Sunteți pe pagina 1din 20

Bazele reabilitării medicale și medicinei fizice.

Medicina de Reabilitare (Recuperare) se concentreaza nu numai pe functionarea fizica, dar


si pe capacitatea de a permite persoanelor sa participe activ in cadrul societatii. Aceasta
reprezinta mai mult decat definitia stabilita pentru Reabilitare, care este „ un proces activ,
prin intermediul caruia cei care au dizabilitati ca urmare a leziunilor sau a bolilor isi revine
complet sau, daca nu este posibil sa-si revina complet, ajung la potentialul fizic, mintal sau
social optim si sunt integrati in mediul care le este cel mai potrivit”. Ambele se refera la
persoanele cu boli cronice, dupa traume si dizabilitati congenitale.
Medicina Fizica este disciplina medicala care, pe baze stiintifice, se ocupa cu interventiile al
caror scop este acela de a imbunatatii functionarea fiziologica si mentala, prin folosirea unor
mecanisme fiziologice (precum reflexele, adaptabilitatea functionala si neuroplasticitatea) ca
si prin folosirea pregatirii fizice si mentale. Toate acestea sunt posibile dupa ce s-a pus un
diagnsotic functional corect prin testare functionala, ceea ce reprezinta competenta
specializata a RMFB. Medicina Fizica se face frecvent prin munca in echipa multi-
profesionala, inclusiv fizioterapeuti ocupationala si alti profesionisti din domeniul sanatatii,
asistenti sociali, personal educativ si ingineri
RMFB – Recuperare, Medicina Fizică și Balneologie.

Acțiunea terapeutică a procedurilor fizioterapeutice.


1. Cresterea imunitatii organismului. Folosind agentii fizici artificiali, (electroterapia),
precum si agentii fizici naturali, (apele termale, baile de soare,  peloidele-namolurile,
inhalatiile, aerosolii de munte, salini, sau marini, fizioterapia ajuta la cresterea imunitatii
organismului.
2. Detoxifierea organismului. Folosind electroterapia, curentul electric in  scop terapeutic, se
poate determina accelerarea procesului de eliminare a toxinelor si catabolitilor acumulati in
organism, ca urmare a unui stil de viata nesanatos, printr-o alimentatie necorespunzatoare,
lipsa de miscare, stres, etc. Prin anumite proceduri de fizioterapie are loc usurarea
transportului acizilor grasi si ai colesterolului, si intensificarea schimburilor nutritive, avand
ca si urmare detoxifierea organismului.
3. Anumite proceduri ale fizioterapiei, pot fi folosite pentru reducerea stratului adipos. Este
recunoscuta facilitarea lipolizei, fizioterapia ducand la scaderea stratului adipos. Fizioterapia
intretine si dezvolta supletea tesutului conjunctiv, combate depunerile grasoase in exces sub
piele si totodata le previne.
4. Stimuleaza sau alina sistemul nervos. In functie de efectele scontate, se poate obtine o
relaxare a psihicului, cu indepartarea oboselii si a stresului, sau din contra o stimulare, prin
efectele excitante, ce pot fi induse cu ajutorul acestei terapii.
5. Fizioterapia indeplineste nevoia de odihna si  de a avea un somn mai linistit. Procedurile
de fizioterapie, pot avea asupra organismului o actiune de sedare nervoasa - favorizeaza
somnul, combat oboseala psihica cat si cea musculara. 
6. Creste mobilitatea articulatiilor si le mentine  sanatoase. Sunt prea bine cunoscute efectele
vasodilatatorii si trofice ale fizioterapiei. Tocmai aceste efecte determina nutrirea capsulelor
articulare, fapt pentru care se obtine o crestere a mobilitatii articulatiilor, si totodata
articulatiile devin mult mai sanatoase.
7. Avand un important efect resorbtiv asupra induratiilor cutanate fibroase sau cicatricelor,
fizioterapia influenteaza vindecarea leziunilor la nivelul tesutului moale.
8. Prin efectul antiinflamator si antialgic, constituie o modalitate eficienta de prevenire cat si
de combatere a inflamatiilor posibile, sau deja aparute in urma unui traumatism, si de
asemenea, combate durerile existente.
9. Nu trebuie uitat importantul efect asupra circulatiei sanguine. Fizioterapia contribuie la
activarea circulatiei  in intregul corp prin efectele pe care le produce.
10. Razele ultraviole, razele ultrascurte, factorii naturali ai fizioterapiei: inhalatiile, aerosolii,
ajuta la imbunatatirea respiratiei, fapt pentru care sunt indicate in diverse afectiuni precum in
astmul bronsic, in afectiunile pulmonare cronice, etc.

Fizioterapia – Este specialitatea medicală care utilizează mecanisme de acțiune a factorilor


fizici ( masaj, exerciții fizice, lumină, unde magnetice etc.) în scop de terapie, recuperare și
profilaxie. Rolul fizioterapiei este prețios care cuprinde tehnici care nu trebuie de neglijat.
După o cunsultație la medic în funcție de patologia și particularitățile individuale ale
pacientului medicul stabilește care este cea mai potrivită cură de reabilitare și nr de ședințe.
Tehnicile de fizioterapie:
Galvanizarea- utilizarea terapeutică a curentului cu tensiuni scăzută și consum de energie.
Efectele terapeutice: Anti-inflamator, deshidare. Analgezic, sedativ, vasodilatator, metabolic.
Electroforeza medicamentoasă- Utilizarea combinată a curentului electric si a
medicamentului administrat concomitent ptin pielea intactă sau mebranele mucoase.
E. T.: Anti-inflamator, deshidare. Analgezic, sedativ, vasodilatator, metabolic.
Curenții diadinamici: Efect terapeutic asupra organismului cu ajutorul curenților de impuls
de formă semi-sinusoidală.
E. T.: Analgezic pronunțat. Normalizarea proceselor trofice în țesuturi și circulația sângelui.
Electroanalgezia: Terapia bazată pe curenți pulsativi aplicat în epicentru durerii.
E. T. Analgezic, vasodilaltori locali.
Curenții sinusoidali modulați: Utilizarea terapeutică a curenților de impulsuri de joasă
frecvență pentru reabilitarea a aparatului neuromuscular.
E. T. Mioneurostimulator, neurotricm antispastic, vasodilatator local.
Terapia cu ultrasunete: Utilizarea terapeutică a ultrasunetelor.
Efecte Terapeutice: Absorbabile, antiinflamator, analgezic, metabolic, hiposensibilizare.
Magnetoterapia: Tratament cu ajutorul câmpului magnetic de frecvență joasă.
E. T. Antinflamatori, antiendematos, hipocoagulator, îmbunătățirea microcirculației și a
proceselor regenarativ
Fototerapia: utilizarea în scop de tratament și profilaxie a energiei luminii radiante.( radiații
UV și infraroșii)
E. T. Razele infraroșii și vizibile ce au efect predominant termic pe țesuturi, RUV acțiune
chimică.
Aerosolterapia: Metoda terapeutică ce constă în introducerea a medicamentelor sub forma
de aerosoli, pe căi respiratorii.
E: T. Mucolitic, inhalare, mucokinetic.
Masaj terapeutic: imapact mecanic dozat asupra țesuturilor moi, prin diferite metode într-o
secvență specială.
E. T. Restaurativ, metabolic, sedativ analgetic, drenare, vasodilatator.

Organizarea activității serviciului fizioterapeutic în secțiile de


fizioterapie.
Fizioterapia, poate fi aplicată la circa 90 % din bolnavi, aflați în staționar și la aproximativ 60
% la bolnavii tratați în condiții de ambulator, revenindu-i la fiecare cîte 10-23 proceduri.
Secția fizioterapeutică modernă este alcătuită din mai multe cabinete: electro și fototerapie,
ozocherito și parafinoterapia, masajul medical
Pe lângă acesta, secțiile de fizioterapie au cabinete medicale, încăperi auxiliare, saloane
pentru odihnă.Asfel de secții se organizează oe lângă spitale policlinici, și sanatorii.
Procedurile se efectuează în cabinete separate, izolate. În cabinetul fizioterapeutic panoul
electric de comandă cu întrerupător comun iar pentru cuplarea separată a aparatelor panoul
de demaraj. Pe lângă acesta se aranjează un ungheraș bucătărie cu chiuvetăă pentru clătirea
peselor intermediare ce se pun sub electroade și cu sterilizator pentru fierberea acestora.
Pe unul din perete se afișează regulamentul privind tehnica securității, este obligatoriu de a
avea în cabinet p trusă farmaceutică, pentru acordarea primului ajutor medical de urgență.
Medicul-fizioterapeut organizează activitatea personalului, planifică și asigură funcționarea
secției. Consultă bolnavii verifică corectitudinea adm. procedurilor , poartă răspunderea pe
întreaga activitate a activității serviciului fizoterapeutic.
Regulile de securitate. Accidente de fizioterapie.

Educarea procedurilor fizioterapeutice este legată de un anumit pericol pt pacienți, uneori si


pt personalul medical a cabinetelor fizioterapeutice.
Personalul medical trebuie să cunoască la perfecție și să respecte riguros rigulile de securitate
ce pot preveni complicațiile și accidentele survenite pe parcusul sedințelor.
Sora medicală trebuie să cunoască și să acorde asistența medicală de urgență ce se referă la
electrocutare, arsuri șoc anafilactic, balneoreacțiile grave inclusiv acutizările critice ale bolii
de bază.
Cea mai periculoasă leziune este electrocutarea și traumarea cu curect electric ce poate
surveni în nerespectarea regulilor de efectuare a procedurilor electrice la atingerea
neintenționată a purtătoarelor de curent electric.
Pentru evitarea electrocutării a/m este obligat să verifice înainte de a pune în funcție toate
aparatele purtătoare de curent și cablurile de contactarea cu pământul. În caz de depistare a
unor defecte se anunță medicul si se va înregistra în registrul de control a stării tehnicii.
Acuzele pacientului în caz de electrocutare sunt: dureri, contractări convulsive ale mușchilor
se constă o paloare a învețișurilor cutanate/ În cazurile grave poate surveni pierderea
cunoștinței, apnee, dilatarea pupilelor, stoparea activității cardiace, sunt semne ale morții
clinice.
În acest caz se eliberează pacientul de acțiunea curentului electric se întrerupe și se
deconectează aparatul și înlăturat de pe sursa de curent. Persoana ce efectuează acest lucru
trebuie să pună mănuși de cauciu înfășurate cu stofă ucată. Picioarele celui ce acord priimul
ajutor trebuie să se afle pe covorașul de cauciuc iar firele de curent sunt curent cu clește ce au
minere izolate
Șocul anafilactic survine în urma acțiunii preparatelor medicamentoase față de care
bolnavul manifestă sensibilitate individual ( insuportabile), și în aplicarea unor cantități
neînsemnate de preparate prin electrofareză și inhalare.
A preveni aceste reacții bolnavul trebuie interogat privind suportarea remediilor
medicamnetoase mai ales a antibioticilor. În caz de suspecție se efectuează probe de
sensibiliate la prreparetele medicamentoase prevenind fizioterapeut prezența sau lipsa la
bolnav a hipersensibilității medicamentoase.
Acuzele pacinetului sunt : agitare, asfixie, prurit cutanat, pierderea cunoștinței HipoTA,
paloare bruscă.
În caz de apariția șocului anafilactic a/m este obligat sa întrrupă imediat procedura, bolnavul
se culcă i se adm. sol, adrenalină s/c 0,5 ml 0,1% se anunță medicul. Restul activităților le va
efectua la prescripția medicului/ Va adm. glucocorticoizi ca prednizolon 50 mg și 10 ml de
sol. Eufilină 2,4%
Persona care lucrează în secțiile de fizioterapie este supăsă examenului medical în fiecare an.
Galvanizare
Curentul galvanic este curent continuu sau cu frecvența 0. Se poate propaga în țesuturi sub
următoarele forme: electrolitic; electroforetic; electroosmotic; conducere protonică (în mică
măsură).
Aparatură: aparatele care furnizează curent continuu alături de alte forme de curent au
următoarea lcătuire:
-sistem de alimentare cu curent electric de la rețea *cordon, întrerupător)
-dispozitiv de redresare (tranzistori care transsformă curentul alternativ de rețea în curent
continuu)
-dispozitiv de reglare a intensității (potențiometru)
-instrument de măsură (miliampermetru)
-sistem de racordare la pacient (borne, cabluri, electrolizi)
Mod de aplicare:
-cu ajutorul unor electrozi din plumb sub formă de plăcii de diverse dimensiuni (galvanizare
simplă)
-cu baie hidro-electrolitică
-ionogalvanizare (metodă de introducere a unor substanțe medicamentoase prin tegument cu
ajutorul curentului electric)
Indicații:
-afecțiuni reumatismare degenerative: gonartroză, coxartroză, spondiloză
-artrita reumatoidă, spondilita anchilozantă
-afecțiuni abarticulare: tendinite, bursite, periatrite, epicondilite
-sechele posttraumatice
-afecțiuni ale aparatului circulator: HTA stadiul I și II, acrocianoza, arteriopatii periferice
-afecțiuni neurologic: pareze și paralzii, nevralgii și nevrite
-sindroame de suprasolicitare, distonii neuro-vegetative

Electrofoteza medicamentoasă: Noțiune de electrofoteză medicamentoasă.


Indicațiile contraindicațiile. Aparatajul și tehnica efectuării.
Electroforeza medicamentoasă este, de asemenea, utilizată pentru a administra medicamente
prin piele și membranele mucoase. Se poate spune că această metodă este complexă,
deoarece există un efect simultan al curentului și al drogului. Ce medicament selectat pentru
procedura, și ce procent din polaritatea de administrare, determină numai medicul curant
luând în considerare starea pacientului și severitatea bolii.

Dacă este prescrisă electroforeza medicamentului, algoritmul de realizare este important de


știut, dar trebuie de asemenea să se țină seama de faptul că diferiți factori influențează
absorbția medicamentului: Localizarea procedurii. Vârsta pacientului. Durata electroforezei.
Dozarea și concentrația medicamentului. Puterea curentului electric. Încărcătura ionică și
dimensiunea lor. Trăsături individuale ale pacientului.
Indicațiile electroforrezei
Boli ale sistemului respirator, începând cu bronșita uzuală și terminând cu astm bronșic și
pneumonie. Boli ale urechii, gâtului și nasului. Perfect supuse terapiei bolilor
gastrointestinale, de exemplu gastrită, pancreatită, ulcer peptic. Electroforeza este utilizată în
terapia complexă a patologiilor sistemului cardiovascular. Aceasta include hipertensiunea,
hipotensiunea, angină pectorală, fibrilație atrială, etc. Boli ale sistemului genito-urinar.
Patologiile sistemului nervos nu pot fi eliminate fără această metodă de tratament. Migrenele,
nevrozele, radiculita, hernia intervertebrală etc. sunt tratate cu mare grijă. Sistemul
musculoscheletal răspunde și la electroforeză. Această procedură este adesea prescrisă după
fracturi, cu osteochondroză, artrită, artrită. Boli ale sistemului endocrin. Boli de piele. In
domeniul stomatologiei este de asemenea electroforeză nu mai puțin frecvente, cum sunt
stomatita, gingivita, periodontita.
Contraindicațiile electroforezei medecamentoase:
Neoplasme benigne și maligne oriunde în organism. Prezența insuficienței cardiace. Prezența
unui pacemaker. Orice proces inflamator în organism în stadiul de exacerbare. Temperatură
corporală ridicată. Formă severă de astm bronșic. Încălcarea coagulării sângelui. Bolile de
piele, de exemplu eczeme sau dermatite. Încălcarea sensibilității pielii. Prezența deteriorării
mecanice la locul aplicării plăcuțelor medicinale. Intoleranță la curentul electric. Alergia la
medicamente. Dacă electrozii se presupune a fi aplicați uterului și ovarelor, menstruația este
o contraindicație.

Aparatajul: Electroforeza prin vid. Se utilizează un aparat special EVAC-1, care are o
pompă de vid, cuve. În timpul procedurii, cuvele sunt aplicate pe piele sau pe membrana
mucoasă, iar căptușeala este impregnată cu medicamentul. După crearea presiunii evacuate,
pielea este ridicată și strâns în contact cu medicamentul. Durata procedurii este de numai 5-
10 minute, în cursul cărora este necesar să se facă o astfel de 5-10 în funcție de starea
pacientului și de severitatea bolii. Această metodă de electroforeză vă permite să introduceți
mai multe medicamente și mult mai adânc.
Tehnica efectuării:
O asistentă medicală sau un medic înainte de o procedură trebuie să verifice întotdeauna
starea aparatului. Uită-te la doctorul doctorului. Explicați în detaliu, mai ales dacă o persoană
face electroforeză pentru prima dată, ce senzații pot fi. Ajutați-l pe pacient să-și facă o poziție
confortabilă. Asigurați-vă integritatea pielii în locul aplicării plăcuțelor. Pregătiți plăcuțele
corespunzătoare locului de aplicare, înmuiați-le în apă caldă. Atașați-le la corpul pacientului.
O placă de plumb este suprapusă pe partea superioară, care va fi conectată printr-un cablu la
aparat. Calculați curentul pentru procedură. Verificați dacă regulatorul de intensitate a
curentului se află în poziția extremă stângă. Conectați dispozitivul la rețea. Schimbați șuntul
până la semnul "5" dacă pacientul este copil sau se face o procedură pe cap și "50" pentru
pacienții adulți și alte părți ale corpului. Creșteți treptat valoarea curentă la valoarea necesară.
Dacă pacientul efectuează bine procedura, atunci îl puteți acoperi, dar avertizați că, în cazul
unor senzații neplăcute, trebuie să informeze asistenta medicală. Pentru a marca timpul de
electroforeză. După terminarea regulatorului curent puneți poziția "0". Deconectați aparatul
de la priză. Îndepărtați electrozii din corpul pacientului și examinați pielea pentru roșeață și
iritare. Pacientului i se aduce aminte când trebuie să urmeze următoarea procedură.

Băi cu gaze
Băi cu bule de oxigen și cu bule de aer, t0 apei de 30-350C pentru oxigen și 32-370C pentru
aer, durata băii fiind de 15-20 minute. Au efect de sedativ asupra SNC.
Băi sulfuroase: în cada cu apă la 35-370C se toarnă un amestex de suflat de potasiu cu acid
sulfuric sau hiposulfit de sodiu și oțet de 90, durata fiind de 5-10 minute. Hidrogenul sulfurat
determină vasidolatație periferică, are efect cheratilitic, antiinflamator, băile fiind indicate în
afecțiunile reumatismale cronice, neuropatii periferice, flebite cronice, afecțiuni
dermatologice și afecțiuni ginecologice cronice.
Băile cu deoxid de carbon: în cada cu apă la 30-350C există un dispozitiv special care
produce bule fine de CO2 la o presiune de 0,5-1 atmosfere, durata băi find de 5-20 inute.
Atunci când acientul nu poate suporta presiunea hidrostatică mare a apei se pot prescrie și băi
uscate de CO2, mofete. Bulele de CO2 se depun sub forma unei pelicule pe tegument, cu rol
de termoizolator, realizează un masaj fin la nivel cutanat, au acțiune sedativă asupra
sistemului nervos, cel mai important fiind efectul vasidolatator periferic, cu scăderea
temperaturii centrale și scăderea tensiunii arteriale, creșterea întoarcerii venoase către cordul
drept, creșterea debitului sistolic și deci antrenarea economică a cordului. Indicațiile
principale sunt reprezentate de: arteriopatiile obliterante periferice și HTA.

Dușurile
Dușurile sunt proceduri prin care asupra corpului se aplică apă, aburi sau aer cald, cu
temperaturi și presiuni diferite, de la o oarecare distanță.
Se clasifică:
-după temperatură: rece, cald, alternant, cu aburi, cu aer cald
-după forma jetului: rozetă, sul, evantai
-după direcția coloanei de apă: verticale-ascendente și descendente, orizontale, circulare
-dușuri speciale: cu masaj, subacval.
Dușul rece – t0 de 15-200C și durata de 1-3 minute, se aplică pe toată suprafața corpului sau
pe regiuni limitate pentru efectele de stimulare a circulației, a termoreglării, a sistemului
nervos, fiind indicat în : surmenaj, astenie, călire, tulburări metabolice și de termoreglare.
Dușul cald – t0 de 38-400C, area cțiune calmantă, relaxantă, iar cel fierbinte la 450 de scrută
durată are acțiune excitantă. Este indicat în : nevroze, oboseală, afecțiuni inflamatorii și
degenerative cronice ale aparatului locomotor.
Dușul alternant – constă în aplicarea unui duș cald, la 380 timp de 30 secunde apoi aplicare
dușului rece la 200 timp de 15 secunde.
Dușul cu aburi – jet de aburi cu durata de câteva minute asupra unor regiuni limitate ale
corpului. Poate însoți o rpocedură de masaj sau poate precede o baie generală. Este urmat de
o procedură de răcire.
Dușul cu aer cald – acționează asemănător ca dușul cu aburi, se asociază cu masaj și poate fi
aplicat la patul bolnavului.
Dușul evantai – își datoează numele dispozitivului în formaă de evantai prin care este
proiectată apa, avantajul său fiind posibilitatea de proiecție mai exactă asupra unor regiuni
limitate.
Dușul rozetă – este utilizat mai frecvent pentru aplciații generale.
Dușul sul – are o presiune mai mare a coloanei de apă și se poate aplica sub forma rece,
caldă, alternantă.
Dușul vertical ascenent – se subîmparte în: dușul rece de șezut (de durată scurtă, cu indicații
în incontență urinară, hemoroizi, impotență sexuală); dușul cald de șezut (de durată mai
lungă, indicat în afecțiuni cronice genitale); dușul alternant de șezut (indicat în oligomenoree,
amenoree).
Dușul subacval – paceintul se află într-o cadă mare sau în bazin treflă umplut cu apă la t0 de
37-380C.

Termoterapia. Parafinoterapia.
Constă în aplicarea parafinei topite pe o anumită regiune anumită a corpului. În funcție de
zona interesată există mai multe tehnici: pensulare, baie cu parafină pentru mâini și picioare,
feși parafinate sau plăci de parafină. Se topește parafina la 700C în așa fel încât să rămână
bucăți netopite. Temperatura la care se utilizează este de 50-550C. Se aplică un strat cu
grosimea de 0,5-1,5cm timp de 20-60 minute. Se poate refolosi cu condiția să fie sterilizată.
Împachetările cu parafină acționează prin intermediul factorului termic, parafina având
proprietăți termopexice, adică poate înmagazina o cantitate mare de căldută pe care o
cedează lent organismului prin solidificare.
Indicațiile : afecțiuni degenerative, inflamatorii cronice, posttraumatice ale aparatului
locomotor; afcțiuni însoțite de redoare aarticulară; afeciuni ale sistemului nervos periferic;
anexite cronice.
Contraindicații: afecțiuni maligne; hemoragii interne; TBC; boli dermatologie; stări febrile;
afecțiuni cronice decompensate.

Magnetoterapia
Terapia magnetica este o metoda sigura, noninvaziva de aplicare a campurilor
magnetice pe corp in scopuri terapeutice. Ajuta la accelerarea proceselor de vindecare si
mareste calitatea somnului fara nici un efect secundar negativ.
Cum actioneaza magnetoterapia?
Toate functiile mentale si fizice sunt controlate de campuri electromagnetice produse de
miscarea ionilor din corp. Cand apare o afectiune si sunt distruse tesuturile, ioni incarcati
pozitiv se deplaseaza in zona afectata, cauzand durere si sangerare.
Pentru a se insanatosi zona afectata trebuie sa se refaca incarcatura negativa naturala.
Pentru a fi eliminate durerea si inflamarea trebuie sa se elimine ionii pozitivi si sa se
transfere oxigenul si nutrientii spre acea zona.
Aplicarea unui camp magnetic intr-o zona afectata o va ajuta sa isi refaca echilibrul
electromagnetic normal. Campul magnetic relaxeaza atat vasele capilare cat si muschii si
tesuturile din jurul vaselor capilare, permitand un aflux marit de sange in zona.
Mai mult oxigen si nutrienti sunt transferati zonei afectate, in timp ce durerea si
inflamatiile sunt mult mai eficient eliminate. Acest proces reface echilibrul normal
electromagnetic al zonei, indepartand durerea si inflamarea si accelerand vindecarea.
Astfel produsele ce utilizeaza magneti sunt impartite dupa mai multe criterii:
- pentru asigurarea unei odihne si relaxare de calitate: saltele, paturi si perne cu magneti
Au efect terapeutic si calmeaza organismul stresat. Creaza o atmosfera confortabila corpului,
avand un efect termoreglant, iarna sunt calduroase iar vara sunt racoroase, marind astfel
calitatea somnului, campul magnetic relaxand foarte mult corpul.
Indicații:
- bolile coloanei vertebrale;
- boli de metabolism, bolile rinichilor;
- tulburari functionale, probleme ginecologice
- leziuni si rani aparute in urma activitatilor sportive;
- bolile inimii, boli reumatice si de articulatie;
- fracturi, bronsite, boli de sold si de genunchi.
- pentru cei care stau mult pe scaun: perna pentru scaun cu magneti

Inductotermia
Inductotermia este o metodă de tratament fizioterapeutic al anumitor zone ale corpului
pacientului.
Tratamentul se datorează încălzirii corpului, prin expunerea la radiații electromagnetice de
înaltă frecvență.
Acest efect creează curenți turbionari în celulele umane. Mai presus de toate, acestea
afectează mediul lichid al corpului (apa din celule, sânge, lichid limfatic).
Curentul este împrăștiat într-un dispozitiv rotund special care oferă unde electromagnetice
celulelor și țesuturilor umane. Câmpul magnetic care se comportă în jurul cablului creează
oscilații asemănătoare unei spirale.
Astfel de vârtejuri formează căldura care are loc în timpul procedurii. Procedura se
desfășoară pe un fotoliu sau pe o canapea pentru confortul pacientului.
Impactul curentului poate apărea atât pe corpul gol, cât și prin haine subțiri, tifon sau gips
medical.
Atât în zona de impact, cât și în zonele apropiate nu ar trebui să existe obiecte metalice.
Diametrul discului difuzor este selectat în funcție de zona care necesită tratament și de zona
de expunere. Discul este setat la 1-2 cm deasupra nivelului pielii.
Dacă în locul unui disc este folosit un cablu, atunci spațiul este creat din țesătura de tifon.
Din cablu trebuie să formați o spirală - astfel încât efectul va fi mai eficient.
Astfel de bucle nu ar trebui să se atingă reciproc. Între ele este necesar să reziste un gol de 2-
3 cm.
Dacă impactul este necesar pe un fascicul de nervi și terminații nervoase, atunci cablul
trebuie să fie răsucite sub forma unei singure bucla.
În timpul inductotermei, o persoană poate prezenta căldură ușoară și furnicături ușoare. În
concordanță cu puterea radiației termice, există trei tipuri de inducție (mici, medii și mari).
Cursul de terapie este de la 10 la 20 de sesiuni. Trebuie să se facă în fiecare zi timp de
20-25 de minute pe parcelă. Dacă este necesar, puteți repeta cursul în șase luni. Pentru copii,
este, de asemenea, posibilă efectuarea inductotermiei.
Aparatură pentru inductotermie
Aparatură pentru inductotermie Curapuls 670
Puterea maximă este de 200 de wați. Dispozitivul include 2 discuri pentru disiparea undelor
electrice.
De asemenea, în aparatul SCW-4 există două cabluri care pot fi completate cu rezonatoare
ginecologice. De asemenea, există dispozitive DKV - 1, DKV - 2, Curapuls 670.
Indicații pentru procedură
 Subacută și boli cronice ale diferitelor organe și sisteme (pneumonie, astm, hepatita
cronică în formă, colecistita, gastrita, ulcere ale tractului gastrointestinal, colită);
 Orice boli inflamatorii ale organelor reproductive la femei;
 Boli ale articulațiilor (artrită, artrită);
 Boli ale coloanei vertebrale (osteochondroză, scolioză);
 Boli ale sistemului nervos (nevrită);
 sclerodermia;
 Fracturi osoase pentru vindecare timpurie.
Contraindicații
 Orice boli oncologice și tumori maligne;
 Polipi în tractul gastro-intestinal și în sistemul urinar;
 Boli ale sângelui și încălcarea coagulabilității acestuia;
 Tuberculoza în faza activă;
 Orice sângerare;
 Sarcina și alăptarea;
 Fibromul uterului și aderențele tuburilor uterine;
 Diverse boli cardiovasculare sau prezența unui stimulator cardiac;
 Orice fier și obiecte de metal, care pot fi amplasate în zona de câmp electromagnetic
de influență (plăci de metal ale șuruburilor osoase și șuruburi). De asemenea, nu se
recomandă influența anumitor tipuri de tatuaje, a căror vopsea poate conține elemente
metalice;
 O perioadă acută de boli inflamatorii.

Electrosomnul
Metoda de tratament prin actiune asupra creierului cu curent de impulsuri de frecventa
joasa(1-130Hz),de forma dreptunghiulara,intensitate mica(1-3mA)si tensiune mica(pina la
50V).
Actiunea fiziologica si curativa a electrosomnului.
Electrosomnul consta in aciunea directa a curentului de impulsuri asupra structurilor
creierului. Curentul se scurge in creier prin reteaua vasculara,ajungind astfel la nucleii
nervilor cranieni,la hipotalamus,hipofiza ,formatiunea reticulara si alte structuri.
Astfel se influenteaza :tonusul muscular, creste nivelul oxigenarii singelui, stimularea
hematopoiezei, fuctia secretorie a tractului gastrointestinal, respiratia devine rara, profunda,
se restabilesc dereglarile metabolismului, se restabileste functia glandelor endocrine.
se utilizeaza cu scop:Sedativ, Somnifer, Spasmolitic,Secretor
Aparate
Se utilizeaza aparatele:
 electroson -1;2;3;4.
Indicatii HTA gr.I,II
Afectiunile SNC: Contraindicatii
sindrom astenic  Tumori maligne
derglarea somnului nocturn  Epilepsie
neurastenie  Afectiuni oculare:
Migrena blefarite
Afectiunile aparatului cardio vascular conjunctivite
Ulcer gastric si duodenal • Patologia cardiaca decompensata
• HTA gr. III,IV
Astm bronsic
• Intoleranta fata de curentul electric
Tehnica si metoda
Procedura consta in aplicarea pe pleoapele ochilor inchisi a 2 electrozi umectati cu apa si
uniti cu catodul,iar alti 2 electrozi,umectati si uniti cu anodul se aplica in regiunea apofizelor
mastoidiene. Intensitatea curentului se dozeaza dupa perceptiile pacientilor,senzatie usoara
de intepatura ori vibratie. Durata procedurii 30-40 min. Se indica zilnic sau peste o zi, 10-20
sedinte

Diadinamoterapia (DDT)
metoda electroterapeutica care foloseste curentii pulsatili continui de forma semisinusoidala
cu frecventa de 50 si 100 Hz si combinarile(modularile) acestora. Metoda a fost elaborata de
medicul stomatolog P.Bernard(1950).
Efectele curentului diadinamic: Antalgic, Decontractuant, Hiperemiant, Rezorbtiv,Trofic

Indicatii
Stari posttraumatice Contraindicatii
 contuzii  Fracturi recente
 entorse  Tumori maligne
 luxatii  Materiale de osteosinteza
 indinderi musculare  Endoproteze
 redori articulare  Tromboze venoase
Afectiuni reumatice superficiale,profunde.
 artroze
 artrite Aparate
 mialgii  Snim-1;2.
 manifestari abarticulare  Tonus 1;2.

Tehnica de lucru
 Aceeasi ca la galvanizare.
 Durata 10-30min
 7-12 sedinte
 Zilnic.peste o zi

Diadinamoforeza. Indicațiile . Contraindicațiile. Aparatajul.


Metodica și tehnica realizării.
Diadinamoforeza medicamentoasă sau electroforeza medicamentelor cu curenți diadynamici
reprezintă un efect simultan asupra corpului curenților diadynamici (DDT) și a substanțelor
medicinale introduse cu ajutorul lor.
Aparatajul: Pentru diadynamophoresis, dispozitivele de terapie diadynamică sunt utilizate
atât la domiciliu ("Tonus-1", "Tonus-2", "Radius-01", "Refgon-01") și importate
"Diadynamic", "Bipulsator" Neodinator ", Ergon (BRT / 3), BTL-6, Ionoson, etc.].
Electrozii cu diadynamoforoză, precum și în timpul galvanizării, sunt plăci metalice sau
țesături grafitizate de diverse dimensiuni, echipate cu plăcuțe convenționale hidrofile cu o
grosime de 1-1,5 cm. În afară de aceasta, electrozii cupa metalică cu un suport de mână pot fi
atașați la dispozitive.
În cazul diadynamoforezei cu o soluție a unui medicament, se plasează un tampon care este
plasat sub electrodul purtător de curent activ. Polaritatea sa depinde de polaritatea substanței
injectate. Pe cel de al doilea electrod, stratul hidrofil este umezit cu apă. Cu toate acestea, cu
administrarea simultană a două medicamente cu polaritate diferită, soluțiile lor se aplică pe
plăcuțele medicinale ale ambilor poli. Localizarea electrozilor poate fi diferită. Metoda
transversală de impunere a electrozilor este folosită de obicei atunci când este expusă la
organele interne, iar longitudinal - atunci când este expus la suprafețe mari ale corpului.

Amplipulsoterapia.
Terapia cu amplipulz este aplicația pentru scopul terapeutic al curenților modulați sinusoidali
(SMT). SMT-urile sunt curenți alternativi de direcție cu o frecvență purtătoare de la 2 la 10
kHz, modulați cu o frecvență joasă de la 1 la 150 Hz și în amplitudine.
Indicațiile:
boli și leziuni ale sistemului nervos periferic cu durere, precum și tulburări motorii sub formă
de pareză și paralizie periferică și centrală;
boli și leziuni ale sistemului musculo-scheletal și ale sistemului musculoscheletal (vânătăi,
artrită reumatoidă, atrofie musculară, fracturi osoase etc.);
boli respiratorii (bronșită, pneumonie, astm bronșic);
afecțiuni gastro-intestinale (ulcer gastric și ulcer duodenal, esofagită de reflux, gastrită,
constipație dischinetică, diskinezie biliare.
Contrindicațiile:
stare severă, temperatură ridicată a corpului; neoplasmele sau suspiciunea prezenței lor;
proces inflamator purulent acut; tromboflebită, vene varicoase; sindroame hemoragice;
durere acută de origine viscerală; bile și urolitiază; boli cardiovasculare în stadiul de
decompensare; bradicardie sinusală severă (frecvență cardiacă sub 50 bătăi pe minut);
tulburări de ritm cardiac progresiv malign;
Aparatajul:Amplipuls-3, Amplipuls-3T, Amplipuls-4. Amplipusl – 4, un model portativ
care funcționează de la rețeua de curent alternativ cu tensiunea 127-220 V. Aportul este
extenuat conform clasei de protecție II și dotat cu un set de electrozi.
Metodica:
edicul va indica în prescrpiție regiune de aplicare a procedurii regimul de lucru al apatuluui,
consecutivitatea aplicării curentului ( tipul de funcționare) și durata lor, frecvențele
modulației, profunzimea lor, durata emisiunilor, consecutivitatea numărul de sedințe

Curenții pulsatili
Notiune de curent pulsatil.
Curent pulsatil sau curent cu impulsuri-undele sunt separate de intervale libere. Puterea
fiecarui impuls creste,apoi descreste dupa care este pauza si repetare. Impulsurile pot fi
singulare sau pot fi serii de impulsuri egale,repetate ritmic cu o anumita frecventa.
Curentii pulsatili se deosebesc dupa forma:
-dreptunghiulara(electrosomnul)
-exponentiala
-semisinusoiidala(diadinamoterapia)
-Durata
-Frecventa
Particularitatile si prioritatile curentului pulsatil
Comparativ cu curentul continuu cel pulsatil are unele particularitati:
 Adaptarea lenta a organismului
 Posibilitatea unei combinari mai variate a parametrilor metodei
 Posibilitatea de a actiona asupra tesuturilor profunde
 Actiune mai specifica a curentului.

Electrosomnul este:
Metoda de tratament prin actiune asupra creierului cuimpulsuri de frecventa joasa (1-130Hz),
deforma rectangulara, mica intensitate (1-3mA) sitensiune mica (pana la 50V).
Indicații:
Afectiunile SNC: sindrom astenic,derglarea somnului
nocturn,Neurastenie,Migrena,Afectiunile aparatului cardio vasculare,Ulcer gastric și
duodenal,Astm bronsic,HTA gr.I, II
Contraindicații: Tumoare maligne, Epilepsie, afecțiuni oculare, Patologie cardiac, HTA gr
III, IV, Intoleranța față de curentul electric.
Tehnica și metoda: Procedura constă în aplicarea pe pleoapele ochilor închiși a 2 electrozi
emectați cu apa și uniți cu catodul, iar alți 2 electrozi, umectați și uniți cu anodul. Se aplică în
regiunea apofizelor mastoidiene.
Intensitatea curentului se dozează după percepțiile pacientilor, senzație ușoară de înțepătură
ori vibrație
Durata procedurii 30-40 min.
Se indică zilnic sau peste o zi.
Se utilizează paratele electroson 1,2,3,4

Metodele particulare de electroforeză medicamentoasă.

Electroforeza zonei de colț după Scerbac:


Poziția de decubit. Un electrod se aplică în regiunea centurii scapulare. Al doilea electrod în
zona lombosacrala. Intensitatea curentului este de 5-10 mA în primile ședințe până la 15-30
mA în următoarele ședințe. Durata procedurii de 10-30 min.
Electrofareza a zonei ochilor:
Doi electrozi cu diametrul de 5 m se aplică pe pleoapele închise. Alt electrod se aplică în
regiunea cervical, mai jos de vertebra C3. Intensitatea curentului 2-4 mA. Durata 10-20 min.
10-15 proceduri zilnic sau peste o zi.
Preparatul este introdus de la electrozii situați pe peliculă

Terapia ocupationala
Terapia ocupaţională este arta şi ştiinţa de a dirija participarea omului spre îndeplinirea
anumitor sarcini, cu scopul de a restabili, susţine şi spori performanţa, de a uşura învăţarea
acelor abilităţi şi funcţii esenţiale pentru adaptare şi productivitate, de a diminua sau corecta
aspectele patologice şi de a promova şi menţine sănătatea.

Acţiunea terapeuţilor ocupaţionali se exercită în următoarele direcţii de bază:


- stimularea responsabilităţii în diverse situaţii de viaţă;
- formarea deprinderilor de autoîngrijire şi igienă personală;
- cultivarea deprinderilor de muncă;
- organizarea de jocuri şi distracţii;
- formarea imaginii de sine şi stimularea încrederii în propria persoană;
- cultivarea autocontrolului şi expresivităţii personale;
- educarea capacităţilor cognitive;
- educarea capacităţii de reacţie la diverse situaţii de viaţă;
- antrenarea funcţiei neuromusculare;
- antrenarea integrării senzoriale;
- sprijinirea relaţiilor interpersonale;

Indicatii:
- leziuni la nastere sau malformatii congenitale
- manifesta tulburari senzoriale;
- leziuni traumatice la nivelul creierului sau al maduvei spinarii;
- dificultati de a invata cititul si scrisul;
- sufera de autism sau de alte tulburari de dezvoltare;
- sufera de tulburari comportamentale sau de sanatate mentala;
- diagnosticul de cancer;
- amputatii traumatice;
- sufera de  paralizie cerebrala si alte boli cronice.

Masajul curativ. Tipurile de masaj curativ


Masajul terapeutic este considerat o formă de tratament paramedicală în urma unei afecţiuni
şi nu numai. Acesta se realizează pe zona tensionată, în scopul de a ameliora simptomele
apărute. Masajul terapeutic face parte din procedurile de recuperare medicală şi este un bun
tratament pentru afecţiunile motorii.
De asemenea, el stimulează circulaţia sângelui, are efect antialgic, îmbunătăţeşte mobilitatea
articulară şi metabolismul local. Şi, nu în ultimul rând, masajul terapeutic aduce beneficii
considerabile în afecţiuni precum hernia de disc, discopatia şi spondiloză cervicală, artroza,
tendinita şi multe altele. Se fac mai multe şedinţe consecutive până la vindecarea completă.

Indicaţii: nevralgii , afecţiuni articulare, afecţiuni şi suferinţe ale aparatului cardiovascular,


periferice şi centrale, obezitate, diabet, gută, afecţiuni din sfera ginecologică, rahitism,
întreţinere şi stimulare a musculaturii scheletice şi a metabolismului diminuat la bătrîni.

• Contraindicaţii: Utilizarea masajului fară a se ţine seama de contraindicaţii poate avea un


efect dăunător, chiar dacă a fost corect executat. Astfel, nu e bine să se facă masaj cînd
există:
-boli de piele, de natură parazitară sau inflamatorie (eczeme, erupţii, plăgi, arsuri),
-afecţiuni acute febrile,
- afecţiuni infecţioase osoase şi osteoarticulare
-, tuberculoză cu diferite localizări,
- tromboflebite afecţiuni cardiocirculatorii acute (angina pectorală, infarct miocardic,
tulburări de ritm, insuficienţă cardiacă decompensată

Reflexoterapia.Varietatile reflexoterapia.
Acupunctura.Presopunctura.Indicatii.Contraindicatii
Reflexoterapia reprezinta aplicarea de presiune adecvata pe diferite puncte si zone ale
diferitelor parti ale corpului, cum ar fi picioare, maini sau urechi.

Reflexoterapia ajută la eliberarea de endorfine din măduva spinării şi creier, care sunt


recunoscute pentru rolul lor benefic asupra ameliorării durerilor şi care asigură o mai bună-
dispoziţie.

În plus, prin masaj se facilitează circulaţia sanguină şi transportul toxinelor spre organele


de eliminare şi detoxifiere, astfel că ajută la remodelarea corporală şi la un mai bun sistem
digestiv.

Există însă şi efecte secundare ale reflexoterapiei, care sunt totuşi reacţii perfect normale şi
care nu ar trebui să ducă la întreruperea tratamentului, printre acestea numărându-se stările
de vomă, greaţa, diareea şi ameţelile.

Acupunctura este o tehnica terapeutica traditionala chineza, folosita de mii de ani pentru
ameliorarea durerilor, si nu numai. Procedura presupune insertia, la diferite profunzimi, a
unor ace lungi, foarte subtiri, in puncte specifice de pe suprafata organismului, si are la baza
teoria conform careia prin corp circula cuante de energie numita “chi” (energia vietii).
Pacientii apeleaza adesea la acupunctura pentru a-si ameliorara durerile. Acest efect analgetic
pare a fi explicat prin faptul ca acupunctura stimuleaza secretia unor substante endogene,
numite peptide opioide, care au un efect calmant, linistitor si analgezic, in acelasi timp.

Pe langa sinteza si secretia opioidelor endogene, acupunctura pare a influenta si functionarea


hipotalamusului, stimuland de asemenea eliberarea unor substante cu actiune analgezica.
Terapia prin acupunctura necesita mai multe sedinte saptamanale sau bisaptamanale. Cel mai
frecvent sunt recomandate 12 sedinte in total.
O sedinta dureaza in jur de 30 de minute. Inainte ca acele sa fie introduse, pacientul va fi
asezat confortabil pe o masa speciala. In functie de locul in care vor trebui plasate acele, el va
sta cu fata in jos sau sus, pe o parte sau pe alta.

Initial, poate fi resimtita o usoara intepatura la introducerea acelor, insa intensitatea acesteia
nu este foarte mare, iar disconfortul este minimDupa ce sunt pozitionate, acele vor fi usor
stimulate manual, electric sau termic, pentru ca energia care curge de-a lungul meridianelor
sa fie restabilita. La fiecare sedinta pot fi introduse 12-15 ace. O data ce ele vor fi introduse,
se lasa pe loc timp de 5- 20 de minute.
Este foarte important ca terapeutul sa utilizeze ace sterile (sterilizarea se poate face cu etilen
oxid sau la un aparat special numit autoclav). Acele au un diametru foarte mic, aproximativ
0.2-0.5 mm si o lungime variata, de cativa cm.

Termoterapia. Ozocheritoterapia.caracteristica
generală.indicații.contraindicații.metode de aplirare a ozocheritei.
Ozocherita(ceară de munte) este un mineral natural de origine petrolieră. Ea constă dintrun
amestec de hidrocarburi din șirul parafinelor,uleiuri minerale,un șir de hidrocarburi gazoase.
Ozocherita reprezintă o masă asemănătoare cu ceara dar de culoare neagră. Are o actiune
termica si mecanică de compresiune.
Metodele de aplicare a ozocheritei sunt:
Metoda de stratificare- pe corpul bolnaviului cu peria plată de zugrav se aplică ozocherita
topită cu temp de 55 gr apoi se aplică un strat mai fierbinte și se acoperă cu mușama și cu o
plapumă.
Metoda de aplicare în șervețele regiunea destinată aplicarii se acoperă cu șervețele imbibate
cu ozocherită topită mai întii cu temperat de 50-55 apoi de 60-65, și se învelește.
Aplicarea băilor locale cu ozocherită- mîna sau laba piciorului se acoperă cu ajutorul periei
cu un strat de ozocherită,apoi se cufundă intr-un sac cu ozocherită la temperat de 55-60 gr.
Metoda de aplicare in chiuvete- la fundul chivetei se așterne o musama apoi se toarnă
ozocherită in chivete cu adincimea de 5 cm. Ozocherita in curs de racire se scoate impreună
cu mușamaua si se aplica pe corpul bolnavului și se acoperă cu o plapumă.
INDICAȚII
Procese inflamatorii cronice de diversă localizare,afecțiuni ale pielei,sechele posttraumatice.
CONTRAINDICAȚII
Stadii acute si subacute ale dermatozelor, in caz de apariție a noi formațiuni maligne,
afecțiuni ale sîngelui și dereglări decompensate ale activității sistemului cardiovascular.
Termoterapia. Tratamentul cu nămoluri curative. Varietățile de
nămol curativ.indicații. containdicații. Metodica si tehnica
efectuării.
Nămolul este constituit dintr-o fracţiune lichidă (apa) şi una solidă (săruri minerale, substanţe
organice). În funcţie de locul de formare (izvor, lacuri sărate, mare, vegetaţie) rezultă 2
tipuri principale de nămoluri terapeutice: sapropelice (de putrefacţie-negre, unsuroase,
bogate în sulfura de fier coloidală) de lacuri sărate, sau de liman, respectiv nămoluri de
turbă, vegetale.

Impachetarile cu namol cald - constau in aplicarea namolului incalzit la 38-46ºC in strat de


1-2 cm, pe o regiune limitata sau pe intreaga suprafata a corpului, timp de 20-40 de minute.
Valoarea terapeuticã a impachetarilor calde cu namol (in cadrul tratamentului complex
balnear) rezulta din atenuarea tulburarilor circulatorii si trofice.
Baile de namol – au loc in cazi cu apa incalzita, in care se adauga 10- 12 kg de namol,
crescandu-se progresiv concentratia acestuia pana la 10-25%. Amestecul se poate incalzi
pana la 44ºC. In cazul pacientilor cu afectiuni cardiovasculare, temperatura nu trebuie sa
depaseasca 37 ºC, iar pentru cei cu afectiuni reumatice inflamatorii, temperatura trebuie sa
fie sub 36ºC. Durata baii este de 20-40 de minute. Aceasta trebuie urmata de dus la 37-38ºC,
respectiv odihna de minimum o ora. O cura este formata din 12-15 bai zilnice.
Terapia cu namol rece - este cea mai veche metoda si presupune aplicarea namolului rece pe
pielea pacientului (dupa ce acesta s-a incalzit 10-15 minute), in strat subtire, pe zone limitate
sau pe intregul corp. Pacientul trebuie sa se expuna ulterior la soare, in pozitie verticala, pana
cand se usuca namolul (aproximativ 30-60 de minute), dupa care urmeaza baia de 10-15 mi-
nute in apa marii sau a lacului. Aceasta trebuie insotita de miscare si un dus scurt cu apa rece,
dupa care urmeaza odihna la pat de minimum o ora.
Masajul cu namol - intinderea si masarea corpului cu namol. Prin actiunea de detoxifiere
si exfoliere, masajul curata si purifica pielea, redandu-i luminozitatea si catifelarea.
INDICAȚII
Afecțiuni ale sistemului nervos central și periferic,poliartrită
reumatoida,tendinite,psoriasis,exeme cornice,boli inflamatorii cronice,urticărie
cronică,hipoteroidie,obezitate etc.
CONTRAINDICAȚII
Afectiuni acute febrile; bolile infectioase, venerice, in timpul perioadei de contagiozitate si
convalescenta (sifilis, gonoree)tumorile maligne; starile hemoragice repetate, bolile de sange
sau de sistem, cu alterarea starii generale (anemii, leucemii, limfoame); sarcina patologica si
sarcina normala peste 3 luni; epilepsia, psihopatiile cu tulburari de comportament
social;diabetul zahatar decompensat; insuficienta cardiaca, hepatica sau renala.

Tratamentul balneo-sanatorial.carcteristica generală.noțiuni de


climatoterapie,balneoterapie,fangoterapie
Tratamentil balneo-sanatorial este considerat cel mai firesc și fiziologic tip de tratament.În
cadrul căruia se folosește atit factorii curative naturali (izvoare minerale,zăcaminte de
nămoluri curative,climă favorabilă etc.)cît și factorii fizici perfomați-diferite metode
fizioterapeutice,effectuate cu ajutorul tehnicii respective. O aplicare largă în tratamentul
balneo-sanatorial și-au găsit și diferite varietăți de terapie medicamentoasă: dietoterapia,
gimnastica curative,masajul, acupunctura. Tratamentul balneo-sanatorial este efectuat la
stațiunea balneară(sanatoriu). Înainte ca bolnavul să fie trimis la stațiunea balniară, el este
examinat de comisia sanatorială a policlinicii, care stabilește indicațiile pentru tratamentul in
stațiunea balniară precum și presoanele cărora tratamentul balneo-sanatorial este
contraindicate.
Climatoterapia reprezintă folosirea factorilor meteorologici, a particularităților condițiilor
climaterice și de timp a localițății date, în scop curative si profilactic.
Balneoterapia reprezintă totalitatea metodelor curative bazate pe intrebuințarea apelor
minerale.
Fangoterapia reprezintă un tratament cu nămoluri naturale, de origine vulcanică, prin
aplicații la nivelul suprafeței cutanate locale sau generale in anumite afecțiuni.

Hidroterapia.Băile.caracteristica generală.indicații.metodica si
tehnica realizării.
Băile este o procedură hidroterapeutică în cadrul căreia corpul uman se cufundă parțiak sau
pina la gît în apă pentru un anumit timp.
Deosebim : Băi cu apă dulce, băi cu substanțe aromatica și medicamentoase,Bai gazoase.
Băile cu apă dulce au in fect termic asupra oerganismului care depinde de temperatura lor.
Băile fierbinți și cele reci durează-1-2 min, băile calde și cele neutre-10-15 pînă la 20-30
min. Cura include 15-20 ședințe.m
Băile cu substanțe aromatice și medicamentoase reprezintă băi in care se adauga substanțe
aromatice sau medicamentoase care sporesc excitabilitatea receptorilor cutanați, provocind o
acțiune refectorie. Substanțele utilizate sunt:extract de praf sau lichid de cetină,extract
condensat de salvie,praf uscat de muștar. Durata bailor variază in dependentă de extractul
folosit de la 15-30 min.
Băile gazoase reprezintă băi in care mediul activ il constituie apa dulce suprasaturată cu un
anumit gaz,emanat sub formă de bule.In timpul acestei bai corpul bolnavului este scufundat
in apa unde este acoperit de o multime de bule care are un efect de un micromasaj specific.
TEHNICA

Bolnavul va fi examinat amanuntit inaintea prescrierii oricareiproceduri. Băile fiind


proceduri majore se aplica cu precadere in prima parte a zilei la cel putin 30 min. dupa micul
dejun. Pacientul se dezbracă. Pacientul se scufundă in apa in dependentă de procedura parțial
sau total. Dupa proceduri calde si fierbinti si de sudatie este obligatorie aplicarea unei scurte
proceduri de racire pentru combaterea relaxari si atoniei vasculare periferice determinata de
caldura. Pacientul trebuie supravegheat in permanenta in timpul proceduri de catre a/m. După
procedură bolnavul este sters bine , învelit și culcat pe sofă pentru a se odihni 20-30min.
Dupa baie cada este evacuată, și pregetită pentru un alt pacient.

INDICAȚII

Gonoree, prostata, colice intestinale, uterine sau renale. Bronșită acută, pneumonie,traumele
aparatului locomotor,bolile sistemului nervos periferic, afecțiunele membrelor inferioare .