Sunteți pe pagina 1din 16

ZOONOZE PARAZITARE ȘI

IMPLICAȚIILE LOR ÎN
SĂNĂTATEA PUBLICĂ
Autor: Conf. univ. dr. Florica BARBUCEANU

Curs - MEDICINĂ VETERINARĂ ŞI SĂNĂTATE PUBLICĂ, an IV


A nu se copia sau distribui fără copyright
Introducere
 Conform Organizației Mondiale a sănătății (WHO 1959), zoonozele sunt
definite ca boli sau infecții care se transmit în mod natural între animale
vertebrate și om;
 După Euzeby J.(1998), categoriile de relații om-animal, în privința
parazitozelor sunt reprezentate de :
- zoonoze complete, în care parazitul de origine animală, ajuns la om se poate
reîntoarce la animal;
- zoonoze incomplete în care parazitul de la om nu se mai reîntoarce la animal.
 În cadrul general al zoonozelor, parazitozoonozele reprezintă un segment larg și
deosebit de important, în prezent se cunosc peste 75 de zoonoze al căror agent
etiologic îl reprezintă paraziții;
Clasificarea parazitozoonozelor

În cadrul parazitozoonozelor sunt integrate:


- protozoozoonoze;
- helmintozoonoze;
- arachnoentomozoonoze;
OMS a propus o clasificare a zoonozelor astfel:
- Zoonoze directe, transmise prin contact direct, dar și prin vectori
mecanici;
- Cyclozoonoze, transmise în cursul ciclului biologic normal al paraziților;
- Metazoonoze, transmise prin vectori biologici;
- Saprozoonoze, contractate prin vegetale purtătoare de elemente
infestante.
Principalele surse de infecție

 Principalele surse potențiale de infecție parazitară pentru om sunt reprezentate


de:
Animale - în acestă categorie sunt cuprinse numeroase specii de animale
domestice și sălbatice, spre exemplu:
de la bovine la om se poate transmite, toxoplasmoza, babesioza,
cisticercoza s.a.
de la porcine la om se poate transmite, trichineloza, cisticercoza s.a.
de la pisică la om, toxoplasmoza s.a.
de la câine la om se transmit aproximativ 22 de parazitoze (echinococoză,
leishmanioză etc);
Vectori - care transmit boli parazitare: căpușe, țânțari, flebotomi, pureci,
păduchi etc.
Contaminarea cu agenți parazitari
Omul se poate contamina cu agenții diferitelor parazitozoonoze
prin:
- Contactul direct cu animalele domestice sau sălbatice,
bolnave sau purtătoare;
- Manipularea cadavrelor, cărnurilor, sângelui, pieilor, lânii
etc de la animalele bolnave;
-Venirea în contact cu obiectele contaminate de la animalele
bolnave
- Consumul alimentelor de origine animală provenite de la
animale bolnave și incorect preparate.
Căpușele - vectori biologici în transmiterea
unor zoonoze (1)
 Căpușele sunt ectoparaziți hematofagi, cu importanță deosebită în
epidemiologia unor boli parazitare (ex. babesioza), precum și în transmiterea
unor boli virale și bacteriene la animale și om (ex. boala Lyme)
 Babesiozele sunt boli parazitare ale animalelor cu răspîndire în întreaga lume,
transmiterea agentului parazitar se realizează prin căpușe, omul fiind în acest
caz, gazdă accidentală;
 Căpușele reprezintă vectorul biologic în transmiterea babesiozelor, în intestinul
acestor acarieni are loc fertilizarea și formarea zigoților, urmată de multiplicare
în celulele intestinale și în glandele salivare și producere a unor mari cantități
de sporozoiți care vor fi inoculați la o nouă gazdă;
 În timpul ciclului lor biologic, căpușele trec prin trei stadii: larvă, nimfă și
adult. Fiecare stadiu se hrănește cu sânge, dar stadiul care se infectează nu va fi
niciodată acela care va transmite infecția. În plus la anumite specii de căpușe,
femela infectată poate transmite infecția la larvele ei;
Căpușele - vectori biologici în transmiterea
unor zoonoze (2)
 Babesiozele omului se caracterizează prin tulburări severe , cu febră, anemie, prostație,
insuficență renală, hemoglobinurie și icter. Videcarea este lentă,cu stare de oboseală care
persistă timp de mai multe luni. La indivizii splenectomizați poate surveni decesul.
 Borrelioza Lyme (Boala Lyme), este produsă de infecția cu Borrelia burgdorferi, o
spirochetă ce se transmite la om prin mușcătura căpușelor infectate din complexul
Ixodes ricinus;
 Infecția cu Borrelia burgdorferi este contactată de căpușele imature din complexul
Ixodes ricinus de la rezervorul reprezentat de mamiferele mici infectate, ciclu
responsabil de întreținerea acestei boli în natură; În plus, bacteria poate fi întreținută
și răspândită și de la cervidee, vulpi, mistreți, ovine, bovine, câini și păsări;
 Prin digestia sângelui și trecerea în următorul stadiu, aceste căpușe devin potențial
infecțioase pentru următoarea gazdă;
Căpușele vectori biologici în transmiterea
unor zoonoze (3)
 Succesul parazitării și transmiterea consecutivă a bolii este amplificat pentru stadiul
de nimfă, datorită dimensiunii sale mici (1-2mm), oamenii nu simt prezența nimfei la
atașarea sa de tegument;
 Pentru transmiterea infecției la om este necesară o hrănire a căpușei de aproximativ
24 de ore, timp necesar pentru activarea spirochetelor din intestinul căpușelor și
transmiterea lor prin hemocel și salivă;
 Afecțiunea la om se manifestă prin efecte patologice la nivelul mai multor sisteme,
incluzând tegumentul, sistemul nervos central, cordul, sistemul osteomuscular și
starea emoțională a pacientului. Dacă nu este identificată și tratată la scurt timp după
debut, poate deveni o infecție cronică invalidantă.
Balantidioza

 Zoonoză parazitară produsă de protozoarul Balantidium coli;


 Parazitul trăiește în intestinul gros la om, porc și primate;
 Chisturile parazitului sunt eliminate în mediul exterior o dată cu materiile fecale;
 Omul se infectează prin consumul de apă, fructe sau zarzavaturi contaminate cu
oochisturi de Balantidium, în urma contactului direct cu porcul și prin carnea de
porc preparată termic insuficient;
 Manifestările clinice la om variază de la diareea simplă până la dizenterie la care se
adaugă vărsături, deshidratare, slăbiciune musculară, denutriție. Pot apărea
complicații cu perforația intestinală și peritonită consecutivă sau hemoragii.
Formele acute grave pot duce la moarte, iar cele cronice la cahexie.
Leishmaniozele

 Antropozoonoze cu incidență crescută în țările tropicale, determinată de protozoare


din genul Leishmania;
 Sursele de infecție le constituie rezervorul uman, canin și rezervorul rozătoarelor;
 Contaminarea se produce prin înțeparea animalelor și omului de către flebotomi,
insecte din familia Psychodidae;
 În România boala este semnalată în zonele din sudul țării, dar sporadic, la om și
câine;
 La om evoluează cu manifestări care variază de la leziuni cutanate simple ”butonul
de orient” care se vindecă de la sine, la afecțiuni viscerale, potențial fatale,
cunoscute drept ”kala-azar” și ”espundia” desfigurantă, care poate provoca
eroziunea membranelor mucoase, ducând la desfigurarea gravă a pacientului.
Toxoplasmoza
Toxoplasmoza este o boală produsă de protozoarul Toxoplasma
gondii;
Teoretic, orice animal cu sînge cald poate fi gazdă intermediară, dar
ciclul evolutiv se consideră încheiat doar la pisică și alte specii de
felide sălbatice care sunt gazde definitive;
Omul se infectează congenital; prin ingestie de carne insuficent
preparată termic sau prin ingestie de alimente și apă contaminate cu
oochiști din fecalele de pisică;
Toxoplasma gondii parazitează de regulă gazda (atât definitivă cât și
intermediară) fără a genera semne clinice, însă parazitul poate
produce retardare mintală și pierderea vederii la copiii infectați
congenital și moarte la pacienții cu imunosupresie.
Larva migrans
 Sub această denumire se definește parazitozoonoza care are ca agenți etiologici formele larvare ale
diferitelor specii de nematode care parazitează pe/în organismul gazdă (om și/sau animale) și se
dezvoltă fără să poată ajunge la stadiul de adult;
 În acest context sunt diferențiate două entități morbide: “larva migrans cutanată” și “ larva migrans
visceralis ”
 Larva migrans cutanată este determinată de larvele mai multor nematode ca: Ancylostoma spp.,
Strongiloides spp., s.a., care penetrează tegumentul și determină local inflamație, papule
eritematoase, prurit, dermatite etc;
 Larva migrans visceralis este cauzată de pătrunderea în organismul uman sau animal, pe diverse căi,
a larvelor unor nematode, dintre care menționăm: Toxocara canis, Ancylostoma spp., Uncinaria
stenocephala s.a;
 Pe traiectul migrării larvelor ca și în locurile de fixare se formează granuloame cu repercursiuni
uneori foarte grave pentru organismul gazdă: granulomul retinian, care poate conduce la enuclearea
globului ocular; granuloame în diverse organe care determină pneumonii, hepatite, tulburări digestive
endocrine, inclusiv tulburări nervoase.
Echinococozele larvare
 Sunt metacestodoze produse de larvele de “tip echinococcus” ale speciilor din genul Echinococcus;
 Există două forme de echinococoze larvare: hidatidoza sau echinococoza chistică uniloculară și echinococoza
multiloculară;
 Hidatidoza simplă este determinată de larvele speciei E. granulosus, afectează rumegătoarele domestice și
sălbatice, equideele și suinele; omul este gazdă intermediară potențială; gazdele definitive sunt canidele;
 Contaminarea omului este posibilă numai de la animalele gazde definitive. Contactul direct cu câinele purtător
de E. granulosus este cel care asigură infestarea omului. Contaminarea indirectă se realizează prin consumul de
vegetale și apă contaminate cu embriofori;
 Vânătorii, ciobanii, crescătorii de vite, îngrijitorii din canise, personalul veterinar reprezintă categoriile cele mai
susceptibile de contaminare, din acest punct de vedere, hidatidoza poate fi socotită o boală profesională;
 La om hidatidoza se manifestă clinic în funcție de localizarea hidatidelor și de gravitatea leziunilor provocate
prin dezvoltarea lor (ex. hidatidoza metastatică este consecutivă deschiderii unui chist fertil într-un vas sanguin
rezultând infestarea a diverse organe; prin ruperea unui chist fertil rezultă fenomenul de intoxicație acută care
poate conduce la moarte etc.)
Factori de risc în apariția zoonozelor
 Strânsa asociere a oamenilor cu animalele lor și frecvent în condiții nesatisfăcătoare
continuă să favorizeze infecțiile zoonotice;
 Regiunile tropicale ale lumii sunt zone cu risc înalt, mai ales la infecțiile asociate
artropodelor;
 Anumite grupuri ocupaționale pot fi expuse unor riscuri mai mari, spre exemplu
agricultorii sau crescătorii de animale, muncitorii forestieri, vânători etc;
 Dimensiunea urbană a zoonozelor nu este de neglijat, astfel animalele sălbatice se pot
stabilii în zone suburbane sau în cele de recreere, încurajate chiar de proprietarii caselor,
devenind surse de infecții zoonotice (ex. vulpile și Echinococcus multilocularis);
 Animalele de companie din mediul urban sunt de asemenea o importantă sursă de boli
zoonotice, în special de tip parazitar.
CONCLUZII
Atât în domeniul veterinar, cât și în cel medical uman, majoritatea
parazitozoonozelor nu fac obiectul unor monitorizări permanente, de
aici și inexistența unor date centralizate la nivel de țară;
Deși unele parazitozoonoze (ex. echinococcoza-hidatidoza s.a.), au
implicații deosebite de ordin sanitar, social și economic, nu beneficiază
de programe naționale de combatere;
Ignorarea importanței bolilor parazitare va conduce în continuare la
creșterea incidenței acestora.
Va multumesc!
Intrebari, comentarii, observatii........