Ministerul Educatiei si Stiintii al Republicii Moldova

Universitatea Tehnica de Urbanism si Arhitectura

Departament:Urbanism si Design Urban

Referat
Tema:Stiluri-Gotic,Romanic,Bizantin ,Grec,Egiptean

Efectuat:St.Grupa DIN-151
Ermurache Svetlana
Verificat : Lector superior
Cocin Alexandru

Chisinau 2018

Stilul gotic

Numit si ogival (stilul arcului ascutit). Se naste din arta romanica, in a doua
jumatate a secolului XII sub influenta Cruciadelor, a scolasticii si a misticismului
religios. Arta gotica datoreaza mult contributiei masive a societatii laice, fiind
creata si reprezentata de mesteri si artisti laici, cu concursul material si moral al
multimilor de credinciosi, dar inspirata si patronata tot de clerul Bisericii. Pe cand
in perioada romanica bisericile cele mai importante care s-au cladit erau abatiile
(bisericile marilor manastiri ale ordinelor calugaresti), gloria stilului gotic sunt
catedralele. Arhitectii, mesterii constructori si lucratorii (zidarii, pietrarii,
decoratorii, sculptorii, pictorii etc.) au inceput in sec. XIII sa se organizeze in
adevarate corporatiuni ambulante, raspandite mai ales in Germania si Anglia ;
acestea stau la originea asociatiilor de francmasoni (zidari-liberi) de mai tarziu.
In comparatie cu stilul romanic, stilul gotic se distinge prin urmatoarele
caractere generale :
a) Planul predominant e cel de cruce latina (romana), iar edificiile sunt de
dimensiuni mari.
b) Zidurile masive din stilul romanic sunt inlocuite cu ziduri mai subtiri si inalte,
sprijinite la exterior de contraforti in forma de arcuri butante (proptitori ingusti si
inalti, meniti sa preia o parte din greutatea boltilor).
c) Interiorul e impartit (ca si la basilici) in mai multe nave longitudinale, (trei sau
cinci), delimitate prin siruri de coloane subtiri.
d) Elementul nou si specific stilului gotic e arcul frant sau ascutit (unghiul format
de intretaierea a doua segmente de cerc), dar mai ales ogiva si bolta ogivala (bolta
sprijinita pe doua arcuri diagonale de sustinere, care se incruciseaza in punctul de
cheie a boltii). Elementele acestea aparusera sporadic, inca din sec. XII, la unele
catedrale romanice din nordul Frantei.
e) Dintre incaperile bisericilor de tip romanic dispar nartica de la fatada si criptele
de sub chor, dar se mentin deambulatoriile, formate din siruri de coloane, iar
absidele altarului sunt mai mult poligonale decat semicirculare, fiind flancate spre
exterior de mici capele.
f) Ferestrele sunt foarte numeroase, largi si inalte, terminate in forma de rozeta
sau de flacara si impartite longitudinal prin colonete, avind geamuri multicolore
(vitralii translucide), care dau interiorului lumina multa (goticul a cultivat cel mai
mult arta vitraliilor, dintre care unele cuprind o minunata iconografie a sticlei
colorate, fiind adevarate opere de arta).
g) In ornamentatia interioara pictura este intrebuintata mai putin ;
predomina (mai ales la exterior) sculptura monumentala (statuara).
Stilul gotic decade in sec. XVI, cand este concurat din ce in ce mai mult de arta
noua a Renasterii.
Monumente reprezentative
Ca monumente celebre ale stilului gotic in arhitectura bisericeasca, amintim:
a) In Franta (patria stilului, care, impreuna cu Germania, are cele mai multe
biserici gotice) :
- Catedrala Notre-Dame din Paris, construita intre 1163- 1245 si remaniata in sec.
XIV, cu cinci nave, galerii si un transept;
- La Sainte Chapelle din Paris, construita de Ludovic cel Sfant in sec. XIII ;
- Catedrala din Reims (catedrala incoronarii regilor Frantei), construita in secolele
XIII-XIV, lunga de 138,70 m, vestita prin decorul ei sculptural, cu cea mai
impunatoare fatada principala din toata arta gotica;
- Biserica manastirii Saint-Ouen tot din Rouen (secolele XIV-XVII), remarcabila
prin dimensiunile ei si prin splendoarea decoratiei sculpturale;
- catedrala din Riga (sec. XIII), socotita in general ca o capodopera a stilului gotic
si una din bisericile cele mai mari din lume (suprafata 8000 m2, lungime 143 m.,
latimea 65 m. si inaltimea 43 m);
- Catedrala din Laon (sec. XII), cu cele mai frumoase turnuri de tip oriental,
socotite printre cele mai reusite produse ale geniului constructiv francez din Evul-
Mediu ;
b) In Germania, unde s-a dezvoltat scoala renana, cea mai desavarsita realizare a
stilului gotic este catedrala din Colonia (Cologne, Koln), din sec. XIII;
c) In Anglia (unde romanicul persista mai mult), amintim catedralele din
orasele : Canterbury (inceputa in sec. XII), York (sec. XIV), Salisbury (cu abside
patrate), Durham, Exeter (sec. XIV) s.a.
d) In Belgia si Olanda mentionam : catedrala Sf. Gudula din Bruxelles, catedrala
Sf. Martin din Ypres (sec. XIII), catedralele din orasele Bruges, Anvers s.a.
e) In Elvetia : catedrala din Lausanne (sec. XIII).
f) In Cehoslovacia: catedralele Sf. Agnes (sec. XIII) si Sf. Vitus din Praga (sec. XIV),
Sf. Barbara (Varvara) din Kuttenberg (sec. XIV) s.a.
g) In Suedia si Norvegia: catedralele din orasele Uppsala (secolele XIII-XV),
Trondheim (Trondjem, secolele XII-XIII) s.a.
h) In Tarile Baltice : catedrala din Riga (Letonia, sec. XIII) s.a.
i) In Italia mentionam de exemplu catedrala din Milano (secolele XIV-XVI, cu
fatada din sec. XIX), una din cele mai mari biserici din lume (lungimea 158 m,
inaltimea navei centrale 48 m, ferestrele chorului 27 m inaltime).
Caracteristic catedralelor gotice din Italia este folosirea picturii in fresca pentru
decorarea interiorului, prin pictori celebri, precursori ai Renasterii italiene din sec.
XIV, ca florentinii Giotto si Cimabue, sau Duccio si Simone di Martino din Sienna
s.a.
j) In Spania si Portugalia catedralele din orasele : Burgos, Toledo (sec. XIII), Leon,
Sevilla (sec. XV), Salamanca (sec. XIII), Barcelona, biserica manastirii din Belem
(sec. XV) s.a.
Biserici de stil gotic tarziu (decadent), de proportii mai mici si de o valoare
artistica mai redusa, s-au construit si la noi, in Transilvania, de catre germani (sasi)
si unguri (secui), ca de exemplu biserica manastirii cisterciene din Cirta (1202),
biserica din Prejmer, biserica Sf. Bartolomeu din Brasov, biserica evanghelica din
Cristian, biserica Sf. Mihail din Cluj, biserica Neagra din Brasov s.a.
Stilul Romanic

dezvoltat in sec. XI-XII, prezinta un mobilier simplu, cu scaune sub forma de jilturi
pentru stapanul casei si taburete pentru restul familiei. Scaunele cu spatar au
piesele imbinate in unghi drept, iar strunjirea lemnului se facea cilindric. Jilturile
bogate erau impodobite cu argint si aur, unele acoperite cu baldachin sprijinit pe
arcade si coloane. Baldachinul este un element specific in aceasta perioada si
pentru paturile masive din lemn. Mesele sunt alcatuite din tablii montate pe
capre. Lazile, ce serveau drept mobila de depozitare a imbracamintii si obiectelor
de tot felul, sunt incrustate cu fier forjat si uneori sustinute pe picioare inalte.
Unele piese de mobilier, precum dulapurile , erau folosite numai in biserica, fiind
impodobite cu arcade.
Stilul Bizantin

Începuturile acestui stil se găsesc in perioada dintre secolele IV-V, in

cadrulantichităţii târzii. Se dezvolta in trei etape: secolele IV-VI, VI-XII, XII-XV.In
prima perioada edificiile, in mare majoritate biserici, erau ridicate pe un plan
bazilical cu 3, 4 sau 5 nave, preluat de la vechea bazilica romana. Ca o excepţie,
BisericaSan Vitale din Ravenna, Italia, are un plan octogonal. Cea mai
reprezentativacaracteristica a stilului este utilizarea mozaicurilor pentru decorarea
interioara, fiindfaimoase cele de la catedrala
Sf. Sofia din Constantinopol
Prin dimensiunile sale si impresia de spaţialitate din interior, catedrala Sf.
Sofiaeste o încercare a omului de a reprezenta imensitatea si infinitatea
cosmosului.In acelaşi secol VI încep sa fie construite biserici cu plan de cruce
greaca (bisericaSf. Ioan din Efes) cu 5 cupole, sau de octogon înscris intr-un pătrat
(San Vitale dinRavenna).In secolul IX se impune planul de cruce greaca, se aduc
modificări sistemului desusţinere a cupolei (acum se sprijină direct pe ziduri, fiind
eliminaţi contrafortii).Concomitent, apar decoraţiile exterioare care ating apogeul
dezvoltării in secolele X(arcade oarbe, cărămidă colorata si ceramica smălţuită
acoperă zidurile) si XV (sculpturisi fresce)Cea de-a treia perioada a bizantinului
(secolul XV) începe cu dinastia Comnenilor. Celemai importante edificii sunt
biserica Pantokratonului, panteon pentru zece generaţii deîmpăraţi, Comneni si
Paleologi, si Chora (azi Kahrie Djami), cea mai eleganta biserica bizantina dupa Sf.
Sofia.
Bisericile de stil bizantin se caracterizează prin:

planul cruciform care reiesedin apariţia absidelor în pereţii laterali, împărţirea în

trei încăperi: pronaos, naos si altar,ultimele doua despărţire între ele prin
catapeteasmă, acoperişul în formă de bolta arcuită, prezenţa unei cupole centrale
ridicată deasupra naosului în care este pictat HristosPantocratorul, contrastul
evident dintre aspectul exterior simplu şi sobru şi interiorul bogat ornamentat prin
picturi sau mozaicuri. Sculptura este foarte săracă, prezentă numaila
ornamentarea ferestrelor, uşilor şi coloanelor.
Stilul grecesc

Culorile si texturile bogate din regiunea mediteraneana au devenit populare in

design-ul arhitectural si de interior din intreaga lume. Stilul vine din Spania, Grecia
si Italia, cu unele diferente intre culturi. Stilul spaniol include o influenta
marocana, cu fier forjat, modele de gresie si textile luminoase. Design-ul
mediteranean in stil italian se remarca prin materiale precum teracota, gresia,
argila si grinzile rustice de lemn.
In schimb, Grecia ne inspira prin contrastul puternic al culorilor si prin simplitatea
amenajarilor interioare. Stilul grecesc poate fi considerat unul dintre cele mai
vechi, istoria acestui domeniu avand ca inceput arhitectura Greciei Antice, iar de-a
lungul secolelor au aparut multe schimbari, care, la randul lor, nu au afectat ideea
de baza a acestei tendinte in design-ul interior. S-a pastrat perfectiunea formei si a
elementelor geometrice, care, si astazi sunt combinate cu succes cu cele mai
recente evolutii tehnologice ale lumii moderne. Stilul grecesc este unul uşor de
obţinut. Interioarele greceşti sunt foarte simple şi rustice.
Culori folosite
Stilul grecesc de design interior se caracterizeaza in primul rand prin armonie,
claritate, simplitate si perfectiunea formei. Incaperile sunt spatioase, luminoase, si
nu datorita spatiului foarte mare, ci a albului imaculat intalnit aproape in toate
amenajarile interioare. De asemenea ofera o protectie imbatabila impotriva
caldurii.
Totul e finisat in alb, de la tavanul cu grinzi, pana la pardoseala. Perdelele si
asternuturile sunt tot albe, de fapt, toate elementele de mari dimensiuni sunt de
un alb stralucitor.
Pentru a “condimenta” putin decorul se recurge la culori puternice de albastru,
rosu, negru si maro sau la nuantele naturale ale lemnului, creand astfel un
sentiment de echilibru si proportie in spatiul de locuit. Interiorul grecesc se
potriveşte foarte bine pentru casele din zonele calde, întrucât se bazează pe culori
reci, precum albastrul. Dacă locuiţi, însă, într-o zonă mai rece, culoarea de bază
trebuie să fie una caldă, precum galbenul.
Materiale folosite
Se folosesc materiale naturale foarte putin prelucrate cum ar fi bumbacul, inul si
lemnul. Se folosesc texturile subtile, vizibile in straturi de vopsea cu un delicat
aspect de uzat si nefinisat. Se pot crea mici erori voite, se urmaresc texturi
similare cu nisipul si, in general, se urmareste o cat mai fidela reproducere a
naturii specifice Greciei.
Mobilier
Nu aveţi nevoie de multă mobilă. Piesele din casă trebuie să fie puţine, însă din
lemn şi în stil rustic. Alegeţi mobilă joasă, precum băncuţe, perne de podea şi
măsuţe de cafea, pentru un sentiment de relaxare. Se face deseori un amestec de
obiecte de la o simplitate si functionalitate exagerata pana la cele absolut inutile,
 dar cu un rol estetic deosebit. Piesele sunt de obicei mici, cu picioare ornate si
feronerie adesea patinata. Folosiţi multe perne colorate pe canapele şi pe paturi.
Tamplaria este de obicei vopsita in alb sau sunteţi liberi să vă pictaţi mobila într-o
culoare diferită, precum albastru sau turcoaz, pentru a vă aminti de mare şi de
cerul senin.
Geamurile sunt decorate cu perdele si draperii extrem de vaporoase, care permit
patrunderea luminii si au mai mult un aer decorativ.
Pardoseala
Atunci cand vine vorba de pardoseala, aceasta trebuie sa fie un mozaic, gresie,
piatra naturala sau marmura. Textilele indeplinesc in primul rand un rol functional
si apoi unul estetic. Materialele sunt naturale, sunt folosite matasea, bumbacul,
lana si panza groasa. Este recomandat să folosiţi parchet dintr-un lemn cu esenţă
tare, precum cireşul, stejarul sau frasinul, dar şi piatră sau gresie care să imite
piatra.
Nu folosiţi covoare masive, ci unele micuţe, în stil rustic, cu modele geometrice.
Accesorii
Pentru a introduce cateva accesorii, poti folosi oglinzi cu rama pictata manual sau
cu rama sculptata, mici pernute decorative cu un model subtil si in culorile
specifice zonei sau obiecte in mare proportie transparente pentru a amplifica
senzatia de spatiu si de aerisit.
Pentru geamuri, folosiţi obloane de lemn şi perdele simple, albe, din voal. Aceste
perdele extrem de transparente fac ca incaperile sa fie foarte bine luminate,
creeaza o anumita caldura si iti vor da o stare de visare. Alegeţi accesorii din fier
forjat, precum lămpile sau suporturile de lumânări. Adăugaţi multe vase de lut,
pentru un aspect autentic, o mini-fântâniţă şi multe flori – de preferat plante
mediteraneene, precum palmierii sau leandrul.
Un accesoriu nelipsit din interiorele amenajate in stil grecesc este ceramica.
Vazele si farfuriile pictate cu scene din mitologia greaca vor da mai multa
autenticitate.
Tablourile şi elementele decorative pentru pereţi sunt excelente pentru a aduce
Grecia în casa voastră: fotografii, picturi sau ţesături care să vă amintească de
locurile mediteraneene.

Stilul egiptean

In ultimii ani amenajarea unui spatiu sau a unei case in stilul reprezentativ al unei
tari, urmand caracteristicile esentiale ale etniei acesteia a devenit din ce in ce mai
popular.
Stilul egiptean este unul din stilurile utilizate destul de des in design interior,
pentru formele geometrice folosite, originalitate,luxul pe care il emana acest stil.
Se numara si printre preferatele mele.
Acesta este caracterizat prin culori calde si luminoase, o multime de suprafete de
aur, fildes si marmura. Culoarea de nisip galben şi statui diferite ale creatiei divine
transmit cel mai fidel, atmosfera din Egipt.
Culori
Paleta de culori reprezentativa pentru acest stil porneste de la nisipul
Egiptului. Se folosesc nuantele neutre de: galben, bej ivoriu, şi ocru. Aceste culori
se potrivesc perfect in camera de zi si dormitor. De asemenea peretii pot fi pictati
cu desene traditionale avand un impact puternic asupra camerei. Hieroglifele
egiptene se mai pot regasi pictate pe pereti. Tavanul si peretii pot avea decoratiuni
in forma de flori de lotus sau frunze de palmieri.
Accesorii
Un simbol important al Egiptului este soarele; astfel este important sa se
obtina camere luminoase si insorite. Se folosesc perdele, draperii si textile in
culori luminoase si decorate cu modele geometrice stricte. Tesaturile folosite sunt:
bumbacul, inul, lana fina.
Obiectele de arta vor da un accent important incaperilor. De exemplu se pot folosi
figurine decorative in forma de piramida, bustul reginei Nefertiti, cap de sfinx,
vase de ceramica mari, statui de zeitati si pisici plasate separat si laminate
individual.
Mobilier
Tehnica de fabricare folosita de vechii egipteni, care acordau o
deosebita atentie atat designului cat si constructiei, este aproape identica celei
utilizate si astazi. Pentru piesele de mari dimensiuni, in special pentru scaune si
mese se foloseau cepurile, o tehnica populara si astazi, chiar daca de multe ori
cepul este inlocuit de un pivot pentru a usura fabricarea.
Un vechi scaun egiptean care inca se pastreaza la Muzeul din Cairo are suporturi in
forma de picioare de animale, o tendinta care se pare ca se generalizase in epoca.
Un set de mobilier – scaun, masa, pat si baldachin – descoperit la Giza, in
mormantul reginei Hetepheres a fost reconstruit si reconditionat cu migala de
specialisti, oferind cercetatorilor informatii pretioase. Piesele au suporturi in
forma de picioare de animal, o structura rigida, suporturi pentru brate in forma de
papirus.
Patul, mai ridicat in partea capului, are o tablie de mari dimensiuni, decorata in
relief cu simboluri ale zeilor si scene religioase. Alte piese de gen care s-au pastrat
sunt mai putin elaborate ca design, mult mai simple, desi se presupune ca initial
acestea erau impodobite cu ornamente din metal.
Exemplele oferite de picturile murale arata ca mobilierul destinat celor bogati era
amplu ornamentat cu diverse decoratiuni. Picioarele meselor si scaunelor erau
acoperite cu foite de aur, alte suprafete, fiind acoperite cu straturi de fildes sau
din alte materiale. Formele erau in general antropomorfice.
Mobila in stil egiptean era realizata din diferite tipuri de lemn. Multe piese de
mobilier erau confectionate din abanos, un lemn dur, rezistent, de culoare neagra.
Abanosul arata foarte bine cand este lustruit. Un alt tip de lemn folosit adesea
pentru mobilier egiptean era cel de cedru. Acest tip de lemn este foarte rezistent,
are o nunata galbuie si emite un miros dulceag.