Sunteți pe pagina 1din 5

SISTEME AVANSATE DE TRANSPORT RUTIER

3.4. CORELAŢII ÎNTRE PARAMETRII FLUXURILOR RUTIERE


Autor: Daniela FLOREA
Încă din 1935, Geenshields a prezentat un model al fluxurilor rutiere stabilind o
corelaţie între parametrii de bază ai traficului rutier: tărie, densitate şi viteză şi
exprimată prin ecuaţia:
q = K ⋅v x (3.20)
ce reprezintă diagrama fundamentală a traficului rutier, figura 3.15.
Acest model simplu, presupune o variaţie liniară între viteză (de fapt, media
vitezelor în funcţie de spaţiu) şi densitate.

Figura 3.15: Diagrama fundamentală a traficului rutier.


Cei doi parametri ai modelului simplificat sunt viteza fluxului liber vf şi densitatea
sa maximă numita şi densitatea condiţiei de ambuteiaj, Kj.
Viteza fluxului liber este viteza curentului de trafic pentru care tăria tinde spre
zero în condiţiile traficului liber (conducătorii auto pot circula cu viteza dorită) în timp
ce densitatea de ambuteiaj se produce când tăria şi viteza tind spre zero.
Tăriei maxime, qmax îi corespund valori optime ale vitezei, vo şi densităţii, Ko.
Corelaţia liniară densitate-viteză este dată de relaţia:
⎛ K ⎞⎟
v = v f ⋅ ⎜1 − . (3.21)
⎜ Kj ⎟
⎝ ⎠
Această relaţie indică faptul că viteza se apropie de viteza fluxului liber, vf când
densitatea şi deci şi fluxul de trafic se apropie de valoarea zero (K→0 şi q→0).
Dacă densitatea şi deci şi fluxul cresc, vitezele scad până ce fluxul este maxim,
qmax, iar viteza şi densitatea tind spre valoarea optimă (v→vo şi K→Ko).
Creşterea, în continuare a densităţii traficului are ca rezultat reducerea vitezei,
dar şi a tăriei traficului, până când densitatea înregistrează valoarea maximă Kj şi,
corespunzător, viteza şi tăria valoarea zero (v→0 şi q→0).

72
PARTEA I - Managementul fluxurilor rutiere

De reţinut că tăria poate fi reprezentată în diagrama tărie-viteză ca o curbă având


valoarea maximă tangentă la curba diagramei densitate – viteză în punctul de
valoare optimă a celor două mărimi (Ko şi vo).
Combinând ecuaţiile anterioare se obţine corelaţia dintre tărie, densitate şi viteză
de forma:
v
q = vf ⋅K − f ⋅K 2 . (3.22)
Kj
Deoarece
dq
= 0 când K→Ko, (3.23)
dK
se obţine valoarea optimă a densităţii Ko care va corespunde valorii maxime a tăriei
traficului rutier:
Kj
Ko = . (3.24)
2
Din figura 3.16 se poate observa că în diagrama fundamentală, viteza medie a
fluxului liber este reprezentată de un vector tangent la curbă în originea sistemului, în
timp ce, viteza optimă este un vector ce trece prin punctul de maxim al curbei, qmax.

Figura 3.16: Variaţia tăriei traficului rutier în funcţie de viteza de deplasare


Figura 3.17 prezintă un exemplu bazat pe date experimentale pentru graficul
densitate-viteză, în care pentru valorile vitezelor de circulaţie uzuale se poate
accepta o variaţie liniară.

73
SISTEME AVANSATE DE TRANSPORT RUTIER

Figura 3.17: Variaţia densităţii traficului rutier în funcţie de viteza de deplasare


Corelaţia tărie-viteză poate fi reprezentată în legătură cu diagrama densitate -
viteză datorită axei verticale comune. Ecuaţia pentru această corelaţie este de forma:

q=
Kj
vf
(
⋅ vf ⋅v − v 2 , ) (3.25)

iar pentru valorile optime

q max =
Kj
vf
( )
⋅ v f ⋅ v o − v o2 = K o ⋅ v o . (3.26)

Pentru valoarea
v
vo = f (3.27)
2
se obţine tăria maximă:
K j ⋅vf
q max = . (3.28)
4
În modelul simplificat al lui Greenshields, această valoare a tăriei maxime se
obţine doar atunci când există o relaţie liniară între densitate şi viteză.
Modelul liniar necesită cunoaşterea a doi parametri, viteza fluxului liber vf, care
poate fi observată uşor în teren (de exemplu, viteza unui flux de trafic de valoare
scăzută) şi densitatea care, în general este mai greu de estimat.
O valoare rezonabilă pentru densitatea de ambuteiaj Kj rezultă considerând că
pentru densitatea maximă fiecare vehicul ocupă 7,5 m din spaţiul drumului. Astfel, în
cazul valorilor experimentale valoarea optimă a densităţii este diferită de Kj /2.

74
PARTEA I - Managementul fluxurilor rutiere

Figura 3.18: Exemplu de variaţie a densităţii traficului rutier în funcţie de viteza de


deplasare – modelul Greenburg
Modelul Greenburg oferă o variaţie logaritmică pentru corelaţia densitate – viteză,
figura 3.18, pornind de la valoarea vitezei de forma:
Kj
v x = c ⋅ ln , (3.29)
K
iar
Kj
q = c ⋅ K ⋅ ln . (3.30)
K
Rezolvând pentru c = v o ,
Kj
ln =1 (3.31)
Ko
sau
Kj
= e1 (3.32)
Ko
sau
Kj
Ko = (3.33)
e
q max = vo ⋅ Ko . (3.34)
Figura 3.19 prezintă un exemplu de reprezentare a corelaţiei tărie – viteză pentru
diferite valori ale raportului volum/capacitate şi diferite valori ale vitezei de proiectare
la circulaţia pe autostradă.

75
SISTEME AVANSATE DE TRANSPORT RUTIER

Figura 3.19: Variaţia tăriei traficului rutier în funcţie de viteza de deplasare.

76

S-ar putea să vă placă și