Sunteți pe pagina 1din 5

Bullying-ul în România

1. Tipul problemei - Bullying-ul

Fenomenul „bullying” este mult mai des întâlnit decât ne-am dori să credem. Se întâmplă pe
coridoarele școlii, în curte, pe străzi și, din păcate, uneori și în sălile de clasă. Nedepistat la
timp, bullying-ul poate lăsa traume și repercusiuni ireversibile asupra adaptabilității copilului
în societate.

2. Descrierea problemei
a) Tipologia problemei – aria în care apare problema

România este pe primul loc în Europa în privinţa hărţuirii în şcoli . Este un fenomen de grup,
care are loc cu prepoderenţă în toate şcolile fără excepţie. Din păcate vârsta copiilor care îşi
hărţuiesc copii este tot mai mică. De multe ori sunt ignorate primele semne ale bullyingului
de către cadrele didactice, iar în aceste condiţii bullyingul se poate transforma în violenţă
asupra copiilor. Bullying-ul este definit ca fiind un comportament ostil/de excludere și de
luare în derâdere a cuiva, de umilire. Un copil este etichetat, tachinat, batjocorit în cercul său
de cunoștințe sau de către colegi care îl strigă într-un anume fel (făcând referire la aspectul
fizic sau probleme de ordin medical/ familial). Uneori aceste tachinări se transformă în
îmbrânceli sau chiar, în unele cazuri, în atacuri fizice.
Bullying reprezintă o formă de abuz emoțional și fizic, care are trei caracteristici:

 Intenționat – agresorul are intenția să rănească pe cineva;


 Repetat – aceeași persoană este rănită mereu;
 Dezechilibrul de forțe – agresorul își alege victima care este percepută ca fiind vulnerabilă,
slabă și nu se poate apăra singură

b) Actori implicați
Cazurile de bullying implică cel puțin un agresor și o victimă, iar, în unele cazuri, există și
martori. Putem discuta despre bully-ing fizic, verbal, sexual sau psihic.
c). Contextul apariției – motivele apariției /cauzele bullying-ului?
În contextul răspândirii accesului la internet la vârste tot mai mici, specialiştii atrag atenţia că
acest fenomen poate avea repercursiuni tragice în viaţa oricărui copil.Expunerea la violență a
unei persoane poate duce mai departe, precum „efectul fluturelui” (o acțiune mică într-un
anumit loc, la un anumit moment-dat, poate produce schimbări majore, exponențial
amplificate, în alte zone) la alte fenomene de bully-ing, atât din partea agresorului, cât și din
partea celui agresat. De multe ori, agresorul adoptă violența ca ultimă posibilitate de defulare
și exprimare, fiind la rândul său abuzat ori neglijat. Cauzele cele mai des întâlnite care
determină astfel de comportamente ale agresorului pot fi lipsa de empatie, egocentrismul,
orgoliul, superficialitatea relațiilor umane, și, mai ales, expunerea și preluarea unor modele de
comportament similare – de cele mai multe ori, copilul reproduce cu semenii săi ceea ce vede
acasă.
d). Descrierea situației
Din păcate, sistemul din România nu este capabil să gestioneze situaţia. Acesta se bazează în
mare parte pe sancţiuni şi pedepse, în loc să încerce să înţeleagă fenomenul. Nu doar elevii
care sunt hărţuiţi au nevoie de consiliere psihologică, ci şi cei care fac aceste acte. Trebuie să
înţelegem ce îi determină să se comporte aşa, pentru că de multe ori mediul familial în care a
crescut este de vină pentru aceste manifestări violente. Dacă ei au un părinte violent, atunci
există posibiltatea ca ei să copieze acest comportament. În plus, trebuie să se ţină cont şi de
faptul că mulţi dintre elevii, care sunt victime ale bullyingului, provin din medii defavorizate,
iar cele două aspecte împreunate îi pot chiar împiedica pe copii să îşi finalizeze studiile.

e). Care sunt motivele pentru care consideram această problemă o nevoie
emergentă- Riscurile bullying-ului
Este o acţiune repetitivă care poate aduce victimei răni emoţionale şi scăderea încrederii în
propria persoană, dar şi în oamenii de lângă el. Studiile arată că victimele fenomenului de
bullying resimt efecte precum depresie, însingurare, anxietate, scăderea respectului de sine,
au rezultate slabe la şcoală şi chiar dezvoltă gânduri suicidale. De altfel, resimt şi consecinţe
fizice, printre care dureri de stomac, de cap, tulburări de apetit şi insomnii.

In plan emoțional:

 intârziere în dezvoltarea sentimentului de sine, a maturizării emoționale și a


capacității empatice.
 sentimentele de inferioritate pot persista și la varsta adultă.
 atitudine de indiferența sau de timiditate.
 lipsa de curiozitate.
 Apatie.
 sentimente de culpabilitate.
 tulburări de somn.

In plan social:

 copilul stabliește contacte interpersonale fragile


 posibil fuga de acasă, acte antisociale
 dificultăți de adaptare durabile care se repetă în medii noi
 lipsa de inițiativă, de creativitate, de autonomie
 anxietate de separare sau de anticipare inclusiv la varsta adultă
 un prag prea scazut, sau din contra prea ridicat la frustrare
 somatizeaza ușor (cefalee, dureri abdominale, grețuri, varsături, etc)
 nu are aspirații pe termen lung

In urma acestui fenomen, pot apărea următoarele comportamente sau manifestări.

 Devine o fire liniștită și sensibilă;


 Ii poate fi teamă să mai meargă la școală, se plânge de dureri frecvente de cap și de
stomac pentru a evita să meargă la școală;
 Are putini prieteni sau nu are niciunul;
 Pare trist și înfricoșat;
 Pofta de mancare este scăzută;
 Este nesigur sau/și lipsit de asertivitate;
 Vine de la școală cu hainele murdare, rupte sau cu lucrurile distruse;
 Prezintă vânătăi pe corp.
 Copilul devine mai trist, introvertit.
 Exprimă neîncredere în forțele proprii.
 Se izolează de prieteni, nu mai ia parte la activitățile care altă dată ii făceau plăcere.
 Preferă să stea acasă.
 Caută pretexte să lipsească de la școală.
 Posibil să refuze să meargă singur la școală.
 Vine mai tărziu de la școală pentru a-și evita colegii.
 Ii scade interesul pentru lecții, teme și implicit notele.
 Pot aparea perturbări ale somnului care determină oboseala.
 Prezintă tulburări de concentrare a atenției, se concentrează mai greu pentru că il
preocupă altceva și posibil din cauza oboselii.
 Poate cere bani de buzunar mai mult decât în mod obișnuit pentru a face față
cerințelor neadecvate ale agresorilor. Dacă nu primește poate recurge la furt.
 Pot apărea reclamații de la școală pivind lipsa de interes față de lecții, teme sau
probleme de comportament intâmpinate.

3. Recomandări și soluții de combatere a bullying-ului.


Cele mai multe beneficii în ceea ce privește erliminarea bullying-ului le-ar aduce schimbarea
mentalității de la o vârstă cât mai fragedă. Acest lucru se realizează însă printr-un plan pe
termen mai lung ce ia în calcul următoarele:
1. Metode non-formale de educare anti-bullying, cum ar fi jocurile de rol, prin care copiii să
înțeleagă postura în care se expune fiecare parte a acțiunii de bullying și să conștientizeze
consecințele grave pe care neglijarea le poate avea.
2. Abordarea subiectului, la nivel de profunzime, la orele de dirigenție din școli ori în cadrul
orei de Consiliere și Orientare.
3. Organizarea de seminarii și dezbateri libere, întâlniri cu psihologi sau persoane care au fost
parte a fenomenului bullying și care au reușit să depășească situația, ca exemplu de bună
practică.
4. Anunțarea imediată, de către elevi, a unui adult (profesor, director, învățător, consilier școlar,
mediator școlar, supraveghetor / părinte) ori de câte ori este constatat un act de bullying
asupra unui coleg.
Cu toții ne dorim școli în care relațiile de colaborare, colegialitate și prietenie primează. În
fond, vorbim despre locul în care copiii obțin deprinderi esențiale și dezvoltă relațiile
definitorii pentru viitorul lor.
Este necesar ca școala să rămână mediul sigur și prietenos unde copiii obțin cunoștințe și
deprinderi esențiale și dezvoltă relații definitorii pentru viitorul lor.

S-ar putea să vă placă și