Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
EPISTEMOLOGIE
- Lector univ. Sorea Daniela -
2009
2
CUPRINS
CURS 1: 05 MARTIE 2009: INTRODUCERE IN EPISTEMOLOGIE................................................... 4
FILOSOFIA ANALITICA FORMALA ......................................................................................................................... 4
Atomismul logic ..................................................................................................................................... 5
Empirism logic........................................................................................................................................ 5
Empirismul pragmatic............................................................................................................................ 5
Reactii critice.......................................................................................................................................... 5
CURS 2: 12 MARTIE 2009: PRECURSORI AI EMPIRISMULUI LOGIC............................................ 7
FRANZ BRENTANO (1838 – 1917).................................................................................................................... 7
GOTLOB FREGE (1848 – 1925)........................................................................................................................ 8
BERTRAND RUSSELL (1872 – 1970)................................................................................................................. 8
CURS 4: 26 MARTIE 2009: PRECURSORI AI EMPIRISMULUI LOGIC (II)................................... 10
LUDWIG WITTGENSTEIN.................................................................................................................................. 11
Proprietatile principale ale tractatului................................................................................................. 12
CURS 5: 02 APRILIE 2009: LUDWIG WITTGENSTEIN; EMPIRISMUL LOGIC............................ 13
EMPIRISMUL LOGIC......................................................................................................................................... 14
Presupozitiile empirismului logic......................................................................................................... 14
Consecinte teoretice.............................................................................................................................. 15
CURS 6: 09 APRILIE 2009: CERCUL DE LA VIENA SI BERLIN........................................................ 16
Problema termenilor teoretici............................................................................................................... 16
Modelul standard al teoriei stiintifice.................................................................................................. 16
CERCUL DE LA VIENA..................................................................................................................................... 17
Moritz Schlick ...................................................................................................................................... 17
Otto Neurath......................................................................................................................................... 17
Rudolf Carnap...................................................................................................................................... 17
CERCUL DE LA BERLIN.................................................................................................................................... 18
Hans Reichenbach................................................................................................................................ 18
Carl Gustav Hempel............................................................................................................................. 18
CURS 8: 30 APRILIE 2009: W. V. O. QUINE, K. R. POPPER................................................................ 20
WILLARD VAN ORMAN QUINE (1908 – 2000).................................................................................................. 20
KARL RAIMUND POPPER (1902 – 1994).......................................................................................................... 21
CURS 9: 07 MAI 2009: NOUA FILOSOFIE A STIINTEI........................................................................ 24
NOUA FILOSOFIE A STIINTEI; THOMAS KUHN...................................................................................................... 24
PAUL K. FEYERABEND (1924 – 1994)............................................................................................................ 26
CURS 10: 14 MAI 2009: TOULMIN, LAKATOS. IPOTEZA STIINTIFICA........................................ 28
STEVEN TOULMIN........................................................................................................................................... 28
IMRE LAKATOS............................................................................................................................................... 29
GERELD HOLTON............................................................................................................................................ 29
IPOTEZA STIINTIFICA........................................................................................................................... 30
CURS 11: 19 MAI 2009: IPOTEZA STIINTIFICA (PART II)................................................................. 31
Structura ipotezei in disciplinele socio-umanului............................................................................... 31
Evaluarea ipotezelor stiintifice............................................................................................................. 32
Structura logica a ipotezelor................................................................................................................ 32
CURS 12: 21 MAI
2009..............................................................................
...................................................34
3
Dimensiunile ipotezei 34
Tipuri de ipoteze 35
Elaborarea ipotezelor 35
Justificarea ipotezei 36
4
Cunostinte
despre fiinta
Empirism logic
si reactii critice
Atomismul logic
Reprezentantii acestei perspective sunt Bertrand Russell si Ludwig
Wittgenstein.
1· Reprezentantii acestei orientari considerau ca exista un nivel ultim al
limbajului. La acest nivel gasindu-se propozitii simple cu semnificatii cunoscute
din experienta. Aceste propozitii sunt numite propozitii atomare si lor le
corespund obiecte, propozitii si relatii, adica fapte atomare.
Empirism logic
Reprezentantii acestui curent sunt membrii Cercului de la Viena si
membrii Cercului de la Berlin.
1· Au socotit fizica, fizicieni fiind, drept cunoastere standard;
2· Cu plecare de la teoriile fizicii au elaborat un model standard al teoriei
stiintifice, modelul logic matematic, si au socotit ca rolul filosofilor este sa arate in
ce masura teoriile din diferitele discipline ale cunoasterii se suprapun peste
modelul standard. Si orientarea aceasta, asemeni atomismului logic, este
restrictiva.
Empirismul pragmatic
Este o orientare nascuta ca reactie la empirismul logic.
1· Vizeaza interesul orientarii pentru confruntarea teoriilor stiintifice cu
realitatea;
2· Intregul teoriei se confrunta cu intregul realitatii;
3· Teoria este mai flexibila.
Reactii critice
(primul val)
1· Empirismul pragmatic;
6
1· Rudolf Carnap este reprezentantul unei reactii din interior, care evidentiand
dificultatile de corelare a termenilor observationali cu cei teoretici propune ca
solutie elaborarea unor enunturi conditionale, care sa delimiteze campul
observational;
2· Karl Popper este intemeiatorul rationalismului critic;
(valul al doilea)
1· Reprezentantii valului al doilea socotesc ca rolul epistemologului nu este
acela de a stabili ce conditii trebuie sa indeplineasca o teorie pentru a fi
stiintifica, ci acela de a identifica modurile in care se produce progresul si
cunoasterea.
2· Reprezentantii valului doi: noua filosofie a stiintei; neorationalismul
dialectic;
(valul al treilea)
1· Se combina modalitatile din reactiile critice anterioare;
2· Apare orientarea numita noua filosofie a naturii, caracterizata de identificarea
unui ansamblu de categorii si principii provenite din diferite zone ale
cunoasterii stiintifice, capabile sa inchege intr-un intreg experientele umane
(fizica cuantica, termodinamica, teoria catastrofelor, teoria sistemelor);
3· Disputa Einstein si scoala de la Copenhaga
7
Exista predicate. Orice predicat se aplica siesi sau nu, tertul este exclus. Daca se
aplica siesi atunci este impredicabil. Termenii “predicabil” si “impredicabil” sunt
predicate. Sursa paradoxurilor este faptul ca exista predicat predicabil si predicat
impredicabil.
Daca predicatul impredicabil e predicatul atunci isi aplica siesi
proprietatea, atunci e impredictibil. Daca predicatul impredicabil e impredicabil,
atunci nu isi aplica siesi proprietatea si este predicabil.
9
Ar putea mintea identifica adevarul prin coerenta? Dar exista mai multe
sisteme coerente independente si in plus coerenta depinde de principiile logici,
deci nu le poate intemeia. Din aceste motive coerenta nu poate defini adevarul,
desi este un bun test al adevarului.
Idea corespondentei si revizuirea acesteia.
Judecata este adevarata cand corespunde unui obiect complex si falsa cand nu
exista un astfel de obiect. Adica, nu exista o relatie ordonata intre obiectele
simple de felul celei din convingere. Adevarul si falsul sunt proprietati ale
convingerilor dar depind de obiectele convingerilor. Convingerile depind de minti
in privinta existentei lor si nu depind de minti in privinta adevarului lor.
Ludwig Wittgenstein
Filosofia limbii: conditia oricarei cunoasteri este cea de edificare a unei limbi
dupa regurile unei sintaxe ce prescrie conditiile de sens ale propozitiilor. Limbajul
natural poate crea sensuri false si aparente. Acestea genereaza erori si trebuiesc
inlaturate prin utilizarea unei limbi ce le exclude intrucat se suprapun sintaxei
logice.
Filosofia este o continua incalcare a conditiilor privind sensul propozitiilor.
Din acest motiv filosofia genereaza probleme lipsite de sens, adica probleme ce
nu pot capata raspuns. Aceste probleme se datoreaza faptului ca filosofii nu
inteleg logica limbajului lor. Din acest motiv, filosofia trebuie sa- si schimbe
functia. Ea nu trebui sa mai produca teorii ci sa devina critica a limbajului. Scopul
filosofiei este cel de clarificare logica a gandirii. In felul acesta filosofia nu mai
este doctrina ci activitate.
Potrivit indeplinirii acestui scop, metoda justa a filosofiei consta in a nu
spune nimic in afara de ceea ce se poate spune, adica propozitiile stiintelor
naturii si a semnala in orice enunt metafizic lipsa de semnificatie a unor termini.
6.54 Propozitiile mele explica lucrurile in asa fel incat cel care ma intelege le
recunoaste la sfarsit ca absurde, daca prin intermediul acestora, pe baza lor, a
reusit sa le depaseasca. Trebuie sa depaseasca aceste propozitii, apoi vede
lumea corect.
Empirismul logic
Consecinte teoretice
1. Daca teoriile stiintifice sunt sisteme de propozitii si stiinta e ansamblul de
teorii, atunci propozitiile legate de stiinta pot fi elucidate prin analiza limbajului
stiintific. Teoria este o propozitie. Ea este intemeiata daca este considerata
adevarata. Adevarul propozitiei este detectabil in metoda analizei limbajului
stiintific.
2. Principiul de demarcatie: separarea teoriilor stiintifice de cele nestiintifice.
Un enunt are sens, adica i se poate atribui valoare de adevar daca poate fi
verificat direct sau indirect. Enunturile pentru care nu pot fi elaborate
metode de verificare trebuiesc eliminate intrucat sunt nestiintifice.
Singurele enunturi cu sens sunt cele verificabile. Potrivit aceste idei
criteriul de demarcatie este verificabilitatea.
Cercul de la Viena
Moritz Schlick
Sarcina cunoasterii consta in descrierea relatiei dintre obiecte, nu in
determinarea esentei acestora. Cunoasterea isi poate indeplini sarcina prin
elaborarea unei teorii a cunoasterii centrata pe distinctia dintre cunoastere si
traire. Cunoasterea surprinde forma informatiei, trairea contine continutul
acesteia. Metafizica este traire, ea imbogateste viata, dar nu este cunoastere.
La Wittgenstein cunosterea era suma enunturilor cu sens, adica avand
continut descriptiv. Schlick socoteste continutul ca traire drept imposibil de
impartasit si exprimat. Numai forma este comunicabila, si pentru a fi comunicata
are nevoie de definitii implicite.
Intr-o definitie implicita, conceptele sunt definite a.i sa satisfaca axiomele.
Definitia implicita difera de definitia concreta in care conceptele ultime sunt
intuitive si surprind relatia cu realitatea.
In cazul utilizarii definitilor implicite semnificatia conceptelor depinde de
alegerea axiomelor. Sensul enunturilor este dat de posibilitatea principala a
verificarii lor logice, nu empirice.
Lucrarea lui Moritz Schlick este intitulata “Teoria generala a cunoasterii” –
1925.
Otto Neurath
Este preocupat de separarea stiintei de metafizica, propunand ideea evolutiei
diferitelor discipline stiintifice spre o stiinta unitara, sustinuta cu aparat logico-
matematic. El sustine teoria coerentei adevarului. “Cai ale cunoasterii stiintifice
despre lume” – 1931.
Rudolf Carnap
“Edificiul logic al lumii” 1928, lucrarea cu care Carnap socoteste teoria stiintifica
un sistem ordonat de concepte derivate din concepte fundamentale. Acestea din
urma fiind reportabile la datul nemijlocit.
In aceasta acceptiune, relatia pe care o descrie teoria stiintifica e reductibila la
datul nemijlocit. Logica simbolica e instrument de investigare a realitatii.
“Depasirea metafizicii” prin analiza logica a limbajului. Carnap sustine ca
propozitiile metafizicii sunt lipsite de sens din doua motive:
1- opereaza cu cuvinte fara semnificatie;
2- leaga intre ele in mod gresit cuvinte cu semnificatie;
Nu poate exista vreo propozitie metafizica, despre care sa se spuna ca are sens,
intrucat sarcina pe care chiar metafizica si-o asuma e ceea de a prezenta
cunostinte ce nu sunt accesibile stiintelor empirice.
Ex: (propozitii cu sens): tautologiile sunt adevarate in baza formei lor. Aceste
propozitii nu spun nimic despre realitate dar servesc la transformarea enunturilor
asupra realitatii.
Cercul de la Berlin
Hans Reichenbach
Cunoscut pentru o tentativa de abordare probabilista a adevarului ce incearca sa
realizeze un acord intre empirism si mecanica cuantica. E cunoscut pentru
incercarea de a justifica pragmatic inferentele inductive ca raspuns la criticile
aduse metodologiei empirismului logic. E cunoscut pentru distinctia intre
contextul justificarii si contextual descoperirii (ultimele sunt associate noii filosofi
a stiintei). In contextual justificarii, obiectul de studiu al epistemologiei il constituie
rezultatele teoriei stiintifice.
In contextual descoperirii obiectul de studiu il constituie actul creator in
desfasurarea lui, adica mecanismul cercetarii stiintifice. Studiul se intituleaza
“Experienta si predictie” 1938.
Relatia ce leaga cele doua enunturi este deducere a enuntului descriptiv din
legile generale si conditiile determinate de producere a fenomenului.
20
Pi – problema initiala
TT – teorie propusa
EE – tesatrea teorie
P2 – rezolvarea tesatrii – aparitia unei noi probleme
Steven Toulmin
Imre Lakatos
“Criticism si cresterea cunoasterii” (1970)
Conceptul de nucleu tare al teoriei:
1o Conceptul de centura de protectie;
2o Conceptul de program de cercetare;
Exista parti ale teoriei imuna la experienta. Adica parti neafectate prin nici un test
empiric. Aceste parti alcatuiesc nivelul tare al teoriei. (ex: relatia dintre forta –
masa – acceleratie in mecanica newtoniana).
In jurul nucleului se constituie simultan sau succesiv mai multe teorii.
Acestea constituie centura de protectie a nucleului si sunt cele ce primesc socul
testelor empiricie. Din nucleu sunt elaborate extinderi. Aceste extinderi alcatuiesc
programul de cercetare al teoriei.
Programul de cercetare este rezultatul actiunii unei forte generative,
euristice. Forta euristica masoara capacitatea programului de a realiza noi
extinderi din nucleul teorieica raspuns la provocariile testelor empirice.
Euristica poate fi (a) pozitiva sau (b) negativa:
1. vizand dezvoltarea programului de cercetare;
2. vizand respingerea asaltul testelor empirice;
Cand o teorie isi pierde, epuizeaza forta euristica, trebuie inlocuita. Nu exista
posibilitatea unor experimente cruciale, intrucat nucleele teoriilor sunt imune la
testele empirice si nu pot fi selectate pe baza acestora. Singurul criteriu de
selectie a teoriilor stiintifice este forta euristica a acestora.
Gereld Holton
“ Inventia stiintifica”(1982)
conceptul cheie: “themata”
In epistemologie exista doua acceptiuni ale termenului de stiinta, unul care se refera
la stiinta deja constituita, la realizariile stiintifice, si cel care se refera la stiinta
nascanda sau pe cale de a se naste, adica activitatea de cercetare stiintifica.
Stiinta nascanda este diferita de stiinta deja contituita. Ea este rationala in
timp ce stiinta nascanda are si elemente de irationalitate. Aceasta idee e sustinuta
30
IPOTEZA STIINTIFICA
“hypothesis” ceea ce se pune dedesubt, temelie
In urma testarii directe ipoteza este socotita adevarata. In urma testarii indirecte
se considera ca ipoteza poate fi adevarata.
Ex: esti viu; iti bate inima; Daca esti viu atunci iti bate inima.
Ex: Cu cat grupa (U) este mai putin (Val) numeroasa (var), cu atat este mai (val)
cooperanta (var).
In cazul implicatiei falsul implica orice si adevarul este implicat de orice. Daca se
defineste continutul informativ al unui enunt ca numar de situatii logice in care
enuntul este fals se constata ca implicatia are un continut informativ scazut in
comparatie cu alte versiuni logice.
Reluare tabel 1.
Conjunctia are cel mai mult continut informativ. Stiind ca o conjunctie mareste
continutul informativ si o disjunctie o micsoreaza.
Dimensiunile ipotezei
Dimenisunile caracteristice ipotezei “John Galtung (1967)”
1. Generalitatea ipotezei: se refera la adevarul relatiei dintre variabile,
independent de conditiile spatio temporale.
2. Complexitatea ipotezei: complexitate data de numarul de variabile utilizate
in formularea ipotezei.
3. Specificitatea ipotezei: data de numarul de valori ce pot fi atribuite
variabilelor;
4. Determnarea ipotezei: opusul probabilitatii.
5. Falsificabilitatea: calitatea ipotezelor de a putea fi infirmate;
6. Testabilitatea: calitatea ipotezelor de a putea fi testate.
35
Tipuri de ipoteze
R.K. Merton, 1949
Elaborarea ipotezelor
Justificarea ipotezei
Adica motivul pentru care cercetatorul o ia in calcul. Se poate face in doua
moduri:
1- prin evidenta, denumind ansamblul de probe ce sprijina ipoteza;
2- validarea teoretica: reprezentand introducerea ipotezei intr-un context
teoretic, ce ofera sprijin si control al enunturilor. Validitatea teoretica mareste
rezistenta ipotezei la incercarile de infirmare.