COLEGIUL ECONOMIC “ EMANUIL GOJDU “

HUNEDOARA

LUCRARE DE SPECIALITATE PENTRU SUSŢINEREA EXAMENULUI DE CERTIFICARE A

COMPETENŢELOR PROFESIONALE NIVEL 3

PROFESOR NDRUMATOR: MIHAI VIOLETA

ELEV: ANDREŞESCU EMILIA
CLASA: A XII-A A
SPECIALIZARE: TEHNICIAN IN ACTIVITAŢI ECONOMICE

PROMOŢIA 2012-2013
 COLEGIUL ECONOMIC “ EMANUIL GOJDU”
HUNEDOARA

Evidenţa contabilă a stocurilor de mărfuri la preţul cu amănuntul la S.C.”Emily”

S.R.L.

2
 CUPRINS

Memoriu justificativ

CAP. I. NOŢIUNI GENERALE PRIVIND ACTIVELE CIRCULANTE

1.1. Caracterizarea generală a activelor circulante…………………………pag.5

1.2. Caracteristicile , structura si clasificarea stocurilor.………..…………pag.5
1.3. Evaluarea stocurilor……………………………………………………...pag7
1.4. Documente privind evidenta operativa a stocurilor………..…………..pag.11

CAP. II.CONTABILITATEA STOCURILOR DE MĂRFURI

2.1. Noţiuni generale privind mărfurile……………………………………...pag.13

2.2. Evalurea mărfurilor la unitaţile comerciale cu amănuntul…………...pag.14
2.3. Structura şi funcţionarea conturilor utilizate în cadrul contabilităţii
mărfurilor……………………………………………………………………….pag.15

CAP. III. MONOGRAFIA CONTABILĂ PRIVIND STOCUL DE MĂRFURI

LA PREŢ CU AMĂNUNTUL LA S.C ,,Emily” SRL

. Prezentarea situaţiei societăţii la data de 01.03.2013…………………..pag.17

. Prezentarea operaţiunilor economico-financiare din cursul lunii…….pag.18
. Întocmirea Registrului Jurnal…………………………………………...pag.19
. Întocmirea Registrului Cartea-Mare…………………………………....pag.21
. Întocmirea Balanţei de verificare………………………………………..pag.25

Bibliografie

3
 MEMORIU JUSTIFICATIV

Evidenţa contabilă a stocurilor este o temă interesantă şi de actualitate, dar şi o

activitate laborioasă . Am ales această temă deoarece mi-a plăcut foarte mult şi am
considerat necesar să o studiez în profunzime.
Am considerat stocurile de mărfuri la preţul cu AMĂNUNTUL elemente cu
importanţă majora în desfăşurarea activităţii unei societăti comerciale.
Activele circulante denumite şi curente, valori circulante sau bunuri mobile
cuprind valorile economice sub forma stocurilor, creanţelor, investiţiilor financiare şi
disponibilităţilor băneşti.
Circulaţia cu amănuntul a mărfurilor se realizează in întreprinderi specializate pe
sectoare comerciale.
Lucrarea mea pentru obţinerea atestatului în contabilitate cuprinde trei capitole.
Primele două capitole cuprinde informaţii teoretice referitoare la caracteristici privind
activele circulante, structura stocurilor, evaluarea stocurilor, contabilitatea stocurilor
evidentiind: structura conturilor utilizate în cadrul contabilităţii stocurilor, funcţionalitatea
conturilor utilizate pentru evidenţa stocurilor, înregistrarea în contabilitate a stocurilor de
marfuri . Capitolul trei cuprinde partea practică a lucrarii prin prezentarea operaţiilor
economico-financiare la S.C ”Emiliy” S.R.L.
După prezentarea operaţiilor economico-financiare din cursul lunii s-a întocmit
Registrul-Jurnal, Registrul Cartea-Mare şi Balanţa de verificare. Lucrarea se încheie cu
anexe care evidenţiază documentele justificative care stau la baza inregistrarii operaţiilor
economico-financiare.
Prin finalizarea lucrării de atestat pot spune că am realizat monografia contabilă a
stocului de mărfuri la preţ cu amanuntul la firma S.C. “Emily” S.R.L, fie ea şi virtuală.

4
 CAP. I. NOŢIUNI GENERALE PRIVIND ACTIVELE CIRCULANTE

1.1. Caracterizarea generala a activelor circulante

A. Definiţie :
Activele circulante participă la procesul de producţie cu întreaga lor valoare de utilitate şi se
consumă transmiţându-se integral valorice asupra noului produs.

B. Clasificare :
Un activ se clasifică ca activ circulant atunci când :
-Este achiziţionat sau produs pentru consum propriu în scopul comercializării şi se aşteaptă a fi
realizat în termen de 12 luni de la data bilanţului;
-Este reprezentat de creanţe aferente ciclului de exploatare;
-Este reprezentat de numerar sau echivalente de numerar a căror utilizare nu este restricţionată.
Ciclul de exploatare al unei persoane juridice reprezintă perioada de timp dintre
achiziţionarea materiilor prime care intră într-un proces de transformare şi finalizarea acestora în
numerar sau sub forma unui echivalent de numerar.
Prin echivalente de numerar se înţeleg investiţiile financiare pe termen scurt, uşor
convertibile în numerar şi al căror risc de schimbare a valorii este nesemnificativ.

C. Evaluarea activelor circulante:

Activele circulante se înregistrează în contabilitate la costul de achiziţie sau costul de
producţie, după caz.
Pentru deprecierea activelor circulante , la sfârşitul exerciţiului financiar , se constituie
provizioane pe seama cheltuielilor.
În situaţia în care provizionul constituit pentru un activ circulant devine total sau parţial fără
obiect, întrucât motivele care au dus la constituirea acestuia au încetat să mai existe într-o anumită
măsură, atunci acel provizion trebuie reluat corespunzător la venituri.
În categoria activelor circulante se cuprind :
-Stocuri , inclusiv valoarea serviciilor prestate pentru care nu a fost întocmită factură;
-Creanţe;
-Investiţii financiare pe termen scurt;
-Casa şi conturi la bănci.

1.2. Caracteristicile , structura si clasificarea stocurilor

Stocurile sunt active circulante deţinute pentru a fi vândute, în curs de producţie în vederea
vânzării sau sub formă de materii prime, materiale şi alte consumabile ce urmează a fi folosite în
procesul de producţie sau pentru prestarea de servicii.
Stocurile se pot clasifica după mai multe criterii :
1) După sursa de provenienţă :
 Stocuri cumpărate : materii prime, materiale consumabile, obiecte de inventar, baracamente
şi amenajări provizorii, animale, ambalaje.
 Stocuri fabricate : producţie în curs de execuţie, semifabricate, produse reziduale, produse
finite.
2) După apartenenţa la patrimoniu :

5
 - Stocuri care fac parte din patrimoniu, care se pot afla fie în spaţiile proprii, fie se află la
terţi în custodie, în consignaţie, pentru prelucrare sau reparare.
3) După gradul de individualizare şi modul de gestionare :
- Stocuri identificabile, care sunt individualizate pentru fiecare articol sau categorie de
bunuri care se includ, de regulă, bunurile de folosinţă îndelungată ( autoturisme, televizoare,
calculatoare etc ).
- Stocuri fungibile sau interschimbabile, care în cadrul fiecărei categorii, nu pot fi în mod
unitar identificabile (pungile de zahăr ambalat care aparţin aceluiaşi sort, chiar dacă sunt cumpărate
la preţuri diferite etc).
Stocurile pot intra în întreprindere pe mai multe căi : achiziţie, producţie proprie, aport,
donaţie, etc.
Din punct de vedere financiar, ţinând cont de perioada scurtă în care sunt regăsite în
structura patrimoniului, sunt considerate alocări ciclice. Din punct de vedere al gradului de
lichiditate, stocurile sunt considerate active cu o lichiditate parţială.
Stocurile prezintă o serie de caracteristici care le particularizează în structura activelor :
-se află succesiv şi neîntrerupt în diferite faze ale procesului de producţie şi comercializare;
-descriu mai multe rotaţii (circuite) în cadrul unei perioade de gestiune;
-sunt destinate a fi consumate la prima lor utilizare (materii prime, materiale consumabile) sau a fi
vândute în aceeaşi stare (mărfurile) sau a fi vândute după prelucrare (produsele);
-contribuie la realizarea cifrei de afaceri a unităţilor şi la valorificarea capitalului .
Aceste caracteristici fac ca stocurile să deţină n rol important în activitatea firmelor. Din
acest motiv este foarte important ca gestiunea stocurilor să vizeze menţinerea unui nivel
corespunzător al acestora din punct de vedere al calităţii şi al volumului producţiei, al modului de
realizare al acesteia. Un nivel minim poate genera disfuncţionarea producţiei. Un nivel ridicat al
acestora poate determina imobilizări importante de stocuri care vor fi lipsite de mişcare o anumită
perioadă, fapt ce generează dificultăţi în fluxurile financiare ale firmei.
Stocurile pot fi structurate în mai multe categorii :
1. Materii prime, participă direct la fabricarea produselor şi se regăsesc în produsul finit integral
sau parţial, fie în tarea lor iniţială, fie transformată;
2. Materii consumabile–sunt bunuri care participă sau ajută la procesul de producţie, fără a se
regăsi, de regulă, în produsul finit;
3. Materiale de natura obiectelor de inventar – sunt bunurile care nu îndeplinesc condiţiile de
valoare şi de durată pentru a se include în categoria imobilizărilor corporale;
4. Produsele reprezentate de semifabricate, produse finite şi produse reziduale;
5. Producţia în curs de execuţie este producţia care nu a trecut prin toate fazele procesului
tehnologic;
6. Animale şi păsări reprezentate de animale tinere, la îngrăşat de producţie (lână, lapte, blană, ouă),
coloniile de albine;
7. Marfurile, respectiv bunurile pe care intr. le cumpără în vederea rezolvării sau produsele predate
spre vânzare magazinelor proprii;
8. Ambalajele, includ ambalajele refolosibile achiziţionate sau fabricate, destinate protejării şi
prezentării produselor şi care în mod temporar, pot fi păstrate de terţi cu obligaţia restituirii în
condiţiile prevăzute în contract.
Structura stocurilor se modifică în funcţie de etapele în care se regăsesc în cadrul ciclului
de exploatare, care, în cadrul întreprinderilor de producţie se poate prezenta astfel :

Materii prime Producţie Semifabricate Produse finite şi

şi materiale neterminată reziduale

6
 În cazul întreprinderilor din domeniul comerţului, ciclul de exploatare constă în cumpărarea
de mărfuri, care se vând ulterior în aceeaşi stare.
Potrivit art. 12 din Legea contabilităţii nr. 82/1991, republicată, modificată şi completată
prin Ordonanţa Guvernului nr. 61/2001, deţinerea, cu orice titlu, de bunuri materiale, titluri de
valoare, numerar alte drepturi şi obligaţii, precum şi efectuarea de operaţiuni economice fără să fie
înregistrate în contabilitate, sunt interzise.

1.3. Evaluarea stocurilor

Cu ocazia evaluării stocurilor trebuie luat în considerare momentul în care intră sau ies din
unitate, respectiv se află la închiderea exerciţiului sau la inventariere.
I. La intrare
Bunurile intrate în patrimoniu sunt evaluate şi înregistrate în contabilitate în funcţie de
modul lor de dobândire astfel :
A. Bunurile procurate cu titlu aneros ( contraplată ) se evaluează la costul de achiziţie care
au următoarele structuri :
-Preţul de cumpărare fără TVA;
-Taxe nerecuperabile (taxe vamale , accize , comisioane , taxe de asigurare, etc. )
-Cheltuieli de transport şi manipulare;
-TVA înscrisă în factura furnizorului , în cazul în care cumpărătorul nu este plătitor de TVA.
B. Bunurile obţinute din producţie proprie se evaluează la costul de producţie (format de
către unitatea patrimonială respectivă) se evaluează la cost de producţie efectiv.
-Cheltuieli directe: cu materiile prime, cu materialele, cu salariile muncitorilor direct productivi;
-Cota de cheltuieli indirecte : cheltuieli gospodăreşti cu reparaţiile , cu serviciile bancare şi poştale
etc.
C. Bunurile aduse ca aport în natură cu ocazia constituirii sau fuziunii unor unităţi
patrimoniale se evaluează la valoarea prevăzută în actul de evaluare determinată prin expertiză
tehnică numită valoare de aport.
D. Bunurile dobândite cu titlu gratuit sau prin donaţie se evaluează la valoarea de utilitate
justă în funcţie de preţul pieţii; starea sau amplasarea lor. Valoarea de utilitate reprezintă preţul
presupus că îl acceptă un client în funcţie de utilitatea bunurilor pentru unitatea respectivă.
Potrivit Standardelor Internaţionale de Contabilitate (I.A.S. 2 „Stocuri”), stocurile trebuie
evaluate „ la valoarea cea mai mică dintre cost şi valoarea realizabilă netă”.
Potrivit acestui standard :
- Costul stocurilor trebuie să cuprindă toate costurile aferente achiziţiei sau prelucrării, precum şi
alte costuri suportate pentru a aduce stocurile în forma şi în locul în care sunt disponibile pentru
utilizator.
- Valoarea realizabilă netă reprezintă preţul de vânzare estimat ce ar putea fi obţinut pe parcursul
desfăşurării normale a activităţii utilizatorului stocurilor, mai puţin costurile estimate pentru
finalizarea bunului şi a costurilor necesare vânzării acestuia.
Bunurile dobândite prin schimb cu alte active se înregistrează la valoarea justă a activelor
primite în schimb.
Valoarea justă este suma la care poate fi tranzacţionat u activ sau decontată o datorie de
bună voie între părţi aflate în cunoştinţă de cauză în cadrul unei tranzacţii în care preţul este
determinat obiectiv.

II. La inventariere
Evaluarea stocurilor se face la valoarea actuală , denumit şi valoarea de inventar stabilită în
funcţie de utilitate , starea bunului şi preţul pieţii. În cazul creanţelor şi datoriilor valoarea de
inventar se stabileşte în funcţie de valoarea probabilă de încasat respectiv de plată.

7
III. La închiderea exerciţiului
Evaluarea ( care în acest caz se numeşte evaluare bilanţiară )se face la valoarea de intrare a
stocurilor pusă de acord cu rezultatul inventarierii.
Cu acest prilej se stabilesc :
- Diferenţele cantitative în plus sau în minus dintre situaţia faptică stabilită la inventariere şi situaţia
scriptică în contabilitate.
- Diferenţele valorice în plus sau în minus dintre valoarea contabilă (de intrare) şi valoarea actuală.
Diferenţele de valoare favorabile (+) nu se înregistrează în contabilitate, conform
principiului prudenţei. Pentru diferenţele nefavorabile (-) se constituie provizioane pentru
deprecierea stocurilor.

IV. La ieşire
Evaluarea ieşirilor din stoc respectiv din gestiune trebuie să se facă , principal, la valoarea
de intrare în stoc. Cum însă multe bunuri stocabile sunt fungibile şi interschimbabile, în practică
este imposibil de a se identifica, la ieşire lotul de intrare din care are loc ieşirea din stoc. În
consecinţă, nu se poate identifica valoarea de intrare, întrucât, în condiţiile practicării unor preţuri
liberalizate fiecare lot intrat în stoc va avea valoarea de intrare diferită, în funcţie de momentul
achiziţionării şi de provenienţa intrărilor în stoc. Pentru ieşirea din impas dea lungul timpului s-au
impus practici şi reglementări contabile consacrate.

Metoda identificării individuale

Constă în evaluarea bunurilor la costul istoric (de intrare). Se poate folosi în cazul
produselor de folosinţă îndelungată, care se pot identifica prin serie, data de intrare, cost de
achiziţie.
Legea contabilităţii şi alte reglementări din domeniul financiar-contabil (de exemplu-
OMF/1994), prevăd trei metode:
1.Metoda costului mediu ponderat;
2.Metoda FIFO ( primul intrat- primul ieşit)
3.Metoda LIFO (ultimul intrat-primul ieşit)

METODA COSTULUI MEDIU PONDERAT ( CMP):

Metoda presupune calcularea mediei ponderate a costurilor unui anumit element, fie
periodic ( de regulă la sfârşitul lunii) fie după fiecare recepţie.
Când se calculează la sfârşitul lunii costul mediu ponderat (CMP) se stabileşte ca un raport
între valoarea stocului iniţiat (Vs) plus valoarea intrărilor (Vi) şi cantitatea existentă în stocul iniţial
(Qsi) plus cantităţile intrate (Qi) adică : CMP = (Vsi + Vi) : (Qsi + Qi)
Când se calculează după fiecare recepţie costul mediu ponderat (CMP) se stabileşte ca un
raport între valoarea stocului precedent (Vsp)plus valoarea intrărilor (Vi) şi cantitatea existentă în
stocul precedent (Qsp) plus cantităţile intrate (Qi), adică : CMP = (Vsp + Vi) : (Qsp + Qi)
Dacă se ponderează cantităţile ieşite (Qe)cu costul unitar mediu ponderat se obţine valoarea
bunurilor ieşite (Ve) adică : Ve = CMP x Qe

METODA „ PRIMA INTRARE – PRIMA IEŞIRE” – ( FIFO) :

Are la bază premisa că primele loturi de bunuri cumpărate sunt primele care se dau în
consum sau sunt vândute . Ca urmare bunurile ieşite din gestiune se evaluează la valoarea de intrare
a primei intrări eferente unui anumit lot.
După terminarea acestuia se va lua în considerare preţul următorului lot intrat în ordine
cronologică.

METODA „ ULTIMA INTRARE – PRIMA IEŞIRE „- ( LIFO) :

8
 Presupune că ultimele loturi intrate sunt vândute mai întâi deci costul unitar al ultimei intrări
este atribut primei ieşiri. De aceea bunurile ieşite din gestiune se evaluează la valoarea de intrare a
ultimei intrări aferente unui anumit lot. După epuizarea acestuia se va la în considerare preţul
următorului lot în ordinea invers cronologică.
Metoda aleasă trebuie aplicată cu consecvenţă de la un exerciţiu la altul.
Întreprinderile din ţara noastră au posibilitatea de a evalua şi de a înregistra în contabilitate
bunurile de natura stocurilor şi la alte preţuri cu condiţia ca în raportările periodice ele să fie
prezentate la costuri efective.
Astfel de preţuri de înregistrare pot fi : Preţuri prestabile şi Preţuri de facturare.

ALTE METODE DE EVALUARE A STOCURILOR :

În funcţie de specificul activităţilor, se mai pot folosi următoarele metode de evaluare a
stocurilor :
1. Costul sau preţul standard – i-a în considerare nivelurile normale ale consumurilor de
materiale şi de manoperă, de eficienţă şi de utilizare a capacităţilor de producţie.
Aceste costuri trebuie actualizate periodic în funcţie de condiţiile existente la un moment
dat. Diferenţele dintre costul standard şi costul efectiv (de achiziţie sau de producţie) se
înregistrează distinct în contabilitate incluzându-se în costuri pe măsura consumului productiv sau
vânzării bunurilor respective. Diferenţele de preţ se repartizează asupra valorii bunurilor ieşite cu
ajutorul unui coeficient (K) care se calculează astfel :
K= Sold iniţial al diferenţelor de preţuri + diferenţele de preţ cumulate ale intrărilor în cursul anului
Sold i al stocurilor preţului standard + valoarea cumulată la preţ standard a stocurilor intrate

Acest coeficient se ponderează cu valoarea bunurilor ieşite la cost standard obţinându-se

diferenţele de preţ aferente bunurilor ieşite care se repartizează asupra costurilor.
2. Preţul cu amănuntul - este folosit în comerţul cu amănuntul pentru a determina costul
stocurilor de articole numeroase şi cu mişcare rapidă , care au marje de adaos comercial similare şi
pentru care nu este practic să se folosească altă metodă. Costul stocurilor vândute se calculează prin
deducerea valorii marjei brute din preţul de vânzare al stocurilor.

Metode de contabilizare a stocurilor

METODA INVENTARULUI PERMANENT :

Presupune înregistrarea în conturile de stocuri a tuturor operaţiunilor de intrare a stocurilor ,

cantitativ şi valoric , evaluate la valoarea de intrare , preţul standard sau preţul de facturare după
caz. De asemenea se înregistrează în conturile de stocuri fiecare ieşire .
Astfel la intrare vom avea înregistrări contabile de forma :

Conturi de stocuri = Conturi de furnizori

L a ieşire prin dare în consum sau cu ocazia descărcării gestiunii se vor debita conturile de
cheltuieli şi se vor credita conturile de stocuri astfel :

Conturi de cheltuieli = Conturi de stocuri

Această metodă permite stabilirea şi cunoaşterea în orice moment a stocurilor atât cantitativ
cât şi valoric.

METODA INVENTARULUI INTERMITENT :

9
 Această metodă este utilizată conform reglementărilor în vigoare doar în întreprinderi din
categoria celor mici şi mijlocii.
Stabilirea ieşirilor de stocuri şi înregistrarea lor în contabilitate se face la sfârşitul fiecărei
perioade pe baza inventarierii.
Formula de calcul a ieşirilor este : E = Si + I –Sf unde :
-E – valoarea ieşirilor ;
-Si – valoarea stocurilor iniţiale ;
-I – valoarea intrărilor în cursul perioadei ;
-Sf – valoarea stocurilor finale stabilite prin
inventariere.
În cadrul acestei metode se renunţă la utilizarea pe parcursul lunii a conturilor de stocuri, iar
intrările de stocuri se înregistrează după formulele contabile de forma :
Conturi de cheltuieli = Conturi de furnizori
Cu ocazia inventarierii când se determină existenţa faptică a stocurilor , acestea se vor
înregistra în contabilitate prin formule contabile de forma : Conturi de stocuri = Conturi de
cheltuieli.
Dintre cele două metode de contabilizare a stocurilor , agenţii economici preferă metoda
inventarului permanent deoarece oferă posibilitatea cunoaşterii în orice moment nivelul stocurilor.
Metoda inventarului intermitent face posibilă cunoaşterea nivelului stocurilor doar în urma
inventarierii.

METODE DE EVIDENŢĂ ANALITICĂ A STOCURILOR

În situaţia contabilizării stocurilor după metoda inventarului permanent, Legea Contabilităţii

prevede în scopul cunoaşterii corecte din punct de vedere cantitativ şi valoric a stocurilor aflate în
gestiunea unităţii patrimoniale pe fiecare lot în parte şi pe fiecare categorie de stocuri , organizarea
contabilităţii analitice a stocurilor după următoarele metode :
-Metoda cantitativ – valorică
-Metoda operativ – contabilă
-Metoda global – valorică

METODA OPERATIV CONTABILĂ :

Utilizarea metodei operativ – contabile presupune desfăşurarea următoarelor activităţi:

1. Evidenţa cantitativă a bunurilor la locurile de depozitare , iar în cadrul acestora pe categorii de

stocuri, cu ajutorul fişelor de magazie. Fişele de magazie se întocmesc zilnic de către magaziner pe
baza documentelor de intrare ( facturi, avize, note de recepţie, bonuri de predare, etc.) şi a
documentelor de ieşire (bonuri de consum, bonuri de transfer – restituire , dispoziţii de livrare, etc.)

2. Preluarea documentelor de intrare – ieşire în contabilitate. La cel mult o săptămână după

înregistrarea lor în fişele de magazie , documentele de intrare şi ieşire se preiau de contabilitate
ocazie cu care se efectuează controlul înregistrărilor din fişele de magazie.
Preluarea documentelor se face pe baza borderoului de predare a documentelor .
3. Întocmirea registrului stocurilor la sfârşitul fiecărei luni , în care se înscriu :
-Cantităţile de stocuri preluate din fişele de magazie;
-Valorile stocurilor calculate prin înmulţirea cantităţilor cu preţurile de facturare ;
-Totalurile valorilor pe pagini, pe grupe, subgrupe, magazii, conturi sintetice.

10
 Valorile stabilite în registrul stocurilor se compară cu situaţia din conturile sintetice care se
întocmesc de către contabilitate. Se observă că în cazul acestei metode registrul stocurilor
înlocuieşte balanţa analitică.

4. Pentru uşurarea depistării unor erori la contabilitate se foloseşte fişa centralizatoare a mişcărilor
valorice pe grupe de bunuri.

METODA CANTITATIV - VALORICĂ : Pe fişe de cont analitice

Folosirea metodei cantitativ – valorice presupune parcurgerea următoarelor etape :
1. Înregistrarea cantitativă a intrărilor şi ieşirilor de stocuri în fişele de magazie.
2. Preluarea documentelor de intrare şi ieşire de către contabilitate pe baza borderoului de predare a
documentelor.
3. Înregistrarea documentelor în fişele de cont analitice pentru valori materiale.
4. Verificarea concordanţei înregistrărilor din fişele de magazie cu cele in fişele de cont analitice.
5. Verificarea concordanţei înregistrărilor din fişele de cont analitice cu situaţia din fişele de cont
sintetice cu ajutorul balanţelor de verificare analitice.

METODA GLOBAL – VALORICĂ:

Această metodă constă în punerea numai a evidenţei valorice atât la nivelul gestiunii (cu
ajutorul raportului de gestiune), cât şi în contabilitate (cu ajutorul fişelor de cont pentru operaţii
diverse).
Lunar se face controlul concordanţei dintre evidenţa operativă cu cea din contabilitate.
Metoda global – valorică se utilizează mai des în cazul mărfurilor şi ambalajelor aflate în
unităţile de desfacere a mărfurilor cu amănuntul. Pe măsura dotării cu tehnică de calcul
corespunzătoare , unităţile vor trece la utilizarea metodei cantitativ – valorice.
În practică se pot întâlni diferite combinaţii ale metodelor de evidenţă şi analitică a
stocurilor.

1.4. Documente privind evidenţa operativă a stocurilor

Activele circulante materiale din cadrul unei întreprinderi ocazionează numeroase

poeraţiuni, cum ar fi: aprovizionarea, păstrarea, eliberarea din depozite, prelucrarea în procesul de
producţie, vânzarea, inventarierea, etc.
Aceste operaţiuni trebuie consemnate în diferite documente de evidenţă operativă a
stocurilor.
Întreprinderile emit către furnizori comenzi, iar pe baza acestora se încheie contracte
economice.În anumite condiţii, contractele economice sunt înlocuite de către furnizori prin
confirmarea de comadă.
În cadrul executării comenzii şi a contractului de aprovizionare , cumpărătorul primeşte de
la furnizor avizul de însoţire a mărfii sau facture fiscală. Întreprinderile care întocmesc factura
fiscală în momentul livrării bunurilor nu vor mai emite aviz de însoţire a mărfii.
Luarea în primire a bunurilor aprovizionate se numeşte recepţie, care presupune efectuarea
următoarelor operaţiuni:
 Recepţia transportului:se efectuează de către delegatul întreprinderii cumpărătoare şi
constă în verificarea stării ambalajelor .Pentru lipsurile constatate se intocmeste proces
verbal de constatare , semnat de ambele părţi.
 Recepţia cantitativă:se efectuează de către gestionar şi presupune confruntarea datelor din
documente (comandă,aviz de însoţire a mărfii sau factură fiscală)cu cantităţile de stocuri

11
 efectiv primite.Pe baza constatărilor făcute,gestionarul întocmeşte nota de recepţie şi
constatare de diferenţe.
 Recepţia calitativă :se realizează de către un specialist (tehnolog sau merceolog)Pentru
anumite materiale se iau probe pentru analiză chimică, tehnică etc.
În cazul unor decalaje între aprovizionare şi recepţia bunurilor care se dovedeste fi în mod
cert în proprietatea unităţii , se procedează astfel:
- Bunuri sosite fără factură se înregistrează ca intrări ăn gestiune atât în locul de depozitare ,
cât şi în contabilitate, pe baza recepţiei şi a documentelor însoţitoare;
- Bunuri sosite şi nerecepşionate se înregistrează distinct în contabilitate ca intrare în
gestiune.
Documentul de evidenţă operativă a magaziei sau depozitului este fişa de magazie, care se
întocmeşte separat pentru fel , calitate vsau sorriment de stocuri. Documentele utilizate pentru
eliberarea magaziei sau depozitului pentru consum sunt bonul de consum şi fişa limită de
consum.
Pentru predarea la magazie a produselor obţinute din producţie proprie şi pentru tranzitarea
materialelor de la un loc de depozitare la altul se întocmeşte bonul predare-transfer-restituire.
Acelaşi document se foloseşte şi pentru restituirea materialelor neutilizate. Valorile materiale
trimise pentru prelucrarea la terţi se înregistrează în avizul de însoţire a mărfii şi facturii fiscale
În cazul unor decalaje între vânzarea şi livrarea bunurilor , acestea se înregistrează ca ieşiri
din gestiune, nemaifiind considerate proprietatea acesteia astfel:
- bunurile vândute şi nelivrate se înregistrează distinct în gestiune , iar în contabilitate în
conturi în afara bilanţului;
- bunurile livrate, dar nefacturate, se înregistrează ca ieşiri din gestiune atât la locurile de
depozitare, cât şi în contabilitate, pe baza documentelor care confirmă ieşirea acestora din gestiune.

CAP.II. CONTABILITATEA STOCURILOR DE

12
 MĂRFURI

2.1. Noţiuni generale privind mărfurile

Mărfurile sunt bunuri achiziţionate din afara unităţii pentru a fi vândute în aceeaşi stare,
fără vreo prelucrare suplimentară. Sunt asimilate mărfurilor:
 Stocurile achiziţionate pentru utilizare proprie (materii, prime, materiale, obiecte de
inventar) şi care, ulterior, si-au schimbat destinaţia si se oferă spre vânzare terţilor.
 Stocurile provenite din producţie proprie, care se vând prin magazine proprii (semifabricate
produse finite).
Pe traseul producător-consumator, mărfurile parcurg două stadii şi anume:
-circulaţia cu ridicata a mărfurilor-care constă în achiziţionarea de mărfuri în cantităţi mari de la
producători sau de la alţi furnizori în scopul revânzării acestora către alte unităţii comerciale,
îndeosebi celor de vânzare cu amănuntul.
-circulaţia cu amănuntul a mărfurilor-care constă în vânzarea mărfurilor consumatorilor individuali
, precum şi unor unităţi pentru consumul propriu.
Organizarea contabilităţii mărfurilor este influrnţată de mai mulţi factori. Un prim factor îl
reprezintă forma circulaţiei:cu ridicata (en gros) sau cu amănuntul (en detail). În cazul circulaţiei
mărfurilor en gros, vânzarea se face pe bază de documente, încasarea urmând a se realiza ulterior,
prin virament, şi de aici necesitatea intervenţiei unui anume cont ,,411” Clienţi”, care să evidenţieze
creanţele din momentul vânzarii mărfurilor până în momentul încasării lor. În cazul circulaţiei en
detail, vânzarea se face, de regulă , cu plata imediată , în numerar.
Metoda de contabilitate analitică a stocurilor de mărfuri –evidenţa cantitativ-valorică pe
feluri de mărfuri sau evidenţa global-valoric la nivel de gestiune influenşează, der asemenea ,
organizarea contabilităţii sintetice a mărfurilor, prin preţurile diferite utilizate ca preţuri de
înregistrare a mărfurilor. Astfel, în cazul în care evudenţa analitică a mărfurilor se ţine global-
valoric, la nivelul gestiunii (aşa cum se procedează în comerţul cu amănutul), pentru înregistrare se
utilizează preţul cu amanuntul, inclusiv TVA. De aici decurg următoarele consecinţe asupra
contabilităţii:
 Când evidenţa mărfurlor se ţine la preţul de cumpărare sau la costul de achiziţie nu este
necesară folosiorea contului 378 ”Diferenţe de preţ la mărfuri” pentru evidenţa adaosului
comercial.
 Dacă evidenţa mărfurilor se ţine la preţul cu amănuntul, intervenţia contului 378 ”Diferenţe
de preţ la mărfuri” este necesară pentru evidenţa adaosului comercial conţinut în preţul de
înregistrare a mărfurilor.
 În condiţiile în care evidenţa mărfurilor se ţine la preţul cu amănuntul , inclusiv TVA , apare
necesitatea evidenţierii acestei taxe până în momentul vânzării mărfurilor în contul 4428
”TVA neexigibilă”, transferată, devine exigibilă şi apare şi contul 4427 ”TVA colectată”.
Pentru TVA cuvenită furnizorilor se va folosi, în mod normal, contul 4426 ”TVA
deductibilă”.
Diferenţa dintre preţul de vânzare şi costul de achiziţie al mărfurilor poartă denumirea de
adaos comercial sau rabat comercial. Cu toate că exprimă aceeaşi realitate , între cele două noţiuni
există, totuşi deosebiri, în ceea ce priveşte modul de calcul şi momentul în care se face calculul.
Astfel, adaosul comercial se determină în momentul achiziţionării mărfurilor, prin aplicarea cotei
de adaos asupra costului de achiziţie. Rabatul comercial se stalileşte în momentul scoaterii din
gestiune a mărfurilor vândute, prin aplicarea cotei de rabat asupra preţului de vânzare al mărfurilor.
Transformarea cotei de adaos în cotă de rabat se realizează folosind procedeul sutei majorate,
astfel:
Cota de rabat(%)=(cota de adaos* 100)/(cota de adaos +100)

13
 În cadrul unităţilor cu amănuntul se conduce evidenţa analitică global-valorică atât la nivel
de unitate, cât şi pe magazine, iar în cadrul acestora pe gestiuni cu ajutorul raportului de gestiune
zilnic sau periodic
Contabilitatea sintetică a mărfurilor la unităţile cu amănuntul se organizează prin folosirea
inventarului permanent sau intermitent.

2.2. Evaluarea mărfurilor la unitaţile comerciale

cu amănuntul

La unităţile comerciale de desfacere a mărfurilor cu amănuntul (en detail) se recomandă

evidenţa mărfurilor la preţul cu amăuntul , care se poate utiliza în două variante:
a) Preţul cu amănuntul , care este format din costul de achizişie plus adaos comercial plus
TVA .Adaosul comercial este suma destinată să acopere cheltuielile comerciantului (cheltuieli de
circulaţie) şi să asigure obţinerea unui profit.
b) Detailişti neplătitori de TVA utilizează preţul cu amănuntul compus din costul de achizitie
(care include TVA din factura de cumpărare) plus adaosul comercial.
De regulă la unităţile comerciale cu amănuntul se consideră cost de achiziţie preţul de
cumpărare reflectat în facturile furnizorului, iar cheltuielile de transport aferente intrărilor de
mărfuri se reflecă într-un cont analitic distinct. Acestea se vor include în cheltuieli pe măsura
vânzării mărfurilor. Acest mod de evaluare se impune din raţiuni practice, întrucât este dificil să se
recalculeze preţul de cumpărare al mărfurilor intrate în funcţie de cheltuielile de transport-
aprovizionare.având în vedere marea varietate de sortimente de mărfuri intrate, în cantităţi şi la
preţuri diferite.
Formarea preţului cu amănuntul
Varianta 1: unitatea nu este plătitoare de TVA
Calcularea preţului cu amănuntul:Pa=Ca(cost de achiziţie)+Ac(adaos comercial)
Varianta 2: unitatea este plătitoare de TVA
Calcularea preţului cu amănuntul cu TVA :Pa+Ac+TVA neexigibilă

Determinarea preţului cu amănuntul aferent intrărilor de mărfuri :

-adaosul comercial (rulajul creditor al contului 378)
-TVA neexigibilă (rulajul creditor al contului 4428)
-valoarea mărfurilor intrate la preţul cu amănuntul (rulajul debutio al contului 371)

Evaluarea ieşirilor de mărfuri

1.Determinarea cotei medii de rabat
a) dacă unitatea practică cote de adaos diferite pentru diferite sortimente de mărfuri:
k=(Si+Rc)din contul 378/(Si+Rd)din contul 371(exclusiv TVA neexigibilă)*100
b) dacă unitatea practică o cotă unică de adaos comercial, cota de rabat se calculează folosind
procedeul sutei majorate:
Cr=(Ca*100)/(Ca+100)
2.Calcularea rabatului comercial aferent mărfurilor vândute,cumulat de la începutul
anului :RCC=rulajul cumulat al contului 707*k
-rulajul curent al contului 707=Valoarea mărfurilor vândute în februarieşi evaluate la preţul cu
amănuntul cu TVA *100/119
-rulajul cumulat al contului 707.
3. Calcularea rabatului comercial aferent mărfurilor vândute în luna curentă (RCL)
RCL=RCC-rulajul debitor cumulat al contului 378
4. Determinarea cheltuielilor privind mărfurile vândute în luna curentă (CM)
CM=rulajul curent al contului 707-RCL
5.TVA aferentă mărfurilor vândute=valoarea mărfurilor la preţul cu amănuntul *19%/119.

14
Determinarea cotei medii de rabat conform formulelor de la (A)
1.Determinarea adaosului comercial aferent mărfurilor aflate în stoc la sfârşitul lunii curente
(ACS)=K*valoarea stocului de mărfuri la finele lunii curente(exclusiv TVA)
VMS=soldul de mărfuri la finele lunii precedente +intrări în luna curentă –ieşiri în luna curentă
(exclusiv TVA).
ACS=Cota de rabat*VMS.
2.Determinarea adaosului comercial aferent mărfurilor ielite în luna curentă (ACL)=soldul creditor
al contului 378-ACS.
3. Determinarea cheltuielilor privind mărfurile vândute în luna curentă(CM)
CM=rulajul creditor al contului 707-RCL.

2.3. Structura şi funcţionarea conturilor utilizate în

cadrul contabilităţii mărfurilor

Contabilitatea sintetică a mărfurilor se realizează cu ajutorul grupei 37 ”Mărfuri”, care

cuprinde conturile sintetice de gradul 1:
-371”Mărfuri”
-378 ”Diferenţe de preţ la mărfuri”

CONTUL 371 ”Mărfuri”:

Este după conţinutul economic, un cont de active circulante materiale, iar după funcţia
contabilă un cont de activ. Cu ajutorul acestui cont se ţine evidenţa existenţei şi mişcării stocurilor
de mărfuri.
În debitul contului se înregistrează:
 Valoarea la preţ de înregistrare a mărfurilor achiziţionate (401, 408, 446, 542);
 Valoarea la preţ de înregistrare a mărfurilor reprezentând aportul în natură al acţionarilor şi
asociaţilor (456);
 valoarea mărfurilor aduse de la terţi (357, 401);
 valoarea la preţ deînregistrare a materiilor prime , materialelor consumabile, materialelor de
natura obiectelor de inventar.animalelor şi păsărilor, vândute ca atare (301 302, 303 ,361 );
 valoarea la preţ de înregistrare a produselor finite transferate magazinelor proprii de
desfacere (345);
 valoarea la preţ de înregistrare a mărfurilor primite de la societăţile din grup,alte societăţi
legate prin participanţii, unitate sau subunităţi (451, 452, 481, 482);
 valoarea la preţ de înregistrare a mărfurilor constatate în plus la inventar şi a celor primite
cu titlu gratuit (607, 758);
 valoarea adaosului comercial şi taxa pe valoare adăugată neexigibilă, în situaţia în care
evidenţa mărfurilor se ţine la preţ cu amănuntul (378,4428)
În creditul contului se înregistrează:
 valoarea la preţ de înregistrare a mărfurilor ieşite din gestiune prin vânzere şi lipsurile la
inventar (607);
 valoarea la preţ de înregiatrare a mărfurilor trimise la terţi (357);
 valoarea adaosului comercial şi a taxei pe valoare adăugată neexigibilă aferentă mărfurilor
iesite din gestiune (378, 4428);
 valoarea la preţ de înregistrare a mărfurilor livrate societăţilor din grup, alte societăţi legate
prin participatii,unitate sau subunităţi (451, 452, 481,482);
 valoarea donaţiilor şi pierderilor din calamităţi (671).
Soldul contului reprezintă valoarea la preţ de înregistrare a mărfurilor existente în stoc la sfârşitul
perioadei.

15
 În cazul utilizării inventarului intermitent, contul 371”Mărfuri” se debitează la sfârşitul
lunii cu valoarea la preţ de înregistrare a mărfurilor existente în stoc şi se creditează la începutul
lunii cu valoarea la preţ de înregistrare a mărfurilor existente în stoc.

CONTUL 378 ”Diferenţe de preţ la mărfuri”

Este , după conţinutul economic , un cont rectificativ la valorii de înregistrare a mărfurilor ,
iar după funcţia contabilă este un cont de pasiv.
Cu ajutorul acestui cont se ţine evidenţa adaosului comercial (marja comerciantului) aferent
mărfurilor din unităţile comerciale.
În creditul contului se înregistrează:
 valoarea adaosului comercial aferent mărfurilor intrate în gestiune (371);
În debitul contului se înregistrează:
 valoarea adaosului comercial aferent mărfurilor ieşite din gestiune (371).
Soldul contului reorezintă valoarea adaosului comercial aferent mărfurilor existente în stoc la
sfârşitul perioadei.
În cazul utilizării inventarului intermitent , contul 378, se creditează la sfârşitul lunii cu
valoarea adaosului comercial aferent mărfurilor existente în stoc şi se debitează la începutul lunii
cu valoarea adaosului comercial aferent mărfurilor existente în stoc la sfârşitul lunii precedente.

CONTUL 4428 ”TVA neexigibilă”

Cu ajutorul acestui cont se ţine evidenţa taxei pe valoarea adăugată neexigibiă inclusă în
preţul de vânzare cu amănuntul la unităţile comerciale ce ţin evidenţa la acest pteţ.
Este un cont bifuncţional .
În creditul contului se înregistrează:
 TVA aferentă mărfurilor din unităţile comerciale cu amănuntul (371);
În debitul contului se înregistrează:
 TVA aferentă vânzărilor de mărfuri din unităţile comerciale cu amănuntul (371).
Soldul contului reprezintă taxa pe valoarea adaugată neexugibilă.

CONTUL 607 ”Cheltuieli privind mărfurile”

Cu ajutorul acestui cont se ţine evidenţa cheltuielilor privind mărfurile.
În debitul contului se înregistrează:
 Valoarea mărfurilor vândute, constatate lipsă la inventariere, depreciate ireversibil (371),
 Valoarea mărfurilor aflate la terţi pentru acre au fost emise documentele de vânzare sau
constatate lipsă la inventar (371).

CONTUL 707 ”Venituri din vânzarea mărfurilor”

Cu ajutorul acestui cont se ţine evidenţa veniturilor din vânzarea mărfurilor
În creditul contului se înregistrează:
 Preţul de vânzare al mărfurilor, vândute clienţilor(411);
 Preţul de vânzare al mărfurilor, pentru care nu s-au întocmit facturi(418)
 Sumele încasate în numerar din vânzarea mărfurilor(531).

16
 CAPITOLUL III.
MONOGRAFIE CONTABILĂ PRIVIND CONTABILITATEA
MĂRFURILOR LA PREŢUL CU AMĂNUNTUL
LA S.C. ,,Emily” SRL

PREZENTAREA SITUATIEI SOCIETATII LA DATA DE 01.03.2013

Situaţia soldurilor la începutul lunii MARTIE 2013:

Nr. Simbol Denumirea conturilor Solduri la 01.03.2013

Crt. cont D C

1 1012 Capital subscris vărsat - 42.000

2 1621 Credite bancare pe termen lung - 50.000
3 201 Cheltuieli de constituire 360 -
4 214 Mobilier, aparatura birotica 45.000
5 2801 Amortizarea cheltuielilor de - 30
constituire
6 2814 Amortizarea altor imobilizari - 35.000
corporale
7 371 Marfuri 97.000 -
8 378 Diferenţe de preţ la marfuri - 14.800
9 401 Furnizori - 25.000
10 411 Clienţi 12.000 -
11 4428 TVA neexigibila - 18.775
12 5121 Conturi la bănci în lei 28.745 -
13 5311 Casa în lei 2.500 -
185.605 185.605
TOTAL

17
 PREZENTAREA OPERAŢIILOR ECONOMICO-FINANCIARE DESFĂŞURATE ÎN
CURSUL LUNII MARTIE

În cursul lunii MARTIE 2013 au avut loc următoarele operaţii economico-financiare:

1. În data de 4.03.2013 se înregistrează cumpărare de mărfuri la preţ de factură în valoare de 8.000

lei + TVA.
2. În aceeaşi zi se încarca gestiunea de mărfuri la preţul cu amănuntul, ştiind că adaosul comercial
practicat de agentul economic este de 25 % pentru aceste mărfuri, conform Raportului de gestiune.
3. În data de 5.03.2013 se înregistrează în contabilitate amortizarea lunară a imobilizărilor
necorporale ( cheltuielile de constituire ) în valoare de 15 lei , conform Planului de amortizare.
4. În ziua de 7.03.2013 se înregistrează plata furnizorilor de mărfuri conform ordinului de plată.
5. În data de 11.03.2013 se înregistrează cheltuielile societaţii cu salariile brute datorate
personalului în valoare de 12.000 lei.
6. În data de 15.03.2013 se înregistrează cumpărarea de mărfuri de la furnizori , in valoare de
2.000 lei + TVA în condiţiile în care nu s-a primit factura.
7. În data de 18.03.2013 se primeşte factura aferentă achiziţionarii de mărfuri. Concomitent
încărcarea gestiunii de mărfuri.
8. În data de 24.03.2013 se înregistrează vânzările perioadei în valoare de 12.000 lei inclusiv TVA,
conform monetarelor.
9. În aceeaşi zi se descarcă gestiunea de mărfurile vândute la preţul cu amănuntul.
10 Tot în data de 24.03.2013 se depune la bancă suma de 10.000 lei conform foii de vărsământ
11. În data de 25.03.2013 se înregistrează plata furnizorului conform Ordinului de plată
12. Se înregistrează regularizarea T.V.A
13. Se închid conturile de cheltuieli şi venituri.
14. Calculul şi plata impozitului pe profit.

18
 Întocmirea Registrului Jurnal

UNITATEA S.C Emily S.R.L

REGISTRUL JURNAL
Nr. pagina……1…………..

Nr. Data Document Simbol cont Sume

crt (fel, nr., Explicaţii
data) Debitor Credito Debitoare Creditoare
r
1 04.03 Factură Cumpărare de mărfuri % 401 % 9.920
371 8.000
4426 1.920
2 04.03 Rap. de Încărcarea gestiunii cu 371 % 4.400 %
gestiune mărfurile cump.
378 2.000
4428 2.400
3 05.03 Plan Înreg .amortizării lunare 6811 2801 15 15
amortizare a imob necorporale
4 07.03 Ordin de Plata furnizorului 401 5121 9.920 9.920
plată
5 11.03 Stat de Ch. soc. cu sal brute 641 421 12.000 12.000
salarii datorate personalului
6 15.03 Aviz de Cump de mărfuri fără % 408 % 2.480
insoţire a factură
mărfii
371 2.000
4428 480
7 18.03 Factură Primirea facturii 408 401 2.480 2.480
18.03 Factură Înregistrare TVA ded. 4426 4428 480 480
Concomitent Incărcarea gestiunii 371 % 1.100 %
378 500
4428 600
8 24.03 Monetar Înreg vânzărilor 5311 % 12.000 %
707 9.667,40
4427 2.322,60
9 24.03 Nota Desc. gestiunii de mărfuri % 371 % 12.000
contabilă
607 7.833
378 1.844,40
4428 2.322,60
10 24.03 Foaie de Depunere la bancă 581 5311 10.000 10.000
vărsământ numerar
5121 581 10.000 10.000
11 25.03 Ordin de Plata furnizorului 401 5121 2.480 2.480
plată
12 25.03 Decont de Regularizare TVA % 4426 % 2.400
TVA

19
 4427 2.322,60
4424 77,40

13 29.03 N.C. Închiderea conturilor de 121 % 19.848 %

cheltuieli
641 12.000
6811 15
607 7.833
N.C. Închiderea contului de 707 121 9.677,40 9.677,40
venituri
TOTAL RULAJ 121.200,4 121.200,4

20
Întocmirea Registrului Cartea Mare

D 1012 “Capital subscris vărsat” C D 121 “Profit si pierdere” C

SIC=42000 (13) 19848 SIC=0
RD=0 RC=0 (13) 9677.40
TSD=0 TSC=42000 RD=19848 RC=9677.40
TSD=19848 TSC=9677.40
SfC=42000
SfD=10170.6

D 1621 “Credite bancare pe t.l” C D 201 “Ch de constituire” C

SIC=50000 SID=360
RD=0 RC=0 RD=0 RC=0
TSD=0 TSC=50000 TSD=360 TSC=0

SfC=50000 SfD=360

D 214 “ Mobilier,aparatură... ” C D 2801 ‘‘ Amortiz. Ch de const.’’ C

SID=45000 SIC=30
RD=0 RC=0 (3) 15
TSD=45000 TSC=0 RD=0 RC=15
TSD=0 TSC=45
SfD=45000
SfC=45

D 2814 ‘‘ Amortiz.altor imob.corp.’’ C D 371 ‘‘ Mărfuri” C

SIC=35000 SID=97000 (9) 12000
RD=0 RC=0 (1) 8000
TSD=0 TSC=35000 (2) 4400
(6) 2000
SfC=35000 (7) 1100
RD=15500 RC=12000
TSD=112500 TSC=12000

SfD=100500

D 378’’ Diferenţe de preţ la mf” C D 401” Furnizori ” C

(9) 1844.40 SIC=14800 (4) 9920 SIC=25000
(2) 2000 (11) 2480 (1) 9920
(7) 500 (7) 2480
RD=1844.40 RC=2500 RD=12400 RC=12400
TSD=1844.40 TSC=17300 TSD=12400 TSC=37400

21
 SfC=15455.6 SfC=25000

D 408 “Furnizori-facturi nesosite” C D 411 “ Clienţi” C

(7) 2480 SIC=0 SID=12000
(6) 2480 RD=0 RC=0
RD=2480 RC=2480 TSD=12000 TSC=0
TSD=2480 TSC=2480
SfD=12000
Sf=0

D 421 “Personal-salarii datorate” C D 4424 C

SIC=0 SID=0
(5) 12000 (12) 77.40
RD=0 RC=12000 RD=77.40 RC=0
TSD=0 TSC=12000 TSD=77.40 TSC=0

SfC=12000 Sf D= 77.40

D 4426 “TVA deductibilă” C D 4427 “TVA colectată” C

SID=0 (12) 2400 (12) 2322.60 SIC=0
(1) 1920 (8) 2322.60
(7) 480 RD=2322.60 RC=2322.60
RD=2400 RC=2400 TSD=2322.60 TSC=2322.60
TSD=2400 TSC=2400
Sf=0
Sf=0

D 4428 “TVA neexigibila” C D 5121 “Conturi la banci in lei” C

(6) 480 SIC=18775 SID=28745 (4) 9920
(9) 2322.60 (2) 2400 (10’) 10000 (11) 2480
(7) 480

22
 (7’) 600 RD=10000 RC=12400
RD=2802.6 RC=3480 TSD=38745 TSC=12400
TSD=2802.6 TSC=22255
SfD=26345
SfC=19452.4

D 5311 “Casa în lei “ C D 581 “Viramente interne “ C

SID=2500 (10) 10000 SID=0
(8) 12000 (10) 10000 (10’) 10000
RD=12000 RC=10000 RD=10000 RC=10000
TSD=14500 TSC=10000 TSD=10000 TSC=10000

SfD=4500
Sf=0

D 607 “ Ch privind mărfurile” C D 641“Ch cu salariile personal”C

SID=0 SID=0
(9) 7833 (13) 7833 (5) 12000 (13) 12000
RD=7833 RC=7833 RD=12000 RC=12000
TSD=7833 TSC=7833 TSD=12000 TSC=12000

Sf=0 Sf=0

D 6811 “ Ch de expl amort imob” C

SID=0 (13) 15
(3) 15
RD=15 RC=15
RSD=15 TSC= 15

23
 Sf=0

D 707 “ Venituri din vânzarea mf” C

(13) 9677.40 SIC=0
(8) 9677.40
RD=9677.40 RC=9677.40
TSD=9677.40 TSC=9677.40

Sf=0

24
Întocmirea Balantei de verificare.
Unitatea SC ,,Emily” SRL
BALANŢA DE VERIFICARE
La data de 31.03.2013

Simbol Denumirea SUME DIN PERIOADA RULAJE ALE TOTAL SUME SOLDURI FINALE
cont contului PRECEDENTA PERIOADEI
CURENTE
D C D C D C D C
1012 Capital subscris 42000 42000 42000
vărsat
121 Profit si pierdere 0 19848 9677,40 19848 9677,40 10170,6
1621 Credite bancare pe 50000 50000 50000
termen lung
201 Ch de constituire 360 360 360
214 Mobilier,aparatură 45000 45000 45000
birotică ...si alte
active corporale
2801 Amortizarea ch de 30 15 45 45
constituire
2814 Amortizarea altor 35000 35000 35000
imob corporale
371 Mărfuri 97000 15500 12000 112500 12000 100500
378 Diferenţe de preţ la 14800 1844,40 2500 1844,40 17300 15455,6
mărfuri
401 Furnizori 25000 12400 12400 12400 37400 25000
408 Furnizori – facturi 2480 2480 2480 2480
nesosite
411 Clienţi 3000 3000 3000
421 Personal – salarii 12000 12000 12000
 datorate
4424 77,40 77,40 77,40
4426 TVA deductibilă 2400 2400 2400 2400
4427 TVA colectată 2322,60 2322,60 2322,60 2322,60
4428 TVA neexigibilă 18775 2802,6 3480 2802,6 22255 19452,4
5121 Conturi la banci în 28745 10000 12400 38745 12400 26345
lei
5311 Casa în lei 2500 12000 10000 14500 10000 4500
581 Viramente interne 10000 10000 10000 10000
607 Cheltuieli privind 7833 7833 7833 7833
mărfurile
641 Cheltuieli cu 12000 12000 12000 12000
salariile
personalului
6811 Cheltuieli de 15 15 15 15
exploatare privind
amortizarea
imobilizărilor
707 Venituri din 9677,40 9677,40 9677,40 9677,40
vânzarea
mărfurilor
Total 185605 185605 121200,4 121200,4 306805,4 306805,4 198953 198953

26
27
 BIBLIOGRAFIE

1. Atanasiu Pop, Contabilitatea românească organizată cu

DirectiveleContabile Europene, Editura Intelcredo, Cluj-
Napoca 2002.
2. Călin O., Ristea M., Bazele contabilităţii, Editura Naţional,
Bucureşti 2003.
3. Cecilia Ionescu, Bazele contabilităţii, Editura Fundaţiei
,,România de mâine,, , Bucureşti 2002.
4. Dorel Mateş, Contabilitatea financiară a întreprinderii între
normalizare şi amortizare, VOL.I şi II, Editura Mirton, Timişoara
2002.
5. Prof. Univ. Dr. Iacob, Petru Pântea, Contabilitatea românească
armonizată cu Directivele Contabile Europene, Editura Intelcredo,
Deva 2003.
6. Ioan Morosan, Contabilitatea practică obligaţiile fiscale şi
sociale ale firmei, VOL.I şi II, Editura Evcont Consultativ,
Suceava 2003.
7. Ion Pereş, Bazele contabilităţii, Editura Mirton , Timisoara
2004.

28