Modelul tensiune-deformatie pentru beton sub actiuni ciclice

Farhad Aslani
Universitatea de Tehnologie Sydney

Raha Jowkarmeimandi
Universitatea din Wollongong

A fost realizat un model histeretic tensiune-deformatie pentru betonul neconfinat cu

intenția de a asigura o modelare eficientă a comportării structurale a betonului în regiunile
seismice. Modelul propus se bazează pe rezultatele studiilor experimentale și analitice anterioare.
Modelul de beton supus încărcării monotonice și ciclice cuprinde patru componente în
comprimare și tensiune - o curbă de tip „envelope”-infasuratoare (pentru încărcarea monotonă și
ciclică), o curbă de descărcare, o curbă de reîncărcare și o curbă de tranziție. Se prezintă, de
asemenea, formule pentru curbele parțiale de descărcare și reîncărcare parțială. Fiabilitatea
modelului constitutiv propus este investigată pentru un element din beton armat utilizând un
program de analiză neliniară a elementelor finite. Comparațiile cu rezultatele testelor au arătat că
modelul propus oferă o bună fidelitate unei game largi curbe histeretice stabilite experimental.

Notatii:

Ec tangent modulus of elasticity of concrete (modulul tangent de elasticitate al betonului)

Esec secant modulus of elasticity (modulul secant de elasticitate al betonului)

F’c specified concrete compressive strength ( rezistenta caracteristica la compresiune a

betonului)

η material parameter that depends on the shape of the stress–strain curve (parametrii
materialului ce depind de forma curbei tensiune-deformata)

η1 modified material parameter at ascending branch (parametrii modificati ai materialului in

domeniul ascendent)

η2 modified material parameter at descending branch branch (parametrii modificati ai

materialului in domeniul descentent)

εc axial concrete strain in general (deformatia specifica la compresiun a betonului)

Page 1 of 18
ε’c tensile strain corresponding to tensile strength (deformata corespunzatoate rezistetei la
tractiune)

εpl plastic strain (deformata in domeniul plastic)

εro reloading concrete strain (deformata betonului la reincarcare)

εun unloading concrete strain (deformata betonului la descarcare)

ε’ct tensile concrete strain in general (forta de intindere a betonului in general)

σc concrete stress in general (tensiunea in beton in general)

σf crack closure stress (efortul de inchidere a fisurilor)

σnew degraded concrete stress (efortul de degradare e betonului)

σpr partial unloading stress (efortul de descarcare partiala)

σro initial concrete stress on reloading branch ( efortul initial in beton la reincarcare)

σun reversal envelope stress (efortul de inversare a infasuratoarei)

Introducere

Programele experimentale în laboratoare produc rezultate reale pentru studiul

comportamentului neliniar al structurilor din beton armat (RC), dar sunt limitate la cunoașterea
cazurilor particulare în dimensiuni structurale, mărimi, forme, condiții de încărcare și limită.
Abordarea de simulare computațională, pe de altă parte, nu are nicio limită a aplicării ei
(Maekawa et al., 2003). Interesul pentru modelarea materialelor și analiza structurilor din beton a
crescut datorită necesității de a prezice cu acuratețe răspunsul neliniar al structurilor din beton în
sarcini monotonice și ciclice. Cu îmbunătățiri rapide în tehnologie de calcul și metode
numerice,cercetările considerabile s-au axat pe simularea realistă a structurilor de beton (Kwon,
2000).

În ultimele decenii, au fost dezvoltate numeroase modele simple și mai sofisticate pentru
descrierea comportamentului concret în diferite stări de eforturi(tensiuni). Cu toate acestea,
multe dintre aceste modele au o importanță conceptuală mai mare decât semnificația practică,
deoarece descriu doar anumite aspecte ale comportamentului concret, iar punerea lor în aplicare
este limitată la exemple de interes practic mic. Caracteristicile importante ale unui model
constitutiv concret ar trebui să includă nu numai o reprezentare esențială exactă a
comportamentului real al betonului, ci și claritatea formulării și a implementării eficiente într-un
algoritm robust și stabil non-liniar de determinare a stării (Kwon, 2000).

Page 2 of 18
 Modelele constitutive pentru beton se bazează pe trei abordări - teoria elasticității, teoria
plasticității și teoria mecanicii fracturilor (CEB, 1996). Au fost dezvoltate și câteva modele
combinate bazate pe teoria mecanicii și plasticității. Deși modelele de plasticitate și mecanică a
fracturilor pot simula corect comportamentul observat al betonului, aplicarea lor în practica de
proiectare este limitată datorită cantității mari de parametri necesari și dificultății obținerii
acestora prin teste de laborator obișnuite (Sima et al., 2008).

În contextul acestui studiu, sunt luate în considerare numai modele simplificate care sunt
formulări esențiale matematice derivate din generalizarea rezultatelor încercărilor pentru beton în
diferite istorii/stadii de încărcare. Multe dintre aceste modele au fost documentate în literatură,
de exemplu, de către Sinha și colab. (1964), Karsan și Jirsa (1969), Buyukozturk și Tesng
(1984), Yankelevsky și Reinhardt (1987a), Chang și Mander (1994), Bahn și Hsu (1998),
Elmorsi și colab. (1998), Palermo și Vecchio (2003), Mansour și Hsu (2005) și Sima și colab.
(2008). Majoritatea se referă doar la comportarea ciclică compresivă a betonului și doar câțiva
iau în considerare răspunsul la tensiunea ciclică. Alți autori, precum Hordijk (1991), Okamura și
Maekawa (1991) și Palermo și Vecchio (2003) au oferit o aproximare precisă a ciclului complet
de descărcare-reîncărcare în tensiuni.

Semnificația cercetării
Este prezentat un model constitutiv pentru descrierea răspunsului betonului la încărcarea
ciclică generală. Modelul are mai multe avantaje față de abordările anterioare.
(a) Permite luarea în considerare a tuturor caracteristicilor histeretice ale
comportamentului complex al betonului într-un mod simplu și practic.
(b) poate fi utilizat pentru simularea răspunsului ciclic al betonului supus condițiilor
generale de încărcare, incluzând buclele de descărcare parțială sau reîncărcare sau mixte, care
implică trecerea de la presiunea de compresiune la tensiunea sau invers.
(c) Toate datele de intrare necesare pot fi obținute prin teste de compresie și tensiune
convențională monotonice de laborator. Aceasta este o problemă importantă care determină
aplicabilitatea modelului în practica tehnică.
Modelul este verificat prin comparație cu rezultatele experimentale disponibile din alte
cercetări.

Modele constitutive existente pentru încărcarea ciclică

Una dintre primele investigații experimentale privind comportamentul betonului simplu
sub sarcină ciclică a fost efectuată de Sinha și colab. (1964). Experimentul cuprindea o serie de
48 de teste efectuate pe cilindri de beton cu rezistențe la compresiune de 20-28 MPa și supuși
încărcării compresive axiale ciclice pentru a determina factorii principali care guvernează
răspunsul ciclic al betonului. Pentru a investiga efectele istoricului încărcării, ciclurile de
încărcare au fost aplicate în două moduri diferite, inclusiv descărcarea completă și parțială.
Pentru a reprezenta răspunsul concret analitic, a fost adoptată o relație polinomială pentru curba
de infasuratoare (Palermo, 2002). Căile de descărcare și reîncărcare au fost modelate utilizând
ecuații parabolice și lineare, independent de istoricul încărcăturii anterioare, deși studiile

Page 3 of 18
ulterioare efectuate de Karsan și Jirsa (1969) și Bahn și Hsu (1998) au arătat dependența de
răspunsul de descărcare și reîncărcare pe istoricul încărcărilor anterioare . Răspunsul ciclic
analitic ar putea arăta rezultatele testului calitativ. Sinha și colab. (1964) a introdus câteva
caracteristici principale ale comportamentului ciclic al betonului și a stabilit o bază solidă pentru
viitoarele studii în acest domeniu (Palermo, 2002).
Shah și Winter (1966a, 1966b) au efectuat o serie de teste pe probe prismatice supuse
încărcării compresive axiale ciclice. Rezultatele lor au indicat faptul că limita shakedown este
aproximativ echivalentă cu sarcina critică la care numărul de puncte de microfisuri din mortar
încep să crească brusc și începe să se formeze un model continuu de microfisuri. Ca urmare,
porțiunile nedeteriorate care transfera incarcarea sunt reduse, iar relația de tensiune-deformata
devine și mai neliniară. Debutul aparitiei microfisurilor majore a fost raportat la 70-90% din
sarcina ultimă (Dabbagh, 2006).
Pentru a obține o mai bună cunoaștere a răspunsului betonului simplu în diferite
stadii/istorii de încărcare compresive ciclice, Karsan și Jirsa (1969) au efectuat un studiu
experimental pe 46 coloane rectangulare de beton cu inatltime redusa cu rezistențe compresive
ale cilindrilor cuprinse între 24 și 35 MPa. Eșantioanele au fost testate în patru regimuri diferite
de încărcare: creșterea monotonică a încărcăturii până la cedare; cicluri la curba infasuratoare;
cicluri la curba infasuratoare adăugând o creștere a tensiunii specificate în timpul fiecărui ciclu;
și cicluri între nivelurile de stres maxim și minim. Au aflat că curbele de descărcare și
reîncărcare nu sunt unice, ci depind de istoricul încărcărilor anterioare. Introducerea conceptului
de deformata remanenta (sau deformata in domeniul plastic) ca deformata care corespunde
solicitării zero pe curbele de descărcare sau reîncărcare, a constatat că forma acestor curbe este
influențată semnificativ de acest factor (Dabbagh, 2006).
Un model constitutiv pentru beton conform solicitat la compresiune a fost propus de
Palermo și Vecchio (2003). Acest model de beton solicitat ciclic tine cont concret atât
compresiune cat si de intindere. Curbele de descărcare și reîncărcare au fost legate de curbele
de infasuratoare, care au fost reprezentate de curbele de răspuns monotone. Reîncărcarea a fost
modelată ca o curbă liniară cu rigiditate de reîncărcare degradată. Acest model ia în considerare
și cazul descărcării parțiale-reîncărcare și al unei funcții liniare de închidere a fisurilor. Toți
parametrii modelului au fost derivați statistic din teste dezvoltate de alți autori.
Sima și colab. (2008) a dezvoltat un model constitutiv pentru betonul de rezistență
normală supus încărcării ciclice atat în compresiune cat și in intindere. Sa accentuat în mod
deosebit descrierea rezistenței și a degradării rigidității produse de ciclul de intindere și
compresiune, forma curbelor de descărcare și reîncărcare și tranziția dintre deschiderea și
închiderea fisurilor. Aslani (2010), Aslani și Bastami (2011) și Aslani și Nejadi (2012) au
introdus doi parametri independenți de cedare în compresiune și intindere pentru a modela
degradarea betonului datorită încărcărilor în din ce in ce mai mari.
Model tensiune-deformata propus pentru element de beton la solicitare de
compresiune sub incarcari ciclice

Este acceptat de majoritatea cercetătorilor (de exemplu, Bahn și Hsu, 1998; Karsan și
Jirsa, 1969; Yankelevsky și Reinhardt, 1987a) că infasuratoarea pentru elementul de beton
supus compresiunii axiale ciclice poate fi aproximată de cu curba de tensiune-deformata (Sima
si colab., 2008). Curba de infasuratoare din compreiune propusa este bazata pe modelul lui

Page 4 of 18
Carreira and Chu (1985),asa cum este prezentat in ecuatiile 1-9 (ecuatiile sunt in unitati
metrice)

Unde:

Curbe de descărcare și reîncărcare

Așa cum au observat mulți cercetători (Bahn și Hsu, 1998; Karsan și Jirsa, 1969; Sinha
et al., 1964), atunci când o proba din beton este încărcata monotonic până la un anumit nivel de
tensiune și apoi descărcat la zero la un nivel ciclic , curba de descărcare este concavă din
punctul de descărcare și este caracterizată de rigiditate ridicată la pornire. Pentru curba de
descărcare a betonului este propusă o ecuație de tip de energie și pentru curba de reîncărcare
este utilizată o ecuație de tip liniar (Aslani, 2010).

Page 5 of 18
 Curba de descarcare

Curba de reincarcare

Ecuația propusă pentru ramura de descărcare include caracteristicile medii ale curbelor
de descărcare obținute experimental, cum ar fi curbura curbei de descărcare, rigiditatea inițială
de descărcare, rigiditatea finală de descărcare și raportul de descărcare a tensiunii de
descărcare.

Curbele de descărcare și reîncărcare partial

Există o lipsă de informații în ceea ce privește cazul în care descărcarea parțială este
urmată de o reîncărcare parțială la solicitati mai mici decât solicitarea maximă de descărcare
initiala. Acest caz mai general a fost modelat folosind rezultatele experimentale ale lui Bahn și
Hsu (1998). În cazul descărcării parțiale, urmată de reîncărcarea unei tensiuni în exces față de
solicitarea maximă de descărcare, traiectoria de reîncărcare este definită de expresiile care
reglementează reîncărcarea completă (Aslani, 2010), așa cum se indică în Ecuația 16.

Page 6 of 18
 Model tensiune-deformata propus pentru element de beton la solicitare de
tractiune sub incarcari ciclice

Curba infasuratoare

Mult mai puțină atenție a fost îndreptată spre modelarea betonului sub sarcină ciclică de
tracțiune. Unii cercetători consideră puțin sau deloc regimul de tensiune tip tractiune, iar cei
care au propus modele presupun, în cea mai mare parte, răspunsuri liniare de descărcare /
reîncărcare fără deformatii plastice. Mai multe expresii au fost documentate în literatură pentru
a reprezenta degradarea, incluzând linii drepte (Baz ant și Oh, 1983), curbe poliliniare
(Gustafsson, 1985; Gylltoft, 1983; Hillerborg et al., 1976; (Lin și Scordelis, 1975; Yankelevsky și
Reinhardt, 1987b, 1989), combinații ale acestora (Cornelissen și colab., 1985), curbele
exponențiale (Gopalaratnam și Shah, 1985; Sima și colab. 1985), o formulare bazată pe
degradare continuă pentru a reprezenta curbele de deformatii post limita/maxim de întindere a
betonului (Mazars, 1981). Curba de infasuratoare propusa pentru solicitari de tracțiune dată de
ecuația 17 este un model foarte simplu (Aslani, 2010)

Curbele de descarcare si reincarcare

Răspunsul betonului sub tractiune ciclică a fost studiat în detaliu de către Reinhardt
(1984) și Reinhardt si colab. (1986). O linie dreaptă este utilizată ca si curba de descarcare
pentru incercarea la tractiune. Aceeași curbă este considerată pentru incercarea de reîncărcare
atunci când nu există nici o incursiune in compresiuni în timpul unui ciclu. Deformatia plastica
din modelul de tractiune propus, este utilizată pentru a defini forma curbei de descărcare, panta
și deteriorarea traseului de reîncărcare și punctul în care suprafețele fisurate vin în contact.
Similar cu betonul solicitat la compresiune, deformata plasstica din tractiune pare a fi
dependenta de deformatia de la descărcare. Modelul de deformatie plastica este exprimat ca:

Modelul de inchidere a fisurilor

O serie de teste care încearcă să caracterizeze efectul deteriorării la tractiune atunci

când specimenul este comprimat au fost dezvoltate de Ramtani și colab. (1992). Aceste
rezultate ale testelor au arătat că închiderea completă a fisurilor necesită o anumită cantitate de
compresie. Odată ce fisura este închisă, rigiditatea betonului nu este afectată de deteriorarea
acumulată din incercarea la tractiune. Mecanismul de închidere a fisurilor este guvernat de
"presiunea de închidere a fisurilor", care este tensiunea la care se presupune că fisura este
complet închisă. S-a observat că deformata la închiderea fisurilor este puternic afectata de forța
și metodele de așezare a betonului (rugozitatea fisurilor). Pentru structurile monolitice fără nici o

Page 7 of 18
deteriorare anterioară a compresiei, σf este în intervalul de rezistență la tracțiune (LeÂ'geron et
al., 2006) și poate fi considerată ca

Verificarea modelului: comparație cu rezultatele testelor

Încărcare la compreiune repetată

Mai multe rezultate ale testelor ciclice uniaxiale au fost comparate cu predicțiile obținute
prin intermediul modelului prezentat. Aceste teste acoperă mai multe forțe concrete și o
varietate de istorii ciclice, incluzând atât compresia ciclică, cât și tractiunea ciclică. În cazul
compresiei ciclice, rezultatele lucrărilor efectuate de Sinha și colab. (1964), Okamoto și colab.
(1976), Tanigawa și Uchida (1979) și Bahn și Hsu (1998); Figurile 1-4 prezintă aceste teste
experimentale pentru încărcarea compresivă ciclică în comparație cu modelul propus. În figura
5, un test experimental pentru încărcarea compresivă ciclică parțială efectuat de Bahn și Hsu
(1998) este comparat cu modelul propus. Pe baza comparațiilor prezentate în Figurile 1-5, se
pot face următoarele concluzii.

Page 8 of 18
 (a) Curba de infasuratoare pentru încărcarea ciclică poate fi reprezentată de răspunsul
betonului la încărcarea monotonică.

(b) Deformatiile reziduale sunt funcție de deformatia la descărcare; o creștere a efortului

de descărcare provoacă aproximativ aceeași creștere a tensiunii reziduale acumulate.

(c) Curbele de descărcare și reîncărcare nu coincid și nu sunt paralele cu curba de

încărcare inițială. Panta medie a curbelor de descărcare și de reîncărcare este invers
proporțională cu tensiunea plastică. Acest rezultat se bazează pe observațiile generale ale mai
multor rezultate experimentale comparativ cu modelele disponibile. Acest lucru sugerează că
există o degradare a rigidității pentru întreg modelul tensiune-deformata dincolo de limita
elasticitatii.

(d) Degradarea continuă a betonului este reflectată în scăderea pantelor curbelor de

reîncărcare.

(e) Curbele de reîncărcare sunt aproape lineare până la intersecția cu curba de

descărcare, după care există o reducere a răspunsului.

Page 9 of 18
 (f) Forma curbei de descărcare depinde în mare măsură de punctul de descărcare a
deformatei plastice, mai degrabă decât de curba infasuratoare de descarcare.

(g) În curba de reîncărcare parțială nu se acumulează tensiuni suplimentare până când

nivelul de tensiune depășește o anumită limită (limită de stabilitate).

(h) Betonul prezintă un comportament hysteretic tipic în care zona din buclele de
histereză, reprezentând energia disipată în timpul unui ciclu, devine mai mare pe măsură ce
infasuratoarea de descărcare crește.

(i) Pe baza rezultatelor anterioare ale încercărilor pentru descărcarea completă și

reîncărcarea completă și încărcarea ciclică aleatorie, infasuratoarea din tensiunea de
reîncărcare este întotdeauna mai mare decât cea de descărcare, indiferent de descărcarea
parțială sau totală.

În cazul tensiunilor ciclice și al tensiunilor ciclice cu mici incursiuni in compresiune,

modelul este comparat cu rezultatele testului raportate de Reinhardt (1984) (Figura 6) și
Yankelevsky și Reinhardt (1987b) (Figura 7). În ambele cazuri, modelul prezent prezintă un
acord satisfăcător cu rezultatele experimentale.

În figura 6, curbele de descărcare și reîncărcare din model coincid și nu există disipare

de energie în timpul unui ciclu. Cu toate acestea, în rezultatele experimentale se poate observa
că cantitatea de energie disipată într-un ciclu este foarte mică. În figura 7, traiectoria de
descărcare și de reîncărcare a unui ciclu este semnificativ diferită, prezentând o buclă
histeretica mare. Această caracteristică poate fi simulată cu exactitate cu modelul, luând în
considerare un efort adecvat de închidere a fisurilor. Următoarele concluzii se pot trage din
Figurile 6 și 7.

(a) În încercările de încărcare ciclică, se pot defini curbele de infasuratoare ca si o linie

pe care se află atât punctele de incepere ale descărcării, cât și punctele de reîncărcare.

(b) Comparația curbei de încărcare monotonice în comprimarea uniaxală cu cea în

tensiune arată că panta in domeniul de tractiune imediat dincolo de vârf este considerabil mai
abruptă decât în cazul compresiunii și raportul dintre deformatia ultimă care corespunde
tensiunii de vârf în tensiune este considerabil mai mare.

Page 10 of 18
 (c) Curba de descărcare se reduce treptat, în timp ce tensiunea este în scădere, iar
rigiditatea curbei de descărcare la un anumit nivel de tensiune este mai mică pentru deformatii
mai mari.

(d) Curba de descărcare la incercarea de tractiune devine o curbă de încărcare pentru

compresiune, care devine mai rigidă cu creșterea presiunilor de compresiune.

Încărcarea ciclică inversată

Două mostre raportate de Dabbagh (2006) au fost selectate pentru a valida modelul sub
încărcare ciclica inversă. Aceste specimene particulare au fost de asemenea selectate pentru a
examina previziunile analitice ale modelului propus pentru beton de înaltă rezistență pentru
diferite încărcări axiale. Proprietățile celor două mostre (SW3 și SW4) studiate experimental de
Dabbagh (2006) sunt prezentate în figurile 8 și 9 și în tabelele 1-4. Aceste exemplare sunt
identice în geometrie nominală cu specimenele testate de Gupta și Rangan (1996), astfel încât
să se poată investiga o comparație între testarea ciclică și testarea monotonă. Eșantioanele au
fost proiectate pentru ceda la forta taietoare.

Scara eșantioanelor de testare utilizate de Dabbagh (2006) a reprezentat aproximativ o

treime din pereții de forfecare utilizați într-o clădire cu mai multe etaje. Eșantioanele au fost
realizate din pereți de margine, elemente de margine și plăci rigide de sus și de jos. Raportul
înălțime-lățime a pereților a fost egal cu 1, așa cum se arată în figura 8 (a). Dimensiunile
geometrice ale tuturor eșantioanelor au fost identice. Placa superioară (1300 x 575 x 200 mm) a
fost proiectată pentru a fi suficient de rigidă pentru a distribui sarcinile laterale și axiale pe pereții
de testare. Placa inferioară (1800 x 575 x 400 mm) a fost, de asemenea, rigidă și fixată la
dispozitivul de testare reprezentând o fundație rigidă. Pentru a simula coloanele sau pereții
încrucișați care pot exista la capetele unui perete într-o clădire cu mai multe etaje, specimenele
de perete de forfecare au fost construite cu elemente de tip bulbi (1000 x 375 x 100 mm).
Dimensiunile clare ale peretelui au fost de 1000 mm înălțime, 800 mm lățime și 75 mm grosime.
Armarile pentru elementele studiate sunt prezentate în figura 8 (b). Pentru toate eșantioanele,
detaliile de întărire a plăcii superioare, a plăcii de fund și a elementelor de margine au fost
aceleași.

Probele de perete au fost supuse unei combinații de solicitare axială constantă și

încărcare laterală ciclică, așa cum se arată în figura 9 (a), cu excepția specimenului SW4, în
care solicitarea axială a fost zero. Pentru a studia comportamentul pre-fisurare și post-fisurare a
probelor, s-a aplicat încărcare laterală utilizând un control al deplasării. Eșantioanele au fost
testate în condiții ciclice inverse, deplasându-le lateral, de-a lungul axei peretelui, cu
incrementări de 4 mm în direcțiile negative (descendent) și pozitive (în sus) (Figura 9 (a)).
Deoarece eșantioanele de perete aveau o rezistență și o rigiditate ridicată, comportamentele lor
erau aproximativ fragile și lineare până la eșec, utilizarea creșteri de deplasare de 4 mm pare
logică. O rată de încărcare de 30 de minute pe ciclu a fost menținută până când eșantioanele
au înregistrat pierderi semnificative de capacitate. Pentru testele ciclice, pentru fiecare fază au
fost impuse două repetări la fiecare nivel de deplasare. Istoricul de încărcare aplicat
eșantioanelor este prezentat în figura 9 (b).

Figurile 10-13 arată răspunsul de deplasare a sarcinii specimenelor SW3 și SW4; un

rezumat al rezultatelor este prezentat în Tabelul 4. Exemplurile SW3 și SW4 au avut procentul
de armare longitudinală și transversală de 0,8%, specimenele fiind supuse unei combinații de
solicitari axiale și încărcari ciclice inversate laterale. Vârstele SW3 și SW4 la momentul testării
au fost de 355 și respectiv 358 de zile. Rezistența la compresiune a betonului în ziua testului a
fost de 96 MPa.

Page 11 of 18
 Specimenul SW3 a fost testat în cicluri de deplasare însoțite de o sarcină axială de 1200
kN. Încărcarea laterală a fost aplicată eșantionului prin faze complete de 4, 8 și 12 mm și o
jumătate de ciclu în direcția negativă la faza de 16 mm. În acest stadiu, testul a fost încheiat,
deoarece peretele a cedat în ambele direcții, iar rigiditatea sa a scăzut semnificativ.
Comportamentul lui SW3 a fost dominat de cedare la forta taietoare cu ductilitate mică. Cedarea
a fost însoțita de o fisură majoră la o forta axiala P=1052 kN în direcția pozitivă de încărcare și a
corespuns unei deplasări de 10,86 mm.

Elementul SW4 a fost supus unei singure încărcări laterale cu patru faze de încărcare
laterală urmata de cedarea care apărut în timpul primei incursiuni în faza a treia. Încărcările
maxime înregistrate în direcțiile negative și pozitive au fost de 684 și, respectiv, 752 kN,
corespunzând deplasărilor de 7,9 și respectiv 12,1 mm. Eșantionul a cedat în timpul ciclului la o
sarcină de 683 kN, corespunzând unei deplasări de 8,0 mm.

Programul de analiză a elementelor finale Abaqus (DSSC, 2010) a fost folosit pentru
modelarea analitică a SW3 și SW4 pentru a determina daca modelul propus poate fi utilizat
pentru a introduce proprietățile betonului sub sarcină ciclică inversă. Abaqus / CAE a fost folosit
ca un program ce rezolva prin metoda elementului finit. Interfețele dintre Umat din Abaqus și
codul principal Abaqus au fost dezvoltate pentru a permite extinderea în continuare a metodei
actuale. Umat permite utilizatorului să definească comportamentul mecanic al unui material și
să interfereze cu orice programe extern. Relațiile de tensiune=deformata calculate de la aceste
modele propuse au fost utilizate în Umat pentru a defini un model material constitutiv ciclic. Pe
baza acestor proprietăți mecanice propuse ale SW3 și SW4 în faza de modelare, rezultatele
principale finale ale sarcinii laterale față de deplasarea plăcii superioare au fost obținute prin
analiza exactă a sarcinii laterale și a istoricului deplasării.

Figurile 10 (b) și 12 (b) prezintă rezultatele analitice ale SW3 și SW4 în comparație cu
rezultatele experimentale (figurile 10 (a) și 12 (a)). Figurile 11 și 13 prezintă simularea Abaqus
folosind relația de rezistență-rezistență propusă pentru beton pentru probele SW3 și SW4.

Page 12 of 18
Page 13 of 18
Page 14 of 18
Page 15 of 18
Page 16 of 18
Page 17 of 18
 Concluzii

Pentru un beton nearmat a fost elaborat un model constitutiv ciclic. Următoarele

concluzii sunt extrase din studiul actual.

(a) Modelul constitutiv propus a fost dezvoltat pentru simularea răspunsului betonului supus
încărcărilor ciclice în atat la compresiune cat și la tractiune.

(b) Modelul poate reproduce comportamentul complex al betonului în orice istoric al încărcării
ciclice uniaxiale (adică încărcare completă și încărcare parțială).

(c) Se presupune că descărcarea este neliniară și este modelată folosind o ecuație de tip de
putere care ia în considerare condițiile limită la inceputul descărcării și la efortul zero.
Descărcarea, în cazul încărcării totale, se termină la tulpina deformata plastica.

(d) Modelul a fost verificat prin compararea rezultatelor cu o serie de teste dezvoltate de alți
autori. În toate cazurile, modelul propus prezintă un acord satisfăcător cu rezultatele
experimentale.

(e) Reîncărcarea este modelată ca fiind liniară cu o rigiditate de reîncărcare degradată.

Răspunsul de reîncărcare nu se întoarce la curba initiala și este necesară o tensionare
suplimentară pentru a intersecta curba initiala.

(f) Modelul ia în considerare, de asemenea, cazul general de descărcare și reîncărcare parțială

în regiunea de sub deformata maxima de descărcare initiala.

(g) Modelul propus este capabil să prezică comportamentul ciclic inversat al elementelor de
beton de înaltă rezistență.

(h) Modelul propus este ușor de utilizat și este potrivit pentru introducerea într-un program cu
elemente finite.

(i) Rezultatele studiilor analitice care au comparat modelul propus cu rezultatele experimentale
au demonstrat capacitatea modelului de analiză a elementelor de beton cu rezistență ridicată și
normală.

(j) O caracteristică remarcabilă a modelului constă în faptul că toate datele de intrare necesare
pot fi obținute prin teste de compresiune monotonice și de tractiune, convenționale.

Page 18 of 18