„§i alergand el rnainte, s-a suit mtr-un sicomor ca
sZ-L vada, cad pe acolo avea sa treaca" (Luca 19, 4),
¥*£ Zaheu, §tiind calea pe unde avea sa treaca lisus Hristos, giV
§i zarind pe aceasta cale un sicomor malt, a alergat inaintea
i
i% Domnului lisus §i a multimii §i, suindu-se in el, statea acolo ca
-♦^r sa vada pe lisus Hristos, cand avea sa treaca pe langa sicomor.

•£i>;
Caldura credintei §i dorinta pocaintei au aprins deodata inima
1
^s-V; lui. De aceea a alergat §i s-a suit in acest copac, silindu-se in
ytr
tot chipul sa vada pe Invatatorul credintei §i Datatorul iertarii
S'l
pacatelor.
„§i cand a sosit la locul acela, lisus, privind m sus,

2**;
a zis catre el: Zahee, coboara-te degraba, cad astazi
.w
R trebuie sa raman in casa ta. §i a coborat degraba §i L-a m
w
M primit, bucurandu-se" (Luca 19, 5-6). ift'
M
M
:+'.y- ■> .♦•".
vf
lubitorul de oameni, ca Dumnezeu, a cunoscut framan-

tarea sufletului lui Zaheu §i dorinta cea aprinsa a inimii lui. De
aceea, cand a venit la locul unde era sicomorul in care se suise
Zaheu, §i-a ridicat ochii Sai in sus §i, uitandu-se la el, i-a stri-
gat: „Zahee, coboara-te degraha, cad astazi trebuie sa raman
4S m casa ta". Auzind Zaheu acestea, s-a umplut de mare bucurie

§i, grabindu-se, mdata s-a dat jos §i a primit pe Domnul lisus
in casa lui. Dorinta cea mare, ca sa vada pe Domnul, osardia
m cea multa, ca sa alerge inainte §i sa se urce in sicomor, §i bucu-
ria cea adevarata, care 1-a cuprins, cand a vazut pe Domnul ca
p se uita la el §i-i zice: „Zahee,... astazi, trebuie sa raman in casa
ta" arata lamurit ca Zaheu a fost pregatit sufleteste ca sa pri-
measca invatatura credintei in Hristos §i sa se pocaiasca de
pacatele sale. lar lisus, ca un adanc cunoscator de inimi,
vazand starea sufletului lui Zaheu, cautand in sus, 1-a vazut §i,
IS chemandu-1 pe nume, i-a spus ca vine in casa lui.
„§i, vazand, tod murmurau, zicand ca a. intrat sa

gazduiasca la un om pacatos" (Luca 19, 7).
ludeii socoteau pacato§i pe toti vame§ii §i cu atat mai mult

pe mai-marii vame§ilor, cum era Zaheu, pentru ca ace§tia,
adunand dajdiile imparate§ti, faceau multe nedreptafl §i sil-
nicii. De aceea, se fereau sa petreaca impreuna cu ei. Deci
mulflmea, vazand ca lisus s-a dus in casa lui Zaheu, mai-ma-
rele vame§ilor, ca sa ramana acolo, s-a maniat §i cartea im-
potriva lui lisus Hristos, necunoscand nici pocainta lui Zaheu
§i nici scopul eel mantuitor al Domnului. Dar mulflmea nu tre-
&A
buia sa carteasca, mai inainte de a vedea ce avea sa faca
Zaheu, cand lisus a intrat in casa lui.
x^; „Iar Zaheu, stand maintea Domnului, I-a zis: lata,

jumatate din averea mea, Doamne, o dau saracilor §i,
daca am nedreptatit pe cineva cu ceva, in tore impatrit"
M
(Luca 19, 8).
lata cat era de osarduitor §i pregatit Zaheu, pentru po-

■t*-^ cainâ §i fapte bune. Cand a intrat lisus in casa lui, a stat inain-
'V-vfe.
%
tea Lui §i mdata a zis c^tre El: Doamne, iata, pentru dragostea
Ta, jumatate din averea mea o dau sSracilor §i de am nedrep-
tatit pe cineva cu ceva, intorc impatrit. Dar, oare, de unde vine
M aceasta randuiala? Pe ce temelie §i-a mtarit Zaheu fagaduiala?
IkV
Darea unei jumatati din averea lui la saraci nu putea avea alta
temelie, decat numai bunavointa lui. Atat a fagaduit sa dea
pentru saraci, cat a vrut. lar rasplatirea impatrita a celor ne-
dreptaUU avea temelie in legile lui Dumnezeu date prin Moise,
%t+.
care spuneau: „De va fura cineva un bou sau o oaie §i le va m
V;v
junghia, sau le va vinde, s% pl&teasc3 cinci boi pentru un bou
|s| §i patru oi pentru oaie!" (Ie§irea 22, 1); Jar de se va prinde
/<f+l
3i*
V-v furul §i cele furate se vor gasi la el vii, fie bou, oaie sau asin,
M
sa plateasca indoit" (lejrea 22, 4). Acestea se faceau daca
stapanul lucrului prindea pe fur. lar daca eel ce a nedreptatit
marturisea de bunavoie pacatul lui, atunci intorcea numai ca-
w, petele §i a cincea parte din capete. Zaheu, de bunavoie
/'•r;
fa facandu-se judecator al lui insu§i, a hotarat sa intoarca celor m
m
pe care i-a nedreptatit nu numai capetele §i a cincea parte din
capete, ci impatrit. Un astfel de judecator aspru §i drept este
con§tiinta omului, cand se smere§te §i se mtoarce la
Dumnezeu.
m „§i a. zis cdtre el lisus: AstZzi s-a fZcut mdntuire

m
m casei acesteia, pentru cd $1 aceste este fiu al lui
m
Avraam" (Luca 19, 9).
?:*■
4.^>
i lisus Hristos a zis: „Astazi s-a facut mantuire casei aces-
teia", in loc de astazi s-a dat iertare de pacate si mantuire sufle-
Ut-4 tului lui Zaheu, pentru ca astazi, intorcandu-se la Dumnezeu

p
>!ri*< Si savarsind faptele lui Avraam, adica dreptatea si milostenia,
W'*-:
a aratat ca si el este un adevarat fiu al lui Avraam si vrednic
de mantuirea cea vesnica. De aceea, lisus a adaugat:
m
„Caci Fiul Omului a venit sa caute $i sa mantuiasca
m IK
pe eel pierdut" (Luca 19, 10).
m Pi
Aceasta zicere este asemenea cu aceea pe care a rostit-o
&%! Domnul, intr-alt loc: „N-am venit sa chem pe drepti, ci pe

s? «
?JLi«
K
>X.t<
w
m
p%c%to$i la poc&in$" (Marcu 2, 17). Cu aceasta lisus a inchis
:fXr-. gura celor ce carteau §i a potolit mania lor; cSci, dac^ Fiul lui
Dumnezeu a venit in lume ca sS caute §i mantuiascS pe cei
pierduti §i a vSzut dinainte pe Zaheu ca era pierdut §i se
pocSia, atunci trebuia intr-adevar sa-1 caute §i sS-l mantuiasca
pe el. De aceea 1-a §i cautat, strigand la el: „Zahee, coboar%-te
m
degrabk", §i apoi a venit in casa lui. lar cand §i-a aratat Zaheu
pocainta, pe care am auzit-o, atunci Mantuitorul a rostit catre
dansul cuvintele iertarii: „Ast%zi s-a f&cut mantuirea casei
.*n.' acesteia".
m
Ascultand §i noi, frati cre§tini, glasul Mantuitorului din
Evanghelia de astazi §i intelegand ca nu este pacat, oricat de
mare, pe care dragostea cea nesfarsita de oameni a lui Dum-
nezeu sa nu-1 ierte, cand pacatosul se caie§te cu adevarat §i
parasind viata de pacat de mai inainte se indreapta cu hotarare
pe calea implinirii voii lui Dumnezeu, sa ne straduim prin po-
cainta §i binefaceri, pentru ca, intocmai ca Zaheu, sa ne in-
vrednicim §i noi, de mantuirea sufletului nostru. Amin!
■*p£
11
f
0:
v-s
'm
'Si
g
m
'3%
mt.m. my S3
m
m
m HP
M M
p
r
I
II
wt r
a==._v
W
■rrt Wk
m
î*s
Gaza/ua
li
■?<?
^/)a/ru/i(ca a freizeci &l c/oua
:■+-.*<
c/((/) a t/AHjo/Hirea GJcuifa/ui ^/)a/i
fa
SyS
fQ)&s/)rC'/.wcam/zi'J
3*'■V-Jv.
-v-x
fe Sr/tifi
> c/wft/ii,
y J
/ J and ma gandesc la aceste cuvinte ale Domnului §i
i?
kJ Mantuitorului nostru lisus, „cS. Fiul Omului a venit sS.
p
m caute §i s2 mantuiascZ pe eel pierdut" (Luca 19, 10), o mare
nadejde intra in inima mea §i de multa bucurie se umple sufle-
ml men; caci, daca Fiul lui Dumnezeu a venit in lume sa caute
§i sa mantuiasca oaia cea pierduta, deci §i pe mine, eel care m
fs'.
©
sunt pierdut §i pacatos, ma va cauta §i ma va mantui. Cand ma
gandesc insa la ceea ce a facut Zaheu, care a cautat pe psii
ft, m
mr,
ik>:
*0J»*xfS ©si es-za
M
M
m, CAZANIA
516
igg
w
Sri Domnul §i s-a mantuit, inima mea este cuprinsa de o mare
W'V deznadejde, §i mahnire §i frica invaluie sufletul meu. Vreau §i
eu sa vad pe Domnul meu, lisus, si-L caut precum il cauta
la odinioara Zaheu; ihsa eu, fiind rece cu dragostea mea catre El,
sunt oprit de multimea pacatelor mele, cum era oprit odini-
1 oara Zaheu de multimea oamenilor. Zaheu, fiind mare la
suflet, a ocolit multimea, a alergat inaintea poporului §i, suin-
du-se in sicomor, a vazut pe Mantuitorul lumii. Eu insa, fiind
Si
neputincios §i mic la suflet, nici pacatele mele nu le lepad, nici
nu ma sarguiesc ca sa ma sui in muntele lui Dumnezeu, in
SlK
muntele eel inalt al faptelor bune, ca sa vad de acolo §i eu pe
lisus, Mantuitorul sufletului meu,
Spre Zaheu privind, Doamne, ai vazut hotararea de po-
if cainta §i de intoarcere spre Tine; cand prive§ti spre mine insa,

>> vezi nepocainta §i neclintirea in voile mele cele rele. Tu,
venind in casa lui Zaheu, ai aflat milostenie, dreptate, stra-
lucire de fapte bune §i loc vrednic de primirea Ta. De aceea,
ai ramas acolo, i-ai dat iertare pacatelor §i mantuire sufletului
sau. Venind insa in casa sufletului meu, gase§ti o inima ne-
milostiva, plina de nedreptati, noroi de pacate, pe§tera de tal-
J-g
hari, nu gazda vrednica de imparatia Ta. Neavand unde sa-Ji
pleci capul, in loc sa ramai cu mine, fugi §i, in loc sa §tergi
Si
pacatele mele, Te manii §i Te departezi de mine, nevrednicul.
a?£
2»t£ Cre§tinilor, eu cred §i marturisesc ca lisus Hristos, Fiul lui
S Dumnezeu a venit in lume ca sa cheme pe cei pacato§i la po-
cainta §i vad, intr-adevar, ca celor care s-au pocait, li s-a
deschis Raiul §i li s-a dat mantuirea. intr-adevar, mare este put-
i erea pocaintei! Nici greutatea sau multimea pacatelor §i nici

petrecerea indelungata in pacate, nu infrang puterea pocain-
tei. Te-ai pocait, ai dobandit iertare §i te-ai mantuit. Toate
1^
S$ acestea sunt adevarate, pentru ca sunt intemeiate pe cuvintele
prorocilor, pe propovaduirea apostolilor, pe pildele celor care
s-au pocait §i pe hotararea lui Dumnezeu, Care a trimis pe Fiul
Sau, nu ca sa cheme pe cei drepti, ci pe cei pacato§i la po-
'^-v.
cainta. „Ca n-am venit s% chem pe drepti, ci pe p3.cato$i la
pocaint&" (Matei 9, 13). Pentru aceasta, noi, cei care credem in
fi
.. .n
m

v*'
P
Domnul nostru lisus Hristos, nu avem nicio mdoiala. Indoial^
avem numai daca pocainp noastra nu este adevarata. Cand
m
'^4
citim in Sfintele Scripturi despre faptele celor care intr-adevar
s-au pocait §i privim apoi la faptele pocaintei noastre, ne
V;i-
temem ca noi, in loc sa ne pocaim, ne jucam §i ne in§elam pe
sss
noi inline, socotind pocainta adevarata actul marturisirii paca-
telor, care nu are nici macar chip de pocainta.
m
intr-adevar, altul este actul pocaintei §i altele sunt faptele U
t-.vj
pocaintei. Pocainta adevarata este recunoa§terea pacatului,
marturisirea lui cu umilinta §i hotararea indepartarii de la el.
Cel care intr-acest chip se pocaie§te, acela ia iertarea pacatelor
ii sale. lar faptele pocaintei sunt: intoarcerea §i indepartarea de
pi
la pacatele marturisite, postul §i rugaciunea, lacrimile §i infra-
narea trupului §i celelalte fapte bune, care mdeparteaza pe om
de la pacat §i-l indreapta pe calea cea buna. De§i altul este
actul pocaintei §i altele sunt faptele pocaintei, totu§i atat de
mult sunt legate, meat, cand vor lipsi faptele pocaintei, atunci
m
aceasta nu ne este adevarata §i nici folositoare, ci mincinoasa M
,4^<?
IS §i fara de rost. Pentru aceasta dumnezeiescul Inaintemergator
li
?/%
al Mantuitorului, Sfantul loan Botezatorul, propovaduia celor
?'S
I care se pocaiau, zicand: „Faceti deci roads. vrednicS. de po-
m
caintZ" (Matei 3, 8).
Cand a vazut luda ca lisus Hristos, vandut de dansul, a
ill
fost osandit la moarte, atunci §i-a recunoscut pacatul §i s-a
M
marturisit, zicand inaintea arhiereilor §i a batranilor: „Am gre§it
M
vanzand sange nevinovat" {Matei 27, 4). intr-adevar, pocainta
lui luda a fost pocainta, dar lipsita de roadele pocaintei, cad,
in loc de fapta buna, a rodit rautate; in loc de rugadune §i de
lacrimi, a rodit manie §i ambitie, pentru ca „aruncand argintii
in templu, a plecat" §i, in loc de nadejde, a rodit deznadejde,
sinucidere, fiindca „ducandu-se, s-a spanzurat" {Matei 27, 5). h.i&
*z4. Vedem deci ca nu orice pocainta este mantuitoare. Vedem
ca pocainta lipsita de faptele cele vrednice de pocainta aduce
vatamare, nu folos. lata o alta pocainta asemenea cu pocainta
W
lui luda: pocainta lui Faraon. El s-a marturisit de doua ori
inaintea lui Moise §i a lui Aaron, intai, cand a vazut stricadu-
2*5-^
*1- '-'S '-'- "■
518 CAZANIA
' ' i ."
■m
nea adusa de grindina peste tara sa. „Acum v&d cS. am pa-
c&tuit! Domnul este drept, iar eu $i poporul meu suntem vino-
m vati" Qe$irea 9, 27), a marturisit el lui Moise si Aaron si a fa-

gaduit mdreptarea impietririi inimii lui, eliberand pe iudei. S-a
pocait, dar nu s-a departat de la pacat, caci s-a impietrit inima
lui Faraon si n-a eliberat pe fiii lui Israel. A doua pocainta si
marturisire a fost cand Faraon a vazut multimea fara numar a
lacustelor si stricaciunile aduse de lacuste in tara sa. Faraon a
chemat din nou pe Moise si Aaron, zicand: „Gre§it-am main-
tea Domnului Dumnezeului vostru §i inaintea voastrd.! ler-
tad-mi acum mcd o datd. gre§eala mea!" (Je$irea 10, 16-17). S-a
pocait, dar nici aceasta pocainta nu a dat roadele ei, cdci,
atunci cand au mcetat lacustele, inima lui Faraon s-a impietrit
iarasi si n-a voit sa elibereze pe israeliteni. Este cunoscut
sfarsitul si roada acestei pocainte mincinoase. Faraon a fost
inecat in Marea Rosie, impreuna cu toata armata si puterea lui,
carele si caiaretii.
Cata deosebire este intre aceasta pocainta mincinoasa a
lui Faraon si pocainta cea folositoare si adevdrata a femeii
m?, pacatoase, care s-a pocait si a alergat la casa lui Simon fariseul,
Si unde era Domnul lisus si unde, inaintea tuturor, a cazut la
picioarele Lui si I le-a spalat cu lacrimile ei; apoi, stergandu-le
a? cu parul capului, le-a uns cu mir si s-a facut curata si vas ales
f3 al lui Dumnezeu, in loc de vas al pacatului. Crestine, cand te
mi pocaiesti, faci si tu ca aceasta pacatoasa? Te pocaiesti si tu de

frica osandei vesnice? Cazi si tu la picioarele lui lisus cu inima
umilita? Versi atatea lacrimi, ca sa poti spala picioarele Mantui-
torului? Le stergi apoi prin curatenia gandurilor tale? Le ungi
pe ele cu mirul milosteniei tale catre cei saraci? Te faci si tu
*4' -ft
curat si prieten al lui Dumnezeu, in loc de rob al diavolului?
Daca faci acestea, atunci pocainta ta este adevarata; atunci
mi- Dumnezeu primeste intoarcerea ta; atunci El zice si catre tine
ceea ce a zis catre pacatoasa, care cu adevarat s-a pocait:
M
?>% Jertate ifi sunt pacatele! Credinta ta te-a mantuit; mergi in
pace!" (Luca 7, 48, 50).
Si. V*
M
M
Apostolul Pavel, prigonind mai inainte Biserica lui Dum-

iy*Zk
11 nezeu, cand se numea Saul, s-a pocît atunci cand a fost
chemat din cer la pocain^, pe drumul Damascului. Dar care
sunt roadele pocîntei lui? Cine poate egala posturile, prive-
gherile, ostenelile, prime] diile, prigoanele, MtSile, lanparile, %■'V
impro§carile cu pietre §i mai pe urrM de toate moartea cea
muceniceasca a Sfantului Apostol Pavel? Pocainta lui a rodit
#5% intoarcerea neamurilor de la inchinarea la idoli la cuno§tint;a
de Dumnezeu.
- T'; l/ir*:
0 Apostolul Petru, de trei ori lepadandu-se de lisus Hristos
cu juramant, s-a pocait plangand cu lacrimi amare. Apoi toata
viata sa, cu multe osteneli, lupte §i primejdii, a propovaduit in m
m toata lumea pe Dumnezeu eel adevarat, pe lisus Hristos, de

Care s-a lepadat in curtea arhiereului Caiafa. Pentru dragostea
lui Hristos §i-a varsat §i sangele sau §i moartea cu bucurie a
0
■m4 suferit. Din pildele acestea, cat §i din alte nenumarate pilde
'm din Sfanta Scriptura, mvatam ca niciun pacat nu infrange pu-
terea pocaintei. Uciderile, prigoanele, lepadarea de credinta,
care este eel mai greu dintre pacate, ca §i pe toate celelalte
m
faradelegi, le vindeca balsamul eel alinator al pocaintei. Doc-
torul, atunci cand izbute§te sa cunoasca bine doctoria bolii,
are neclintita nadejde in vindecarea bolnavului.
Frati cre§tini, noi cunoa§tem foarte bine §i fara nicio in- m
'*0
i r.
doiala ca numai una este doctoria cea adevarata a vindecarii
M pacatului: pocainta. Pe ea a hotarat-o lubitorul de oameni
mjK
pit- Dumnezeu, doctoria pentru orice boala, pentru orice suferinta,
pentru orice rana a sufletului nostru. Pocainta vindeca toate
pacatele §i §terge toate urmele faradelegilor noastre. Pocainta
V# W.%.
este limanul pe care 1-a pregatit milostivirea lui Dumnezeu
yp'V tuturor celor inviforati de pacatele lor. Cel ce crede cu ade-
pf
varat in lisus Hristos, acela nu se indoie§te nicidecum de
^.v»
aceasta.
0 m
Orice pacat este o fapta rea, cu nemarginita greutate, pen-
tru ca este nesocotirea legilor lui Dumnezeu celui nemarginit.
tiS Pocainta este doctoria cea adevarata a acestei nemarginite pa-
m
jgv catuiri. Deci „avand doctoria pocaintei, suflete al meu,
sm
51
520 CAZANIA
k
apropie-te, lacrimeaza cu suspinuri, strigand catre Doctorul

sufletelor §i al trupurilor: Scapa-ma, lubitomle de oameni, de
$1
gre§elile mele §i ma numara cu pacatoasa, cu talhaml §i cu fiul
eel desfranat §i-mi damie§te, Dumnezeule, iertarea pacatelor
mele §i ma mantuie§te!". Pocainta noastra nu trebuie sa fie ca
II a lui Cain, ca a lui luda sau a lui Faraon, ci trebuie sa fie po-
P.
gs-fc
cainta adevarata. Daca ne vom pocai ca femeia cea pacatoasa,
I ca vame§ul, ca Apostolul Pavel, ca Apostolul Petru §i ca
Zaheu eel despre care ne vorbe§te Evanghelia de astazi, adica
d
sl+f cu zdrobirea inimii §i lacrimi, cu desavar§ita departare de
pacate §i cu roadele pocaintei, faptele noastre cele bune,
atunci pocainta noastra va fi primita de Dumnezeu, atunci
r;i
1st; vom lua iertare pacatelor §i mantuirea cea ve§nica, de care fie
ca sa ne invredniceasca §i pe noi, Bunul §i Milostivul
Dumnezeu. Amin!
m
Pi
0i
ip
ws
ii
T Tr. T.^ r.-n

'><
P
\l
rv A:'^:
*/e>S }
cJt
5
i-^?
I >C:^
If^
MK
PI
6^
■yit N
v
N
-M
VA 'i
0
f/a/citrrea 0V7 cj/ie/iei
V--.' M
Q)u/m/tic/'// a /reizeci si treia
dafiu iZr>yorcirea
f-jfifcw / 6] '/0- /4J
i-t- M
m'
Zhnti cfaitf/ii,
aptele bune, ca §i plcatele, care se s^varêsc cu

trupul, de vreme ce cad sub simturile trupe§ti,
fiecare om cu u$urinta le aude, le vede §i le simte. InsS, fapta
1
ii bunS. sau ra.utatea sufletului, care sunt ascunse simturilor tru-
r--:t pe§ti, §i care nici nu se vad, nici nu se aud, sufletul cu anevoie
z*
:+?.fr, '*2i'
le simte §i mintea cu anevoie le cunoa§te. Astfel, smerenia este
o mclinare a sufletului, sfanta §i mantuitoare. Mandria, in
schimb, este o patima a sufletului, rea §i pierzatoare. Dar nu-
*!« m
iu-.'-x
Ss^k mai cu greu cunoa§tem §i mtelegem cand cineva este smerit §i m
-t-c:ti
■/K&m
0 522 TALCUIREA EVANGHELIEI
N
^■i^1
cand este mandru. lisus, cunoscStorul a toate, §tiind cS oa-

ll menii sunt mult mai u§or inclinati spre mandrie §i ca numai
M
putini dintre ei sunt inclinati spre smerenie, prin pilda Evan-
gheliei de astazi, ne-a arStat semnele cele din afarS §i trupe§ti
ale omului mandru §i ale omului smerit, cum §i vStamarea pe
(w
care o aduce mandria §i folosul pe care il aduce smerenia,
p invatandu-ne sa fugim de mandrie §i sa imbrati§am smerenia.
"M
IS Toti oamenii avem mare trebuinta de aceasta sfanta invatatura.
Pe vremea Mantuitorului, ca §i astazi, erau unii oameni care
M
aveau despre ei incredintarea ca sunt drepti §i pentru aceasta
p
» priveau de sus pe altii. Catre ei:
rt
„Zis-a Domnul pilda aceasta: Doi oameni s-au suit
®s la templu ca s3 se roage: unul era fariseu §i ceMalt

vame§" (Luca 18, 10).
IS
lt| Pentru ce aceasta invatatura, atat de necesara pentru man-
^'4
2 tuirea omului, nu ne-a descoperit-o Domnul lisus prin cuvinte
£?>i simple de invatatura, ci printr-o parabola, adica printr-o pilda?
^sS Pentru ca pilda este o icoana a faptelor, care zugrave§te fap-

Sv
tele in culori luminoase §i curate §i le pune inaintea ochilor
f#
f^'
+T% no§tri mult mai lamurite decat cuvintele simple de invatatura.
P
»?, Cand ti se spune o pilda, atunci ti se pare nu ca auzi, ci ca
P
vezi faptele care se povestesc printr-insa. De aceea pilda face
1
§i mai cu luare-aminte pe ascultatori, iar invatatura ei intra
m •iXr
Wi mult mai u§or la inima omului. Vedem aceasta lamurit din
:
*s.^V
0 pilda care s-a citit astazi. Fariseii, fiind vicleni §i fatarnici,
ascundeau pacatele lor §i aratau poporului orice fapta buna a
lor, in mod fatarnic, caci toate lucrurile lor le faceau ca sa fie
H vazuti de oameni. De aceea toti ii socoteau buni §i drepti. Iar
p vame§ii, fiindca adunau dajdiile imparate§ti §i faceau multe

si nedreptati, furturi §i asupriri, erau socotiti, de toti, pacato§i §i
nedrepti. Deci, in parabola aceasta, Domnul pune alaturi pe
8
i^V*} fariseu, care, dupa parerea comuna, mfati§a pe omul eel bun 0
f^sh §i drept §i pe vame§, care infati§a pe omul pacatos §i nedrept.
p
Doi oameni, zice Mantuitorul, s-au suit m templu ca sa se
I
II
m M
&& St§
DUMINICII A 33-A PUPA POGORAREA SFANTULUI DUH 523 ft
fe roage. Dintre ace§tia unul era fariseu, adica drept; iar altul
»
*<*
vame§, adica pacatos.
si
„Fariseul, stand drept, a§a se ruga m sine:
.-ft^
>»< Dumnezeule, Ifi mulpjmesc cZ nu sunt ca ceilalti
i
oameni, r&pitori, nedrepfi, prea desfranafi, sau ca $i
Bi
acest vame§" (Luca 18, 11). p
Trei sunt chipurile rugaciunii: de preamarire, prin care

i p
preamarim pe Dumnezeu pentru lucrurile Lui cele marl §i mi-
'&*■
nunate; de mullumire, prin care multumim lui Dumnezeu pen-
tru binefacerile Lui fat# de noi; de cerere, prin care ne rugam
§i cerem de la Dumnezeu cele de care avem nevoie pentru
M m
mantuire. Deci rugaciunea fariseului pare sa fi fost de mullu-
ft
p mire. Dar el n-a multumit lui Dumnezeu, ci osandind pe tod
ft
ceilalti oameni, s-a laudat pe sine. N-a zis: Id multumesc,
fc-f' Dumnezeul meu, ca m-ai invrednicit de harul Tau, care m-a
pazit de orice pacat, ci a socotit al sau lucrul harului lui
m
Dumnezeu, iar toata lucrarea faptelor sale bune a atribuit-o
il ft
SP numai puterilor sale. Inaltandu-se pe sine §i osandind pe tod
1^6
11 ceilald oameni, a zis: Eu nu sunt hrapitor, nedrept, necinstit in
casnicie ca ceilald oameni, sau ca acest vame§ asupritor §i ne-
fc drept. Ce altceva sunt aceste cuvinte, decat dovada mandriei

celei marl a sufletului fariseului, care se facea acum vadita prin
ft laudele pe care le rostea gura lui? Domnul lisus Hristos a zis:
ft
P „F&r& Mine nu puteti face nimic" (loan 15, 3), iar dumnezeies- m
cul Apostol Pavel a aratat ca „Dumnezeu este Cel ce lucreazZ
in voi $i ca s& void §i ca sa savar§iti" (Filipeni 2, 13). Fariseul
pe amandoua acestea le-a luat din mana lui Dumnezeu §i le-a AVI?
M
ft dat puterilor sale, socotindu-se chiar mai presus de firea ome- m
neasca. El insa nu s-a multumit cu aceasta mandrie a sa. Ca sa
m arate ca este in toate desavar§it §i mult mai presus decat m
yr:v<
w**
ceilald oameni, s-a laudat §i cu faptele sale bune, zicand: 'IF
gei- „Postesc de dou2 ori pe s2pt2man2, dau zeciuiaM ft

p
din toate cate ca§tig" (Luca 18, 12).
ft ft
S
ft
^-?i ft
- - 4 -ft
m
ludeii posteau de dou^ ori pe saptamana, lunea §i joia,

cad credeau ca Moise, joi s-a urcat, iar luni s-a coborat din
muntele Sinai, cand a primit Tablele Legii. De asemenea, dupa
porunca Legii lui Moise, iudeii mai aveau datoria sa aduca lui
S
Dumnezeu in fiecare an a zecea partea din roadele pamantu-
M lui pe care il cultivau: „Sa osebe§ti zeciuialZ din toate veni-

turile semanatuvilor tale, care-tf vin din tarina ta m fiecare an...
Adu zeciuiala din painea ta, din vinul tau, din untdelemnul tZu
d pe intaii nZscuti ai vitelor tale mari $i ai vitelor tale mamnte,
8 ca sa te invep a te teme de Domnul Dumnezeul tau in toate
.>44*, zilele" (Deuteronomul 14, 22-23), poruncea Legea iudeilor.
Din cuvintele acestea vedem ca iudeii nu erau datori sa aduca
M lui Dumnezeu a zecea paite din toate veniturile lor, ca de

exemplu: din lapte, din branza, din unt §i din celelalte bunuri.
Dar acest fariseu se falea ca poste§te de doua ori in saptamana
§i ca aduce lui Dumnezeu zeciuiala, nu numai din lucrurile
cele randuite de Lege, ci din toate cele ce agonisea. El arata,
m prin aceste cuvinte, ca §i in savar§irea faptelor bune era mai

presus de ceilalti oameni, punand impotriva pacatelor altora,
faptele lui cele bune. Astfel, impotriva necinstei in casatorie,
punea postirea, care infraneaza patimile, iar impotriva fuitului
§i a nedreptatii, punea zeciuiala din toate ale sale. Ad auzit
b&t
si mandria fariseului? Ascultati acum §i smerenia vame§ului:
„ Iar vame$ul, departe stand, nu voia nici ochii

1 s2-§i ridice cdtre cer, ci-$i bdtea pieptul, zicand:
Dumnezeule, milostiv fii mie, pdcdtosului!" (Luca 18, 13)
w
i| Statea §i vame§ul in templu ca §i fariseul; insa departe de
jertfelnic, de altar, pentru ca se socotea pe sine nevrednic sa
fe
se apropie de altarul lui Dumnezeu. Cu capul plecat, nu voia
Sr. nici macar ochii sa-§i ridice, sa vada cerul, socotind ca ochii
fe?
lui, care fusesera mai inainte pironiti la lucrurile cele pa-
mante§ti, nu erau vrednici sa caute §i sa vada cerul, care este 0.
5r^
>'Vi-tf
"• --■ scaunul lui Dumnezeu. i§i batea pieptul, ca pe un vas al
faradelegilor sale, aratand prin aceasta ca, pentru pacatele lui,
'■Vi-r
^ . .. ^ _ ^ # v ,,
f ®
ii-n
£,,;.
M
este vrednic de muM osanda. Striga cu glas tare, marturisind
ca este pacatos, §i, cerand mila lui Dumnezeu, zicea:
„Dumnezeule, milostiv fii mie, pacStosului!". Locul in care
„l K.; : x;„
statea, plecarea capului, lovirea pieptului §i cuvintele ce graia,
aratau cu adevarat adancul smereniei lui. De aceea, Domnul
-
Hristos, a adaugat:
m
gpf\
istS
„Zic vouct c& acesta s-a coborat mai mdreptat la
casa sa decaf acela. FiindcS. oricine se mal# pe sine se

* m -m M Jk, * mm
va smeri, iar eel ce se smere§te pe sine se va malta" M
si
r3 (Luca 18, 14).
M
Prin aceste cuvinte se mtelege ca numai vame§ul eel
w% m
g pacatos, dar smerit, s-a coborat din templu la casa sa, mdrep-
tat,iar nu §i fariseul eel drept §i mandru. Vame§ul, fiind
. _ _ . .. j——- --L- ■ ^^
pacatos, prin smerenie s-a indreptat, iar fariseul, drept fiind,
prin mandrie s-a osandit, fiindca „cine se va in&lta pe sine se
va smeri" (Matei 23, 12), prin osanda lui Dumnezeu, Care
„celor mandri le sta impotrivZ, iar celor s me rid le d& bar"
m rt r>^„ c c „C OOA
(1 Petru 5, 5 cf. lov 22, 29). Amin!
il
*tf, W4
M M
M
M i
/\
S:
.xxv'$*:
1 M
M i
m M
1 V
m 1
m. m
$K\1
II
HP *
/
'*£*'■
1%
Vc'>;
I? I
tl
:«,v.
fvj
(laza/t/a
Qfiumi/iica a (/'efzeci si treia
c/ufia (/J(>(/ordrea iJ/a/iSts/tir 03uA

i
fa/ ây?2£su/tu &i'a *
f^jdes/jro smewn/C'J
sWK
ft CJH^tl/K,
J -s
j?SK
irtV
///jf are §i mult folositoare este smerenia. Dac^ vom
ftif:
K-Zcerceta folosul sufletesc al celui smerit, vom afla
,♦-«
la dansul atatea daruri dumnezeie§ti, meat mintea noastrS va
r^mane uimita. Pe de altS parte mania este fiica mandriei.
Mania stSpane§te pe eel mandru, cand se socote§te cS a fost
M defSimat, sau cand se gande§te cS n-a fost slujit precum i se £-t«
cuvenea. Cel ce este smerit cu inima este §i bland, a§a cum a
rs
®t
M
mk
zis lisus Hristos, despre Sine: Jnv3t:ati-v2 de la Mine, c3 sunt
bland §1 smerit cu inima" {Mate! 11, 29). Fericit este omul acela
m
P'S
m care a dobandit vistieria cea nepretuitS a smereniei, cad ea
m m
este icoana vie §i asemanarea msufletita a lui lisus Hristos. Prin
M smerenie, omul dobande§te odihna sufletului sau, dupa cum,
U*T-ri I
!nsu§i Domnul, dupa ce a zis: Jnvatati-vS. de la Mine, c% sunt
pm bland §i smerit cu inima", a adaugat: „§i vep g%si odihnd sufle-
m
m telor voastre" (Matei 11, 29). Pe care odihna o vom intelege: U
M pe cea vremelnica sau pe cea ve§nica? Socotinta noastra este
i
m dreapta cand vom intelege ca omul eel smerit le dobande§te
pe amandoua. Inima celui mandru, in aceasta viata vremel- m
m>
nica, n-are niciodata odihna, pentru ca niciodata nu poate do- u-M
%-i
m bandi cele catre care nazuie§te mandria lui. Inima celui sme-
i
rit, in aceasta viata, are toata lini§tea §i odihna, pentru ca el m
afla foarte u§or cele catre care il indeamna smerenia lui. Cel
m
mandru, in viata cea ve§nica nu are odihna, nici mantuire,
pentru ca Dumnezeu ii sta impotriva; eel smerit afla acolo
mantuirea §i odihna cea desavar§ita, pentru ca are harul lui
Dumnezeu, pentru ca: „Dumnezeu celor mandri le stS. impo-
it£«
trivd, iar celor sme rid le d3. bar" (1 Petru 5, 5 cf. lov 22, 29).
|l
Frafl cre§tini, cand, pentru milostivirea Sa cea nemasurata,
Dumnezeu a binevoit sa trimita pe Fiul Sau in lume, ca sa ia
Area omeneasca pentru mantuirea oamenilor, atunci El a
cautat spre eel mai smerit §i lini§tit suflet, care se cutremura de Pm
if ''
cuvintele Lui, spre Sfanta Fecioara Maria. Pe ea a randuit-o sa
ii dea trup Fiului si Cuvantului, eel fara de trup. Pe ea a randuit-o
scaun §i loca§ al Lui; ea s-a facut loc al odihnei Lui §i casa a ii
&
slavei Lui dumnezeie§ti. Spre ea a cautat, pentru ca ea era intr-ade-
;lit
var smerita §i numai ea era vrednica de atata inaltime. Adancul
v ■ »»<
smereniei ei il vedem, cand dumnezeiescul inger i-a vestit ca
t va fi Maica a imparatului imparatilor, a Sfantului sfintilor §i a
P
il Ziditorului fapturii, adica a Fiului lui Dumnezeu. Ea a raspuns
p
catre ingerul Gavriil: „Iata roaba Domnului. Fie mie dup&
cuvantul tdu!" (Luca 1, 38). Fericita Elisabeta, mama Sfantului
loan Botezatorul, cu glas mare se inchina Sfintei Fecioare, o
S'%'
V-a binecuvanta §i o fericea, ca pe Maica lui Dumnezeu, strigand:
m
il
•'■'M
m
528 CAZANIA
„§i de unde mie aceasta, ca sa vina la mine Maica Domnului

s-a meu?" (luca 1, 43). lar ea, marind pe Dumnezeu, a raspuns
m
Elisabetei, zicand: „Ca a c&utat spre smerenia roabei Sale. Ca,
iata, de acum ma vor ferici toate neamurile" (Luca 1, 48). lata
cat de adevarate sunt cuvintele cu care Domnul a incheiat
pilda Sa din Evanghelia de azi: „Oricine se malta pe sine se va
W*-
smeri, iar eel ce se smereste pe sine se va malla" {Luca 18, 14).
Toate bunatatile, pentru care eel mandru se mandre§te, iar
eel smerit se smere§te, sunt de patm feluri: bunatati fire§ti,
cum sunt istetimea, fmmusetea, barbada §i cele legate de aces-
I:* tea; bunatati castigate, cum sunt §tiinta, mtelepciunea, me§-
:»v- te§ugul §i celelalte in legatura cu acestea; bunatati intam-
platoare, cum sunt bogatia, slava, dregatoriile §i cele aseme-
nea lor; §i bunatati ale vointei, cum sunt dragostea, rabdarea,
ascultarea §i celelalte fapte bune ale vointei. Pentru acestea
it5^
Aft orice om se mandre§te, sau se smere§te, dar eel care se man-
f<*J5 dre§te este nebun, iar care se smere§te este mtelept.
i;f.
Cat timp cei dintai oameni au cugetat cele smerite, au trait
in ascultarea lui Dumnezeu §i nu au mdraznit sa calce porun-
cile Lui, au fost fericiti. Cand, insa, au auzit de la diavol ca vor
fi ca ni§te dumnezei §i au gonit din inima lor smerenia, pri-
mind gandurile mandriei, atunci au cazut din ascultare §i
supunere; au intins mainile §i au gustat din roadele pomului
•l.v oprit, pierzand, ei §i toti urma§ii lor, lini§tea §i fericirea, pe
m care o avusesera pana la calcarea poruncii lui Dumnezeu.
De atunci §i pana astazi, poaita mantuirii este smerenia.
Dumnezeu, iubind neamul omenesc, voie§te ca toti oamenii sa
se mantuiasca, dar nimeni nu se poate mantui fara pocainta,
caci toti urma§ii lui Adam suntem pacato§i §i plecat este cuge-
F
» tul nostru spre cele rele din tineretile noastre. Nimeni, insa, nu
#«•
poate sa se pocaiasca fara smerenie. Daca nu vom recunoa§te
greutatea pacatelor noastre §i uraciunea faradelegilor noastre,
nu vom putea sa ne pocaim. Iar cand vom cunoa§te acestea,
tm
a§a cum se cuvine, atunci indata fuge mandria cea diavoleasca
§i vine smerenia cea sfanta, care aduce umilinta in inima, lacrimi
MK
in ochi, hotarare de indreptare in suflet §i „Miluie§te-ma
_ :m
Swi «>'
M' 'U'A-
T-N. til 1 >v *1 1 V-/* TTT^ Î
Dumnezeule" pe buze, in ceasurile de rugaciune. Vazand M
acestea, Dumnezeu eel mult indurat, ne iarta toate gre§elile M
it
noastre, cad Jertfa lui Dumnezeu: duhul umilit; inima. infranD
"hi#
$i smerM Dumnezeu nu o va urgisi" (Psalmii 50, 18).
Pentru aceasta, smerenia este cat se poate de necesara;
1^1
pentru aceasta, ea este mai cinstita §i mai pretuita decat cele-
lalte fapte bune; pentru aceasta, ea inalta pe om la inaltimea
fericirii §i slavei dumnezeie§ti. Pentru ca Dumnezeu dore§te ca
noi sa fim mtelepti, iar nu nebuni; dore§te sa fim ascultatori ai
dumnezeie§tilor Lui porunci, iar nu potrivnici stapanirii Lui
atotputernice; dore§te sa fim indreptati prin pocainta, iar nu
I--- ^
osanditi pentru pacate. Dreptatea, purtarea de grija §i iubirea
de oameni a lui Dumnezeu daruiesc smeritei noastre cugetari
3Esk atat de multe §i de mari haruri
31
Frati cre§tini, cand cautatorii de aur sapa numai pe dea-
supra pamantului, atunci afla tarana §i praf; iar cand vor sapa
^ - - * -
§i vor ajunge adanc in pamant, atunci gasesc aurul eel curat.
Cat timp vom cauta numai fata cea de deasupra a lucrurilor,
vom afla trufia §i mandria. Cand vom afunda mintea noastra in
adancul starii lucrurilor, atunci vom atinge vistieria smereniei,
atunci vom gasi fapta cea buna a smereniei, atunci vom gasi
fapta cea buna a smeritei cugetari, precum inotatorii, care se
coboara in adancul marii §i culeg margaritarele. Omule, de ce
te mare§ti pe tine §i te inalti? Ce te face sa te crezi a§a de
1 1 T? ^^4 €^.4 1 ^ 1 „ O ^ ^ „
grozav? Istetimea mintjii tale? Fmmusetea fetei tale? BarMtia
m
trupului tSu? Nu te uita numai la cele dinafara; nu cauta numai
la fata lor cea de deasupra, cad daca cauti numai acestea, te
mandre^ti. Cauta cele dinauntru, pironind mintea ta in adanc.
' '
la starea lor cea dinauntru. Atunci ai sa vezi ca acestea sunt
schimbatoare din ceas in ceas; atunci ai sa vezi ca maine le
vt, Ay*.
prapade§te moartea §i le schimba in putreziciune. Atunci,
cunoscandu-ti fiinâ ta §i slabiciunea fiintei tale, iti vei potoli
11
trufia §i-ti vei smeri inima. Intelepciunea §i §tiinta ta? Nu cauta
la cele dinafara, ci cerceteaza pe cele dinauntru; nu fata lor
cea de deasupra, ci adancul. Daca vei cerceta cele dinauntru
1
§i vei merge §i mai adanc, vei gasi §tiinta §i intelepciune mult
if si
« fc
W 330 CAZANIA
mai multS la cei smeriti, decat la cei mgamfati §1 mandri. Vei

g^si ca smerenia este podoaba adevaratilor intelepti §i oameni
de §tiinta, dupa cum mandria §i trufia este ve§mantul fal§ilor
intelepti §i oameni de §tiinta. Cu cat vei cerceta mai mult aces-
m tea, cu atat id vei umple inima ta de smerenie.
Omule, pentru ce te mandre§ti §i osande§ti pe ceilalp
semeni ai tai ca pe ni§te pacato§i? Pentru ca te departezi de
m
poftele tale cele trupe§ti? Pentru ca poste§ti, te rogi §i miluie§ti
il
,Vt-» pe saraci? Dar intoarce ochii tai la omul eel dinauntrul tau.
ft
'ilM
Daca vei cerceta adancurile con§tiintei tale, atunci id vei vedea
m necuradile mindi, noroiul inimii §i intinaciunile sufletului tau.
H
•fWj
Atunci vei vedea cate id lipsesc spre implinirea datoriilor tale
etti!
n cre§tine§ti. Atunci ai sa vezi ca, in tot ceasul §i in toata clipa,
se suie prin ferestrele fiintei tale, adica prin simturi, moartea
-P
(SS in suflet. Daca vei cerceta bantuielile pacatului §i poftele cele
,»4«
necurate ale inimii tale, atunci ai sa te vezi afundat in
muftimea faradelegilor tale. De aceea, in loc sa graie§ti man-
dru ca fariseul, te vei bate in piept ca vame§ul §i, cu smerenie
i §i pocainta, ai sa strigi: „Dumnezeule, milostiv fii mie, p3c2-
H
tosuluir (Luca 18, 13)
fi
Deci atunci ne vom face smerfti, cand vom socoti
lucrurile cum se cuvine; cand ne vom gandi deseori la cea-
ll sul mordi; cand vom judeca ca tot ce avem nu este al nos-
sl
tru, ci al lui Dumnezeu; cand ne vom aduce aminte ca fara
smerenie nu poate sa se mantuiasca nimeni; cand, mai apoi
^-■•5
>> de toate, vom avea inaintea ochilor no§tri pilda vame§ului §i
a fariseului, iar inauntrul inimii noastre aceste dumnezeie§ti
cuvinte ale Mantuitorului nostru: „Oricine se malty pe sine se
i
va smeri, iar eel ce se smeregte pe sine se va m&lty" (Luca 18,
f'fl
&A
14). Amin!
«
s
m
far,
m
m
wf
w-
p
3SJj
||
s>--5--
W-
iWWWl VIS1IJ1I PMWfi 'e<
a
l*-*: s»
p
5\'. \i
sS I
rh
f
^»'"C
:1P
M xF Wll
ft
■%
n
Sv*
ar-v
sfe v
#"-£
ass
cs jkJL
-rl
- V ^. - -x&ft
V;Vxv- -^.w
W
s^-s
i
*:;*L
fTalcairca (SiHt/ta/eliel
m
SfXf.
At-*-'
S QDamtnlcu a/ treizeci si fia/ra
M
i
c/upa ô(j()/ area <Jjfa/itulai Q)u/i
M
fa/ fT^'a/ui /vAvf /'/aaJ m
M35 p
ffacw 16, //-S2J
ft
r/yxrfi
y cresti/iij
y ^
^C«'
k and fariseii §i c^rturarii au v^zut Domnul Hristos
sr &
fE v_/ prime§te pe vame§i §i pe p^cStoî §i m^nanca §i sta
m
impreuna cu ei, carteau asupra Lui, zicand: „Acesta pnme§te p
m
m la Sine pe p£c2to§i §i m&nancS. cu ei" (Luca 15, 2). Atunci f,
$ m
Domnul, deschizand vistieria invataturilor Lui, celor in pilde, a
i raspuns impotriva cartirii lor nedrepte. Le-a vorbit despre

ip*
m veselia pastorului, care §i-a gasit oaia sa cea ratacita §i despre
&
bucuria femeii, care §i-a gasit drahma ei pierduta, aratand ca
i.-i
i
M
SS
§i cerul §i mgerii se bucura de pocainta celui pacatos. Ca sa-i
i
faca pe farisei §i pe toti ceilalU vame§i §i pacato§i, care stateau
if
fel in preajma Lui §i-L ascultau, sa inteleaga cat de necesara este
fes
m in viata fiecarui om pocainta §i cat de mare este bucuria lui
Dumnezeu pentru un pacatos care se pocaie§te,
„Zis-a Domnul pilda aceasta: Un om avea doi fii. §i

P
a zis eel mai tanZr dintre ei tatZlui s3u: TatM, d%-mi
partea ce mi se cuvine din avere. Atunci el le-a impZrtit
P
il averea" (JLuca 13, 11-12).
In multe locuri ale Sfintelor Scripturi, Dumnezeu se nu-

8
me§te pe Sine om, ca sa arate iubirea Sa fata de oameni, iar
pe oameni ii nume§te fii ai Sai, atat pe cei drepti, cat §i pe cei
r-'*
SM? pacato§i. Deci, omul care avea doi feciori este !nsu§i lubitorul
de oameni Dumnezeu; iar cei doi feciori ai Lui sunt dreptii §i
pacato§ii. Mai tanar il nume§te pe eel pacatos, pentru ca
i
pacatul este mai nou decat dreptatea; omul intai a fost drept
m §i bun, apoi, prin sfatul diavolului, s-a facut viclean §i pacatos.

De aceea, este mai veche bunatatea §i mai noua este rautatea.
SaK
■f^V Pentru ca lucrurile pacatului sunt copilare§ti §i nebune§ti, iar
faptele dreptatii sunt batrane§ti §i intelepte, de aceea fiul eel
mai mare infati§eaza pe cei drepti, iar eel mai tanar pe cei pa-
viSV cato§i. Dar, oare, care este partea de avutie pe care a cerut-o
fiul eel mai tanar de la tatal sau? Fiindca, mai departe, in pilda,
w$
W se spune ca fiul mai tanar a risipit averea sa, vietuind in
dezmierdari, se mtelege ca partea de avutie ce i se cuvenea au
m
fost banii, slava, bunatatile cele fire§ti, sanatatea, intelepciunea
i'£ §i aplecarea spre lucrul eel bun. Fiul eel risipitor a cerut partea
wi din aceste bunatati de la tatal sau, §i a luat-o, pentru ca

8 Dumnezeu, in bunatatea Sa nemarginita, da bunatatile Sale
deopotriva §i celor drepti ca §i celor pacato§i, rasare soarele
Lui §i peste cei rai §i peste cei buni, §i ploua peste cei drepti
m §i peste cei nedrepti (Matei 5, 45). Dar ce a facut fiul eel mai
m tanar, dupa ce a luat de la tatal sau partea de avere ce i se

M cuvenea? Sfanta Evanghelie ne spune;
Jes
?■;;
Pi
<■;-<? V »•
duminicii a 34-a dupa pogorarea sfantului duh 533
M
•tM
tws
iM
,-5- „Dar nu dupZL multe zile, adunand to ate, fiul eel
fe
mai tan2r s-a dus intr-o tar& dep%rtat£ $i acolo §i-a risi-
v~v
m
pit averea tr&ind in desfranM" (Luca 15, 13).
Nu dupa multe zile, fiul eel mai tanar a hotarat sa se des-

parta de tatal sau, adica de Dumnezeu. Adunand toate §i luand
cu sine toate bunatatile cu care 1-a imbogatit Dumnezeu, s-a
dus intr-o tara departata, adica s-a departat de Dumnezeu, nu
. , _ . . ...
a mai ascultat de cuvantul Lui, nu a mai purtat grija de ruga-
ciune, nu s-a apropiat de pocainta §i de marturisire, ci a stat
departe de Sfintele Taine. In acea tara, adica in departarea de
Dumnezeu, a risipit toata averea sa, adica banii §i bunurile,
sanatatea §i puterile trupe§ti, dreapta judecata §i mtelepciunea,
m ospete §i in betii, in destrabaiari §i in viata desfranata.
II „§i, dup2 ce a cheltuit total, s-a f&cut foamete mare

in tara aceea §1 el a mceput s2 duc2 lips%" (Luca 13,14).
Dupa ce fiul eel tanar a cheltuit in pacate toata averea sa

cea sufleteasca §i trupeasca, a urmat o foamete foarte mare,
adica pierderea harului dumnezeiesc §i a sufletului sau. lar fiul
risipitor, care nu s-a temut §i nici n-a cautat pe Dumnezeu, ci
m a fugit §i s-a departat de El, a inceput sa duca tot felul de lip-
suri.
„§i, ducandu-se, s-a alipit el de unul din locuitorii

A . . - %
tXri §i
acelei firi ci acesta
ar-^cti 1-a
1-a trimis
frimic la
la tarinile
tarinil/^ sale
ca1*=> s2
cA pasc%
r\acr>%
porcii. §i dorea s2-§i sature pantecele din ro§covele pe

P| care le mancau porcii, insci nimeni nu-i d&dea" (Luca
-
15, 15 roj.
Cine sunt locuitorii tarii aceleia §i care sunt mo§iile lor?

t .1. 1.. .1 11 1 1 • -r-v
Locuitorii sunt diavolii, care sunt departe de haml lui Dum-
V>- --?
nezeu, precum sunt §i cei care fac voia lor, adica pacato§ii; iar
mo§iile sunt loca§urile diavolilor. Deci, fiul risipitor, sporind §i
crescand in faptele pacatului, s-a alipit, adica §i-a daruit voia
m
sa unuia din diavoli, care 1-a trimis in locurile cu noroiul paca- &
fe
telor celor tmpe§ti. Hrana porcilor erau ro§covele, caci precum
m -g.
ro§covele intai mdulcesc gura, apoi o umplu cu asprime §i ma-

m
terie lemnoasS, tot a§a §i p^catul indulce§te putin, apoi umple
sufletul pacatosului de mahnire §i de scarbS. Cu toate ca se fa-
cuse rob al diavolului, care 1-a facut porcar, el era mereu mfo-
metat de dulceata pScatului §i dorea sa-§i sature pantecele din
M ro§covele pe care le mancau porcii, ins£ nimeni nu-i da, adicS
nimeni nu-1 mai sStura.
Ss*.
,Dar, venindu-$i m sine, a zis: Cafi argafi ai tatdlui
meu sunt mdestulafi de paine, iar eu pier aid de
foame!" (Luca 13, 17).
Fiul eel tanar i§i avea toata mintea sa risipita in piacerile

tmpului sau §i nu-§i mai simtea starea sa, nici cea trupeaca,
nici cea sufleteasca. Dar cand §i-a venit in sine, adica §i-a
is adunat mintea sa de la toate grijile trupe§ti, atunci §i-a adus
aminte de indestularea din casa parintelui sau §i a cunoscut
starea cea decazuta a sufletului §i a tmpului sau, zicand:
argad ai tatalui meu sunt mdestulad de paine, iar eu pier aici
p%
hrf.f
de foame!". Sunt mdestulati argatii de paine, adica de damrile
m lui Dumnezeu, pentm ca in toate zilele aud cuvantul lui Dum-

nezeu §i cu painea cea cereasca se cumineca §i din hamrile
cele dumnezeie§ti se imparta§esc. Deci, cand fiul eel risipitor
s-a gandit la starea lui cea dintai, cat §i la cea in care se gasea
}*M atunci, a strigat: Cad credincio§i ai lui Dumnezeu, Parintele
m.
meu, dobandesc cu prisosinta damrile Lui cele dumnezeie§ti,
iar eu, de§i am fost mai mainte fiul Lui §i dobandeam buna-
m
**r taple cele pamante§ti, acum fiind lipsit de toate acestea, pier
pm
§i ma prapadesc.
&4-
&0, „Sculandu-m&, md voi duce la tatdl meu $i-i voi
W&
spune: Tatd, am gre§it la cer §i inaintea ta; nu mai sunt
:+t* vrednic sd md numesc fiul tdu. Fd-md ca pe unul din

3$, argafii tdi" (Luca 13, 18-19).
Scula-ma-voi din caderea m pacat §i ma voi duce la tatal

meu §i voi grai acestea catre el: „Tata, am gre§it la cer §i inain-
s:
li
4?'
duminicii a 34-a dupA pogorarea sfantului duh 535
0
tea ta", adicS am gre§it fat^ de cer, pentm ca am ales §i am cin-
stit mai mult placerea cea vremelnica a tmpului meu, decat
hn desfatarea cea ve§nica a bunatatilor celor cere§ti. Am gre§it §i
maintea lui Dumnezeu, care este in tot locul, nesocotind legile
Lui cele dumnezeie§ti, despartindu-ma de ele. in smerenia po-
caintei lui, nu numai ca striga: „Am gre§it!", nu numai ca stie
ca nu mai este vrednic de darul mo§tenirii ca fiu, ci se soco-
-fcy,
te§te pe sine nevrednic §i de cinstea numelui fiilor lui Dum-
m.
nezeu, zicand: „Nu mai sunt vrednic sd numesc fiul td.u" §i
se roaga sa-1 randuiasca in ceata argatilor, zicand: „F3-m3 ca
pe unul din argalii t&U".
„§i, ridicandu-se, a venit la tatdl sdu. Dar, mcd
departe Hind el, l-a vdzut tatdl sdu $i i s-a f&cut mild §i,
m
0
alergand, a cdzut pe grumazul lui §i l-a sdrutat. Atunci
m
i-a zis Huh Tatd, am gre$it la cer $i maintea ta §i nu mai
sunt vrednic sd md numesc Hul tau" (Luca 13, 20-21).
/v
m* Intoarcerea fiului risipitor catre tatal sau cu cuvintele „Am
m gre§it la cer §i maintea ta", si graba cu care l-a intampinat pa- m

il
rintele sau, caderea pe grumaji, imbraUsarea si samtarile, m-
seamna ca fata de pacatosul care se pocaieste cu adevarat,
V'sAi
lubitorul de oameni, Dumnezeu, cunoscand starea pocaintei 91
Ryti
lui adevarate si hotararea intoarcerii lui de la pacat, se milos- Vv-v
m
Jig tiveste si se impaca cu el si-1 primeste ca pe un iubit prieten il
Si fiu al Sau. Sa auzim acum si celelalte lucrari ale milostivirii

lui Dumnezeu, pe care le-a aratat celui care s-a pocait cu
f5.'?
adevarat.
ar 35
Jar tatdl a zis cdtre slugile sale: Aducefi degrabd m
m haina lui cea dintai §i-l imbrdcati §i dati inel in mana lui
?i mcdltdminte in picioarele lui; apoi, aducand vitelul

1 eel mgrd§at, injunghiati-l ca, mancand, sd ne veselim,
P
UaK m
edei acest Hu al meu mort era §i a inviat, pierdut era $i
si*?
s-a aHat. §i au mceput sd se veseleascd" (Luca 15, 22-24). W
is m
i*
IS Slugile lui Dumnezeu sunt sfintii ingeri, care sunt trimi§i

spre slujba voilor lui Dumnezeu cStre toti cei ce vor se
il
mantuiasca, §i preotii, care sunt slujitorii Sfintelor Taine, Haina
cea mai buna este imbracamintea mo§tenirii de fiu, adica,
fericita stare a sufletului omului dinainte de pacat. Haina cea
mai buna este curaênia §i sfintenia, pe care o prime§te omul,
dupa pocainta §i dupa iertarea pacatelor. Inelul este harul
Si
Sfantului Duh, prin care sufletul se une§te cu lisus Hristos,
m Mirele §i Mantuitorul sau. fncaltamintea este puterea cu care
trebuie sa alerge pe calea faptelor bune §i sa calce peste dia-
p..t+. volii cei vrajma§i, iar „vitelul eel ingra§at" infati§eaza in aceasta
m
***> parabola pe Domnul nostru lisus Hristos, cu care noi ne
M imparta§im la sfintele altare ale bisericilor noastre. Dumnezeu,
Cei care are nemarginita milostivire, le da pe acestea paca-
r* to§ilor celor care cu adevarat se pocaiesc §i se intorc catre
Dansul din tot sufletul §i din toata inima lor. Pentm aceasta se
bucura toti sfinfli ingeri §i drepfli cei din cer, dupa cuvantul,
ii care zice: Jn cer va fi mai muM bucurie pentm un p%c%tos
care se pocaie§te" (Luca 15, 7). Pricina acestei cere§ti bucurii
este intoarcerea pacatosului. Moartea §i pierderea sufletului
sunt calcarea poruncilor lui Dumnezeu: Jar din pomul cu-
nostiniei binelui §i mului s& nu m&nanci, c&ci, in ziua in care
31
vei manca din el, vei mud negrejt!" (Facerea 2, 17), a spus
Dumnezeu lui Adam. Mort avea sufletul sau fiul eel risipitor §i
m
tc^ nemi§cat spre lucrarea faptelor bune, dar harul lui Dumnezeu
1-a inviat prin pocainta §i i-a dat putere spre savar§irea faptelor
bune. Pierdut era fiul eel risipitor, adica departat de calea
Wt' faptelor bune §i ratadt in noroiul pacatului, dar harul lui

Dumnezeu, gasindu-1 acolo, 1-a luat §i 1-a a§ezat impreuna cu
i+ct; drepfli.
Prin aceste cuvinte, Dumnezeu ne-a aratat milostivirea Sa
nemarginita fata de pacato§i. Cand Dumnezeu va vedea la un
pacatos dorinta adevarata de pocainta, atunci il va cuprinde
1
.•#3 mai intai cu milostivirea Sa, dandu-i indrazneala spre impli-
P
nirea hotararii de mtoarcere, ca §i tanarului risipitor, pe care,
pe cand era inca departe, 1-a vazut tatal sau §i i s-a facut mila.
fe M

>A M
%#■ 'r!
W&i
De intoarcerea unui pacatos se bucura toate puterile cere§ti §i
duhurile tuturor sfintilor celor din ceruri, dimpreuna cu Tatal
ceresc, dupa cum s-a bucurat tatal feciomlui risipitor din pilda
spusa de Mantuitorul Hristos, „$i au inceput sZ se veseleascZ",
precum ne spune Sfanta Evanghelie de astazi.
>. ,v.
JioXi' Jar fiul eel mare era la taring. Chid a venit $i s-a
M
apropiat de cas&, a auzit cantece §i jocuri. Atunci,
chemand la sine pe una dintre slugi, a mtrebat ce
mseamnZ acestea. lor ea i-a spus: Fratele t&u a venit §i
tath t2u a mjunghiat vitelul eel mgr&§at, pentru c3 1-a
primit s&n&tos. §i el s-a maniat §i nu voia s2 intre; dor
tatZl lui, ie§ind, H ruga" (Luca 15, 25-28).
Fiul eel mare, care mseamna ceata celor drepti, in pilda

graita de Domnul, se manie pentru mantuirea fratelui sau mai
tanar, adica a pacatosului. Au doara dreptii se manie §i nu pri-
mesc sa intre in bucuria Domnului lor, pentru mantuirea paca-
tosului? Aceasta pare de nemteles. Daca vom tine msa seama
m
ca Domnul nu vorbeste, aici, despre dreptii cei din cer, ci
despre dreptii care vietuiesc mca pe pamant, se dezleaga orice
nedumerire. Lucrul acesta il arata §i cuvintele pildei, care spun
ca fiul eel mai mare era la camp, iar campul nu mseamna
cerul, ci lumea, cum Insu§i Domnul a talcuit aceasta, zicand:
„ farina este lumea" (Mate! 13, 38). A§adar, eel din tarina cam-
pului, adica dreptii cei din lume, fiind inca nedesavar§iti §i
■4t* neajungand la nepatimirea dreptilor celor din cer, se tulbura §i
se manie, vazand mila lui Dumnezeu catre pacato§i §i punerea
lor in randul dreptilor. In afara de aceasta, fiindca Domnul a
grait aceasta pilda pentru sfatuirea §i mustrarea caiturarilor §i
r-£
fariseilor, care carteau pentru ca-L vedeau pe El primind pe
pacato§i §i mancand impreuna cu vame§ii, este limpede ca fiul
eel mare mfati§eaza chiar pe carturarii §i fariseii care se soco-
teau inaintea oamenilor ca sunt drepti. Ace§tia, mtr-adevar, se
maniau §i carteau vazand iubirea de oameni a Domnului lisus
catre pacato§i. De aceea li §i mustra pe ei lisus, zicand; „Vai
S"
,-7-M
m vôu^, c3.rturanlor $i fariseilor fMamici! C& mchideti imp&r%lia

ki cerurilor maintea oamenilor; c3 voi nu intrad, §i nici pe cei ce
M vor s£ intre nu-i l£sat:i" (Matei 23, 13). §i ei se maniau, iar
Hristos in tot chipul li mustra pe ei, vrand sa potoleasca mania
m% §i nesocotinta lor. Dar sa ascultam acum §i felul in care ace§tia
s i§i indreptatesc mania lor, caci acesta seamana foarte mult cu

felul in care fiul eel mai mare, din pilda spusa de Domnul, a
cautat sa-§i mdreptateasca mania, maintea parintelui sau.
l?i
„Ins& el, r&spunzand, a zis tat&lui s2u: Iat&, de
atatfa ami itf slujesc §i niciodatM n-am cdlcat porunca ta.
M §i mie niciodatd nu mi-ai dat un led, ca s% m% veselesc
lf|
'■f . cu prietenii mei. Dar cand a venit acest flu al t&u, care
ti-a mancat averea cu desfranatele, ai mjunghiat pentru
IH el vitelul eel mgr&$at" (Luca 15, 29-30).
ti
Doua sunt imputarile aduse lui Dumnezeu: cea dintai,
slujba §i ascultarea lor de multi ani, care au ramas nerasplatite;
ia
iar a doua este calcarea poruncilor Legii §i nesupunerea celui
pacatos, care a luat ca rasplata vitelul ingra§at. Imputarile nu
v^
i»\>'
Vv sunt ale celor drepti, ci ale carturarilor §i ale fariseilor, care se
socoteau ca sunt drepti, dar nu erau, pentru ca cine este drep-
tul acela care se lauda ca a slujit atatia ani lui Dumnezeu §i
i care osande§te pe pacato§i? Sau care drept adevarat ramane
el
lipsit de imparta§irea vitelului ingra§at, adica de Trupul §i
w
Sangele Facatorului de viata, lisus Hristos? Carturarii si fariseii,
11
^.v'j
fiind fatarnici, se laudau cu faptele lor si urmau pe cei
pacatosi. Ei erau lipsiti, nu numai de darurile cele mari ale lui
M Dumnezeu, ci si de cele mai mici, care sunt aratate aici prin
•$X
ied. Ca sa arate ca fariseii si carturarii erau lipsiti si goi de orice
,4^, bar al lui Dumnezeu, Domnul a pus in gura lor aceste cuvinte
ale pildei: „§i mie niciodatZ nu mi-ai dat un ied".
Dar sa vedem acum si mustrarea prin care parintele eel
I bun potoleste mania fiului sau celui mai mare, impotriva celui
w~v
mai mic, si-1 ajuta sa inteleaga adancul dragostei sale
parintesti.
:^rvr
tr^1' *?$ - ^ >: * **£:&. **?£ '-'/ ^ *? -'^ ^, +•
£.s
»■- '
„Tat&l ms3 i-a zis: Fiule, tu totdeauna e$ti cu mine

m
$i toate ale mele ale tale sunt Trebuia ms& s& ne vese- m
lim §i Set ne bucur&m, c2ci fratele t&u acesta mort era $i
a inviat, pierdut era §i s-a aflat" (Luca 15, 31-32).
.■>-<-.-vv:r
Cuvintele acestea se adresau totodata §i fariseilor §i cSr-
ii
turarilor celor fatarnici, care se socoteau sfind §i drepti. CSci,
jtT*i raspunzand imputarilor lor, prin cuvintele parintelui din pilda
B pe care ad auzit-o, intocmai ca un parinte iubitor de fiu,
jIpJ
%i-t' Domnul §i Mantuitorul nostru Hristos ii sfatuie§te, cu aceea§i
m blandete, zicand: Fiule, de e§ti drept, totdeauna e§ti cu Mine

MX
§i toate cate am Eu ale tale sunt, pentru ca tu e§ti fiul Meu §i
mo§tenitorul Imparatiei Mele. Se cuvenea rnsa, nu numai Mie,
ci §i tie, bucurie §i veselie, pentru aflarea §i invierea fratelui m
m
tau, adica intoarcerea la credinta a vame§ilor §i pacato§ilor, cu
M care Domnul Hristos statea la masa §i manca. Amin!
W
|sv !aV£
,>;:t
P
A,i>.
Av*" P
M
/fcS-K
>>-.V
M
«<■ tu*
t*-^:
W*'
^4 AlK
p
;■ S
11 kA
&~v
;i;v
iA
P't«'
fi
0%
*&:
•«
>i-i
âui^. to
.*W'
:+&
*ma Mr
?m k~i
m
f
I
N
f^ra
pq ss
:>*£*'
w
*t>? (jaza/ica
QDa/nt'/uc/i a (reizecf $/fiafra
&u c/afia t£ocjo/*area ^Jjfa/tlif/ui Q)u/v
fa/ c¥iaAu risi/jitorJ

si
f i dcA-firc /ioca/n/d &i mdrfuris/reJ
r/'rafi
♦ crexf/'/tt,
9 ^
rin pocainta §i mtoarcerea fiului risipitor, ni s-a
dat noua chipul pocaintei §i a marturisirii ade-
varate. Daca vom cerceta cu grija acest indreptar §i ne vom
^:<*i
gandi la chipul in care noi ne pocaim §i ne marturisim acum, t*
M
AjS vom gasi ca suntem atat de departe de el, pe cat este ceml de
M pamant. Inceputul pocaintei fiului risipitor a avut loc cand §i-a
venit in sine, cand §i-a venit in fire, intr-adevar, acesta este
" m
i-.
DUMINICII A 34-A dupa pogorarea sfantului duh 541
m inceputul pocaintei adevarate §i fara acesta nimeni nu poate

veni la pocainta, pentru ca de nu-ti vei recunoa§te pacatele
tale, cum te vei putea pocai? §i de nu te vei gandi la cele ce
ai facut, cum vei putea recunoa§te pacatele tale? §i de nu-ti vei yd
aduna mintea ta §i n-o vei pune spre a te cerceta pe tine

insuti, cum vei putea sa-ti cuno§ti faptele tale? Fiul risipitor,
•fe-'r? departandu-§i mintea sa de la gandurile pacatoase, a adunat-o
m
spre privirea §i cercetarea starii sale. Cercetand starea sa, adica
gandurile, cuvintele §i faptele sale, a vazut indata toate fara-
delegile pe care le savar§ise. De aceea a cunoscut pe cine a
maniat, de cine s-a despapit, de unde a cazut §i in ce noroi de
pacate a ajuns. A vazut noroiul faradelegilor sale §i a simtit mi-
rosul urat al pacatelor sale, lipsa harului lui Dumnezeu §i pier-
derea sufletului sau. Venindu-§i in sine, §i-a adus aminte de
P nevinovapa §i buna lui stare, cand era langa tatal sau; §i §i-a
adus aminte de slava, de cinstea §i de bunataple cele dum-
nezeie§ti, de care sunt mdestulati top cei care slujesc lui Dum-
V1 nezeu §i-§i due viata impreuna cu El. Punand deci fata in fata
.■i,
•w starea sa cea dintai, sfanta cu cea de a doua, pacatoasa, §i-a m
frant inima lui cea intunecata §i a adus in gura lui aceste
cuvinte de umilinta: „Cati argatf ai tatalui men sunt mdestulati
de paine, iar eu pier aici de foame!" (Luca 13, 17)
Spunep-mi, acum, care dintre noi, astazi, mai pune
inceput pocaintei sale §i mtoarcerii mintii sale spre privirea
viepi si chipului trairii sale, ca fiul eel risipitor din pilda graita
de Domnul? Care dintre noi, vrand sa se pocaiasca, smulge
mai mtai mintea sa de la gandurile trupesti si lumesti, apoi isi
cerceteaza constiinta sa si recunoaste cate a pacatuit cu min-
tea, cate cu cuvantul si cate cu lucrul? Cine dintre noi soco-
teste ca, pentru pacatele sale, s-a facut nevrednic de Imparatia
lui Dumnezeu si vinovat chinurilor vesnice? Cine dintre noi
»»», pune fata in fata starea in care se gaseste, cu viata si fericirea
dreptilor? Nimeni! In vremea de astazi, fiecare pime inceput §i
r»t,v^ temelie pocaintei sale cu astfel de cuvinte; Ma due la duhovnic M
"-^rV
P sa ma marturisesc §i fac aceasta fara nicio pregatire §i fara
pi
pZ€
nicio socoteala. Cum pofi sa mergi la marturisire fara nicio
m
M 542 CAZANIA
pm
m
preg^tire? Stand inaintea duhovnicului tSu, sS, §tii cS stai inain-
m
tea lui Dumnezeu, JudecStorul eel drept §i infrico§at, ca sS
m spui inaintea Lui p^catele tale §i sa m^rturise§ti ci ai cSlcat
m pomncile Lui §i ceri de la El iertarea multimii p^catelor tale.
Cum mdrazne§ti sS, vii, sa-ti socote§ti mai dinainte nu-
maml §i greutatea pacatelor tale §i farS sa te gande§ti cum sa
zm.
marturise§ti §i cu care cuvinte sa ceri iertare? Cu gandul §i
cuvintele: Ma due sa ma marturisesc, fara nicio cercetare a
m gre§elilor tale §i fara nicio pregatire, nu este un mceput de

pocainta, ci o nesocotinta, o mdrazneala §i o defaimare a man-
tuirii tale.
Sa cautam la chipul pocaintei pe care a facut-o fiul eel risi-
M pitor, dupa pregatirea pe care ad auzit-o. El a zis; „Sculandu-m&,
voi duce la tatZl meu" (Luca 13, 18). Pentru ca nu §edea
Sm pe temelia faptelor bune, ci era pierdut §i, zacand in prapas-
0$ tia pacatului, s-a hotarat sa se scoale din locul pacatului §i sa

se mtoarca spre Dumnezeu. De aceea, dupa ce a zis:
„Sculandu-md", a adaugat indata: „Md. voi duce la tat3l meu".
U Apoi §i-a pregatit cuvintele marturisirii sale, zicand: §i voi

spune: „Tata., am gre§it la cer §i inaintea ta; nu mai sunt vred-
nic sa ma numesc fiul tdu" (Luca 15, 18-19), adaugand §i cu-
vintele prin care avea sa ceara de la Dumnezeu iertare: ,;Fa-m&
w$
ca pe unul din argatii tai" (Luca 15, 19).
Oare, mai inainte de marturisire, zicem §i noi cuvintele
fiului risipitor: „Sculandu-ma"? Adica, ne hotaram noi, inainte
de marturisire, sa ne ridicam §i sa ne indepartam cu totul de
+rfe. pacate? Nu! Mai inainte de marturisire, noi nici nu ne gandim,
nici nu ne aducem aminte de pacatele noastre, nici nu ne
-r '■ ♦ hotaram sa ne departam cu totul de la pacat, nici nu ne

M pregatim cuvintele marturisirii §i nici altceva din cele care se
cuvin pentru pocainta si marturisire; ci, venim la duhovnic, de
multe ori, in ziua cea din urma a postului si il aflam pe el silin-
du-se sa impace multimea celor care vor sa se marturiseasca,
avand mintea obosita de atata luare-aminte la cei care se
-ttA
marturisesc si de sfatuirile cele multe date lor. Stand inaintea
w 0
lui, noi asteptam ca duhovnicul sa cerceteze adancurile inimii
m
noastre §i sa intrebe in care pacate am cazut, de cate ori, cand

§i celelalte mtamplari ale pacatului. A§teptam ca el sa puna in
gura noastra fagaduinta departarii de pacate §i cuvintele
pocîntei, ca §i cum noi nu am avea nici minte, nici vointa,
nici cuvant §i nici gura. O, cat este de indoielnica iertarea
pacatelor cu acest fel de marturisire, de§i parintele duhovnic
ne citeste cu umilinta rugaciunea de iertare! O, cum indraznim
sa ne apropiem de altarul lui Dumnezeu, cu acest fel de po
cainta §i marturisire §i sa ne imparta§im cu Tainele cele sfinte
§i mfrico§atoare!
Dar Dumnezeu, zic unii cre§tini, are milostivire nemargi-
nita, caci, inca departe fiind fiul risipitor, El a alergat, a cazut
pe grumajii lui §i 1-a sarutat. Apoi, i-a dat lui toate darurile Sale
cele dumnezeiesti, chiar vitelul eel Tngra§at. intr-adevar, toate
acestea sunt adevarate. Dar, pentru ce citesc in Evanghelie
numai dovedirea milostivirii nemarginite a lui Dumnezeu §i nu
vad chipul pocaintei pacatosului? Am auzit ca Dumnezeu a
aratat milostivire nemarginita catre fiul eel risipitor, dar am
auzit §i cum fiul eel risipitor a dobandit aceasta mila. Am auzit
cum §i-a venit in fire, cum §i-a cercetat intai pacatele sale, cum *!.■ A
s-a indurerat de lipsa harului lui Dumnezeu, cum s-a pregatit

K mai inainte spre pocainta §i marturisire, cum s-a hotarat sa
paraseasca pacatul §i sa se intoarca la Dumnezeu. Cei care vor
cauta numai la mila mdurarii lui Dumnezeu §i vor trece cu
vederea pregatirea pocaintei vor fi asemenea omului aceluia,
care cauta numai la treapta cea de sus a scarii, neuitandu-se la
celelalte trepte, §i, intinzand piciorul sau, ca sa urce drept la
treapta cea de sus, in loc sa se urce treapta cu treapta, cade §i
SI se love§te.
i i ^
Milostivirea lui Dumnezeu este nemarginita. Insa Dum-
nezeu se milostive§te numai spre aceia care se fac vrednici de
milostivirea Lui. De te vei pocai ca fiul eel risipitor, vei dobandi
iertarea pacatelor §i darurile cele dumnezeie§ti, pe care le-a
dobandit acela. Cauta spre tine insuti, mai inainte de martu-
risirea ta, ca §i fiul eel risipitor; aduna-ti mintea ta cea risipita
in desfatarile §i placerile trupului §i socote§te toate pacatele cu
'.*:d
M
-i-aU'-'-E "Jcyi-
544 CAZAN1A
mtamplarile lor. Gande§te-te la acela pe care 1-ai maniat §i de

cate bunatSti 1-ai lipsit. Hotara§te-te din tot sufletul §i din toata
inima pSrase§ti pacatul §i sa te intorci la Dumnezeu. Prega-
te§te-ti cuvintele marturisirii tale, smere§te-ti inima §i varsa
lacrimi din ochii tai. Atunci, astfel pregatit, mergand sa te mar-
turise§ti, zi: „Sculandu-m&, voi duce la tatal meu" (Luca 13.
18). Astfel fiind pregatit, du-te la duhovnic, care tine locul lui
Dumnezeu §i Mantuitorului tau, in ceasul marturisirii tale.
Venind insa la duhovnic, sa nu a§tepti ca unul care ai fi fara
de glas, sa te intrebe el §i tu numai sa raspunzi, da sau nu, ci
spune tu pacatele tale, cu intamplarile lor. Spunandu-le pe ele.
sa nu ti le acoperi prin mdreptatiri, sa nu osande§ti pe altii, ci
pe tine msuti sa te marturise§ti ca e§ti gre§it, zicand: „Am
gre§it la cer §i inaintea lui Dumnezeu". In chipul acesta te vei
urea din treapta in treapta pe scara cea mantuitoare a po-
caintei adevarate §i vei afla milostivirea lui Dumnezeu, Care iti
va ieita tie toate pacatele tale §i te va invrednici de darurile
Sale cele dumnezeie§ti. lubitii mei frati, acesta este drumul
pocaintei §i al marturisirii, pe care Domnul lisus 1-a mchipuit
prin cuvintele pildei Evangheliei de astazi. Pentru eel ce nu va
merge pe drumul acesta, pocainta este indoielnica, marturi-
sirea nedesavar§ita §i iertarea pacatelor nesigura. Fericit este
insa eel care va pazi aceasta indmmare data de Dumnezeu;
fericit este omul care in acest chip se va pregati dinainte §i in
acest fel se va marturisi. Pe acesta, fara mdoiala, Dumnezeu il
va primi; va cadea pe grumajii lui §i-l va saruta. Cand parin-
tele eel duhovnicesc roste§te pentru Dumnezeu, aici pe pa-
mant: „Fiule, ti se iarta tie pacatele tale", Dumnezeu din cer h
da lui ieitarea pacatelor §i atunci el se imbraca in haina man-
tuirii, prime§te haml Sfantului Duh, i§i indreapta pa§ii sufletu-
lui sau pe calea dumnezeie§tilor porunci §i se invrednice§te de
imparta§irea dumnezeie§tilor Taine. De aceea, fiecare om, care
se va pocai §i se va marturisi astfel, se va face fiu al lui
Dumnezeu §i mo§tenitor al Imparatiei Lui celei ve§nice, in
lisus Hristos Domnul nostru, a Carui slava §i stapanire este in
M
+j>
544 CAZANIA
&£
L1-"1".
intamplarile lor. Gande§te-te la acela pe care 1-ai maniat §i de

|%'
cate bunStati 1-ai lipsit. Hotara§te-te din tot sufletul §i din toata
inima sa parase§ti pacatul §i sa te intorci la Dumnezeu. Prega-
P
te»
te§te-ti cuvintele marturisirii tale, smere§te-t:i inima §i varsa
:»n*i lacrimi din ochii tai. Atunci, astfel pregatit, mergand sa te mar-
m.
turisesti, zi: „Sculandu-m&, m3 voi duce la tat&l meu" (Luca 13.
18). Astfel fiind pregatit, du-te la duhovnic, care tine locul lui
Dumnezeu §i Mantuitorului tau, in ceasul marturisirii tale.
0
eM Venind insa la duhovnic, sa nu a§tepti ca unul care ai fi fara
m de glas, sa te intrebe el §i tu numai sa raspunzi, da sau nu, ci

spune tu pacatele tale, cu intamplarile lor. Spunandu-le pe ele
sa nu U le acoperi prin mdreptatiri, sa nu osande§ti pe altii, ci
pe tine insuti sa te marturise§ti ca e§ti gre§it, zicand: „Am
m gre§it la cer §i maintea lui Dumnezeu". In chipul acesta te vei
m
urea din treapta in treapta pe scara cea mantuitoare a po-
caintei adevarate §i vei afla milostivirea lui Dumnezeu, Care iti
va ierta tie toate pacatele tale §i te va invrednici de darurile
Sale cele dumnezeie§ti. lubitii mei frati, acesta este drumul
pocaintei §i al marturisirii, pe care Domnul lisus 1-a inchipuit
prin cuvintele pildei Evangheliei de astazi. Pentru eel ce nu va
®;
merge pe drumul acesta, pocainta este indoielnica, marturi-
p
>vi sirea nedesavar§ita §i iertarea pacatelor nesigura. Fericit este
If
11 insa eel care va pazi aceasta indrumare data de Dumnezeu;
fericit este omul care in acest chip se va pregati dinainte §i in
m
:
#
,4-S acest fel se va marturisi. Pe acesta, fara indoiala, Dumnezeu il
»« va primi; va cadea pe grumajii lui §i-l va saruta. Cand parin-
tele eel duhovnicesc roste§te pentru Dumnezeu, aici pe pa-
mant: „Fiule, ti se iarta tie pacatele tale", Dumnezeu din cer ii
if
da lui iertarea pacatelor §i atunci el se imbraca in haina man-
,feS: tuirii, prime§te harul Sfantului Duh, i§i indreapta pa§ii sufletu-
lui sau pe calea dumnezeie§tilor porunci §i se invrednice§te de
imparta§irea dumnezeie§tilor Taine. De aceea, fiecare om, care
se va pocai §i se va marturisi astfel, se va face fiu al lui
is
Dumnezeu §i mo§tenitor al Imparatiei Lui celei ve§nice, in
lisus Hristos Domnul nostru, a Carui slava §i stapanire este in
f ^ &rt ¥%>Jfyr tstz ^r>'+. f£*■?:<*£* yt'* ^^yyy*yyyy*yy££**M
^r*c
•vi "'
m
bePTiii mmm
JX y4
81 6 r^ l^H BW-
mm\s
pi
■Wi
s/f?
w
tofsi
!fc?
C:
#«
i:
m*.
fM
y%
&%
^r.
y/a/cai/êa (Saa/ty/ieliei/
Wd
■h.-.t-
yf.
«[£#
fyasatal sea/Aw c/e ca/viej
i
fj/a/e/ .26, 31-46)
is
t
r/rati
y c/ exft/i(,
> J
Pi
M
I fanta Evanghelie care s-a citit ast^zi ne spune cS
3® C/ Unul-N^scut, Fiul §i Cuvantul lui Dumnezeu, va veni

'.%S is iara§i pe pamant, dar nu cum a venit intai, smerit §i umil, ci
■j)64"
cu slavS multa §i cu mare stralucire dumnezeiasca. §i va veni,
nu ca sa mantuiasca lumea, ca mai inainte, ci ca sa judece pe
toti oamenii, pe cei vii §i pe cei modi; sa dea celor care au
is
M facut cele bune Imparada cea ve§nica, iar celor care au facut Wi:
cele rele, osanda cea ve§nica. invaâmra aceasta despre cea de
a doua §i slavita venire in lume a Domnului Hristos, o martu-
M
41^
'4i*.
w3
fs
risim toti cre§tinii, in Simbolul credintei noastre, care zice: „Si
1
.+ cV iara§i va sa vina cu slava sa judece vii §i moitii, a Carui impa-
fS; ratie nu va avea sfarsit". Vorbind despre Imparatia cemrilor
lisus Hristos a asemanat-o, printre altele, cu cele zece fecioare.
a2®
care, luandu-§i candelele lor, au ie§it intru intampinarea
>^¥ Mirelui. Cand a venit Mirele, au intrat cu El, la nunta, numai
cele cinci fecioare, care au avut untdelemn in candele, iar
'fw celelalte cinci au ramas afara in mtuneric, fiindca n-au avut
untdelemn in candelele lor. Spunand oamenilor pilda aceasta,
Domnul lisus Hristos a incheiat-o prin cuvintele: „Drept
m aceea, privegheaU, ca nu gtifi ziua, nici ceasul cand vine Fiul

IS Omului" (Matei 25, 13). Dupa aceasta, continuand,
„Zis-a Domnul: Cand va veni Fiul Omului rntni

fes
slava Sa §1 toti sfintii mgeri cu El, atunci va §edea pe
tronul slave! Sale" (Mate! 25, 31).
Domnul §i Mantuitorul Hristos nu ne-a aratat nici in care

parte a pamantului va veni, nici unde va pune scaunul slavei
pe care va sta, cand va judeca lumea. Dar unii, citind capi-
tolele 3 §i 4 din prorocul loil §i mai cu seama capitolul 4, ver-
'4 if.
setul 12, care spune: „S2 se trezeascS. toate neamurile $i sd.
n vind in valea lui losafat, cdci acolo voi ageza scaun de jude-
gig cata pentni toate popoarele din jur" (loil 4, 12), ca §i versetul
14, care spune: „Multimi $i iar multimi in Valea JudecHtH- CZci
11
fcS«
aproape este ziua Domnului in Valea Judecatii!" (loil 4, 14),
^.y- adica in Valea lui losafat sau Valea Paraului Cedrilor, unde
ifeti lisus a fost tradat §i prins, acolo zic ei ca va fi locul unde se
va pogori Domnul §i va pune scaunul slavei §i al Judecatii Sale
'i4%'
celei infrico§ate. Domnul a aratat slava cu care va veni a doua
Ss
3-^ oara, ca sa nu socotim ca §i la a doua venire va fi smerit §i ne-
ii
insemnat, ca la cea dintai venire. La cea dintai venire s-a aratat
prune infa§at §i pus in ieslea dobitoacelor. La cea de a doua
venire, se va arata Dumnezeu preaslavit §i §ezand pe scaunul
iw judecatii. Slava §i stralucirea venirii Dreptului Judecator o
descrie mai pe larg sfantul proroc Daniel, zicand: „Am privit
pana cand au fost a§ezate scaune, §i S-a a$ezat Cel vechi de
1
zile; imbracamintea Lui era alba ca zapada, iar parul capului
to
^Tv-ti
tm
DUMINICII INFRICO§ATOAREI JUDECAfl 547
S%u, curat ca lana; tronul SMu, McM de foe; rotile lui, foe
s arzZtor. Un ran de foe se v%rsa §i ie§ea din el; mii de mii li slu-
jeau §i miriade de miriade st&teau maintea Lui! Judecdtorul S-a
a§ezat $i cZrtile au fost deschise" (Daniel 7, 9-10).
M „$i se vor aduna maintea Lui toate neamurile §i-i va '
despdifi pe unii de altii, precum desparte p&storul oile r&i

di=» ronrf*
de Si va
capre. §i rmne* oile
va pune nils* de-a
rlf^-o dreapta
rirfântu Sa,
Sn iar
iar caprele
retnr(=>!(=*
m de-a stanga" (Matei 23, 32-33).
Toate neamurile, adicA toti oamenii care s-au nascut de la

Adam panA m ceasul acela, se vor aduna §i vor sta maintea
curtii de judecata a Judecatorului celui drept, care va mtocmi
hotararea Lui cea dreapta. §i atunci va despapi Judecatorul pe
cei drepti dintre cei pacato§i, precum desparte pastorul oile
dintre capre, §i va pune de-a dreapta pe cei drepti, pe care-i
nume§te oi, pentru blandetea avuta in viata, iar de-a stanga pe
cei pacato§i, pe care i-a numit capre, pentru salbaticia §i nea-
stamparul la rele.
„Atunci va zice Impdratul celor de-a dreapta Lui:
Veniti, binecuvantatii Tatdlui Meu, mo?teniti ImpZr&tia

cea pregdtitd voud de la mtemeierea lumii. Cdci fld-
mand am fost $i Mi-ad dat sa mdnanc; msetat am fost
$i Mi-ad dat sd beau; strain am fost $i M-ad primit; go!
am fost $i M-ad imbr&cat; bolnav am fost si M-ad cer-
cetat; m temni# am fost si ad venit la Mine" (Matei 25,
34-36).
15
„Binecuvantati" li nume§te Dumnezeu pe cei drepti. Iar
cuvantul: „mo§tenid" inseamna apropierea lui Dumnezeu de
cei drepti, socotindu-i ca pe ni§te rude apropiate, care-I
mo§tenesc Imparatia, pregatita lor de la mtemeierea lumii. Prin
pregatirea acestei Imparatii de la mtemeierea lumii pentru cei
drepti, se arat^ nu numai iubirea de oameni cea nemAsurata a li
lui Dumnezeu, ci §i cinstea de care se bucurS omul. HotArarea

pentm cei drepti cuprinde msS §i pricina pentru care ei mo§-
m
.V'?.
?3R

—^—
tenesc aceasta ImparStie, pentru c^ flamand fiind, zice DreptuI

Judecator, M-ati hranit; msetat fiind, M-ati adapat; strain fiind.
M-ati primit; gol fiind, M-ati imbracat; bolnav fiind, M-ati cau-
tat §i, in temnita fiind, ati venit la Mine.
•*;;«?
ss Din cuvintele acestea intelegem ca §ase sunt chipurile pe
<:F;-A. care iubirea §i milostivirea celor drepti le imbraca, in viata

jjMr.
aceasta pamanteasca, fata de semenii lor: hranirea semenilor
<w
saraci §i lipsiti; adaparea celor insetati; primirea §i adapostirea
celor straini; imbracarea celor goi; ingrijirea bolnavilor §i im-
parta§irea suferintelor §i necazurilor celor din nevoi. Dar chi-
ft
purile acestea de iubire §i de milostivire se pot arata nu numai
ft
cu privire la suferintele trupe§ti ale semenilor, ci §i cu privire
fi la nevoile lor duhovnice§ti. Astfel, prin invatatura Sfintei Evan-
&$
ll ghelii, ei ajuta sufletele care sunt infometate, nu de paine, ci
*.i+ de a auzi cuvantul lui Dumnezeu. Prin invatatura credintei, cei
drepti adapa pe cei insetati de graiurile invataturii despre viata
cea ve§nica §i de apa cea vie §i mantuitoare. Prin caldura rav-
m nei lor catre Dumnezeu, ei chemau cu dragoste sub acopera-
mantul Bisericii pe cei straini §i indepartati de ea. Prin faga-
M
m duinta bunatatilor celor ve§nice, imbraca in ve§mantul veseliei
§i in haina mantuirii pe cei goi de fapte bune, Prin sfatuirea
m
m
lor, dreptii intaresc §i imputernicesc pe cei bolnavi, adica pe
cei slabi in credinta, purtandu-le neputintele lor, iar prin graiul
lor eel plin de inalta traire duhovniceasca, pe cei care zac in
iS intunericul pacatului, ii lumineaza cu lumina cuvantului lor.
M „Atunci, dreptii Ii vor rZspunde, zicand: Doamne,

/•>.:
cand Te-am v&zut fl&mand §i Te-am hr&nitf Sau msetat
$i fi-am dat s% bei? Sau cand Te-am v&zut strain §i Te-am

primit, sau gol §i Te-am imbr&cat? §i cand Te-am v&zut
bolnav sau m temni# ?i am venit la Tine? Iar impZratul,

&'i
fe
It r&spunzand, va zice cZtre ei: AdevZrat zic vou%:
isri
Intrucat a# f&cut unuia dintr-ace§ti frad ai Mei prea
mid, Mie Mi-ad &cut" (Matei 25, 37-40).

m
•/-
&&L s*?4
Jjfei
fe
duminicii !nfrico§Atoarei judecati 549
?s% m
-r—\ 1 w w /\ * J V
Fapta cea buna a smereniei ramane §i dupa moarte ne-
A §tearsa. De aceea dreptii, precum ascundeau de oameni fap-
11 11 1 ■ T-V -1
tele lor cele bune, a§a §i inaintea lui Dumnezeu, smerindu-se,
nu vor spune ca au fost milostivi. De§i ei §tiu ca binefacerea
catre cei saraci se aduce lui Dumnezeu, ei se vor lepada,
zicand ca niciodata nu L-au hranit §i nici altceva n-au facut
Domnului si Imparatului slavei. Domnul a pus in gura drep-
m
m tilor aceste cuvinte ale smereniei, pentru ca sa cunoastem, din
raspunsul
£ Lui,7 ca orice vom face celui same,7 aceasta "
o facem
Insusi duna
lui Hristos Insusi, mm ne spune:
dupa cum snune: „Adevarat
Adevtirat zic vouZ:
vnuZ:
intrucat ad Mcut unuia dintr-ace$ti frad ai Mei prea mici, Mie
'C*, Mi-ad facut". !i numeste frap pe cei saraci, pentru ca s-a facut
om si a sfintit firea cea omeneasca si nu se rusineaza a-i numi
pe ei frati, zicand: „Spune-voi fratilor Mei numele Tau" (Evrei
2, 11-12). „Prea mici" i-a socotit pe saraci, fie pentru starea lor
materiala, fie pentru smerenia gandului si purtarii lor. Acestea
le-a hotarat Domnul si le-a grait pentru cei drepti. Sa ascultam,
acum, ce va hotan Domnul, la dreapta Judecata, asupra celor
pacatosi.
m
„Atunci va zice $i celor de-a stanga: Duceti-va de i
la Mine, blestematilor, in focul eel ve§nic, care este

preg&tit diavolului $i ingerilor lui. Cdci fldmand am fost
@
?i nu Mi-ad dat sd mdnanc; msetat am fost si nu Mi-ati
dat sd beau; strain am fost §i nu M-atf primit; gol, $i nu
li M-atf imbr&cat; bolnav $i m temni#, §i nu M-atf cer-
cetat" (Matei 25, 41-43).
La trei chinuri mari sunt supu§i pacato§ii prin hotSrarea lui

Dumnezeu; la despapirea de Dumnezeu, prin cuvintele: „Du-
Ma
ceti-vZ de la Mine, blestematilor"-, la focul eel nestins, prin
&
V 111 LV-'lV.y. fflll
cuvintele: „in 1focul
Cll eel vesnic";
V Id petrecerea impreuna
? la iiiip'l \dlld cu MLLd
dia-
volii, prin cuvintele: „care este pregatit diavolului §i ingerilor
m*- lui". Toate trei sunt atat de grele, de chinuitoare si insotite de
^-i-:
eel mai greu cuvant: „blestematilor". Dumnezeu a pregltit
ft
oamenilor de la mceputul lumii Imparatia Sa, iar nu suferinta
mn MA
1
TALCUIREA EVANGHELIEI
§i chinuri; locul de chinuire 1-a pregatit pentru diavoli, dupa

v>,
cum Insu§i spune: „Ducet:i-v& in focul eel vesnic care este
preg&tit diavolului $i mgerilor lui". Cand oamenii se fac ne-
milostivi, ca diavolii, §i nu miluiesc deloc pe cei saraci, atunci
§i ei se osandesc tmpreuna cu diavolii cei nemilostivi, in focul
eel ve§nic. Pentru aceasta zice Dreptul Judecator catre cei
nemilostivi: Va osandesc pe voi, pentru ca: „Fl%mand am fost
$i nu Mi-ad dat sa mZnanc; insetat am fost §i nu Mi-ad dat sa
beau; strain am fost §i nu M-ad primit; gol, si nu M-ad im-
bracat; bolnav si in temnpa, si nu M-ad cercetat".
^5 „Atunci vor rdspunde si ei, zicand: Doamne, cand

Te-am vdzut fldmand, sau msetat, sau strain, sau gol,
sau bolnav, sau m temni# §1 nu fi-am slujit? El msd le
va rdspunde, zicand: Adevdrat zlc voud: Intmcat nu ad
f&cut unuia dintre ace§ti prea mid, nici Mie nu Mi-ad
3m
f&cut" (Matei 25, 44-43).
III
Ace§tia, care raspund Dreptului Judecator, sunt cakatorii
de lege §i pacato§ii; nu necredincio§ii, ci din randurile credin-
M
cio§ilor. Necredincio§ii nu vin la Scaunul de Judecata, ci soar-
ta lor va fi aceea a tuturor celor ce nu au crezut in lisus
SSi.
Hristos. Care dintre credincio§i nu §tie ca eel care miluie§te pe
sarac, miluie§te pe insu§i lisus Hristos? Nimeni! Deci raspun-
•l® sul pacato§ilor este o indreptatire mincinoasa §i vicleana. Dar
'rV
la aceasta infrico§ata curte de judecata, minciuna §i vicle§ugul
n-au nicio putere. De aceea indreptatirea pacato§ilor va ra-
mane nefolositoare §i se va implini hotararea cea dreapta a lui
:***!
Dumnezeu, care spune;
„§i vor merge ace§tia la osandd vesnicd, iar drepdi

la viata vesnicd" {Matei 25, 46).
n
Cuvantul acesta: „vor merge acestia", adica pacato§ii „la
Mt
osandS. vesnica", astupa gura celor nesocotiti, care zic ca pe-
deapsa are un sfar§it. Daca milostivirea lui Dumnezeu, pentru
osteneala cea vremelnka prin savar§irea faptelor bune, daru-
MSs
yi*i
duminicii !nfrico§atoarei judecAti 551
m
ie§te Imparatia ve§nica, celor drepU, dreptatea Lui insS pedep-
se§te ve§nic pe cei pacStoî, pentru desmierdarile lor vremel-
nice in pScate. DacS ar fi fericit cu slavS ve§nica pe cei drepti
§i ar fi pedepsit vremelnic pe cei pacato§i, ar fi lucrat numai
milostivirea Lui, iar dreptatea Lui ar fi rSmas neindeplinM. Dar
aceasta este cu neputinl#, c^ci pe cat este Dumnezeu de mi-
lostiv, pe atat este §i de drept. NemarginM este §i milostivirea,
nemarginita. este §i dreptatea. Iar cand sunt ve§nice §i ImpS-
r^tia §i pedeapsa, atunci deopotriva s-au implinit §i milos-
-
m tivirea §i dreptatea. Atunci se unesc milostivirea §i mila cu
judecata §i dreptatea, dupa cum graie§te psalmistul David,
it
|t| zicand: „Mila $i judecata Ta voi canta tie, Doamne. Canta-voi
§i voi merge cu pricepere in cale f&rd priband. Cand vei veni
la mine? Umblat-am mtm ner&utatea inimii mele, in casa me a" m
_ m
V-1
(Psalmii 100,
x vyvy. 1-3).
x Amin!
zxxxaaxx#
Um!
m
■
»
'sz §1
'M M
m
>>: m
1 S
tvr
M
I5*
M
m
M
^ m
^ _ ___ , _ ___ ____ __ .Myl

M
w. :IP î w. iiipsi
%
N
w* /
u''
%
r.
A
m
i
'M
&4
m
Gaza/iicf
A.
&
7n. a
fAAwati/l sea/Ad c/c' ca/vwj
f Ac.- ce m/mm /ru/o.slcntd- &e fiome/i&sle

kA
up z/ua ^f/decatuPj
%>»•
%<$
dfi/vifi
9 cresti/d
9
/() are, pentru ce, in ziua infrico§atoarei judecati,
x^y Dreptul Judecator n-a zis niciun cuvant despre drep-
tate, despre curatia inimii §i a sufletului, despre smerenie §i
t+.^«
despre alte fapte bune, ci a aratat ca toata judecata Sa se face
pentru milostenie, binecuvantand §i preamarind pe cei mi-
lostivi §i blestemand §i pedepsind pe cei nemilostivi? Pentru ca
5f^«? de aici ar putea banui cineva ca numai milostenia mantuie§te
i-y-t+ A *
i
f't
fit, m
yi DUMINICII INFRICO§ATOAREI JUDECAXI 553

m
pe om, chiar dacS omul ar fi lipsit de celelalte fapte bune. Cel p

a?, M
ce, auzind Sfanta Evanghelie de ast^zi, ar ajunge la o astfel de
incheiere, ar gre§i amarnic.
P
m Daca va intra cineva intr-o livada plina cu multe feluri de
si-t*- p
fe V-V
pomi roditori §i nu va lua seama in toate parole ei, ci va privi
M
numai o parte, vazand acolo meri, va banui, sigur, ca numai
ll
meri se gasesc in acea livada. Oare, este dreapta presupunerea
lui? Ar spune el adevarul, sustinand ca numai meri se afla in H
Is®
W<
M acea livada? Nu! Deoarece numai daca §i-ar intoarce ochii sai
pretutindeni §i ar lua seama la toate paitile livezii §i ar vedea
fe;
toti pomii care se afla in ea, numai atunci ar putea sa spuna
3f»*k
jfe-f. ce se afla cu adevarat in acea livada. Si
^-•5 Acela§i lucru se intampla §i cu eel care ia in main! Sfanta
Scriptura §i, citind numai o particica, i§i inchipuie ca a§a invata u
m
1
n toata dumnezeiasca Scriptura. Unul ca acesta, fara indoiala ca
gre§e§te §i poate sa cada chiar §i in erezie, cum au cazut atafla
m
fV-, ^ sectanfl. Toata Sfanta Scriptura alcatuie§te un trup; dar o parte
a trupului nu este tot trupul. De aceea, eel care imparte dum-
nezeiasca Scriptura in mai multe parfl §i apoi citind dintr-o
m
■4.X*- particica presupune cunoa§terea intregii mvataturi din
5fl* s
M m
Scriptura, niciodata nu socote§te drept. Omule, daca voie§ti sa
cuno§ti dogmele dreptei credinte §i sfatul eel adevarat al lui
■iie
m
s Dumnezeu, cite§te intai toata Dumnezeiasca Scriptura; apoi
m
aflnte^te mintea ta la fiecare parte a ei, aduna toate parflle ei,
;H^
■*-*: care cuprind aceea§i invatatura, §i atunci vei vedea ca o parte
P
lamure§te pe alta; atunci vei afla margaritarul eel de mult pret
al adevarului, vei intelege drept §i vei propovadui adevarurile iw1
cele mantuitoare.
a-^ /s
_tif. Intr-adevar, Evanghelia care s-a citit astazi, vorbe§te, des-
rt'
pre a doua venire a Domnului, despre dreapta Lui Judecata §i
despre hotararea data pentm cei drepfl §i pentru cei pacato§i. P
m
Dar aceasta este numai o parte a dumnezeie§tii Scripturi, cad
sunt §i alte multe parti ale ei care vorbesc despre aceea§i pri- m
m
cina. Deci se cuvine sa auzim acele papi, §i a§a sa cunoa§tem
'*1~%
.Vi-t
tot sfatul lui Dumnezeu §i tot adevarul. Mai inainte de a arata M
II II
Domnul cele ce s-au citit astazi in Sfanta Evanghelie, a zis, pe
PW
0£,
§ 554 CAZANIA
m
M langa altele, §i aceasta: intrand imp&ratul s% vad& pe cei ce

SP!
M
§edeau, a v&zut acolo pe un om care nu era imbr&cat in haina
v;? de nunta. Cei care purtau haine de nunta s-au desfatat toti la
M
fei masa Imparatului, iar pe eel f^rS haina de nunta, mai rntai im-
ss
M paratul 1-a mustrat, apoi slugile lui i-au legat manile §i picioa-
<P rele §i 1-au amncat in intunericul eel mai dinafara, unde este
plangerea $i scragnirea dinplor. Pune alaturi aceste doua inva-
#§
taturi: in cea dintai, imparatul intra ca sa vada; in cea de a
doua, Fiul Omului vine cu slava ca sa judece. in cea dintai
II
M
sunt chemati toti oamenii; in cea de-a doua stau de fata toate
fei neamurile. In cea dintai, cei imbracati in haina de nunta sunt
ii
H-V dreptii, iar cei lipsiti de aceasta haina, sunt pacato§ii. In cea
p.
fl din urma, oile simbolizeaza pe cei drepti, iar caprele pe cei
pacato§i. Acolo, masa imparateasca pentru cei drepti, iar pen-
■^4
sea?
tru cei pacato§i lanturi §i intunericul eel mai dinafara. Aid,
m pentru cei drepti viata ve§nica, iar pentru cei pacato§i, pe-
m deapsa ve§nica. In invatatura cea dintai, imparatul proslave§te

m
m pe cei imbracati in haina de nunta §i pedepse§te pe cei lipsiti
i de aceasta haina. In cea de-a doua, Dreptul Judecator arata
i proslaviti pe cei milostivi §i osanditi pe cei nemilostivi. Haina
de nunta §i milostenia sunt doua semne ale celor drepti; insa
s#
unul, adica haina cea de nunta, este semn intreg §i deplin,
8
1:1 deoarece cuprinde toate faptele cele bune; iar milostenia este
m
semnul numai al unei parti, deoarece cuprinde numai fapta
m cea buna a milosteniei. Domnul, prin invatatura cea dintai a
aratat ca semnul eel deplin al celor care se mantuiesc este
s
haina cea de nunta, iar al celor care se osandesc este goliciu-
H
nea de aceasta haina. Prin invatatura cea de-a doua, aratand
8 mai cu deamanuntul numai o parte a semnului celui deplin,
cea mai folositoare, adica milostenia, a preamarit pe cei milos-
tivi, iar pe cei nemilostivi i-a osandit. Ca haina cea de nunta
inchipuie§te toate faptele cele bune iar haina celor care se
mantuiesc este Hristos, o spune Sfantul Apostol Pavel, zicand:
a
„Cat:i in Hristos v-afi botezat, in Hristos v-ad imbracat" (Ga-
w
Ss la feni 3, 27). Cum putem sa ne imbracam in lisus Hristos alt-
M*.
m fel decat numai vietuind si traind ca Hristos, adica facand toate
If
DUMINICII !NFRICO§ATOAREI JUDECApi

p
%z*.
j 'V:
faptele cele bune? lata, dar, in ce fel asemanandu-se §i
alaturandu-se cele doua invataturi despre aceea§i pricina, se
arata tot scopul §i sfatul lui Dumnezeu.
|k
Voifi §i alta talcuire a cuvintelor Evangheliei care s-a citit
astazi? O vom gasi la Sfantul Apostol Pavel, care ne invata
~ . . s-
despre felurile pacatelor, care incuie Imparatia lui Dumnezeu,
zicand: „Nu gtifi oare c% nedrepfii nu vor mo§teni ImpZr&tia lui
Dumnezeu? Nu v3 am%giti: Nici desfranatii, nici mchintitorii la
idoli, nici adulterii, nici malahienii, nici sodomitii, nici furii,
nici lacomii, nici betivii, nici batjocoritorii, nici r&pitorii nu vor
mo$teni Imp&r&tia lui Dumnezeu" (1 Corinteni 6, 9-10).
m
Domnul a grSit numai despre milostenie §i n-a amintit
■£* &
Mg
pz* despre toate celelalte fapte bune, pentru cS, aM data, vorbind
despre aceasta Judecata, a aratat ca cerceteaza §i judeca nu
m
numai faptele, ci §i adancurile inimii. A vorbit numai despre
1 milostenie, fiindca cei milostivi au in inima lor izvorul man-
tuirii. Cel care miluie§te saracul, crezand ca face bine lui lisus
Hristos, arata ca iube§te nu numai pe aproapele sau, ci §i pe
lisus Hristos; are deci, in inima lui, dragostea catre Dumnezeu.
pip Apoi noi, fiind invatati de Domnul, credem §i marturisim ca in
aceste doua porunci, adica in dragostea catre Dumnezeu §i
V^V^CA. V.CA LX aproapele,j se cuprinde
cea catre V— 1 Xi. 1 V-4.V_. toata
LWCt LCC Legea §i prorocii. Deci
X^-S V_.X
omul eel milostiv are in inima sa cele doua izvoare ale man-
tuirii care izvorasc savapdrea tuturor faptelor bune. El este
omul eel sadit langa izvoarele apelor, care va da rodul sau la
vremea sa §i frunza lui nu va cadea; §i toate, oricate va face, m
vor spori. Cel nemilostiv, neavand aceste doua izvoare ale

faptelor bune, este lipsit
XX^^-XL de
VXV, orice
WX XV,^ fapta
X cx^ xcx buna
x^xxxxcx §i
Vx de
VX^. aceea
xx^v-cx el
v,x
este pomul care nu face roade bune §i care se va taia §i in foe
se va arunca.
Cel care iube§te pe Dumnezeu din tot sufletul, din toata
inima §i din tot cugetul sau, acela ii sluje§te ziua §i noaptea;
nu slujeste altor fapturi, se fere§te de juramant stramb §i mai
m vartos proslave§te pe —Dumnezeu in zilele cele de praznic. Cel
sr v - jr~ —" i
care iube§te pe aproapele sau ca pe sine insu§i, acela intr-ade-
var aduce cinstire parintilor sai. Acela fuge de desfranare, de
. . . te
MkZ§k
8
556 CAZANIA
m
furt, de ucidere, de marturie mincinoasa; acela niciodata nu
VvV
Wfljg dore§te lucm strain. lata cum din dragostea catre Dumnezeu
n §i catre aproapele, in care se cuprinde toata Legea §i prorocii,
r^-S izvorasc toate faptele cele bune. Tot a§a, de aratat este ca eel
care este lipsit de dragostea fata de Dumnezeu §i fata de
i
aproapele sau, acela caka toata Legea §i prorocii §i face tot
i felul de pacate.
iSS lubitii mei frati, sa nu ne amagim! Ziua judecatii este ziua
infrico§ata, pentru ca vine cu manie §i cu urgie. Atunci se vor
% cerceta cu deamanuntul, nu numai fapta milosteniei, ci toate
faptele noastre, cuvintele §i gandurile. Cata spaima ne va tul-
bura atunci, cand se vor deschide cartile §i se vor arata main-
h tea tuturor vrajma§ilor no§tri, inaintea tuturor oamenilor, fap-
m
o tele noastre cele rele! Cata ru§ine ne va cuprinde, cand ni se
ten vor arata, inaintea tuairor, fatarnicia purtarilor noastre, nedrep-

tatile mainilor, clevetirile limbii, minciuna gurii, mandria min-
m
tii, invidia cea ascunsa a inimii §i toate celelalte fapte rele ale
noastre §i toata intinaciunea gandurilor noastre! Cata ru§ine §i
^1
frica va fi atunci cand Judecatorul ne va certa, ne va mustra §i
va pune inaintea noastra toate pacatele noastre, dupa cum
■aN zice psalmistul: „Mustra-te-voi $i voi pune inaintea fetei tale
il
pScatele tale" (Fsalmii 49, 22). Cata frica va fi atunci cand Ju-
decatorul va deschide gura Sa §i va da hotararea cea infrico-
§ata a dreptei Sale judecap, zicand: „Duceti-v2!" (Mate! 25, 41).
IS lubitorule de oameni, intm tot Indurate, Mantuitorule al
H lumii, Tu pentru noi Te-ai facut Om, pentru noi ai suferit Pa-
timile, pentru mantuirea noastra Te-ai rastignit pe cruce §i ai
rabdat moarte! Unde ne trimip pe noi acum? Tu e§ti lumina,
m viata, pacea, odihna: nu ne lepada pe noi de la faâ Ta;

ji'.f.
miluie§te-ne pe noi, precum de atatea ori ne-ai miluit; cauta la
rugaciunea, la lacrimile §i la pocainta noastra. Vremea milei a
M
mi incetat, ne raspunde Judecatorul eel drept; nici rugaciunea nu
se mai aude, nici lacrimile nu mai folosesc §i nici pocainta nu
m mai este primita. A incetat vremea milostivirii; acum este vre-
mea numai a judecatii: „Duceti-va de la Mine, blestematilor, in
focul eel ve§nic, care este preg&tit diavolului §1 ingerilor lui"
i
>-A
Sr-%?
duminicii !nfrico§Atoarei judecAti 357
{Matei 25, 41). DespSitirea de Dumnezeu, foe far^ de sfar§it,

traire ve§nica cu diavolul. N-am nici minte ca sa int;eleg, nici
limba ca sa arat deznadajduirea §i chinuirea celor care se osan- 1
p
li desc. m
m*.
Doamne al milei, mtr-adevar, atunci nu este vreme de m
mila, ci de judecata. Arata insa astazi, mila Ta spre noi. Trimite
m
in inima noastra lumina pocaintei, sa ne pocaim din tot sufle- m
;Vt,<
irfi
0 tul §i sa ne mtoarcem catre Tine mai mainte de a sosi vremea
hyA
.V- cea fara de mila; apoi trimite-ne noua puterea cea tare a haru-
n 0:0
lui Tau, sa ne intareasca, pentru ca sa pazim totdeauna pomn- 00:
0 cile Tale cele dumnezeie§ti §i sa umblam, fara sa ne lenevim, M
00
M m
'*0.
in toate zilele vietii noastre, pe calea faptelor celor bune.
m
Pentru ca atunci, in ziua Judecatii sa ne invrednice§ti §i pe noi M
fWi
r
4 4- a auzi glasul Tau §i hotararea Ta cea fericita §i plina de iubire
de oameni, chemandu-ne: „ Venifi, binecuvantatii TatZlui Meu, m
IS
M mo$teniti Imp&r&lia cea gatitd. vouZ de la mtemeierea lumii"
i (Matei 25, 34). Amin!
m
k>
m m
m m.
m s
m
5.t«
m
m -J-.V
tei
M
B
M
M
ft
:^;o:
M
0j&
m
Mi
¥:i
y-'-r:
mi
if
numiii^ mwm mii m\\ m\ y

I
ii -3^
,>*5-TV / fd*i
:.c
sW
I?3? fcil*RW .'■w*
I
>i:+.
A
\ H
M
is fc
M
S/a/cid/*ea tlo a/uj/ e/rei
Qjiammcil f/zô/tini /id t lcla/n c/i/i [Aai

W£
h£$
*0 fffis a&d ssai/ui ok /jra/iza J
m
yiv,!
'lei 6^ /4-2/J
55 Sfititi
> cfesti/u,
y J
(Zjf rei fapte bune ne mvata Sfanta Evanghelie care s-a

citit astSzi: iertarea, postirea §i milostenia. Postirea
a randuit-o Domnul nostru intre celelalte douS fapte bune,
W fiindcS ura §i nemilostivirea opresc roada postului. In zadar
55
t® poste§te eel care ura§te pe fratele sû. in zadar i§i mchide gura
de la desfatarea bucatelor, eel care nu intinde mana sa spre
it^.
4^.-^
p ajutorarea saracilor. Cel care insS a unit postul cu iertarea
?fVf gre§elilor aproapelui §i cu milostenia, acela sta inaintea lui
Dumnezeu imbidcat in hainS strSlucitoare. Pentru cS maine
t-^ ^. _
*rh
DUMINICII A IZGONIRII LUI—ADAM DIN—RAI 539 m
gg m
m p
SSst:
incepe vremea cea duhovniceasca a postului, cand toti SS
W'
cre§tinii nadajduiesc sa ia prin el, de la Dumnezeu, rasplata §i
is
mila, pentm aceasta, Maica noastra, sfanta Biserica, pentm ca
I-?
sS nu se amageasca vreunul'' din fiii
" ei- §i- sa se osteneasca in■ i
fej
zadar, pune inaintea noastra astazi, invatatura Mantuitorului
Tims
lisus Hristns r*r>st Df'H
Hristos despre post. Deci rpl
eel rare*
care \rc\ n%7i cu
va pazi rn pvliivie
evlavie §isi
cu toata silinta cele ce porunce§te Biserica, postul aceluia se
va inalta ca o tamaie bine primita inaintea lui Dumnezeu §i-i
va aduce mila Sa. In acest scop, Sfanta Evanghelie, spune ca,
? dupa ce a invatjat pe oameni rugaciunea „Tatal nostru",
n
44 s.is-n Domnul:
„Zis-a Dnmnun Dac2
Dura vrti i&rra namenunr
veti ierta ereseme
oamenilor gre$elile
■^T-i
svi?
m lor, va ierta si vouZ Tat2l vostru Cel ceresc; iar dac2 nu
' V >
veti ierta oamenilor gre§elile lor, nici Tatm vostru nu va
va ierta gre$elile voastre" (Mate/ 6, 14-13).
Ss
Oamenilor, zice Domnul, daca voi veti ierta gre§elile pe $'4
care vi le-au facut voua oamenii, si Tatal vostru eel ceresc va

tt-o r~\A ^ tvoastre,
va ierta pacatele ts-^s-x pe care 1^3 o -hi ro/^nt*
le-afi oi
facut inaintea Tiii
Lui. Tot*
Iar
UW
M
daca voi nu vefi ierta gre§elile fratilor vo§tri, nici Dumnezeu
1^
nu va va ierta pacatele voastre. Izgoniti deci ura din inimile
m
voastre, ca sa izgoneasca §i Dumnezeu urgia Sa cea asupra ■04
voastra. Dupa aceasta hotarare dreapta §i plina de iubire de
oameni, unde, oare, mai pot gasi indreptatire cei care nu iarta
gre§elile aproapelui lor, ci urandu-i pe semenii lor pana la
moarte, nadajduiesc totu§i iertarea pacatelor §i mantuirea
W
is sufletului? Astfel mvatand Mantuitorul nostru despre iertarea
gre§elilor, ca o inainte pregatire pentm postul care vine, §i
.
indemnand pe cei care postesc, ii invaâ §i cele despre post,
zicand:
i.il-Clli.VJ..
«« f'lH
P
fi+s i-Ac+i id
„Cand postitf, nu fiti tri$ti ca f&tamicii; c& ei i§i m-
tuneca tetele. ca s3
tunecZ fefele, sa se arate oamenilor c&ca postesc.
oostesc. Ade-
AOe- wm
v ^ _v; v _• 7 ^ / » /n f- 1 /i \
v&rat grZiesc vou&: §i-au
„ luat plata lor" (Mate/ 6,, 16).
In vremea lui lisus Hristos erau multime de fatarnici care,

in fmnte cu fariseii, se posomorau la fata cand posteau; ei
mergeau in tot locul cu fetele intunecate §i ofilite, ca sa arate
is
m
-
m
*?>
0:
m-
0
M inaintea oamenilor ca sunt mari postitori. lisus i-a numit
fatarnici, pentru gandul lor de a fi laudati de oamenii care cre-
m
deau despre ei ca sunt credincio§i. Ace§ti fatarnici insa nu fa-
m ceau aceasta ca sa placa lui Dumnezeu. De aceea, plata os-
m
w, tenelii postului lor n-o luau de la Dumnezeu, ci de la oamenii
m care-i vedeau. Dar puteau ei, oare, sa-§i faca fetele lor mtune-
>i:S
cate, ofilite §i posomorate? Puteau, fara mdoiala! Fiindca sufle-
tul, prin tmpreunarea lui cea desavar§ita cu trupul, mi§ca dupa
1 voia sa §i sangele §i duhul eel vietuitor, din care urmeaza
schimbarea fetelor. Acest lucru il arata §i faptele, pentru ca
vedem cum fata mgalbene§te la un gand de necaz, cum in
Sms
5i»; ochi apar lacrimi, iar pe obraz se a§terne posomorarea, pe
#i
Ss cand, dimpotriva, un gand de bucurie vesele§te fata omului,
t+'V
ii aduce zambetul pe buze §i schimba obrazul in bucurie. Totul
t* •' ^ este in legatura cu gandul §i vointa omului. In afara de aceas-
ta, sunt §i unele mijloace dinafara, care ajuta la potrivirea fetei,
>-vr,
P despre care ne spune Domnul, zicand:
p „Tu ms£, cand poste$ti, unge capul t&u $i fata ta o

•îv
spal%, ca s2 nu te ar&ti oamenilor c& poste§ti, ci Tat&lui
fi
iPs t&u, Care este in ascuns, §i Tat2l t&u, Care vede in
P
ascuns, i# va r&spl&ti tie" (Matei 6, 17-18).
P
r» Fata celui care poste§te cu adevarat, din cauza hranei se

M ofile§te putin §i se face galbena §i uscata. Unsorile capului §i
i spalatul obrazului, prin frecare, readuc sangele in obraz §i-l fac
vesel §i aainci abia daca se mai cunoa§te ca avem maintea
noastra obrazul unui postitor. Aceasta nu inseamna insa ca,
numaidecat, cand vom posti, este nevoie sa ungem capul §i sa
i spaiam fata. lisus n-a legiuit prin porunca acest lucru, ci, scopul
m
cuvantului Sau este sa nu cautam lauda oamenilor, cand pos-
tim, ci sa ascundem aceasta fapta buna §i sa fugim de slava
i
Ch de§arta. Acela§i lucru ne-a mvatat sa facem §i cand ne rugam
§i cand facem milostenie. Ungerea capului §i spalarea fetei mai
au §i alt inteles. Capul inseamna mintea, iar fata inseamna
viata. Precum capul este mai mare peste toate madularele
rî
W
DUMINICII A IZGONIRII LUI ADAM DIN RAI 56l

M &i
trupului, tot a§a §i mintea este mai mare peste toate gandurile;
If W
§i, precum de la faâ cunoa§tem pe om, tot a§a §i din purtarea
11
lui cunoa§tem mintea §i gandurile lui. Deci, prin aceste cu-
vinte, Domnul ne invata, zicand: Cand poste§ti, unge-h mintea
ta cu mirul credintei §i cu untdelemnul milosteniei; spala-p $1
viata ta §i toate faptele tale de toata spurcadunea §i intina-
ciunea. Prin aceasta invatatura, lisus Hristos ne arata ca
Dumnezeu vede nu numai cele dinafara, ci §i cele dinauntru,
cele ascunse §i nevazute: „Tat&l t£u, Care vede in ascuns, id
va rdsplMti tie", zice lisus, adica, in ziua Judecatii, cand se vor
arata §i cele ascunse §i cele vazute, §i cuvintele §i faptele, §i
gandurile cele tainice ale oamenilor. Iar dupa ce a sfar§it
Domnul invatatura Sa despre post, a inceput sa invete despre
M milostenie, zicand;
„Nu vd adunati comori pe pamant, unde molia §i

rugina le strict §i unde furii le sapd $i le furd, ci
adunati-vd comori m cer. unde nici molia. nici rueina
nu le stricd $i unde furii nu le sapd §i nu le furd. Cdci
unde este comoara voastrd, acolo va ft §i inima voas-
Cr^" (.Matei 6,, 19-21).
— :0ir\
W:
cvncx
AM vacua,
data, ixxvaâtwiui uun, nc-d
Invatatoml eel bun, ne-a xiivd^cll
invatat inill cc
ce dliu lie-
chip tre-
buie sa facem milostenia cea bineprimita, zicand: „Tii insa,
cand faci milostenie, s& nu §tie stanga ta ce face dreapta ta"
(Matei 6, 3). Acum, ca un sfetnic intelept, El ne povatuie§te cu
aceste cuvinte de indemn si sfat, zicand: Oamenilor, nu va
2^1 adunati comori oe oamant. ci va adunati comori in cer. Tata

Vv
cele doua locuri unde oamenii aduna comori: pamantul §i -*
cerul. Comorile cele de pe pamant sunt stricacioase §i vremel- m
nice, iar comorile cele din cer sunt nestricacioase §i ve§nice.
Cei care aduna comori pe pamant, de XXXUXH^.
multe ori, nici XXXCX^CXX
macar m
|VC4.J.XJLUXXI., *-X^ X, XliV^X
V2
rodul vremelnic al comorilor nu-1 folosesc. Cei care aduna
comori in cer, aceia de-a pururea culeg rodul eel nestricacios
al
ai cwiinjiuui
comorilor iui.
lor. K^nid.
Cata ucuscunc
deosebire arc
are ccrui
cerul ue
de pamant,
painani, aiaia
atata
deosebire au comorile cele cere§ti de cele pamante§ti. Deci,
aeoseoire
1$ M
Wk m
m
M
te
omule, daca dore§ti comori, aduna-le, dar aduna-le in cer.

i
Care sunt comorile de pe pamant? Bucate, haine, argint, aur.
pietre scumpe. Dar bucatele putrezesc, hainele le mananca
m
p moliile, argintul §i aurul §i pietrele cele scumpe le invidiaza §i
i
le prada furii. lata soarta comorilor pamante§ti! Care sunt co-
morile cele din cer? Slava cea nestricacioasa, bucuria cea lip-
sita de invidie, Imparatia cea ve§nica, lata soarta comorilor
celor cere§ti! Fiindca unde este comoara ta, acolo este §i inima
0 ta, adica mintea, dorinta §i toata grija ta. Daca vei aduna co-
moara in cer, iti vei desparti mintea de cele de§arte §i vremel-
il nice §i vei da toata dorinta §i toata grija ta celor vesnice. lata

cat folos ai cand aduni comoara in cer. Gande§ti cele cere§ti
1
in locul celor pamante§ti; te faci om ceresc, nu pamantesc; te
afli pe pamant cu oamenii §i in cer cu Dumnezeu, pregatindu-ti
imparatia ve§nica. Aici Domnul n-a mai spus chipul in care
g adunam comoara in cer, fiindca 1-a aratat cu alte prilejuri, de
pM multe ori. Dar numai unul este chipul pe care toti il cunosc:
1 milostenia. Noi punem in mainile saracilor hrana, imbraca-

s*?
minte, bani, iar din mainile lor le ia lisus Hristos, cad zice:
f*T«
Jntmcat afi f£cut unuia dintr-acegti frati ai Mei prea mici, Mie
0
Mi-ad f&cut" (Matei 25, 40). Acestea raman in mainile Lui ca o
c
^ .a comoara adunata §i pazM pana in Ziua Judecatii. Atunci El ne
li
daruie§te in locul acestora Imparatia Sa cea ve§nica, zicandu-ne:
„ Venid, binecuvantadi TatZlui Meu, mo$tenid ImpMada cea
pregZtM vouS. de la intemeierea lumii" (Matei 25, 34). Amin!
s
fl
is
m
IS
zm
:f-H
'■i-pi^
pkA
p ^ ^ ?i w. mm
' *i
d%
>vv jm
p
*A*
ft
m
pt* f %
k / ta".
%
X**'.
m
*& P.
.-*-** t
■j"y.
/mi
w$
#?'
m
3&*
m
&,
" ■Ks*'
m.
9
0
M
w*-'
'&h (jaza/iia
'Hr-f".
/
Qjiuni/iicu/ f/zcjo/iirii /ai *^y {dam c/i/i f Jx ai
fXuAalul &cca/t// (/& /j/'anzaJ

m
f-*,
fyPexfirc/) os/J
+5*'
s
gv zF/<atf
j cvex/i/if,7
*
.p yp-t
>■». intre cele trei fapte bune, despre care a vorbit
Sfanta Evanghelie de astazi, socotim ca fapta
buna a postului este prilejul eel mai potrivit pentru vorbirea
noastra de astazi, inainte de marele Post al Sfintelor Pa§ti.
;%vti Diavolul, frati cre§tini, care dintru mceput a invidiat §i a vraj- fe
ma§it neamul omenesc, nu inceteaza nicidecum lupta lui, ca c|
sa lipseasca pe om de mantuirea ce i s-a dat prin Patimirile §i Wi
w.
!$*£•. w
t-st+js,*-.'
wt
364 CAZANIA
moartea lui lisus Hristos. Vrajma§ul, grînd inimilor oamenilor.

pe unii li sfatuie§te, spunand c& postul nu este porunca a lui
■f-i-
Dumnezeu, ci fiecare este liber sa manance §i sa bea cat va
m
voi, ce-i va place §i cand va vrea, iar pe altii ii sfatuie§te ca
postul vatama sanatatea §i aduce multe feluri de boli. Diavolul
:t0. in§eala §i pe unii §i pe altii, cum a m§elat la inceput pe Eva §i
m
it pe Adam.
Ca postul este o pomnca dumnezeiasca, n-avem decat sa
ne gandim la pomnca pe care a dat-o Dumnezeu celor dintai
gjs oamenii. „A dat apoi Domnul Dumnezeu lui Adam poruncZ $i

5^ a zis: «Din tod pomii din rai pod sa mdnanci, iar din pomul
fl cuno$tintei binelui §i raului sa nu mananci, caci, in ziua in care

vei manca din el, vei muri negre§it!»" (Facerea 2, 16-17)
M Cuvantul acesta „sa nu mananci" nu este, oare, o pomnca a
|:|
§ postului? Dumnezeu a dat aceasta pomnca a posmlui primilor
f©5
oameni cu pedeapsa mfrico§ata, zicand; Jn ziua in care vei
Vtt
manca din el, vei muri negre§it!". Pomnca postului a intarit-o
$8
M lisus Hristos prin dumnezeiasca Sa pilda, postind patmzeci de
3t%
■• i-f
zile §i patmzeci de nopti. Mustrand pe fatarnici, care posteau
fe
a«. fara niciun folos, i-a invatat, precum am auzit in Evanghelia de
astazi, chipul prin care se face postul bineprimit la Dumnezeu.
:5a Asemenea §i sfintii apostoli nu au legiuit postul, care era
legiuit de la mceputul lumii, ci amintesc ca ei de multe ori
-fe
posteau §i ca mai inainte de orice lucm bun, tineau post §i
faceau mgaciuni, sau faceau mgaciuni cu posturi. Pentm ca se
m
p
Sî cuvine ca §i noi sa postim §i sa ne indeletnicim cu posturi §i
M cu mgaciuni, au randuit prin sfintele canoane perioadele in
%
0
M¥: care se cuvine sa postim. Una din aceste perioade incepe
0
maine §i tine patmzeci de zile.
'tz-r.
M Cei care fug de post, temandu-se sa nu-§i vatame sana-
,■>■*. tatea din pricina lui, sunt ne§tiutori §i putin credincio§i. Ne-
m
m
?a §tiind ce inseamna postul eel adevarat, ei socotesc ca postul
?<Si este indepartare de la doua, trei sau mai multe feluri de
>WSjKi
bucate. Ei cred ca noi, cand postim, trebuie sa colindam pa-
mantul §i marea; pamanml, ca sa adunam legume, roade, 57
ft
>.tS poame §i altele ce cresc pentm mancare; marea, ca sa aflam p-K*
s%
m
P
DUMINICII A IZGONIRII LUI ADAM DIN RAI 563

. |g,
m
V.v M
scoici, stridii, raci §i alte vietuitoare care se afla in ea. Mai cred
m
ca trebuie sa gatim bucate uscate, sarate, iuti, dulci §i prin
amestecarea acestora sa facem mancaruri multe §i de multe
feluri, unse cu untdelemn, mdulcite cu miere, pres^rate cu
miresme §i in felul acesta sa umplem masa mai mult decat
m
atunci cand mancam came. Apoi sa mancam §i sa bem din
acestea peste masura, socotind ca postim. Acest fel de post,
mtr-adevar vatama, pentm ca bucatele ce s-au spus mai sus
sunt anevoie de mistuit §i cer multa bautura.
Dar cine i-a invatat pe ei ca postul inseamna aceste multe
feluri de bucate §i multa mancare? Unde au citit, sau au auzit,
ca eel care se indeparteaza de carne §i de pe§te, acela pos-
te§te, chiar daca mananca alte feluri de bucate? Altceva este
m
postul §i altceva mancarea cea multa. Postul este atunci cand
cineva nu mananca nimic sau mananca, o data pe zi, un sin-
IS
gur fel de mancare §i acesta uscat. Cand de dimineata pana
p seara nu mananci nimic, atunci poste§ti. Cand nimic altceva nu

fx-x r„i i x
mananci, fara numai un fel de hrana, paine, sau verdeaâ, sau
poame, sau legume, §i acestea fara mdulciri §i fara unsori,
atunci poste§ti. Acest fel de post nu numai ca nu vatama nici-
W.
decum, ci folose§te foarte mult: folose§te trupului, cad imbui-
barea cu mancare este intotdeauna aducatoare de multe si
mari suferinte trupe§ti; §i folose§te suflemlui cad, in urma
infranarii de la mancare multa, cugetul omului se simte mult
mai u§or, zboara cu mult mai multa u§urinta catre Ziditoml sau
§i simte multa bucurie pentru a implini voia lui Dumnezeu.
r *
Dar sa fim intele§i! Cand vorbim de un asemenea post,
noi ne gandim ca el trebuie tinut in chipul acesta de oamenii
in varsta, al caror trup trebuie infranat prin post. Nu ne
gandim la copii §i tineret al caror tmp este in cre§tere §i tre
buie hranid potrivit cre§terii lor. Copiii pana la §apte ani nu
vor fi supu§i la post, ca oamenii in varsta, §i, mai cu seama, ei
nu vor fi indepartati de la oua §i lapte.
lar cad ne apropiem cu ravna de postire, de acest post sau
de oricare altul, sa fim cu toata luarea aminte, cad in timpul
postirii noastre diavolul sageteaza impotriva noastra mai var-
Is
pte*. . . . _
566 .. i- .i ■ CAZANIA
i i . .I-i.I-I.I
P
tos decat impotriva oricui, silindu-se sS. raneasca sufletul nos-
tru §i sa faca neroditoare osteneala postului nostru. El sade§te
in mintea noastra neluare-aminte, cautand sa ne induplece sa
trecem cu vederea celelalte fapte bune. De aceea, cei ce se
lasa robiti de pofte §i de patimi, chiar atunci cand postesc
inlatura haml §i rasplata postului. Unul poste§te, dar se cearta
§i se judeca, fara dreptate, cu fratele sau. Altul poste§te, dar se
manie §i ocara§te, bate §i necaje§te pe eel neputincios. Acest
0%. fel de post nu este primit de Dumnezeu. Nu acest post am ales
eu, zice Dumnezeu. Acela poste§te, dar tine strans zapisele
m
m nedreptatii. Are stomacul gol de hrana, dar inima plina de
0$
>/.»■ nemilostenie. Nu acest post am ales eu, zice Dumnezeu. Daca
V-v-1
m poste§ti mtr-acest chip, chiar de vei ihcovoia, zice Dumnezeu
ft*
prin prorocul Isaia, ca un belciug grumazul tau §i sac §i cenu§a
m vei a§terne sub tine, nici acesta nu va fi post primit. Acela
poste§te de untdelemn §i vin, dar inghite munca lucratorului
§i soarbe sangele saracului. Acesta nici hrana, nici bautura nu
pune in gura sa mai inainte de apusul soarelui, dar o umple
m pe ea, toata ziua, de osandiri §i de barfeli. Are pantecele gol
mi
pi de bucate, dar mintea plina de ganduri spurcate. Nu acest post
am ales eu, spune Dumnezeu (Isaia 58, 6). Intr-adevar mare
este ticalo§ia unor postitori ca ace§tia. Cel care nu poste§te, fie
ca este amagit §i socote§te ca postul nu este o porunca a lui
Dumnezeu, fie pentru ca se teme ca nu cumva sa se imbolna-
veasca, acela pacatuie§te §i se osande§te, dar eel putin i§i
satura pofta pantecelui sau. Insa eel care poste§te, dar calca
celelalte porunci ale lui Dumnezeu, acela nu numai ca nu se
folose§te cu nimic din postul sau, ci este lipsit §i de gustul
placut al bucatelor.
Faptele cele bune, frati cre§tini, sunt legate unele de
m
altele, ca un lanf necurmat. Daca vei taia o parte din lant, toate
IS
w celelalte parti sunt netrebnice. De va lipsi o fapta buna din tot
.'♦i-k
lantul faptelor bune, toate celelalte fapte bune se fac nefolo-
W sitoare. Pentru aceasta zicea lacob Apostolul ca: „Pentru c3

cine va p%zi toat& Legea, dar va gre§i intr-o singurd porunci,
s-a fdcut vinovat fat3. de toate porunciie" (lacov 2, 10). Cand
m
este unit postul cu celelalte fapte bune, atunci infraneaza
ws
^
DUMINICII A IZGONIRII LUI ADAM DIN RAI 567
t+AK
W
1%; patimile trupului, atunci maltS mintea la cer, atunci are mare
r
m
,^L> putere, *%4
5»?«
4SS Deci, dacS poste§ti, precum infranezi gura ta de la bucate,
tot a§a mfraneazS §i limba ta de la minciuna, de la napastuire,
V'>
de clevetire, §i de la tot pacatul care se face prin cuvant. Daca
i
postesti, precum poste$ti cu gura ta de hrana, a§a poste§te §i ii
cu ochii tai de la cele ce se vad §i smintesc sufletul tau; pos-
>w
te$te §i cu auzul tau de la zvonurile cele rele §i stricate; pos- 1
^T,
jSSk te§te §i cu mirosul tau de toate miresmele cele dezmierda- M
m
toare; poste§te §i cu tot trupul tau de la toata dezmierdarea
m
trupeasca; poste§te §i cu toata mintea ta de la tot gandul rau.
#
M Daca poste§ti, imbraca pe eel gol, hrane§te pe eel flamand §i
^-K
mtinde mainile tale spre ajutorarea saracilor. „Atunci, zice pro-
M
&:3J rocul Isaia lumina ta va r&sM ca zorile $i t&mMuirea ta se va
# If
gr&bi. Dreptatea ta va merge maintea ta, iar in urma ta slava mt
lui Dumnezeu. Atunci vei striga, $i Domnul te va auzi; la
4eT-fci strigHtul t3u El va zice: latZ-MS.!" (Isaia 58, 8-9).
ft 0
Fericiti sunt cre§tinii care postesc in toate aceste sfinte pa-
If
truzeci de zile, acest post adevarat §i bineprimit de Dumnezeu; w.
II
1 fericiti sunt cei care, postind a§a, vor ajunge la Patimirile cele
:
WCt|
sfinte §i mantuitoare ale Domnului lisus Hristos. Fericiti sunt m
R cei care, prin acest fel de post curatindu-se, se vor invrednici
dumnezeie§tii imparta§iri cu preacuratul Trup §i Sange al Man-
tuitorului nostru lisus Hristos. Fericiti sunt cei care, fiind im-
sl
presurati de slava lui Dumnezeu, se vor invrednici sa se in- J*SK
j+y--
,4,>. chine Mantuitorului §i Izbavitorului nostru, care a inviat.
ss
Sfi Doamne Atottiitorule, toti voim acest har, toti dorim acest P
, N
mare dar §i fiindca toata darea cea buna §i tot harul desavar§it, H
de sus este pogorand, de la Tine, Parintele luminilor, fie ne
&
.v.:'*? rugam si ne mchinam intru numele Unuia-Nascut, Fiul Tau,
Domnul nostru lisus Hristos, Care pentru noi oamenii a postit
JtjS: patruzeci de zile si a suferit Patimirile cele purtatoare de viata m
M
t*w Si pe cruce si-a dat sufletul Sau, si i n
mormant nou S-a in-
gropat si intru slava a inviat: invredniceste-ne si pe noi sa
savarsim cu multa bucurie curgerea postului si cu fapte bune &
sa ajungem sa ne inchinam invierii Tale celei mantuitoare, cad
fie se cuvine slava si stapanirea, in vecii vecilor. Amin!
115
m
f*&Ms£Ss&
■*9{<.
M
r-«Bi
Miiiimsa
i
r ft
w 01'
$
W- TO
^•V ^t
1 r-f
Pi
.w'5:f.
^-y
M
M i\
r*r-*-4
r'*.0?
Sfl
e%
S/alcaifêa o/7 a/tcj/ e/iei
Q)amuilcu r/i/di din &ast
fâ/t /, 4S-6/J
p
cTyviti
» c/szifi/u,
» ^
ti/ rmand invatatura apostoleascS, dreptcredincio§ii

/
C (y cre§tini impodobeau bisericile lui Hristos cu sfinte
icoane, nu socotindu-le dumnezei, nici slujind lor, ci inaltan-
du-§i prin ele mintea la persoanele pe care le inchipuiau, se
inchinau lor §i le sarutau pentru dragostea cea catre acele per-
soane sfinte. Dar rSutatea §i mandria ereticilor a napastuit nu
numai scopul eel sfant al Bisericii, zicand ca sluje§te icoanelor,
precum slujeau inchinatorii de idoli, idolilor, ci au indraznit §i
■M au facut rmpotriva sfintelor icoane un lucru pe care nimeni nu
m
1
DUMINICII INTAI DIN POST 569 %
m
II 1-a facut asupra vreunui chip al vreunui imparat pamantesc

sau al vreunui domn sau dregator: le-au sfaramat, le-au ars §i
m
au dezbracat bisericile de podoaba lor. Apoi au pornit pri-
m
goane cumplite asupra sfinplor paring, care cinsteau sfintele
icoane. Insa barbatii cei sfinh strigau, zicand: Noi nu slujim Pr*,
icoanelor ca unor dumnezei, ci vazandu-le, ne inaltam mintea
noastra la persoanele pe care le inchipuiesc ele §i, smerindu-ne
inima, ne intarim in credinta cea in Hristos; urmand Tnvataturii m
m apostole§ti, le cinstim, le sarutam §i printr-msele noi aducem
cinstea cuvenita persoanelor pe care le inchipuiesc ele. Dar
ereticii cei nemilostivi, auzind acestea, ii bateau pe ei fara
mila, ii tarau pe ulite, le taiau limbile, ii inchideau in temnite II
14 §i la moarte cumplita h osandeau. A tinut aceasta cumplita pri- ii
;
goana din vremea imparatului Leon Isaurul pana in vremea im-
rl
%♦< paratului Teofil, adica mai mult de o suta de ani. Dupa moar-
tea lui Teofil, ravna sotiei sale, imparateasa Teodora, a intarit
n credinta cea dreapta, Teodora, cand a stat inaintea ei Sfantul
h Metodie patriarhul, marturisitorii §i pustnicii, rugand-o ca sa
inalte sfintele icoane, intai a sarutat in vazul tuturor icoana
î«s Preasfintei Nascatoare de Dumnezeu, strigand inaintea tuturor
srag
aceste sfinte cuvinte: Cine nu se inching acestora §i nu le s&-
P
f%¥; njt%, nu slujindu-le ca unor dumnezei, ci cinstindu-le ca pe
1
$1 ni§te chipuri ale persoanelor sfinte pe care le inchipuiesc, s%
fie anatema! Apoi, impreuna cu toata ceata preoteasca, cu
a sfintii parinti §i marturisitori §i cu tot dreptcredinciosul popor,

&
au postit §i au facut privegheri toata saptamana cea dintai a
sfantului Post. Imparateasa Teodora a cerut lui Dumnezeu, ier- p
tare pentru Teofil, barbatul ei, §i a dobandit-o, pentru credinta
§i lacrimile ei, §i pentru rugadunile preotilor. lar dupa aceea M
*i*s au facut litanie, ea §i fiul ei, Mihail imparatul, preotii §i tot po-
porul, tinand in maini cinstita cruce, sfanta Evanghelie §i sfin-
'0
h'i tele icoane strigand: „Doamne miluie§te". §i, dupa ce au sa- 3S
var§it dumnezeiasca Liturghie, au inaltat sfintele icoane §i au
impodobit cu ele Biserica lui Hristos. Atunci Sfintitul Metodie
m
>:vT
§i sfintii marturisitori au randuit ca, in fiecare an, in Duminica
saptamanii dintai a postului mare, sa se savar§easca pome-
'z*H
few
Sfe nirea acestui eveniment sfant, ca nu mai amageasca Satana
ft pe cineva §i sa-1 arunce m eresul luptatorilor impotriva sfin-
%f£f:
telor icoane. Deci aceasta slavita pomenire §i bucurie de man-
tuire praznuind astazi Biserica lui Hristos cea dreptmaritoare,
Ht*-
m
, --iC. ferice§te pe cei ce au pazit dreapta credinta fara prihana §i afa-
rise§te pe cei care s-au lepadat de ea. Evanghelia care s-a citit
fA*. astazi cuprinde pilda dreptei credinte a lui Filip §i marturisirea
%'*l
M mantuitoare pe care Natanael, cople§it de puterea cea mare a
?r-'<
Domnului, a facut-o inaintea tuturor.
H
Frati cre§tini, Sfanta Evanghelie ne spune, cu prilejul ale-
gerii apostolilor, ca:
0;
1 „in vremea aceea a vrut lisus s& piece m Galileea
%5?
$i a g&sit pe Filip. §i i-a zis lisus: Uimeaz2-Mi! lar Filip
m
era din Betsaida, din cetatea lui Andrei §i a lui Petru"
(Joan 1, 43-44).
Nici mergerea Domnului lisus Hristos in Galileea §i nici

m
aflarea lui Filip acolo n-au fost din mtamplare §i fara purtarea
P de grija a lui Dumnezeu, ci s-au facut cu iconomie dum-
.+Tf nezeiasca. lisus Hristos, ca un Dumnezeu cunoscator de inimi,
'fi
m
■*,0, §tiind dinainte inclinarea sufleteasca a lui Filip spre primirea
credintei, a mers in Galileea in ceasul acela, in care se afla
KM
&?« Filip acolo, ca sad cheme in randul ucenicilor Sai §i sa aduca
m
prin el la credinta pe Natanael eel vrednic de credinta. Filip,
m
care se tragea din Betsaida, ora§ul lui Andrei §i al lui Petru,
dupa iconomia lui Dumnezeu s-a aflat acolo, in Galileea. Nu-
mai un cuvant a zis lisus catre Filip: „Urmeaz&-Mi!"§i el mdata,
lasand toate, a mers dupa El. Dupa aceea, spune mai departe
Sfanta Evanghelie:
„Filip a g2sit pe Natanael §i i-a zis: Am aflat pe

Acela despre Care au scris Moise in Lege ?i prorocii, pe
lisus, Bui lui losif din Nazaret" (Joan 1, 43).
m A gasit Filip, zice evanghelistul, pe Natanael, ca sa inte-
mSi
fi* legem ca 1-a cautat §i, gasindu-1, a incercat sad aduca la cre-
MS
4W'
M dinta in Hristos, prin marturia lui Moise, care este scrisa in
W4
♦•V
M
DUMINICII INTAI DIN POST 571
— —
m Lege §i prin cuvintele profetilor. De aici cunoa§tem cat Filip

iM
avea cunostinta de invataturile Legii §i de capile profetilor. El
II nume§te pe lisus Hristos fiu al lui losif, fie pentru ca cei
m
multi a§a il socoteau §i il numeau, fie pentru ca atunci nici el
a
nu §tia sigur ca lisus Hristos nu era un fiu al lui losif, ci Fiul
-
lui Dumnezeu. Il socote§te din Nazaret, pentru ca in Nazaret
crescuse §i de aceea s-a numit nazarinean. Auzind de numele
cetatii Nazaret,
sas -ff*.
„I-a zis Natanael: Din Nazaret poate ft ceva bun?
Filip i-a zis: Vino §i vezi" (Joan 1, 46).
Nazaretul nu avea un renume bun, fiindca multi pagani

locuiau in el. Deci, auzind Natanael ca Hristos este din Na-
zaret, s-a indoit, dar nu cuprins de necredinta, ci, vrand sa cu-
noasca adevarul §i sa se incredinteze ca acesta este Acela
/-laci-vr-c
despre care ni A/f/-»Jco §i
au propovaduit Moise ci prorocii,
r-vTV-vrv-vîi §i
ci o f^crMinc lui
a raspuns Ini
Filip: Poate Nazaretul, eel cu un renume asa rau, sa faca sa

rasara din el ceva bun? Filip, vazand nedumerirea lui Natanael,
*
i-a zis: Vino §i vezi pe lisus Hristos. Aceasta iti va fi deajuns,
ca sa crezi cele ce ti-am spus tie. lar Natanael indata ce a auzit
acestea, s-a grabit si a venit la lisus Hristos.
Jisus a vZzut pe Natanael venind cZtre El §i a zis
despre el: latM, cu adev&rat, israelit m care nu este
viclegug" (loan 1.
videsus" 1, 47).
*.<&. Natanael, venind la lisus Hristos, a vazut pe Cunoscatoml

de inimi, Care i-a descoperit cele ascunse ale inimii lui.
Domnul a zis, cand a vSzut pe Natanael venind la Dansul: „Iata
/ô •r*^* o
om care i.
are credinta -r-v^ i ♦n
dreapta, minte daruita /H
de ^ T"^"!
Dumnezeui §i
ci
S"
inima cuidLd,
iimild. curata, idid
fara vicle§ug".
vicieûg . meî
De§i a auzii
auzit accdDLd
aceasta inaic
mare lauua
lauda uc
de
M la Domnul, ea nu i-a schimbat statornicia sufletului lui, ci el
dorea §i acum sa cunoasca daca, intr-adevar, lisus Cel care
vorbea cu el, era Mesia Cel a§teptat. Atunci,
m M
M
rtif. ^
m
&
m
m
„Natanael I-a spus: De unde m2 cuno§ti? A r&spuns
lisus $i i-a zis: Mai mainte ca Filip s& te cheme, te-am
v&zut cand erai sub smochin" (loan 1, 48).
Natanael intreaba pe lisus Hristos, ca pe un om: De unde

§tii toate acestea, de unde ma cuno§ti? lar lisus Hristos ii
m
raspunde, nu ca un om, ci ca un Dumnezeu, zicand: Te-am
vazut, cand erai sub smochin, mai mainte ca Filip sa te cheme;
de acolo te cunosc. Natanael era mcredintat, ca in timpul cand
u
ezZc* 1-a gasit pe el Filip sub smochin, nimeni altul nu era acolo, ci
m numai ei singuri §i nici nu putea presupune ca Filip a spus
ceva lui lisus, pentru ca Filip venea impreuna cu el, cand 1-a
m laudat lisus pe Natanael. Pentru aceasta s-a inspaimantat de
wd puterea Domnului lisus §i, crezand ca El este Hristos,
w. „R&spuns-a Natanael: Rabbi, Tu e$ti Fiul lui
S4« Dumnezeu, Tu e§ti Imp&ratul lui Israel!" (loan 1, 49).
Petru a auzit eel dintai invatatura cea cereasca a lui lisus

Hristos §i a vazut intai minunile Lui, apoi a marturisit despre
Hristos ca este Fiul lui Dumnezeu; Natanael insa n-a auzit nici
II
■»rs? invataturile lui lisus, n-a vazut nici minunile Lui §i, totu§i, a
S1^ marturisit, ca §i Petru, ca lisus Hristos este Fiul lui Dumnezeu.
N Pe Petru 1-a fericit Domnul, spunandu-i ca Dumnezeu Tatal i-a
®it
descoperit Lui marturisirea. Dar lui Natanael nu i-a zis nimic
din acestea, cand a auzit marturisirea lui. Oare, care este pri-
:*.rK
li cina? Marturisirea lui Petru era desavar§ita, iar a lui Natanael
Vyl
nu era desavar§ita; amandoi au marturisit ca Hristos este Fiu
s al lui Dumnezeu, dar Natanael, adaugand cuvintele: „Tu e§ti
r^:^l
imparatul lui Israel", el a mic§orat marimea marturisirii, pentru
i
z .T< ca Hristos, Fiul lui Dumnezeu, nu este Imparat numai al lui
mt
*k
m Israel, ci a toata lumea. Pentru aceasta a fericit Domnul pe
m Petru §i i-a intarit marturisirea lui, zicand: „Pe aceasta piatra,
adica pe aceasta marturisire pe care ai facut-o tu, zicand: „Tu
e§ti Hristosul, Fiul lui Dumnezeu Celui viu(...) voi zidi Biseri-
£2 ca Mea" (Matei 16, 16-18). Lui Natanael, a cami marturisire nu
ffeti
era desavar§ita,
N
h:k
m
sw
m m
If w
5?B
m M
fer
„Iisus i-a zis: Pentra ca U-am spus c& te-am v&zut
sub smochin, crezi? Mai man decat acestea vei vedea.
u xiaiL.
§i a grZit: rm^vaiaL,
Adev&rat, aia^vaiai
adevZrat zac wua9 L,a
zic vou2, c2 uc;
de aûiu vcu
acum vetf
vedea ceml deschizandu-se §i pe mgerii lui Dumnezeu m
suindu-se $i coborandu-se peste Fiul Omului" (Joan 1,
m
m 50-51). *ô
m'4 ^5
m
Tu ai crezut in Mine, ii raspunde Domnul, pentru ca M-ai
p
vazut ca sunt cunoscator de cele ascunse. Tu ai crezut in Mine,
pentru ca ti-am spus ca, nefiind de fata, totu§i, te-am vazut sub
smochin, mai mainte de a te chema Filip. Dar de acum mainte
ft.
lucrari mult mai mari decat acestea pe care le-ai vazut, vei
vedea, §i astfel desavar§ita va fi credinta ta in Mine. Tu zici ca i
sunt imparat al lui Israel. Dar cand se va arata ceml deschis §i
UlgCllI
mgerii ILii
lui JLVUllilICiCiC:U
Dumnezeu suindu-se
OUUIU-U-^C §i pogorandu-se spre ^pic slujirea
^lUJlICd
A/TÔ atunci Tvor
Mea, T/-\f intelege oamenii ca sunt
On 1 >> vs-t +■ nut ♦-*
Timparat, i i-rv-k* /n
numai al1
lui Israel, ci §i a toata fapmra. lar acestea a zis Domnul, vor-
bind de mgerii care venisera §i ii slujeau Lui, dupa postirea §i
T ■ ^ . • 1. 1 1 . . 1 ^ 1
biminta Lui impotriva diavolului §i de ingerul care s-a pogorat
din cer §i-L intarea pe El in vremea Patimirilor Sale §i de ingerii
■^5^.'rK pe care i-a vazut Maria, in ve§minte albe, $ezand unul la cap
§i altul la picioare, unde z&cea tiupul Lui, §i de cei doi ingeri
care s-au aratat in muntele Maslinilor in haine albe, cand s-a
inaltat
- 3- - la cer.
Din chemarea lui Filip v§i Natanael, am vSzut inca. o data
^ '
puterea atotvazatoare §i atot§tiutoare a lui Dumnezeu, Care
vede toate cele dinafara §i cele dinauntru ale omului. De la
fata Lui nu se poate ascunde nimeni, nici in munte, nici in iff
m /x
mare, nici in adancul pamantului. Oriunde te vei duce, El este
de fata, in orice loc §i in orice timp, El asculta mgaciunile
2® noastre §i marturisirile noastre. invatatomle, Tu e§ti Fiul lui
m Dumnezeu, Tu e§ti Dumnezeul eel adevarat, slava Jie! Amin.
P m
m ii
M
If U
8 |s$
p P
'.Y:;V'nf î^1flfit^^ rVr^rri"^f^riffiki'<WThr-'-r~f "i-î--'r~y--r-- i—r~"- i—I' 'I—jmi-^TriiTtriiriin'ri"-—ifi'~ffrv'~i*iri'î- r —'n' —- r -^- i—'f""TMi'~illl i" iiiTi'iii'îAwiT'irttfiniTr • n ' — ''i~ 'n - i n • - AS
'
Xtfyirjti.e.
1
-i.c*'
H-.vi<
5fc*,
.+*<? MSIWIW
w*
v., k ®
05^,
s^>
1
feCs
'• ---S,
m
•SSs
jfS
y&v
rl
2»tf,
M
fl
:^v Gazania
ss
g
G)ami/itcil uitdi c/in ^Sost
a
fQ^/zmnszea/ m/r/ju/wea c/efataj
Fp
«^
rTyxtfi c/êsd/u,
umnezeu, avand nemarginita fiinta Sa, este pre-

tutindeni, precum ne spune §i psalmistul David,
zicand: „Unde m2 voi duce de la Duhul T3u $i de la fata Ta
unde voi fugi? De m$ voi sui m cer, Tu acolo e$ti. De mO. voi
Wt; cobon in iad, de fa# e$ti. De voi lua aripile mele de dimineat%
§i de m& voi a$eza la marginile m&rii, $i acolo mana Ta ma va
pov&pai §i m& va tine dreapta Ta" (Psalmii 138, 6-9). Mintea
M
stiSi
p noastra marginita nu poate cuprinde aceasta taina, ci abia daca
fe
o intelege, ca printr-o perdea de fum §i nu desavar§it.
g
,^V; Dumnezeu este In toata lumea §i in fiecare parte a lumii.
£S Dumnezeu vede cele ascunse, aude cuvintele care nu s-au
'xVryT:: 4
Sii*i
9K Iras
m
DUMINICII iNTAI DIN POST 375
II
grait §i cunoa§te gandurile. Filip vorbe§te cu Natanael in taina,
sub smochin, iar Dumnezeu,7 mai inainte de a deschide Filip
i
gura sa, il vede pe Natanael §i aude cuvintele lui Filip. „Mai
W
mainte ca Filip s3. te cheme, te-am v&zut cand erai sub smo-
chin" (loan 1, 48), ii spune Domnul lisus lui Natanael. Cu-
h
noa§te bunatatea mintii §i curatenia inimii lui Natanael, caci, ii
'.*y.
zice: „Iat%, cu adevarat, israelit in care nu este vicle$ug" (loan
1, 47). Intelegem deci cat de adevarate sunt spusele psalmis-
tului David, pe care le-am aratat mai sus.
Din acestea noi invatam ca Dumnezeu este inaintea noas- iT.-vl -
II
tra pururea §i vede toata lucrarea noastra, aude toate cuvintele
noastre, cantareste toata pofta inimii noastre §i cerceteaza tot
a^nHiil eel cjsrnniQ
gandul ascuns cil
al mintii nniictm
noastre. Piltricirhni
Patriarhul Tiimh
lacob, rcinrl
cand a
inteles ca Dumnezeu a stat inaintea lui, s-a cutremurat atat de
mult, incat cu frica mare a strigat: „Cat de infrico$%tor este locul
acesta!" (Facerea 28, 17). Prorocul Daniel,1 cand a avut vedenia
'
cea mare, 1-au lasat puterile §i a cazut la pamant, de§i 1-a intarit
ingerul, zicand: „Nu te feme, Daniele!" (Daniel 10, 12). Deci,
m daca ace§tia, fiind oameni sfinti §i drepti, atat de mult s-au
K^;
inspaimantat cand au socotit ca Dumnezeu a stat inaintea lor,
ce fel de frica §i cutremur se cuvine sa cuprinda sufletul §i
inima noastra, a pacato§ilor, cand socotim ca Dumnezeu sta
«s I
totdeauna de fata inaintea noastra? Cel ce are de-a pururea
acest gand in mintea sa, niciodata, intr-adevar, nu pacatuie§te.
Dar unii cre§tini zic ca nu-L vad cu ochii pe imparatul
ceresc: „Pe Dumnezeu nimeni nu L-a vZzut vreodatd; Fiul eel
p Unul-N$scut, Care este in sanul TaDlui, Acela L-a facut cunos-
cut" (loan 1, 18), zice §i Sfantul Evanghelist loan, pentru ca
Dumnezeu nu poate fi vazut cu ochi trupe§ti. Ce vedem insa,
cand ridicam ochii no§tri in sus? Vedem cerul, soarele, luna §i
stelele. Ce vedem cand lasam ochii in jos? Vedem pamantul,
marea, iarba, pomii, roadele, dobitoacele, oamenii §i altele. 'ATF
Intr-adevar, acestea nu sunt Dumnezeu, ci sunt fapturi ale lui
Dumnezeu, dar, vazandu-le, intelegem negresit pe Ziditorul
lor. Vazand panza intelegem ca este §i tesator care a tesut-o; m
vazand corabie, intelegem ca este §i corabier, care a facut-o; O
vazand gradina, intelegem ca este §i gradinar care a lucrat-o;

m M
m uiggj-migggg —— —— r
^ ^^m
m
m CAZANIA
576
w-
IM
1
il vazand icoana, intelegem ca este §i pictor care a zugravit-o.
Tot a§a, vazand cu ochii trupe§ti fapturile din jurul nostru, in-
m telegem, vrand-nevrand, cu ochii gandului nostru, pe Facato-
m
ml §i Ziditorul acestora, adica pe Dumnezeu. De la zidirea lu-
m
mii, oamenii, privind fapturile din jurul lor, au vazut intr-insele
M lucrarile lui Dumnezeu cele nevazute, puterea Lui cea ve§nica,
dumnezeirea Lui, cum spune §i Sfantul Apostol Pavel zicand:
m
m „ Cele nevZzute ale Lui se v%d de la facerea lumii, intelegan-
W
du-se din fapturi, adicZ vegnica Lui putere §i dumnezeire, a§a
|| ca ei sM fie f&r& cuvant de apdrare" (Romani 1, 20), adica aceia
care zic ca nu-L vad pe Dumnezeu.
m Deosebit de aceasta, nu simtim, oare, ca omul are ochi su-
flete§ti, precum are §i ochi trupe§ti? De cate ori, cu ochii mintii
noastre, vedem fete ale prietenilor §i ale vrajma§ilor, case,
m
biserici, mese, rauri, mari, izvoare §i orice dorim? Nu am cu-
I noscut, oare, cum lumina credintei lumineaza ochii mintii, mai
Pi
mult decat lumina soarelui, ochii trupului? §i, drept urmare,
cum ochii mintii, straluciti de credinta, vad mai lamurit decat
ochii tmpului, care sunt luminati de razele soarelui? Ochii tru-
s
es pe§ti de multe ori se in§eala. Vezi soarele mai mic decat pa-
mantul, dar el este, fara de asemanare, mult mai mare. Vezi de
departe o cetate mare, asemenea unei casute. Vezi vasla
dreapta, ca este franta in apa. Ochii credintei nu in§eaia nicio-
i data! Pentru aceasta, Sfantul Apostol Petru, de§i a vazut cu
ochii pe Domnul Hristos, Gel care S-a intrupat, §i minunile Lui
v;-?^
§i dumnezeiasca Lui Schimbare la fata §i Patimirile §i ingro-
parea §i invierea Lui, socotea mai adevarat cuvantul prorocilor
care marturisesc despre lisus Hristos, decat cele ce a vazut §i
ll
a auzit el, zicand: „§i avem cuvantul prorocesc mai intarit"
(2 Petru 1, 19). Deci, chiar daca nu-L vezi pe Dumnezeu cu
>r¥+.
ochii trupului, il vezi insa cu ochii sufletului. Ai inca, pentru
$#
aceasta, cuvantul prorocesc mai adevarat decat ochii tai, ca §i
Petru. lata ce spune prorocul David: „V2zut-am mai inainte pe
1+^
Si; Domnul maintea mea pururea, cS. de-a dreapta mea este, ca s&
nu m% clatin" (Psalmii 15, 8). Pe langa toate acestea ai msu§i w
cuvantul pe care 1-a grait Domnul catre Natanael, zicand: „Mai it
inainte ca Filip sa te cheme, te-am vZzut cdnd erai sub smo-
s: "
M

ILL
chin" (loan 1, 48). lar cuvantul prorocului te ihvata s4 vezi de-a

pururea pe Dumnezeu stand de-a dreapta ta §i cele vorbite de
lisus cu Natanael te invatd cS, Dumnezeu vede §i ia aminte la
toate faptele tale.
Cand vei tine seama de acestea, in toat4 viaâ ta, atunci
chiar dac4 se mai porne§te vointa ta catre pacat, o opre§te msa
pe ea glasul constiintei, care striga §i graie§te: Nu face madu-
larele tale madulare ale unei pacatoase, caci de-a dreapta ta
sta §i vede fapta ta cea rea Cel care judeca pe cei necinstiti in
casnicie; nu intinde mainile tale la nedreptate, caci de-a dreap-
ta ta sta §i vede Judecatorul eel drept, Care trimite pe lucratorii
nedreptatii unde este plangerea §i scra§nirea dintilor; nu face
pacatul, caci inaintea ta sta §i aude Cel ce judeca §i pedepse§te
pe toti cei neinfranad la limba; nu te duce cu mintea ta la gan-
duri viclene, caci le vede Vazatorul a toate, Cel ce sta inaintea
ta, Cel ce cerceteaza inimile §i rarunchii §i numara peril capu-
lui tau. Cine nu se ru§ineaza sa faca fapte rele inaintea oame-
nilor? lar tu nu te rusinezi sa le faci inaintea ochilor lui
m- Dumnezeu! De oameni te temi, iar de Ziditorul fapturii nu te
p&t
V:V cutremuri? Cel care crede acestea §i se gandeste totdeauna la
acestea, ori de cate ori vine la dansul ispita pacatului, se im-
potriveste si zice cuvantul pe care 1-a grait losif catre egip-
teanca, atunci cand il indemna sa savarseasca cu ea pacatul:
„Cum dar s% fac eu acest mare r%u $i s8. p£c2tuiesc inaintea lui
Dumnezeu?" (Facerea 39, 9).
w£ Cuvantul psalmistului, care zice: „ V£zut-am mai inainte pe

Domnul inaintea mea pururea, ca de-a dreapta mea este, ca s&
^ Sr, / ;; t r ON ;
nu ma clatin" (Psalmii 15, 8), este pazitor si sprijinitor impotri-
va pacatului, iar cel din Evanghelia de astazi, spus de lisus lui
Natanael: „Mai inainte ca Filip sa te cheme, te-am v&zut cand
...... - ^ ,
erai sub smochin" (loan 1, 48), indeamna pe om numai la
If r . 1 p.. 1 . T-x , . . 1 T-x -r-.!
fapte bune, fiindca Dumnezeu vede totul. De El nu putem
m
ascunde nimic, nici chiar gandurile.
Niciodata, in alt timp, ingrijitorul nu face lucrul sau mai cu
ravna, decat atunci cand sta inaintea lui stapanul si-i vede lu-
crul. Cand este de fata stapanul, este foarte multa ravna in ini-
ma ingrijitorului, pentru c4, §tiind ingrijitorul cd. sDpanul vede
If
CAZANIA
§i osteneala, §i ravna lucrului sSu, atunci Mdajduie^te §i el o

'/v mai mare rSplatire §i dragoste din partea domnului sSu. Deci,
m
cand poste^ti, sau te rogi, sau ajuti pe eel sarman, sau miluie§ti
m vaduva, te gande§ti ca Stapanul §i Dumnezeul tau este de fata
li
te §i-ti vede osteneala postului tau §i grija rugaciunii §i rabdarea
ll la priveghere §i ravna milosteniei; cand faci deci lucrul eel
bun, crezi ca Dumnezeu, fiind de fata, vede §i starea inimii
tale, §i smerenia cugetului tau, pe care le scrie cu toate intam-
tes
plarile lor, in cartile care se vor deschide in ziua rasplatirii.
P
kg Fiind incredintat ca Dumnezeu varsa peste tine mila §i harul
ft Sau, te faci foarte ravnitor la savarsirea faptelor bune; amnci,
i
i cu mare sarguinta, iti ver§i sudorile tale pentru savar§irea lor;
i»SjK atunci afierose§ti faptelor bune toata dorinta ta §i intare§ti spre
ele sufletul §i inima ta.
I Psalmistul David marturise§te ca totdeauna cand se gan-
14
pi
dea ca Dumnezeu este pururea maintea lui, atunci avea, de pe
4| urma acestui gand, in afara de folos duhovnicesc §i folos
pamantesc §i trupesc. Fiindca, vazand pe Domnul maintea lui
pururea, nu numai ca nu cadea in prapastia pacatului §i nici
5^1
nu se clatina din calea faptelor bune, ci §i nadajduia catre
S Dumnezeu in tot necazul, ca sa-i veseleasca inima lui §i sa-i
m
5# umple de lauda §i de bucurie limba lui. „ VZzut-am mai mainte
pe Domnul inaintea mea pururea, ca cle-a dreapta mea este,
II
m ca sZ nu m& clatin. Pentm aceasta s-a veselit inima mea §i s-a
M
bucurat limba mea, dar mc& §i trupul meu va s3l3§lui mtm
n3.dejde. C3 nu vei I3sa sufletul meu in iad" (Psalmii 13, 8-10).
fntr-adevar a§a este! Iti face necaz eel puternic, vrajma§e§te
A cinstea ta, rape§te averile tale, te apasa cu nedreptate, pati-
p
me§ti, suspini, plangi, alearga mintea ta ici §i colo, ca sa afle
g
p mangaiere, dar nici o scapare n-ai, nici un sprijin nu gase§ti.
In acestea fiind, gande§te-te ca Dumnezeu inaintea ta este §i
p vede silnicia celui care te nedreptate§te §i necazul inimii tale.
li Acest gand iti aduce in sufletul tau nadejdea in Dumnezeu §i
>•+
zici: El imi va fi aparator, El imi va face dreptate, El ma va
%g
%
^-i scapa de silnicia celui care ma nedreptate§te. Aceasta nadejde
tare potole§te suferinta ta, inceteaza suspinul tau, §terge lacri- '+■ y
ni
mile tale, aduce veselie in inima ta §i rugaciune cu bucurie in
P
fft? M,
limba ta. Te-ai imboln^vit greu: doctorii nu te vindecS §i nici

medicamentele nu-ti ajuta; cresc durerile, necazul tau este
greui §i
ci mangaiere
monrroior<3 nu
mi o
aii de
rlo nicaieri. De aceea, te /î i r-\ri n
cuprinde frir'O
frica
mopii; dar gande§te-te in acest timp ca Dumnezeu este main-
tea ta si vede starea ta nenorocita. Atunci spune-I: Atotputer-
A**. nice, nemarginita este iubirea Ta de oameni §i milostivirea Ta
este nemasurata; vezi durerile mele, auzi graiurile mele cele
de tanguire, miluie§te zidirea Ta §i nu Te uita la pacatele mele.
Gandul acesta va aduce in sufletul tau nadejdea vindecarii tale.
Aceasta nadejde va mangaia durerile tale, va alunga frica ta, va
linisti tulburarea inimii tale. Aceasta sa o faci §i in prime]dii §i
in necazuri §i la toata intamplarea §i nevoia. De multe ori, din
cauza greutaîi suferintei tale, se va necaji
s sufletul tau §i dor-
nic sa dobandeasca grabnica ajutorare se va plange ca nu
prime§te nicio mangaiere. Daca atunci ifi vei aduce aminte ca
de-a dreapta ta este Dumnezeu, Care poate toate, indata va
veni mangaierea §i veselia, de la Dumnezeu, in inima ta.
„Adusu-mi-am aminte de judec&tile Tale cele din veac,
Doamne, $i m-am mangaiat" (Psalmii 118, 52), zice psalmistul.
Dumnezeule §i Doamne al milei, Stapane al sufletelor §i
al trupurilor nostre, cu adevarat nemarginit este noianul iubirii
Tale de oameni. Ne-ai aratat chipul prin care sa fugim de pacat
Si sa ne intarim spre savarsirea faptelor bune. Prin acest chip
aflam si mangaiere si intarire in toate primejdiile vietii acesteia.
lubiti credinciosi, chipul acesta nu cere din partea noastra
nici osteneala, nici cheltuiala; nu aduce nici suparare, nici tul-
1
burare. Sa nu faci nimic si sa nu doresti nimic, daca nu te vei 1
W A 4a a A Aa M S* , A a a * Cwl
gandi mai intai ca Dumnezeu sta de fata, inaintea ta si vede
ffi) AW
toate miscarile tale. De vei face aceasta, scapi de orice pacat
m
Si te faci ravnitor in savarsirea oricarei fapte bune. In primej-
/-11i /iii.'i in
dii, in necazuri, i'-n nevoi, la
lo orice
/^.-i T'i-iI-o-moo rli i 1"i o
intamplare, adu-d tvii-n
aminte ca
n
V. ^
Dumnezeu este de-a dreapta ta si vede toate necazurile tale. wm
Daca vei face aceasta vei avea in orice suferinta grabnica

i;r
AM mangaiere si adevarata izbavire si vei putea zice totdeauna ca
psalmistul David: „Adusu-mi-am aminte de judec3.0e Tale
AW
cele din veac, Doamne, $i m-am mangaiat" (Psalmii 118, 52).
Amin!
m'trm'&TfVswsKW.
,«S
Pi
»
9-V;
>»; *ft
i&s
=fw m » &
pi > r
N-'
ji
S&l
i% i
jf%
m.
'3%
m
S
M
fe
L L
+7V1
m,
spa
Vv-?,
ti
ail
li R
s
?s
II
'p.
9m fTcr/cu/rea cio a/tcj/ e/iei
UjJ
w a/m/uca a c/oua din ^Sost
W4
tm fl ffara/ 2, /- /2j
P
>-*• fTixifi
y» c/HirS/f/ii,
y ■*
$ fantul Apostol Pavel ne invatja: credinta este din

,f auz, iar auzul prin cuvantul lui Hristos (Romani 10,
>.-tP
17). Adevarul acestor cuvinte apostolice il intelegem mai cu
seamS din spusele Evangheliei care s-a citit ast^zi. Minunea ce
S s-a facut cu slabanogul a avut o mare putere sa mcredinteze
pe toti cei ce au vazut-o cu ochii lor, ca Domnul lisus Hristos
II este Dumnezeu adevarat. Cine altul cunoa§te pacatele cele
ascunse sau intelege gandurile cele din adancul inimii sau nu-
ss?
»r* mai printr-un cuvant poate sa intareasca madularele slaba-
V: W noage §i neputincioase afara de Cunoscatorul inimilor, Atot-
i
DUMINICII A 2-A DIN POST 581
f*
puternicul Dumnezeu? Insa carturarii iudeilor ziceau cS lisus
a
Hristos este un om hulitor, iar poporui de rand zicea cS este
numai un facator de minuni. Multimea oamenilor n-a vazut
nici celelalte minuni ale lui lisus Hristos, nici pe aceasta, ci nu-
mai prin cuvintele Evangheliei a auzit mSrturia despre minu- Mg
nile Mantuitorului lisus Hristos §i a crezut ca lisus Hristos, Care
:fe
■*%*>. le-a facut, este Dumnezeu desavar§it. Zadarnic cauta unii sa
v.?
vada minuni spre luminarea, intarirea si cre§terea credintei lor,
pentru ca celor vrednici de credinta le ajunge auzul §i cuvan-
te
1?^
tul lui Dumnezeu, care intra prin auz in sufletul nostru. Acesta
w, lumineaza, intare§te §i create cunoa§terea lui Dumnezeu cea
Wi i'*
adevarata §i credinta in Hristos, Deci, frati cre§tini, pregatiti-va, M
cu luare-aminte §i cucernicie, cad vom aduce in auzurile voas-

tre cuvantul lui Dumnezeu, eel sfant §i adevarat, al Sfintei
m
Evanghelii ce s-a citit astazi, care spune:
i
U
„In vremea aceea, intrand iar%$i lisus in Caper-
%
naum, dup% cateva zile s-a auzit c& este in cas2. §i
m,
indati s-au adunat a$a de multi, incat nu mai era loc m
m nici inaintea u§ii, iar Dansul le giUia cuvantul" (Marcu
e 2, 1-2). Wd
P
Gherghesenii alungasera pe lisus Hristos din hotarele
tinutului lor, Gherghesa, ce se gasea langa Marea Tiberiadei, II
AjyS S
in partea dinspre rasarit a ei. Pentru aceasta, intrand lisus in
'^v corabie, a trecut Marea Tiberiadei §i a venit in Capernaum.

s Evanghelistul Matei nume§te ora§ul acesta cetatea lui lisus
li
0 Hristos, fiindca in acesta Domnul Hristos avea locuinta Sa,
precum marturiseste acela§i evanghelist, zicand: „§i p%r3sind 1
Nazaretul, a venit de a locuit in Capernaum, langS mare"
£*^ {Matei 4, 13). i't

Cand s-a auzit ca lisus a intrat in casa, indata s-au adunat
atat de multi oameni in casa aceea, meat nu mai era loc nici ft
W*
ji -vy pe langa u§a §i nici inaintea u§ii. in timpul cand Hristos ii 0
&S
%m invata pe cei de fata despre impdratia lui Dumnezeu,
SeS
m
<■■ *- a* - .■ v> • -; tt ?». .' -'fti*
r
^ '■'
r
^g|L
II

Bfe
au Fenit 7a El, aducand un sl&b%nog, pe care-l
^4*-'
purtau patm oameni. Dar, neputand ei din pricina
multimii s% se apropie de El, au desf&cut acoperigul
easel unde era lisus §1, prin sp&rturZ, au coborat patul
1^
Vx-% m care zZcea sl&b&nogul. lar lisus, v&zand credinfa lor,
i-a zis sl&Mnogului: Fiule, iertate iff sunt p2catele tale!"
(Marcu 2, 3-3)
Doi slaMnogi a vindecat lisus Hristos: Pe unul la scSlda-

II
.at*
toarea oilor, despre care a scris numai Evanghelistul loan, iar
m
frifl
m pe altul in Capernaum, despre care scrie nu numai Evan-
,,'ri
'*•$3
ghelistul Marcu, cum am auzit in Evanghelia de astSzi, ci §i
Matei §i Luca. La locuinta Sa din Capernaum, au adus pe un
slabSnog. SlSbSnogul acesta de ar fi avut putina putere sa.-§i
m
mi§te picioarele lui, ar fi venit singur la lisus Hristos; iar dacS
m altii ar fi putut s^-l mi§te de pe patul lui, 1-ar fi adus sprijinin-
du-1 sau rezemandu-se el de dan§ii. FiindcS auzim insS c^ 1-au
m
fe: adus, ridicandu-1 impreunS cu patul in care zScea, 1-au urcat
pe acoperi§ul casei §i, printr-o spartur^ facuta de cei ce-1 pur-
tau, 1-au lasat inauntru §i 1-au pus inaintea lui lisus Hristos, se
vede ca ii erau cu totul slabanogite §i nemi§cate toate madu-
larele lui, incat nici el nu putea sa se ridice din patul sau §i
It nici altii nu puteau sa-1 ridice. Pentru aceasta 1-au adus la lisus
cu patul pe care zacea. Vazand deci Domnul atat credinta sla-
banogului, cat §i a celor ce duceau patul cu el, pentru aceas-
S4
ta a grait §i lor, nu numai slabanogului, ca sa arate ca nu
numai slabanogul credea ca va dobandi vindecarea, ci §i cei
ce duceau patul lui §i 1-au adus la lisus.
Daca slabanogul nu ar fi crezut, nu 1-ar fi numit lisus
Hristos pe el fiu; §i daca nu ar fi crezut cei ce 1-au adus pe sla-
banog, nu ar fi luat patul lui, nici nu s-ar fi suit pe acoperi§ul
.'■HfC casei §i nici nu ar fi descoperit casa ca sa coboare patul cu sla-
banogul maintea Mantuitorului Hristos. lisus, cunoscand cre-
ct
fa| dinta lor, a zis slabanogului: Fiule, in ceasul acesta fi se dez-
P leagd §i fi se iarta pZcatele tale. Cuvintele Mantuitorului:
*:■<■:
rgpX^TjffiZ
w*
fc DUMINICII A 2-A DIN POST 583 m

•«- 0,
M „Fiule, iertate ifi sunt p2catele tale!" ne arata cS slabanogul nu
M
m M
numai ca a crezut in lisus Hristos, ci s-a §i intors de la pacatele
II
lui, fiindca nu se nume§te fiu al lui Dumnezeu un necredin- ^3
cios §i nici un nepocait nu dobande§te iertarea pacatelor lui. ft
Credinta in Hristos da harul infierii §i face pe om fiu al lui c*
m
'M Dumnezeu, cum ne mcredinteaza Evanghelistul loan, zicand: m
M
ytic!
:
„§i celor cap' L-au primit, care cred in numele Lui, le-a dat pu-
@i
tere ca sd. se faca fii ai lui Dumnezeu" (loan 1, 12). Pocainta
?|
cea adevarata aduce indata iertarea pacatelor. Pentru aceasta
1
a zis Domnul ca trebuie sa se propovaduiasca in numele Lui, m
■ p
P-F
K nu numai pocainta, ci §i iertarea pacatelor, care se da prin
pocainta. lisus a iertat mtai pacatele slabanogului, vindecan- "ff
s
du-i boala sufletului sau, apoi i-a tamaduit slabanogirea trupu-
i
t?
■£& lui. Din aceasta invatam ca, din cauza pacatelor, de multe ori m
FM
g ne imbolnavim, iar cand, prin pocainta, ne curapm de pacate,
p
& atunci ca§tigam §i sanatatea trupului. lisus Hristos a grait catre
k slabanog cuvintele; „Fiule, iertate ifi sunt pacatele tale!",
i
„§i emu acolo unii dintre c&rtumri, care §edeau §i
%W
cugetau m inimile lor: Pentru ce vorbe§te Acesta astfel? m
w
w El hule§te. Cine poate sa ierte pacatele, fara numai sin- si
m
& W4
gur Dumnezeu?" (Marcu 2, 6-7)
m 1
Carturarii, adica invatatorii Legii lui Moise, fiind orbip de
ura, socoteau ca lisus Hristos este numai om, nu §i Dumnezeu. M
fi
p. De aceea, dupa ce au auzit ei: „Fiule, iertate i(i sunt pacatele
yyM
ai tale!", au socotit ca lisus hule§te, rapind stapanirea lui
fit-.
Dumnezeu §i facandu-se pe Sine Dumnezeu. A§a sunt de
|| multe ori gandurile §i judecatile oamenilor clevetitori, care
SI
ih,?- osandesc fapta buna ca pe o rautate §i numesc lumina, intu-
w
?$£ neric. Deosebirea insa intre carturari §i clevetitori este ca ei
M n-au mdraznit sa graiasca gandurile lor impotriva lui Hristos,
nici sa afirme ca lisus Hristos a hulit, iar clevetitorii nu numai
ca gandesc in inima lor, ci deschid gura graind de rau §i
osandind pe vecinul lor. Gandurile cele ascunse, viclene §i
hulitoare ale carturarilor n-au putut ramane ascunse.
,-»-.f7''_,t'r:^''^T^T--.-»'*_,»St1>„r_-*^+.r>,^'^*x)-XT^^-JiT»v^î5..1;r.^-f_tj>.>^<,T.-' *.*:>•?_*.' ..r;* _>.* *;-fJ:-t-_?:*:_>,j;^.t-^7-':-',' .+.-:_^.'.+ . + •,-,1
M 584 TALCUIREA EVANGHELIEI
mdat%, cunoscand lisus cu duhul Lui c2 a$a

M
II cugetau ei in sine, a zis lor: De ce cugetad acestea in
inimile voastre?" (Marcu 2, 8)
latS dovada dumnezeirii lui lisus Hristos, c^ci numai

f-i^y
■tT^
Dumnezeu vede gandurile omului, numai El cunoa§te cuge-
fr. tele §i cele rele §i cele bune, din inimile noastre. Insu§i
Dumnezeu a anitat aceasta, zicand prin prorocul leremia:
„Inima omului este mai videana decat orice §i foarte stricatZ!
fl Cine o va cunoa$te? Eu, Domnul, pMtmnd inima $i incerc
rZmnchii, ca s% r&spl&tesc fiecZruia dupd. cdile lui §i dup&
A.tK roada faptelor lui" (leremia 17, 9-10), si prin prorocul David,
zicand: „Cel ce cerci inimile $i rdrunchii, Dumnezeule drepte"
fi (Psalmii 7, 9). Aceasta insS. produce fricS in sufletele noastre §i
ne mdeamni pe noi sS ne depSrtam, nu numai de lucrurile
cele rele, ci si de gandurile cele rele. Deci lisus Hristos, ca un
Dumnezeu adevarat, cunoscand ce cugetau carturarii despre
fe
Dansul, a zis catre ei: Pentru ce cugetati cele rele si cleveti-
s;i toare impotriva Mea?
*M
*m „Ce este mai u§or, a zice sl2b2nogului: lertate id
sunt p&catele, sau a zice: Scoald-te, ia-tf. patul tdu §i
umbl2?" (Marcu 2, 9)
lisus Hristos, vrand sa arate ca avea stapanire si putere de

m
a ierta pacatele, intai a aratat carturarilor puterea Lui cea dum-
nezeiasca, descoperind cele ascunse ale inimilor lor, apoi le-a
pus aceasta intrebare, zicandu-le: Carturari, voi socotid ca Eu ■Vi
m
&r*{ am hulit, deoarece, neavand putere dumnezeiasca, am zis
'fZ catre slabanog ca i se iarta pacatele. Dar spuneti-mi Mie, ce
m este mai usoara? lertarea pacatelor sau ridicarea slabanogului
din patul lui? La mtrebarea aceasta, carturarii n-au raspuns
nimic. intr-adevar, Cel ce numai prin cuvant vindeca siaba-
tfji nogul nemiscat zacand in pat, Acela are putere dumnezeiasca;
e$ iar Cel ce are puterea lui Dumnezeu poate sa ierte pacatele,
cad atat vindecarea trupeasca, cat si iertarea pacatelor sunt
lucrari numai ale lui Dumnezeu. Carturarii insa, vazandu-se
''£y*W&
♦ T"
ajfe jTjiSQ
ns
prin§i in plasa propriilor lor cugete §i cople§iti de puterea cea

mare cu care lisus Hristos patmndea pana in adancul inimilor
lor, au amupt cu totul §i nu au mai dat niciun raspuns la intre-
barea ce li s-a pus de lisus. Pentru aceasta Domnul msu§i, a
raspuns, zicand:
„Dar ca s2 ftitf c& putere are Fiul Omului a ierta

p&catele pe pamant, a zis sl&b&nogului: Zic tie: ScoalZ-
a?*,.
te, ia-ti
*** ir* patul tMu $i
V* mergi la
xcx casa ta!" (Marcu 2,
x-., 10-11)
j.vy A j.y r-H
ienarea pacaieior esre

lertarea pacatelor este un mcru
lucru nevazui. vinaecarea sia-
nevazut. Vindecarea sla-
pS-%
0* banogului o vedea oricine cu ochii. Deci lisus, prin vindecarea
tkt-
•■Ov vazuta a slabanogului, arata puterea Sa cea dumnezeiasca §i
45v
,X'«->,
V#\ nevazuta a iertarii pacatelor. Astfel, minunea cea vazuta arata
haml eel nevazut. Smerindu-se, lisus vorbe§te la persoana a
treia, numindu-se pe Sine Fiu al Omului, fiindca s-a nascut din
Sfanta Fecioara, fiica lui Adam, zicand: Dar ca sa §tit:i ca pu-
:«•
tere are Fiul Omului a ierta pacatele pe pamant, am sa va aduc
o dovada inaintea ochilor vo§tri §i, mtorcandu-se catre sla-
banog, i-a zis: „Scoala-te, ia-ti patul t&u pe umeri $i mergi la
casa ta!" Prin aceste cuvinte, ca Dumnezeu adevarat, a dat din
nou sanatate trupului slabanogului, dupa ce li ieitase pacatele,
din cauza carora el era bolnav. Prin cuvintele: ..Putere are Fiul
Omului a ierta pacatele pe pamant" ne-a aratat ca iertarea
pacatelor se da numai in viata aceasta, nu §i in viata viitoare,
dupa judecata §i osanda. Cine nu s-a ingrijit in viata aceasta
sa-§i dobandeasca, prin pocainta sincera §i adevarata, iertarea
pacatelor, pentru unul ca acesta dincolo de moarte nu mai este
cu putinta nici un fel de pocainta. §i pentru ca sa fuga de
lauda oamenilor, lisus a poruncit slabanogului ca sa se duca
ftp. la casa sa, zicandu-i: „ScoaM-te,_ ia-ti patul t&u ^pe umeri $i
tnerpi la
mergi !a rasa ta!"
casa ta!".
o
„§i s-a ridicat indatZ §i, luandu-§i patul, a ie§it

maintea
mauiLCit tuturor,
LULuiui, erau
meat emu to# uimiti
luu ?i siaveau
uuiuu. si sl&veau pe
ue
Dumnezeu, zicand: Asemenea lucruri n-am vZzut
niciodatZ" (Marcu 2, 12).
iî
Cuvantul dumnezeiesc a dat mi§care duhului vietuitor din
•4zt
slab^nog, a mvarto§at vinele, a intarit trupul §i a imputernicit
toate madularele. Cel ce zScea pe pat s-a sculat, slabanogul s-a
mi§cat; eel nemi§cat §i-a ridicat acum patul pe umerii sai §i cu
patul in spate, pornind, s-a dus la casa sa.
Multimile oamenilor ce stateau imprejurul casei, vazand
minunea, s-au mirat §i au slavit pe Dumnezeu, msa nu cum se
m
cuvenea, pentm ca n-au slavit pe lisus Hristos ca pe Unul
Dumnezeu, care a savar§it minunea cu puterea dumnezeirii
^-r; Sale, ci au slavit pe Dumnezeu, ca pe Cel care a dat lui lisus
puterea de a face minuni, socotindu-L pe lisus numai ca pe un
PS om, Caruia i-a dat Dumnezeu aceasta putere. Au slavit, spune
^V
Sfantul Evanghelist Marcu, multimile acelea pe Dumnezeu,
care a dat putere oamenilor, adica lui lisus Hristos, ca sa
5^V
scoale pe slabanog din pat §i sa-1 vindece pe el. Acest fel de
4H
credinta nu este desavar§ita. insa aceasta credinta i-a pregatit
pe iudei ca sa creada mai pe urma ca acest lisus Hristos este
1
Dumnezeu desavar§it, a§a cum credem §i noi, cu ajutorul §i
haml Domnului nostru lisus Hristos, Caruia se cuvine lauda,
cinstea §i inchinaciunea, in vecii vecilor. Amin!
m
A'i
■m
Ak*-:
m
M
S3
m
'"' ''■"**-''''l "-■r: '»-•
m
annv i*y
fyV-
A '•
0,
m
&«r
.+ ^
(ictza/iia
■40'
:&% ^tiininlcii a c/oaa c/i/i &!o&t
* r*r .-.V
0Qjumnezeu aya/w nefr/l/n/e/or /waslr&J
m
w
Sfi/xifi
> crestim:
> ■*
/ ^ q\ care purtau patul, pe care z^cea slab^nogul, au
Vy venit la u§a casei unde invSta lisus §i, neputand sS
^+4
intre in casa, din cauza multimii de oameni care era acolo, ca
aH'
sa puna pe slabanog maintea Domnului lisus, s-au suit pe aco-
peri§, 1-au spart §i au lasat pe bolnav cu patul in jos, drept
inaintea lui lisus. Pentru ca sa se urce pe acoperi§ au folosit
scari din funii §i lemne. In timpul urcarii n-au lipsit strigatele m
gaiagioase, proprii unor asemenea imprejurari. Cine se indo
^<- ie§te ca pe toate acestea nu le vedea §i nu le auzea lisus, Care
i®
mr
mi3&d0M
588 CAZANIA
vedea §i §tia §i cugetele cele mai ascunse ale oamenilor? El

&-i insa tacea. Apoi, ei au stricat acoperi§ul casei §i au coborat
patul cu slabanogul, facand iara§i zgomot mare, cu strigate,
cum se face de obicei cand oamenii coboara vreun lucru greu.
lisus Hristos, fara indoiala, vedea §i auzea toate acestea, dar
p
tacea. El a deschis gura Sa §i a grait numai atunci cand a vazut
& pe slabanog pe patul sau inaintea Lui, zicandu-i; „Fiule, iertate
vM
if/ sunt p&catele tale!" (Marcu 2, 5) §i „Scoal&-te, ia-fi patul t&u
$i mergi la casa ta!" (Marcu 2, 11). Dar, oare, El, Care §tia toate
S?2
M §i putea toate, nu putea sa rosteasca cuvintele acestea cand a
¥%
%vf. vazut pe cei care adusesera pe slabanog la u§a casei §i se
sileau sa intre prin ea, dar nu puteau din cauza multimii de
M oameni? El vedea nu numai ceea ce faceau cei care purtau
^•®<5 patul cu slabanogul, ci cuno§tea §i credinta lor §i a slabanogu-
m
lui. Atunci, pentru ce a voit ca sa sufere mai intai slabanogul
atata truda §i cei care-l purtau atatea osteneli §i apoi sa arate
m
mila §i minunea Lui cea preaslavita?
m
Aceasta, frati cre§tini, este pentru noi o invatatura sfanta
m<
m §i aducatoare de mult folos sufletesc. Prin aceasta Domnul ne
p mvata ca El impline§te cererile noastre §i ne ajuta in nepu-

■0K
?$%
tintele §i nevoile noastre, cand §i noi vom arata, mai intai, ca
s>s
ne-am straduit din toate puterile noastre. Pilda slabanogului
stji; ne arata din destul ca Dumnezeu a voit, mai intai, ca slaba-
nogul sa faca tot ceea ce putea, apoi sa-i dea El §i iertarea
Ml
pacatelor §i sanatatea trupului. in dumnezeie§tile Scripturi,
vom afla multe pilde, care adeveresc aceasta.
Is
••tn
lisus Hristos, Care este Dumnezeu adevarat §i Om ade-
varat, a facut, cu adevarat, bine femeii cananeence vindecan-
$-ir--r^ du-i fiica; dar mai intai cananeanca a alergat ea singura in
j
;f i intampinarea lui lisus Hristos, apoi a strigat dinapoia Lui; „Mi-
fe
luie§te-ma, Doamne, Fiul lui David!" (Matei 15, 22). Dupa
aceea a venit inaintea Lui §i, inchinandu-se, a strigat cu glas
mare: „Doamne, ajuta-mi!" (Matei 13, 25). §i, cu toate ca
fc; Domnul a asemanat-o cu cainii, ea a suferit cu bucurie ocara.
5*.c^
M Cu un cuvant, mai intai a facut ea tot ce a putut, apoi a luat
ceea ce a dorit. Mantuitoml a curatit, cu adevarat, pe cei zece
i|
n
§2 M
—-
lepro§i, dar mai intai ei in§i§i au strigat cu glas mare: Jisuse,

Inv&tZtorule, fie-ti miM de noi!" (Luca. 17, 13). Apoi, aratandu-§i
credinta §i ascultarea lor, au mers la preotl ca sa-§i arate madu-
larele lor cele leproase. Domnul Hristos a inviat, cu adev^rat,
pe LazSr din mortl, dup^ ce mai mtai L-a marturisit Marta, sora
1 . T W w "• " . . - . . . . .
m lui Laz^r, ca este Fiu al lui Dumnezeu §i Maria a varsat lacrimi
i". picioarele XJV-XX,
la Lui, iarxo-l prietenii
XV_LV,1 XXI XUi
lui JUCI/-.CIX
Lazar au JLridicat
1VJ.1V,CIL ^
piatra
10.1.10. de pe
mormant. Tot a§a a dSruit, cu adevSrat, talharului Raiul, dupS
ce el insu§i a facut mai intai ce a putut, cSci, de§i spanzurat pe
It
m cruce, neavand nici un madular slobod afara de limba, prin-
a
tr-insa a sfatuit mai intai pe talharul eel rau, zicandu-i: „Nu te
M
temi tu de Dumnezeu, ca e§ti in aceea§i osanda?" (Luca 23,
40); apoi a marturisit ca pentru pacatele lui este vrednic de
45:-5- ♦"V* •#*1"
moarte, *~r \ S~\ • „Iar%
zicand: Tyv noi< cuI dreptate,
yx 4-y~* 4-s~~* y»< cele
cad y» y* 1 y« vrednice
-r y/y y» y\ dupa
y7* *
faptele noastre luam, iar Acesta nici un rau nu a facut"; dupa

aceea a strigat cu glas minunat; „Pomene$te-ma, Doamne,
m
cand vei veni m Imparatia Ta" (Luca 23, 42). Intai a facut el
singur toate acestea §i numai dupa lucrare a luat Raiul.
§tiut lucru este ca Dumnezeu voie§te mantuirea tuturor m
oamenilor, dar voie§te sa se implineasca mai intai voia Lui §i

numai dupa aceea i§i revarsa toata mila Sa nemarginita. Daca
oorn^trii
oamenii mi nu vor face lucrurile cele I ^ placute Hdreptatiitil Lui,
T i -i i -rvn
nu
nnmdi nri mi_i milliii=>ctx=> ni Ti ci /^n t-ixn/Hoo -i7-oc_ fflS
numai ca nu-i miluie§te, ci li §i pedepse§te cu pedeapsa ve§-
nica. Pe eel ce a intrat la ospapil nuntii, fara haina cea de
nunta, l-a mustrat §i l-a scos afara legat, in mtunericul eel mai
p dinafara, pentru ca nu s-a ingrijit sa se impodobeasca precum
se cuvenea unui nunta§ (Matei 22, 11-13). Cinci fecioare au
venit mai tarziu la nunta, dar au aflat incuiata u§a Imparatiei;
au batut, s-au rugat, zicand: „Doamne, Doamne, deschide-ne
a|
noua" (Matei 25, 11), dar Mirele nu le-a deschis u§a, ci le-a ras-
*T
puns ca nu le cunoa§te pe ele, pentru ca au adormit §i n-au
pus untdelemn in candelele lor. A venit sluga, care luase un
talant, inaintea stapanului sau, zicand: Jata, ai ce este al tau"
(Matei 25, 25). Iar stapanul lui, pentru ca sluga s-a lenevit §i
^ X 7 X o
n-a inmultit talantul care i s-a dat, intai l-a mustrat, facandu-1
"1 ^ v _« I ^>» /- T. -r x • • 1
„sluga vicleana si lenesa" (Matei 25, 26), apoi, ca pe o sluga
m 1
m m
■■K*.
45:4,
.^■r; 590 CAZANIA
nevrednica, 1-a aruncat acolo, unde este plangerea §i scra§-

nirea dintilor (Mafei 25, 30). lata deci numai cateva din pildele
pe care ni le infati§eaza Sfanta Scriptura.
fl La Judecata din urma vor sta inaintea scaunului slavei lui

H-?, Dumnezeu §i cei milostivi §i cei nemilostivi. Atunci, pe cei mi-
lostivi, pentm milostivirile lor, El li va a§eza de-a dreapta Sa,
spunand tuturor ca miluind pe cei saraci, L-au miluit pe
Dansul; ii va numi pe ei hinecuvintapi Parintelui Sau; le va
deschide u§a fmparatiei §i-i va chema acolo, zicandu-le: „ Ve-
nip, binecuvantapi Tat3lui Meu, mo§tenip Imp&r&pa cea pre-
g%tM vouS. de la mtemeierea lumii" (Mafei 25, 34). lar pe cei
nemilostivi, pentru nemilostivirea inimii lor, ii va a§eza de-a
stanga §i-i va mustra pentru ca nu li s-a facut mila de El, ii va
>-f< numi pe ei blestemati §i ii va trimite in focul eel vesnic, care
este pregatit diavolului §i ingerilor lui (Mafei 25, 41-46).
:f?M Frat) cre§tini, sa nu avem fata de Dumnezeu ganduri ne-
cuviincioase! Noi vrem ca Dumnezeu sa fie numai milostiv,
1
dar aceasta este cu neputinta, pentru ca El, fire§te, pe cat este
de milostiv, pe atat este §i de drept in judecata. Nemarginita
este mila Sa, dar nemarginita este §i dreptatea Sa, Prorocul
David nu desparte mila de dreptate, ci, laudand mila lui
Dumnezeu, proslave§te impreuna §i dreptatea lui, zicand:
„Mila $i judecata Ta voi canta pe, Doamne. Canta-voi §i voi
merge cu pricepere m cale fera prihanZ" (Psalmii 100, 1-2).
'tM
Noi nadajduim, cand ne aflam in nevoie, ca, daca vom zice
numai un „Doamne miluie§te!" sau numai o rugaciune rece,
Dumnezeu, cu mila Sa cea nemarginita, auzind rugaciunea
S
noastra, indata ne va izbavi din necazurile noastre, fara sa ti-
nem seama ca Dumnezeu, fiind drept, voie§te ca §i noi sa
facem tot ce putem pentru dobandirea dorintei noastre. Din
cauza aceasta se intampla ca, de multe ori, cerem §i nu luam,
v- ^ ne rugam §i nu ni se asculta rugaciunea.
Cand te imbolnave§ti, pune toata nadejdea insanato§irii
tale in Dumnezeu §i roaga-L cu toata caldura §i smerenia, dar
fa §i tot ce poti! Cheama doctorul, paze§te randuiala hranei, ia 0
m
v.-.-
**T
DUMINICII A 2-A DIN POST 591 fei
m gl
medicamentele! Dumnezeu este izgonitorul bolii tale §i ddt^-
toml sSMtatii tale, insS atunci iti daruie§te §i s^natatea §i viaâ,
5f: ■*■■
cand vei folosi §i medicamentele necesare. A§a a f^cut leze-
chia, imparatul iudeilor. El a nadajduit, de la Dumnezeu, vin-
decarea bolii sale de moarte §i, cu multe §i fierbinti lacrimi, a
t cerut de la El §i sanatatea §i viata, insa a plamadit §i turta cea
din smochine §i a pus cataplasma facuta din ea peste madu-
larul sau eel bolnav, dupa sfatul prorocului Isaia, care i-a zis
lui: „§i a zis Isaia: «Luati o turta de smochine!»§i au luat o turta
de smochine $i au pus-o pe rana $i s-a insanatogit lezechia"
(4 Regi 20, 7). lata deci cum Insu§i Dumnezeu voie§te ca sa fo-
losim la bolile noastre medicamentele pe care tot El le-a lasat. 0
&»
De e§ti sarac §i lipsit, nadajduie§te de la Dumnezeu man-
gaierea saradei tale, insa nu sta cu mainile la piept, nu sta fara p
lucru, nemi§cat, a§teptand sa t;i se coboare ajutor din cer, ci lu-
te
creaza cu mainile tale, sluje§te, fa ceea ce poti §i atunci id va
deschide §i Dumnezeu calea chiverniselii §i te va sedpa de
saracie. Doua femei, soacra §i nora, Noemina §i Rut, erau cu
desavarsire sarace §i lipsite §i nadajduiau de la Dumnezeu aju-
tor in nevoile lor. Insa n-au stat in nelucrare §i lenevie, ci Rut
a cerut voie soacrei sale sa se duca in tjarina §i sa culeaga spice
de pe urma seceratorilor, in tarina in care i se va ingadui acest
lucru; iar Noemina, soacra, a primit aceasta cu bucurie §i i-a
dat voie sa mearga. Deci s-a dus Rut in tarina lui Booz §i,
mergand dupa seceratori, a cules de dimineata pana seara
spicele acelea pe care le treceau cu vederea seceratorii §i le
lasau in urma lor. Atunci Dumnezeu s-a milostivit de dansa §i
nu numai ca a izbavit-o de saracie pe ea §i pe soacra ei, ci a
facut-o sotie a lui Booz §i, astfel, stramoa§a lui David, din al
cami neam s-a nascut Hristos (Cartea Rut).
Dar, ar putea zice cineva ca, dupa aceasta invatatura,
atunci cand noi nu putem face nimic, §i Dumnezeu ne pa- ■T t
rase§te. Nu! Aceasta nu este adevarat, cad Dumnezeu fiind

drept, nu cere cele ce sunt cu neputinta de la oameni, ci se
milostive§te §i ne da noua ajutorul Sau eel dumnezeiesc, pen-
tru cererile cele ce sunt cu putinta. m
M
"jt.A
m 592 CAZANIA
■ ^XJ.'a
Voie§ti, frate cre§tine, sa te izbavesti de pacatul camia te-ai
m
facut rob din tineretile tale? Crede din tot sufletul §i din toata
m
inima ta cum ca, fara ajutoml lui Dumnezeu §i fara harul Lui
m eel izbavitor, nu poti sa te eliberezi din legatura pacatului; insa
.-tit,
nu sta nepasator §i nemi§cat, a§teptand sa se pogoare din cer
izbavirea ta, ci poste§te, privegheaza, roaga-te in tot ceasul, §i,
m
mai intai de toate fugi §i smulge radacina pacatului §i atunci §i
A^.V.
$J
dreptatea §i mila lui Dumnezeu vor izbavi sufletul tau din
*, *: robia diavolului si te vor scoate din gura iadului. Doresti man-
'€1
tuirea sufletului tau? Nadajduieste-o pe ea, de la Dumnezeu!
A-f-
Crede fara nicio indoiala ca El este Mantuitorul sufletului tau,
M
ca numai El poate sa te mantuiasca; msa sa nu stea vointa ta
A-S^j
^■rcv mcremenita si stearpa, ci sa fie lucratoare si roditoare. Dra-
■SjK
gostea, smerenia, blandetea, dreptatea, infranarea, curatonia,
>«+,
?X adevarul, pazirea tuturor poruncilor lui Dumnezeu, acestea
sunt lucrurile pe care, daca le va rodi vointa ta, atunci tie se
0
M vor deschide usile Imparaflei cerurilor, ca sa intri intru slava si
:® fericirea vesnica. Amin!
t%i
tot
M
:4^
r^
ISk
i't
j+.v.t3
3^V
is I:
£■^5
to>
^ciMK
V"--d
ip
fe liOiiiiiii^ mm m\
K
P;
<:
m
o
*
i •M| m
M f'ie
m
■îv is;*:
to
A
i
^vt, i
st'r>
.^v-;
&-%
}*&*'■.
Sw
ATa/cu/rea (Soa/iy/e//'e/
#S
s> Qâmi/itow a (reia c/in iSost
li
-f- ; V
V.■v»
-JKr' fjfA/rai 6] S4-<8<9;J), '/J
%:»■ m
?*t-. rZ/Kifi a^tt'/u.

sjifjfc
m
/ ^ u ajutoml lui Dumnezeu, am ajuns aproape la
VJ jumatatea caii postului, unde aflam doua ajutoare w
tari §i puternice in ostenelile noastre. Unul dintre acestea este
Preasfanta Cruce, lemnul eel de viatd datator, bucuria lumii,
}*M
puterea credincio§ilor, intarirea dreptatilor, nadejdea paca-
to§ilor. Pentru aceasta, sfanta Biserica a lui Hristos o pune
m
astazi pe dansa inaintea noastra, ca, in evlavie mchinandu-ne
ei, sa luam bar §i putere in greutatile luptei duhovnice§ti a t-%
km
ht*.
.*». %. f
„ ...
YZf/r* .
•if*.
postului. Celalalt ajutor este glasul Domnului din Evanghelia
de astSzi, care ne indeamn^ pe noi sa ne ridic^m crucea noas-
pm trS §i sS mergem dupa Hristos, Care ne cheamS sS ne mantu-
im sufletele noastre. Pentm aceasta a pus sa se citeasca astazi
,v:<H:
pericopa aceasta din Sfanta Evanghelie, ca sa picure in inimi-
le noastre puterea dumnezeiescului har §i prin el, cu osardie,
r®
sa savar§im nevointa cea sfanta a postului. Fiecare cre§tin vede
Sfanta Cruce §i fiecare, sarutand-o cu credinta §i cu evlavie, ia
har de la Dumnezeu §i putere. Glasul Evangheliei are insa tre-
buinta de talcuire, pentm ca, pricepand intelesul lui, sa ia
luminarea Preasfantului Duh §i puterea Lui cea dumnezeiasca.
Deci, precum sarutati cu evlavie cinstita Cruce, tot asa cu luare
aminte sa ascultati talcuirea Evangheliei de astazi, care spune:
„Zis-a Domnul: Oricine voie$te s% vin& dup2 Mine,

P
s2 se lepede de sine, s&-§i ia crucea §i s&-Mi urmeze
F ^t Mie" (Marcu 8, 34).

pc*.
&
Cata mtelepciune dumnezeiasca, frati cre§tini, §i cata
iubire de oameni! Domnul Hristos nici nu sile§te pe nimeni,
de§i are putere, §i nici nu porunce§te, de§i este Stapan, ci,
lasandu-i fiecaruia sloboda stapanirea de sine msu§i, ca un
iubitor de oameni cheama insa la Sine pe toti, pentm ca
voie§te mantuirea tuturor, zicand: Cel care dupa a sa socoteala
§i dintr-a sa vointa vrea sa vina dupa Mine, adica sa fie ucenic
a®
al Meu, urmand pomncile Mele, acela trebuie sa faca trei
lucruri: Sa se lepede de sine, sa-§i ia cmcea sa §i sa-Mi urmeze
Mie. Dar cine este acest „de sine", despre care Domnul ne
indeamna sa ne lepadam §i care este „crucea" fiecamia dintre
li noi? Acest „de sine" al nostm este acela pe care-l nume§te
Apostolul Pavel „omul eel vechi" (Efeseni 4, 22) §i „trupul p3-
catului" (Romani 6, 6), in care, dupa calcarea pomncii de catre
cei dintai oameni, saia§luie§te cugetul omului, plecat spre rele
din tineretile lui. De acest om vechi al pacatului, zice Domnul
ca trebuie sa ne lepadam. Dar cum putem face aceasta? In
15
acela§i chip in care ne lepadam de un om oarecare; cum ne
lepadam de prietenul nostm sau de mdeniile noastre, fugind
1 , r.v'*'
w&s.
.« Si
m
jt *.
-5^ ■***
de ei §i urand tot §i toate faptele lor rele. Deci, atunci ne lepa-
dam „de sine", adicS, de noi inline, cand fugim de dragostea
trupului §i uram toate faptele lui cele rele; iar „cnicea" fie-
caruia este omorarea patimilor §i a poftelor celor rele ale
trupului nostru. Atunci luam crucea noastra, cand nimicim pa-
m
timile §i poftele noastre cele rele, precum spune dumnezeies-
cul Apostol Pavel: Jar cei ce sunt ai lui Hristos lisus $i-au
r£stignit trupul impreunS. cu patimile §i cu poftele" (Galateni 5, 'V
24). Credincio§ii altor religii din vremea Mantuitorului, dintre
care unii §i astazi i§i mai chinuiesc trupul lor prin diferite
mijloace, faceau aceasta pentm o slava de§arta, stapaniti de
pared amagitoare, vrand sa fie admirafi §i laudati de oameni.
Domnul, dupa ce a aratat ca eel care vrea sa vina dupa El, este
dator nu numai sa se lepede de sine §i sa-§i ia crucea sa, a
spus ca trebuie §i sa vina dupa Dansul. lata pe scurt toata
intelegerea acestor cuvinte evanghelice: eel care voie§te sa se
faca ucenic al lui lisus Hristos, trebuie sa se lepede §i sa urasca
orice pacat, sa omoare toate patimile trupului §i toate poftele
lui cele rele §i sa urmeze invataturile lui lisus Hristos. Aratand
Domnul scopul acestor trei invataturi de la ucenicii Sai, a zis:
„C&ci cine va voi s£-$i scape viafa §i-o va pierde,

iar cine i$i va pierde via fa sa pentm Mine $i pentm
Evanghelie, acela §io va mantui" (Marcu 8, 35).
M
'.Tv^: M
Sufletul omului este nemuritor §i omul nu poate sa-1
piarda din cauza dragostei sale fata de lisus Hristos §i fata de
Evanghelia Sa. Prin aceste cuvinte, lisus Hristos nu vorbe§te
despre fiinta sufletului, ci despre poftele §i pacatele lui cele
rele. Deci eel care va pierde pacatele cele rele ale sufletului
sau; mandria, zavistia, ura, nemilostivirea §i celelalte patimi §i
rautaft ale lui, nu pentm iubirea de slava, ci pentm dragostea
m fata de lisus Hristos §i pentm pazirea pomncilor Evangheliei,
acela i§i va mantui sufletul §i va mo§teni viata cea ve§nica. Iar
eel ce va cauta sa-§i implineasca poftele sufletului cele rele,
acela i§i va pierde sufletul sau, adica il va da chinurilor celor
fara de sfar§it: „Cel ce i§i iubeje sufletul il va pierde; iar eel
r-ss
3#-
':■*■ i%
■*$4.
'£>*•
ce iî ur%§te sufletul m lumea aceasta il va p&stra pentru viaia
ve$nic%" {loan 12, 25). „Cine va cMuta s%-§i scape sufletul,
spune Evanghelistul Luca, il va pierde; iar cine il va pierde,
acela il va dobandi" (Luca 17, 33). Sfantul Evanghelist Matei
,>-♦:
spune §i mai iSmurit acest lucru, zicand: „Cine line la sufletul
wt lui il va pierde, iar cine-$i pierde sufletul lui pentru Mine il va
gZsi" (Matei 10, 39). Deci, zicand Domnul sa se lepede de sine
eel care vrea sa se duca dupa El, prin „sine" s-a referit la suflet,
a
nu la trup pentru ca zice mai departe: Cel ce va voi sa se man-
tuiasca pe sine insu§i, acela se va pierde. Iar eel care se va
pierde pe sine insu§i, nu pentru marirea sa, nici pentru lauda
">»^r, oamenilor, ci pentru dragostea fata de lisus Hristos §i fata de
invataturile Sfintei Evanghelii, acela se va mantui pe sine
Cl insu§i in viata cea ve§nica. Aceste lucrari s-au irnplinit in vre-

H
''**£ mea de la inceputurile cre§tinismului. Cel care s-a pierdut
ted
atunci pe sine insu§i, adica §i-a dat viata sa la moarte §i nu s-a
M
lepadat de lisus Hristos §i nici de adevarul Evangheliei, acela
s-a mantuit pe sine, facandu-se sfant, §i in ceata prealaudatilor
mucenici s-a a§ezat. Iar cel care s-a mantuit pe sine msu§i,
adica §i-a pazit viata sa de moarte, lepadandu-se de lisus
Hristos §i de Evanghelie, acela s-a pierdut pe sine, facandu-se
nevrednic Imparatiei cerurilor, impreuna cu cei lepadati §i
osanditi. Ca sa arate cat de mare este valoarea sufletului ome-
Vv^
nesc §i cat de costisitoare este pierderea lui, Mantuitorul
Hristos a adaugat, zicand:
IrK*
„Caci ce-i folose§te omului s2 ca§tige lumea
mtreagd, dac2-§i pierde sufletul? Sau ce or putea s2 dea
omul in schimb pentru sufletul sdu?" (Marcu 8, 36-37)
a
i!-!U-
Adica: Ai dobandit toata lumea aceasta cu aurul, bogatiile
§i desfatarile ei. Care este folosul tau, daca in schimb ti-ai pier-
■t-.i*-. dut sufletul tau, lepadandu-te de Hristos sau defaimand Evan-
ghelia Lui? Orice lucru lumesc are alt lucru pe masura sa, in
care se poate schimba. Dai aur §i iei in loc de aceea§i valoare,
(%*} argint; dai pietre scumpe, margaritare, tarini, orice alte lucruri
11 pamante§ti, dar iei altele de valoarea acestora; te lipse§ti de
lucrul acesta, dar dobande§ti altul de valoarea lui. Sufletul tnsa
8
m
%r.A: DUMINICII A 3-A DIN POST 597
&
ii m
sv^ nu se poate schimba cu nimic, c^ci nu se gase§te in lume
vreun lucru vrednic sa. fie schimbat cu sufletul.
\_/ # V- V ■ 4 V ^• • 4 a
„C£ci de eel ce se va ru§ina de Mine §i de cuvin-
r-A
tele Mele in neamul acesta desfranat §i pZcZtos, §1 Fiul
Omului Se va rugina de el cand va veni intru slava
TatZlui S2u, cu sfintii ingeri" (Marcu 8, 38).
Cl
lata, frati cre§tini, pricina pentru care omul nu are niciun
folos de toate bogatiile lumii acesteia, cand §i-a pierdut sufle-
f' M
tul sSu. Prin aceste cuvinte Domnul spune
K
Dmurit cS cei care
. . .
se mîneaz^ de Patimirile, de crucea §i de ingroparea Sa, sau
se leapMa de Dumnezeirea Sa §i defîmeaza poruncile Evan-
gheliei Sale inaintea oamenilor, cand va veni intru slava
Tataiui Sau sa judece lumea, atunci ii va ru§ina pe ei, zicandu-
le: „ Va spun: Nu §tiu de unde suntetf. Depdrtati-vZ de la mine,
top lucratorii nedreptapi" (Luca 13, 27). Aceasta este ■ inde-
partarea lor din fata lui Dumnezeu §i trimiterea lor in chinurile
vmd
pedepsei ve§nice. Atunci ce va folosi omului toata lumea cu
bogatiile ei? Sau ce va da atunci, eel care s-a lepadat de ere-
dinta §i eel pacatos ca sa-§i izbaveasca sufletul sau din focul
1 • rx t •. 1 1 r* >s .
Gheenei? Domnul a numit neamul omenesc desfranat §i pa-
catos, cad precum femeia care-§i lasa barbatul sau §i se duce
cu altul, este o desfranata §i pacatoasa, tot a§a este desfranat
~
§i pacatos sufletul ■■ ■•
celui care parSse^te pe -Dumnezeu §i se
p
inching diavolului. Cum ins^ Domnul
— a . zis
— cS va veni—iar^si m pa
lume, nu smerit ca un om, ci intru slava Tatalui Sau, ca un m
Dumnezeu, ca sa-i incredinteze de aceasta pe ucenicii Sai,7 s-a n

i -
A 1 *
indreptat catre dan§ii,
m »:
m
„§i le zicea lor: Adevdrat grdiesc voud cd sunt unii
din cei ce stau aid care nu vor gusta moartea pand ce
nu vor vedea tmpdrdtfa lui Dumnezeu venind intru
putere" (JMarcu 9, 1).
Citind in continuare cele scrise de Sfantul Evanghelist

Marcu, aflam ca, dupa §ase zile de cand Domnul lisus spusese
m _ — ' ' — — gtW M

a
m
m aceste cuvinte: „A iuaf lisus cu Sine pe Petru $i pe lacov §i pe
loan $i i-a dus intr-un munte malt, de o pane, pe ei singuri, §i
v+
m S-a schimbat la fatd maintea lor" {Marcu 9, 2). Deci iSmurit este
ca Domnul a numit Imparatia lui Dumnezeu venind intru pu-
tere slava dumnezeie§tii Lui Schimbari la fata, in muntele
m Tabor, cand au stralucit razele slavei Lui dumnezeie§ti, adica
41-
ale slavei Tatalui Sau, cu care va veni sa judece vii §i mortii;
0;
ale slavei aceleia pe care o vor dobandi dreptii in imparatia
cerului.
m De aceea fata Lui a stralucit ca soarele, iar hainele Lui s-au
M facut albe ca lumina. Ucenicii Lui, neputand sa caute la
aceasta lumina prea stralucitoare §i dumnezeiasca, au cazut cu
0 fata la pamant, fiindca erau cuprin§i de spaima. De§i, aceasta
slava, zice El: „Sunt unii din cei ce stau aici", adica Petru, la-
cov §i loan, care nu vormuri, pana ce n-o vor vedea. Intr-ade-
a
JPS var ace§ti trei apostoli au vazut aceasta slava, in muntele
Tabor, stralucind acolo cu puterea Dumnezeirii lui lisus
Hristos. §i pe cand stateau in noml care-i invaluia, au auzit
r:;'
m glasul care venea din nor, zicandu-le; „Acesta este Fiul Men
M-l eel iubit, pe Acesta sd-L ascultati!" (Marcu 9, 7).

$*
Glasul Domnului 1-am auzit §i noi, frati cre§tini, in Sfanta
Evanghelie de astazi. Sa ascultam deci §i noi de Fiul eel iubit
I# al lui Dumnezeu Tatal §i de poruncile Evangheliei Sale, ca sa
nu ne pierdem sufletele noastre, ci sa ni le mantuim. Amin!
i
0
1
fe>;
tW^
•W.
PK
®<*4
!=
:-£?M r^^^t-' .-"ft
r#>«
pi 5+-»'
W. M «KV. U W *■**.,
m
> <.*
>
SBsM
5 ^
fl
r m
m
«?
K
IV 1
-
ajr.
0
Si
P
S;^-;
Gaza/tia
1
< •> G)u/nincou a (reia c/i/i (Sost
P f '~j6&s/jre su/fetj
M
P
>"-•*/, cveA'/Z/t/,
omnul lisus a ridicat la mare IMltime vrednicia §i

cinstea sufletului omenesc. Ar^tandu-l mai de pret; m
decat toatS lumea, a zis c^ niciun lucru din cele ce sunt m &£
lume nu este vrednic de schimbat cu sufletul. Dar, oare, ce M
este sufletul, care este a§a de preflos, atat de scump §i cu totul

de nepretuit? De unde este adus? Care este fiinta §i Area lui §i
■'fv
cat timp trîe§te el?
Mulfl dintre pSganii inchinatori la idoli, cu sute de ani
mainte de na§terea lui Hristos, s-au ostenit sa inteleaga aces- m
■ Vw
600 CAZANIA
v
. ■*
tea, dar, neavand lumina descoperirii dumne2eie§ti ca

povatuitoare ostenelilor lor, s-au ostenit in zadar. Dintre
ace§tia, unii s-au inaltat prin lumina mintii lor pana aproape
de treapta intelegerii, dar, neputand fi ridicati de lumina aceas-
ta pana la treapta cea mai inalta, au cazut in gre§eli cu totul
necuviincioase. Altii, nefiind atat de luminati de lumina mintii,
au grait despre suflet, ca ni§te nepriceputi.
Din marturiile lor insa vedem ca cea mai mare parte din-
tre filosofi credeau ca sufletul este nemuritor §i ca exista o
rasplatire a faptelor savar§ite in viata, de§i mvatatura lor era
plina de greseli.
Noi avem invatator pe Fiul lui Dumnezeu, care lumineaza
cu mvatatura Evangheliei Sale intunericul vietii noastre. Deci,
daca vom lua aminte la mvatatura Evangheliei Domnului lisus
4.:V
rt; Hristos, vom cunoa§te indata pe Cel care a facut sufletul, care
este firea sufletului, cat timp traie§te el, care este rostul lui §i
pentru ce scop a fost facut.
m Sfanta Scriptura ne spune ca Dumnezeu a facut pe om,
Juand l&ranS. din p&mant" (Facerea 2, 7). Dupa aceasta „a
suflat in fata lui suflare de viatd §i s-a fdcut omul fiintZ vie"
(Facerea 2, 7). Dumnezeu insa nu are nici plamani, nici gura,
nici buze ca sa sufle. Cuvintele Juand Domnul Dumnezeu
m
tarana din pdmant, a facut pe om" si „a suflat in fata lui su flare
de viata" ne arata tocmai deosebirea dintre trup si suflet, ca
S3 altceva adica este trupul si altceva sufletul. Trupul este akatuit
Si orice lucru care este akatuit se risipeste in pamantul din
care s-a akatuit. De aceea trupul este din fire strkados. Sufle-
tul este un singur lucru, neakatuit din multe papi; el niciodata
nu se descompune si nu se risipeste. De aceea, sufletul este
prin firea lui nestrkacios si nemuritor. „Luand Domnul Dum-
nezeu tarana din pamant, a facut pe om §i a suflat in fata lui
suflare de viata" (Facerea 2, 7). Deci si trupul si sufletul s-au
facut de Dumnezeu; insa trupul este material, pamantesc,
vazut, muritor si strkados, iar sufletul este duh, nematerial,
ganditor, nevazut, nemuritor si nestrkacios. Atunci, sufland
Vtr.
Dumnezeu in fata celor dintai oameni, a zidit sufletul lor, iar
iW, acum, El zideste sufletul fiecarui om, in insusi trupul omului,
-<. ♦ v"+ v"- * >'i i«A ^ c ^ •*- gs "*
.- ♦ < îr^- ^♦_-5rit'Jt^l?^5t 'T 3^- >£ iYi &„■* * -^t "0 t-^^.+v. t- •>,^•♦^3 ^ •» t .t +33
PS ^
5^ r-p^?
M
precum numai El §tie, dupa cum spune prorocul: „A$a gr&ie$te
Domnul, Care mtincie cerurile ca un cort, Care pune temelie
pamantului $i Care zide§te duhul omului mZuntrul s3u"
(Zaharia 12, 1).
'
Dumnezeiasca Scripture a descris intai alcStuirea trupului,
apoi pe a sufletului, ar^tand cS Dumnezeu, prin milostivirea
Sa, a dat alte daruri trupului §1 alte daruri sufletului. Trupului
i-a dat cre§terea, mmulflrea ca sa umple pamantul §i sa-l stapa-
neasca, atunci cand Dumnezeu a binecuvantat pe primii oa-
meni, zicand: „Cre$teti $i va mmulfiU §i umpled pamantul $i-l
supuned" (Facerea 1, 28). Sufletului i-a dat domnia §i stapa-
nirea peste toate lucrurile cele pamante§ti §i peste tot paman-
tul, cand a zis lui Adam si Evei: „§i st&paniti peste pe$tii mStrii,
peste pasarile cerului, peste toate animalele, peste toate vie-
taple ce se mi§ca pe p&mant $i peste tot pamantul!" {Facerea
1, 28). Cand insa Dumnezeu a dat sufletului omului stapanirea
aceasta, i-a dat si toate puterile necesare spre a domni si a sta-
pani pamantul. Aceste minunate puteri ale sufletului, fiecare
om le vede si le simte in propria lui viata.
i Sufletul, cu puterea pe care i-a dat-o Ziditorul, intr-o clipa
is
sj se suie in cer, se coboara in iad, inconjoara pamantul, ajunge
in tot locul si gandeste orice voieste. isi aduce aminte de cele
din trecut, socoteste pe cele care sunt de fata si poarta grija de
3';?, cele viitoare; chibzuieste, judeca, impaca si osandeste insasi
sS
W« gandurile sale. Sufletul prin puterile lui invata felurite limbi,
&s
felurite mestesuguri §1 stiinte inalte. Gate limbi auzi, cate carfl
a#i
.s<-.Vr-t+;■-? citesti, cate lucruri cu mestesug vezi, tin de cele ale sufletului.
El a aflat mestesugul cu care trecem peste nesfarsitul apelor if
3--V
marii, cu care ne afundam in adancul marii si scoatem mar-
garitarele de pret, ne coboram in sanurile pamantului si scoa-
tem tot felul de metale; masuram marimea soarelui, a lunii si
m
a celorlalte planete, cu toate departarile care sunt intre dansele,
prin instrumentele cu care vedem pe cele mici, si pe cele mari,
Si pe cele de departe, si pe cele de aproape; cunoastem
masura puterii focului, a apei, a vantului, prin organe care
masoara focul, apa, caldura, greutatea si vantul. Sufletul
II
m
602 CAZANIA
s
m vorbe§te despre apucaturile cele bune, despre nature, despre
$4
m masura pamantului, despre ierburi, despre medicamente.
despre stele, despre fiinta lucrurilor, despre duhuri, despre
O
suflet, despre Dumnezeu. Prin aceste puteri ale lui, domne§te
l|
§i stapane§te peste toate fapturile de pe pamant §i peste tot
w.
pamantul.
lata cata deosebire este intre omul cuvantator §i dobitocul
eel necuvantator! Care dintre dobitoacele necuvantatoare sau
din pasarile zburatoare sau din vietuitoarele inotatoare sau din
cele taratoare pot sa faca, nu toate, ci macar ceva din ceea ce
m face omul? Cel care se gande§te la acestea, se minuneaza,
r-'. vazand atatea binecuvantate daruri §i insu§iri ale sufletului,
M prin care omul se deosebe§te de celelalte fapturi pamante§ti §i
se apropie de Dumnezeu.
Daca Dumnezeu a dat sufletului puterile necesare
stapanirii tuturor fapturilor de pe pamant, cu mult mai vartos
i-a dat lui stapanirea trupului in care saia§luie§te, facandu-1 pe
el domn §i stapan, iar pe trup rob §i slujitor al lui. De aceea,
$
SI cand sufletul stapane§te, povapaie^te §i ocarmuie§te trupul, iar
trupul se supune §i li sluje§te lui, atunci se vede §i se cunoa§te
lucrarea cea minunata a sufletului, din care nici urma nu se
rw?
m poate vedea la dobitoacele necuvantatoare. §i aceasta lucrare
II
minunata a sufletului este singura in stare sa aduca trupul
omului la sfar§itul §i scopul eel fericit, pentm care a fost facut
ass
de Dumnezeu.
|l
Sufletul lui lov era domn §i stapan peste trupul lui, care ii
*p*<
era rob §i slujitor. De aceea, vedem la el atata barbate impotri-
va nenorocirilor venite peste el pe nea§teptate, atata tarie de
p suflet in saracia §i lipsa atat de cumplita, atata rabdare in
boala, cu ranile §i durerile care-1 chinuiau, incat ni se pare ca
1%
^r,
lov este fara trup. Daca vom cerceta viata §i trairea prorocilor,
s^" a apostolilor, a mucenicilor, a cuviosilor §i a tuturor sfintilor,
M*'
H vom vedea §i vom cunoa§te cat este de mare puterea sufletu-
lui §i care sunt darurile care-1 deosebesc pe om de animalele
Si«
S;i necuvantatoare, care nu §tiu ce este dreptatea, curatenia,
■P
marinimia de suflet, iubirea de straini sau cuno§tinta despre
'iVfe'
M
Wf-
m &&
T^TTX *T"TV TT >—'TTT - O A A^TIAT /T rt O
:
aw
existenta lui Dumnezeu, neavand nici urma de dragoste §i de
ascultare fata de El.
K '-
Cand insa trupul va inlatura stapanirea sufletului §i va face
din suflet rob al sau, atunci se stinge frumusetea sufletului §i
-r'T-is se ve§teje§te podoaba lui, stingandu-se luminile lui. Atunci nu
M
vezi nimic altceva decat numai vicle§uguri, fatarnicii, furturi,
cruzimi, nedreptati, robia pantecelui §i noroiul pacatelor.
§
Atunci lucrarea sufletului nu se mai vede; nu mai vezi omul m
pit
:4t*. cuvantator, ci animalul eel necuvantator, pentru ca el a cazut
Ai>.
m din cinstea, in care 1-a inaltat Dumnezeu §i s-a facut asemenea
cu animalele necuvantatoare, cum spune psalmistul David:
„Omul, m cinste fiind, n-a priceput; aldturatu-s-a dobitoacelor
celor fattd de minte $i s-a asemanat lor" (Psalmii 48, 21).
Suflete al meu, cum nu mai cuno§ti firea ta dumnezeiasca?
t-
De ce te arati atat de nemultumitor fata de Binefacatoml tau
eel prea bun, Care ti-a dat tie atatea puteri §i Care te-a imbo-
gatit cu atatea daruri? Cum prime§ti §i te faci rob trupului tau
§i sluje§ti robului tau? Intr-adevar, te trage trupul prin dulceata
cea omoratoare a placerilor §i te aprinde cu focul eel pierzator
al pacatelor sale! Dar tu §tii, ca de vei bimi, te mantuie§ti pe
tine §i trupul, iar de te vei lasa bimit, te osande§ti impreuna
cu trupul. E§ti de sine stapan §i ai puterea care ti s-a dat de
Dumnezeu; gata este spre ajutorul tau harul eel lucrator al
Atottiitorului Dumnezeu. Scoala-te, dar, suflete al meu! Pentru
ce dormi? Nu §tii nici ziua, nici ceasul, intru care te va despapi
Dumnezeu de trupul tau, iar dupa despartirea ta, nu mai este
nicio nadejde de indreptare sau de pocainta. Pana cand dar,
o, suflete al meu, pana cand vei fi rob? Scoala-te, ia-ti stapani-
w
rea ta, supune trupul tau, savar§e§te lucrul tau, pentru ca im-
Mi.
preuna cu el sa intri in camara slavei dumnezeie§ti, in
stralucirile sfinplor si in Imparatia cea vesnica, pe care ti-a
pregatit-o tie de la intemeierea lumii Preabunul Dumnezeu.
Amin!
m m
■
m m
11 Ijg
^Ti/cifirea <So an^/ie/iel
QDamtfucii a /xtfra din d£ost

.w!
M
/7-<32j
ti
rhvi/f eve,?/////,
f redincio§ii, care citesc sau ascultS dumne2eie§tile

VJ Scripturi, §tiu ca diavolul dintru inceput a invidiat
pe om, vazand a§e2area fericita §i slavita din Rai in care il pu-
sese Dumnezeu. Dupa aceea, el n-a incetat niciodata vicleni-
ile lui, ci cu toata puterea s-a straduit §i se straduie§te sa m§ele
pe om §i sa-1 vatame, a§a cum s-a aratat in Sfanta Evanghelie
11 i
care s-a citit astazi. Aceasta Evanghelie ne arata msa §i cele trei
arme puternice: credinta, postul §i rugaciunea, prin care se
il
poate alunga §i nimici toata puterea diavolului. De aceea mult
p«
tV
IP
-r-V
folos sufletesc va aduce ascultarea talcuirii cuvintelor Evan-
gheliei ce s-a citit ast^zi, care ne spune cS:
„in vremea aceea a venit un om la lisus, zicandu-I:

Inv&t&torule, am adus la Tine pe fiul meu, core are duh
mut §1, oiiunde-l apucZ, il aruncZ la pZmant §i face m

spume la gur& §i scragneste din dintf. §i mfepenegte"
(Marcu 9, 17-18).
Sfintjii evangheli§ti n-au aratat nici neamul, nici patria, nici

credintja, nici starea omului care a venit la lisus $i a ingenun-
chiat inaintea Lui, rugandu-L sS-i vindece fiul, singurul lui
c copil. Sfantul Evanghelist Matei ne spune ca, venind tatal copi-
*r*
m
y$& lului la lisus Hristos §i cazandu-I in genunchi, il ruga pe El,
zicand: „Doamne, miluieste pe fiul meu, c% este lunatic $i pa-
V-'-H time§te rZu" (Matei 17, 15). Despre patima aceasta de care su-
fereau unii, cand era luna plina, scrie amanuntit Evanghelistul
If Marcu, zicand: „§i, oriunde-1 apucZ, il amncS. la pamant §i face
n spume la gurZ §i scragneste din dinp $i mtepenegte", iar Evan-

'•***' s
%&. ghelistul Luca, pe langa acestea, adauga, zicand; „§i iata, un
duh il apuca §i indata strigZ $i-l zguduie cu spume" (Luca 9,
$
M 39). Oamenii de atunci, vazand ca patima aceasta se mtampla
ft cand era luna plina, credeau ca luna era cauza acestei sufe-
rinte. Pentru aceasta numeau lunatici pe cei care patimeau ast-
S
A^. fel. „insa luna", zice Sfantul loan Gura de Aur, „nu este pricina
a indracirii, ci demonii, pandind vremile lunii, cand era luna iWi
rf-vt. Ue%
r*w>.-k
plina navaleau peste oameni, ca sa arate ca lucrurile lui
tW,
fj
Dumnezeu sunt pricina a rautatii lor §i, a§a, oamenii sa oca-
reasca pe Ziditorul". fndracirea, de care sufereau unii oameni
cand era luna plina are multa asemanare cu boala pe care doc-
S
torii o numesc epilepsie, caci cele ce spun evangheli§tii despre
acest lunatic, le vedem pana astazi §i la cei care sufera de
k
w epilepsie. Dar din cele istorisite de sfintii evangheli§ti, vedem
tî
■e$
rx* ca demonii erau aceia care chinuiau pe cei lunatici. §i lucrul
w%
m* acesta este adevarat, deoarece cei ce patimesc de epilepsie, m
patimesc nu numai cand este luna plina, ci §i in alt timp. Unii
w
>r.
.T.^- il
dintr-in§ii cad rar, iar altii mai des; unii numai in fiecare
s^ptamana, iar altii in fiecare zi §i unii de multe ori intr-o zi;
se vede deci c^ alta patim^ este indracirea cand este luna
plina, §i alta este epilepsia, de§i au multa asemanare. Chiar
daca am socoti ca indracirea cand este luna plina este tot epi-
lepsie, deci o boala fireasca, nu urmeaza din aceasta ca dia-
volul nu putea sa chinuiasca prin acest fel de boala pe copilul
despre care vorbe§te Evanghelia de astazi, pentru ca diavolul,
dupa ingaduinta dumnezeiasca, se face pricinuitor de felurite
boli fire§ti, ca sa chinuiasca pe om. Amutirea §i orbirea sunt
boli fire§ti, dar am vazut ca diavolul a fost acela care le-a prici-
nuit celui mut §i celui orb, pe care i-a tamaduit lisus Hristos.
zice Sfanta Evanghelie, au adus la El un om mut, avand
demon. §1 fiind scos demonul, mutul a gra.it" (Mate! 9, 32-33).
Chiar §i boala lui lov, de§i se parea fireasca, era insa ispita §i
pedeapsa diavoleasca. De aceea, sunt intelepti §i laudati
cre§tinii aceia care cheama indata cand se imbolnavesc, nu
numai pe doctor, ca sa le dea medicamente, ci §i pe preot, ca
sa faca rugaciuni pentru sanatatea lor, Tatal copilului din
Evanghelia de astazi a adaugat:
„§i am zis ucenicilor Tdi sd-l alunge, dar ei n-au

putut" (Marcu 9, 18).
El n-a venit la lisus Hristos cu toata convingerea §i

credinta ca va putea sa-i vindece copilul, dupa ce vazuse ca
nu 1-au putut vindeca ucenicii, ci mai mult incercand decat
crezand, pentru ca a zis lui lisus: „Daca pop" sa faci ceva, ajuta-ne"
(Marcu 9, 22). Daca ar fi avut credinta tare §i fierbinte, nu ar
fi zis acestea, ci ar fi crezut ca toate sunt cu putinta lui lisus,
ca unui Dumnezeu Atotputernic. Din raspunsul lui lisus catre
el, se vede ca tatal copilului a zis acestea, defaimand pe
ucenicii Lui §i necrezand ca lisus ar fi putut sa-i vindece
copilul.
„Atunci lisus, rdspunzand lor, a zis: O, neam

necredincios, pand cand voi fi cu voi? Pand cand vd voi
SB
V-V
Ib
/^bda pe voi? Aducefi-l la Mine. §i 1-au adus la El" wS

iMarcu 9, 19).
lisus s-a tulburat §i a mustrat, nu de-a dreptul pe tatal

copilului, ci neamul iudeilor din care erau §i ei, zicand: O,
neam necredincios §i indaratnic! in loc de: O, necredinciosule r^v
■ V
§i razvratitule, aducand astfel mustrarea Sa multimii ce se afla
acolo §i la tot neamul iudeilor. De aceea a §i adûgat cuvin- m4
tele: „Pana cand voi fi cu voi? Panî cand vS voi r^bda pe voi?",
insemnand ca s-a apropiat vremea Patimirilor §i moitii Lui §i
ca alege mai bine patimirile §i moartea decat necredinta §i
rautatea iudeilor. Milostivindu-se msa de eel lunatic, lisus a zis:
„Aduceti-l la Mine".
^ P
„Dar duhul, v&zandu-L pe lisus, mdatM l-a zguduit
pe copil, iar acesta, cdzand la pdmant, se tdvdlea spu-
megand. §i l-a mtrebat pe tat&l copilului: Cat£ vreme
este de cand i-a venit aceasta? Iar el a rdspuns: Din
j-
pruncie. §i de multe ori l-a aruncat §i m foe §i in ap&
ca s&-l piardd. Dar, dacd poti s2 fad ceva, ajutd-ne, fUn-
du-fi mils, de not Iar lisus i-a zis: DacS poti crede,
toate sunt cu putinta celui ce crede. §i indatS, strigand,
tatSl copilului a zis cu lacrimi: Cred, Doamne! AjutS
necredintei mele!" (Marcu 9, 20-24)
Evanghelistul Marcu spune ca lisus a mtrebat pe tatal co-

pilului lunatic, despre vremea de cand copilul lui patime§te, §i
el a raspuns ca din pruncie. Raspunsul acesta arata ca suferinta
m
era de multa vreme §i deci era anevoie de vindecat. De aceea
tatal celui bolnav a zis: „DacS. poti sa faci ceva, ajut&-ne, fiin- m
P du-Ji
5 mM de noi" (Marcu
v 9,
^ 22), aratand ,prin aceasta mdoiala
-
§i putina lui credinta. lisus i-a raspuns: „Dac3. poti crede, toate
sunt cu putintM celui ce crede", aratand §i cu acest prilej pu-
terea in toate a unei credinte fierbintl Auzind aceasta, tatal
copilului a strigat cu lacrimi, zicand: „Cred, Doamne! AjutS. ne-
credintei mele!". Dupa cum se vede cuvintele Domnului 1-au
adus pe el la cainta, pentru imputinarea credintei lui ce avea
•1 608 TALCUIREA EVANGHELIEI
li
inainte de venirea la lisus, pentru cS lacrimile sunt marturii ale

iWi
caintei lui.
»K
s
Jar lisus, v%zand c2 multimea d& n&valS., a certat
s
m
duhul eel necurat, zicandu-i: Duh mat §i surd, Eu itf
tn v poruncesc: Ie§i din el §i s& nu mai intri in el! §i, rZcnind

>■ %:>
§i zguduindu-1 cu putere, duhul a iejt; iar copilul a
iJmas ca mort, meat multi ziceau c& a murit Dor lisus,
N
'^Xt]
apucandu-1 de man&, l-a ridicat, iar el s-a sculat in
1
¥.t picioare" (Marcu 9, 25-27).
M,*r
Ws&
Dupa aceea, relateaza acela§i Evanghelist Marcu, cand a
.■Hf.
certat lisus duhul eel necurat, atunci acela a strigat §i mult a
il scuturat pe eel bolnav, apoi a ie§it dintr-msul, iar bolnavul s-a
i
facut ca mort, incat multi ziceau ca a murit. Sfantul Evanghelist
Luca adauga ca duhul necurat a scuturat pe bolnav, cand se
apropia de lisus, trantindu-1 la pamant. lisus a mgaduit sa se
faca aceasta, nu pentru iubirea de slava, ca sa se adune mul-
pî timea de oameni, ci pentru msu§i tatal copilului, ca, vazand pe
diavol scuturandu-1, cand il certa lisus, prin aceasta sa creada
li
WSjS
1 4
!. apoi minunea care urma sa se faca. Evanghelistul Marcu ne
Cl
Wl
spune ca lisus a certat pe duhul eel necurat, zicandu-i: „Diih mut
$i surd, Eu iti poruncesc: Ie§i din el $i s& nu mai intri in el!", iar
■;•* ^
Evanghelistul Luca spune ca, dupa vindecare, lisus a dat pe copil
; tatalui sau. lisus l-a dat pe copil tatalui sau, pentru ca m timpul
•': a
cand bolnavul era chinuit de diavol, nu era sub stapanirea tatalui
sau, ci sub stapanirea diavolului, care il chinuia.
II
v> „Dupd ce a intrat lisus in casd, ucenicii Lui L-au
intrebat, de o parte: Pentru ce noi n-am putut sd-1 izgo-
it
>tit< nim?" (Marcu 9, 28)
rt.
If Neputand ucenicii sa alunge pe demonul acesta, de buna
seama au fost nedumeriti, fiindca mai inainte lisus le daduse
lor stapanire asupra duhurilor celor necurate, ca sa le scoata
1%
:î pe ele §i sa tamaduiasca toata boala §i toata neputinta. Deci,
4'->.-
1% nu L-au intrebat de fata, nu pentru ca se ru§inau, ci
M fiindca intrebarea era pentru un lucru mare §i tainic, pentru
3:^
:^;
W**
•«3r
aceasta L-au mtrebat separat. De aid noi invatam ca savar§irea

m.
minunii este oprid, pentru imputinarea credintei §i indoiala
celui ce face minunea, sau pentru nevrednicia celui ce cere
minunea. Aceasta se adevereste din raspunsul Domnului:
M,
„El le-a zis: Acest neam de diavoli cu nimic nu poate
ie§i, decaf numai cu rugZdune §i cu post" (Marcu 9, 29).
P?
Neamul demonilor nu iese decat numai cu rugSciune §i cu
post a spus lisus, ca s^ arate cS din toate celelalte fapte bune
numai rugadunea §i postul sunt armele credinciosului impotri-
va demonilor §i ca, pentru vindecarea celor ce se indracesc,
este nevoie sa posteasca §i sa se roage nu numai preotul, ci §i
;*tf eel ce patime§te. Deci lisus, prin mustrare, a vindecat necre-

dinta tatalui copilului, iar prin aratarea celor ce se pot savar§i
de o credinta fierbinte, a vindecat imputinarea credintei uceni-
cilor §i prin certare, boala cea grozava a celui lunatic.
j*"-;'-4f
„§i, ie$ind ei de acolo, str&b&teau Galileea, dar El
nu voia s& §tie cineva. C&ci pe ucenicii S&i §i le
$1*
W: spunea ca Fiul Omului va ft dat in mainile oamenilor
§i-L vor omon, iar dupZ ce-L vor omon, a treia zi va
invia. Ei ins& nu mtelegeau cuvantul §i se temeau s2-L
mtrebe" (Marcu 9, 31-32).
Dupa ce a savar§it lisus minunile despre care am vorbit,

ie§ind din locul acela, dupa cum spune Evanghelistul Marcu,
fe'
strabatea Galileea impreuna cu ucenicii Sai, mvatand §i spu-
•+=S nand ucenicilor despre vanzarea Lui de catre luda, despre M
Patimirile §i despre moartea Lui, ca nu cumva, intamplandu-se
?,i#: acestea, sa-i tulbure, pentru ca nu §tiau de mai inainte. Fiindca

cele spuse i-au intristat, El le veste§te mai dinainte §i Invierea
Lui cea de-a treia zi, pentru ca sa mangaie necazul inimii lor.
Cum odinioara sfintii apostoli stateau cu Tine, Doamne, in
Galileea, a§a §i noi, astazi, stam cu Tine in Biserica Ta §i, pen-
tru putina noastra credinta, ca §i tatal copilului lunatic, strigam
cu lacrimi: Ajuta necredinta noastra, ca, fara bantuiala diavolu-
lui, sa-Ji slujim numai Jie! Amin.
c
m
w
w.m «kv im
ss
I
K
O -aV
r.Z*
a«5
* •>, (jciza/iia
Qjamirucw a $1
fy^&s/j/'C' vremea fiocaf/zte/ $/ /nanta/'raj
07'ati
♦ c/ssiti/u,
y J
3*'*. uhul eel mut §i surd, adic^ diavolul, nu ar avea

dreptul sa chinuiasca faptura lui Dumnezeu, daca
tm nu i-ar ingadui Dumnezeu, caci §tim ca nici pe lov n-a
indraznit sa-1 ispiteasca fara invoirea lui Dumnezeu. De aceea
AZr Domnul lisus Hristos, ca Dumnezeu adevarat, §tia §i ziua §i
ceasul de cand duhul necurat chinuia pe tanarul din Evan-
ghelia de astazi. Pentm ce, dar, a mai intrebat lisus pe tatal
celui indracit despre vremea cand i-a venit lui boala aceasta?
p£. Oare, li este lui Dumnezeu mai greu sa vindece bolile cele de
jr-i-'
•*xt
v.x DUMINICII A 4-A DIN POST 611
■M
multi ani, §i mai putin greu, sa le vindece pe cele de mai
putini ani? Sau, oare, li este Lui mai greu sa mute pe diavol
M din locul in care a locuit multa vreme §i mai u§or sa-1 alunge
M
i5 din locul in care a stat mai putina vreme? La Dumnezeu
deopotriva toate sunt cu putintd, pentru ca puterea Lui este
nemasurata si nemarginita. Dumnezeu a supus omului multe
§i nenumarate lucrari, dar vremea a lasat-o sub stapanirea Sa,
£3 dupa cum spun Faptele Apostolilor, zicand; „Nu este al vostru

a §ti anii sau vremile pe care TatZl le-a pus m stapanirea Sa"
*v+
(Faptele Apostolilor 1,7). Fiindca noi nu avem nici o putere
>.
asupra vremii, de aceea a intrebat lisus pe tatal celui bolnav:
„CaM vreme este de cand i-a venit aceasta?" (Marcu 9, 21) nu
ca sa cunoasca El, Cel care §tie toate, ci ca sa cunoa§tem noi,
cei care nu §tim nici anii, nici vremile, ca trebuie sa fim cu
luare-aminte la vremea vietii noastre §i sa nu pierdem nicio
g'S
'.V,«s clipa din ea, pentru binele §i folosul nostru sufletesc.
Este §tiut de toti ca semanatul graului la vremea sa aduce
recolta bogata, dupa cum semanatul lui dupa trecerea vremii
^fc,+
semanatului nu aduce recolta nici chiar samanta semanata. Tot
a§a se intampia cu lucrul mantuirii noastre. Vremea randuita
pentru mantuirea sufletului nostru este orice clipa a vietii
noastre. Cel care nu tine seama de clipele vietii sale, i§i primej-
duie§te mantuirea sufletului sau, pentru ca vremea care a tre-
cut s-a pierdut fara niciun folos pentru sufletul sau: nici fapte
bune n-a savar§it, nici prin pocainta nu s-a mantuit. Vremea de
maine nu este sub stapanirea noastra, pentru ca nimeni nu §tie
daca va trai pana maine sau macar pana dupa un ceas. Pe cati
n-am vazut vorbind, umbland, dar dupa putin timp, morti §i
fara de glas? Numai vremea de fata este sigura §i folositoare,
pentru ca in ea poate omul sa se pocaiasca §i sa savar§easca
fapte bune. Nu ai savar§it astazi fapta buna, ai pierdut vremea
zilei de astazi, fiindca maine nu §tii ce se va intampia. La fel
cu orice ceas, minut sau clipa care a trecut. Pentru aceasta
»f prea inteleptul Apostol Pavel invata, zicand; „Deci luad seama
cu grift cum umblad, nu ca nftte neintelepd, ci ca cei mteleptf,
rMscumparand vremea, c&ci zilele rele sunt" (Efeseni 5, 15-16). m
hi
■>m
.:*,
%* 612 CAZANIA
Folose§te ca un intelept vremea aceasta de acum, lasand toate

cele lume§ti, de va fi nevoie, ca sa nu ramai gol de faptele cele
bune.
Parabola cu cele zece fecioare este o pilda plina de inva-
■ --r'
Si'<5 taturi in legatura cu aceasta. Cinci msa dintre ele erau nebune
SrW
§1 cinci intelepte. Cele nebune, luandu-§i candelele lor, nu au
luat cu ele untdelemn; iar cele intelepte au luat untdelemn in
vase, odata cu candelele lor. La miezul noptii s-a auzit glas stri-
gand: mirele vine! intru mtampinarea lui!" (Mafei
M 25, 6) Atunci cele intelepte, avand untdelemnul gata §i-au im-
podobit indata candelele lor, au ie§it spre intampinarea Mirelui
§i au intrat cu El la nunta. Cele nebune, neavand gata unt-
m
delemnul, au alergat sa cumpere de la cei care-1 vindeau; dar
m in acea vreme s-a inchis u§a. Venind pe urma, au batut la u§a,
pits
strigand: „Doamne, Doamne, deschide nou%!" (Matei 25, 11).
4—*4
Dar Mirele raspunzandu-le, a zis: „Adev&rat zic vou&: Nu v&
£«
cunosc pe voi" (Matei 25, 12). Fecioare erau si cele nebune,
fecioare erau §i cele intelepte. Adica erau deopotriva de im-
bunatatite, fiindca viata §i a unora §i a altora era curata §i ne-
.^t;
8^ intinata. Insa le-a numit intelepte pe cele cinci, care, ne§tiind
,-<-721
vremea sosirii Mirelui, privegheau §i erau intru totul pregatite
pentru venirea Lui. Pe celelalte cinci le-a numit nebune pen-
tru ca, nadajduind ca Mirele va veni mai tarziu, au adormit,
cand trebuia sa se pregateasca, §i le-a gasit venirea Mirelui cu
candelele fara untdelemn. De aceea, cele intelepte au intrat
intru slava §i fericirea lui Dumnezeu, iar cele nebune au ramas
afara din loca§ul eel dumnezeiesc §i au pierdut imparatia ce-
reasca. Cre§tinilor, cei care traiti in viata curata, cei care adu-
a nati florile cele cu bun miros ale faptelor bune, cei care im-
podobiti sufletul vostru cu podoaba lucrurilor celor frumoase,
i'An
luati-aminte bine, sa nu va leneviti niciodata, nicio clipa, de la
savar§irea faptelor bune. Privegheati de-a pururea §i nu ama-
nati nimic pentru ziua de maine, ca Mirele sa nu vina pe ne-
a§teptate §i sa va gaseasca nepregatiti.
Frati cre§tini, noi suntem insa oameni nesocotiti, care ne
fK+j amagim ca ni§te nebuni §i neintelegatori si cheltuim in zadar
$~£
0+
'04?
S DUMINICII A 4-A DIN POST 613

^ m
toata vremea vietii noastre, din mceputul tineretilor pana la

adanci batranete. Vremea tineretilor este vremea cea mai potri-
vita pentru savar§irea faptelor bune. „Prin ce i§i va indrepta
tanarul calea sa?" intreaba prorocul, apoi tot el raspunde, zi-
cand: „Prin p&zirea cuvintelor Tale" (Psalmii 118, 9). Atunci, W'S
deci, in vremea tineretilor, are trebuinta tanarul sa fie impre-
una cu oamenii cinstiti §i imbunatatiti, ca sa auda sfaturile lor
cele mtelepte §i sa vada pilda cea sfanta a vietii lor. Atunci este
vremea potrivita in care se cuvine sa se departeze cu toata
silinta §i luarea-aminte de orice pacat §i sa pazeasca cu sfin-
tenie toate poruncile dumnezeie§ti, pentru ca in ce chip se va
invata §i se va obi§nui atunci, a§a va urma pana la sfar§itul
vietii sale. Sa nu se amageasca socotind ca mai este vreme de
pocainta. Nu vad tinerii cum moartea secera deopotriva §i
tineri §i batrani? Cine ii incredinteaza pe ei ca vor ajunge la
batranete §i ca n-au sa moara in floarea varstei lor? '<*$%■
Dar fie! Am ajuns, in cele din urma, §i la batranete. Batra-
netile insa nu vin singure, ci aduc cu ele §i pe vestitorii lor §i
semnele mortii. Se intuneca ochii no§tri §i nu mai vedem ca
m
mai inainte; slabe§te auzul §i nu mai auzim cum auzeam alta-
data; se imputineaza puterea noastra, ne tremura genunchii §i
capul, slabe§te tinerea de minte. Astazi ne doare capul, maine
t ^ ... . , , ,
stomacul §i durerile vin unele dupa altele. Acestea sunt inain-
-
temergatorii mortii, inceputul stricaciunii noastre, trambitele
canta in urechile noastre cantecul lor, zicand: Vremea s-a apro-
Wi
piat, scoala! Tinerii se in§ala, a§teptand batranetile, dar noi,
■y-.f
fiind batrani, ce a§teptam altceva din ceas in ceas, decat numai
moartea? Vremea batranetilor este vreme de umilinta §i de
lacrimi pentru multimea pacatelor noastre. Vremea batranetilor
este vremea eliberarii noastre din robia pacatului, din desfa-
m
t^rile vietjii §i din toata de§ertaciunea lumii.
Intr-adevar, multe sunt temeiurile care ne fac sa vedem ca
f'S
cei batrani trebuie sS se tearM de moarte mult mai mult decat
m
cei tineri. Dar intamplMle din viatjd ne arata ca mai in fiecare
zi, moartea secera muld tineri in floarea tineretilor lor. Deopo-
'M4 triva deci este ne§tiut ceasul mortii §i la batrani, si la cei in
varsta, la tineri, si la copii, si chiar la prunci. De aceea omul,
*4
0*
^ >; v..- - ■~v*t}yt:r>^-•' ' ' * - - -- -•...-•—•
&*■
614 CAZANIA
H
ori de ce varsta ar fi, se in§eala atunci cand s-ar hotart sa se
pocaiasca in anul viitor, sau in luna viitoare, sau in ziua
urmatoare, pentru ca nimeni nu §tie ce i se va mtampla maine:
va trai sau va muri? Pentru aceasta inteleptul Apostol Pavel,
m.
chemand pe oameni la pocainta §i spunand cuvintele lui
Dumnezeu: „La vreme potrivM te-am ascultat §i m ziua man-
m
tuirii te-am ajutat" (2 Corinteni 6, 2 cf. Isaia 49, 8), le-a talcuit,
zicand: JatS. acum vreme potrivM, iata acum ziua mantuirii"
(2 Corinteni 6, 2), adica vremea cea bine primita a pocaintei
este vremea de fata, de acum, §i ziua mantuirii este ziua aceas-
ta pe care o traim.
Sa lepadam deci, fratilor, lucrurile intunericului §i sa ne
imbracam cu hainele luminii. Pacatul este intuneric, pentru ca
atat de mult intuneca pe om, incat nu dore§te §i nu lucreaza
nimic altceva decat cele ce-i aduc pieirea sufletului lui. Fapta
cea buna este lumina, pentru ca atat de mult lumineaza mintea
omului, incat el nu dore§te §i nu lucreaza decat cele care-i
aduc mantuirea lui. Mancarurile §i bauturile cele multe, des-
franarile trupului, vrajbele, clevetirile, uciderile, laudele, ne-
m
dreptatile, furturile, acestea §i altele asemenea acestora sunt
lucrurile intunericului, lucrurile pacatului. infranarea, postul,
rugaciunea, curatenia, dragostea, milostenia, smerenia, lacri-
p.
mile, pocainta, marturisirea, acestea §i toate cele asemenea
acestora sunt armele luminii, mijloacele mantuirii. Sa lepadam
deci lucrurile intunericului §i sa ne imbracam in podoabele
m luminii. „Iata acum este vremea bineprimita, iata acum este
w**- ziua mantuirii". Nimeni sa nu zica ca are inca vreme sa se
m
pocaiasca mai tarziu, pentru ca nu are nimeni alta vreme,
5foS
decat numai pe aceasta care este acum de fata. Privegheati
dar, §i nu lasati vremea aceasta de acum, „Ca nu gtitf ziua, nici
ceasul cand vine Fiul Omului" (Matei 23, 13). Amin!
H.
ww moHUi ?mû
i ft 5« ^
mm
St
^%-
V>
v-::'
V* V^;
S/alccurew tio a/ty/e/iei
Q}a/nc/iccw a c/vicea din iBoxf <trtr
fjfarat /O, S2-46J

.Vt;
p..-Jv3 V?V
t ' crestiiii,
y J
gf -t-rfc
%» I fanta Evanghelie care s-a citit astazi, cuprinde proro-
?! cia despre Patimirile Domnului nostru lisus Hristos,
f
cererea fiilor lui Zevedeu de a li se da locuri langa Domnul
lisus in Imparatia cerurilor §i sfatul Domnului dat celorlalti
IS apostoli. Prin prorocia Sa, Domnul lisus a aratat, de mai
inainte, apostolilor Sai toate cele ce avea sa patimeasca §i,
totodata, moaitea §i invierea Lui cea de a treia zi. Cererea lui
lacob §i loan, fii lui Zevedeu, a pricinuit raspunsul Domnului,
prin care ne-a aratat cine cei sunt vrednici de Imparatia Lui
cea cereasca. lar prin sfatul dat apostolilor, care se maniasera
0
#
6l6 TALCUIREA EVANGHELIEI
pe lacob §i pe loan, a ar^tat chipul in care trebuie sa se poarte

toti cei care slujesc lui Hristos. Ca sa pricepem aceste trei
invataturi sfinte, sa ascuMm talcuirea Sfintei Evanghelii, care
&-.V
ne spune ca:
Jn vremea aceea lisus a luat la Sine iar2$i pe cei
doisprezece §i a inceput s& le spunZ cele ce aveau s2 I

se mtample" (Marcu 10, 32).
#rs'
PS Cand urea drumul spre lerusalim, numai cu ucenicii Sai, a

i inceput sa le spuna cele ce urmau sa I se mtample, adica
ii despre suferintele pe care avea sa le patimeasca, despre
moartea §1 Invierea Lui din morti. I-a luat numai pe cei doi-
sprezece ucenici, pentru ca numai ei erau vrednici sa auda
ni§te taine mari §i malte ca acestea. I-a luat numai pe cei doi-
if
ifs sprezece, ca sa-i incredinteze ca El este Dumnezeu adevarat §i
w« ca de bunavoie i§i da Preacuratul Sau Trup spre patimiri. I-a
'Vi--'
ii luat numai pe ucenici, pentru ca, atunci cand aveau sa se
o mtample acestea, sufletele lor sa nu se tulbure ci, avand in
inimile lor nadejdea Invierii Lui, sa nu le-o risipeasca vreo
fm amaraciune. Ascultati cum le spunea apostolilor Sai, pe rand:
fo-
Tcr1 „Iat£, ne suim la lemsalim §i Fiul Omului va ft pre-

dat arhiereilor §i cZrturarilor; h vor osandi la moarte §i-L
3^1
vor da in mana p&ganilor; 11 vor batjocori, §i-L vor
.î-'K scuipa, §i-L vor biciui §i-L vor omon, dar dupz trei zile
va invia" (Marcu 10, 33-34).
lata, zice lisus, mergem sus, la lerusalim, unde Mi se

I*?*;
pregatesc suferinte. Fiul Omului va fi dat arhiereilor §i cartu-
rarilor. Aceasta s-a implinit atunci, cand unul din cei doispre-
zece apostoli, care se numea luda Iscarioteanul, mergand la
arhierei, le-a zis: „Ce void sa-mi dad, §i eu 11 voi da in mainile
voastre?" (Matei 26, 15). lar ei i-au dat lui treizeci de argind. §i
de atunci luda cauta prilej ca sa-L predea pe lisus. Cand lisus
V»-
era in Gradina Ghetsimani, prin samtare, luda L-a dat in mana
oamenilor trimisi de arhierei.
/>.'S<< -..- ■•.* ^.t,» fr.-^.-'.< *.- v.»-.v -ii* •( Ij-i-* T'i.t.' %,'.••;< V,'- .,♦ ;.. ^ >.*■*. r ( >. t- ■».:■» V ♦ «... / •»;-,».* 1;'^'i; *.■ * ^+"^'i_'.'>'
DUMINICII A 5-A DIN POST 6l7
;n vor osandi la moarte". Prorocia aceasta s-a implinit,

cand arhiereii §i b^tranii cu toata adunarea, au zis: ,,£510 vino-
vat de moarte" (Marcu 14, 64). „§i-L vor da in mana paganilor".
P4ganii erau Pontiu Pilat impreim4 cu osta§ii lui. Deci, atunci
s-a implinit darea lui lisus in mainile paganilor, cand L-au dus
legat §i L-au dat lui Pontiu Pilat, iar Pilat L-a dat osta§ilor lui.
„§i-L vor batjocori". Aceasta prorocie s-a implinit cand osta§ii
L-au imbracat pe lisus cu mantie ro§ie §i pe capul Lui l-au pus
cununa de spini, in dreapta Lui l-au dat trestie, apoi, inge-
nunchind inaintea Lui, i§i bateau joc zicand: „Bucura-te, regele
iudeilor!" (Mafei 27, 29-30). „§i-L vor biciui". Acestea s-au
intamplat intai in casa arhiereului, cand unii l-au batut cu
pumnul peste obraz, iar altii l-au dat palme. Dupa aceea,
osta§ii lui Pilat, luand trestia din mainile lui lisus, il loveau
peste cap. Cei din adunare au scuipat in obrazul Lui (Marcu
15, 19), asemenea §i osta§ii dregatorului, implinindu-se astfel 4^?
ceea ce a zis lisus: „§i-L vor scuipa". Apoi, ducandu-L pe coli-
na Golgotei, L-au rastignit pe Cruce, omorandu-L, dupa cum
El insu§i prorocise, zicand: „§i-L vor omori". Vineri §i-a dat
duhul, fiind pe Cruce, apoi a fost ingropat, ca sa nu ramana
pe cruce sambata, fiind Pa§tile evreilor. Iar in prima zi a
saptamanii, adica duminica, a inviat din morti, implinindu-se
astfel ultima prorocie; „Dar, dupa trei zile, va invia". Cand ter-
minase lisus de spus marea §i sfanta Sa prorocie, despre
Patimirile, moartea §i Invierea Sa,
v.? „$i au venit la El lacov §1 loan, flii lui Zevedeu,

zicandu-I: Inv&t&tomle, voim sa ne faci ceea ce vom
cere de la Tine. Iar El le-a zis: Ce void sa va fac? Iar ei
l-au zis: Da-ne noua sa §edem unul de-a dreapta Ta §i
altul de-a stdnga Ta, rntru slava Ta" (Marcu 10, 35-37).
Ace§ti doi apostoli, auzindu-L pe lisus vorbind despre
■t Imparatia Sa, unde sfinpi apostoli vor §edea pe douasprezece

M
scaune, au gandit ca Imparatia lui Dumnezeu este paman-
teasca. Vazandu-L ca merge spre lerusalim §i auzind de la El
cele despre Patimirile Sale, au socotit ca merge acolo ca sa
§acla pe Scaunul ImparaUei Sale, iar Patimirile vor urma dupa

aceea. Pentru aceasta au cerut ca, intru fmparatia Lui, sa §ada
i
unul dintr-in§ii la dreapta Lui, iar altul la stanga.
„Dar lisus le-a rZspuns: Nu §titi ce cereff/ Putefi s2

be# pahorul pe core 11 beau Eu sau sS. v2 botezatf cu
botezul cu care M& botez Eu?" (Marcu 10, 38)
■u ->
:^- Voi nu §titi ce cereti, le raspunde lisus, pentru ca socotiti
fl
J4ifr ca imparatia Mea este lumeasca §i pamanteasca §i ca scaunele
despre care Eu v-am vorbit, sunt scaune materialnice, lume§ti.
§
Pentru aceasta cereti ca unul din voi sa §ada de-a dreapta Mea,
s*s
iar altul, de-a stanga. Nu §titi ce cereti, pentru ca altceva este
g.-%
5i Imparatia Mea §i altceva cereti voi. Impartia Mea nu are
M
scaune lume§ti §i catedre materialnice, ci are scaun slava dum-
ft nezeiasca cea neschimbata §i locul eel mai de sus este inalti-
mea slavei §i cinstei dumnezeie§ti. Pentru aceasta nu §titi ce
cereti. Voi cautati locul eel mai de sus intru imparatia Mea, dar,
oare, puteti voi sa beti paharul pe care Eu il voi bea? Adica,
*M puteti muri rastigniti pe cruce ca Mine? Puteti voi sa va bote-
l«s
1 zati cu botezul cu care Eu Ma voi boteza? Adica, puteti suferi
multimea patimirilor, in care Eu ma voi afunda? fntr-adevar,
lisus a numit pahar moartea Sa, tot a§a cum a numit-o §i cand
se ruga Parintelui Sau s-o treaca de la El, zicand: „Parinte, de
li voie§ti, treaca de la Mine acest pahar" (Luca 22, 42). Iar cand
a aratat ucenicilor Sai ca dore§te Patimirile Sale pentru man-
1
tuirea oamenilor, le-a asemanat cu botezul, zicand: „§i cu
botez am a Ma boteza, §i cata nerabdare am pana ce se va in-
deplini!" (luca 12, 30). La aceasta, apostolii au raspuns:
li
i Jar ei I-au zis: Putem. §i lisus le-a zis: Paharul pe
care Eu il beau 11 vefi bea $i cu botezul cu care M&
fsTi
jt-S botez va vefi boteza, dar a §edea de-a dreapta Mea sau
#5
'+: f> de-a stanga Mea nu este al Meu a da, ci celor pentru
i care s-a pregatit" (Marcu 10, 39-40).
ww.
ttiP.
Apostolii marturisesc ca vor putea suferi pentru lisus §i
hfl
patimirile §i moartea, iar Domnul intare§te aceasta, fapt care s-a
M
m
i®^
R
I*'#
m

m
§i implinit, pentru ca pe Jacob 1-a omorat Irod cu sabia, iar pe

loan 1-a osandit Domitian cu surghiun in insula Patmos. InsS
sa §titi, le spune lisus, ca pe scaunele din dreapta Mea §i din
'l€; stanga Mea, adica pe slava cea malta §i covar§itoare, nu este
IS al Meu a da voua, pentru ca sunteti ucenici ai Mei sau pentru is-p
ca sunteti prietenii Mei. Aceasta slava nu se da, nici pentru
m
prietenie, nici pentru a face pe placul cuiva, ci se da numai
acelora carora li s-a pregatit pentru rasplatirea faptelor celor
V-i bune ale lor.
IBP
*•>:<•'
V.
„§i, auzind, cei zece au mceput a se mania pe
lacov §i pe loan" (Marcu 10, 41). m
*?•£
lacob §i loan, apropiindu-se de lisus, I-au cerut Lui cin-
^.■> stea §i locul eel mai de sus, de langa El, iar ceilalti zece apos-
V^'
toli s-au maniat, auzind ca cei doi voiau sa fie mai presus de
i
ei. lubirea de slava §i manie, la apostoli, adica la aceia pe care
5rvv i-a ales Dumnezeu din lume? Aceasta nu este de mirare.
Apostolii erau oameni, pescari necarturari §i neinvatati. De
M
V'. - ■>
Mfe: aceea, nici mintea lor nu intelegea tainele cele inalte §i cere§ti,
nici inima lor nu era sloboda de patimile omene§ti. Astfel erau
apostolii atunci; dar mai pe urma, dupa Invierea lui Hristos,
Domnul le-a deschis mintea lor ca sa inteleaga Scripturile, iar
Duhul Sfant i-a umplut pe ei in ziua Cincizecimii. De aceea ei
graiau in diferite limbi §i propovaduiau §i, umplandu-se de
dumnezeiescul har, s-au facut preaintelepti §i preaimbunatatiti-
Vazand mania celor zece ucenici,
m
$&;
M
„Atunci lisus, chemandu-i la Sine, le-a zis: §titi c2
r*H. cei ce se socotesc carmuitori ai neamurilor domnesc
,^s
fel 1
fi peste ele §i cei mai mari ai lor le stepanesc. Dar intre
il
frz-f voi nu trebuie sa fie a§a, ci care va vrea sa fie mare
teS
intre voi, sa fie slujitor al vostru; $i care va vrea sa fie
i
p! intai intre voi, sa fie sluga tuturor" (Marcu 10, 42-44).
m
fet' lata cu cata intelepciune §i blandete mustra §i indrepteaza

sfel
Domnul lisus gre§eala ucenicilor Sai, inaltandu-le mintea de la
Js-t?,
pamant la cer §i aratandu-le ca faptele slujitorilor lumii sunt ©
8
U-v-fe
4v -.J
potrivnice lucrarii ucenicilor SSi. Domnii popoarelor, precum
V, ^ §i voi §titi, zice lisus, cauta cinste §i stapanesc pe supu§ii lor §1
V 4 :;:
cei ce sunt mai mari intre ei, ie st^panesc pe ele. lar voi.
ucenicii Mei, care nu sunteti oameni lume§ti, ci cere§ti, nu se
cuvine sa fiti a§a. Ci, eel care dintre voi va vrea si fie mai
mare, acela si se faci slujitorul vostru; §i eel care va vrea si
fie intai mtre voi, acela si fie in slujba tuturor celorlalti. Cel
care este in slujba celorlalti are fapta cea buni a smereniei; iar
smerenia inalti pe om mai presus de ceilalti oamenii §i li di
locul de cinste eel mai de sus, ci eel ce se smere§te se va
milta, §i celor smeriti li se va da har. Ca si sideasci Domnul
in inimile ucenicilor, aceasti mvitituri se di pe Sine pildi,
zicand:
„ Ci $i Fiul Omului n-a venit ca s2 I se slujeasca, ci

ca El si slujeasca $i sa-§i dea sufletul rascumparare pen-
tru mulU" (Marcu 10, 43).
Pentru ci §i Eu, zice Domnul lisus, nu am venit in lumea

aceasta ca si-Mi slujeasci oamenii, ci ca si slujesc Eu lor,
;*** sivar§ind cele ce sunt necesare, pentru mantuirea lor. §i am
#>n
^t5
venit nu numai ca si slujesc, ci si §i mor, ca prin moartea Mea
si izbivesc neamul omenesc din robia diavolului. §i, intr-ade-
vir, Domnul a slujit oamenilor, invitandu-i invititurile prin
care si cunoasci pe Dumnezeu §i si sivar§easci fapte bune;
.*fi-v
izgonind de la ei demonii §i vindecand suferintele, le-a
timiduit §i toate bolile lor. S-a dat pildi de slujire oamenilor,
cand s-a incins cu §tergarul §i a spilat picioarele ucenicilor Sii.
Sufletul Siu §i 1-a dat riscumpirare pentru multi, aducandu-se
pe Sine ristignit pe cruce ca dumnezeiasci Jertfi de impicare,
prin care ne-a riscumpirat pe noi din robia vrijma§ului nos-
tru, diavolul. De§i pentru toti oamenii a murit, El n-a zis ci-§i
di sufletul Siu riscumpirare pentru toti, ci pentru multi,
m
:+-. r
\
fiindci moartea Lui nu a mantuit pe toti, ci pe multi, adici pe
cei care au crezut in El, §i au pizit poruncile Lui cele sfinte, in
randul cirora socote§te-ne §i pe noi, Doamne lisuse Hristoase,
§i ne mantuie§te. Amin!
a a 'aw a si w umps.
mmi
siw iw
s?
fc
(laza/i/a
tvu/ni/zicli a ciffcea c/ui
fQ)r(i(/ostca esle net/ex/jarU'ta (/& s/zwrcrt/cj
£fy<ati c/'esfi/u,
omnul nostm lisus Hristos, zicand c^tre ucenicii

Sai: „Eu am venit in lume, nu ca sa-Mi slujeasca Mie
oamenii, ci ca Eu sa slujesc lor", ne-a dat cea mai mare pilda
de smerenie. Cand vedem pe fmparatul imparatilor, pe Zidi-
torul cemlui §i al pamantului, pe Stapanitorul a toata faptura
vazuta §i nevazuta, pe Dumnezeul Cel Atotputernic §i Atotsta- m
panitor, pe Cel Camia I se inchina §i n slujesc toate cetele
cere§ti ale mgerilor, ca sluje§te oamenilor §i spala picioarele
ucenicilor, ce alta pilda de smerenie poate fi mai mare, mai
P 622 TALCUIREA EVANGHELIEI
:ll3
puternica §i mai tare decat aceasta? Pentru ce Tnsa a unit pilda
m
'jit*
***** smereniei Lui, cu pilda dragostei Lui, cand a zis: „C£ $i Fiul
m.
Omului n-a venit ca s& I se slujeasca, ci ca El sM slujeasca $i
m sa-§i dea sufletul rascumparare pentru multi" (Marcu 10, 43)?
Cei doi apostoli, Jacob §i loan, cerand de la lisus Hristos
Wa
•'—rv
a^r. cinste §i scaunele cele mai de sus, au dat semne de mandrie;
p iar ceilald zece, maniindu-se de cererea celor doi, au dat

semne de zavistie, de invidie. Cum invidia este lipsita de
dragoste, pentru aceasta a adaugat Domnul la mvatatura cea
# despre smerenie, §i pilda dragostei, ca sS-i sfatuiasca nu numai
w. pe cei doi, ci §i pe cei zece ucenici.
m
tei Cuvintele Domnului lisus nu priveau msS numai indrep-
ii tarea ucenicilor Sai, ci §i mantuirea tuturor celor care cred in
ft
El. Pentru aceasta a unit pilda smereniei cu pilda dragostei, ca
sa mvete pe toata lumea ca aceste doua mari fapte bune sunt
3PI
nedespartite, ca soarele de lumina §i focul de caldura.
Dragostea fata de Dumnezeu cuprinde pe om cu totul,
ii pentru ca suntem datori sa iubim pe Dumnezeu din toata
S|,
inima, din tot sufletul, din toata puterea §i din tot cugetul
IS (Marcu 12, 30 cf. Deuteronomul 6, 5). La dragostea catre
aproapele, Dumnezeu a pus o asemanare, zicand: Sa iube§ti
,*»:.^J pe aproapele tau, ca pe tine msud (Marcu 12, 31 cf. Leviticul
■ *-4* 19, 18). lata cum dragostea aproapelui este unita cu smerenia,
s deoarece, vrand nevrand, cand iube§ti pe aproapele tau, dupa
porunca lui Dumnezeu, orice vei face pentru tine, aceea vei
k's*!
&V-?
te&l face §i pentru aproapele tau. Deci, daca iube§ti pe aproapele
\*-J
:*c+ tau ca pe tine insuti, este cu neputinta sa dore§ti sa iei cinste
f'4
mai multa decat el. Iti este cu neputinta sa cauti, pentru cin-
stea ta, necinstirea lui. Cand cauti cinste mai multa, scaunul de
sus, loc mai inalt decat aproapele tau; cand te manii asupra
celui care nu-ti da cinste §i te necaje§ti pe eel care nu se
m inchina tie, cautand sa te socoteasca oamenii ca e§ti mai sus
i
§i mai mare decat ceilalti oameni, atunci nu iube§ti pe aproa-
pele tau ca pe tine insuti, ci te iube§ti pe tine insuti mai mult
decat pe aproapele tau. Dragostea din inima ta §i smerenia din
H mintea ta au fost izgonite de mandrie cu toate pacatele ei.
M Cand iube§ti pe aproapele tau ca pe tine insuti, mandria nu
t^> gase§te niciun loc in tine, ci se departeaza cu totul de tine.
i
..........
Is
1
V
Frati cre§tini, cand se dep^rteaza de noi smerenia §i cand
intrS in mintea noastrS. mandria, atunci uitam c3. dupa moarte
, ...... . .
toate cele ce avem vor pien ca visunle, lar noi top vom h
deopotriva in toate, putreziciune §i pamant. De aceea, cand
vom auzi pe unul zicand ca lui i se cade cinstea, pentru ca
este om darnic; pe altul strigand, ca lui i se cade locul eel mai
# ii
de sus, pentru ca el este mai invatat, iar eel care §ade acolo
M
este neinvatat, atunci vom vedea toate lucrurile cele rele ale
mandriei, care sunt atat de departe de dragoste, cat este de
departe cerul de pamant.
Sa deschidem, acum, ochii sufletului si sa vedem pe
/v ^ tr
Incepatorul mantuirii, pe Domnul slavei §i Izbavitorul §i Man-
-A
tuitorul nostru. El ne spune despre Sine: „ Invfyati-vS. de la
Mine, c& sunt bland §i smerit cu inima" (Matei 11, 29). Intr-ade-
var, smerenia Lui covar§e§te priceperea mintii omene§ti.
Dumnezeu Atottiitorul, Ziditorul §i stapanitorul tuturor celor
vazute §i nevazute, de ingeri laudat §i slavit, de toata zidirea
ascultat, ia chipul robului Sau §i se face Om! Ca prune plange
m
in pe§tera din Betleem, ca prieten varsa lacrimi la mormantul
lui Lazar §i plange ca unul Care patimea pentru cetatea
lerusalimului. Ca ostenit si insetat sade la fantana din Samaria,
ca oricare ostene§te §i doarme in corabie. Ca un milostiv
r>rirm
prime§te sa stea impreuna cu pacato§ii §i mananca cu ei; ca
un vinovat este dus la curple de judecata §i osandit. Ca un
faptuitor de rele este batjocorit, ocarat, scuipat, lovit cu pal-
p niei Sale, Cel „Care, Dumnezeu fiind m chip, n-a socotit o §tir-
bire a fi El mtocmai cu Dumnezeu, Ci S-a de$ertat pe Sine,
chip de rob luand, facandu-Se asemenea oamenilor, §i la
infahsare aflandu-Se ca un om, S-a smerit pe Sine, ascultator
facandu-Se pana la moarte, §i inca moarte de cruce" (Filipeni
2, 6-8), cum spune Apostolul Pavel.
Dar de unde aceasta mare §i neinteleasa taina a smere-
niei Sale? Ea nu izvora§te din alta parte, ci numai din dragoste,
cum ne spune Evanghelistul loan, zicand: „Caci Dumnezeu
m m.
624 CAZANIA
s
asa a iubit lumea, meat pe Fiul S&u Cel Unul-NZscut L-a dat,
ca oricine crede m El sS. nu piaid, ci sd. aiM via0 ve§nic&"
(loan 3, 16). Aceasta dragoste a aratat-o lisus nu numai in tim-
pul vietii Sale pamante§ti, facand bine, in tot chipul, oame-
nilor, ci §i cand s-a dat pe Sine la moarte pentru mantuirea
noastra. O alta dragoste mai mare decat aceasta nu este, dupa
cum insu§i Domnul ne spune, graind: „Mai mare dragoste
decat aceasta nimeni nu are, ca sufletul lui 52 $i-l pun% pentru
prietenii s&i" (loan 15, 13). Dar Hristos a aratat pentru noi o
dragoste mai mare §i decat aceasta, deoarece, cand a murit
pentru noi, nu eram prietenii Sai, ci vrajma§i; nu eram drepti,
ci pacato§i. *•
Deci, iubiti credincio§i, vedeti cata legatura are dragostea
^-4 cu smerenia. Veded ca, pe cat este de mare dragostea, pe atat
este mai adanca smerenia, §i ca niciodata nu se afla, nici
M
dragoste fara smerenie, nici smerenie fara dragoste. Sa nu
socotid ca pentru aceasta avem numai pilda Mantuitorului
Hristos. La tod sfindi vedem nedespardte -smerenia §i
dragostea.
Cata dragoste a aratat Apostolul Pavel catre aproapele
sau, alergand de la lerusalim in.Troia, Macedonia, Iliric, Atena
§i Roma, ca sa-i inveê Evanghelia lui Hristos, suferind atatea
primejdii §i atatea chinuri, despre care el scria catre Corinteni
(2 Corinteni 11, 23-28). Foarte mahnit §i neincetat mdurerat
pentru necredintu fiilor lui Israel, se ruga cu caldura ca sa se
mantuiasca ei, iar el sa fie pedepsit de lisus Hristos in locul
lor, dupa cum el insu§i spune: „C2ci a$ fi dorit s2 fiu eu
insumi anatema de la Hristos pentru fratii mei, cei de un neam
cu mine dupS. trup, care sunt israelip" (Romani 9, 3-4). Smerit,
el zicea adesea: „C2ci eu sunt eel mai mic dintre apostoli, care
M
nu sunt vrednic s2 m2 numesc apostol" (1 Corinteni 15, 9). lata
«3 adancul smereniei lui, care ne indeamna §i pe noi sa graim:
Da-ne, Doamne, §i noua acest gand. Da-ne, ca fiecare dintre
noi sa socoteasca §i sa zica: Eu sunt mai-micul intre cre§tini §i
nu sunt vrednic sa ma numesc cre§tin. Eu sunt mai-micul intre
oameni §i nu sunt vrednic sa ma numesc om. Sa insotim tot-
p'V"?«»r.^v;»^->%*.;
deauna faptele noastre bune, cu roadele dragostei unite cu

SA- smerenia. Sa ne aratam intotdeauna faâ de semenii no§tri plini
.fer' de aceea§i dragoste curata ca §i fata de Dumnezeu, pentru ca

numai in felul acesta ne vom putea dovedi dragostea noastra
curata fata de Dumnezeu, pe Care nu-L vedem, iubind pe fratii
no§tri care se gasesc intotdeauna langa noi.
Daca s-ar fi aflat dragostea §i smerenia de-a pumrea in
inima tuturor oamenilor, ar fi incetat ura, ar fi fugit invidia, ar
fi pierit minciuna, ar fi lipsit vicle§ugul, barfa, zavistia; nu s-ar
mai fi auzit niciodata de omoruri, s-ar fi izgonit vrajba, ocarile,
vicle§ugul §i ar fi lipsit de pe pamant toate rautaflle. Atunci s-ar
fi vazut pacea prin orase, adevarul prin targuri, curatenia la
petreceri, dreptatea la vanzad, evlavia in Biserica. Atunci pa-
mantul s-ar fi facut Rai §i lumea cer, iar oamenii pamante§ti,
mgeri cere§ti.
Psalmistul David se temea foarte mult de ceasul mortii,
pentru ca zicea: „Frica mortii a c3zut peste mine; teama §i
cutremur au venit asupra mea §i m-a acoperit intunericul"
(Psalmii 34, 4-3). Apoi cerea aripi ca sa fuga de spaima mortii
§i sa zboare ca sa se odihneasca, zicand: „§i am zis: Cine-mi
va da mie aripi ca de porumbel, ca sa zbor $i sa ma odihnesc?" 0*
y.+'; (Psalmii 54, 6). Astfel gandea David, eel iubit atat de mult de
Dumnezeu, despre folosul dragostei pentru mantuirea sufletu-
lui sau. Cel ce va cugeta deseori ca este pamant §i cenu§a, ca
smerenia malta pe om, §i in cer §i pe pamant, §i ca fara ea
toate faptele bune sunt nefolositoare, aceluia ii va da Dum-
i;jf
nezeu, ca lui David, cele doua aripi de porumbel, adica
dragostea §i smerenia, pentru ca atunci, cand va sosi ceasul
mortii lui, sa nu se teama, nici sa se cutremure, nici sa se
intunece, ci in lini§te §i pace, fiind inconjurat de sfintii mgeri,
sa zboare ca un porumbel §i sa se odihneasca in loca§urile
Domnului cele iubite §i dorite, unde este lumina cea neinse-
rata, unde este bucuria cea negraita, unde este slava cea fara
de sfar§it, in Hristos lisus Domnul nostru, Caruia se cuvine
toata slava, cinstea §i inchinaciunea, in vecii vecilor. Amin!
# n ' :B- "iA-''- ^***' < ' - 5 'Ms ^ ■ 00 0 !%. +r

r
•'&$$'<£ • '-'ÔC ■' i"^ -

wa; }&£'&■
>~+ iri!FPfar,y iwniiiiwii 111 \mm\\

W\
■fSVf1,
m
.*"MV
V-
:>sv
p
âlcuirea <Saa/iy/e/iei
A'i
H5?;
v-4? âmi/ucu ^W/orif/on
fS/oa/t- /J2, /- '/8j
®t
v.Tf SfifKiti c/*estf/u\
"iiminat §i slavit este praznicul Intrarii Domnului

nostru lisus Hristos in lemsalim, pe care il s^rba-
torim astazi. Despre el ne este Sfanta Evanghelie, pe care ati
M® auzit-o la Sfanta Liturghie, §i care incepe a§a:
Jnainte de Pa§ti cu §ase zile, lisus a venit in

'0
Betania, unde era LazZr, pe care il inviase din morfi. §i
I-au f%cut acolo cinZ $i Marta slujea. lar Lazzr era unul
;§.? dintre cei ce gedeau cu El la mas%" (Joan 12, 1-2).
Dupa ce Domnul a inviat pe Lazar in Betania, a plecat de

acolo §i a mers intr-o cetate, care se numea Efraim. Dar cu
> *£f.
DUMINICII FLORIILOR 627

fr-+
*t+.
§ase zile inainte de praznicul Pa§tilor evreie§ti, lisus a venit din
Ftl
nou in Betania, unde se afla §i LazSr, pe care il inviase din
m
morti. Deci, acolo, in casa lui Simon leprosul, cum marturisesc
Evangheli§tii Matei §i Marcu, I-au pregMt Lui ospat. Marta, ca
0 §i alta data, slujea, pregatind cele necesare pentru ospat, iar
w,
Lazar, fratele ei, era §i el unul din cei care §edeau cu lisus
$%
Hristos la masa.
„Deci Maria, luand o litra cu mir de nard curat, de

fe'S mare pret, a uns picioarele lui lisus §i le-a §ters cu
.*•*.
p&rul capului ei, iar casa s-a umplut de mireasma mi-
>•• • •*• rului" Qoan 12, 3).
Ca Maria este sora lui Lazar §i a Martei, nu este nicio

indoiala. Betania era patria ei. Lazar, eel care §edea impreuna
'*rf cu lisus acolo, era fratele ei, iar Marta, care slujea in vremea
*?+ mesei, era sora ei. Cei trei Evangheli§ti: Matei, Marcu §i loan,
*;£ vorbesc despre una §i aceea§i femeie, adica despre Maria sora
lui Lazar, deoarece tod trei spun ca lucrul acesta s-a facut in
V.i*
V v.v Betania §i ca luda s-a maniat de risipa facuta cu varsarea mi-
jf?>'
%«■; rului. Evanghelistul Luca nu vorbe§te despre ungerea din
>t;fv
Betania, ci despre o alta ungere, in Nain, unde o femeie paca-
toasa a adus mirul. La Evanghelistul Luca nu poate fi vorba de
Maria, sora lui Lazar, care traia in curatenie §i evlavie §i pe care
Hristos a laudat-o pentru ca §i-a ales partea cea buna. Aceea
se gasea in casa lui Simon fariseul; Maria, sora lui Lazar, se
gasea acum in casa lui Simon, dar nu a lui Simon fariseul, ci a
celui care se numea lepros. Aceea a adus mirul cu mai multa
vreme inainte de praznicul Pa§tilor, in casa lui Simon fariseul,
'^fi iar Maria sora lui Lazar, in casa lui Simon leprosul. Despre
%m-
*1* aceea Simon fariseul a amintit lui lisus Hristos, gandind ca nu
cuno§tea ca ea este o femeie pacatoasa, iar in raspunsul Sau
catre Simon fariseul, Domnul nu vorbe§te despre aceasta
wi ungere ca semn al ingroparii Sale, ci h iarta femeii pacatele ei.
Deci Maria, sora lui Lazar §i a Martei, despre care vorbesc §i
Matei §i Marcu, a uns picioarele lui lisus Hristos cu acel mir de
nard curat, de mult pret. Ea a facut aceasta, fiind luminata de
Js*:
^V-':'>-.V ' ' '

&*$&**■
^■tv * &£&'&£ >*&**; -' »♦
'•V V Dumnezeu, precum lnsu§i Domnul a aratat, zicand: „C£ pen-

tru ziua mgrop&rii Mele l-a pastrat" Qoan 12, 7). De aceea §i
chipul in care a uns pe Domnul era afarS de obiceiul care se
tinea atunci. §i Evangheli§tii Matei §i Marcu spun cS ea a adus
un alabastm, plin de mir. Dupa ce a sf&ramat Maria gura vasu-
lui, ca sa iasa mai lesne mirul, „a vMrsat mirul pe capul lui
•fi
*&K lisus" (Matei 26, 7; Marcu 14, 3). Dupa aceea, din mirul ce
jSWt
ramasese in vas, „a uns picioarele lui lisus §i le-a §ters cu parul
capului ei, iar casa s-a umplut de mireasma mirului".
C| „Dar luda Iscarioteanul, unul dintre ucenicii Lui,

core avea sa-L vanda, a zis: Pentru ce nu s-a vandut
I"
Vr. mirul acesta cu trei sute de dinari §i sa-i ft dat saracilor?
Insa el a zis aceasta nu pentru ca li era grija de saraci,
ci pentru ca era fur §i, avand punga, lua din ce se
a
punea in ea" Qoan 12, 4-6).
l|
Ucenicii, auzind mai inainte pe Domnul lisus Hristos ca-i
&&
este mai placuta mila decat jertfa, s-au suparat pe Maria,
socotind ca a facut un lucru care nu era placut lui lisus. S-au
suparat de asemenea §i unii dintre cei care se aflau acolo, pen-
tru paguba cu varsarea mirului, zicand ca putea sa se vanda
cu mai mult de trei sute de dinari, care se puteau apoi impapi
saracilor. Insa luda s-a tulburat, nu pentru ca li era grija de
saraci, ci pentru ca voia sa puna cei trei sute de dinari in
punga pe care o purta el, ca iconom al celor care erau impre-
una cu lisus Hristos, apoi sa-i fure, dupa obiceiul sau. Tuturor
celor de fata §i apostolilor, dar mai cu seama lui luda,
m
„A zis, deci, lisus: Las-o, ca pentru ziua mgroparii
Mele l-a pastrat. Ca pe saraci totdeauna li avetf cu voi,
dar pe Mine nu Ma avetf totdeauna" Qoan 12, 7-8).
$
Raspunsul lui lisus Hristos catre luda, dupa Evanghe-
listul loan, cuprinde §i raspunsul dat celorlalti apostoli de care
vorbesc Evanghelistii Matei §i Marcu, talcuindu-se astfel:
Pentru ce ii faced ei suparare, pentru ca a facut un lucru bun
cu Mine; pe saraci ii aveti pururea cu voi §i cand vreti, puteti
W£?%?~ WrTrrttyggt.:
m'
f».^:
s^-i ajutaî; dar pe Mine nu Ma aveti pururea. Ea, cu ce a avnt
mai bun, a uns acum trupul Meu, spre ingropare, pentru ca,
varsand mirul acesta pe trupul Meu, spre mgroparea Mea a
facut aceasta. Deci, intr-acest chip raspunzand cu privire la i
ceea ce facuse Maria §i aratand fapta ei buna §i harul lui
Dumnezeu, care saia§luia in ea, lisus a vorbit §i despre raspla-
ta ei pentru acest lucru, zicand: „Adev£rat zic vou%: Oriunde
IS se va propovadui Evanghelia, m toatd. lumea, se va spune si
m ce a facut aceasta, spre pomenirea ei" (Marcu 14, 9). Dupa ce
a aratat toate acestea, Sfanta Evanghelie continua:
„Deci multime mare de iudei au aflat ca este acolo

m
*:-v.
§i au venitnu numai pentru lisus, ci sa vada §i pe Lazar,
pe care-1 mviase din moifi. §i s-au sfatuit arhiereii ca §i
M
pe Lazar sa-1 omoare, cad, din pricina lui, mulfi dintre
iudei mergeau §i credeau in lisus" (Joan 12, 9-11).
&-£
KH
Wj4 Multi dintre iudei au aflat ca lisus se afla in Betania §i au
venit acolo, nu numai ca sa auda invatatura lui lisus Hristos,
fe ci ca sa vada §i pe Lazar, pe care il inviase El din mortl Dar

Nf-'V
mai-marii preofllor, vazand ca multi dintre iudeii care venisera
pentru Lazar credeau in lisus Hristos, au facut sfat ca sa
omoare §i pe Lazar. Evanghelistul spune apoi, mai departe, ca:
„A doua zi, mul imea cea mare, care se adunase la

sarbatoare, auzind ca lisus vine in lerusalim, a luat
ramuri de finic §i a ie§it intru intampinarea Lui §i stri-
ga: Osana! Binecuvantat este Cel ce vine intru numele
Domnului, Imparatul lui Israel!" (Joan 12, 12-13).
1
Dupa porunca Legii Vechi, care zicea; „Tu nu pod sa
We
junghii Pantile in vreuna din cetafile tale, pe care Domnul
-V-v
K Dumnezeul tau ti le va da, ci numai in locul acela pe care-l va
•0,*3t alege Domnul Dumnezeul tau ca sa ramana acolo numele Lui" >t:V-
|f- (Deuteronomul 16, 5-6), numai in lerusalim se savar§ea

praznicul Pa§tilor evreie§ti. De aceea, in fiecare an se adunau
in lerusalim multime multa de oameni, ca sa praznuiasca acolo dpi
MS
Pa§tile. Fiindca se auzise in lerusalim de minunea invierii lui
Sh H
-V m
«t.S 630 TALCUIREA EVANGHELIEI
Vsy
A;i*
C> Lazar din moiti §i multimea cea fSra de numar a popomlui de
•- <;
acolo aflase ca vine lisus in lerusalim, an luat in mainile lor
%$r.
a^: stalpari de finic §i, ie§ind afara din cetate ca sa-L intampine pe
El, strigau; Osana! Binecuvantat este Cel ce vine rntru numele
Domnului! ludeii socoteau ca lisus Hristos este Mesia eel
•4Ai;
a§teptat §i ca vine in lerusalim ca sa §ada pe Scaunul lui David
*1+ §i sa imparateasca peste neamul lui Israel. Stalparile sunt
semne de biruintii, insemnand ca Hristos este invingatorul
diavolului §i al mortii, iar cuvantul evreiesc „Osana" inseamna
„mantuie§te", §i este luat din prorocia lui David, despre
o*
^•r
venirea lui Hristos: „0, Doamne, mantuie§te!... Binecuvantat
^.tî este eel ce vine intru numele Domnului" (Psalmii 117, 25, 26).
„§i lisus, g&sind un asin tan&r, a §ezut pe el, pre-

A, A' cum este sens: *Nu te teme, fiica Sionului! late,
ImpZratul teu vine §ezand pe manzul asinei»" (Joan 12,
K
14-13).
Prorocul Zaharia, prorocind despre intrarea lui Hristos in

lerusalim, a grait a§a: „Bucura-te foarte, fiica Sionului, vese-
"0
P le$te-te, fiica lerusalimului, c&ci, iate, imp&ratul teu vine la tine
M drept $i biruitor; smerit $i cdlare pe asin, pe manzul asinei"
fe
M (Zaharia 9, 9). Dar ce inseamna asinul tanar despre care a vor-
M bit prorocul, iar Domnul, §ezand pe el, a implinit prorocia?
Manzul asinei, ca un tanar asin, este salbatic §i neimblanzit, iar
ca asin este socotit necurat, deoarece nu era primit intre ani-
p% malele care se aduceau lui Dumnezeu, dupa Lege. Necurate
fe
erau toate neamurile pamantului pentru necredinta lor §i
»e-»;
salbatice §i neinvatate, pentru ca erau lipsite de legile lui
.€
V--* Dumnezeu. §ederea lui lisus Hristos pe manzul asinei, insem-
na supunerea neamurilor catre El. Apostolii, aducand la lisus
manzul asinei, §i-au aruncat hainele lor pe el §i au pus pe lisus
II
deasupra, insemnand prin aceasta ca apostolii, intinzand
propovaduirea Evangheliei la celelalte neamuri, le-au adus §i
le-au supus lui Hristos, Care le-a umplut de harurile Lui cele
dumnezeie§ti.
DUMINICII FLORIILOR 631 It-
M
„Acestea nu le-au m eles ucenicii Lui la mceput, 4;d

ts dar, cand S-a preasl&vit lisus, atunci §i-au adus aminte
c& acestea erau scrise despre El §1 c& acestea I le-au
k* &cut Lui" (Joan 12, 16).
Ucenicii n-au inêles, la mceput, prorocia lui Zaharia.

&4
Cand lisus Hristos s-a preasUvit, inviind din moiti §i inSltandu-se
m
la cemri, a trimis peste ucenicii SSi pe Preasfantul Duh. Atunci
T
m au inteles ei aceasta prorocie.
„A§adar, dzdea marturie mul imea care era cu El

cand 1-a strigat pe Lazar din mormant §i l-a inviat din
morti. De aceea L-a $i intampinat multimea, pentru ca
auzise ca El a facut minunea aceasta" (Joan 12, 17-18).
T
-f:
Multimea de oameni, care fusese cu El in Betania §i 'h*-
m
*/■*>
vazuse invierea lui Lazar, a venit impreuna cu El Tn lerusalim
§i marturisea ca mtr-adevar lisus Hristos a strigat pe Lazar din m
-> s- ^
*i4 mormant, zicand: „Lazare, vino afara!" (loan 11, 43). §i l-a invi-
M
at pe el din morti. Cum insa §i mai inainte se auzise in
lerusalim ca Domnul lisus a facut aceasta minune, multimea
&h
4s$ poporului, care se afla in lerusalim, a ie§it de acolo §i L-a
If
*i>
intampinat cu stalpari, strigand: „Osana! Binecuvantat este Cel
ce vine intna numele Domnului!" (loan 12, 13) Amin. M
J»A?j
?S?
,w.
Ij«
,?Mt,
&'%
m
m
•il"
*y%.
;«V
IS
>.f p
^f,
4>>
>5-+j
■ ■ .-.'• -s-" - ■ '
s
mi™
,*y*
«rv
M:
Wk.
o
M
*■4
,Tt;^
x
k.
Wi*
Gazania
Q)u/n//uet// f77()r((/or
A.
f Xfiex/jrey/j/Tya/irc/fypr/'/mru ffi/itel S/nfiartam/mJ
i~t
r/yvifi
f C/W/f'/ff,
9
/ ^ and Domnul lisus Hristos, din milostivirea Sa cea
yy nemSrginita, trebuia sa se duca la lerusalim ca sa :
W£
sufere Patimile rastignirii §i moartea pentru mantuirea oame-
nilor, atunci Simon leprosul i-a pregatit Lui ospat in Betania,
unde Maria, sora lui Lazar, i-a uns preacuratele Lui picioare cu
mir de mult pret: §i le-a §ters cu parul capului sau. in lerusalim,
poporul L-a intampinat cu stalpari de finic §i multi dintre iudei
a§terneau pe cale ramuri de copaci §i i§i aruncau hainele lor
pe pamantul pe unde trecea lisus. Ucenicii Lui L-au slavit,
pmncii cei fara rautate I-au adus laude, multimile de oameni
ui-f:. L-au primit, strigand: Osana, Fiul lui David! Binecuvantat este ■»
V't>J' *. **>.j-<v>~4l .J,
'■***&:' Zz-Tj':**;f.ifj*.i.*l*JS*<rw-,?i:^*5^tv-I*?:,^r.-*£f »;■:*j'I^« ■v-v>"T :>^r v;,y->;,V. T:^'.
Cel ce vine intru numele DomnuJui! Dar vanzatoml luda

pregate§te pentru primirea Lui sarutarea tradarii; mai-marii
preotilor fac sfat §i hotarasc moartea Domnului lisus Hristos §i
a lui Lazar.
S;
<1^ De astazi inainte, mai sunt §ase zile pana la Pa§ti. Dupa
cele §ase zile ale Patimilor, noi sarbatorim Pa§tile. In zilele
saptamanii Patimilor, atat citirea Evangheliilor cat §i cantarile
Bisericii ne vestesc Patimile Domnului, ca sa ne aducem pi
M
aminte de zilele de atunci §i sa socotim ca lisus Hristos vine
§i acum, nu din Betania, ci din loca§ul Sau eel ceresc, ca sa
'■*:z+- intre, nu in lerusalim, ci in fiecare din cei care cred in El. El
&
vine sa se uneasca cu noi §i sa ramana in noi. Aceasta taina a
unirii oamenilor de pe pamant cu Dumnezeu, Cel care S-a
intrupat, a dat-o !nsu§i Domnul cu pupne ceasuri inainte de a
Se da spre Patimiri, Joi, in ceasul Cinei celei de Taina, cand cu
glasul Sau, plin de milostivire, a chemat pe toti cei care cred
in El, zicand: „LuaU, mancati, acesta este Twpul Men" §i „Beti
dintru acesta tod, c% acesta este Sangele Men" (Matei 26, 26-
k; -v 28). Amintirea acestei zile o facem in Sfanta §i Marea Joi, cand
>»^v,
ne imparta§im §i noi, precum s-au imparta§it atunci Sfinîi
Apostoli, cu Trupul §i Sangele Domnului, iar prin imparta§irea
acestei Taine, Mantuitorul Se une§te §i ramane in noi, dupa
cum Insu§i a zis: „Cel ce m&nancd. tiupul Men §i bea sangele
>>->,-
M Men ramane in tin Mine, §i Eu intru el" {loan 6, 56). Dar, cum
0 ne pregatim noi pentru primirea Domnului Hristos? Cu

pregatirea cea sfanta a celor care L-au primit pe El atunci cu '.-f-V
vrednicie §i bucurie sfanta sau cu pregatirea vanzatorului luda,
P.
.-* - * a viclenilor arhierei, care L-au osandit la moarte?
Frate cre§tine, lisus, Mantuitorul tau, vine. Pregate§ti §i tu
P
ospat pentru El, ca Simon leprosul? Daca vei zice ca nu-L vezi
§i de aceea nu pregate§ti ospat pentru El, te in§eli, pentru ca
orice vei face saracului de langa tine, vei face lui lisus Hristos,
dupa cum Insu§i spune: „Adevarat zic voua-. Intru cat ad fa cut
unuia dintr-ace§ti frad ai Mei prea mici, Mie Mi-ad facut"
{Matei 23, 40). Daca in zilele acestea vei deschide milostivirea
inimii tale §i vei face ospat celor saraci, §i vei hrani pe cei
im
634 CAZANIA
iS
flamanzi, §i vei s^tura pe sarmani §i pe vaduvS, atunci

He#;
pregate§ti §i tu, ca §i Simon leprosul, ospat lui lisus Hristos
P
care vine; atunci te vei face §i tu ca §i Simon vrednic de pri-
mirea Lui.
Frate cre§tine, Domnul tau vine! Ungi §i tu cu mir
is preacuratele Lui picioare, ca Maria, sora lui Lazar? Sa nu zici
ca nu poti sa faci aceasta, fiindca nu-L vezi pe lisus, deoarece,
ca un Dumnezeu, El este pretutindeni: de-a dreapta ta sta
Je?: pururea, cum zice prorocul: „V3zut-am mai maintepe Domnul
tnaintea mea pururea, ca de-a dreapta mea este, ca sS. nu md.
clatin" (Psalmii 15, 8). Chiar daca nu-L vezi cu ochii tai
trupe§ti, 11 vezi insa cu cei suflete§ti. Maria a uns picioarele Lui
ir-;S
'M
S4' - -. cu mir de nard curat, de mult pret. Tu spala-le cu lacrimile
A*;
cele fierbinti ale pocaintei pacatelor tale. Mirul Mariei a fost
ife preiuit la trei sute de dinari; pretul mirului lacrimilor tale este
nepretuit, pentru ca lacrima pocaintei are aceea§i putere cu
ss Sfantul Botez. Cand va vedea lisus lacrimile tale, va §terge
s® pacatele §i-ti va da mantuirea §i fericirea cea ve§nica. Maria a
+.-vfr- uns picioarele lui lisus §i le-a §ters cu parul capului sau. Tu
'fi-
unge-le cu lacrimile tale, supunandu-ti gandurile voii Lui
sfinte. Perii capului sunt lastari ai trupului; gandurile mintii
ss sunt roade ale inimii §i lisus inima noastra o cere.
€
Frati cre§tini, Domnul vine la noi. Deci, cei care in Sfantul
Post ati biruit pornirile trupului §i ati infrant puterea diavolu-
lui, avand cu voi semnul de biruinta asupra de§ertaciunii
lumii, ie§iti intru intampinarea Lui! intampinati-L, purtand in
maini stalparile, care sunt semne ale biruintei asupra pacatu-
m lui. Cei care, prin pocainta §i marturisire v-ati curatat de
m
B
pacatele voastre, cei care ati postit §i v-ati smerit, cei care ati
infranat poftele §i ati miluit pe cei saraci §i lipsiti, cei care ati
©
savar§it binele, aveti cu voi ramurile faptelor bune. De aceea,
S-K intindeti acum inimile voastre, precum a intins poporul
hainele lui, §i, imparta§indu-va cu dumnezeie§tile Taine, pri-
11
miti-L pe lisus, nu in Templu, ca pruncii, ci in biserica sufle-
s
tului si a trupului vostru. Primiti pe Imparatul slavei, cantan-
^■4
:
0i W+.
du-I ca §i cei de odinioara: Binecuvantat este Imparatul, Cel ce
vine intru numele Domnului!
O, iubitii mei frati, pe cat este de mare milostivirea
Domnului lisus, pe atat este de mare §i dreptatea Lui. Vine
ni intr-adevar bland §i mantuind, dar vine §i drept, cum a zis
sfantul proroc Zaharia: „Iat3, Imparatul tZu vine la tine drept
$i biruitor; smerit $i calare pe asin, pe manzul asinei" (Zaharia
9, 9). Pentru cei care-L primesc cu dragoste ca §i Simon lepro-
sul, cu buna mireasma de fapte bune ca §i Maria, cu proslavire
ca §i popoml care i-a ie§it mtru intampinare, prin curatenie §i
nevinovatie ca §i pruncii, lisus vine bland §i mantuind. Pentru
cei care nu-L primesc nicidecum, ca adunarea arhiereilor, sau tzi
il primesc cu nevrednicie, ca iubitorul de argint §i vanzatorul
W*'
luda, El a dat, ca un drept Judecator, o hotarare atat de in-
SrV frico§ata, ca numai auzirea ei inspaimanta §i cutremura.
Daca Imparatul ceresc, Domnul cerului, al pamantului §i
Is a toata zidirea, doreste sa vina m sufletul tau, ca sa-1 mantu-
iasca, §i-ti veste§te venirea Lui prin Biserica Sa, care propo-
m
vaduie§te §i-t;i spune: dupa §ase zile sa sarbatore§ti Pantile,
pregate§te-te ca sa primesti pe imparatul slavei prin impar-
4"/^ O* "1 C? I-< 4- 1 /-^ ' I ^ y-l 4 *—v . 4-1 -1 ft-I 4 ♦-V-* ft 4-1^-* S~\ <-• 4" X
'->..,4-. ta§irea cu Sfintele Taine; tu sa nu fii nesimtitor la acesta
vestire. Pentru ca atunci ce raspuns vei da la hotararea cea
infrico§ata pe care a dat-o Dumnezeul tau asupra ta? Vine
m
fi - - - - -
acum intru tot mduratul lisus §i, vrand sa intre in casa sufletu-
IS
lui nostru, ne cheama pe toti zicand; „Luad, mancafi, acesta
este Trupul Meu" §i „Beti dintm acesta tod, ca acesta este
Sangele Meu" (Matei 26, 26-28).
Dar cei nesimtitori §i impietriti cu inima nu-L primesc
sau, indraznind sa-1 primeasca cu nevrednicie, El nu vine la ei.
In ceasul mortii, ei il vor cauta ca sa le ierte faradelegile lor,
©
dar nu-L vor mai gasi, ci vor muri in pacatele lor, dupa cum
!nsu§i Domnul spune: „Eu Ma due §i Ma veti cauta §i vefi muri
li
in pacatul vostru" (loan 8, 21).
Auzind aceasta mfrico§ata hotarare, cu totii sa ne pre-
gatim in timpul care ne-a mai ramas pana la Sfintele Pa§ti,
smerindu-ne inimile, prin pocainta, de pacatele noastre §i prin
m ii
* - .. - ^ . .
-v^r
636 CAZANIA
izgonirea tuturor gandurilor §i dorintelor noastre de§arte §i.

astfel, cu inimi curate, sS ne apropiem de Hristos §i sS-L pri-
mim cu toatS vrednicia de Sfintele Pa§ti, prin impartai§irea
noastrS cu Trupul §i Sangele Lui, cunoscand din spusele
Sfantului Apostol Pavel ca „Oricine va manca painea aceasta
sau va bea paharul Domnului cu nevrednicie, va fi vinovat fata
de Trupul §i de Sangele Domnului. Sa se cerceteze insZ omul
pe sine, §i a§a sa manance din paine §i sa bea din pahar. Cad
eel ce mananca §i bea cu nevrednicie, osanda i§i mananca $i
bea, nesocotind Trupul Domnului" (J Corinteni 11, 27-29).
Amin.
^V
fev-
AW
•f* y^:
,f %
k>
Q,
4;>i
•♦ t-r, -.t •
"■f
;
fm
-t
m
sr
r-.-.V
«i
^r.
4 Ad*
r
*-'J
gM
m
fe
fTci/cairea (So a/u/Ae/iei
pi
S-^
X^ i V
%AA.
Q5a/ni/ucti/ c/inacntea ^7/ia/tanu
u/in/er (jruci
1%
M
f.%a/pS} /S-/7J
If #
11;
w
Si» m
ATAhi/i
* cfestim',
y 7
a temelia mvataturii cre§tine, cuprinsa m Sfintele

■ M Evanghelii §i in celelalte caiti ale Noului Testament,
m
,i.f sunt §i cartile prorocilor. Ele sunt tot atatea trambite care
S5S
vestesc §i adeveresc taina cea mare a adevaratei credinte. Ele
sunt temeliile cele neclintite ale credintei in Hristos; ele
i.<, intaresc Sfintele Evanghelii §i pe toate celelalte carti in care
cred cre§tinii, pentru ca, a§a cum spune Sfantul Apostol Petru,
2iS „Niciodat$ prorocia nu s-a facut din voia omului, ci oamenii
II
A-^
2
cei sfinti ai lui Dumnezeu au gra.it purtati fiind de Duhul Sfant"

(1 Petru 1, 21). Domnul a adus de multe ori cuvintele pro
rocilor spre dovedirea Dumnezeirii Sale, §i nu numai cuvin-
tele, ci §i premchipuirile proroce§ti despre El. Evanghelia de
astazi cuprinde preinchipuirea Cmcii, pe care in mod simbo-
' lic a facut-o sfantul proroc Moise. Astfel, pe cand Domnul

lisus arata lui Nicodim cat este de necesar Sfantul Botez pen-
tm mantuirea omului, iar Nicodim nu putea sa inteleaga cele
ce auzea, atunci lisus i-a zis: „Daca v-am spus cele paman-
te§ti", adica cele care se fac pe pamant, cum este botezul
despre care id vorbesc, „$i nu credeli", nu le intelegeti, „de va
voi spune cele ceregti", adica cele despre na§terea Mea din
r-J.
Dumnezeu Tatal §i cele despre Pronia §i purtarea de grija a lui
Dumnezeu, „cum vetf crede" Qoan 3, 12)? Dupa aceasta,
„Zis-a Domnul: Nimeni nu s-a suit la cer decat Cei

ce S-a coborat din cer, Fiul Omului, Care este in cer"
Qoan 3, 13).
Prin cuvintele acestea, lisus a aratat ca este Dumnezeu §i

om. Puterea de a se sui in cer si a se coboii din cer, dar in
aceea§i vreme de a fi §i in cer, este numai a lui Dumnezeu,
m Care este pretutindeni §i toate le pline§te. Deci, prin suirea §i
coborarea din cer, dar in acela§i timp §i prin aceea ca este in
m cer, lisus arata ca este Dumnezeu, iar prin cuvantul „Fiul
Wt
Omului" arata ca este §i om, ca s-a pogorat din cer cand s-a
facut om, §i s-a suit in cer, cand s-a inaltat la ceruri, dupa
invierea Sa din mortl De§i s-a pogorat pe pamant, niciodata
insa nu s-a despartit de sanurile Tatalui, ci pururea era impre-
una cu El §i in cer §i pretutindeni. Ca sa-1 incredinteze pe
Nicodim, pe de o parte ca El este Dumnezeu §i om §i pe de
r-a? alta parte de scopul venirii Sale pe pamant, Domnul lisus
II Hristos a continuat, spunand:
„§i, dupa cum Moise a malfat §arpele in pustie, a$a
r trebuie sa Se inalfe Fiul Omului, ca tot eel ce crede in

El sa nu piara, ci sa aiba viata ve$nica" Qoan 3, 14-15).
rz-
DUMINICII DINAINTEA INALTARII SFINTEI CRUCI 639
i ^
Vv
n_ '_•__! • i^_ •• _1« _ t-_ • ^ i
Se §tie cS, ie§ind israelitenii din Egipt, au venit in pustiul y
:*'M
Edomului, unde li mu§cau §erpii, iar cei mu§cad de §erpi mu-
reau. Atunci Moise s-a rugat lui Dumnezeu ca sa izbaveasca
poporul de aceasta pedeapsa. Dumnezeu, ascultand rugaciu-
nea lui, i-a spus sa faca un §arpe de arama, sa-1 inalte pe un
stalp, §i de va fi mu§cat vreun om de §arpe, sa se uite la stalpul
cu §arpele de arama §i nu va mai muri. §i a a facut Moise §arpe
de arama, §i l-a inaltat pe stalp §i, cand vreun §arpe mu§ca pe
vreun om, eel mu§cat se uita la §arpele de arama §i traia
(Numerii 21, 6-9). §arpele tarator, care mu§ca pe israeliteni in
m
Edom, msemna pe diavolul, care a rSnit de moarte sufletul
m,
%'n stramo§ilor neamului omenesc in Eden §i inca pana astazi ra-
ne§te de moarte sufletele stranepotilor lor. §arpele de arama
preinchipuia pe Fiul §i Cuvantul lui Dumnezeu, Care a luat
chip de rob, facandu-se Om. §arpele de arama a fost Tnaltut pe
stalp, iar Domnul lisus s-a inaltat pe Cruce. Cel care cauta la
Hp arama,
§arpele de qp ■tnnHppci
•arcim'3 se vindeca deHp ranile
rînilp mu§caturii
mncpytiirii §arpelui
«<irr->plni fa-
ta-
rator; cel care crede in Domnul lisus se vindeca de ranile
hi
diavolului. Cel care privea la §arpele de arama nu murea, ci
traia viata sa vremelnica. Cel care crede in Domnul lisus nu
piere, adica nu se duce in lad, ci are viata ve§nica. Din porun-
ca lui Dumnezeu s-a inaltat §arpele de arama pe stalp; din
buMvointa lui Dumnezeu Tatal s-a inaltat Domnul lisus pe
%
Cruce. De aceea,, lisus a zis: „§i, dupa
1 cum Moise a
" inaltat
S
§arpele in pustie, a§a trebuie sa Se inalte Fiul Omului", adica
sa se rastigneasca. §i, aratand lui Nicodim pentru ce trebuia sa
se rastigneasca, a zis:
„Pentru ca Dumnezeu a§a a iubit lumea, meat pe

m
f.'it Fiul Sau Cel Unul-N&scat L-a dat, ca oricine crede m El m
sa nu piara,
praia, ci
u. sa aiba
aioa viata
viafa ve§nica"
ve§mca (Joan
{loan 3,
d, 16).
10^.
Atat de mult a iubit Dumnezeu lumea, adica neamul ome-

nesc incat, pentru mantuirea oamenilor, a dat pe insu§i Fiul
Sau cel Unul-Nascut,7 adica L-a trimis in lume sa se faca om,7 sa
sufere patimi, rastignire pe cruce si moarte, pentru ca oricine
va crede in El sa nu piara osandit in chinurile cele fara de
... +
. ■*; -t V4
1^
sfar§it, ci sa mo§teneasca viata §i fericirea cea ve§nica. Dum-

nezeu a iubit pe om pentru ca omul este faptura cea mai
J?J*
:#*;
aleasa dintre toate zidirile Lui, care a aratat intelepciunea §i
puterea lui Dumnezeu cea nemarginita. Dumnezeu a facut
^jfe
cerul §i pamantul, adica toate cele cere§ti §i cele pamante§ti;
apoi, impreunand cerul cu pamantul, a facut din ele o aka-
tuire, adica pe om, care este ceresc §i pamantesc, duh §i trup,
chip al lui Dumnezeu dupa puterile sufletului §i asemanare a
lui Dumnezeu dupa savar§irea faptelor bune. Cand il slavesc
6/4 pe Dumnezeu ingerii, atunci il slave§te cerul. Cand fapturile

marturisesc slava Lui, atunci il slave§te pamantul; iar cand h
♦„.r:
sluje§te §i I se inchina omul, atunci ii aduce lauda cerul §i
»Lf
pamantul, duhurile §i trupurile, toata zidirea cea vazuta §i cea
nevazuta. De aceea, Dumnezeu a trimis in lume pe Fiul Sau
eel Unul-Nascut:
ws
*2*r
m „Fiindc& n-a trimis Dumnezeu pe Fiul Sau in lume
ca sa judece lumea, ci ca sa se mantuiasca prin El
lumea" (Joan 3, 17).
M
m Cuvintele acestea sunt o intarire a celor care s-au grait mai
sus, cand a zis ca Dumnezeu a dat pe Fiul Sau eel Unul-
'U- Nascut, ca sa se mantuiasca tod cei care vor crede in El. Spu-
nand ca Dumnezeu n-a trimis pe Fiul Sau in lume ca s-o osan-
deasca, ci ca s-o mantuiasca, lisus s-a referit la intaia Sa venire,
cand, ca un Om, umbland pe pamant, a chemat pe tod la
pocainta. La a doua venire insa, lisus va veni nu ca sa mantu-
£# iasca, ci ca sa judece lumea, deoarece, precum la plinirea

vremii, Dumnezeu a trimis pe Fiul Sau, ca prin mila sa man-
■e'-v
M
tuiasca lumea, tot a§a a pus zi in care va judeca lumea cu
dreptate, prin Acela§i barbat pe Care L-a randuit sa dea cre-
dinâ tuturor, inviindu-L pe El din mord- Amin!
.f-
--
♦v+yf " ■'
MSlWiej +4+
r^v
&
rH
m
**:v
m
H-->:
i
^
y
£%
3m
♦*
>:
:i is: \
M.
$:"47
Mk
p
(jaza/iia
\*/ \~y
/ ru
.^<1 fel
tJjfintei (iraci
7?-*f H
f Qjos/jro roac/e/o a/ye/d/V/ /a moa/a/urt/e c/umnezeiestij

SB
c/rafi
y creslim,
y ■'
omnul lisus Hristos, cand a vorbit cu Nicodim
^fV«,
despre crucea Sa §i despre mantuirea venita
printr-insa, a adûgat §i mvatatura despre dragoste, zicand:
„Cd Dumnezeu a§a a iubit lumea, meat pe Fiul SZu Cel Unul-
N2scut L-a dat, ca oricine crede m El sS. nu piaid, ci sM aiM
is
tet via % vegnicd." {loan 3, 16). Acestea nu le-a grait in zadar, ci
ca sa arate ca dragostea L-a facut pe El om §i ea este pricina fei
mantuirii noastre. A unit cuvantul credintei cu eel al dragostei, €i
ca sa ne invete ca aceea este credinta cea mantuitoare, care p?i
Sfcsfi.
II M
ft 642 CAZANIA
este unita cu dragostea, precum zice §i dumnezeiescul Apostol

ca, credinta care se arata prin faptele dragostei este desavarsita
(lacov 2, 22). Deci, daca avem o astfel de credinta, ea este
#6^
adevarata §i fara indoiala ne mantuie§te. lar de va lipsi dra-
<-
gostea, atunci credinta noastra este asemenea cu credinta
demonilor, pentru ca „§i demonii cred §i se cutremurd" (lacov
m
2, 19), dar dragoste nu au; de aceea la nimic nu le folose§te
;}> credinta lor.
it»S
SsS
Prorocii, sfintii apostoli, sfintii parinti §i dascali, au invatat
?5'>
ca dragostea este izvorul §i radacina tuturor faptelor bune,
P
pentru ca ea une§te pe om cu Dumnezeu §i fara ea orice fapta
,w,
M buna este moarta. Toti, intr-un singur glas, au zis ca fara
.*~v dragoste nimeni nu se mantuie§te. Domnul lisus insu§i a aratat
Si cum au fost osanditi bogatul eel nemilostiv, omul eel lacom,
care a ascuns talantul, fecioarele care nu aveau untdelemn in
•:-;? candelele lor, iar pe cei nemilostivi i-a trimis in intunericul eel
•1 mai din afara. De aceea credem ca mai toti cre§tinii §tiu ca fara
P?A dragoste nici unul dintre ei nu poate sa se mantuiasca §i totu§i
M
■i's vedem foarte putini cre§tini care iubesc pe Dumnezeu §i pe
aproapele lor, pentru ca fiecare se ingrije§te §i se ostene§te
P
mai mult pentru agoniseala pamanteasca, decat pentru co-
?-f.
moara cea cereasca a dragostei.
Cum se intampla insa ca de§i omul are in firea lui sadita
dragostea, totu§i el nu iube§te nici pe Dumnezeu, nici pe
aproapele sau? Este la fel ca atunci cand iti pirone§ti ochii tai
in pamant, §i nu vezi cerul, pentru ca nu ai alti ochi afara de
ak
cei cu care te uiti in pamant. Cand toata dragostea ta o dai
gS-4 celor lume§ti, atunci nu iube§ti nici pe Dumnezeu, nici pe

aproapele tau, pentru ca nu ai alta dragoste afara de cea pe
MS
care ai dat-o celor lume§ti. inaltand ochii spre cer, vezi mai
m u§or mareata opera a lui Dumnezeu §i-ti aduci aminte de El.

Dumnezeu fiind dragoste, iar dragostea la dragoste trage, fara
m
sa vrei, dragostea din tine te apropie de Dumnezeu §i nu-1 mai
m poti uita pe Domnul Dumnezeul tau. Cat timp iti lipse§te
y&v,
aducerea aminte de Dumnezeu, iti va lipsi §i dragostea din
inima ta, deoarece §tiut este ca pe acela pe care-1 ai de-a
w$
- . _ , . _ , .. _
^f»+.
DUMINICII DINAINTEA INALTARII SFINTEI CRUCI 643
:*?£
%£ pururea in mintea ta, pe acela il iube§ti §i cu neputinta iti este
sa iube§ti pe acela, de care niciodata nu-U aduci aminte §i nu
te gande§ti la el. lata de ce comoara dragostei este aducerea .it"' A
aminte de Dumnezeu, iar aducerea aminte de Dumnezeu se
treze§te prin citirea Sfintelor Scripturi §i cugetarea neincetata
la poruncile lui Dumnezeu. Deci, daca vei face acestea, nu vei
putea uita niciodata pe Dumnezeu. Neuitand pe Dumnezeu,
vei duce spre rodire dragostea ta, o vei create, o vei mari.
Dar, poate, vei zice ca nu poti sa-ti aduci intr-una aminte
de Dumnezeu §i de poruncile Lui, fiindca ai sotie, copii, casa,
nenumarate griji, necazuri §i nevoi. Aceasta depinde de tine,
. ^ • J_ _ ^ 1 1 iV- _
pentru ca ce te opre§te, ca mai inainte de a incepe lucrul tau, M
sa socote§ti ca Dumnezeu este de fata §i vede ce faci? Ce greu-
tate ai ca, in orice lucrare a ta, sa nadajduie§ti la Dumnezeu §i
sa chemi numele Lui eel sfant? Cand faci aceasta, atunci cugeti
ziua §i noaptea la poruncile dumnezeie§ti §i-ti aduci aminte
pururea de Dumnezeu.
... t . ,1 T-X -1 ^ _1 1 ^
Gate griji avea psalmistul David, stand pe scaunul im-
paratesc, ca sa pazeasca pe supu§i de vrajma§ii care-i inconju-
rau, sa judece poporul §i sa povapaiasca toata imparapa sa
insa, intre atatea nevoi §i griji aflandu-se, niciodata nu uita pe
Dumnezeu, ci zicea: Jn veac nu voi uita mdreptMle Tale, c£
mtr-insele m-ai viat, Doamne" (Psalmii 118, 93). Poruncile lui
Dumnezeu erau cugetarea §i sfetnicii lui, dupa cum martu-
riseste zicand: mZrturiile Tale sunt cugetarea mea, iar
"m mdreptMle Tale, sfatul meu" (Psalmii 118, 24). El iubea Legea I*-.*..
lui Dumnezeu §i la ea cugeta in toata vremea, dupa cum el
insu§i spune: „Ca am iubit legea Ta, Doamne, ea toatd. ziua
cugetarea mea este" (Psalmii 118, 97). lata cum David, care-§i
aducea aminte de Dumnezeu in toata vremea, atat de mult a
sporit dragostea inimii sale, meat Dumnezeu, Cel ce este dra-
goste, a marturisit despre el, zicand: ,>Aflat-am pe David al lui
lesei, b&rbat dupS. inima Mea" (Faptele Apostolilor 13, 22;
Psalmii 88, 20). Iar dragostea inimii noastre, a celor care ne
gandim la tot felul de pacate, salbaticindu-se, nu iube§te nici pe
Dumnezeu, nici pe aproapele, ci se lipe§te cu totul de cele pa-
mante§ti, de care, dupa pupn timp, ne desparte pe top moartea.
w
w. 'M
Atunci cum putem sa cugetam totdeauna la Dumnezeu
m
§i la poruncile Lui? Cand pofta trupului ne sile§te spre savar-
§irea pacatului, sa ne gandim ca „Nici desfranatn, nici inchi-
n&torii la idoli, nici adulterii, nici malahienii, nici sodomifii,
nici furii, nici lacomii, nici betivii, nici batjocoritorii, nici
r&pitorii nu vor mo§teni Imp&r&da lui Dumnezeu" (J Corinteni
6, 9-10). Cand facem milostenie sa tinem seama de cuvantul
acela; „S% nu §tie stanga ta, ce face dreapta ta" (Matei 6, 3), iar
cand postim sa ne aducem aminte de cuvintele Domnului:
„Unge capul t&u §i fata ta o spaD, ca s% nu te ar&d oamenilor
cZ poste§ti" (Matei 6, 17-18).
Cea mai rnalta §i desavar§ita cugetare a omului va fi atunci
cand el i§i va Tnalta ochii mintii §i se va gandi ca Dumnezeu,
din bunatatea Sa, a facut cerul §i pamantul, marea §i toate cele
vazute §i nevazute §i ca din iubirea Sa de oameni a facut pe
om dupa chipul §i asemanarea Sa §i 1-a impodobit cu putere
cuvantatoare si cu vointa libera, supunand toata faptura con-
ducerii lui. Apoi ca, din dragostea Sa cea nesfarsita, a trimis pe
Unul-Nascut Fiul Sau in lume, ca Mantuitor si Izbavitor al nea-
mului omenesc, ca El poarta grija de toate si de fiecare dintre
oameni in paite, dandu-ne din cer ploi si vremi roditoare,
umpland de hrana si de veselie inimile noastre. Din milosti-
virea Sa primeste pe cei ce se pocaiesc, iar cu mila Sa cea
nemarginita, are pregatita de la inceputul lumii Imparatia si
fel
slava vesnica, nu numai pentm cei drepti, ci si pentru cei pa-
catosi care se pocaiesc.
Fericit este omul acela care, ziua si noaptea, va avea
acest fel de cugetare. Cei care cugeta acestea, simte ca ele sunt
mai dorite decat aurul si decat pietrele scumpe, mai dulci
decat mierea si fagurul. Simtirea aceasta aprinde in inima
omului focul dragostei dumnezeiesti, iar aceasta il face sa
m- strige cu prorocul: „Cat de iubite sunt loca$urile Tale, Doamne
♦i*-.
al puterilor! Dore§te $i se sfar§e§te sufietul meu dupS. cupile
Domnului; inima mea $i trupul meu s-au bucurat de
if
Dumnezeul eel viu" (Psalmii 83, 1-2) si Jnsetat-a sufietul meu
m de Dumnezeul eel viu" {Psalmii 41, 2). Amin!
0^
numiHiy ÎHÎ w
W'*
£?
W; i
\
m.
**4 A
m i
m
«- K
_ i-
m
V >
5t? '
v> • >,
If
fe-li
if
v:v
^7a/c((irea clo a/uj/e/iei
m
1
Vtmi/iicu c/a/) a f/iia/ta/êa
<Jjft/tteis (jraci
fîara/y 6] <34-<8$;J), /J M
3
444KI/i
9 c/HZtSfi/u,
J
'i-i. r
t# /J u ajutorul lui Dumnezeu, iata cS am ajuns la
L/ inceputul anului bisericesc, unde aflSm douS aju-
toare tari §i puternice pentru ostenelile noastre in calea ce ni
se deschide. Unul dintre acestea este Sfanta Cruce, lemnul eel
■ ♦t r-
de viata delator, bucuria lumii, puterea credincio§ilor, intarirea
fe
dreptilor, nadejdea pacato§ilor. Pentru aceasta, Sfanta Biserica
H o pune maintea noastra, ca, in evlavie inchinandu-ne ei, sa
^■i' luam har §i putere in greutatea drumului nostm dintr-un an
lip - - - ■ Vr
-t- ,t--*4*,*, >'44 *4^ v v.v ^ , - h* ^^44
'&*p.
M

g
intreg. Celalalt ajutor este glasul Domnului din Sfanta Evan-

ghelie de ast^zi, care ne cheama sa ne ridicam crucea noastra
1
m §i sa mergem dupa Hristos §i ne indeamna sa ne mantuim
sufletele noastre. Sa ascultam deci, cu evlavie, talcuirea cu-
prinsului Evangheliei de astazi, care ne spune:
„Zis-a Domnul: Oricine voie§te s& vinZ dup2 Mine,

sa se lepede de sine, sa-§i ia crucea §i sa-Mi urmeze
Mie" (Marcu 8, 34).
Cata intelepciune dumnezeiasca, frati cre§tini, §i cata iu-

W' bire de oameni! Domnul Hristos nici nu sile§te pe cineva, de§i
■M- are putere, §i nici nu porunce§te, de§i este Stapan, ci fiecaruia,
'gM
lasandu-i libera stapanirea de sine insu§i, ca un iubitor de oa-
meni, cheama la Sine pe tod oamenii, pentru ca voie§te man-
tuirea tuturor, zicand: Cel care, dupa a sa socoteala §i dintr-a
>^ sa vointa, vrea sa vina dupa Mine, adica sa fie ucenic al Meu,
■*&b urmand poruncile Mele, acela trebuie sa indeplineasca trei in-
datoriri: sa se lepede de sine, sa-§i ia crucea sa §i sa-Mi urmeze
■0h Mie. Invatatura pe scurt a acestor cuvinte evanghelice pe care
'*:'K
am aratat-o mai pe larg in talcuirea Sfintei Evanghelii de la
Duminica a treia a sfantului §i marelui Post este: eel care vo-
ie§te sa se faca ucenic al lui lisus Hristos trebuie sa se lepede
§i sa urasca orice pacat, sa omoare toate patimile §i toate
poftele lui cele rele §i sa urmeze invataturilor lui lisus Hristos.
m
Aratand Domnul pentru ce cere ucenicilor Sai sa indeplineasca
kA
*+
aceste trei indatoriri, a zis mai departe:
m
m
„ CZci cine va voi sa-?i scape viata, o va pierde, iar
cine i§i va pierde viata sa pentru Mine §i pentru
:
a& Evanghelie, acela o va mantui" (Marcu 8, 33).
Sl-is Sufletul omului este nemuritor si omul nu poate sa-1

piarda din cauza dragostei sale fata de lisus Hristos §i fata de
Evanghelia Sa. Prin aceste cuvinte, lisus Hristos nu vorbe§te
despre fiinta sufletului, ci despre poftele §i pacatele lui cele
Si?
rele. Deci eel care va pierde pacatele cele rele ale sufletului
sau: mandria, zavistia, ura, nemilostivirea §i celelalte patimi §i
>|r^?
f&v.
DUMINICII DUPA INALTAREA SFINTEI CRUCI 647
4T?r4
rûtati ale lui, nu pentru fatArnicie, sau pentru iubirea de slava,

ci pentru dragostea fata de lisus Hristos §i pentru pazirea po-
runcilor Evangheliei, acela i§i va mantui sufletul sau §i va mol-
ten! viata cea ve§nica. lar eel ce va cauta sa-§i mdeplineasca
poftele cele rele ale sufletului, acela i§i va pierde sufletul sau,
adica il va da chinurilor celor fara de sfar§it. „Cei ce i?i iube$te
sufletul il va pierde; iar eel ce i$i urd§te sufletul in lumea
aceasta il va p%stra pentru viata ve§nicd" (loan 12, 25). „Cine
W va cSuta sa-$i scape sufletul, il va pierde; iar cine il va pierde,
acela il va dobandi" (Luca 17, 33). Sfantul Evanghelist Mate!
spune §i mai lamurit acest lucru, zicand: „Cine tine la sufletul
a
lui H va pierde, iar cine-$i pierde sufletul lui pentru Mine H va
gfLsi" (Matei 10, 39). Deci, zicand Domnul sa se lepede de sine
eel care vrea sa se duca dupa El, prin „sine" s-a referit la suflet,
nu la trup, pentru ca zice mai departe: Cel ce va voi sa-§i man-
tuiasca sufletul sau, adica eel care va voi sa se mantuiasca pe
sine insu§i, acela se va pierde. Iar eel care se va pierde pe sine
insu§i, nu pentru marirea sa, nici pentru lauda oamenilor, ci
pentru dragostea fata de lisus Hristos §i fata de invataturile
Sfintei Evanghelii, acela se va mantui pe sine insu§i, in viafa
cea vesnica. Ca sa arate cat de mare este valoarea sufletului
omenesc §i cat de costisitoare este pierderea lui, Domnul a
adaugat:
p „ Cad ce-i folosegte omului sz cd§tige lumea

intreagS. dac&-§i pierde sufletul? Sau ce ar putea sa dea
if-X
omul in schimb pentru sufletul sau?" (Marcu 8, 36-37)
Adica: Ai dobandit toata lumea aceasta cu aurul, bogatiile

§i desfatarile ei, dar care este folosul tau, daca in schimb ti-ai
pierdut sufletul tau, lepadandu-te de Hristos sau defaimand
jl/ v
Evanghelia ci lumesc
Lui? Orice lucru iciinvô^ cii ctit ic-ia-jl
are alt lucru va pe masura
mcioni<x oci^
sa,
in care se poate schimba. Dai aur §i iei in loc aceea§i valoare
de argint; dai pietre scumpe, margaritare, tarini, vii, orice alte
lucruri pamante§ti, dar iei altele de valoarea acestora; te lipse§ti
& o'-n
de lucrul acesta, dar dobande§ti altul de valoarea lui. Sufletul
s-jj
insS nu se poate schimba cu nimic, pentm nu se gase§te in

lume vreun lucru vreclnic, cu care sa, poata fi schimbat sufletul.
„ Cad de eel ce se va ru§ina de Mine $i de cuvin-

tele Mele, m neamul acesta desfranat $i pZcZtos, ?i Fiul
Omului Se va rugina de el cand va veni intm slava
TatZlui SZu, cu sfmtii mgeri" (JMarcu 8, 38).
iH
Prin aceste cuvinte Domnul spune lamurit ca cei care se
ru§ineaza de Patimirile, de crucea §i de ingroparea Sa sau se
leapada de Dumnezeirea Sa §i defaimeaza poruncile Evanghe-
liei Sale, inaintea oamenilor din lumea aceasta, cand va veni
intm slava Tatalui Sau sa judece lumea, atunci ii va ru§ina pe
ei, zicandu-le: „VZ spun: Nu $tiu de unde sun rep'. DepZrtati-vZ
de la mine, tod lucrZtorii nedreptZtii" (Luca 13, 27). Atunci ce
va folosi omului toata lumea cu bogapile ei? Sau ce va da,
atunci, eel pacatos, ca sa-§i izbaveasca sufletul sau din focul
gheenei? Domnul a numit neamul omenesc desfranat §i pa-
catos deoarece, precum femeia care-§i lasa barbatul §i se duce
cu altul este o desfranata §i pacatoasa, tot a§a este desfranat §i
pacatos sufletul celui care parase§te pe Dumnezeu §i se in-
china diavolului.
„§i le zicea lor: AdevZrat grZiesc vouZ cZ sunt unii

dintre cei ce stau aid care nu vor gusta moartea, panZ
ce nu vor vedea hnpZrZfia lui Dumnezeu venind intru rr
putere" (Marcu 9, 1).
Citind in continuare cele istorisite de Sfantul Evanghelist

Marcu, aflam ca dupa §ase zile de cand Domnul lisus spusese
aceste cuvinte: „A luat lisus cu Sine pe Perm §i pe lacov §i pe
loan $i i-a dus intr-un munte malt, de o parte, pe ei singuri, §i
S-a schimbat la fatZ inaintea lor" (Marcu 9, 2). Deci, lamurit
este ca Domnul a numit imparapa lui Dumnezeu venind intm
putere, slava dumnezeie§tii Lui Schimbari la fata, in muntele
Tabor, cand au stralucit razele slavei Lui dumnezeie§ti, adica
ale slavei Tatalui Sau, cu care va veni sa judece viii §i mortii;
I
ale slavei aceleia, pe care o vor dobandi dreptii mtru ImpSratia

cemlui. De aceea, fata lui a str^lucit ca soarele, iar hainele Lui
M
s-au f^cut albe ca lumina. Slava aceasta, despre care El a zis
ca „Sunt unii din cei ce stau aid, care nu vor gusta moartea",
WS3c pana ce n-o vor vedea, Petru, lacov §i loan, ace§ti trei apos-
toli ai Domnului, au vazut-o in muntele Tabor, stralucind acolo
cu puterea Dumnezeirii lui lisus Hristos. §i, pe cand stateau in
noml care-i invaluia, au auzit glasul care venea din nor, zican-
M
du-le: „Acesta este Fiul Men eel iubit, pe Acesta s3-L ascultati!"
II
(Marcu 9, 7).
Glasul Domnului 1-am auzit §i noi, frati cre§tini, in Sfanta
Evanghelie de astazi. Sa ascultam deci §i noi de Fiul eel iubit IP
^.Rk
al lui Dumnezeu Tatal §i de poruncile Evangheliei Sale, ca sa
nu ne pierdem sufletele noastre, ci sa ni le mantuim. Amin! M
^f;
11
.to,-.
m
.1&+.
.V-,
tm-
aM
w-i
:
v A ib, /*$*&■ vA'i u Wk&i
-f/t A A f T?
&<?. as si^. iw
I
aimyifi
0$
I
bz*
■jf-^
>
J
#
%?
4^*'
m (jazania
/i
m Q)amifiicil clap a f//ia/larea
1?^
if Ti
<Jjfintet Gruci
f yêsprc iuS/'wa c/c s/nej

.*-v*
:-4^
c/yvf/f
» c/'e.sfi/ff,
.>
' e cand lisus spunea ucenicilor cS se va da pe Sine
spre patimi §i spre moarte pentm mantuirea nea-
,4,v4,
mului omenesc, Petru, luandu-L deoparte, a inceput sa-L doje-
neascS sa nu faca una ca aceasta. Dar lisus, intorcandu-se
K.I
catre ucenicii Sai, a mustrat pe Petru §i i-a zis: „Mergi mapoia
Mea, satanZ! CZ tu nu cugetf cele ce sunt ale lui Dumnezeu, ci
4^*1
cele ce sunt ale oamenilor" (Marcu 8, 31-33). Apoi, a chemat la
■&:+\
ii
■f 4Sr>, •
VcV
DUMINICII DUPA INALJAREA SFINTEI CRUCI 651
KviS
Sine multimea, impreuna cu ucenicii SI1 §i le-a zis: „ Oricine
•.*W
i r
"" r. voie§te S3. vin2 dup& Mine, s% se lepede de sine, s&-§i ia crucea 0k
M
>:->
$i sa-Mi urmeze Mie" (Marcu 8, 34).
Petru, invatand pe lisus Hristos sa-§i pazeasc^ viata §i sa m
M SM
lase mantuirea oamenilor, L-a indemnat sa se iubeasca numai
pe Sine, nu §i pe ceilalti oameni. L-a indemnat pe lisus sa cada m
in pacatul iubirii de sine, tot a§a cum L-a ispitit satana §i L-a
indemnat sa cada in pacatul mandriei §i al iubirii de avutii
m pamante§ti. De aceea Hristos l-a certat §i l-a numit pe Petru
satana, fiindca m acel moment Petru nu cugeta la dragostea
>,t*:
M fata de oameni, pe care o vrea Dumnezeu, ci la iubirea de
JsA'
sine, care place oamenilor. Cu acest prilej, lisus arata cum tre-
'pk*,
buie sa fie ucenicii Sai §i toti cei ce vor crede Tn El, spunand:
„ Oricine voie$te sa vina dupa Mine, sa se lepede de sine, sa-§i
M
ia cmcea $i sa-Mi urmeze Mie" (Marcu 8, 34). Prin aceste cu- A"i*,
||
vinte Domnul a cerut tuturor celor care cred in El sa se lepede
■?$% de poftele trupe§ti §i sa nu-§i lipeasca inima §i toata viata lor
de cele pamante§ti. Nimic altceva nu ne impiedica de la pre-
i
gatirea vietii noastre dupa voia lui Dumnezeu, decat numai
§
iubirea de sine. De aceea numai eel care va birui patima iubirii m
iP de sine, acela i§i va ridica crucea sa §i va urma lui lisus i'>vK
Hristos. Pentru ca sa ne incredintam de aceasta, trebuie sa §tim
insa de unde se na§te §i ce este iubirea de sine.
Frati cre§tini, Dumnezeu, Care a sadit dragostea in firea
m
oamenilor, a aratat ca hotarul eel dintai al dragostei este: sa
Wi
Vv iube§ti pe Dumnezeu mai mult decat toate lucrurile cele pa-
■4tt mante§ti §i ceresti, mai mult decat pe tine, mai mult decat viata
m
ta. lar hotarul eel de al doilea al dragostei este: sa iube§ti pe
aproapele tau, ca §i pe tine insuti. Oamenii insa incaka cu
multa u§urinta un hotar sau altul, sau pe amandoua. Din
Jtr:
■yf'
aceasta incalcare se na§te iubirea de sine, care nu este altceva
zz
decat dragostea peste masura fata de noi inline, mai mult SSi
•Sis m
decat dragostea fata de aproapele §i chiar mai mult dragostea
Si
m
fata de Dumnezeu.
Iubirea de sine a fost pricina primelor pacate omene§ti. Sa
M
ne ducem cu mintea noastra, la pamantul eel fericit al Ede-
632 CAZANIA
nului, unde era Raiul. Atata vreme cat dragostea celor dintai
oameni a stat in hotarul ei firesc, oamenii iubeau cu adev^rat
pe Dumnezeu §i erau far^ p^cat §i fericiti. Cand insS au calcat
acest hotar al dragostei §i au voit sa se faca ei in§i§i dumnezei,
st'-l
Tv<*; atunci au pacatuit, lasand sa intre iubirea de sine in inima lor.
Atunci ei au savarît un pacat, pe care il poarta in sine orice
om care nu s-a botezat in Hristos. De atunci cugetul omului
este plecat spre cele rele, din tineretile lui. lata cum iubirea de
sine este pricina intaiului pacat.
Sa ne mtoarcem acum gandul spre pamantul in care au
fost izgoniti cei dintai oameni. Vom vedea pe Cain, intaiul
uciga§, incalcand hotarul dragostei fata de aproapele §i omo-
cm
*f*- rand din invidie pe fratele sau Abel (Facerea 4, 3-8). Iubirea
n
de sine, intrand in inima lui, a nascut invidia, iar invidia 1-a
impins la uciderea fratelui sau. lata cum iubirea de sine a fost
'Vt
£-y£
§i pricina intaiului omor. •-
Dumnezeiasca Scriptura ne spune ca la inceput doua nea-
muri de oameni erau in lume: unul se tragea din Cain: ace§tia
'ZVk
erau iubitori de trup §i de cele trupe§ti; iar altul se tragea din
Set §i erau iubitori de Dumnezeu. Pe cei din Cain, Sfanta Scrip-
tura i-a numit fiii oamenilor, iar pe cei din Set, fiii lui Dum-
nezeu. lubitorii de Dumnezeu, vazand fetele iubitorilor de
trup ca sunt frumoase, le-au iubit mai mult decat pe Dum-
nezeu; au luat fiecare din ei femei dupa pofta lor (Facerea 6,
1-3). Aceasta amestecare a stricat cu totul §i dragostea catre
Dumnezeu, §i cea catre aproapele. De aceea, fiecare se iubea
W4
■Zifi numai pe sine, traind ca §i cand n-ar fi avut suflet, ci numai
trup. Dumnezeu a osandit insa pe oameni §i i-a inecat, afara
1
de Noe, care se pastrase curat, §i pe feciorii lui.
ff
Sinedriul iudeilor, cunoscand ca pe nedrept au osandit la
moarte pe Domnul, se temea ca nu cumva, propovaduindu-se
Evanghelia, sa-§i capete din partea oamenilor osanda meritata.
De aceea, chemand pe apostoli, le-a zis: „Au nu v-am poruncit
vouS. cu ponancS. sS. nu mai invfyaU in numele acesta? §i iatd.,
afi umplut lerusalimul cu invfyStura voastra §i voili s% aduceti
asupra noastrS. sangele Acestui Om!" (Faptele Apostolilor 5,
V- •«•»<, »;»-.«:•?- «■; ^■1.3>;<-3,t}> ^.Jr'c'--;-i 'V f -jrvc a." ?» c.; ;c'i> .-.- c,-4-- ^ A' .->'a» • -•'?-»-OJ" >'VA .-A" .«-4 "•.»•: -• --^•-4»..<« (■- —' f»--v - ■^-» «>-«. -.^ .t .,
, W4
m
28). lubirea de sine li impingea sS opreascS mantuirea
intregii lumi.
W4
Frati cre§tini, sS ne intoarcem acum ochii la noi inline §i
sa ne cercetam adancul inimii noastre. V-ati gandit vreodata
stSS
care este pricina cea dintai a pacatelor noastre? V-ati intrebat
pentru ce noi alegem placerile trupului, calcand poruncile lui m
M Dumnezeu? Pentru ce atat de greu recunoa§tem gre§elile noas-

tre cele mari §i atat de u§or judecam cele mai mici gre§eli ale
altora, nelipsind mai niciodata din gura noastra clevetirea §i
osandirea? Pentru ce, mai toti, ne socotim mai sus decat cei-
■•tw.
m lalti, lasandu-ne stapaniti de mandrie? Pentru ca ne iubim pe
&
m noi in§ine mai mult decat pe Dumnezeu §i decat pe aproapele,
K
pentru ca suntem iubitori de sine. Daca ai iubi pe Dumnezeu
din tot sufletul §i din tot cugetul tau; daca ai iubi pe aproapele
>4
m tau ca insuti pe tine, nimic dintr-acestea nu ai face, pentru ca
m cine iube§te nu defaimeaza; cine iube§te nu viclene§te. lubirea
de sine este cu adevarat pricina cea dintai a oricarui pacat.
Toti sfintii au alungat departe de ei patima iubirii de sine.
.¥tv Dintre ei vedem mai ales pe Moise §i pe Apostolul Pavel. £*7.: I
Moise a izgonit din inima sa atat de departe iubirea de sine,
meat, cand au gre§it iudeii, Tnchinandu-se vitelului de aur §i
nu lui Dumnezeu, el s-a rugat lui Dumnezeu ca sa ierte pa-
p catul poporului, graind aceste cuvinte: „0, Doamne, poporul
acesta a s%var$it pZcat mare, f%candu-$i dumnezeu de aur.
_->> vr♦
Ml
'.Hfr.c.r, Rogu-md. acum, de vrei s% le iepi pZcatul acesta, iaitti-l; iar de
M,
& nu, $terge-m% §i pe mine din cartea Ta, m care m-ai scris!"
(legirea 32, 31-32). Apostolul Pavel, ca §i Moise, a iubit poporul
r+Zif
lui Israel mai mult decat pe sine, dupa cum el insu§i spune:
„Caci a§ fi dorit s& fiu eu insumi anatema de la Hristos pentru A
v.,+
If fratii mei, cei de un neam cu mine dup% trup, care sunt is-
raeliti" (Romani 9, 3-4). Adica ar prefera sa ia asupra sa osan-
da cea mare, chiar despartirea de slava lui lisus Hristos, pen-
ViJ
tru ca neamul lui Israel sa creada §i sa se mantuiasca. De aceea
Moise a ajuns la atata curatie, meat Dumnezeu graia cu el fata
catre fata, ca si cum ar vorbi cineva cu prietenul Sau. Iar
feX
Apostolul Pavel §i-a maltat sufletul sau la atata desavar§ire, m
il
ifv
hA*
]0«<.
654 CAZANIA
meat s-a invrednicit, viu fiind, s^ urce pana la al treilea cer §i

sS auda cuvinte nespuse, cu neputin0 omului a le grai.
1
S-ar putea sa se intrebe unii cre§tini: Cum poate omul sa
nu se iubeasca pe sine, cand este §tiut „Caci nimeni vreodatZ
nu §i-a mat trupul sMu, ci fiecare il hr%ne§te §i il mc£lze§te"
(Efeseni 3, 29)? Nicio lege nu pomnce§te sa ne uram pe noi
ft inline. Insa§i legea lui Dumnezeu despre dragoste este intarita
pe legea fireasca a dragostei, care este in orice om. Deci, daca
m
r*^r nu te iube§ti pe tine, cum poti iubi pe aproapele tau ca pe tine
insuti? Sa te iube§ti deci pe tine insuti, cat voie§ti, dar sa nu
nesocotesti hotarele dragostei.
Ramaneti deci in cele doua hotare ale dragostei, cum
spune Domnul nostru lisus Hristos, zicand: „«S£ iubegti pe
9i.% Domnul Dumnezeul tau cu toata inima ta, cu tot sufletul tau
m $i cu tot cugetul tau». Aceasta este marea §i intaia porunca. lar

a doua, la fel ca aceasta; "Sa iube$ti pe aproapele tau ca pe
tine insuti". In aceste doua porunci se cuprind toata Legea §i
:±t*'
prorocii" (Matei 22, 37-40). Amin!
sM
m
^T;
Wtcy
'MM
i-y 1
m
K :W
S m
.*"<%I
KF
5*5
<
&
cTa/ca/rca (Soa/ujf/ie/iei
P
(A'V-.
ûniintcu tjjfl/itilor ^Sd/Hntc
c/e la a/ <sa/)(e/ea daiod (Scame/uo

m
*-V
fMitei* 6, 14--/JJ
fTvxrti
f ci*es(f/n\
> J
M..J I fanta noastrS BisericS. praznuie§te astSzi pe Sfintii

t_/ Paring ai Sinodului al §aptelea Ecumenic. Ace§ti trei =-
4^3
sute §aizeci §i cinci de sfinti episcopi, prin buMvointa bine-
credincio§ilor imparati Constantin §i maica sa Irina, s-au adu-
nat in minunata cetate a Niceei, cum s-au adunat la Sinodul fe:
intai Ecumenic, §i Sfintii Pirinti din vremea lui Constantin, eel
dintai imparat al cre§tinilor, cand au mustrat dogma cea huli-
toare a lui Arie §i au arStat ca Domnul nostru lisus Hristos,
i% S
Cuvantul eel intrupat, este de o fiinta cu Tatai. Sfintii Parinti ai m*'
1
m
Sinodului al §aptelea Ecumenic au condamnat pe luptatorii im-

potriva sfintelor icoane si au hotarat sa cinstim sfintele icoane,
sa ne inchinam §i sa le sarutam, nu slujindu-le, ci prin aceasta
cinstire §i mchinadune, mintea noastra sa se duca la persoa-
y&'Xi.i nele pe care le infatiêaza ele. Pe ace§ti dumnezeie§ti Paring

noi li cinstim ca pe ni§te aparatori ai dreptei credinte §i ca pe
ni$te barbad sfind, care ne-au luminat cu lumina invataturii lor
is
drepte spre adevarul credintei. lar Biserica, spre cinstea §i
lauda lor, a randuit sa se citeasca astazi Evanghelia care cu-
prinde invataturile date de lisus Hristos tuturor ucenicilor §i
t:| slujitorilor Sai din totdeauna. Asemdnand mai mtai pe ucenici
PS
cu sarea pamantului, dupa aceasta:
0
."M
„Zis-a Domnul cZtre ucenicii S2i: Voi suntefi lumi-
na lumii; nu poate o cerate aflatS. pe varf de munte s&

se ascundS. Nici nu aprind fUclie §i o pun sub obroc,
ci in sfe§nic §i lumineazZ tuturor celor din cas%" (Matei
3, 14-15).
A numit lumina lumii pe ucenicii Sai, pentru ca, precum

lumina soarelui lumineaza prin razele sale ochii trupe§ti, pen-
+zi.: tru ca oamenii sa vada §i sa judece toate cele ce sunt in lume,
tot a§a §i propovaduitorii de Dumnezeu apostoli, prin vestirea
Evangheliei, au luminat ochii sufletului, iar cei care s-au lumi-
nat au cunoscut §i au crezut adevarul lucrurilor celor cere§ti.
Dar, totodata, Domnul lisus arata apostolilor Sai, ca, fiind pusi
de Dumnezeu ca propovaduitori ai credintei, ei sunt aratap §i
$>4 vazuti de tod oamenii, cum este vazuta cetatea care sta dea-
:W; supra muntelui, sau fadia care lumineaza tuturor. De aceea sa
Wm
Wt- fie sfind §i fara prihana, ca stralucind prin lumina hamlui §i
prin lumina faptelor bune, sa lumineze toata lumea in calea
m credintei. Fiind hirotonid de Dumnezeu ca propovaduitori ai
credintei, sa nu ascunda, de lene sau de frica, invatatura Evan-
rm
4MM
gheliei, ci sa o inalte in sfe§nic, adica sa o propovaduiasca in
toata lumea, cu osardie §i sa lumineze din bel§ug pe tod
oamenii de pe pamant.
0
■*y%
>&%
m
DUMINICII SF. PARimi DE LA AL §APTELEA SINOD ECUMENIC 657
„A§a sZ lumineze lumina voastrZ maintea oame-

nilor, meat s2 vad2 faptele voastre cele bune $i s2
sl2veasc£ pe TaM vostru Cel din cemri" (Matei 5, 16).
Prin aceste cuvinte, lisus n-a zis: Siliti-va ca sa aratati

■ "f'W
oamenilor virtutile voastre. N-a zis: Aratati oamenilor faptele
VfW
- •-; voastre cele bune, ci a zis: Asa sa lumineze lumina voastra
4vr
maintea oamenilor, adica atat de mare sa fie fapta voastra cea
buna, meat sa nu se poata ascunde, chiar daca propovaduito-
rul ar vrea sa o ascunda, ci, din contra, ea sa fie vazuta, stra-
lucind ca o lumina curata. A zis „ maintea oamenilor" §i nu
maintea lui Dumnezeu, pentru ca la Dumnezeu sunt cunos-
cute si cele mai ascunse fapte bune. Pentru ca omul iubitor de
slava §i mandru, cand face fapte bune, cauta sa se slaveasca
pe sine, nu pe Dumnezeu, ca sa arate ca eel care face fapte
•t?K bune trebuie sa caute slava lui Dumnezeu, dupa ce a zis cu-
*Jr*'
vintele: „incat sa vada faptele voastre cele bune", Domnul a
adaugat: „§i sa slaveasca pe Tatal vostru Cel din ceruri". Dupa
ce a aratat cum trebuie sa fie ucenicii Sai, lisus a grait celor de
fata §i despre datoria lor fata de legea lor bisericeasca:
„ Sa nu socotiti ca am venit sa stric Legea sau prorocii;

n-am venit sa stric, ci sa implinesc" (Matei 5, 17).
Fiindca lisus avea sa le dea unele mvataturi, ii previne

pe ascultatorii Sai ca mvataturile Sale nu sunt impotriva inva-
taturilor din Legea lor, ci le implinesc pe acestea. Intr-adevar
ii
tot ceea ce se cuprinde in cele cinci carti ale lui Moise §i in
proroci, pe toate acestea El nici nu le-a stricat, nici nu le-a
mlaturat, ci le-a implinit §i le-a desavar§it. Cu respectul fata de
Legea lui Moise, care a pregatit inimile oamenilor spre primi-
rea desavar§itelor invataturi prin lisus Hristos, Domnul le
spune celor de fata: „Ari auzit ca s-a. zis celor de demult: «Sa
nu ucizi»; iar cine va ucide, vrednic va fi de osanda. Eu msa
va spun voua: Oricine se manie pe fratele sau, vrednic va fi
de osanda; si cine va zice fratelui sau: netrebnicule, vrednic va
fi de judecata sinedriului; iar cine va zice: nebunule, vrednic
m

i
Fa fi de gheena focului" (Matei 5, 21-22). „Afi auzit ca s-a zis
celor de demult: «S% nu juri stramb, ci sd pi maintea Domnului
il
Xt-'-K juramintele tale». Eu msa v& spun vouZ: Sa nu va jurat:! nicide-
cum, nici pe cer, fiindca este tronul lui Dumnezeu, nici pe pa-
mant, fiindca este a$ternut al picioarelor Lui, nici pe lerusalim,
fiindca este cetate a marelui Imparat, nici pe capul tau sa nu
te juri, fiindca nu pod sa faci un fir de par alb sau negru"
0
(Matei 5, 33-36). In acest fel, lisus a implinit §i a desavar§it
Legea lui Moise §i mvataturile prorocilor, adaugand:
r;l
m ^ Caci adevarat zic voua: Inainte de a trece cerul $i
pamantul, o iota sau o cirta din Lege nu va trece, pana
ce nu se vor face toate" (Matei 5, 18).

m
w Prin aceasta, Domnul a aratat ca §i cerul §i pamantul se
m
m vor preface. Despre aceste ceruri noi, Apostolul Petru ne
W' invata, zicand: „Cerurile vor pieri cu vuiet mare, stihiile, ar-
i »,■
m zand, se vor desface, §i pamantul $i lucrurile de pe el se vor
:
f-s
mistui. Deci, daca toate acestea se vor desfiinta, cat de mult vi
K't,
4 VV se cuvine voua sa umblaf intru via fa sfanta §i in cucernicie,
Sf'&i a§teptand §i grabind venirea zilei Domnului, din pricina cdreia
cerurile, luand foe, se vor nimici, iar stihiile, aprinse, se vor
p topi!" (2 Petru 3, 10-12) Prin cuvintele iota §i cirta, care sunt
cele mai mici litere ale alfabetului grecesc, se Tnfelege cea mai
mica porunca a legii lui Moise, dupa cum ne arata §i Evanghe-
iistul Luca, cand vorbe§te despre cirta §i Lege, zicand: „Mai
lesne e sa treaca cerul §i pamantul decaf sa cada din Lege un
* ■•' corn de litera" (Luca 16, 17), adica mai lesne este sa lipseasca
cerul §i pamantul, decat sa se schimbe cea mai mica porunca
din Lege. Iar ca mcheiere, Domnul a zis:
„Deci, eel ce va strica una din aceste porunci foarte
*• < mici, §i va mvata a§a pe oameni, foarte mic se va

m
■»-•. -4 chema in Lmparatia cerurilor; iar eel ce va face §i va
invata, acesta mare se va chema in lmparatia cerurilor"

(Matei 5, 19).
>5»li
jrtU-'
DUMINICII SF. PARINTI DE LA AL gAPTELEA SINOD ECUMENIC 659
Domnul lisus nu vorbe§te aici despre pomncile Legii lui

Moise, ci despre poruncile Sale, prin care a implinit §i a de-
w*
savar§it Legea data prin Moise. Daca ar fi vorbit despre porun-
cile lui Moise, n-ar fi zis: „Una din aceste porunci", ci ar fi zis
una din acele porunci. Invataturile Sale le-a numit prea mici,
pentru ca ele cuprindeau lucruri pe care oamenii de atunci le
few
socoteau prea mici fata de cele date de Dumnezeu prin Moise. HJ:
In Imparatia cerurilor, zice Domnul lisus, este mare eel

care va pazi §i va invata §i pe altii sa pazeasca poruncile lui
Dumnezeu. Cel care are darul invataturii §i va pazi poruncile,
dar nu va mvata §i pe altii sa le pazeasca, ascunde talantul.
Daca va invata pe altii, dar el nu va pazi poruncile, este un fa-
?%
tarnic. Numai eel care va pazi poruncile lui Dumnezeu §i va
At*; invata §i pe altii sa le pazeasca este mare in imparatia ceru-

"C-T^1
M rilor; este luminat slavit mai mult decat ceilalti, pentru lumina
faptelor sale bune §i pentru slava cu care este slavit de Dum-
nezeirea cea intreit sfanta*. Tatal, Fiul §i Sfantul Duh. Amin!
-+%• m,
if*
fe:
>v^
if
w.
-7vt-:
p.--*
is
;*.v*
w
®.wj>\ w. mwi
-■M
$A
m f
s
0 I
TM
•f!
Gazania
Q)um/'/t f'c{'f/ iJJ(/if (7or 7£ar(fiti
c/e la al fafi telea dt/iod (Scume/itc
fyQes/jrepo/'/vna/e- a'/e mat mta'J
P/yXlti Cf&iti/U,
' oruncile cele foarte mici, despre care ne-a vorbit

Domnul in Evanghelia de ast^zi, le aflSm, daca
citim in continuare in Evanghelia de la Matei. lata care sunt:
eel ce se manie, zice Domnul lisus, pentru pricini pamante§ti,
pe fratele sû, acela pac^tuie^te §i se face vinovat de osand^;
eel ce defaimeazS starea trupeascS a fratelui sau §i-l nume§te
M prost, acela se face vinovat de judecata Soborului, adica de
..• *-'*-&**■ ^?+■? *StKf:■***?* ?&<*#**&.**& :'■**■. g%m
%iT
>^-S
^4
DUMINICII SF. PARINJl DE LA AL §APTELEA SINOD ECUMENIC 66l
Soborul Sfintilor ParinU; iar eel care va ocari a§e2area sufle-

teasca a fratelui sau §1-1 va numi nebun, acela va fi osandit in
gheena focului. Dar noi, de cate ori, pentru mici §i neinsem-
nate lucruri, ne maniem §i suparam pe aproapele nostru? De
cate ori, fara socoteala, ies din gura noastra cuvinte mult mai
defaimatoare §i mai barfitoare decat aceste cuvinte: prostule §i
nebunule?!
Daca id vei aduce darul tau la altar, zice Domnul lisus,
adica de vei aduce la biserica prescuri, vin, lumanari, untde-
lemn, tamaie sau altceva, §i acolo id vei aduce aminte ca
fratele tau are ceva impotriva ta, adica 1-ai suparat sau pagubit
$
cu ceva, lasa darul tau acolo, inaintea altarului, §i mergi mai
intai de te impaca cu fratele tau §i apoi, venind, adu darul tau
(Matei 5, 23-24), pentru ca Dumnezeu nu prime§te darurile
celor care nu-L iubesc pe El; iar care nu iube§te §i face rau
aproapelui sau, acela nici pe Dumnezeu nu-L iube§te, dupa
m cum ne incredinteaza Sfantul Apostol loan. De cate ori insa
mainile noastre dn darurile ce le aducem lui Dumnezeu, iar
♦■w inima noastra este plina de manie §i de ura asupra aproapelui

nostru?! Dar atunci ne amagim, crezand ca darurile noastre
1^5 sunt bineprimite §i placute lui Dumnezeu.
Jmpac&-te cu para§ul t&u degraba, pan% e§ti cu el pe
cale, ca nu cumva paragul sS. te dea judecZtorului, $i jude-
cZtoml, slujitorului $i s& fii am neat in temni^. Adev&rat grZiesc
tie: Nu vei ie§i de acolo pana ce nu vei fi dat eel de pe urmd
ban" (Matei 5, 25-26). lata cum ne indeamna pe noi Domnul
sa fugim de judecad, care pricinuiesc manie, cearta §i ura, §i
iN sa stam tari in dragoste, iubind pe aproapele nostru ca pe noi
in§ine! Dar cad sunt cei care se silesc sa se impace cu para§ul
lor, mai inainte de a ajunge inaintea judecatorilor? Foarte pufini!
& Dupa Legea lui Moise, eel care nu se impaca cu femeia
sa avea dreptul sa o goneasca din casa lui §i sa ia alta femeie;
asemenea §i femeia cea lasata, sa ia alt badbat. Dar lisus
Cl Hristos a aratat ca n-a fost a§a dintru inceput, ci Moise, cunos-
cand invarto§area inimii iudeilor, a dat voie la aceasta, ca nu
&& cumva, cand vor uri femeile lor, neavand dreptul sa le alunge
m
**4
662 CAZANIA
m din casele lor, sS le omoare (Matei 5, 31-32). Domnul lisus,

ar^tand ca „ce a mipreunat Dumnezeu omul s& nu desparta'
(Mate! 19, 6), a legiuit despartirea dintre soti numai pentru
desfranare. Celelalte motive §i neajunsuri, ei sunt datori sa le
m mteleaga cu dragostea pe care §i-o datoreaza intre ei. Sunt
destui cre§tini, care nesocotesc aceasta porunca §i i§i lasa
m femeile lor pentru alte pricini. Se casatoresc §i traiesc cu alte
femei in afara de cele legiuite de Hristos, dar lucrul acesta nu
este placut lui Dumnezeu.
„Nu vZ impotrivid celui rZu; iar cui te love§te peste
obrazul drept, mtoarce-i $i pe ceMalt. Celui ce voie§te sa se
judece cu tine §i sa-fi ia haina, lasa-i §i camasa. Iar de te va sili
'M cineva sa mergi o mila, mergi cu el doua. Celui care cere de
la tine, da-i; §i de la eel ce voie§te sa se imprumute de la tine,
nu intoarce fata ta. Ati auzit ca s-a zis: "Sa iube§ti pe aproapele
Pi tau §i sa ura$ti pe vrajma$ul tau». Iar Eu va zic voua-. lubiti pe

vrajma$ii vostri, binecuvantati pe cei ce va blestema, faced
f'i bine celor ce va urasc §i rugati-va pentru cei ce va vatama $i
va prigonesc" (Matei 3, 39-44). Cine este mteleptul care va
pazi acestea §i va pricepe invataturile Domnului?
Dar, poate zici, frate cre§tine, ca este greu sa-ti mtorci §i
partea stanga a obrazului celui care te-a lovit peste cea din
dreapta. De vei intoarce §i obrazul stang, vei stinge focul ma-
niei, vei ru§ina pe eel care te-a lovit, vei aduce mustrare con-
§tiintei lui §i se va pleca tie, vazandu-U blandetea ta cea mare.
Iar de-1 vei lovi §i tu, rautatea va merge §i mai departe. Deci,
mai mult izbande§ti asupra celui care te-a lovit, daca-i vei
intoarce §i obrazul eel stang, decat daca-1 vei lovi §i tu pe el.
Judeca acum cre§tine: ce este mai greu §i ce este mai de folos?
Daca vei cerceta in acest chip toate celelalte porunci ale
Domnului lisus, vei vedea ca nu sunt atat de grele, pe cat le
socote§ti tu. Grele se par celor patima§i; grele se par celor fara
socoteala; grele se par celor care nu judeca lucrurile cum se
cuvine. Greutatea lor au biruit-o milioane §i milioane de
cre§tini, toti oamenii cei drepti §i sfinti. Dumnezeu, Care cu-
noa§te cat sunt de grele aceste porunci, trimite in ajutor harul
.rt
m
DUMINICII SF. PARIKp DE LA AL §APTELEA SINOD ECUMENIC 663
y>< «;
Sau dupa masura greutatii, iar pentru osteneala pe care o

5f
& depune omul are gata rasplatirea bunatatilor Sale, pe care mi
tm ochiul nu le-a vazut, urechea nu le-a auzit §i la inima omului

nu s-au suit.
W.Vv Cei care socotesc ca Domnul a dat sfaturi §i nu a dat m

porunci, se in§eala pe ei §i con§tiinta lor, pentru ca El, in mod
m lamurit, le-a numit porunci, zicand: „Deci eel ce va strica una
m
-ir^ din aceste porunci, foarte mici, §i va mvZta a§a pe oameni,
foarte mic se va chema in ImpZrdtia cerurilor" (Matei 5, 19).
Acestea toate sunt cuprinse in cele doua mari porunci, in care c ■*
se cuprind toata Legea §i prorocii: dragostea fata Dumnezeu §i
fata de aproapele, care sunt desavar§ite §i implinite prin desa-
*$£ var§irea §i implinirea adaugate la ele de Fiul lui Dumnezeu,
p
Domnul nostru lisus Hristos, dupa cum singur a aratat, zicand;
„Sa nu socotiti c& am venit sd stric Legea sau proorocii; n-am
û-:*
venit si stric, ci sa implinesc" (Matei 5, 17);
Sunt §i cre§tini care socotesc ca savar§esc pacate mici,
calcand aceste porunci, §i ca ele se iarta u§or prin pocainta.
Intr-adevar, Dumnezeu insu§i, a Carui milostivire este nemar-
ginita, ne spune prin prorocul Isaia, ca: „De vor fi p^catele 1
voastre cum e carmazul, ca zZpada le voi albi, §i de vor fi ca
purpura, ca lana alba le voi face" (Isaia 1, 18). Insa pocainta
m m
fara smerenie §i zdrobirea inimii nu este pocainta. Cel care
"I
socote§te ca sunt mici pacatele sale, acela nici nu se smere§te, *<-v.
nici nu se umile§te. Chiar daca unele pacate sunt mici, §i

anume acelea despre care Evanghelistul loan a zis: „Este $i papi*.
cat care nu e de moarte" (1 loan 3, 17); oare, nu va trebui sa
dam raspuns lui Dumnezeu §i pentru pacatele acelea care nu fen
sunt de moarte? Ce vei raspunde in ziua Judecatii, cand vei fi

intrebat: Pentru ce te-ai maniat fara rost asupra aproapelui tau?
Pentru ce ai barfit pe fratele tau? Pentru ce ai adus in biserica
pi*
lui Dumnezeu darurile, mai inainte de a te impaca cu eel pe
care 1-ai nedreptatit? Pentru ce te juri in fiecare zi? Pentru ce
m ai calcat una din poruncile foarte mici? N-ai §tiut ce spune

.•rc? Apostolul lacob, ca: „Cine va pazi toata Legea, dar va gre$i
intr-o singura porunca, s-a facut vinovat fata de toate porun- pip
;-;r
664 CAZANIA
die" (Jacob 2, 10)? In fata Dreptului §i infrico§atorului Jude-

c^tor numai pocainta te poate ajuta, deoarece numai pocainta
cea adevSrata §i marturisirea cea cu umilinta sunt in stare sa
§tearga toate pacatele. Deci cand te pocaie§ti sa nu socote§ti
ca ai facut pacate mici sau putine, ci ca vame§ul umile§te-ti
inima, plangi cu amar ca Petm §i zi cand te marturise§ti, ca
Manase: „Ai pus poc%in$ mie, p&c&tosului, pentru c3. am
i p3c3tuit mai mult decat nisipul m&rii. Multe sunt f&r&delegile
mele §i nu sunt vrednic a cZuta $i a privi malpmea cemlui din
pricina multimii nedrepttttilor mele" (Manase 1, 8-9). lar
Dumnezeu eel mdurator, primind jertfa pocaintei tale prin
umilinta sufletului tau §i prin zdrobirea §i smerenia inimii tale,
iti va ierta pacatele tale §i te va primi printre cei bineplacuti
Lui, deoarece cea mai curata jertfa adusa lui Dumnezeu „este
duhul umilit", iar „inima mfrantZ §i smerita Dumnezeu nu o va
*4 urgisi" (Psalmii 30, 18) Amin!
>"f.
an
sN
5
^ r -v v^t - * > .% v^, -c,^ ^^ ^ ^ ,^.
!*&i
/ATI
M-lhUUJi
m
X'V'-x
X*'
,^vt
f:^
€1 *.--+o
II
/-
^ :r; /M
■f&i
jv-
'rtZi:
iW
cTalciu/êa (So a/uj/i e/lei

m
Qoa/ni/ucu c/i/iai/ilea ^ \/aste/%l
t/)o/nmi/u (/ f/ix ux f/Crix /O'S
II
*y*( fj{{Iatei- /, /-26j
fe-
m
te;
t^. /ând cite§ti istoria neamului dupa trup al Domnului

yy lisus Hristos, din Sfanta Evanghelie, ti se pare ca
vezi scara patriarhului lacov, pe care ingerii lui Dumnezeu se 'I
P suiau pana la cer §i se pogorau pana la pamant. In pericopa
:.-fy+' a*s
Evanghelica despre neamul lui Hristos, stramo§ii Sai se suie
pana la Dumnezeu §i se coboara pana la lisus Hristos, Care pe
W$ m
pJ pamant S-a intmpat. Doua sunt na§terile lui lisus Hristos: una
/*c.t:
fey
dumnezeiasc^ din Tata fara mama, iar alta omeneasca din

mama fara tata. Pe cea dumnezeiasca a propovaduit-o Evan-
ghelistul Luca, zicand: „Fiul lui Enos, fiul lui Set, fiul lui Adam,
fiul lui Dumnezeu" {Luca 3, 38). Pe cea omeneasca a aratat-o
V^, Evanghelistul Matei, cand a scris despre na§terea Lui din
■%->' Fecioara Maria, incepand amintirea neamului de la Avraam
pana la lisus Hristos, a§a cum am auzit in Sfanta Evanghelie
de astazi, care zice:
„Cartea neamului lui lisus Hristos, fiul lui David,

iSt
fiul lui Avraam" (Matei 1, 1).
w Evanghelia de astazi se mai nume§te §i „Cartea neamu-
lui lui lisus Hristos, Fiul lui David, Fiul lui Avraam". in limba
pi*. iudeilor, lisus mseamna Mantuitor, Fiindca El este Mantuitorul
lumii, de aceea s-a numit lisus, dupa cuvantul prorocului Isaia,
M
care zice: „«Pentru Sion El va veni ca un Mantuitor, pentru cei
din lacov, care se vor cai de pdcatele lor», zice Domnul" (Isaia
59, 20).
m,
Hristos mseamna uns, pentru ca lisus, ca un Om, S-a uns
i nu cu untdelemn, cum se ungeau preotii §i imparatii," ci cu
Duhul Sfant, precum a prorocit despre El Isaia, zicand: „Duhul
Meu, Care odihne$te peste tine, §i cuvintele Mele, pe care le-am
&
pus m gura ta, sa nu se depdrteze din gura ta, nici din gura
ItM
urma$ilor tai §i nici din gura urmagilor urma§ilor ttti, zice Dom-
nul, de acum §i pand in veac!" (Isaia 59, 21). Iar Fiu L-a numit
pe lisus Hristos, adica stranepot al lui David §i al lui Avraam,
pentru ca dintr-insii se tragea neamul Preasfintei Nascatoare
de Dumnezeu, din care Hristos a luat trup §i S-a facut Om.
h
Dupa ce evanghelistul a pus acest inceput Evangheliei pe care
&
a scris-o, relatand mai departe despre na§terea Domnului lisus
Hristos, a inceput mai intai cu stramo§ii dupa trup ai Dom-
nului, de la Avraam, zicand:
„Avraam a nZscut pe Isaac; Isaac a nZscut pe lacov;

M
m lacov a nZscut pe luda $i pe fratii lui" (Mate! 1, 2).
$4
A.-:*:
n
♦ ■:-'' ♦"V
fc,' >3|
DUMINICII DINAINTEA NA§TERII DOMNULUI 667
'&. M
A inceput prezentarea neamului lui lisus Hristos de la
Avraam, pentru ca Avraam este parintele neamului iudeilor,
din care neam s-a nSscut §i Hristos. De altfel, lui Avraam i-a
dat Dumnezeu fagaduinta Mantuitorului Hristos, Care se va
na§te din urma§ii lui §i prin care se vor binecuvanta toate nea-
murile pamantului, cand i-a zis: „Binecuvanta-voi pe cei ce te
vor binecuvanta, iar pe cei ce te vor blestema ii voi blestema;
§i se vor binecuvanta mtru tine toate neamurile pamantului"
(Facerea 12, 3). Evanghelistul a pomenit numele lui luda,
iz tacand asupra numele fratilor lui, fiindca din urma§ii lui S-a
intrupat §i S-a nascut Hristos, precum a prorocit patriarhul la- +o^
cov, zicand: „Nu va lipsi sceptru din luda, nici toiag de car-
muitor din coapsele sale, panZ ce va veni Impaciuitorul,
CZruia se vor supune popoarele" (Facerea 49, 10). Apostolul
m Pavel a intarit aceasta, graind: „§tiut fiind c& Domnul nostru a
fe*.
rasZrit din luda" (Evrei 7, 14). §i mai departe Sfanta Evanghelie
istorise§te ca:
**
Juda a nascut pe Fares §i pe Zara, din Tamar;
i
Fares a ndscut pe Esrom; Esrom a nascut pe Aram;
Aram a n&scut _pe Aminadav; Aminadav a nZscut pe _
x XT v u- -1 99 S * ^ • -1 o /A ,?fv%
Naason; Naason a ndscut pe Salmon" (Matei 1, 3-4).
1 11 1
" • "
Evanghelistul a pomenit nu numai pe Fares, care a
fost tatal lui Esrom §i stramo§ al celor de dupa el, ci §i
pe Zara, pentru ca ei erau gemeni. Apoi a continuat:
M
„Salmon a n&scut pe Booz, din Rahav; Booz a nds-
cut pe lobed, din Rut; lobed a ndscut pe lesei; lesei a
nascut pe regele David; David a ndscut pe Solomon,
din femeia lui Urie; Solomon a nascut pe Roboam;
f-%'
0
M Roboam a nZscut pe Abia;7 Abia a nZscut pe Asa" (Matei
f7 - —x J- ^
m 1, 5-7).
De trei femei a pomenit evanghelistul: de Rahav, de Rut
§i de femeia lui Urie, de Bat§eba. A pomenit de Rahav §i de
Rut,' ca sa ne arate ca la Dumnezeu nu este niciun iudeu,7 nici
■%ir.
.m
•^r +■,
V-V
elin; nu este rob, nici slobod; nu este nici parte barbateasca,

4,< f.
nici femeiasca, ci tob sunt socotiti la fel. Precum Rahav §i Rut,
m
nefiind din neamul iudeilor, au parasit credinta parinteasca §i,
crezand in Dumnezeu, s-au invrednicit a fi stramoa§ele lui
v-.-j
*$4 Hristos, tot a§a Biserica neamurilor pagane, primind pe apos-
toli §i parasind inchinaciunea idoleasca, s-a invrednicit man-
tuirii. A pomenit apoi de Bat§eba, sotia lui Urie, ca sa ne in-
vete ca pocainta §terge atat de mult pacatul, incat eel ce s-a
r-Zi
pocait, ca David, nu se mai socote§te pacatos, ci drept. Mai
k
departe spune:
:+.^ „Asa a nZscut pe losafat; losafat a nascut pe loram;
loram a n&scut pe Ozia; Ozia a nZscut pe loatam;
loatam a n&scut pe Ahaz; Ahaz a nascut pe lezechia;
« lezechia a nzscut pe Manase; Manase a n&scut pe
Amos; Amos a nZscut pe losia; losia a nZscut pe
lehonia §i pe fratii lui, la str&mutarea m Babilon" (Matei
1, 8-11).
P
sfeS Stramutarile iudeilor in Babilon au fost doua: cea dintai,
Ss}
in vremea lui loachim, fiul lui losia, iar cea a doua, cu putin
8^ mai in urma, in vremea lui lehonia. Aceasta a fost cea mai

vestita stramutare, pentru ca atunci a mutat Nabucodonosor de
la lerusalim in Babilon, impreuna cu imparatul lehonia, care
se mai numea §i loachim, multe mii de iudei.
li
„Dup3 stramutarea m Babilon, lehonia a nttscut pe

Salatiel; Salatiel a nZscut pe Zorobabel" (Matei 1, 12).
5,^
lehonia avea 18 ani cand s-a urcat pe scaunul imparatesc.
A imparaht numai trei luni la lerusalim. Apoi, impreuna cu
multimea multa de popor, a fost mutat de Nabucodonosor in
'+:. *' Babilon, unde a §i murit. Dupa stramutarea sa in Babilon, a
nascut pe Salatiel, iar Salatiel a nascut pe Zorobabel, care s-a
inters in lerusalim §i a zidit jertfelnic lui Dumnezeu. Apoi:
?■''
•#^ *" ■ '.-■•*•?■
DUMINICII DINAINTEA NAgTERII DOMNULUI 669
„Zorobabel a nZscut pe Abiud; Abiud a nZscut pe

■.+r*3
'■û Eliachim; Eliachim a nascut pe Azor; Azor a nZscut pe
Sadoc; Sadoc a nZscut pe Ahim; Ahim a nZscut pe
M
£M) Eliud; Eliud a nZscut pe Eleazar; Eleazar a n&scut pe
Matan; Ma tan a nzscut pe lacov; lacov a nZscut pe
losif, logodnicul Mariei, din care S-a n&scut Hsus, Care
Se cheamZ Hristos" (Matei 1, 13-16).
Din ultimele cuvinte de mai sus se nasc urmatoarele trei 'M

ftJ'S
3® nedumeriri: Pentm ce Evanghelistul Matei spune tatal lui
***;
losif se numea lacob, iar Evanghelistul Luca spune ca se 4l4
M
numea Eli (luca 3, 23)? Aceasta este prima nedumerire. Pentm
ce apoi amandoi ace§ti evangheli§ti, redand neamul lui lisus
Hristos, au aratat pe losif, ca §i cum ar fi fost cu adevarat tatal
lui lisus Hristos dupa tmp? Aceasta este a doua nedumerire.
Pentm ce, in fine, in amandouS relatarile despre neamul lui
lisus Hristos se afla atata deosebire nu numai in ce prive§te
numele, ci §i neamul celor anitati? Aceasta este a treia nedu-
merire. Dezlegarea celei dintai nedumeriri o vom avea, daca
vom socoti ca tatal lui losif, ca §i aid oameni din vremea
aceea, avea doua nume, numindu-se lacov §i Eli. Dezlegarea
2S celei de a doua nedumeriri o vom avea daca ne vom gandi ca m
M
¥■& evreii, care erau despardti in douasprezece neamuri, nu luau
femei decat din neamul din care faceau parte §i ca logodna la
evrei se socotea nunta, de§i cei logoditi nu se intalneau spre
P4 imparta§ire de nunta; de aceea §i evanghelistul a numit pe

losif barbat al Fecioarei Maria, dar nu §i tata al lui lisus.
WrV.
Evanghelistul Luca spune precis ca „se credea" numai ca lisus
M
era fiul lui losif (Luca 3, 23). Deci amandoi evangheli§tii avand m
scopul sa arate ca lisus Hristos se trage din neamul lui Avraam
§i ca a luat tmp din urma§ii lui luda, redand neamul lui losif, r
0l
au amintit §i neamul Fecioarei Maria, pentm ca Preasfanta Nas-
m catoare de Dumnezeu, fiind logodita cu losif, nu se trage din
alt neam, ci tot din neamul lui losif, adica al lui luda, ea ne-
putandu-se logodi cu o persoana din alt neam. Dezlegarea ne-
dumeririi a treia o vom avea, daca vom socoti ca Evanghelistul
"0%
safe:
Matei nu a urmat totdeauna §irul, pe rand, de la tata la flu, ci

uneori a s^rit de la tata la nepot, §i chiar la stranepot, cautand
mai mult la imparatii care au imparatit unul dupa altul la iudei,
decat la fill care s-au nascut in chip firesc, pe rand, unul dupa
altul. Evanghelistul Luca a urmat insa enuntarea neamului la
rand, din fiu in tata.
pi''
'f&i
M „A$adar, toate neamurile de la Avraam pana la
f*$î David sunt paisprezece; §1 de la David pans, la strS-

:*t+i
mutarea m Babilon sunt paisprezece; $i de la strSmu-
tarea in Babilon pans la Hristos sunt paisprezece nea-
WA',
muri" (Matei 1, 17).
Sfantul Grigorie Teologul, luand aminte la istorisirea nea-

mului lui lisus Hristos din Evanghelia lui Luca, a spus, in
s cuvantul sau de la praznicul Pogorarii Sfantului Duh, ca
Hristos este al §aptezeci §i §aptelea de la Adam. Cu acel prilej
aF. el a aratat §i insemnatatea numarului de §apte §i de §aptezeci

§i §apte de la Adam pana la Hristos, dar n-a zis nimic despre
numarul eel de trei ori cate paisprezece de la Matei, ci a dat
p£f- pricina sa intelegem ca numarul de §apte inseamna, pe langa
+ .\ i
w altele, §i odihna de lucrurile Domnului, dupa cum spune
¥i Scriptura, zicand: Jar in ziua a §aptea S-a odihnit Dumnezeu

de toate lucrurile Sale, pe care le-a fScut" (Facerea 2, 2). §i,
!fc$K
precum lucrarea lui Dumnezeu este zidirea cea dintai a lumii,
tot a§a este §i innoirea ei, care s-a facut prin randuiala intru-
parii lui lisus Hristos. Pentru aceasta a grait Mantuitorul nos-
0 tru, zicand: Jucrul pe care Mi 1-ai dat sS-1 fac, 1-am sSvarJt"
(loan 17, 4), adica a savar§it lucrul mantuirii. Doua sunt deci
lucrarile lui Dumnezeu: facerea cea dintai §i innoirea ei, dupa
P-
care urmeaza §i cele doua odihne de la lucrarile acestea. §i,
m fiindca de doua ori cate §apte fac paisprezece, de aceea §i nu-
;+,ys-?
?•
>f'-v marul paisprezece inseamna aceste doua odihne. Evanghe-
listul repeta numarul paisprezece, de trei ori, ca sa arate ince-
tarea Preasfintei Treimi de la aceste doua lucrari. §i a§a, cu
taina, aratand neamul lui lisus Hristos, evanghelistul relateaza
Mr:
w

H
in continuare §i cele despre na§terea cea mai presus de fire a

Domnului §i Mantuitorului nostru lisus Hristos, zicand:
Jar nagterea lui lisus Hristos a§a a fost: Maria,

1
Mama Sa, Hind logodita cu losif, fora s2 ft fost ei inainte
S-S?
impreuna, s-a aflat avand in pantece de la Duhul Sfant"
(Matei 1, 18).
M
Din trei motive a binevoit Dumnezeu sS se logodeascS
lit'V
Pururea Fecioara Maria cu losif: intai, ca sa scape de primej-
dia mortii, pentru cS moartea era pedeapsa acelei fecioare
m care, neavand Mrbat, se afla insarcinata-, dar logodna, dand
:
0i pricina fiecaruia sa creada ca de la logodnicul ei a zamislit,
inlatura primejdia pedepsei cu moartea. A doua, ca sa arate ca
ixt*. Hristos se trage din neamul lui Avraam §i din seminda lui luda.
M tsh
Aceasta nu putea sa fie insa, daca nu era logodita Fecioara cu
lil
fe
,»■». un barbat din semintia lui luda. A treia, pentru ca losif logod-
fc"
»f>r
*.:t* nicul, fara de nicio banuiala rea, sa slujeasca lui Hristos cand
s-a nascut §i mai cu seama cand il prigonea Irod. losif s-a m-
vrednicit spre slujba aceasta pentru ca pe tod ii covar§ea cu
faptele lui bune. Deci, spunand evanghelistul ca: „Maria,
If Mama Sa, fiind logodita cu losif, pentru ca sa nu socoteasca
cineva ca, de§i logodna nu este nunta, totu§i losif ar fi trait cu
Sfanta Fecioara, ca si cum ar fi fost impreunad prin nunta, a
'v.-V adaugat si aceste cuvinte, ca sa inlature orice banuiala: „Fara
'Kl-f,
sa fi fost ei inainte impreuna, s-a aflat avand in pantece de la
:#:Vr' Duhul Sfanf, adica a zamislit prin puterea si lucrarea Prea-
sfantului si intru tot puternicul Duh Sfant. lar dupa aceasta, ca
sa intareasca si niai mult acest adevar, evanghelistul a aratat
teama care cuprinsese pe losif din pricina minunii care se
facuse cu Sfanta Fecioara si pe care el nu avea de unde s-o
^v<.
cunoasca, zicand: Fa
Josif, logodnicul ei, drept Hind $i nevrand s-o
vadeosca, a voit s-o lose, in ascuns" (Matei 1, 19).

losif este numit drept ca §i lov, dupa faptele cele bune ale
lui: blandetea, nepomenirea de rSu, dragostea c^tre aproapele,
ravna pentru Legea lui Dumnezeu §i intelepciunea. Ravna
Legii lui Dumnezeu il sile§te sS o plraseascS ca pe o fata
banuita de pacat; dar aceasta li era destul ei spre osanda. inte-
lepciunea sa 1-a mvatat pe losif, chip milostiv §i laudat. N-a
vrut nici s-o vadeasca, nici sa arate cuiva gre§eala ei, nici sa
mai vorbeasca cu ea, ci s-a hotarat sa o paraseasca in ascuns.
Dar, purtarea de grija a lui Dumnezeu, care 1-a randuit pe el a
fi pazitor al Sfintei Fecioare §i slujitor al lui Hristos, Celui care
s-a nascut dintr-insa, nu 1-a lasat pe losif sa-§i implineasca
acest gand.
„§i, cugetand el acestea, iat& mgerul Domnului i s-a

ar&tat in vis, grZind: losife, fiul lui David, nu te teme a
lua pe Maria, logodnica ta, c&ci Cel zzmislit intr-insa
este de la Duhul Sfant" (Matei 1, 20).
L-a numit ingerul pe losif fiul lui David, ca sa cunoa§tem

ca §i Fecioara cea logodita cu el era tot din neamul lui David,
§i sa ne incredintam ca din urma§ii lui David a luat trup Fiul
lui Dumnezeu, eel Unul-Nascut, cum au prezis sfintii proroci.
P
Temandu-se losif de calcarea Legii, se gandea sa paraseasca
pe Sfanta Fecioara. De aceea ingerul il incurajeaza, zicand: Nu
te teme de calcarea Legii, daca vei lua pe Maria, femeia ta.
/N
Ingerul o nume§te pe ea: Femeia lui, iar ca sa-1 incredinteze
ca este curata §i neintinata, h spune ca ea a zamislit, nu din
barbat, ci din puterea Sfantului Duh. Apoi, ingerul a adaugat:
„Ea va nagte Fiu §i vei diema numele Lui lisus, cad El

va mantui pe poporul SZu de pZcatele lor" (Matei 1, 21).
lata insemnarea cea adevarata a numelui lui lisus, aratata

nu de om, ci de ingerul Domnului. Maria, zice ingerul catre
losif, va na§te Fiu, iar tu-1 vei numi pe El lisus, pentru ca El
este Mantuitorul poporului Sau, adica Mantuitorul intregului
neam omenesc, deoarece El va mantui de pacatele lor pe toti
cei care vor crede in El, dupa cum §i prorocul Isaia a pro-
1
"' ' *■ K*jK.Km*,*^* f ' - Jz* - +, ,■».» * ij A* *r.* ♦>_•*• . T*♦ •» *s**.MiC*3
&■: povaduit: „Pentru Sion El va veni ca un Mantuitor, pentru cei

din lacov, care se vor cai de pacatele lor" (Jsaia 39, 20). §i
mgerul a continuat, spunand:
£4^
„Acestea toate s-au fUcut ca sd se implineascd ceea
ce s-a spus de Domnul prin prorocul, care zice: *Iatd,
Fecioara va avea m pantece §i va na§te Fiu §i vor
chema numele Lui Emanuel, care se talcuie$te: Cu noi
este Dumnezeu*" (Matei 1, 22-23).
Urmand cuvantul sau, mgerul a zis: Sa §tii, losife, ca

acestea toate, adica na§terea cea fara de barbat, zamislirea din
Duhul Sfant §i numele Fiului Mariei, s-au facut, ca sa se
implineasca cuvantul lui Dumnezeu, pe care L-a grait prin pro-
rocul Isaia, zicand: „Pentru aceasta Domnul meu va va da un
semn: lata, Fecioara va lua in pantece §i va na$te fiu §i vor
chema numele lui Emanuel" (Isaia 7, 14). ingerul a talcuit
numele Emanuel, zicand ca inseamna: cu noi este Dumnezeu.
Numele Emanuel inseamna ceea ce inseamna §i lisus, deoa-
rece atunci cand este Dumnezeu cu noi, El este §i Mantuitorul
nostru, iar noi suntem mantuitl Dar ce a facut losif, auzind
cuvintele ingerului?
„§i, de§teptandu-se din somn, losif a facut a$a pre-

cum i-a poruncit mgerul Domnului $i a luat la el pe
logodnica sa. §i, fara sa ft cunoscut-o pe ea losif, Maria
a nascut pe Fiul sau Cel Unul-Nascut, Caruia I-a pus
numele lisus" (Matei 1, 24-23).
losif, auzind in somn aceste preaslavite cuvinte §i vazand

in vis pe inger, atata incredintare a intrat in inima lui, meat,
sculandu-se din somn, nu s-a indoit nicidecum, ca n-ar fi grait
catre el ingerul lui Dumnezeu, ci, crezand, a facut cele ce i-a
poruncit lui, adica a luat pe Sfanta Fecioara §i cu toata ravna
§i evlavia a ajutat-o §i a slujit-o.
Iar cand S-a nascut Mantuitorul lumii, atunci, dupa po-
runca ingerului, L-a numit pe El: lisus. Prin cuvintele: „fara sa
*7*1
fi cunoscut-o pe ea losif, Maria a nascut pe Fiul sau Cel Unul-

Nascut", trebuie sa intelegem ca losif nu s-a impreunat niciodata
i*' *
cu Sfanta Fecioara. Maria a fost fecioara §i mainte de na^tere,
§i in timpul na§terii, §i dupa na§tere, §i in toata vremea vietii
*z?: ei pamante§ti, a§a cum o lauda §i o preaslave§te neincetat, in
rugaciuni §i in cantari, sfanta noastra Biserica Ortodoxa.
Auzind cuvintele: „Fiul sau eel Unul-Nascut", sa nu socote§ti
ca a nascut §i alti copii, Preasfanta Nascatoare de Dumnezeu,
pentru ca cuvintele „Unul-Nascut" nu inseamna aici nimic
altceva decat numai pe „Cel intai §i unul-nascut", a§a cum se
inteleg acelea§i cuvinte ale Sfantului Apostol Pavel, cand zice:
„§i iara§i, cand aduce in lume pe Cel intai-nascut, El zice:
sa se mchine Lui rofi mgerii lui Dumnezeu" (Evrei 1, 6) §i cum
cantam la Sfanta Liturghie; „Unule-N3.scut, Fiule $i Cuvantul lui
Dumnezeu, Cel ce e$ti de moarte §i ai primit pentru man-
tuirea noastra a Te intrupa din Sfanta Nascatoare de
Dumnezeu §i Pururea Fecioara Maria; Care neschimbat Te-ai
mtrupat §i, rastignindu-Te, Hristoase Dumnezeule, cu moartea
pe moarte ai calcat. Unul fiind din Sfanta Treime, impreuna
marit cu Fatal §i cu Duhul Sfant, mantuieste-ne pre noi". Amin!
^"4
W *-
*• *■
gE
m
m
wgjprv^z. \' C-î-' t'jr~ :?'i
m
m
syrî
fet?
1
m /fc=:
V>-^
-c M
i
.K M
IT-
if, - >
ii
■f'vK
M
\-
M
.«•?,
.4'ip
M
z*-
m
e **}]
(jaza/uw
Qfiu/iic/iiccl c/ifiai/itea ^ Sastewi
tfiomnulcu f/f<s(/<s f/(rix(OrS

A
fZi/rt/parca i/)orruu////- a/os/' sfi/v ca(/erew
w ru/tcarca mu/tora c/'/i ■ %rac/J
©
fS/w//
y cfesti/ii,
y ^
uminat este chipul lui lisus Hristos, pe care ingerul
L-a ar^tat lui losif, dar mult mai luminat este acela
pe cafe L-a vestit Arhanghelul Gavriil Sfintei Fecioare Maria.
Daca vom asemana cele ce a zis ingerul catre losif, cu cele ce
a aratat arhanghelul catre Sfanta Fecioara, vom vedea ca bu-
nele vestiri ale arhanghelului au aratat mai lamurit
SPA-
676 CAZANIA
Dumnezeirea lui lisus Hristos. Aceasta nu este de mirare,

deoarece cu cat prisosea sfintenia NSscatoarei de Dumnezeu,
mai mult decat fapta cea bunS a lui losif, cu atat §1 bunele
vestiri ale arhanghelului cStre dansa au covar§it bunele-vestiri
ale ingerului catre losif.
Ingerul s-a aratat lui losif in vis ca sa-i alunge frica de
pacatul cakarii Legii, prin cuvintele: „Iosife, fiul lui David, nu
te teme a lua pe Maria, logodnica ta" (Matei 1, 20). Arhan-
Vc? ghelul Gavriil a venit inaintea Sfintei Fecioare, cand ea era
treaza la rugaciune, §i a intampinat-o cu cuvintele: „BucuM-te,
ceea ce e$ti plin£ de bar, Domnul este cu tine. Binecuvantata
e$ti tu intre femei!" (Luca 1, 28).
ingerul a spus pe scurt lui losif ca prin puterea Sfantului
Duh s-a zamislit Hristos Tn pantecele maicii Sale, zicand: „C3ci
Cel zamislit mtr-insa este de la Duhul Sfant" (Matei 1, 20).
Arhanghelul Gavriil a aratat Sfintei Fecioare mai pe larg cele
despre dumnezeiasca intrupare. Spunand ca nu numai prin
venirea Sfantului Duh, ci §i prin puterea lui Dumnezeu Tatal
s-a savar§it taina cea mare intruparii lui lisus, a zis: „Duhul
Sfant Se va pogon peste tine §i puterea Celui Preamalt te va
umbri" (Luca 1, 35). ingerul a spus lui losif numele lui Hristos,
zicand: „Ea va na§te Fiu $i vei chema numele Lui lisus" (Matei
1, 21). Acela§i lucru a spus §i arhanghelul catre Sfanta
Fecioara, insa a adaugat ca lisus „va fi mare $i Fiul Celui Prea-
malt Se va chema $i Domnul Dumnezeu li va da Lui tronul lui
David, pHrintele Sau. §i va impHMd peste casa lui lacov in veci
§i imparatia Lui nu va avea sfar§it" (Luca 1, 32-33). „Pentru
aceea $i Sfantul care Se va na$te din tine, Fiul lui Dumnezeu
Se va chema" (Luca 1, 35).
Acesta este chipul eel luminat al lui lisus Hristos, pe care
1-au zugravit sfintii ingeri. Acestea sunt marturiile puterilor
cere§ti, prin care s-a marturisit Dumnezeirea lui lisus Hristos,
mai inainte de a se na§te, marturii care veselesc inima §i
'fM umplu sufletul oamenilor de nadejdea mantuirii. Daca S-a po-
gorat Fiul lui Dumnezeu eel Unul-Nascut din maltimea slavei
Sale dumnezeie§ti, in adancul de jos al smereniei omene§ti §i,
u
■jsSiW: ■
^• •■ '~?;ete:*:-r* -. ' ■'''■':::'vf-
"jfM
+m
DUMINICII DINAINTEA NA§TERII DQMNULUI 677
fiind Dumnezeu adev^rat, S-a de§ertat pe Sine Insu§i, chip de

om luand; dac^ a venit in lume, nu ca sa judece lumea, ci ca
sS se mantuiasca lumea printr-Insul; dacS S-a Sala§luit printre
noi, ca sS mantuiascii pe cei pacato§i, bucurati-vS. toti §i va
veseliti, c^ci bucurie, veselie §i mantuire a stralucit tuairor
oamenilor celor din lume; s-a sters p^catul, a incetat suferinta,
s-a dezlegat blestemul, a mflorit binecuvantarea, s-a inchis u§a
ladului §i s-a deschis u§a Raiului. Toti suntem manuiiti, toti am
ajuns fii ai lui Dumnezeu, toti am devenit mo§tenitori ai
'
Imparatiei cerurilor.
Intru aceasta bucurie aflandu-ne, auzim glasul lui Si-
meon, care a luat descoperire de la Duhul Sfant sa nu vada
moartea, mai mainte de a vedea IT pe Unsul Domnului. Acesta,7
la adanci batranete, cand L-a vazut pe lisus ca un prune §i L-a
primit in bratele sale, plin de o sfanta bucurie ca i se harazise
de Dumnezeu fericirea aceasta, a zis: „Acum, sloboze$te pe
robul T&u, Stlpane, dup& cuvantul TS.ii, m pace, cS ochii mei
vSzurS mantuirea Ta, pe care ai gStit-o maintea fefei fufuror
popoarelor, luminS spre descoperirea neamurilor $i slavS
poporului Tau Israel" (Luca 2, 29-32). §i Simeon L-a binecu-
vantat, iar catre Maria, mama Lui, a zis: „IatS, Acesta este pus
spre caderea §i spre ridicarea multora din Israel $i ca un semn
care va starni impotriviri, $i prin sufletul tSu va trece sabie, ca
sS se descopere gandurile din multe inimi" (Luca 2, 34-35).
Insuflat de Duhul Sfant, ducandu-se cu gandul la cele ce avea
sa patimeasca Fiul lui Dumnezeu eel intrupat pentru man-
tuirea oamenilor, in chip profetic, a spus Sfintei Fecioare: „Iar
prin sufletul tau va trece sabie".
Dar cum este pus Acesta spre caderea §i spre ridicarea
multora din Israel, cand El este Lumina lumii, care lumineaza
pe toti, ca sa se ridice din mtunericul necredintei §i din adan-
cul pacatului? Soarele rasarind i§i intinde razele sale pretutin-
denea, dar cei care inchid ochii nu vad lumina, ci raman in
intuneric. Cine este vinovat de mtunericul lor? Soarele, care
straluce§te §i lumineaza pe toti deopotriva, sau ace§tia care-§i
inchid ochii §i nu voiesc sa vada lumina? Nu soarele este de
m 678 CAZANIA
vina, ci cei care nu voiesc sa vada razele luminii. Soarele trim-

ite lumina sa pretutindeni; dar cei care au ochii bolnavi,
cautand la lumina, se vatama. Cine este pricina vatamarii,
lumina sau boala ochilor? Boala ochilor este pricina vatamarii,
nu lumina. A§a s-a intamplat §i la venirea Domnului in lume.
A rasarit in Betleem lumina harului lui lisus Hristos, cu
Voi' prilejul na§terii Sale din Sfanta Fecioara. Deasupra pe§terii s-a
M aratat steaua cea prealuminoasa §i neobi§nuita. Slava Dom-
nului, care a stralucit imprejurul pastorilor §i mgerul care le-a
binevestit bucuria mare §i le-a aratat semnul Celui care S-a
nascut, a zis: §i acesta va va fi semnul: „ Vep' g3si un Prune
mf&§at, culcatin iesle"(Luca 2, 12). Multimea de oaste cereasca
a sfintilor mgeri laudau pe Dumnezeu §i ziceau: „Slav3. mtru
m cei de sus lui Dumnezeu $i pe pdmant pace, intre oameni
bun&voire!" (Luca 2, 14). imparatii de la rasarit au venit §i s-au
S% inchinat Lui, aducandu-I daruri scumpe: aur, ca unui Imparat

a toate; tamaie, ca unui om muritor; §i smirna, ca unui
Dumnezeu fara de moarte. Acestea toate erau lumini nease-
H*. manat mai luminoase decat lumina soarelui. lar cand a rasarit
?t..^ El in lerusalim, atunci a stralucit atat de mult lumina cere§tii
St*.
Lui invataturi, incat cei care au fost trimi§i ca sa-L prinda, ei
msi§i minunandu-se, au zis: „Niciodat& n-a vorbit un om a§a
cum vorbegte Acest Om" (loan 7, 46). Atat de mult a luminat
multimea minunilor Lui celor prea siavite, meat se minunau
multimile de oameni, zicand ca niciodata nu s-a aratat a§a
ceva in Israel. Cei care §i-au inchis ochii §i n-au voit sa vada
aceste dumnezeie§ti lumini n-au crezut in lisus, ci au ramas in
It intunericul necredintei. De aceea s-au osandit. De asemenea,
»
'^V cei care au cautat §i au vazut lumina, dar au avut ochii sufle-
tului mtunecati de mandrie, de zavistie §i celelalte patimi, s-au
vatamat pe ei insi§i cu vatamare mare si vesnica, pentru ca nu
numai ca n-au crezut, ci au si prigonit si L-au osandit spre
moarte pe lisus, Datatorul de lumina. Rea-vointa si patimile i-au
vatamat pe ei, iar nu lumina cea stralucitoare a dumnezeiestii
mtrupari. in felul acesta intelegem cum intruparea lui lisus si
m
AH
venirea Lui in lume, au fost spre ridicarea si spre caderea mul-
:0£
3^
^ST m
■4-^.
DUMIN1CII DINAINTEA NA§TERII DOMNULUI 679
tora; spre ridicarea pazitorilor poruncilor Domnului §i a celor

care se pocîesc §i spre c^derea celor care calca poruncile Lui II
cele sfinte §i nu se pocSiesc. ft
Frap cre§tini, sS deschidem ochii §i sa vedem pe Ziditorul
w * v.
fapturii §i Stapanul tuturor celor v^zute §i nevazute, a§ezat in
pe§tera saraca §i culcat in ieslea dobitoacelor ca un prune, in
:W; scutece infa§at. Cunoscand dumnezeiasca Lui Intmpare §i
smerenia Lui cea mare, sa ne intoarcem de la pacatul mandriei
§i sa gandim totdeauna, cu totii, numai pe cele smerite. Cand
noi vom crede ca pentru dragostea fata de noi, pacato§ii §i
vrajma§ii Lui, Fiul eel Unul-Nascut al lui Dumnezeu S-a facut
*t+.
m
pcVt Om §i a suferit rastignire §i moarte; cand §i noi ne vom iubi unii
pe altii, precum §i El ne-a iubit pe noi, §i cand ne vom sargui
sa urmam poruncile Lui, atunci Intruparea Lui va fi cu adevarat
spre ridicarea §i mantuirea sufletelor noastre; atunci ne vom
arata, cu adevarat, vrednici de dragostea Lui cea nesfar§ita fata
de noi; atunci ne vom dovedi, cu adevarat, fii luminati ai lui
Dumnezeu §i mo§tenitori ai imparatiei Sale celei ve§nice, care
if
a fost pregatita din veac pentru toti cei ale§i §i bineplacuti Lui.
De nu vom intelege insa Taina cea negraita a fntruparii
m fe
Fiului lui Dumnezeu, de nu vom pricepe adancul nesfar§it al
>. >
dragostei lui Dumnezeu, care s-a saia§luit printre oameni, prin
intruparea Fiului Sau eel Unul-Nascut, §i de nu ne vom face
partasi acestei dragoste dumnezeie§ti, prin fapte de dragoste
fata de semenii no§tri §i prin implinirea in viata noastra de
toate zilele a sfintei invataturi a Domnului §i Mantuitorului
ftS nostru lisus Hristos, in zadar ne mai numim cre§tini, in zadar
■ Kv-U
ii mai praznuim Sfanta Sa Intmpare.
%3&. Doamne, Mantuitorule, lubitomle de oameni §i Dum-
nezeule al milei! Toti cei care credem in Tine voim sa fim
m
pazitori pomncilor Tale dumnezeie§ti. Dar vointa noastra este
neputincioasa, este infranta de patimile trupului, se tulbura de
de§ertaciunea lumii §i se amage§te de ispitele diavolului. Tu,
t:'-c
sSfe dar, Doamne, Cei ce atat de mult ne-ai iubit pe noi §i atat de
mult Te-ai smerit pentru noi, intare§te neputinta vointei noas-
tre §i o imputernice§te pe ea spre lucrarea §i implinirea pomn-
%S
■M
■53 680 CAZANIA
cilor Tale celor dumnezeie§ti. Lumineaz^ cele dinlauntru ale

li
Iti noastre §i toate madularele noastre cu vointa Ta. Curate$te-ne
de toata rûtatea §i p^catul. Paze§te-ne neintinati §i curad de
toata spurcSciunea §i lucrarea diavoleascSi. Daruie§te-ne dupa
bun^tatea Ta: lucmrile Tale sa cugetam, poruncile Tale sa
gandim, in voile Tale sa umblam, de frica Ta sa ne temem §i
cele placute 7ie sa facem, pana la suflarea noastra cea mai de
pe urma. Nu lasa ca Intmparea Ta sa ni se faca noua, celor
care credem in Tine, spre cadere in iad §i spre osanda, ci
m
binevoie§te ca ea sa ne fie spre ridicarea Tn viata de veci, ca
m sa-Ji putem canta cu toata vrednicia: „Fecioara astZzi pe Cel
Kx-y-i. mai presus de fiin# na§te §i pamantul pe§tera Celui neapropi-

at aduce; ingerii cu pastorii slavoslovesc $i magii cu steaua
calatoresc, ca pentm noi s-a nascut Prune tanar, Dumnezeu eel
mai inainte de veci". Amin!
*
ev
1
s>
f7a/c(f(rea (Soa/uj/e/iei
t/)ami/ucu c/((/)a ^ \ chs f erea
QOo/?iiiu/iu f/lrixto#
fJ/a/e/ 2, A3-3SJ
in Sfintele Evanghelii, ce s-au citit in sarbltorile

Craciunului, am aflat cS. la na§terea lui Hristos s-a
aratat o stea neobi§nuita la Rasarit, dupa care s-au condus cei
trei magi cu darurile lor §i au venit spre a se inchina lui lisus
Hristos, pe Care II vestea steaua. Magii erau ni§te oameni
invatafl §i filosofi din vremea aceea. Unii dintre ei erau crai sau
conducatori de neamuri. Ajungand ei la lerusalim §i aratand
lui Irod scopul calatoriei lor, au primit porunca de la el sa
caute Pruncul §i sa-i trimita veste daca-L gasesc. Deci, plecand
v^
+±K
'A^j
aw
ei de la Irod §i fiind condu§i de stea, au ajuns la locul unde
■»-. era Pruncul cu Maria, mama Lui, §i, ingenunchind, s-au inchi-
+>v nat Lui, aducandu-I daruri: aur, tdmaie §i smirna. Dar dupa
aceea, aratandu-li-se ingerul Domnului in vis, au primit po-
sSW runca sa nu se mai intoarca la Irod. De aceea, plecand ei din

Betleem, pe alt drum, s-au dus in tara lor. Ce s-a intamplat mai
departe, ne arata Evanghelia de astazi, care spune ca:
;+-v^;
©:
„DupZ plecarea magilor, iate mgeml Domnului se
arata in vis lui losif, zicand: ScoalZ-te, ia Pruncul §i pe
£%
Mama Sa, fugi in Egipt §i stai acolo pana ce-p. voi
m
p&j.
spune, fiindca Irod va cZuta Pruncul ca sa-L omoare"
If (Matei 2, 13).
Dupa ce magii s-au inchinat Pruncului lisus §i au plecat

din Betleem pe alte cai spre t^rile lor, s-a aratat lui losif ingerul
w §i i-a poruncit sa ia Pruncul §i pe mama Lui §i sa mearga in
S'*'
Egipt. Aratarea ingerului §i pomnca data lui losif, cu des-
coperirea gandului lui Irod de a omori pe lisus, ne arata
4 ;>: deosebita purtare de grija a lui Dumnezeu de a pazi pe
tl%V
Pruncul Care Se nascuse. lar aceasta s-a facut ca sa cunoa§tem
ca voia lui Dumnezeu este sa fugim de primejdii §i sa nu dam
loc maniei, aruncandu-ne in mijlocul lor. Ascultand porunca
;*M
K^ ingerului:
Jar el, sculandu-se, a luat noaptea Pruncul §i pe

m:
^Fi Mama Sa ?i au plecat in Egipt. §i au stat acolo panZ la
"+-A'
moartea lui Irod, ca sZ se implineascZ cuvantul spus de
*4%:
Domnul prin proorocul: «Din Egipt am chemat pe Fiul
Meu»' (Matei 2, 14-15).
Nici departarea locului, nici osteneala calatoriei, nici
P amaraciunea printre straini, nu le-a mai socotit fericitul losif,

ci, fara nicio zabava, chiar in noaptea cand s-a aratat ingerul,
s-a sculat din somn, a luat Pruncul §i pe mama Lui, a plecat in
vr
Egipt §i a stat acolo pana cand a murit Irod, implinindu-se ast-
A.; ^
O' fel cuvantul Domnului, spus prin prorocul Osea, care a zis:
&£j£i££i£ &%£i&*v»■ lt$^.♦ ^J^C-t .-i^> L^. +v-^.>it'n>, >: tlri"t: .:^L+;'fc*^'i.*
DUMINICII DUPA NA§TEREA DOMNULUI 683
„Cand Israel era tan%r, Eu il iubeam, §i din Egipt am chemat

pe fiul Meu" (Osea 11, 1). lubirea lui Dumnezeu pentm Israel
cand era taMr, §i-a aratat-o prin norul care acoperea pe po-
porul israelit, cand a ie§it din Egipt. Norul era o preinchipuire
a Sfantului Duh, dupa cum Marea Ro§ie, o preinchipuire a
Sfantului Botez, iar piatra, din care a curs apa §i s-au adapat
^■v
israelitii, insemna pe lisus Hristos. Tot a§a §i ie§irea din Egipt
a fiilor lui Israel a simbolizat ie§irea din Egipt a lui lisus §i
intoarcerea Lui in pamantul lui Israel. De aceea prorocul Osea,
mai inainte vazand aceasta ie§ire din Egipt a lui Hristos, a pro-
rocit despre ea, iar Evanghelistul Matei, talcuind cuvintele lui
Osea, le-a aratat mtelegerea §i insemnatatea lor.
Jar cand Irod a vazut c& a fost amdgit de magi, s-a

mdniat foarte tare §i, trimitand, a ucis pe to# pruned
care erau in Betleem $i in toate hotarele lui, de doi ani
$i mai in jos, dup& timpul pe care il aflase de la magi"
(Matei 2, 16).
Cand au venit magii in lerusalim, intreband unde este

fmparatul iudeilor, care s-a nascut, Irod a chemat pe arhiereii
§i carturarii poporului §i, afland din cartile proroce§tica
Hristos se va na§te in Bedeem, a poruncit magilor sa cerceteze
acolo §i sa-i vesteasca §i lui daca-L gasesc. Magii i-au fagaduit
ca se vor intoarce sa-1 vesteasca. Luand insa pomnca de la
Dumnezeu prin inger, s-au dus pe alta cale in tara lor. Atunci
Irod, care socotea ca Hristos, Cel nascut, este Imparat paman-
w.
tesc §i se temea sa nu-1 scoata cumva pe el din scaun, vazand
ca a fost in§elat de magi, s-a infuriat §i a trimis indata osta§i,
cu porunca sa ucida pe tod pruned din Betleem §i din hotarele
lui, de doi ani §i mai in jos. Cand au ajuns magii la Betleem,
in ce zi au plecat de acolo, peste cate zile de la na§tere a pie-
cat in Egipt losif, impreuna cu Pmncul §i cu mama Lui, dupa
r^ cate zile a fost uciderea pruncilor §i dupa cate zile s-a inters
:
•<^r losif cu Sfanta Fecioara §i pruncul, din Egipt, n-au relatat sfindi
tM evangheli§ti. Cum insa Evanghelistul Luca spune ca la opt zile
Pruncul a fost taiat imprejur, punandu-I-se numele lisus, iar
m
dupa patruzeci de zile de la na$tere, a fost dus in Templul din

lemsalim, ca sa-L mchine Domnului §i sa aduca jertfa, precum
•V v:
era scris in Lege, intelegem ca abia dupa aceasta a urmat ple-
carea in Egipt. Sinaxarul bisericesc a randuit inchinarea ma-
gilor in ziua na§terii lui Hristos, fuga in Egipt a dona zi, iar
uciderea pruncilor a patra zi. Despre uciderea pruncilor, Sfanta
Evanghelie spune;
„Atunci s-a implinit ceea ce se spusese prin lere-

mia Prorocul: <Glas in Rama s-a auzit, plangere §i tan-
guire mult2; Rahela i§i plange copiii §i nu voiegte sZ fie
mangaiatz, pentm cZ ei nu mai sunt»" (Matei 2, 17-18).
Rama este un loc inalt in Palestina, care a fost dat lui

Veniamin spre mo§tenire, iar el a fost fiul Rahelei, care a murit
in Betleem, in ziua in care 1-a n^scut §i a fost ingropata acolo.
Fiindca pruncii care au fost tSiati de Irod au fost din semintia
celor din Betleem, pentru aceasta prorocul leremia, prorocind
despre tSierea lor, a pus inainte pe Rahela, mama cea dintai a
semintiei Betleemului, in locul mamelor din vremea uciderii
■4'tK
pruncilor, care plangeau, se tanguiau §i se jeleau pentru copiii
lor uci§i. Ca sS. se arate cZ a§a de mari erau glasurile de plan-
gere ale maicilor, a zis cZ s-au auzit panS in locul eel mai inalt:
in Rama. Ele nu §tiau insa ca pruncii lor cei uci§i erau vii in
sanurile lui Avraam §i in slava lui Dumnezeu. Fara frica de
Dumnezeu, Irod a facut aceasta ucidere de prunci, impins de
cruzimea mintii sale nebune§ti, pentru care §i-a luat osanda
>->*-'
wi ve§nica.
>.c+-: „DupZ moartea lui Irod, iatz cZ ingeml Domnului

s-a arZtat in vis lui losif, in Egipt, $i i-a zis: Scoalz-te, ia
Pmncul $i pe Mama Sa §i mergi in pZmantul lui Israel,
cZci au murit cei ce cZutau sZ ia viata Pruncului" (Matei
2, 19-20).
Peste putina vreme dupa uciderea pruncilor cea plina de

cruzime, Irod, fiind chinuit de friguri, mancarime si umflarea
Bkn
K / 3Jr- •>*
H
DUMINICII DUPA NA§TEREA DOMNULUI 685
picioarelor, de putrezirea plina cu viermi a madularelor lui, si

de alte nenumarate boli, §i-a dat sufletul sau eel rau, precum
scrie istoricul losif Flaviu. Atunci ingerul Domnului, aratandu-se
iara§i in vis lui losif, i-a zis sa ia Pruncul §i pe mama Lui si sa
mearga in pamantul lui Israel, ca a murit Irod.
Josif, sculandu-se, a luat Pruncul §i pe Mama Sa $i

au venit m pamantul lui Israel. Dar auzind ca domne§te
Arhelau m ludeea, m locul lui Irod, tatal sau, losif s-a
temut sa mearga acolo §i, luand porunca in vis, s-a dus
in partfle Galileei" (Matei 2, 21-22).
fnainte de moarte, Irod i§i impartise imparatia fiilor sai,

v:4t astfel: pe Arhelau 1-a pus imparat, iar pe Antipa stapanitor
peste a patra parte, adica peste Galileea §i Pereea; pe Filip,
stapanitor peste a patra parte, adica peste Gavlonitida, Tra-
M
honitida §i Paniada, iar Salomeei i-a daruit alte locuri, deose-
bite. Ingerul a trimis pe losif Tn Galileea, pentm ca in Betleem
si in hotarele lui erau §tiute §i destul de vestite cele intamplate
cu Pruncul, cand s-a nascut: venirea magilor, mania lui Irod §i
uciderea pruncilor. Galileea fiind departe de Betleem, abia
ajunsese vestea celor intamplate acolo. De aceea nicio cer-
cetare nu se facuse acolo, in legatura cu Pruncul care s-a m
nascut. In afara de aceasta, Antipa, stapanitorul Galileei, era
mai bland §i mai domol decat fratele sau Arhelau. losif a fost
,>-v^
trimis in Galileea, fiindca el era din Galileea, din orasul Na- m
zaret, de unde plecase cu Sfanta Fecioara in ludeea, la
Betleem, in ora§ul lui David, ca sa-§i inscrie numele, cum
yS m
P
^'4 ie§ise porunca de la cezarul August.
„§i, venind, a locuit in ora§ul numit Nazaret, ca sa

se implineasca ceea ce s-a spus prin prooroci, ca
Nazarinean Se va chema" (Matei 2, 23).
Daca vom pune cuvintele acestea alaturi de cuvintele

Sfantului Luca, s-ar parea ca losif, impreuna cu Pruncul §i cu
mama Lui au venit de doua ori in Nazaret. Prima data mai
.tit,
W±:
inainte de a merge in Egipt, iar a doua oara dupa venirea din Hi?
w*.
Mt*
WM v~v
Egipt, cand au locuit in Nazaret. Cuvintele proroce§ti „ca

Nazarinean se va chema", nu se afla in niciuna din caitile pro-
rocilor din Scriptura. Se §tie insa ca, din cauza deselor raz-
boaie §i mutari ale iudeilor, unele dintre cartile proroce§ti s-au
pierdut, iar aid proroci insuflati de Dumnezeu au propovaduit
fard sa scrie, cuvintele lor fiind pastrate la evrei doar pe cale
orala. Din aceasta tradipe, care se pastra prin viu grai la evrei,
a luat §i Sfantul Matei cuvintele profetice „ca Nazarinean se va
chema". Aid, in Nazaret, sub ingrijirile mamei Sale, „Copilul
II
•54*^ cre$tea §i Se mtZrea cu duhul, umplandu-Se de mtelepciune,
$i harul lui Dumnezeu era asupra Lui" (Luca 2, 40). Pentru
Hfe
toate acestea, Preaslavita Maica a lui Dumnezeu, §i pe noi,
p
care neincetat te cantam §i te marturisim de Dumnezeu
Nascatoare, paze§te-ne §i te roaga neincetat pentru sufletele
® noastre, Amin!
t-y
4-y'.
m
• ''■■> < »
m&x
1 ^1W. illPî
.■'15
m
fes
r?.«S r3
~ .V
m
.^4
m
H!t-
s
8:4
AvV.
>e
.■*^v'
■ si
/i
>V>'
m
ir.-ti
Gazanla
- .>
.T-?fV G)timcnicu c/apd ^ S cix/erea
t/)o/n/iit/iw GIsciaS f/lr(\sfo<s +-M

•■>;#:
. m-:
IS
f-/>&s/>re' axm/ta/vj
->'C^
'.±X4t
r/'/Klfl C/HiXtl/lf,
/y
V £/ ntre celelalte fapte bune pe care le-a propovaduit
1^/ §i le-a aratat sufletul eel sfant al preafericitului losif, W.
mai mult a stralucit fapta cea buna a ascultarii. In vis i s-a
aratat rngerul §i atunci cand cauta sa lase in ascuns pe Sfanta
Fecioara Maria, §i atunci cand i s-a poruncit lui sa fuga in
Egipt. Alt om ar fi banuit ca vedeniile acelea erau simple vise.
(»- S-ar fi indoit §i nu ar fi crezut; nu ar fi ascultat cu atata
-W,
jp®
s
688 CAZANIA
*Mi
incredere. Dar losif, fiind drept, n-a avut nici banuieli, nici
indoiala n-a intrat m sufletul lui, nici nu s-a impotrivit, ci.
avand in inima bogatjia ascultSrii, cu supunere §i farS indoiala
a savar§it indata cele ce ingeml i-a pomncit. Pentm aceasta
m fapta buna a fost ales din toata lumea, ca sa fie vrednic §i
P iscusit pazitor Sfintei Fecioare §i slujitor al tainei celei man a
'M. Intruparii Fiului lui Dumnezeu.

Muld socotesc ca ascultarea este o fapta buna de mica
insemnatate §i ca nu oricine are nevoie de ea spre mantuire.
Prin ascultare insa, s-a putut savar§i impacarea omului cu
>£&. Dumnezeu §i s-a ridicat din nou firea omeneasca la slava lui
Dumnezeu. Dumnezeu Tatal a voit ca Dumnezeu Fiul sa ia
trup pentru pacatul lumii. lisus a implinit voia lui Dumnezeu,
Tatal Sau, „ascuMtor f&candu-Se pan& la moarte, §i mca
moarte de cruce" (Filipeni 2, 8). Pentru aceasta ascultare s-a
inaltat §i s-a proslavit firea lui cea omeneasca, precum spune
X
Apostolul Pavel, zicand: „Pentru aceea, $i Dumnezeu L-a
preamZltat §i I-a d&mit Lui nume care este mai presus de orice
m
nume" (Filipeni 2, 9). Dar Domnul a aratat desavar§ita ascul-
m tare, supunandu-se nu numai voii lui Dumnezeu, ci §i sfatului
oamenilor, pentru ca El a aratat toata supunerea, §i Mamei Lui
§i lui losif, dupa cum spune Evanghelistul Luca, zicand: „§i a
coborat cu ei §i a venit in Nazaret §i le era supus" (Luca 2, 51).
%%& lata cum Dumnezeu Cel Atotputernic §i Atotstapanitor S-a su-

pus chiar zidirii Sale, iar noi, oameni neputincio§i, nu ne
supunem nici sfaturilor fratilor mai intelepp, nici poruncilor
Bisericii. „Pentm aceea se cuvine ca noi s& lu3m aminte cu
?&i
atat mai mult la cele auzite, ca nu cumva sd ne pierdem" (Evrei
2, 1), ne indeamna Sfantul Apostol Pavel,
&.%
Frati crestini, sa inaltam acum mintea noastra la cer, §i sa
fiK vedem starea celei dintai lumi zidite, lumea ingerilor, pe care
4aJ*
a facut-o Dumnezeu dintru inceput: duhuri ganditoare, fiinte
netrupe§ti. Acolo imparatea pacea, acolo stralucea slava,
bucuria §i fericirea cea dumnezeiasca, pentru ca acele sfinte
duhuri aveau toata mintea lor atintita la Dumnezeu §i nu cuge-
tau nimic altceva, decat numai slujirea cu supunere §i cu
fep
DUMINICII DUPA NAgTEREA DOMNULUI 689
ascultare catre Ziditorul §i Stapanul lor. Ingerii erau „tofi

duhuri slujitoare, trimise ca sa slujeasca pentru cei ce vor fi
mo$tenitorii mantuirii" (Evrei 1, 14). Dar iata ca si in lumea lor
se ivi prima tulburare, din cauza nesupunerii lui Lucifer, unul
din capeteniile ingerilor. El n-a vrut sa faca ascultare, pentru
ca a vrut sa ajunga peste toate cetele ingeresti si sa se faca
asemenea cu Dumnezeu, zicand; „Sui-ma-voi deasupra norilor
§i asemenea cu Cel Preamalt voi fi" (Isaia 14, 14). in acea clipa
Si-a primit insa rasplata neascultarii, facandu-se din inger lumi-
nat, satana intunecata si a fost „pogorat m iad, in cele mai de
jos ale pamantului" Qsaia 14, 15), atragand cu el in adancuri o
treime din ingerii pe care i-a amagit la neascultare. lata cum a
fost pedepsita cea dintai neascultare din lumea cereasca a
ingerilor.
Sa ne ducem apoi cu mintea noastra in Raiul unde a
asezat Dumnezeu pe cei dintai oameni. Acolo era desfatare si
bucurie de-a pururea, impreuna-petrecere cu ingerii, vorbire
cu Dumnezeu si viata fericita. Pe acestea toate le-a dat
Dumnezeu celor doi stramosi ai nostri, dar le-a dat lor si o
porunca, voind sa iricerce ascultarea lor. Cat timp ei s-au su-
pus poruncii, au avut toate bunatatile din Rai, iar cand au
iritins mainile lor la pomul neascultarii si au mancat din roa-
dele lui, atunci a venit indata moartea sufletului lor, adica des-
partirea de harul lui Dumnezeu. Atunci a urmat, indata, izgo-
nirea lor din locul fericit, in aceasta vale a plangerii, in care si
noi, stranepopi lor, locuim. Au fost izgoniU in acest pamant, in
care rasar spini si ciulini, adica tot felul de necazuri, de stram-
torari si de nevoi. Asupra noastra au venit patimile sufletului,
patimile trupului, patimile lumii care ne fac viata noastra plina
de amaradune si de durere. Fapta buna a ascultarii a adus
omului fericirea si toate bunatatile. Pacatul neascultarii i-au
adus omului toate ticalosiile si toate rautatile. Asa a fost pe-
depsit primul pacat al neascultarii. De atunci, neintrerupt, cum
spune Apostolul Pavel „orice calcare de porunca $i orice neas-
cultare §i-au primit dreapta rasplatire" (Evrei 2, 2).
690 CAZANIA
2->,
2^
*»£
Ascultarea este deci o fapta buna, mare §i minunata.
Cand ea a lipsit, s-a clatinat cerul; cand ea a fugit, s-a inchis
Raiul; cand s-a ascuns, omul s-a afundat in adancul ticalo§iilor;
ss
cand ea imparate§te, atunci sporesc t^rile, ora§ele, satele, case-
le §i multimea oamenilor. Pazind oamenii legile lui Dumnezeu,
>A>.
se fac prieteni §i fii ai Lui, §i se inalta la slava din care au cazut.
S^
Neascultarea lui Adam a facut pe tod oamenii pacato§i.
Ascultarea lui lisus Hristos a facut pe tod cei care-L asculta §i
1 cred in El, drepd §i sfinti. Mandria insa ne scoate din a§ezarea
noastra, din randuiala de ascultatori §i ne face judecatori celor
mai-mari ai no§tri. Mandria este mama nesupunerii, iar smere-
nia este izvorul ascultarii. Pentru aceasta Sfantul Apostol Pavel,
p graind despre ascultarea lui lisus Hristos, a pus inaintea as-
si
cultarii, smerenia Lui, spunand: „S-a smerit pe Sine, ascuMtor
facandu-Se pana la moarte, §i inca moaite de cruce" (Filipeni
P
*#£ 2, 8).
fS Omul smerit, departandu-se de aceste ganduri ale man-
tfe?, driei, cum se departeaza cerul de pamant, i§i aduce aminte de
#s sfatul Apostolului Pavel, care zice: „Tot sufletul sZ se supuna
maltelor stapaniri, pentru ca nu este stapanire decat de la
>i«
iBSj Dumnezeu; iar cele ce sunt, de Dumnezeu sunt randuite. Pen-
+"w:
tru aceea, eel ce se impotrive$te stapanirii se impotrive$te ran-
Sk duielii lui Dumnezeu. Iar cei ce se impotrivesc i$i vor lua

jf?*-
osanda" (Romani 13, 1-2). Omul smerit, socotindu-se mai jos
decat ceilald, nu va judeca pe cei mai mari, ci cu bucurie §i V4
r
respect se va supune lor, avand pilda de ascultare pe lisus
t Hristos, Care, „de§i era Fiu, a mvatat ascultarea din cele ce a
m padmit, §i desavarsindu-Se, S-a facut tuturor celor ce-L asculta
pricina de mantuire ve§nica" (Evrei 3, 8-9). Deci eel care are + 'V
i smerenie are §i ascultare, o ascultare nu din sila, nici din frica,
ci de bunavoie, pentru ca n-a uitat niciodata indemnul Apos-
la tolului Pavel, care zice: „Slujind cu bunavointa, ca §i Dom-
nului, $i nu ca oamenilor, §tiind fiecare, fie rob, fie de sine
Jw.^
;<*8K stapan, ca faptele bune pe care le va face, pe acelea le va lua
ca plata de la Domnul" (Efeseni 6, 7-8). Asultarea de bunavoie
§i din smerenie, chiar fata de dregatorii si invatatorii paman-
S.:V
f:v
Si*
I I
DUMINICII DUPA na§terea domnului 691
te§ti, dupa indemnul Sfantului Pavel, este ascultarea cea ade-

varata, pentru ca el spune: „De aceea este nevoie sa va su-
puneli, nu numai pentru manie, ci §i pentru con$tiinta"
(Romani 13, 5). „Ascultati pe mai-marii vo§tri $i v3 supuneli
lor, fiindc^ ei privegheaza pentru sufletele voastre, avand sa
dea de ele seama, ca sa faca aceasta cu bucurie §i nu suspi-
nand, caci aceasta nu v-ar fi de folos" (Evrei 13, 17). Apostolul
Pavel, aratand roadele bogate ale ascultarii, sfatuie§te pe feme!
sa se supima barbatilor lor ca Domnului §i pe copii sa asculte
de parintii lor, caci aceasta este cu dreptate (2 Corinteni 10, 3-
6). De aceea mcheiem cuvantul nostru cu indemnul Sfantului
Apostol Pavel: „Supunet:i-va unul altuia mtru frica lui Hristos"
(Efeseni 5, 21), adaugand §i pe eel al Sfantului Petru, care zice:
„Tot asa $i voi, fiilor duhovnice§ti, supuneti-va preotilor; §i
tod, unii faâ de alfii, imbracap-va intru smerenie, pentru ca f'
Dumnezeu celor mandri le sta impotriva, iar celor smeriti le da
bar. Dec! smergi-va sub mana cea tare a lui Dumnezeu, ca El
sa va inalte la timpul cuvenit. Lasati-I Lui toata grija voastra, &
caci El are grija de voi" (1 Petru 5, 3-7). Amin! ws
*$£
M>
m\
%£
r h
"nm
HKM y
s-a
ait(9Piiwi1
ipanawi
VWUIrllilf!
^Jcf
t-Ta/cidfêa £>o any / e /lei/
Q)a/ni/iic((/ dcnaintea QBotezcclcd
ô/nnu/cd f/ixu# ddruslos
fjf'Ia/'at/ /, /-6)J
^h'afi
y c/'&itf/ti.
>
W,
"•ki*. (-/ / na din insu§irile care arata ca Dumnezeie§tile

C L Scripturi sunt lucrarea lui Dumnezeu este clari-
tatea cea minunatS a vorbirii lor, plina de minunata frumusete,
fireasca §i neme§te§ugita, plina de putere §i bar, care intra in
adancul inimii cititorului. O carte alcatuita de vreun om, dupa
?ifi prima sau, eel mult, a doua citire, nu mai simti nevoia s-o
*.ir
«. SE^tS«.fciêsfear;- > %4: * - • fiSM SK fefc.vV •

W, $%
DUMINICII DINAINTEA BOTEZULUI DOMNULUI 693
S5
cite§ti; dar citirea Dumnezeie§tilor Scripturi niciodatS nu te

saturd, ci cu cat le cite§ti mai mult, cu atat mai mult dore§te
sufletul tau citirea lor. Nesfarîta este lumina invataturilor lor,
a§a cum vedem §i din Evanghelia de astazi, care zice:
Jnceputul Evangheliei lui lisus Hristos, Fiul lui

M
Dumnezeu, precum este sens de proroci: *Iat&, Eu tri-
mit pe mgeml Meu maintea fefei Tale, care va pregati
calea Ta. Glasul celui ce strigZ m pustie: GatiU calea
Domnului, drepte faced car&rile Lui!" (Marcu 1, 1-3)
Evanghelistul loan a inceput Evanghelia sa de la na§terea

cea fara de inceput a Fiului §i Cuvantului lui Dumnezeu;
Matei, de la numararea neamului dupa tmp al Maicii Dom-
nului; Luca, de la zamislirea Inaintemergatorului §i Botezatoru-
lui loan; iar Marcu, de la cele ce s-au prorocit despre inainte-
mergatorul, propovaduind de la inceput pe lisus Hristos, Fiu
al lui Dumnezeu, §i zicand: Jnceputul Evangheliei lui lisus
Hristos, Fiul lui Dumnezeu, precum este scris de proroci".
W'* Pentru ca lisus Hristos, indata dupa botez, a inceput pro-
povaduirea invataturilor Sale, Evanghelistul Marcu a inceput
cu prorociile care vesteau pe loan Botezatorul §i botezul lui
lisus Hristos. Dintre profeti, Maleahi, vorbind din partea fetei
lui Dumnezeu, a zis: „Iata, Eu trimit pe ingeml Meu $i va g3ti
calea inaintea fetei Mele" (Maleahi 3, 1); iar Isaia, graind de
asemenea ca din partea lui Dumnezeu, a prorocit despre
m Sfantul loan Botezatorul §i inaintemergatorul lui Hristos, zi-
cand: „Un glas strigZ: In pustiu gdtiti calea Domnului, drepte
■
faced in loc neumblat cMMile Dumnezeului nostru" (Isaia 40,
3). Aceasta a marturisit-o despre sine insu§i Sfantul loan
-ft
Botezatorul §i inaintemergatorul, cand au venit preotii §i levitii
din lerusalim, ca sa-1 intrebe cine este, zicand: „Eu sunt glasul
celui ce strigS. in pustie: «Indreptati calea Domnului", precum
a zis Isaia proorocuT (loan 1, 23). Dupa ce evanghelistul a
aratat cum s-au implinit aceste prorociri, el vorbe§te mai de-
parte despre activitatea Mergatorului inainte §i Botezatorului
loan, zicand: • -
'
„Joa/2 boteza m pustie, propov&duind botezul

pocaintei spre iertarea pacatelo?' (Marcu 1, 4).
Cum era botezul lui loan, a ar^tat Apostolul Pavel, zi-

cand: Joan a hotezat cu botezul pocZinfei, spunand poporu-
lui s& creadcL in Cel ce avea s3 vind. dupZ el, adicZ in lisus
Hristos" (Faptele Apostolilor 19, 4). Dec! botezul lui loan era
o propovaduire a credintei in Hristos §i a Botezului lui lisus
Hristos. El propovaduia pocainta §i iertarea pacatelor, pe care
aveau s-o ia prin Botezul lui lisus Hristos cei ce credeau in el.
Boteza cu apa pe cei care veneau la el, insa le spunea: „Eu v&
botez cu apa, dar vine Cel ce este mai tare decat mine, Caruia
^■v nu sunt vrednic sd-I dezleg cureaua incaljmintelor. El vS. va

boteza cu Duh Sfant J cu foe" (Luca 3, 16). Deci iata cum
inaintemergatorul §i Botezatorul loan s-a aratat glas al celui ce
striga in pustie. Venind in pustia lordanului, el propovaduia
poporului care veneau acolo pe lisus Hristos, Cel ce venea
© dupa el, Care era, adica, nascut in urma Lui. Prin aceasta
p propovaduire pregatea calea Domnului, adica inimile oame-
*'-*4 nilor, §i facea drepte cararile Lui, adica ii indrepta §i ii pregatea
^?V
:
>^S^ spre primirea credintei in Evanghelia lui lisus Hristos.
„§i iegeau la el tot tmutul ludeei §i tod cei din

lerusalim §i se botezau de cZtre el m raul Jordan,
martunsindu-J pacatele" (Marcu 1, 3).
Cei din lerusalim se socoteau mai intelepti §i mai sfinti

decat cei ce locuiau in restul ludeii, fiindca locuiau in impa-
rateasca cetate, in lerusalim, unde era Templul §i unde tot
.4?} neamul iudeilor se aduna sa aduca jertfele. De aceea a des-

partit evanghelistul de cei din lerusalim pe ceilalti iudei, ca sa
Mc* arate ca nu numai toti cei din ludeea, ci §i cei mai ale§i ai iu-
deilor veneau in pustie §i, marturisindu-§i pacatele lor, se bo-
tezau de loan in apa lordanului. Apoi, dintre ei, cei care s-au
botezat cu adevarata credintA §i evlavie cu botezul lui loan pe
urma crezand in Hristos, s-au botezat §i cu Botezul Lui.
^»i
Acestea spunand, evanghelistul a aratat ca loan a implinit cele
prorocite despre el §i prin cuvant si prin fapte, §i a pregatit
'&S ^vi-i
M 1^5
%XJr :*r*
dinainte sufletele oamenilor spre ascultarea §i credinta in

m
>-v Hristos.
W
V""*!
„/ar /oan era imbr&cat m hainz de par de camila,
S'.s
avea cingatoare de piele imprejurul mijlocului $i manca m
s~rw t r*4-s-% ry* * si+*r~% fX 1}~\y»+4 s~*X f \As\*»s~rt t "1
lacuste §i miere salbatica" (Marcu 1, 6).
Din imbracamintea cea smerita din parJr de camila,' din

braul eel din curea §i din hrana cea sarac^cioasa, §i fSra nicio ^•'+!
me§te§ugire gatita, vedem omorarea oricarei pofte trupe§ti §i
viata cea sfanta §i ingereasca a Inaintemergatorului §i Boteza-
torului loan, despre care §i Domnul lisus, inaltandu-1 mai pre-
sus decat pe ceilalU oameni, a zis: „Adevarat zic voua-. Nu s-a
ridicat intre cei nascud din femei unul mai mare decat loan
Botezatorul" (Matei 11, 11). Evanghelistul ne arata apoi, mai
departe, ce propovaduia el, celor ce veneau §i se botezau de
catre el, spunand:
i
S?i „§i propovaduia, zicand: Vine in urma mea Cel ce
m
w.
este mai putemic decat mine, Caruia nu sunt vrednic,
plecandu-ma, sa-I dezleg cureaua incaltamintelor"
(Marcu 1, 7).
.
ft'K
P&x Fiindca poporul socotea ca el este Hristos, loan Bote-
zatorul a spus ca nu este el Hristos. Apoi, smerindu-se pe sine,
:$%%
a maltjat pe Mantuitorul Hristos, aratand Dumnezeirea Lui, prin
cuvintele pe care le-a grait cand a spus ca nu este vrednic nici
sa-I duca incaltamintea lui Hristos, precum a scris Evanghe-
listul Matei^ (Matei
V——. 3, 11), sau—-
nici sa dezlege curelele incal-
tamintei Lui, precum zice Evanghelistul Marcu. Bine a zis el
acestea, fiindca Stapanul despre Care el graia, adica Hristos,
Ss?
•fed
nu era nici imparat pamantesc §i nici om sfant, ci era Imparatul
imparatilor, Sfantul sfintilor si Ziditorul a toata faptura, adica
Dumnezeu. De aceea el zice mai departe: Dupa mine vine
Acela care, existand mai inainte de veci in sanurile Tatalui, a
' '
coborat totusi in lume, si s-a nascut dupa nasterea mea; Acela
este Cel mai tare decat mine; Acela este Cel care are puterea
Si stapanirea ca un Atotputernic; Acestuia eu nu sunt vrednic
w
sa plec §i sa-I dezleg curelele incaltamintei Lui, Ca sa arate

§i mai mult Dumnezeirea lui Hristos, Sfantul loan Botezatorul
pune fata in fata botezul sau cu al Domnului Hristos §i zice:
„Eu v-am botezat pe voi cu apz, El ms& v& va
boteza cu Duh Sfant" (Marcu 1, 8).
Prin aceste cuvinte Sfantul loan Botezatorul a aratat ca

m. lisus Hristos este Dumnezeu adevarat, pentru ca cine dintre
oameni, sau dintre ingeri, este datator al Sfantului Duh, afara
m de Unul Dumnezeu? Om fiind eu, zice Sfantul loan Bote-

zatorul, v-am botezat pe voi cu apa si dinainte v-am pregatit
spre primirea acelui Sfant Botez. El insa, fiind Dumnezeu
adevarat, va va boteza pe voi cu Duhul Sfant, facandu-va fii ai
lui Dumnezeu si mostenitori ai Imparatiei Lui; de care ne m-
vredniceste si pe noi, Doamne lisuse Hristoase, prin rugaciu-
nile Sfantului proroc, Inaintemergatorul si Botezatorul Tau,
loan, cu al Tau har si a Ta iubire de oameni, acum si pururea
"l*'-
m Si Tn vecii vecilor. Amin!
■fet
m
Wi
m
m
~y. .
m
&
m*. ss. ait «iwi»
m
:*%•
M
:>rK
U
m sa
m
ts^
y.-ti
H+.
•4"-"V
xi s*
»
'P4 If
M
0
Gazoiua
©
Qjcifnc/iixiu (/(/lai/ifea QBotesziclia
*'■&1 Q)o/?i/ii{/{u !¥tsu& f/lr(\sfo$

%'S* -
m-
V,. -n
f êsfire tJJa/Uu/ ^Bolvz/J
(M
r/m/i
9 Cf&tff/if,
9 *
•fz*
P
I fanta Evanghelie care s-a citit astSzi ne arata lamurit
-»ir. vJ deosebirea dintre botezul lui loan §i Botezul lui lisus

Hristos. Socotim deci ca este de mare folos sa vorbim despre
Botezul acesta §i sa aratam pentru ce a voit Dumnezeu sa ne
"+v* botezam nu numai cu Duh, ci §i cu apa; ce inseamna cele ce

se fac la savar§irea Sfantului Botez, ce damri luam cand ne
botezam §i cate sunt botezurile lui lisus Hristos.
698 CAZANIA
Frati cre§tini, fiindca suntem alcatuiti din suflet nemateri-

al §i din trup material, Preabunul Dumnezeu a binevoit ca
& toate damrile cele duhovnice§ti, care se dau prin Sfintele
Taine, sa aiba §i semne materialnice care sa cada sub simturile
'JM
noastre, pentru ca, nu numai prin credinta, ci §i prin simtiri,
sufletul nostru sa ia cuno§tinta cand §i prin cine vine mtr-insul
i|
haml Sfantului Duh. Daca ar fi lipsit acestea, noi n-am fi §tiut
1
nici prin cine §i nici cand se da noua harul, §i am fi fost in
*?:
mdoiala §i nepregatiti, deci nevrednici de primirea dum-
ne2eie§tilor haruri.
i Dumnezeu vazand, inainte de zidirea lumii, facerea §i ca-
derea neamului omenesc, a randuit §i dinainte a vestit chipul
innoirii oamenilor, care trebuia sa se faca prin mtruparea Celui
4
v-4 Unuia-Nascut Fiului Sau. Pentru aceasta, in vremea zidirii
lumii, Duhul lui Dumnezeu se purta deasupra apei, prem-
chipuind Duhul §i apa, prin care neamul omenesc, botezandu-se,
il
,-J;5+> avea sa se ridice din pacatul primilor oameni §i sa se innoiasca
prin a doua na§tere duhovniceasca, din apa §i din Duh, a§a
cum a grait Domnul in convorbirea Sa cu Nicodim (loan 3, 3).
Izbavirea neamului israelitean din robia lui Faraon, care
a preinchipuit izbavirea neamului omenesc din robia diavolu-
lui, a facut-o Dumnezeu trecand pe israeliteni prin Marea
Ro§ie §i acoperindu-i cu nor, iar pe Faraon inecandu-1 cu toate
armatele lui. Marea a insemnat apa Sfantului Botez, norul a
insemnat harul Duhului Sfant, iar Faraon a insemnat pe satana
•Sr.l-r eel sfaramat in apele Botezului. Apoi, prin Isaia prorocul,
Dumnezeu trimite pe tofi cei care doresc mantuirea, la izvoa-
rele mantuirii, zicand: „ Vefi scoate apa cu veselie din izvoarele
r
4f Mantuirii" (Isaia 12, 3) §i „Cei ce msetati, merged la ap%" (Isaia
55, 1). In fine trimite pe inaintemergaiorul Unuia-NSscut Fiul
SSu sS boteze in apa lordanului pe toti cei care vin la el, in-
v^tandu-i ca el ii boteaza cu botezul pocaintei, ca sa creada in
■f-,v«-
yv Cei care vine dupa el, adica in Hristos lisus, §i spune tuturor
tf-s
r-v■
/*«;>■ ca el boteaza cu apa, iar lisus Hristos va boteza cu Duh Sfant.
Acestea au fost prorocite de prorocul Zaharia, care spune: „In
vremea aceea va fi un izvor cu apd curgatoare pentru casa lui
■^.iv3
i
*' Vji:'j'
:4ni
m m
m
#
P
David §i pentm locuitorii lerusalimului, pentru cur^tirea de

p&cat $i de orice aM mtinare" (Zaharia 13, 1).
k£S
m lar cand Fiul §i Cuvantul lui Dumnezeu a venit la raul
>iV
lordanului §i S-a botezat de loan, atunci apa s-a sfintit, insl a
rSmas apS, dar Duhul Sfant a luat chip, pentru c^, atunci cand P
a ie§it lisus din apa s-au deschis cerurile, „§i S-a coborat
m
Duhul Sfant peste El, in chip twpesc, ca un porumbel, $i s-a
i facut glas din cer: Tu esti Fiul Meu eel iubit, intru Tine am
1
■•5 binevoit" (Luca 3, 22). Apa, in care noi ne botezam, se sfin-
te§te prin chemarea numelui lui Dumnezeu, insa ramane apa, z+w.
ca sa trezeasca sufletul nostru spre simtirea harului Sfantului
Duh, care ni se da prin apa care s-a sfintit. El este nevazut §i
i
nesimtit cu simturile noastre trupe§ti, de§i este vazut cu ochii M
§i simtit cu simturile sufletului celui care crede.
Dumnezeu a randuit apa ca un semn materialnic al aces-
tui mare §i sfant har, pentru ca ea are o mare asemanare cu
cele ce se savar§esc de dumnezeiescul har prin Botez. Apa
Uxv
>Vv spala toate mtinadunile; Botezul curate^te pe om de toate pa- S
^1 m
catele; apa innoie§te toate puterile trupului celui care este
g
4i\ cuprins de sete; Botezul rnviaza insusirile sufletului cele
omorate de pacat; apa este pazitoarea vietii; Botezul este data-
torul mantuirii. 4141
Toate celelalte acte savar§ite i§i au insemnatatea lor: eel ce
%%
vine la Botez sta la inceput cu fata spre apus, ca sa arate
lumea intunericului din care vine §i se leapada de trei ori de
%
slujirea incepatorului intunericului, adica de slujirea Satanei.
De trei ori a indepartat Domnul lisus pe Satana. De trei ori se
t;.*' leapada §i eel ce vine la Botez. Dupa aceasta lepadare, intor-
cand spatele sau intunericului, vine cu fata catre rasarit, unde
este lumina §i se une§te cu lisus Hristos, fagaduind ca se face
I
!■??■><
ucenic al Lui §i ca impline§te poruncile Lui, precum §i lisus a
m implinit voia lui Dumnezeu, Tatal Sau. Apoi marturise§te inain-
tea Bisericii adevarul credintei, precum lisus a marturisit,
inaintea lui Pilat, adevarul.
Dezbracarea de haina cea veche §i imbracarea de dupa
Botez in haina alba a veseliei inseamna lepadarea de omul eel
A
700 CAZANIA
s#
vechi, stricacios, supus poftelor stricaciunii, §i imbracarea in

omul eel nou, care a fost zidit de Dumnezeu nestricacios §i
01
intru sfintenia adevarului. Ungerea cu untdelemn, rnainte de
m afundarea in cristelnita, inseamna ungerea trupului Domnului
m
&€
V# cu aromate, mai rnainte de a§ezarea in mormant, iar apa cris-
tfeS
telnitjei, mseamna mormantul Domnului lisus, dupa cum ne
incredintpaza Apostolul Pavel, cand zice: „Ai7 nu gtitf cd. top Vi-'
II cap" m Hristos lisus ne-am botezat, intru moartea Lui ne-am

S@R
botezat? Deci ne-am ingropat cu El in moarte, prin botez, pen-
.tz* tru ca, precum Hristos a inviat din mopi prin slava Tat&lui, a$a
m
sS. umblam $i noi intru innoirea viepi" (Romani 6, 3-4).
m Astfel fiind pregatit eel care se boteaza, este afundat de
trei ori in apa, pentru cele trei nopp, §i este scos de trei ori,
§
pentru cele trei zile, in care Hristos a stat in mormant. La cea
0,
dintai afundare §i ie§ire din apa a celui ce se boteaza, preotul
zice; Se boteaza robul lui Dumnezeu in numele Tatalui, la a
doua: §i al Fiului; iar la cea de a treia: §i al Sfantului Duh, dupa
JfcW porunca Domnului lisus, cand a zis: „Drept aceea, mergand,
r:^
in vat ad toate neamurile, botezandu-le in numele Tatalui $i al
■1;?. Fiului §i al Sfantului Duh" (Matei 28, 19). Prin cele trei afun-
;♦*> daturi §i cele trei chemari se savar§e§te Sfanta Taina a Bote-

t?4 zului, iar eel botezat iese din cristelnita, precum Hristos a invi-
II
at din mormant, facandu-se o singura tulpina cu Hristos §i
>!».
III parta§ al invierii Lui, adica, curat de orice pacat §i sfant, cum
?§
SKK
ne incredinteaza Sfantul Apostol Pavel, zicand: „Caci daca am
g-s
fost altoip pe El prin asemanarea mortii Lui, atunci vom fi
?s parta§i §i ai invieri Lui" (Romani 6, 5).
c
^
Cand a ie§it Domnul din apa lordanului, in care S-a bo-
tezat, indata s-a pogorat peste El Duhul eel Sfant. De aceea §i
eel care a fost botezat, dupa ie§irea din cristelnita, se unge
indata cu Sfantul Mir, care, prin binecuvantarile din el, are pu-
terea §i harul Preasfantului Duh. In felul acesta, eel care s-a
If
botezat a luat iertarea §i desavar§ita curatire, nu numai de
toate pacatele savar§ite de el pana la Botez, ci §i de pacatul
$?d
m stramo§esc in care s-a zamislit §i in care 1-a nascut maica sa;
'kit
de pacatul acela, pentru care s-au facut vinovati nu numai cei
iKK
mmz
m-mmm
M

i
zfiB
■+- ?
:+Tf
dintai oameni care au savar§it pacatul in lume, ci printr-in§ii §i
II tot neamul omenesc. Aceasta este na§terea cea din apa §i din u
#1
P Duh despre care Domnul lisus Hristos a grait lui Nicodim,
Sw zicand: „De nu se va na$te cineva din ap3 §i din Duh, nu va
M
m
putea s3 intre in imp&r&lia lui Dumnezeu" (loan 3, 5). Cel care
<%jK
s-a botezat prin apa §i prin Duh se na§te a doua oara, cu
na§tere duhovniceasca, se face fiu §i mo§tenitor al Imparatiei
u
lui Dumnezeu §i prime§te pe Insu§i lisus Hristos in sufletul
%
sau, dupa cum ne incredinteaza Sfantul Apostol Pavel, spu- m
5^ nand: „Cat:i in Hristos v-ati botezat in Hristos v-aî imbracat"
p
(Galateni 3, 27).
m
Cine va pazi neintinat acest mare har al Botezului, acela
va afla, dupa moarte, deschisa u§a cere§tii imparatii, iar dupa
invierea cea din moiti §i Judecata de apoi, va dobandi fericirea
§i slava cea dumnezeiasca. Cine insa nu va lua in seama acest
P
mare har al lui Dumnezeu §i va pangari cu pacatele sale dum-
.ASf. nezeiescul Botez, acela nu va putea avea nici o nadejde de
m
m mantuire. Dar afara de Botezul acesta, curatitor de toate pa-
m catele §i de pacatul eel stramo§esc, mai este botezul eel prin
m sangele mucenicesc §i eel prin lacrimile pocaintei.
Cu botezul mucenicesc s-a botezat Insu§i lisus Hristos,
'm*.
varsandu-§i sangele Sau intm marturia adevarului dumneze-
S"t- iesc. Despre acest botez intreba El pe lacob §i pe loan, zicand:
:-W4 „Puteti, oare, sa bed pah ami pe care-l voi bea Eu §i cu botezul
cu care Eu Ma botez sa va botezad?" (Matei 20, 22). Tot despre
acest botez a vorbit cu alt prilej apostolilor Sai, zicand: „§i cu
1 botez am a Ma boteza, §i cata nerabdare am pana ce se va

indeplini!" (Luca 12, 50). La inceputurile cre§tinismului, din
!*Zt_
cauza prigonirilor, multi nu gaseau pe nimeni ca sa-i boteze.
Cei prin§i, dupa multe pedepse §i chinuri, erau uci§i ca ni§te
oi §i a§a ei se botezau cu sangele lor. Sfantul Grigore Teologul,
vorbind despre acest botez, zice a§a: „§tiu §i botezul muceni-
ciei, cu care §i insu§i lisus Hristos s-a botezat. El este mult mai
cinstit decat celelalte, fiindca cu a doua intinadune nu se mai
pangare§te".
H
11
702 CAZANIA
m V-*-
lar de botezul eel prin lacrimile pocaintei au nevoie toU

oamenii. El a fost randuit de Domnul lisus, cand a dat putere
ucenicilor Sî dezlege dar §i sa lege pacatele, zicandu-le:
„C&rora vep ierta p&catele, le vor fi iertate, $i c&rora le vep
SB
U-y&
H'-*. tine, vor fi tinute" (loan 20, 23). Cel ce-§i bate pieptul sau §i
se smere§te ca vame§ul §i plange cu amar pentru pacatul sau,
ca Petm, acela se boteaza cu botezul lacrimilor pocaintei §i va
dobandi milostivirea lui Dumnezeu cea nemarginita, dupa M
0$
&*', cum ne incredinteaza pe toti Apostolul loan, zicand: „Dac&
^r'>.
marturisim pZcatele noastre, El este credincios §i drept ca s%
ne ierte pacatele $i sa ne curateasca pe noi de toata nedrep-
■$j$
'}*£.* tatea" O loan 1, 9). Vei lua indata iertarea pacatelor tale, daca PS-
M
fc
le-ai marturisit §i te-ai botezat cu lacrimile pocaintei tale.
Atunci vei fi omul fericit, despre care vorbe§te Apostolul agF
Pavel, zicand: „«Fericiti aceia carora li s-au iertat faradelegile §i
km
Mt*: ale caror pacate li s-au acoperit! Fericit barbatul caruia
&'4
Domnul nu-i va socoti pacatuF" (Romani 4, 7-8 cf. Psalmii 37,
m
?% 1-2). Amin!
htt
0£
s^.l
:*r* 0*
m
.w
m
XK*.
to!
1*<F
0.
m
m
wn
:*F*l m
&€■%%, -■
0
0
*'■'] nwa m ^ ttii»^ mmm yt4
m Q
\%
r^
* )
r-
:*A*y
•ii."
^<0
^0 u
&
fV
W
?fo»; :>
V
St*,
~^4
3|5*,
■
t"-* fe^.
cTa/etf/rca &o a/uj/ie/iei
ûm i/t icu c/afia ^Bo tezal
Q)amfiiilcw f/f<su<s f/lr(\s/o<s
fMua) 4, /2- /7J
trtKili
9 c/wft/ii,
9 ■
I fanta Biserica a randuit ca, la fiecare paznic mare, sa

t_y fie praznuire §i inainte §i dupa praznic, pentru ca
inainte de praznic sa ne pregatim prin pocainta §i prin fapte
bune, iar dupa praznic sa aducem multumire lui Dumnezeu
care ne-a invrednicit sa praznuim cu toata vrednicia cre§ti-
neasca. Sfintii Paring au randuit ca Evangheliile, care se citesc
in zilele dinaintea praznicelor, cat §i cele care se citesc in zilele
r
m.1.

1
I# n
de dupa praznice, sa aiba potrivire §i asemanare cu scopul
praznicului, De aceea, in Duminica dinainte de Botez, s-au
citit cuvintele Evangheliei care cuprind viata Sfantului loan
Botezatorul, iar astazi s-a citit Evanghelia care istorise§te
despre prinderea §i inchiderea Sfantului loan Botezatorul si
despre ce a f&cut Domnul dupS aceasta. h*.
I?
„In vremea aceea, auzind cS. loan a fost mtemnitat,
Wi lisus a plecat m Galileea" (Matei 4, 12).
Sfantul loan Botezatorul mustra pe Irod, eel care sta-

panea a patra parte din Palestina, fiindca, traind fratele sau
Filip, ii luase pe sotia lui, Irodiada. Pentru aceasta, loan ii
zicea lui Irod: „Nu-ti este ing&duit sZ fii pe femeia fratelui tau"
(Marcu 6, 18). Jar Irod tetrarhul, spune Sfantul Evanghelist
Luca, mustrat fiind de el pentru Irodiada, femeia lui Filip,
fratele s&u, §i pentru toate relele pe care le-a fZcut Irod, a
adZugat la toate $i aceasta, meat a inchis pe loan In temnit$"
(Luca 3, 19-20). Deci, cand a auzit lisus ca Irod a inchis pe
AX-r-
loan in temnita, atunci a plecat din ludeea in Galileea, unde
locuiau atunci §i iudei §i pagani. lisus Hristos a plecat din
ludeea, nu de teama primejdiei §i vrajma§iei lui Irod, pentru
ca de cine avea sa se teama Acela, de Care se infrico§eaza §i
se cutremura cele cere§ti §i cele pamante§ti? A plecat, nu pen-
tru ca s-a temut de iudeii care-L zavistuiau, ca-L vor da in mai-
m
nile lui Irod sa-L inchida in temnita, ca §i pe loan, cad, atunci
cand a voit El, de bunavoie S-a dat in mainile lor §i a patimit
:*7*: §i S-a rastignit §i a murit. Ci a plecat din ludeea ca sa arate §i
■JKViJ
cu fapta ceea ce a invatat prin cuvinte, zicand: „Cand va
urmaresc pe voi in cetatea aceasta, fugiti in cealalta" (Matei 10,
r
23). A plecat din ludeea ca sa ne invete ca nu se cade sa stam
in calea maniei, ci sa fugim din locul unde este in primejdie
sufletul sau viata noastra.
„$i, pzrasind Nazaretul, a venit sa locuiascd. in

Capernaum, langZ±a*i±ga mare,
±I.±CL±\*, m
JJU hotarele
\^x\^ lui
xim. Zabulon $i
tjx
I AAitui A 1 ii » 9.%
Neftali" (Matei 4, 13). w.
i
$■£
DUMINICII DUPA botezul domnului iisus hristos 705 M

M
.wî
Iisus Hristos a crescut in Nazaret, unde a stat multa vreme.
Pentm aceasta multi socoteau ca Nazaretul este patria Lui §i il
numeau Nazarinean. Insa Iisus a plecat din Nazaret, cand a
auzit ca 1-au inchis pe loan in temnita §i a venit de a locuit in
Capernaum, care era un ora§ in Galileea, langa mare, in *. u.
m
SI hotarele pamantului urma§ilor lui Zabulon §i ai lui Neftali. A
♦- .
yp*. descris evanghelistul cu amanunte provincia, cu starea locului
§i hotarele Capernaumului, ca sa arate ca s-au implinit cuvin-
tele cele prorocite de prorocul Isaia cu privire la aceasta. A
plecat din Nazaret §i s-a dus in Capernaum, nu numai ca sa ne
♦ -Ai
invete pe noi sa fugim din calea primejdiilor, ci, a§a cum
spune evanghelistul mai departe,
„Ca s2 se implineascZ ceea ce s-a zis prin Isaia

proorocul, care zice: <Pamantul lui Zabulon $i paman-
tul lui Neftali spre mare, dincolo de Jordan, Galileea
?>•>%
neamurilor; poporul care statea in intuneric a vZzut
lumina mare §i celor ce §edeau in latura §i in umbra
mortii lumina le-a rasarit»" (Matei 4, 14-16).
Locuind in Capernaum, Iisus a implinit deci prorocia lui

Isaia, care a prorocit spunand ca pamantul lui Zabulon §i
^■Vi-:
pamantul lui Neftali, adica pamantul acestor doua neamuri,
care se alia in calea ce duce pe langa mare, dincolo de lordan,
unde este Galileea, in care locuiau §i pagani, va vedea lumina
mare. Pamantul lui Zabulon §i pamantul lui Neftali, adica
iudeii cei din neamul lui Zabulon §i al lui Neftali, din Galileea
in care locuiau neamurile pagane, §edeau in intuneric, fiindca
nu cuno§teau pe Iisus Hristos, de$i prorocii L-au vestit de mult
§i L-au propovaduit. Dar cand a venit Iisus in pamantul lui
0%.
H.v*,
Zabulon §i al lui Neftali §i i-a chemat, au vazut §i au cunoscut
ca Iisus este lumina cea mare, lumina cea fara de inceput, care
lumineaza pe tot omul ce vine in lume, adica El este
Dumnezeu eel adevarat. Atunci, au crezut in El cei mai ale§i
dintre apostoli: Petru, Andrei, lacob §i loan, care erau din
Galileea §i pescuiau in marea de care vorbe§te prorocul Isaia.
Astfel, poporul lui Israel din aceste parti, care §edea in
w
±t£ intuneric, a v^zut lumina mare. Despre paganii acelor locuri,

prorocul spune ca §edeau in latura, adica se aflau in necre-
dinta, neinchinandu-se adevaratnlui Dumnezeu, si in umbra
mortii, adica in pacat, care se mai numeste si umbra mopii
fiindca omoara sufletul, fara sad risipeasca, precum risipeste
moartea trupul. Acestor pagani, le-a rasarit lumina, adica pe
neasteptate li s-a aratat Hristos si i-a luminat, desi ei nici nu
p
-=»: nadajduiau si nici nu asteptau pe Izbavitorul si Mantuitorul
lumii.
M
„De atunci a mceput lisus si propoviduiasci §i si
P;
spuni: Pociiti-vi, ci s-a apropiat Impirida cemrilof
CMatei 4, 17).
Abia dupa ce 1-au inchis pe loan in temnita, a inceput

sSI Domnul propovaduirea Sa, nu mai devreme, pentru ca era
tVr;
nevoie sa propovaduiasca mai intai loan Botezatorul despre
Hristos. loan a grait intre multe alte marturii, si pe aceasta:
„Iati Mielul lui Dumnezeu, Cel ce ridici picatul lumii" (loan
IS 1, 29), marturisind pe lisus ca Fiu al lui Dumnezeu si Mantui-
tor al neamului omenesc. Deci lisus Hristos n-a propovaduit
pocainta cat timp a propovaduit Sfantul loan Botezatorul, pen- fe
f~^
tru ca intai el, implinindu-si dregatoria sa de proroc si be r?
fnaintemergator, sa pregateasca inimile oamenilor spre pri-
im
mirea invataturilor evanghelice. Cand insa 1-au inchis in
temnita pe loan si l-au dat spre moarte, el a savarsit lucml sau
Si a incetat prorocia si propovaduirea Legii, ca tod prorocii,
pana la loan, au prorocit Vechea Lege. Dupa aceea, a inceput
s:'4;
3| sa propovaduiasca si sa zica: Oameni, pocaip-va, intoarceti-va
■>, +■
m din inselaciune si va sculati din adancul pacatelor voastre. El
^t*' a zis ca s-a apropiat Imparapa cerurilor, pentru ca mai inainte
&
M de mtruparea Sa si de propovaduirea Evangheliei Lui, Impa-
ratia cerurilor era departe de oameni si nimeni n-o mostenea,
chiar daca era drept sau sfant. Pentru aceasta doreau sfintii cei
din Legea Veche sa vada cele ce au vazut si au auzit apostolii,
precum a spus Domnul apostolilor Sai, zicand: „Multi prooroci
■*k?i
Si drepd au dorit sa vada cele ce priviti voi, si n-au vazut, si
p/V"-*^'
ImSks-*
• •r-J
DUMINICII PUPA BOTEZUL DOMNULUI IISUS HRISTOS 707
sa auda cele ce auziî voi, §i n-au auzit" (Matei 13, 17). Le-au
vazut pe acestea numai in vedenii §i in inchipuiri, ca patriarhul
Avraam, cand aducea lui Dumnezeu, spre jertfa, pe Isaac §i a
vazut berbecul prins de coarne, pe care 1-a adus jertfa, dupa m
'4i& indemnul ingerului, in locul fiului sau, dupa cum a ramas fara
fe
patima Dumnezeirea lui lisus in vremea patimirilor pe Cmce,
iar preasfantul Lui trup s-a jertfit. „Avraam, pahntele vostru, a
fost bucuros s& vada ziua Mea §i a vazut-o §i s-a bucurat" (loan
8, 56). Cand Fiul Cel Unul-Nascut al lui Dumnezeu S-a intru-
pat §i S-a aratat in lume, invatand mantuirea oamenilor,
m atunci, s-a apropiat §i de ei imparatia cerurilor, ca §i de toti cei
ce au crezut in El §i s-au botezat, au pazit poruncile Lui cele
sfinte §i s-au facut impreuna paita§i §i mostenitori Imparatiei
Lui, dupa cum insu§i lisus Hristos a spus, zicand: „Cel ce va
■A*
crede $i se va boteza se va mantui; iar eel ce nu va crede se
va osandi" (Marcu 16, 16). Amin!
Ca
-*■'<
+ :>
sypiiw, wwi
(W*-.
1
fe.
-i
i
%»
;t-.s".•:
!w a
f. S-.;*
Vi*
'M'^
>?v
Z4'1
zt
.4Z
ZZ
m
UrJ
h_i &'+
w> (jazan/a
m
m
Q)a/ni/ilcil c/a/rw f/lotez/r/ ♦a-w,
m
Zt.
Q)omnt(/((f ^/isits f/[rfz/o$ Zj-

&*,
m f'-/)(''S-pre- ■s/nmtea/o/J e%
*'*-
SB
SS .0
H' Z/hi/i
♦ cresfi/u',
y 7
ft?.
*-.t. Tt*.
omnul lisus s-a dus din ludeea in Galileea, cand ■+■-,*
1-au inchis pe loan in temnita, §i din Betleem s-a ■hZ

m
dus in Egipt, cand Irod cûta sa-L omoare. Acestea le-a facut m,
CZ
lisus spre a noastra invatatura §i pilda, aratandu-ne sa fugim
de cei ce ne prigonesc, cand putem, implinind astfel pomnca
dragostei. Cand poti sa fugi de omul care se sile§te sa-ti
,+->
vatame trupul sau sufletul tau, dar nu vrei sa fugi, ci stai darz
p
/i/4|
>»(
SiS ®
DUMINICII DUPA BOTEZUL DOMNULUI IISUS HRISTOS 709

=5S
,:t|F;
r,-.
§i nemiscat impotriva-i, atunci te faci sminteala omului aceluia.
Cand insa nu tu e§ti pricina de sminteala, atunci urmeaza-d
■4
m scopul §i lucrul tau bun, de§i altii se vor sminti. Se sminteau
necredincio§ii, cand sfintii apostoli propovaduiau Evanghelia.
M
Se cuvenea, oare, sa taca apostolii
X sau sa se ascunda §i sa fuga
in pustie? Nu! Nu se cuvenea ca Apostolii, sa se ascunda §i nici
sa fuga, fiindca, pentm propovaduirea credintei, ei aveau, ca
§i toti propovaduitorii Evangheliei, hotarata porunca a lui
Hristos, Care le-a zis: „Mergefi m toatZ lumea §i propovMuiti
Evanghelia la loath faptnra! Cel ce va crede §i se va boteza se
va mantui; iar eel ce nu va crede se va osandi" (Matei 16, 15-16).
De altfel, propovaduirea Evangheliei n-a adus sminteala
§i nici nu aduce la tod cei ce o asculta. Nenumarate mii de
oameni au primit-o cu bucurie §i cu dragoste, au crezut, s-au
botezat §i s-au mantuit. De aceea, s-ar fi facut mare nedrep-
tate daca, pentm rautatea celor ce n-o primeau, ar fi incetat
propovaduirea Evangheliei, lipsind de mantuire pe oamenii de
buna credinta. Cad se sminteau si nu primeau mvatatura Evan-
gheliei, aceia nu erau vrednici nici de credinta §i nici de man- r-K
gtf:
tuire. Pentm unii dintre ace§tia, Apostolul Pavel, de§i §tia ca
propovaduirea Cmcii smintea pe iudei, el insa nu mceta sa
propovaduiasca pe Hristos Cel rastignit „pentru iudei, smin-
teala; pentru phgani, nebunie" (1 Corinteni 1, 23). Ascultad
despre aceasta insa§i hotararea Domnului lisus Hristos. Cand
ucenicii Lui ziceau catre El, ca fariseii s-au smintit auzind
invatatura Lui, atunci le-a raspuns, zicand: „Lasat:i-i pe ei; sunt
chlhuze oarbe orbilor" (Matei 13, 14). Lasa-i pe ei §i sa nu fii
mgrijorat de sminteala lor, pentm ca ei sunt povatuitori orbi.
Sminteasca-se omul plin de pacate, vazandu-te pe tine ca
•+
>*::+ paze§ti pomncile lui Dumnezeu. Lasa-1 pe el §i nu avea nicio
mahnire pentm sminteala lui. Sminteasca-se fatarnicii §i min-
cino§ii vazandu-te pe tine ca paze§ti legile lui Dumnezeu. V--V
Lasa-i pe ei §i nu fii mgrijorat §i mahnit pentm sminteala lor,
deoarece sunt calauze oarbe, celor orbi.
Frad cre§tini, din aceasta invatatura intelege oricine ca
suntem datori sa ne cercetam faptele nu numai dupa judecata
S ^Bs.ijîKSjj '•0jsi^&M&S#i&&0z*£s. '^&isMt&'*&*&i&S&£
/.c*- -*A'
710 CAZANIA
con§tiintei noastre, ci §i dupa urmarile lor §i dupa judecata

celor mai simpli frati ai no§tri. Cand, dupa dumnezeie§tile legi,
A': f • dupa socoteala con§tiint:ei tale §i a con§tiintei aproapelui tau,

fapta ta nu se socote§te nici pacat §i nici neoranduiala, atunci,
fapta ta este fara de pacat. Cand insa fapta ta, dupa legi §i
dupa con§tiinta ta nu se socote§te nici pacat nici neoranduiala,
dar pricinuie§te sminteala aproapelui tau, atunci, de o vei face,
pacatuie§ti, fiindca sminte§ti pe aproapele tau, dupa cum ne
arata Apostolul Pavel, zicand: „§i a§a, pacatuind impotriva
fratilor si lovind constiinta lor si aha, pacatuiti fata de Hristos"
(.1 Corinteni 8, 12).
A aratat §i a intarit aceasta Insu§i StSpanul tuturor,
Domnul lisus Hristos, cand a plStit dajdia cemta de oamenii
stapanirii. El, fiind Fiu al lui Dumnezeu, Imparat al unparatilor
§i Stapan a toata faptura, nu facea nici pacat §i nici neoran-
duiala, daca n-ar fi dat banul de dajdie, care se da imparatilor
in fiecare an. Dar, fiindca cei ce strangeau daidiile, ne§tiindu-L
ca este Fiu al lui Dumnezeu, s-ar fi smintit, de nu le-ar fi dat
dajdia randuita, de aceea a zis lui Petru: „Mergand la mare,
arunca undpa §i pestele care va ie$i intai ia-l, §i, deschizandu-i
gura, vei gasi un statir (un ban de argint). Ia-1 §i da-1 lor pen- *0,
m
tru Mine §i pentru tine" (Matei 17, 27). Wi
Deci, daca este atat de mare pacat sminteala, cand nu se
face nici din pacat §i nici din neoranduiala, ci ea se pricinu-
ie§te numai din socoteala celui care se sminte§te, cat de mare
este pacatul acela, cand prin el §i prin neoranduiala nostra
smintim pe fratii no§tri? Cat de mare pacat fac aceia, care intra
§i ies din carciumi, sau traiesc in faradelegi cu femei, sau ne-
dreptatesc pe saraci §i pe vaduve, sau asupresc pe eel nepu-
tincios, sau vrajmasesc pe eel care nu are pe nimeni mtr-aju-
tor, sau nu poarta grija pentru buna cre§tere a copiilor lor, sau
nu pazesc posturile cele randuite, mancand carne §i gatind
mese cu tot felul de bucate, fara nici o sfiala §i nici o frica,
A?*. mdemnand §i pe altii la savar§irea acestui lucru? Despre aceas-

0k ta, Apostolul Pavel spune: „De aceea, daca o mancare smin-
te$te pe fratele men, nu voi manca in veac came, ca sa nu
*
i*i*; .♦iti*. •i-.t.^t ^ p>r
>fc,:r
w.
?ri
DUMINICII dupA botezul domnului iisus hristos 711
•V-y
aduc sminteala fratelui men" 0 Corinteni 8, 13). Inlr-adevar,

orice calcare de lege este pacat, insa pacatul savar§it in vazul
v
tuturor vatama pe tofi cad il ^cl §i-l and. Pentru aceasta
pacatul savar§it in ascuns este numai un pacat, iar eel savar§it
in fata oamenilor se face insutit §i mmiit, Ape masura celor ce
'
vad sau il aud, fiind afectati de el. De aceea Domnul Hristos,
prin cuvintele rostite impotriva oamenilor pricinuitori de
&.
sminteala, a zis: „Vai omului aceluia prin care vine sminteala"
(Matei 18, 7). Deci vai omului care este fata bisericeasca pus
de Dumnezeu ca o fadie in sfe§nic, care sa lumineze pe toti
cei din biserica lui, prin lumina faptelor lui bune, iar el, prin
intunericul faptelor sale rele, sminte§te pe toti credinciosii,
M
care i s-au incredintat lui. Vai parintilor acelora, carora Dum-
a nezeu le-a incredintat purtarea de grija pentru buna cre§tere a
copiilor lor, iar ei, in loc sa-i povatuiasca prin pilda faptelor
bune, ii due la pierzare, prin sminteala vietii lor rele. Vai
aceluia, care prin orice fel de pacat sminte§te pe altii. „Vai
v_/iinanai civ^v^naici
omului aceluia prinp/ini care
v^<ai vine sminteala"
oiiiixin^cvici pentru ca, de va
v o-
v*.
sminti numai pe unul din oamenii de rand, s-a facut vrednic
-
de moarte.
. . ... ii . i
Dar, oare, frati cre§tini, numai pricinuitoml de sminteala
este osandit? Gel ce se sminte§te §i cade in pacat ramane fara
vina §i slobod de orice pacat? Nu! Nu numai pricinuitoml de
7* ■ V
sminteala este osandit, daca nu se va pocai §i nu se va indrep-
ta, ci §i cei ce se smintesc de el vinovati se fac de osanda. In
privinta aceasta, iata ce zice Domnul: „Iar daca mana ta sau
piciorul tau te sminte§te, taie-1 §i amnca-1 de la tine, ca este
mai bine pentru tine sa intri in viata ciung sau §chiop decat,
avand amandoua mainile sau amandoua picioarele, sa fii arun-
cat in focul eel vesnic. §i daca ochiul tau te sminte§te, scoate-1
§i amnca-1 de la tine, ca mai bine este pentm tine sa intri in
viata cu un singur ochi decat, avand amandoi ochii, sa fii amn-
cat in gheena focului" (Matei 18, 8-9). Deci impotriva celui
care sminte§te pe altii, Domnul a aratat pedeapsa pierzarii, iar
impotriva celui ce nu fuge de cei ce aduc sminteala, osanda
w, in Gheena, focul eel ve§nic.
1
. ,r;.r_ ■+■—_*;* +.-t_ .,f -;.v v.-r?;-->^.;-t;,t>:;*>^t^t^_T~i I >::. (,r, ' t, r;-i-^.; ,.>vr;v,+^;.-M.^^. ■ ■■
-■•i '-iê
m
712 CAZANIA
Dar, frati cre§tini, dupa cuvantul Domnului, „cu ne-

putinta este sa nu vina smintelile" (Luca. 17, 1). Intr-adevar cine
este omul acela care nu a smintit niciodata pe nimeni? Sau
cine este omul acela, care fuge de prietenui lui iubit §i se
leapada de rudenia lui prepiita, cand vede ca se sminteste de
ei? Cand auzim insa pe Domnul Hristos zicand; „Cel ce iubegte
rT<
pe tatS. ori pe mamS mai mult decat pe Mine nu este vrednic
de Mine; eel ce iube§te pe fiu ori pe fiica mai mult decat pe
Mine nu este vrednic de Mine. §i eel ce nu-§i ia crucea si nu-Mi
urmeazS Mie nu este vrednic de Mine" (Mafei 10, 37-38),
intjelegem ca despartirea de prietenii §i rudeniile aducatoare
de sminteala este o porunca dumnezeiasca. Astfel, daca vom
^■"«-
iubi pe Dumnezeu mai mult decat pe prieteni §i pe rudele
noastre §i mai mult decat pe noi inline, vom fugi §i de ei §i de
noi msine, adica de patimile noastre, cand prin sminteala lor
ne despartim de Dumnezeu. implinirea acestei porunci nu
este un lucru cu neputinâ. Acest lucru ni 1-au aratat mucenicii,
cuvio§ii §i toti sfintii de care este plin calendarul nostru.
Ei §i-au pazit credinta nesmintita §i neclatinata, iar po-
runcile lui Dumnezeu fara prihana. De§i rudele §i prietenii lor
se sminteau uneori in credinta lor pagana, sfintii mucenici,
dupa cuvantul Domnului: „LSsati-i pe ei; sunt cSlSuze oarbe
orbilof (Mafei 15, 14), nu luau in seama o astfel de sminteala.
Noi insa, de vom vedea ca lucrul nostru, fapta noastra, smin-
teste pe fratele nostru de aceeasi credinta cu noi, atunci sa la-
3*»(r sam lucrul acela, ca sa nu smintim pe fratele nostru, dupa in-
demnul Apostolului Pavel, care zice: „DacS o man care smin-
teste pe fratele meu, nu voi manca in veac came, ca sS nu
aduc smintealS fratelui meu" O Corinteni 8, 13). Cand insa
intampinam sminteli §i simtim ca sminteala ne aduce primej-
dia mortii pacatului, atunci sa fugim; atunci sa ne indepartam;
atunci sS ne despartim de eel ce face sminteala, dupa indem-
nul aceluia§i Apostol Pavel, care zice: „£i vS mdemn, frafilor,
sS vS pSzfi de cei ce fac dezbinSri si sminteli impotriva
«Tî: mvStSturii pe care ad primit-o. DepSrtati-vS de ei" (Romani 16,
17). Deci „nu da somn ochilor tSi, nici dormitare genelor tale.
§i te izbSveste ca o cSprioarS din mana vanStorului si ca o pa-
sSre din mana pSsSrarului" (Pildele lui Solomon 6, 4-5) Amin!
.».;r
' ' ~~~ " " - "' " .f S3
■
'0*.- ?$&>' Zjy **%&&£'■ fTfft S^&t *'%■ t1? tr%
V' ♦:
CUPRINSUL
«>«
Precuvantare 5
Talcuirea Evangheliei Duminicii Pa§tilor 7
Cazania Duminicii Pa§tilor (Despre sirbatori) 19 w.
Talcuirea Evangheliei Duminicii Sfantului Apostol Toma 23
Cazania Duminicii Sfantului Apostol Toma (Despre credin$) 31
1%
Talcuirea Evangheliei Duminicii Mironositelor 35
Cazania Duminicii Mironositelor (Despre madnimia sufleteasca) 43
Talcuirea Evangheliei Duminicii Slabanogului 49 i'*'
Cazania Duminicii SDbanogului (Despre pedeapsa picatLilui) 57
Talcuirea Evangheliei Duminicii Samarinencii 62 m
r; Cazania Duminicii Samarinencii (Dumnezeu voie§te ca tod oamenii
sa se mantuiasca) 76
Talcuirea Evangheliei Duminicii Orbului 82
Cazania Duminicii Orbului (Despre pedeapsa vremelnica a pacato$ilor).... 95
Talcuirea Evangheliei Duminicii Sfmtilor PMnti 100
Cazania Duminicii Sfintilor Parinti (Despre mgaciune) Ill
Talcuirea Evangheliei Duminicii Pogorarii Sfantului Duh 118
M Cazania Duminicii Pogorarii Sfantului Duh (Despre stapanirea patimilor).. 127
Vdfc Talcuirea Evangheliei Duminicii Tuturor Sfintilor (Intaia dupa
Pogorarea Sfantului Duh) 133
Cazania Duminicii Tuturor Sfintilor (Despre faptele hune) 142
Talcuirea Evangheliei Duminicii a doua dupa Pogorarea Sfantului Duh 149
Cazania Duminicii a doua dupa Pogorarea Sfantului Duh (Pentru cei
care nu se ingrijesc de suflet) 156
%xV Talcuirea Evangheliei Duminicii a treia dupa Pogorarea Sfantului Duh 163
Cazania Duminicii a treia dupa Pogorarea Sfantului Duh
(Impotriva iubirii de argint) 172
Talcuirea Evangheliei Duminicii a patra dupa Pogorarea Sfantului Duh 178
Cazania Duminicii a patra dupa Pogorarea Sfantului Duh (Despre
dumnezeiasca imparta§anie) 184 a-
'i.'-'l
714 CUPRINS
■ fa*
Talcuirea Evangheliei Duminicii a cincea dupa Pogorarea Sfantului Duh... 194
Cazania Duminicii a cincea dupa Pogorarea Sfantului Duh (Despre
75^ m
rZsplata binefacerii) 200
-■* fa:
Talcuirea Evangheliei Duminicii a §asea dupa Pogorarea Sfantului Duh 206 m
Cazania Duminicii a §asea dupa Pogorarea Sfantului Duh

(Impotriva minciunii) 212
Talcuirea Evangheliei Duminicii a §aptea dupa Pogorarea Sfantului Duh... 217
43 Cazania Duminicii a §aptea dupa Pogorarea Sfantului Duh (S3 nu
te;
ciutZm lauda oamenilor) 223
Talcuirea Evangheliei Duminicii a opta dupa Pogorarea Sfantului Duh 229
>H'
Cazania Duminicii a opta dupa Pogorarea Sf. Duh (Despre nadejde) 235
Talcuirea Evangheliei Duminicii a noua dupa Pogorarea Sfantului Duh 239
3^ fa
Cazania Duminicii a noua dupa Pogorarea Sfantului Duh (Despre
&t£
m unputinarea credinfei) 247
Talcuirea Evangheliei Duminicii a zecea dupa Pogorarea Sfantului Duh.... 253
Cazania Duminicii a zecea dupa Pogorarea Sfantului Duh (Despre M
P4
ispitele diavolului) 259
Talcuirea Evangheliei Duminicii a unsprezecea dupa Pogorarea
Sfantului Duh 264
Pk
pm
Cazania Duminicii a unsprezecea dupa Pogorarea Sfantului Duh t+rnS
m
PK
(Despre pdcatul neiertZrii gre§elilor fratilor no§tn) 272
Talcuirea Evangheliei Duminicii a douasprezecea dupa Pogorarea
M
'M Sfantului Duh 278
8
¥M Cazania Duminicii a douasprezecea dupa Pogorarea Sfantului
fa fa,
£ fa
fan Duh (Despre bogStfe §i mantuire) 284
fan Talcuirea Evangheliei Duminicii a treisprezecea dupa Pogorarea fan
*fai
Sfantului Duh 289 fan
H
Cazania Duminicii a treisprezecea dupa Pogorarea Sfantului fan
Duh (Despre indelunga-rdbdare a lui Dumnezeu) 296

Talcuirea Evangheliei Duminicii a patrusprezecea dupa Pogorarea
'fan
Sfantului Duh 301
Cazania Duminicii a patrusprezecea dupa Pogorarea Sfantului
(**s m
Duh (Despre pedeapsa cea ve§nic3) 309
Talcuirea Evangheliei Duminicii a cincisprezecea dupa Pogorarea 0
fan
fa*. 0
Sfantului Duh 314 fafa:
fan
Jfafafar
>S*:
CUPRINS 715
Cazania Duminicii a cincisprezecea dupa Pogorarea Sfantului

Duh (Despre dragostea fa$ de Dumnezeu) 319
ll
Talcuirea Evangheliei Duminicii a saisprezecea dupa Pogorarea
Sfantului Duh 323
II
© Cazania Duminicii a §aisprezecea dupa Pogorarea Sfantului Duh
(Nu este nimeni farS. talant) 330
>A Talcuirea Evangheliei Duminicii a §aptesprezecea dupa Pogorarea
.^m
Sfantului Duh 336
m Cazania Duminicii a §aptesprezecea dupa Pogorarea Sfantului Duh

v.>.
(Despre statomicia in fapte bune) 342
>-v- Talcuirea Evangheliei Duminicii a optsprezecea dupa Pogorarea
Sfantului Duh 348
%*;
r4!3,
-r, i, Cazania Duminicii a optsprezecea dupa Pogorarea Sfantului Duh
(Fazirea d umn ezei e$tilor ponmci este datatoare §i de buna table
'ak cele pamante$ti) 354
rW. Talcuirea Evangheliei Duminicii a nouasprezecea dupa Pogorarea
Sfantului Duh 359
Cazania Duminicii a nouasprezecea dupa Pogorarea Sfantului
Duh (Despre iubirea vrajma§ilor) 363
m Talcuirea Evangheliei Duminicii a douazecea dupa Pogorarea
Sfantului Duh 370
Cazania Duminicii a douazecea dupa Pogorarea Sfantului
■ ***: Duh (Despre mangaierea celor mtristab de moartea rudeniilor

V^ ?i prietenilor) 375
Talcuirea Evangheliei Duminicii a douazeci §i una dupa Pogorarea
•P Sfantului Duh 382
Cazania Duminicii a douazeci §i una dupa Pogorarea Sfantului Duh
(Despre cauzele nerodirii cuvantului dumnezeiesc in sufletul omului)... 389
Talcuirea Evangheliei Duminicii a douazeci §i doua dupa Pogorarea
Sfantului Duh 396
Cazania Duminicii a douazeci §i doua dupa Pogorarea Sfantului Duh
(Milostenia este o datorie) 404
Talcuirea Evangheliei Duminicii a douazeci §i treia dupa Pogorarea
Sfantului Duh 409
Cazania Duminicii a douazeci §i treia dupa Pogorarea Sfantului Duh
(Despre recuno$tinta) 415
'0,
716 CUPRINS
Talcuirea Evangheliei Duminicii a douazeci §i patra dupa Pogorarea p

Sfantului Duh 422
Cazania Duminicii a douazeci §i patra dupa Pogorarea Sfantului Duh
(Despre calea viefii, ca/ea mopii, calea Judecatii, calea osandei M
§i calea fencirii) 430 * -S
Talcuirea Evangheliei Duminicii a douazeci §i cincea dupa Pogorarea
55
Sfantului Duh 437 m
Cazania Duminicii a douazeci §i cincea dupa Pogorarea Sfantului Duh V->
(Despre milostivtea lui Dumnezeu $i despre cei ce o folosesc rZu) 443
Talcuirea Evangheliei Duminicii a douazeci §i §asea dupa Pogorarea
Sfantului Duh 448
Cazania Duminicii a douazeci §i §asea dupa Pogorarea Sfantului Duh
(Despre moartea cea nipraznica) 453 ie-M
Talcuirea Evangheliei Duminicii a douazeci §i §aptea dupa Pogorarea
-m
Sfantului Duh 459
Cazania Duminicii a douazeci si §aptea dupa Pogorarea Sfantului Duh
(Despre fatamicie) 463
Talcuirea Evangheliei Duminicii a douazeci §i opta dupa Pogorarea
Sfantului Duh 468
Pi
Cazania Duminicii a douazeci §i opta dupa Pogorarea Sfantului Duh p
JtsS (Despre mdreptatfrea pacatelor) 474
t"i
Ai*i
Talcuirea Evangheliei Duminicii a douazeci §i noua dupa Pogorarea li
m
Sfantului Duh 479 p
Cazania Duminicii a douazeci §i noua dupa Pogorarea Sfantului Duh M
(Despre mulprmirea care se cuvine lui Dumnezeu) 484 a®

Talcuirea Evangheliei Duminicii a treizecea dupa Pogorarea M
Sfantului Duh 489 Wi

Cazania Duminicii a treizecea dupa Pogorarea Sfantului Duh (Despre Pi
m
lepadarea de sine) 495
Is
Talcuirea Evangheliei Duminicii a treizeci si una dupa Pogorarea m
Sfantului Duh 499
m U
Cazania Duminicii a treizeci si una dupa Pogorarea Sfantului P
>£: %
Duh (Despre pacatul celor care impiedica savarsirea faptelor bune) 504 It
It
Talcuirea Evangheliei Duminicii a treizeci si doua dupa Pogorarea
m
Sfantului Duh 510
i® W.
.i:>. At*
mm
CUPRINS 717
+A-:v'
Cazania Duminicii a treizeci §i doua dupa Pogorarea Sfantului
Duh (Despre pocaintf) 315
Talcuirea Evangheliei Duminicii a treizeci si treia dupa Pogorarea
yr# Sfantului Duh (a Vame§ului §i a Fariseului) 521
Cazania Duminicii a treizeci §i treia dupa Pogorarea Sfantului Duh
(a Vame§ului §i a Fariseului - Despre smerenie) 526
»■ Talcuirea Evangheliei Duminicii a treizeci §i patra dupa Pogorarea
Sfantului Duh (a Fiului Risipitor) 531
■£% Cazania Duminicii a treizeci §i patra dupa Pogorarea Sfantului Duh
hjy (a Fiului Risipitor - Despre pociintf §i martiirisire) 540
Talcuirea Evangheliei Duminicii Infrico§atoarei JudecaU (Lasatul sec Wk
de carne) 545
Cazania Duminicii Infricosatoarei Judecati (Lasatul sec de carne -
De ce numai milostenia se pomene§te in ziua Judecatii?) 552
Talcuirea Evangheliei Duminicii Izgonirii lui Adam din Rai (Lasatul
sec de branza) 558
rt
s Cazania Duminicii Izgonirii lui Adam din Rai (Lasatul sec de branza -
.♦■.>■.
Despre post) 563
Talcuirea Evangheliei Duminicii intai din post 568
j^v-r, Cazania Duminicii intai din post (Dumnezeu este pururea de fata) 574
*■ *'
Talcuirea Evangheliei Duminicii a doua din post 580
■ii?
M Cazania Duminicii a doua din post (Dumnezeu ajuta neputintelor noastre) 587
Talcuirea Evangheliei Duminicii a treia din post (a Sfintei Cruci) 593
Cazania Duminicii a treia din post (a Sfintei Cruci - Despre suflet) 599
V-.'+
Talcuirea Evangheliei Duminicii a patra din post 604
Cazania Duminicii a patra din post (Despre vremea pocaintei si mantuirii) 610
Talcuirea Evangheliei Duminicii a cincea din post 615
Cazania Duminicii a cincea din post (Dragostea este nedespapita
de smerenie) 621
>74
Talcuirea Evangheliei Duminicii Floriilor 626
Cazania Duminicii Floriilor (Despre pregatirea primirii Sfintei
Impartasanii) 632
Talcuirea Evangheliei Duminicii dinaintea !nal(arii Sfintei Cruci 637
Cazania Duminicii dinaintea inaltadi Sfintei Cruci (Despre roadele
cugetarii la mvataturi dumnezeiesti) 641
Ik?
ft
fs
•x:,+-
_
718 CUPRINS
sg mk
I ^ ^ 1 >-v« ■• I rf-» Evangheliei
'Talcuirea T \ -■ t —^ ^-v d I dupa
Li' -r rs*\ »—wl-* .—x 1 * ^ Duminicii ^—3 -■ •■ ^ ^malljarea
~~\ X 1 4-^1 ♦^v 4" 4 Cruci
Sfintei 1 /^ C
645
fc.'jj.
Cazania Duminicii dupa inaltarea Sfintei Cruci (Despre iubirea de sine).... 650
. _ ...,_ t**
Talcuirea Evangheliei Duminicii Sfintilor Parinti de la al §aptelea
%-i
Sinod Ecumenic 655
Cazania Duminicii Sfintilor Paring de la al §aptelea Sinod Ecumenic
■ry:
(Despre pomncile cele mai mici) 660
Talcuirea Evangheliei Duminicii dinaintea Na§terii Domnului lisus Hristos... 665
Cazania Duminicii dinaintea Na§terii Domnului lisus Hristos (Intruparea
Domnului a fost spre cMerea $i ridicarea multora din Israel) 675
Talcuirea Evangheliei Duminicii dupa Na§terea Domnului lisus Hristos 681
m
Cazania Duminicii dupa Nasterea Domnului lisus Hristos
M (Despre ascultare) 687
m Talcuirea Evangheliei Duminicii dinaintea Botezului Domnului lisus Hristos... 692
m >£>■
Cazania Duminicii dinaintea Botezului Domnului lisus Hristos (Despre
Sfantul Botez) 697
Talcuirea Evangheliei Duminicii dupa Botezul Domnului lisus Hristos 703
Cazania Duminicii dupa Botezul Domnului lisus Hristos
'aVI,
(Despre smintealS.) 708
>•-!
M
B 8
m ' &
i
i
i
m* it
w£
S i
-w mm
Ma
rWi i?&
Al
rrt-
4.f4. '*.^4
mmmm
msm+mm mmm.
Cu vrerea lui Dumnezeu, Cel m Treime preaslavit,

s-a sSLvar§it publicarea acestei noi editii a
CAZAMEI
in eel de-al VH-lea an de la alegerea §i intronizarea

Preafericitului Parinte
DANIEL
PATRIARHUL BISERICII ORTODOXE ROMANE
Din indemnul §i cu binecuvantarea Preafencirii Sale, tiparirea

acestei carti de mvatatura bisericeasca s-a facut sub supravegherea
Preasfintitului Parinte VARLAAM Ploie§teanul, Episcop-Vicar Patriarhal,
Secretar al Sfantului Sinod, ajutat de Preacucernicul Pr. Mihai HAU,
Consilier Patriarhal Coordonator al Editurilor Patriarhiei Romane, §i
de Preacucernicul Diacon Costel Ursu, Consilier Patriarhal, director
al Tipografiei Cartilor Biserice§ti.
Textul prezentei editii, avand la baza pe eel publicat in anul

1973, alcatuit de pururea pomenitul Patriarh Justinian MARINA,
dupa traducerea romaneasca a Chiriacodromionului lui Nichifor
TEOTOKE, Arhiepiscopul Astrahanului, a fost diortosit si comple-
tat de Preotul Sorin-Vasile TANCAU, domnul Marinel Laurentiu
MARCU si domnul Damian Alexandru ANFILE, redactori m cadrul
Editurilor Patriarhiei Romane, iar tehnoredactarea a fost efectuata M
de doamna Violeta NEGREA.
m
w
A'V
TIPOGRAFIA CARTILOR BISERICE§TI
Intr. Miron Cristea nr. 6, sector 4, Bucurejti, 040162
Telefon: 021.335.2129; 335.2128; Fax: 021.335,2110
www.editurapatriarhiei.ro
-
5^
mm
-i
sea
?mm i%xx
ss&jsrgSa®#1
aa SH : : rH fei ■
.-i
sa sSM ■» ;- -rSrs M Sfr &»=5« irl sss?
.'..~ ® ,M se
M im: &m. ffHSf m m; '~- m
StiSSA sS5 tsB. : m .4S w
■ s >2? }k&2& y< ■'
m rîK
m -
:?;-.->S^- As ; -S fS-
- m
Mi m ifci mm
;<-> - ■ »
•A- <- A' . - iV
■:^:k ?,o
^T-3
^X:T-.t
■ ;:
«i
ssas MJ-i
J
:■
:-a ss SI®
i
« ■ .gs K
sss®
■
im= fJ'iS Ate^■5
• ** kSr- riv••V •'SAteS Sfe 'A 1
■p:-:A_ V-,:,. -;' i ■-■ ■•
\t ®pg -A
. • A' 1?? ?■ i
s-SS! lit
"V-' 3iA"
3^ -x
SI lili^
■ >--A
-S» :-
i.
m f? S§ m ■:\*-
% ■:>■ a
:
I "
ss Sfc
M Sf ASS!
Sf r ■ sss T:h se
'■-/ n ia
K ■ m m
si
-:■• f. ms
t.' ■
A- K- A"
7-%sa:
te ^S> ■
,; vAa>« per. mm
-r
rMmm 'rs&s, mm
m A r& m M
Ate*"-'-
sa
;-> ■••■?,
?SSfe m
g?5>
; U
.;g A.
ax i- m -gg
Sv-' X'lg --as •x'
gm s>-:a"-:;
-
SAS m m 5«a
aai' mm
Ms ■i3m ■
Mi?
^Mkc- a*. $s ' ■ :;,vs
- S^Srf® «5?3:^S Wi - pa :- . «:4
SS:
a
a -X
sm m ■ mmal 1:.
a® S s.i :>
^TrA
IS i sr? ^;:s»- ii
:^
■ K'jS- fViS
3® Wf
A; IS
■ -:\ 3 mm: 3-
•-■
sr?
IS am' -■; aa
■ ;va. •: 6*»er MM
. • •a
: -: • is a :i*M. %
i'gli a:' £t?f
24 t: ■• .-V >■ ■jii
Ki3 ■m?-. ;
■ ■■;
• rj, /■r. i>:
m lea
4^ 4*»>> s-i»: SaMs
m teA> -
A- - A? -. I
."A-
r ■ ,•• > Ps*
si
:s A
S* -■ ..

CAZANIA Explicatii Biblie La Fiecare Duminica PDF

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

CAZANIA Explicatii Biblie La Fiecare Duminica PDF

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

srr m'fc

INTRU SLAVA SFINTEI $1 CELEI DE 0 FIINJA,

3 Predoslovii transliterate de I. Bianu §i N. Hodo§, m Bibliografie romaneascil veche,

.aKs credincio$ilor mireni cu Trupul $i Sangele Domnului, dar aceasta

m A§adar, citirea Cazaniei, dimpreuna cu celelalte forme ale

„La mceput era Cuvantul" (Joan 1, 1). ad

Vfrif6. Fiul lui Dumnezeu sa nu fi fost, ci ca dinainte de veci El s-a

d -:" noscut S-a facut. Pentru aceasta „Cuvant" a numit evanghelis-

Dumnezeirii, care se arata uneori ca Tatal, alteori ca Fiul §i

„Acesta era mtru mceput la Dumnezeu" (Joan 1,2).

.'clA' „Toate prin El s-au f&cut; ?i El nimic nu s-a

lata, iubih cre§tini, cat este de mare stapanirea §i puterea

Jntru El era viata §i viata era lumina oamenilor"

rea trupului omenesc de catre Dumnezeu, zice: „Atunci, luand

Dar care este intunericul acesta? Pacatul se nume§te intu-

„Fost-a om trimis de la Dumnezeu, iar numele lui

J . _ • _ ^ 1__* A.)* -VT_ 1 1 • ,1 _

pocaintei, al pregatirii credintei in Cel ce avea sa vina dupa

§i ingerii lumineaza pe oameni, cum au luminat pe 2a-

Dumnezeu, neluand de la nimeni, ci din Sine insu§i avand Wk

Cuvintele „ celor cafi" ne spun cS ori israeliti, ori elini, ori

„Care nu din sange, nici din dorin# trupeascd, nici

Ace§ti fii nu s-au Mscut deci trupe§te, cum se nasc oa- m

„§i Cuvantul S-a fecut trup $i S-a s2l2§luit mtre noi

„Cuvantul S-a fZcut trup", adica Cel Unul-Nascut, Fiul §i Cu-

obicei, Sfanta Scriptura mtelege prin trup pe om, cand zice:

Hristos, ca Dumnezeu, este mai inainte §i mai intai decat

„§i din plin&tatea Lui noi tofi am luat, $i har peste

lisus Hristos avea pliMtatea harului §i adevarului, §i din

SB rurea curgStor al dumnezeie§tilor haruri, noi toti, cei ce am

il §i Legea lui Moise a fost har, fiindca §i pe aceasta Dumnezeu

APS; a dat-o oamenilor, din a Sa iubire, pentru povatuirea faptelor

a -^el dintai har §i izvorul tuturor celorlalte haruri, din

m Dumnezeu, facandu-Se Om, a ^ers, prin moartea Sa, pacatul

de pScat, care este Hristos, pentru cS ne spune Apostolul

au privegheat §i au savar§it §i alte lucruri placute lui Dumnezeu.

aceasta este odihna Domnului m toate locuintele voastre" (Le-

tm sarbatori: depaitarea de tot raul trupesc §i savar§irea fap-

legii. O, cre§tinilor, ne in§elam! Acest fel de sarbatori nu-1

m toarea cea dintai §i cea mai mare, a Pa§tilor, a voit ca ei sa

nuiniul lui lisus, ca sa minta §i sa spuna ca ucenicii L-au furat

M cele doua - una, surpand peretele din mijloc al desp^piturii"

„§i, zicand acestea, le-a ardtat mainile $i coasta Sa.

Le-a aratat mainile, pentm a vedea semnele piroanelor; le-a

„Atunci lisus le-a zis iar2§i: Pace vou2! Precum

De ce lisus, §i inainte de patimile Sale, a dat ucenicilor SSi

© §i stapanire au fost trimi§i §i purtatorii de Dumnezeu apostoli.

DUMINICII SFANTULUI APOSTOL TOMA 27

„Zicand acestea, a suflat asupra lor §i le-a zis: Luati

Puterea aceasta a fagaduit-o, de asemenea, ucenicilor §i

dintai al apostolilor. In vremea Patimilor Domnului, toti uce-

„Deci au zis lui ceilalfi ucenici: Am v&zut pe

Ucenicii i-au povestit lui Toma cS au vSzut pe Domnul cu

„§i, dup& opt zile, ucenicii Lui emu iai3$i inZuntm, §i

Fiindca aratarea cea dintai a Mantuitorului a fost in ziua

<« „Apoi a zis lui Toma: Adu degetul tJu incoace §i

Domnul nostru lisus Hristos, ca sa-i arate lui Toma ca pe

sS atinga mainile §i coasta Sa, ca sS-i arate ca este gata sa sufere

Cata asemanare are marturisirea lui Toma cu marturisirea

„Pentm cd M-ai vdzut, ai crezut Fericiti cei ce n-au

Toma, ai crezut pentm ca M-ai vazut; ti-am aratat mainile

ce L-au v^zut pe lisus §i au crezut §i ca sa arate ca toti cei ce i

„Deci §i alte multe minuni a fecut lisus maintea

**,'ms&:* 'mv w5,Wm

;--■ rastignit pentru noi in vremea lui Pontiu Pilat §i a patimit §i