Sunteți pe pagina 1din 133

1.

Conceptul actual despre organizarea mebranelor celulare

Membrana celulara reprezinta ultrastructura formata in principal din lipide polare si proteine, care
separa dar si uneste celula cu mediul.
- pelicula foarte subtire (in general biomembranele, inclusiv endomembranele, au 7-10nm)
- de-a lungul timpului, conceptul despre organizarea membranei a trecut prin diferite stadii pana sa
ajunga la ce actual
1. Sec. XIX – permeabilitatea prin membrana a unor compusi chimici este direct proportionala cu
solubilitatea lor in lipide
→Concluzie: lipidele sunt componentele majore ale membranei, fiind cele mai abundente
molecule hidrofobe si prezentand rezistenta mecanica
2. Lipidele extrase din membrana eritrocitara acopera o suprafata dubla cand sunt intinse intr-
un film pe o suprafata apoasa, fata de suprafata populatiei eritrocitare din care aceste lipide
au fost extrase.
→Concluzie: lipidele sunt organizate in membrana sum forma unui bistrat
3. Tensiunile superficiale de la suprafata unui bistrat lipidic sunt mai mari decat cele de la
suprafata membranei celulare, ceea ce inseamna ca trebuie sa existe proteine care scad
tensiunile superficiale
→Concluzie: “modelul sandwich”: 1 bistrat lipidic intre 2 straturi de proteine globulare
4. Examinarea electrono-microscopica a membranelor intr-o diversitate de celule a dus la
observatia ca toate membranele se evidentiau ca doua straturi (lamine) electrono-opace ce
delimitau unul electrono-transparent, mentinand ideea bistratului lipidic plasat intre 2
straturi proteice.
→Concluzie: proteinele din exterior sunt diferite fata de cele din interior
5. Singer si Nicolson elaboreaza “Modelul mozaicului fluid” de organizare a membranei celulare,
valabil pentru toate tipuile de biomembrane
- baza consta in bistratul lipidic - eterogen
- asimetric
- cu proprietati fluide manifestate bidimensional (dinamicitate)
- caracter de mozaic – proteinele plutesc pe/sunt scufundate in marea de lipide ce formeaza
bistratul
6. Completari:
- citoschelet = ultrastructura aflata pe fata interna a membranei
- glicocalixul = ultrastructura aflata pe fata externa a membranei
- proteinele si componenta glucidica accentueaza si nuanteaza caracterul eterogen, asimetric
si de fluiditate manifestata bidimensional al structurii membranei celulare
- bistratul lipidic contine – 2 parti hidrofile - 1 spre exterior
- 1 spre citosol
– 1 parte hidrofoba
- datorita organizarii straturilor hidrofile si hidrofobe, membrana poate fi observata sub forma
trilaminara
2. Compozitia chimica globala a membranei celulare si functiile membranei

 Membrana celulara este alcatuita, in medie, din:


Apa: 20-30%
Reziduu uscat: 70-80%
Substante minerale/anorganice: ~1% (slab reprezentate)
Substante organice: ~99% - eterogen
Lipide: 40-50% = componenta de baza a membranei
Proteine: 50-60% - in toate cele 3 straturi ale suprafetei mb.
Componenta glucidia: 1-10% - doar la ext. mb.
 L, P si G variaza in functie de nevoile celulei!
Componentele membranei (slab hidratate) sunt diferite de componentele citosolice si
extracelulare.
Membrana treubuie sa separe, dar sa si uneasca celula cu mediul (intra/extracel) → o bariera
eficienta intre 2 medii hidrofile trebuie sa aiba caracter hidrofob → cantitatea de apa trebuie sa fie
mult scazuta → solutia optima este o ultrastructura bazata pe lipide.
 Functiile membranei sunt datorate caracterului de bariera ale acesteia. Bariera nu este una
absoluta, ci selectiva, pentru a permite interactiunea celulei cu mediul
a. Functia de bariera
- nu permite trecerea neselectiva
b. Functia metabolica
- asigura celulei schimburi de informatie si de substanta cu mediul, in ambele sensuri
(ext.↔int.)
3. Lipidele membranare: definitie, clasificari

 Lipidele membranare reprezinta o categorie larga de substante organice relativ insolubile in apa,
solubile in cei mai multi solventi organici, cu caracter amfifil, multe dintre ele fiind esteri ai unor
alcooli polihidroxilati cu acizi grasi.
 Principalele tipuri de lipide din mb. cel. - FOSFOLIPIDE: 70-75%
- COLESTEROL: 20-25%
- GLICOLIPIDE: 1-10% - glicolipidele din mb. cel. animale.
apartin clasei sfingolipidelor
1. FOSFOLIPIDELE (FL)- in functie de poliolul din structura: fosfogliceride si fosfosfingozide
a. FOSFOGLICERIDE - in functie de compusul hidrofil (=X)
i. PC/FOSFATIDILCOLINE/LECITINA (X=colina)
ii. PE/FOSFATIDILETANOLAMINE (X=etanolamina)
iii. PS/FOSFATIDILSERINE (X=serina)
iv. PI/FOSFATIDILINOZITOL (X=inozitol)
v. PA/ ACID FOSFATIDIC (X=hidrogen)
b. FOSFOSFINGOZIDE - pornesc de la sfingozina
- SFINGOMIELINE (echiv. PC) - prezinta, de regula, AG saturati
c. CARDIOLIPINE (1,3-difosfatidil-gliceroli → 4 lanturi alifatice → 4AG → continut
hidrofob ↑)
- specifice mb. mitocondiale interne
d. PLASMALOGENE
- echiv. PE/PC
- in pozitia 1 au esterificat un alcool gras nesaturat cu legatura dubla intre C 1 si C2
- reprezinta 10% din FL din mb. cel. din creier, muschi, testicul, rinichi
- reprezinta 50% din FL din mb. cel. din muschiul cardiac
 Abundenta FL:
- PC, SM, PE, PS = majoritare, 20-25%
- PI (10-15%), PA (1-2%) = slab reprezentate, implicate in procese celulare
importante
 Structura unu fosfoglicerid:
- AG cu 12/14 pana la 24 de C:
1 = AG saturat - Acid Miristic (C14 ); Acid Palmitic (C16 ); Acid Stearic(C18)
2 = AG nesaturat - Acid Oleic (C18:1); Acid Linoleic(C18:2); Acid
Linoleninc(C18:3); Acid Arahidonic/Eicosatetraenoic(C20:4)

 Echilibrul dintre diferitele tipuri de lipide membranare influenteaza


comportamentul normal al celulei, iar modificarea lui poate atrage deviatii
patologice, astfel lipidele membranare pot reprezenta tinte terapeutice.
4. Fosfolipide membranare: distributie, mobilitate.

 Distributia FL:
- PC si SM - preponderent in foita externa
- PE - preponderent in foita interna
- PS si PI - aproape exclusiv in foita interna (!!! Aparitia PS in foita externa reprezinta o dovada
timpurie a intrarii celulei intr-un proces apoptotic, sau a activarii plachetelor sanguine)
- Colesterolul - egal distribuit intre ambele foite, in general, dar in unele cazuri poate fi
distribuit asimetric
- Glicolipidele - exclusiv in foita externa a bistratului
 Distributia asimetrica a FL bistratului a inceput sa fie investigata in contextul unor
patologii

 Mobilitatea, fluiditatea, dinamicitatea continua a bistratului lipidic este datorata faptului ca


elementele nu sunt legate covalent, aparand diverse posibilitati de miscare a lipidelor ce il
alcatuiesc. Lipidele membranare pot executa urmatoarele tipuri de miscari:
1. Miscari intramoleculare
- realizate in raport cu propria lor structura (axa si geometrie)
- spatiul ocupat are forma asemanatoare unui cilindru (baza cu suprafata de ~60Å, raza de
~4,4Å si o inaltime de ~ 30Å)
a. de rotatie (frecventa de 109 rotatii/secunda)
- datorate capacitatii lanturilor AG de a se roti in jurul legaturilor C-C, insotita
de vibratia atomilor de C angajati in legatura
- rezultanta acestui “zbucium intern” (rezultanta fortelor induse) molecular
este miscarea de rotatie a moleculei lipidice in ansamblu
b. de flexie a cozilor hidrofobe (108 flexii/secunda)
- rezultat al miscarilor din interiorul moleculelor de lipid de la nivelul cozilor
hidrofobe ale AG nesaturati care, din cauza prezentei celuilalt AG din
structura, nu pot realiza decat miscari asemanatoare stergatorului de parbriz
2. Miscari intermoleculare
- schimbarea pozitiei moleculelor de lipid in raport cu alte molecule de lipid
a. de translatie (difuzie laterala) - schimbari de directie de 107 schimbari/secunda
- miscarile ale lipidelor in planul membranei, in aceeasi foita a bistratului,
unele printre altele
- distanta parcursa de un lipid pe unitatea de timp nu are o semnificatie
biologica majora
- prezenta colesterolului in bistrat determina o diminuare a mobilitatii
laterale
b. de flip flop/de rasturnare (frecventa extrem de mica, practic nula, cu exceptia
cazului membranei R.E.)
- miscari de trecere a lipidelor dintr-o foita a bistratului in cealalta prin
rasturnarea moleculei in planul membranei, pastrandu-si capul hidrofil la exteriorul
structurii (capul hidrofil va trece prin stratul hidrofob)
- frecventa lor redusa are ca efect mentinerea distributiei asimetrice a
moleculelor de lipide intre cele 2 straturi (aceasta distributie inseamna mult consum
energetic din partea celulei)
 Fluiditatea este d.p. cu temperatura si i.p. cu presiunea. (factori fizici)
 Reglarea fluiditatii membranelor prin factori celulari/chimici intrinseci
- rolul AG nesaturati - geometria angulara a acestora are ca efect departarea spatiala a lipidelor si
micsorarea interactiunilor intre acestea atat la nivelul portiunii hidrofobe, cat si al capetelor
hidrofile; libertatea de miscare creste (fluiditatea creste d.p.);
- rolul Colesterolului - din motive structurale (geometria spatiala), acesta sporeste taria
interactiunilor atat la nivelul cozilor hidrofobe, cat si al capetelor hidrofile, anuland efectul AG
nesaturati → sporeste rigiditatea (fluiditatea este i.p. cu cantitatea de colesterol)
 Reglarea fluiditatii membranelor prin factori celulari/chimici extrinseci (modifica fluiditatea
→ modifica relatiile dintre componente → modifica structurrile 3D a proteinelor →
modifica functia)
- fiziologici - hormoni (steroizi) sau mediatori chimici liposolubili
- patologici - metaboliti liposolubili ai unor agenti patogeni, substante chimice toxice, liposolubile
(se dizolva in mb. cel. si modifica structura)
- terapeutici - multe analgezice sau anestezice, fiind liposolubile, actioneaza si prin modificarea
fluiditatii membranelor neuronale sau prin modificarile conformationale induse la nivelul unor
proteine transmembranare, afectandu-le functia

 Dinamicitatea membranelor - semnificatie biologica -


• Componentele membranei se pot intalni mai usor
• Componentele membranei se pot asocia selectiv in functie de context
• Se creaza microdomeniile de membrana, cu odinamica permanenta
• Rezultatul: functionarea componentelor si a membranelor in ansamblu se eficientizeaza
si se diversifica
 Manifestarea bidimensionala a fluiditatii bistratului lipidic ofera membranei celulare
caracterul de structura cu proprietati mezomorfe (capacitatea elementelor de a se asocia
contextual in scopul realizarii unui fenomen), specifice cristalelor lichide.
5. Rolul lipidelor membranare

 Rolul structural al lipidelor din membrana celulara organizate in bistrat este esential,
asigurand functia de bariera (ex: difuziunea simpla a apei - trece prin spatiul format de
miscarea structurilor hidrofobe)
 Functia metabolica uneste celula cu mediul inconjurator prin:
a. Recunoastere si semnalizare intercelulara (unele glicolipide in relatie cu proteine mb.)
b. Semnalizare prin actiunea fosfolipazelor (enzime specifice care pot modifica FL, parte
dintre metabolitii rezultati actionand ca mesageri secunzi si facilitand numeroase
procese prin care celulele raspund semnalelor receptate)
i. fosfolipaza A1 (PLA1) - elibereaza acidul gras din pozitia 1 a glicerinei
ii. fosfolipaza A2 (PLA2) - elibereaza acidul gras din pozitia 2 a glicerinei → se
formeaza lizofosfatide
iii. fosfolipaza B (PLB) , care poate scoate acizi grasi din ambele pozitii ale
glicerolului din structura fosfolipidelor, completand de regula activitatea
PLA1 si PLA2; in general, actioneaza asupra lizofosfatidelor, eliminand din
bistrat fosfolipidul afectat
iv. fosfolipaza C - desface legatura dintre glicerina si fosfat, cu eliberare de
diacilgliceroli (DAG), ce raman in bistrat si a unui compus hidrofil ce difuzeaza
in citosol
v. fosfolipaza D - elimina restul hidrofil X, cu formarea de acizi fosfatidici la
nivelul bistratului
 Notam de asemenea si ca fosfolipaza A2, prin actiunea sa, poate elibera acidul arahidonic,
care, prin complexe procese de metabolizare, este precursor pentru 4 clase de substante
implicate in semnalizare (rol de molecule mesager):
1. Prostaglandine 2. Tromboxani 3. Prostacicline 4. Leucotriene
Primele 3 tipuri rezulta pe calea ciclooxigenazei, iar cea de-a patra pe calea lipooxigenazei.
 PI sunt implicati in mecanisme de transmitere transmembranara si intracelulara a
semnalelor: cand unele molecule semnal (liganzi) se leaga de receptorii specifici din mb. PI
intra intr-o secventa de reactii numita cascada fosfoinozitidelor.
IP3 actioneaza ca mesager secund inducand cresterea Ca2+ in citosol si conducand la raspunsuri
celulare rapide si de scurta durata (ex: contractia musculara).

DAG este implicat in declansarea unor raspunsuri celulare mai lente si de lunga durata (ex:
semnalizarea prin caile protein-kinazei C).
 Se folosesc particulele bis/tris deoarece fiecare reziduu fosfat este inserat pe
un alt hidroxil an inozitolului (bi/tri se folosesc in denumirea compusilor in
care fosfatul se leaga unul de altul)!!!

 Colesterolul este implicat in interactiuni cu proteine platforma/proteine adaptoare care au


rol in formarea de complexe de semnalizare → C contribuie la recrutarea acestor proteine
platforma, ca endoproteine pe fata citosolica a mb, cu facilitarea functiei acestora de a pune
in actiune proteine implicate in semnalizare si eficientizarea fenomenelor la care trebuie sa
participe partenerii asociati la nivelul platformei de semnalizare astfel formate.
6. Proteinele membranare: generalitati si clasficari

 Proteinele sunt o componenta esentiala in organizarea membranelor


 Reprezinta 50-60% din substantele organice ale membranei celulare
 Raport molecular L/P=50/1 (lipidele au greutate moleculara scazuta; proteinele sunt
macromolecule)
 Corespondenta intre acest raport si functiile membranei:
1. Functiile metabolice ale unei membrane (sau portiuni - (micro)domenii dintr-o
membrana)
- daca sunt mai accentuate → concentratia de proteine creste
2. Functia de bariera - daca este mai pregnanta cantitatea de lipide creste
 Proteinele amplifica/nuanteaza eterogenitatea, asimetria si comportamentul de fluiditate
bidimensionala al structurii
 Proteinele definitiveaza organizarea biomembranelor si asigura functia ultrastructurii
 Eterogenitate - diversitatea tipurilor de proteine

I. Proteine periferice/extrinseci
- ~25% din polipepdidele unei membrane
- atasate de o parte sau de alta a bistratului lipidic
- interactioneaza in principiu cu capetele hidrofile ale lipidelor
- extragere - cu solutii saline sau agenti chelatori; nu sunt asociate cu lipide → au
caracter hidrofil
1. Ectoproteine
- asociate foitei externe a bistratului/fata luminala a endomembranei
- cuplare prin -COOH terminal la -NH2 a etanolaminei din capatul liber al structurii
glucidice a unor glicofosfatidilinozitoli; fenomenul s.n. GLIPARE
- partea lipidica ramane in foita externa a bistratului si s.n. ANCORA
GLICOFOSFATIDILINOZITOLICA
- proteinele glipate - implicate in procese imune; exista proteine cu rol enzimatic
ancorate prin glipare; contribuie la endocitoza (retin molecule din spatiul
extracelular);
- directionarea ectoproteinelor ancorate la bistrat prin glipare - catre domeniul
apical al mb. din celulele polarizate (ep. monostratif.)
2. Endoproteine
- asociate tranzitoriu si reversibil prin reactii de ACILARE (miristilare, palmitilare,
farnezilare, geranil-geranilare)
- radicalul acil este cufundat in stratul intern al bistratului
- modificarile reversibile sunt importante pt. exprimarea functiilor proteinelor (ex:
proteinele G mici/proteinele G monomerice - pot tranzita pe baza acestor
modificari din starea de proteina citosolica, in starea de proteina periferica, pt
exercitarea functiei)
 Proteine acilate/glipate - acumulate la nivelul caveolelor/plutelor lipidice

II. Proteine integrale/intrinseci


- cufundate in bistrat, strabatandu-l integral sau partial ~75%
- extragere numai cu detergenti - raman asociate cu lipide - hidrofobe
- caracter amfiifl: hidrofob - imersate in bistratul lipidic; hidrofil - domeniile expuse in
afara bistratului
1. Proteine transmembranare
- majoritatea proteinelor integrale traverseaza complet bistratul
- alcatuide din 3 domenii structurale:
i. Ectodomeniu - domeniu extern (alfa helixuri si beta pliuri)
ii. Endodomeniu - domeniu citosolic (alfa helixuri si beta pliuri)
iii. Domeniu transmembranar - portiuni ce strabat partial bistratul (beta pliuri)
- asemanatoare “doagelor unui butoias” - 1 doaga expune catre zonele
hidrofobe ale bistratului suprafata hidrofoba a proteinelor si ascunde spre
interiorul butoiasului comp. hidrofile din structura lantului polipeptidic
- in membrana mitocondriala externa s.n. PORINE
 In functie de nr. de treceri ale lantului polipeptidic prin bistrat:
a. Unipas/Single pass - proteinele structurate ca beta-pliuri la nivelul domeniului
transmembranar nu pot fi unipas
b. Multipas
 In functie de pozitia fata de bistrat al capatului amino:
a. Tip I: -NH2 - ectodomeniu
b. Tip II: -NH2 - endodomeniu
2. Proteine partial cufundate in bistrat - nedenumite
- se considera existenta lor importanta dpdv termodinamic
- s-au descris 2 proteine imersate partial:
a. Citocromul b5 - din membrana RE
b. Caveolina - prezenta la nivelul mb. cel. ce pot avea caveole (cel. mucoase netede, cel.
endoteliale, enterocite)
7. Proteinele membranare: exemple si descriere

 Informatiile asupra proteinelor mb - studiul mb. eritrocitare - usor de obtinut in cantitati


mari
- omogenitatea populatiei celulare
usor de asigurat (eliminarea
impurificarii preparatului final)
- membranele se obtin usor, nefiind
impurificate cu endomembrane (care
nu exista in hematii)
 Dupa recoltare - separare electroforetica (SDS-PAGE)
 SDS - elibereaza toate proteinele (periferice si integrale), solubilizandu-le (dupa
dezorganizarea
bistratului lipidic)
- se absoarbe unitar pe toate lanturile polipeptidice → densitate de sarcina negativa
unitara
 PAGE - vascos
- migrarea proteinelor in camp electric spre anod se face doar in functie de greutatea
moleculara

1. GLICOFORINA A/B/C/D/E (=izoforme)


- glicoproteina cu 60% din masa reprezentata de incarcatura glucidica
- migreaza atipic - se dispune electroforetic la 90kDa in loc de ~30 kDa
A. Glicoforina A
- prima proteina membranara cunoscuta detaliat
- transmembranara unipas tip I
- 131 aa complet identificati - 70 aa - ectodomeniu - 16 lanturi G
(15 O-glicozidice si 1 N-
glicozidic)
- 39 aa - endodomeniu - contine -COOH
- 22 aa - dom. transmb. - alfa-helix
 G dubleaza gabaritul molecular → densitatea de sarcina negativa pe unitate
de masa scade → SDS se absoarbe pe lantul polipepditic → migrarea
electroforetica atipica
- rol: necunoscut complet; de restabilire a functiei unei forme mutante a
proteinei banda 3
B. Glicoforina C - rol structural
- absenta glicoforinei din membrana → functionalitatea mb. afectata → in zonele cu
malarie endemica reprezinta un mecanism de adaptare (parazitul Plasmodium falciparum
invadeaza eritrocitele prin legarea la o structura glucidica purtata de aceasta proteina transmb.)

2. BANDA 3/ANION EXCHANGER/AE1


- rol: structureaza canalul anionic de schimb intre HCO3- si Cl-
- proteina transmembranara tip II multipas
- masa de ~100kDa
- 911 aa - 359 aa - endoomeniu - cu capatul -NH2; asigura interactiunile cu alte proteine
- 33 aa - endodomeniu - cu capatul -COOH; leaga anhidraza carbonica II - imp. in
transport
- ectodomeniul - mic, reprez. de buclele dintre portinuile transmembranare;
cant. de
glucide mica (1lant)
- domeniul transmb. - ~50kDa
- la acest nivel se formeaza canalul anionic
- 12-14 treceri prin bistrat (in alfa helix)
- exista forme mutante

3. SPECTRINA
- proteina periferica, endoproteina
- componenta de baza a citoscheletului asociat mb.
- heterodimer - subunitate alfa - 280 kDa - 22 aa
- subunitate beta - 246 kDa - 17 aa
- ambele subunitati: 106 aa - multiple unitati repetitive
- cele 2 subunitati cu geometrie fibrilara se rasucesc usor una in jurul alteia intr-o
structura elicoidala → bastonase flexibile cu lungimea de ~100nm
- rasucirea este in contrasens (antiparalel) - fiecare bastonas are la capete gruparea -NH2
terminala a unei subunitati si gruparea -COOH terminala a celeilalte
- capatul continand gruparea -NH2 terminala a subunitatii alfa si gruparea -COOH
terminala a subunitatii beta este numit capul bastonasului - celalalt capat este coada
- bastonasele pot interactiona cap la cap, cate 2 → tetrameri lungi de ~200nm (→
laturile retelei citoscheletului membranar)
- capetele tetramerilor = cozile bastonaselor - se pot asocia → nodurile retelei (in care se
gasesc alte proteine care controleaza dinamica interactiunilor)
- echivalenta sa in celulele nervoase s.n. FODRINA

4. ACTINA
- participa la organizarea citoscheletului membranar prin asigurarea solidarizarii
componentelor acestuia la nivelul nodurilor
- forma monomerica, proteina globulara cu masa de 43 kDa si diametrul de ~5nm
- la nivelul citoscheletului formeaza fragmente mici de 8-12 monomeri → asigura
asocierea cozilor tetramerilor de Spectrina in nodurile retelei

5. Banda 4.1
- proteina periferica
- masa moleculara de ~80 kDa
- conformatie globulara - diametru de ~6nm
- interactioneaza dinamic cu: - S si A in nodurile retelei
- endodomeniul glicoforinei C (contribuind la atasarea
citoscheletului pe fata citosolica a membranei)

6. Ankirina
- masa moleculara de ~210 kDa
- diametrul de ~9nm
- se leaga la: - subunitatea beta a spectrinei (la a 15a unitate repetitiva)
- endodomeniul benzii 3 → ancorarea retelei citoscheletului membranar
prin
interm. ochiurilor acestora
8. Mobilitatea proteinelor membranare si rolul ei

1. Miscarea de rotatie/Difuzie rotationala


- in jurul propriei axe
- de 1000 de ori mai scazuta fata de cea a lipidelor (datorita diferentei de dimensiuni)

2. Miscarea de translatie/Difuzie laterala/Migrare laterala


- ~1micrometru/s
- mai lenta ca a lipidelor (datorita dimensiunilor si interactiunilor pe care proteinele le
stabilesc intre ele sau cu alte embrane)
- poate fi limitata la anumite domenii ale membranelor, in functie de functionalitatea celulei
(la momentul embranee)
- mai poate fi limitata de ingradirile impuse de citoscheletul mb. Sau de filamentul de actina
din citoscheletul cortical
- domenii de mezoscala - domeniul dinamicii complexelor proteice (3-10 nm)
- domeniul plutelor lipidice (2-20 nm)
- domeniul compartimentarii prin citoscheletul membranar/actina
organizata cortical
- dovezi experimentale:
o Heterocarioni (celule formate din 2 celule diferite: om + soarece) – celulele
sunt marcate cu anticorpi specifici si vor emite fluorescente de culori diferite
→ initial in celula hibrida – fluorescentele sunt localizate embrane
→ dupa 40min – fluorescentele se distribuie uniform in embrane
→ proteinele au capacitatea de a difuza in planul embrane carora le apartin
o Patching/Capping = Patare/Maculare – vizualizat la ME
- limfocit – suprafata marcata initial uniform cu anticorpi policlonali marcati
→ prezinta in timp aglomerari ‘in pete’ → tichii, calote sferice (de la
complexe din ce in ce mai mari la un complex singular)
o FRAP (refacerea fluorescentei dupa foto-stingere)
- stingerea fluorescentei unei zone (cu un fascicul de lumina intens)
→ refacerea fluorescentei in acea zona datorita difuziei moleculelor
fluorescente
→ masurarea coeficientilor de difuziune pentru proteinele membranare
9. Citoscheletul asociat membranei: descriere si functii

Def: Citoscheletul membranar este o retea de endoproteine cu ochiuri si noduri, solidara mb. prin
atasarea la endodomeniu unor proteine transmembranare, care face trecerea de la mb. la citosol.
- solidar cu oraganitul care s.n. citoschelet
- organitul citoschelet = filamente/microtubuli distrib. in intreg volumul citosolic
- mentine/modifica forma celulei/geometria membranei
- in unele cazuri - impl in organizarea specializarilor de mb. (microvili, stereocili, cili, flageli)
- la eritrocite - forma biconcava si maleabilitatea acestuia este datorata in exclusivitate
citoscheletului mb.

Proteine care contribuie la formarea citoscheletului membranar:


(1) Actina (A)
- rol in formarea citoscheletului - asigura solidarizarea componentelor citoscheletului la nivelul
nodurilor si asocierea retelei de spectrina
(2) Spectrina (S)
- rol fundamental in formarea citoscheletulu
- echiv. sau in celula nervoasa = fodrina
(3) Banda 4.1
- contribuie la atasarea citoscheletului pe fata citosolica a mb
(4) Ankirina (Ank)
- atasarea citoscheletului pe fata interna a mb. este datorata in principal ankirinei
(5) Glicoforinele A,B,C
- rol important in ancorare
(6) Banda 3 (AE1)
- canalul de schimb ionic

- Citoscheletul este format din tetramerii de Spectrina ce organizeaza laturile ochiurilor retelei
unde, prin intermediul Ankirinei, se leaga banda 3 si din mici filamente de actina care leaga cozile
tetramerilor de Spectrina la nivelul nodurilor retelei, unde prin intermedierea benzii 4.1 reteaua se
ataseaza suplimentar la endodomeniul benzii 3 sau al glicoforinei

- Spectrina este componenta principala - monomerii de Spectrina rotesc cate 2 in contrasens →


dimeri fixati cap la cap → polimerizare → retea la care se leaga celelalte elemente
- Polimerii de Actina se leaga si ei in ochiurile retelei la Spectrina → rol in ancoare
- Glicoforina C, banda 4,1 si Ankirina - rol in ancorare

- Traseele contorsionate ale tetramerilor de Spectrina → maleabilitate structurala si se datoreaza


puntilor flexibile pe care monomeii alfa + beta le organizeaza intre unitatile repetitive
10. Rolul proteinelor membranare

- atat rol structural (intrinsec), cat si rol metabolic


- caderinele - stabilirea jonctiunilor dintre celule, la nivelul tesuturilor
- integrinele - implicate in interactiunea celulelor cu componente ale matricei extracelulare
(proteine si/sau glicoproteine ce structureaza diverse componente tisulare intre celule)
- rolul structural al acestora:
- mentin celulele intr-o ordonare coerenta in organizarea tesuturilor, dar le si
permite acestora sa schimbe informatii pentru o integrare eficienta, iar schimbul de
informatii transcede functia structurala; asadar atat caderinele, cat si integrinele au functii
metabolice (nu se poate face o delimitare intre cele doua tipuri de functii)
- rolurile metabolice:
- schimburile de substanta si informatii dintre celulele sau dintre acestea si mediu
- receptori (pentru hormoni, factori de crestere, citokine, chemokine),
- transportori prin membrana (canale ionice, pompe ionice, conexoni, porine)
- transportori cu membrana (clatrina, caveolina: proteine ce structureaza invelisuri
ale unor microdomenii din membrana pentru a permite invaginarea acestora si detasarea
sub forma de vezicule, realizand procese denumite generic endocitoza; alte proteine asigura
fuzionarea unor vezicule cu membrana celulara, facilitand fenomenul de secretie prin
exocitoza)
- enzime (metaloproteinaze pentru componente de matrice extracelulara,
fosfolipaze, kinaze, fosfatazae)
- in semnalizare (de exemplu, proteine platforma/schela, numite si proteine
adaptoare sau proteine G).
- receptorii, dar si proteinele de adeziune (caderinele si integrinele) prin asimetria lor
structurala permit prin ectodomenii interactiunea cu liganzii specifici, iar prin endodomenii
asigura transmiterea informatiei catre interiorul celulei si declansarea unor procese celulare
care se constituie in raspuns celular la semnalele receptate.

 De remarcat ca in transmiterea semnalelor prin receptori sau integrine un rol


important revine domeniului transmembranar al acestor proteine integrale. Domeniile
transmembranare au capacitatea de a suferi rearanjari conformationale, induse de
legarea ligandului. Aceste rearanjari conformationale asigura transmiterea, din afara
celulei in citoplasma, a informatiei purtate de ligand si predate prin interactiunea cu
receptorul specific. Fenomenul de transmitere a informatiei din afara celulei in
citoplasma este denumit si transductie a semnalului. Informatia, ajunsa la nivelul
endodomeniului receptorului, este preluata, prelucrata si, de regula, amplificata de
participantii la diversele procese de semnalizare (mesageri secunzi si/sau efectori
intracelulari, care vor fi definiti la sectiunea legata de semnalizarea celulara). De
mentionat aici ca efectele asupra conformatiei domeniilor transmembranare sunt
dependente si de aspectele legate de parametrul fizic fluditate a membranei.
11. Glicocalixul: definitie, caracterizare generala

 Glicocalixul reprezinta invelisul glucidic al celulelor, constituit din structuri oligozaharidice sau
polizaharidice inserate pe lipide ale foitei externe a bistratului sau pe proteine (pe ectoproteine,
respectiv pe ectodomeniile proteinelor transmembranare). Asadar, glicocalixul reprezinta o parte
componenta a membranei celulare, alaturi de plasmalema si de citoscheletul membranar, si este
ancorat intotdeauna versantului extern al bistratului lipidic. Glicolipidele poarta doar structuri
oligozaharidice, iar proteinele pot purta atat structuri oligozaharidice, cat si polizaharidice.
 Din punct de vedere al structurii biochimice globale, sunt 3 componente membranare ce participa
la structurarea glicocalixului prin partile glucidice din structura lor:
1. glicolipidele - 1 lant oligozaharidic neramificat; aspect contorsionat
2. glicoproteinele - mai multe lanturi oligozaharidice ramificate, inserate N-, sau O- glicozidic
3. proteoglicanii - compozitie speciala – 90-95% glucide, 5-10% proteine, lanturile lor polizaharidice
sunt cele mai lungi dintre cele intalnite la nivelul glicocalixului si poarta denumirea de GAG
(glicozaminoglicani)
Toate aceste trei categorii de componente sunt denumite generic, glicoconjugate.
 Grosimea glicocalixului este in medie intre 20 si 50 nm (dar pot ajunge chiar la 2000nm), cu variatii
de la un tip de celula la altul, dar si pentru aceeasi celula de la un domeniu membranar la altul (spre
ex. la celulele epiteliilor unistratificate, polul apical are un glicocalix mai abundent decat polul
latero-bazal). O regula pe care o aplicam in intelegerea grosimii glicocalixului este ca acesta are o
grosime cu atat mai mare, cu cat celulele sunt mai putin implicate in interactiuni intercelulare sau
cu substrate din matricea extracelulara (glicocalixul cel mai gros il prezinta cel. sanguine). In mediile
deosebit de agresive (stomac, intestin), glicocalixul celulelor epiteliale unistratificate este ingrosat
de secretii glicoproteice de tip mucinic (=mucine).
In structurarea glicocalixului nu participa toate monozaharidele existente in natura, ci doar 7:
─ Glucoza (Glc)
─ Galactoza (Gal)
─ Manoza (Man)
─ Fucoza (Fuc) (singura zaharida din seria L, restul apartin seriei D)
─ N-acetil glucozamina (GlcNAc)
─ N-acetil galactozamina (GalNAc)
─ Acizii sialici (SA) - intreaga clasa de compusi derivati din acidul neuaraminic (precum acidul
N-acetil-neuraminic/NANA sau N-glicolil-neuraminic - provenit din alimentatie). Diversitatea
SA este vasta, intrucat reprezentantii de baza pot fi O-acetilati la hidroxilii de la carbonii
4,7,8 si 9, iar, mai departe, pot fi mono/di/tri acetilati.
 In afara de aceste sapte componente, in proteoglicani intalnim si monozaharidul xiloza (necesar
pentru a lega structura glucidica de o serina din partea proteica), precum si acizi uronici (acid
glucuronic si acid iduronic).
 Dupa aceasta enumerare de componente, putem accentua ideea eterogenitatii structurarii
membranelor (indusa de lipide, si amplificata de proteine si de structurile glucidice), prin faptul ca
insiruirea glucidelor din lanturi oligozaharidice nu este aceeasi, ea diferind intre diversele glicolipide
si glicoproteine. Mai mult, legarea monozaharidelor intre ele se poate face in mai multe moduri,
intrucat exista mai multe grupari hidroxil disponibile. Totusi, nu toata aceasta gama larga de
posibilitati este exploatata de celula, lucrurile fiind limitate de tipurile de glicoziltransferaze (sunt
gasite in RE si in complexul Golgi, unde structurile din GL, GP si PG sunt biosintetizare; au
stereospecificitate foarte ridicata).

 In legatura cu succesiunea monozaharidelor in lanturile oligozaharidice din GL si GP, se pot face


urmatoarele afirmatii cu caracter de regula:
i. Glucoza nu se gaseste niciodata in pozitia terminala a lantului
ii. Acizii sialici se gasesc aproape intotdeauna in pozitia terminala a lantului (se pot gasi si in
pozitie subterminala → lanturile se termina cu acizi sialici legati unul de altul); cand lantul nu
se incheie cu un acid sialic va fi prezent un glucid care sufera o sulfatare la unul dintre hidroxili
- structurile glucidice din GL si GP se termina cu elemente purtatoare de sarcina negativa

 Glicocalixul protejeaza structura membranei celulare impotriva agresiunilor fizico-chimice din


mediu.
12. Functiile si rolul componentei glucidice a membranelor

1. Rol de protectie a membranei impotriva agresiunilor fizico-(bio)chimice


- modul de organizare al glicocalixului confera rezistenta mecanica
- controleaza accesul oricaror factori de agresiune catre straturile profunde ale ultrastructurii (catre
bistrat sau proteine)
- rolul acestuia este cu atat mai importnant cu cat prezenta factorilor agresivi este mai mare - de
aceea glicocalixul este mai abundent in celulele sanguine sau la polul apical al celulelor epiteliale
dispuse in monostrat
- in situatiile in care agresiunile pot fi mai accentuate, membranele sunt protejate de secretii
glicoproteice abundente (ex: mucoasele gastrice si intestinale)
2. Participa la sarcina electrica negativa a suprafetei celulare prin componentele acide (acizi sialici,
uronici, gruparile suflat)
- incarcatura negativa a suprafetei externe a membrane face ca interactiunile dintre acestea sa nu
se poata realiza decat sub control celular, in zone specializate in aceasta functie (microdomenii)
- in aceste zone se formeaza jonctiunile celulare, structuri specializate ale membranelor cu
organizari si functi diverse
- pentru stabilirea unor jonctiuni este nevoie si de componentele glucidice ale membranei, care au
rol in fenomenele de recunoastere celulara
- de regula se foloseste glucidul terminal - aflam astfel de ce glucoza nu se poate gasi in aceasta
pozitie: glucoza este glucidul aflat liber in umorile organismului si ar competitiona structurile
glucidice ale glicocalixului in interactiunile pe care ar trebui sa le stabileasca in procesele de
recunoastere → interfereaza cu functiile acestora si impiedica celula sa le controleze eficient
3. Sunt necesare, dar nu neaparat suficiente functionarii receptorilor
4. Participa la fenomene de recunoastere celulara cu rol in organizarea de tesuturi si organe, atat prin
interactiuni ale celulelor intre ele, cat si prin aderarea acestora la substrate/componente
extracelulare
- se formeaza ultrastructuri cu caracter permanent sau de lunga durata
- ultrastructurile sunt intr-o permanenta dinamica, in functie de nevoile celulei: au capacitatea de a
se forma si desface in diferite zone ale mb. cel., de a-si modifica amploarea sau de a implica in
momente diferite componente moleculare diverse, pentru a-si nuanta functia
- exista si fenomene fiziologice care se desfasoara pe baza unor modificari ale structurilor glucidice
ale suprafetei celulare: eritrocitele de mamifer, dupa desialilarea structurilor din glicocalix, sunt
eliminate din circulatie la nivelul ficatului si splinei; pierderea de acid sialic din pozitia terminala a
structurilor glucidice din glicocalix reprezinta semnal de imbatranire a acestor celule
- la fel si in cazul plachetelor sanguine: cele desialilate isi micsoreaza timpul de viata in circulatie si
se determina astfel sporirea trombocitopoiezei.
- eliminarea din circulatie a celulelor cu structurile glucidice desialilate implica receptori cu
activitate lectinica indreptata impotriva galactozei ajunsa in pozitie terminala, receptori aflati pe
suprafata celulelor cu rol de macrofage din organele curatitoare.
- alte exemple de fenomene de recunoastere celulara care implica structuri glucidice sunt:
i. Compatibilatile de grup sanguin ale sistemului AB0 (purtatoarele antigenelor de grup
sanguin sunt glicolipide si glicoproteine din membranele celulelor sanguine)
ii. Extravazarea leucocitelor si monocitelor in zonele de inflamare tisulara
iii. Fertilizarea (fuzionarea spermatozoidului cu ovocitul) si fenomenul de capacitare a
spermiilor
 In final, putem afirma ca implicarea glicocalixului in fiziologia si patologia celulara a facut ca acesta
sa fie considerat tinta terapeutica in tratamentele multor boli.
13. Conceptul de microdomenii de membrana. Semnificatia biologica a organizarii
microdomeniilor de membrana.

 Microdomenii de mb - plute lipidice/lipid rafts - aglomerari asemanatoare unor sloiuri de


gheata
- asocieri/suprafete specifice din membrana
- se asociaza intr-un mod neomogen pe baza unor considerente fizico-
chimice ale unor componente (macro)moleculare din organizarea
membranei
- suprafete de ordin micro-/nano-metric
- au scopul eficientizarii functionarii componentelor membranei
- bogate in sfingolipide (parte din ele glicolipide), colesterol si anumite
proteine mb.
- se caracterizeaza printr-o fluiditate mai mica decat in restul bistratului
- aceste asocieri se datoreaza proprietatilor mezomorfe ale lipidelor
(capacitatea elementelor de a se asocia contextual in scopul realizarii
unui fenomen)
- organizarea lipidelor in microdomenii de membrana accentueaza
aspectul de mozaic fluid al membranelor
- Eterogenitatea plutelor lipidice a fost evidentiata prin interpretarea rezultatelor diferitelor
metode:
- diversi detergenti neionici utilizati, ce duc la fractiuni cu compozitie diferita
- sonicarea preparatelor de membrane si analizarea fractiunii usoare
- analize imunocitochimice (diferite incarcaturi proteice la nivelul diverselor microdomenii
reprez. de plute lipidice)
- Caracteristici generale ale plutelor lipidice:
- Colesterolul este de 3-5 ori mai abundent decat in restul membranei si reprezinta 33-50%
din totalul lipidelor la acest nivel
- sfingolipidele si glicolipidele sunt imbogatite (reprezinta 30-35% dintre lipidele din plute)
- fosfogliceridele sunt slab reprezentate (PC+PE <30%, f.d. 50% in restul mb.)
- lipidele specifice foitei interne a bistratului (PS,PI) sunt slab reprezentate la nivelul plutelor
lipidice
- in foita interna de la nivelul plutelor, lipidele contin preferential acizi grasi saturati, lucru ce
realizeaza necesarul de rigiditate corespunzator celui al foitei externe, unde sfingolipidele (cu AG
sat.) sunt bogat reprezentate

 Caveole - invaginari ale membranei (=plute lipidice invaginate) prin care celula face
schimburi cu exteriorul (s.n. vezicule plasmaleale in celulele endoteliale); se dispun
individual sau in ciorchini la nivelul membranelor
14. Caile de semnalizare
Semnalizarea celulară/semnalizarea intercelulară (deoarece există, de regulă, o celulă care
transmite un semnal și o alta care îl receptează, deși unele pot recepta și semnale fizice) =
modalitatea esențială prin care celulele pot comunica între ele prin schimb de informații, indiferent
de distanța la care se află. Semnalizarea celulară presupune cooperearea între 2 celule și
fenomenele care se petrec la nivelul membranelor lor (pentru trecerea semnalului dinspre interior
spre exterior, pentru celula transmițătoare și dinspre exterior spre interior pentru celula
receptoare).
În funcție de distanța la care se află celulele care semnalizează între ele, căile de semnalizare se
împart în:
• Endocrine – celulele se află la distanță, iar molecula semnal trebuie transportată prin umorile
organismului;
• Paracrine – celulele se află în imediata vecinătate;
• Autocrine – semnalul este transmis și receptat de aceeși celulă;
• Juxtacrine – căi prin care sunt receptate semnale, atunci când sunt joncționate
! pentru primele 3 semnalizarea se face prin molecule secretate de celula semnalizatoare, pe când
semnalizarea juxtacrină presupune interacțiunea unor molecule din structura membranelor celor 2
celule, în această situație, ambele celule transmit semnal și receptează informații prin semnalul
transmis de partenerul de interacțiune
Oricare ar fi calea de semnalizare, la iniţierea fenomenului participă două componente: (i) molecula
semnal, numită şi ligand (secretată sau expusă la suprafaţa membranei de celula semnalizatoare;
ligandul poate fi şi o macromoleculă din matricea extracelulară) şi (ii) receptorul de la nivelul celulei
ţintă.
Ca urmare a interacţiunii receptorului cu ligandul, deci ca urmare a receptării unui semnal, celula
ţintă declanşează unele procese ce se constituie ca reacţie la primirea informaţiei purtate de
molecula semnal şi se finalizează cu ceea ce se numeşte răspuns la semnalul receptat. !! Același
ligand poate avea receptori diferiți în diferite celule, chiar și același receptor poate produce
răspunsuri diferite, în funcție de calea intracelulară pe care o activează receptorul respectiv.
Oricare ar fi combinaţia de semnale care acţionează asupra unei celule la un moment dat, răspunsul
celular va determina un comportament îndreptat spre unul dintre următoarele patru efecte posibile
(i) diferenţierea, însoţită de autoregenerare, pentru celule stern sau progenitoare în perioada
dezvoltării embrionare şi formării ţesuturilor, inclusiv în organismele tinere, dar şi în organismele
adulte, în situaţii de regenerare tisulară sau în procesele legate de hematopoieză;
(ii) supravieţuirea, care reprezintă efectul cel mai des întâlnit ca răspuns şi care se bazează pe cea
mai mare diversitate de combinaţii, fiecare celulă necesitând stimuli specifici pentru a răspunde
prin supravieţuire şi funcţionare normală;
(iii) proliferarea, este declanşată la anumite combinaţii de semnale ce apar atunci cînd este nevoie
de sporirea populaţiei celulare într-o anume zonă a unui ţesut (ţine de capacitatea organismului de
a-şi menţine homeostazia celulară şi capacitatea de a reface ţesuturile);
(iv) moartea celulară programată (de regulă sub formă de apoptoză), apare în lipsa oricărui semnal
care să determine supravieţuirea sau în prezenţa unor semnale specifice.
Indiferent de răspunsul celular pe care îl determină, putem defini 4 etape de semnalizare celulară:
1. Initierea semnalizării prin legarea ligandului de receptor. Legarea ligandului de receptor
presupune o interacțiune de afinitate, de mare specificitate, care se bazează pe o multitudine de
forțe fizico-chimice, exercitate simultan (punți de H, interacțiuni electrostatice, interacțiuni
hidrofobe), toate contribuind la punerea în comun a unor suprafețe organizate de structurile
terțiare și/sau cuaterare ale celor două molecule.
2. Transducţia semnalului şi activarea receptorului. Transducţia semnalului are la bază modificări
conformaţionale la nivelul moleculei receptorului, datorate interacţiunii cu ligandul. Pentru
receptorii aflaţi la nivelul membranei celulare, cei mai numeroşi din cunoştinţele noastre de până
acum, modificările se propagă, prin intermediul domeniului transmembranar al receptorului, la
endodomeniu, atrăgând activarea receptorului.
3. Activarea efectorului şi amplificarea semnalului. Receptorul stimulat prin legarea ligandului
activează, la rândul său, proteina efectoare din pasul imediat următor al semnalizării. O primă
amplificare a semnalului este efectuată chiar la acest nivel deoarece un receptor stimulat poate, cât
se află în această stare, să activeze un număr mai mare de molecule ale efectorului. Ţinând cont de
faptul că un proces de semnalizare presupune un număr mai mare de tipuri de efectori acţionând
secvenţial, fiecare preluând semnalul de la tipul anterior (din amonte) şi transmiţându-1 tipului
următor (în aval), amplificarea semnalului creşte în fiecare etapă a căii de semnalizare, până la
finalizarea răspunsului celular.
4. Atenuarea semnalului şi desensibilizarea celulei: Această etapă presupune inactivarea
efectorilor şi controlul complexului ligand-receptor (fie desfacerea ligandului şi degradarea
intracelulară a acestuia, fie degradarea simultană a celor doi protagonişti ai iniţierii procesului de
semnalizare, ceea ce presupune implicarea fenomenului de endocitoză). Inactivarea efectorilor
poate însemna cel mai adesea Uzarea moleculelor activatoare (de exemplu scindarea GTP la GDP),
metabolizarea mesagerilor secunzi (vezi mai jos definirea acestora), dacă aceştia sunt implicaţi în
calea de semnalizare în cauză, sau scoaterea funcţiunilor activatoare de pe molecula efectorului (de
exemplu defosforilarea, dacă fosforilarea a presupus activarea), sau alte modalităţi de modificare
post-traducere 3 (de exemplu fosforilarea dacă forma activă presupune defosforilarea). Desfacerea
complexului ligand-receptor se face, de regulă, după internalizarea acestuia în sistemul endozomal,
care poate fi urmată de sortări şi direcţionări ale ligandului sau chiar şi ale receptorului către
lizozomi, pentru degradare. Alteori receptorul, care eliberează ligandul în endozom, este reciclat la
suprafaţa celulei, pentru a reintra în rol în interesul celulei.
15. Receptori intracelulari (nucleari) – definitie, caracteristici si criterii de clasificare.
Ø Receptorii intracelulari și cei nucleari sunt componente complexe ale semnalizării celulare
o Proteine localizate în citosol sau nucleu care preiau ligandul după difuziunea acestuia prin
membrană
o Liganzii pot fi lipofili
§ Pentru receptorii situați în citosol, după formarea complexului ligand-receptor acesta este
transportat în nucleu unde își îndeplinește funcția – de a regla activitatea genică
§ Pentru receptorii situați în nucleu, liganzii sunt conduși acolo de alte proteine transportoare,
aflate în citosol, care îi izolează de hidroficitatea mediului intracelular, îi translochează prin porii
nucleari și, odată ajunși în spațiul în care sunt localizați receptorii, îi transferă acestora activându-i și
declanșând transcrierea genelor țintă
o Clasificare:
§ Se cunosc 6 tipuri de receptori pentru liganzii lipofili: pentru cortizol, pentru estrogeni, pentru
progesteron, pentru vitamină D, pentru hormoni tiroidieni și pentru acid retinoic
• !!! există și receptori ai căror liganzi nu sunt cunoscuți și au fost identificați doar pe baza
secvențierii ADN. Ei au primit denumirea de receptori nucleari orfani și sunt intens studiați și
dezbătuți, fiind o țintă de dezvoltare a cunoașterii, o posibilă țintă terapeutică
§ După localizarea receptorului în repaus: ex. Receptorul pentru cortizol se află în citosol și intră în
nucleu după ce molecula semnal s-a legat, pe când receptorii pentru hormonii tiroidieni și retinoizi
sunt localizați în nucleu
§ După efectul determinat de legarea moleculei semnal: în formă inactivă receptorul este legat de
proteine numite corepresor, acestea disociază la legarea moleculei semnal, iar receptorul se
atașează de o altă proteină, numită coactivator, care inițiază transcripția genică !!! există cazuri în
care molecula semnal prin receptori specifici determină încetarea trascrierii genice
o Declanșează răspunsuri specifice prin modularea de gene reglatoare
o Participă la semnalizarea intercelulară prin hormoni și alți mediatori
o Au caracteristici structurale și funcționale comune:
§ Un sit de legare a ligandului;
§ Un sit de legare la secvențe specifice de ADN;
§ Un domeniu de activare a transcrierii.
o Similar este și mecanismul de activare:
§ În stare inactivă, receptorul este cuplat la un complex proteic inhibitor → receptorul are mascate
situsul de legare la ADN și domeniul de activare a transcrierii:
După legarea ligandului, receptorul se desprinde de complexul de inactivare (dacă se afla în citosol,
este gata de translocat în nucleu). În nucleu, declansează fenomenele pe care le facilitează și
receptorii localizați permanent în nucleu, se atașează în zone favorabile activării genei specifice și
prin domeniul de activare a transcierii, devenit accesibil, procesul este declanșat. Transcrierea genei
și exprimarea acesteia în celuă, prin proteina codificată, determină producerea răspunsului specific
perechii respective receptor-ligand.
o !! Există receptori nucleari care leagă molecule lipidice de proveniență intracelulară și modulează
activitatea intrinsecă a celulei
o Răspunsul specific al celulei declanșat de atașarea liganzilor la receptorii intracelulari depinde de
tipul acesteia (celula țintă) și de tipul moleculei semnal; multe celule au același tip de receptori
intracleulari, însă efectul diferă deoarece sunt atașați la secvențe de ADN diferite (ex: ale
fosfatazelor, hidrolazelor, altor proteine)
16. Receptori pt hormoni si neurotransmitatori - clasificare
Clasificare:
I. Receptori pentru molecule lipofile (hidrofobe)
a. R. pentru cortizol
b. R. pentru hormoni tiroidieni
c. R. pentru estrogeni
d. R. pentru progesteron
e. R. pentru vitamina D
f. R. pentru acid retinoic
Receptorul are un sit pentru hormon, un sit pentru molecula de ADN și un domeniu de activare a
transcrierii. În citosol este într-o stare inactivă datorită unui complex proteic inhibitor. Asocierea
ligand-receptor determină la nivelul nucleului transcrierea genei, exprimarea ei la nivelul celulei și
producerea răspunsului specific perechii respective receptor-ligand.
II. Receptori pentru molecule semnal hidrosolubile
a. R. cu funcție de canal ionic – R pt acetilcolină
b. R cuplați cu proteinele G heterotrimerice – tip I cu 7 treceri prin planul membranei: în
ectodomeniu va fi situl de legare a ligandului și în endodomeniu se va lega cu proteinele G
heterotrimerice:
I. 15 receptori pt serotonină
II. 9 r pt adrenalină
III. 5 r pt acetilcolină

c. R cu activitate guanilatciclazică – unipas, tip I -> R pt factorul natriuretic atrial – elimină Na+ și
apă din rinichi
d. R cu activitate tirozin-kinazică -> Factori de creștere
e. R cu activitate fosfatazică – glicoproteina membranară unipas CD45 din membrana
limfocitelor B și T
f. R cuplați cu tirozin-kinaze citosolice
I. Hormoni de creștere
II. Citokine
III. R specifici antigenelor

g. R cu activitate Ser-Thr-kinazică
Factori de creștere transformați beta minus ce determină proliferarea, sinteza proteinelor matricei
extracelulare, inclusiv cele responsabile cu formarea matricei osoase
17. Cascada adenilat-ciclazei
• Adenilat-ciclaza este o proteină integrală cu 12 treceri prin bistrat, notate de la TM1 la TM12.
Ambele capete (amino și carboxi) se află pe fața citosolică a bistratului lipidic. Cele 12 segmente
sunt împărțite în 2 blocuri, primul este alcătuit din 6 segmente, iar al doilea din alte 6. Între cele 2
blocuri se găsește pe fața citosolică o buclă de cel puțin 400 aa. Deși ectodomeniul este mult mai
puțin abundent decât endodomeniul, acesta conține situsuri N-glicozilate care influențează
activitatea catalitică a enzimei, ceea ce sugerează posibilități de modulare extracelulară.
o Activată și inhibată de proteinele G (Gs o activează, Gi o inhibă)
o Catalizează reacția de formare din ATP a mesagerului secund AMPc (nucleotid ciclic reglat de
fosfodiesterază și de adenilatciclază)
• La reacțiile ce se desfășoară în cascadă (sistemul adenilatciclazei) iau parte: receptorii
hormonali, proteine G (Gs și Gi), enzime – adenilatciclaza și fosfodiesteraza
o Este generat AMPc, mesager secund, sub acțiunea fosfodiesterazei, proteina reglatoare fiind
protein-kinaza A (pkA)
o pkA prezintă 2 subunități reglatoare și 2 subunități catalitice (forma R2C2 este inactivă)
• hormonii care activează adenilatciclaza sunt:
o Glucagonul
o Adrenalina (prin receptorii β1 și β2)
o ACTH
o PTH
• Hormoniii care inhibă adenilatciclaza sunt:
o Adrenalina când acționează pe receptorii α2
o Somatostatina (SS)
• Mecanism:
o Hormonul se leagă de receptor, se cuplează cu proteinele Gs care stimulează adenilat ciclaza.
Aceasta permite cataliza reacției de transformare a ATP in AMPc. AMPc activează protein-kinaza A
astfel: protein kinaza disociază în subunitățile R si C: subunitățile R se leagă de 2 AMPc, iar
subunitățile C vor cataliza transferul P de pe ATP pe o proteină celulară specifică.
18. Explicati modularea activitatii adenilat-ciclazei mb. de catre receptorii cuplati cu proteine
• Receptorii cuplaţi cu proteine G heterotrimerice sunt proteine transmembranare multipas de
tip I, cu 7 treceri prin planul membranei
• Ectodomeniul receptorului este mare și structurează situsuri pentru diverși liganzi, iar
endodomeniul conţine situl de interacţiune cu proteinele G heterotrimerice, cât și locuri de
fosforilare necesare desensibilizării.
• Au fost identificate cca 1000 de tipuri de receptori cuplaţi cu proteine G heterotrimerice.
Numărul lor mare poate fi corelat cu faptul că recunosc şi mediază răspunsuri la stimularea celulară
printr-o gamă foarte diversă de molecule semnal (peptide şi hormoni peptidici, neurotransmiţători
sau mediatori lipidici) şi prin stimuli senzoriali.
• Numărul acestor receptori este amplificat şi de faptul că pentru acelaşi ligand pot exista mai
mulţi receptori; de exemplu există 9 receptori activaţi prin adrenalină, 5 pentru acetilcolină şi cel
puţin 15 pentru serotonină.
• Succint, mecanismul de acţiune al acestor receptori implică următoarele patru etape:
1. legarea ligandului şi activarea receptorului;
2. interacţiunea receptorului activat cu proteinele G heterotrimerice şi activarea acestora prin
eliberarea GDP, urmată de legarea GTP şi disocierea trimerului în subunitatea α şi heterodimerul
βγ, ambele elemente rezultate în urma disocierii efectuând paşi independenţi in semnalizare;
3. transmiterea semnalului la efectorul din aval care poate avea fie funcţie enzimatică (adenilat-
ciclaza, fosfolipaza C-β, GMPc-fosfodiesteraza), fie rol de canal ionic.
4. dezactivarea proteinei G heterotrimerice prin hidroliza GTP datorat! funcţiei GTP-axice a
subunităţii α; în acest fel, subunitatea α revine la conformaţia iniţială, inactivă, cu GDP legat, formă
care are mare afinitate pentru dimerul βγ cu care se reasociază, rezultând structura heterotrimerică
ce poate începe un nou ciclu.
• Proteinele G:
1. αs din proteine G stimulatoare (Gs), care activează adenilat-ciclaza şi canale de Ca2+;
2. αi pentru proteine G inhibitoare (Gi), inhibând adenilat-ciclaza şi activând canale de K+;
3. αq în organizarea proteinelor Gq, care activează fosfolipaza C-β;
4. αolf în proteine G olfactorii (Golf), activând adenilat-ciclaza în neuronii olfactivi;
5. proteine Go, care conţin αo inhibând canale de Ca2+ activând canale de K+ şi fosfolipaza C-β;
6. αt din proteine Gt (transducină), care activează GMPc-fosfodiesteraza în celulele fotosensibile
cu bastonaşe;
7. α12 sau α13 din organizarea proteinelor G12/13, care activează factori de schimbare a
guanozin-nucleotidelor (abreviat GEF, de la numele englezesc Guanine nucleotide Exchange
Factors) în GTP-azele mici (numite proteine 6 mici sau proteine G monomerice) din familia Rho GTP-
azelor.
SAU ce am gasit explicat de cineva
Sunt proteine atasate versantului intern al bistratului lipidic, alcatuite din 3 subunitati : alfa, beta si
gama. Se gasesc cuplate cu receptori -proteine transmembranare-, subunitatea alfa urmand a
functiona drept mesager prim in diverse tipuri de semnalizare mediate pe calea proteinelor G
heterotrimerice. Receptorii cuplati cu proteine G heterotrimerice sunt proteine transmembranare
multipas tip I cu 7 treceri prin planul membranei, cu ectodomeniu mare, structurand situl de legare
a ligandului, si cu endodomeniu continand situl de interactiune cu proteinele G heterotrimerice, cat
si locuri de fosforilare necesare desensibilizarii. Succint, mecanismul de actiune al acestor receptori
implica urmatoarele etape: 1. Legarea ligandului si activarea receptorului 2. Interactiunea
receptorului activat cu proteinele G heterotrimerice si activarea acestora prin eliberarea GDP,
legarea GTP si disocierea trimerului in subunitate alfa plus heterodimer betagama 3. Transmiterea
semnalului la efectorul din aval (activand sau inhiband adenilat-ciclaza) Receptorii cuplati cu
proteine G heterotrimerice au mecanisme diferite, actionand asupra unor efectori diferiti si
inducand raspunsuri diferite in functie de tipul de proteina G heterotrimerica asociata. Au fost
identificate mai multe tipuri de proteine G heterotrimerice: Gs, Gi, Gq(activeaza fosfolipaza
CBeta),G0,proteine G olfactorii (activeaza adenilat ciclaza in neuronii olfactorii, proteine
Gt(transducine). Ca mecanism: legarea ligandului pe ectodomeniul receptorului cuplat cu proteina
G heterotrimerica determina modificari conformationale ce se transmit proteinei G, a carei
subunitate alfa, initial continand GDP, inlocuieste intreaga molecula de GDP cu, una de GTP din
citosol. Odata inlocuit GDP cu GTP, subunitatea alfa se detaseaza de complexul receptor-proteina G
heterotrimerica si se ataseaza unei proteine efector, avand deci rol de mesager prim. Tipurile de
proteine efector sunt variate, si depind de tipul de ligand, tipul de receptor , si mai ales de tipul de
proteina G heterotrimerica asociata. Mesagerul prim , adica, subunitate alfa cu GTP, poate
determina din partea efectorului, in functie de tipul ligandului, un raspuns inhibat sau excitat. Dupa
terminarea rolului de mesager prim, subunitatea alfa hidrolizeaza GTP-ul inapoi la GDP, se
dezataseaza de efector, si se reataseaza proteinei G heterotrimerice de care apartine. Un exemplu
de receptor ce functioneaza cuplat cu proteine G heterotrimerice ar fi cel al receptorilor
adrenergici. Adrenalina este ligandul, se leaga la receptor-> modificari conformationale->
fosforilarea GDP la GTP , detasarea subunitatii alfa, care se leaga de efectorul ADENILAT CICLAZA ,o
enzima proteica ce catalizeaza reactia de formare a mesagerului secund AMP ciclic, din ATP.
Hormonii care activeaza adenilat ciclaza sunt reprezentati de glucagon, adrenalina(prin receptorii
beta1 si beta2), ACTH, parathormon , acestia legandu-se de receptorii legati de proteine G
heterotrimerice de tip stimulator. Hormonii care inhiba adenilat ciclaza sunt adrenalina(legata prin
receptori alfa2) si somatostatina. Presupunand o activare a adenilat ciclazei A , aceasta va sintetiza
AMP ciclic, mesager secund ce va migra mai departe si va interactiona cu o alta proteina, numita
protein-kinaza A. Toate protein-kinaza au o structura ce contine un cap si 2 cozi. Fiecare coada are
cate o subunitate reglatoare si cate o subunitate catalitica.Atata timp cat subunitatea reglatoare si
cea catalitica sunt amandoua anexate cozii, protein-kinaza A este inactiva. In schimb, la
interactiunea cu AMP ciclic, subunitatile catalitice disociaza in citosol, ele fiind responsabile de
efectele adrenalinei, in acest caz. Regulatori negativi ai proteinelor G 1) Presupunand o proteina G
heterotrimerica ramasa activa in mod anormal, ramasa deci fara subunitate alfa pentru o perioada
mare de timp, si deci aflata in plin proces de semnalizare, rezulta ca , receptorul va avea atasate
doar subunitatile beta si gama. Acestea, in lipsa subunitatii alfa, ataseaza o alta proteina numita
beta-adrenergic receptor kinase(BARK), care va fosforila proteina G. Regiunile fosforilate anterior
de BARK vor atrage alte proteine, numite BETA-ARRESTINS , care vor trage intreg complexul
receptor-subunitati beta-gama in interiorul celulei, astfel inactivandu-l, prin scoaterea din contact
cu moleculele ligand, care se gasesc in afara celulei. 2) Un alt regulator negativ este proteina
fosfodiesteraza, care are o abordare ceva mai putin radicala decat beta-arrestins, contracarand
practic actiunea adenilat ciclazei, adica, transformand AMPciclic, aflat in cantitati mari in celula in
urma activitatii prelungite a lantului de semnalizare pornti de la proteina G, inapoi in AMP aciclic.
Cofeina este un inhibitor al fosfodiesterazei, ducand deci la prezenta in organism a cantitati
crescute de AMP-ciclic, lucru ce confera senzatia specifica de energie.
19. Mesagerii secunzi: definitie, exemple, efectori intracelulari
• molecule sau ansambluri de molecule de semnalizare intracelulară, produse în celulă la
declanşarea schimbărilor fiziologice (proliferare, diferenţiere, migrare, supravieţuire, apoptoza):
o poartă informaţia transmisă de primul mesager
o au capacitatea de a modifica activitatea unor proteine intracelulare (ex. cu rol enzimatic; care
intervin în contracţie; de care depinde permeabilitatea membranei) sau determină eliberarea
ionilor de Ca2+.
• exemple de mesageri secunzi: AMPc, GMPc, inozitoltrifosfat (IP3), diacilgiicerol (DAG), Ca2+.
• AMPc (adenozinmonofosfat ciclic) nucleotid ciclic reglat de fosfodiesterază şi de
adenilatciclază:
o transferă în celulele efectele hormonilor glucagon şi adrenalină, care nu pot trece prin
membrana piasmatică;
o activează proteinkinazele.
o reglează funcţia canalelor ionice (ex. canalele HCN - canale activate prin hîperpolarizare,
dependente de nucleotidele ciclice)
o reglează funcţia altor nucleotid-proteine-ciclice (ex. RAPGEF2 - Rap guanine nucleotide exchange
factor 2)
• GMPc - (guanosinmonofosfat ciclic) reglează conductanţa canalelor ionice:
o mediatorui semnalelor luminoase - prezenţa luminii activează fosfodiesteraza, care degradează
GMPc.
o canaleie ionice de Na+ în fotoreceptori sunt cGMP-dependente, astfel încât degradarea GMPc
provoacă închiderea canalelor de Na+ ceea ce determină hîperpolarizarea membranei plasmatice a
celulelor foto receptoare.

o are rol în giicogenoliză şi în apoptoza celulară.


• DAG - glicerol esterificat cu doi acizi graşi; produs prin hidroliza din fosfatidilinozitof fosfolipid
4,5-bifosfat (PIP2) de către fosfolipaza C (PLC, enzima legată de membrană):
o în aceeaşi reacţie este produs şi inozitol trisfosfatul (IP3) care difuzează în citosol;
o DAG rămâne ancorat în plasmalemă datorită proprietăţilor sale hidrofobe, aici activează
fosfokinaza C (pkC) - enzima catalizează fosforiiarea altor enzime care desensibilizează receptorii,
modulează structura membranei, reglează transcrierea şi creşterea celulară, mediază răspunsurile
imune.
• IP3 - inozitoltrifosfat; provine din fosfolipidul PIP2; difuzează în citoplasmă; determină
deschiderea în citosol a canelelor ionice pentru Ca2+ din membrana reticulului sarcopiasmic;
stimulează eliberarea Ca2+ din REN.
• Ca2+ - funționază împreună cu mesagerii secunzi sau independent – leagă calmodulina –
proteină care mediază inflamația, apoptoza, contracția mușchiului neted, mișcare intracelulară,
răspunsul imun
• Mesagerii secunzi activează efectorii intracelulari ca răspuns la mesajul primit de la
hormoni/neutransmițători prin intermediul unor enzime – ex. pkA – reglează adenilatciclaza; pkC
reglează PLC (fosfolipaza C).
20. Transportul pasiv: clasificare, exemple
Transportul pasiv este un tip de transport prin membrana celulara ce nu necesita consum
energetic concomitent pentru trecerea de substanta prin membrana. Mai este numit si transport
disipativ, deoarece implica procesul de difuziune, sau transport entropic. Practic, transportul pasiv
disipeaza gradientele de concentratie aflate de o parte sau de alta a barierei pe care membranele o
reprezinta. Oricum s-ar desfasura, acest tip de transport se petrece in sensul de diminuare a
gradientului de concentratie al componentei transportate. Exista doua tipuri de transport pasiv:
prin difuziune simpla si prin difuziune facilitata.
!!!In cazul substantelor incarcate electric, gradientul electrochimic combina potentialul de
membrana si gradientul de concentratie.
 Difuziunea simpla presupune trecerea substantelor de dimensiuni mici (φ<10Å, M<800Da)
printre lipidele membranare. Acest lucru este usor de inteles daca ne gandim ca lipidele,
asezate in bistrat, au miscari de o mare diversitate si nu organizeaza o structura rigida, lasand
in permanenta intre ele spatii si geometrii variabile. Aceasta cale poate fi urmata de molecule
polare sau hidrofobe (ex: molecule de gaze - O₂, N₂, CO₂, NO, CO), dar si molecule polare mici,
cu M<100Da (ex: etanol, uree, glicerina).
 Difuziunea facilitata presupune trecerea unor molecule(100Da<M<800Da) polare mari sau a
unor ioni prin transportori sau prin canale ionice. Trecerea acestor molecule polare mari si
ioni se face numai cu implicarea unor proteine transmembranare ale caror domenii ce strabat
bistratul organizeaza structuri specifice care se constituie drept cai de traversare a planului
membranei: transportori (pentru molecule polare mari, ex: glucoza, aminoacizi, nucleotide -
pot realiza si transport activ(si se numesc pompe) si transport pasiv), sau canale ionice (pentru
ioni, ex: H⁺, Na⁺, HCO₃⁻, K⁺, Ca⁺⁺, Cl⁻, Mg⁺⁺ - numai transport pasiv). In functie de numarul
tipurilor de substanta transportate simultan, difuziunea facilitata poate fi:
 transport uniport (cand este transportata o singura entitate
biochimica).Exemplu: transportul de glucoza din membrana eritrocitara, prin
proteina GLUT1 (proteina multipas, M=45kDa, 12 treceri in α-helix in planul
membranei la nivelul carora, pe langa aa hidrofobi, se gasesc Ser, Thr, Asn, Gln
responsabili de interactiunea cu molecula de glucoza)
 transport cuplat/cotransport (cand sunt transportate simultan doua sau mai
multe entitati biochimice). Se poate clasifica in doua tipuri, in functie de sensul
in care sunt transportate substantele:
o transport cuplat SIMPORT, cand toate substantele sunt transportate in acelasi sens
Exemplu: co-transportul de sodiu/glucoza prin membrana apicala a
eritrocitelor, prin proteina SGLT1( proteina multipas, 14 treceri in α-helix).
Acest transport foloseste disiparea gradientului Na⁺, pentru a prelua glucoza
din lumenul intestinal in citosolul enterocitelor, impotriva gradientului de
concentratie a glucozei (se mai numeste si transport activ secundar, deoarece
se bazeaza pe energia consumata de celula anterior pentru a mentine
gradientul de Na⁺, ceea ce se realizeaza cu ajutorul pompei de sodiu si
potasiu). Un ciclu al mecanismului transporta 2 ioni de sodiu si o molecula de
glucoza.
o transport cuplat ANTIPORT, daca cel putin una dintre substante este transportata in sens
opus celorlalte
Exemplu: 1. canalul de schimb anionic HCO₃⁻/Cl⁻ din membrana eritrocitara,
denumit si banda 3 sau AE1. Schimbul anionic se face in raport 1:1.
2. schimbatorul de Ca⁺⁺/ Na⁺ din membrana celor mai multe
celule excitabile sau secretoare (transport activ secundar). Elimina un ion
Ca⁺⁺ prin introducerea a 2-3 ioni Na⁺. Apartine familiei de proteine NCX
(Natrium-Calcium eXchanger)
21. Calea de semnalizare JAK – STAT
Receptorii cuplaţi cu tirozin-kinaze citosolice includ o mare diversitate de proteine
transmembranare. Din această categorie fac parte receptorii pentru hormonul de creştere, cei
pentru citokine, receptorii specifici antigenelor (receptorii pentru antigene) din limfocitele T şi B
devenite imunocompetente.
Mecanismul de acţiune a acestor receptori implică dimerizarea/multimerizarea receptorului, după
legarea ligandului, aceasta inducând transcrierea activarea şi transmiterea semnalului prin tirozin-
kinaze citosolice asociate. Mai bine cunoscute sunt tirozin-kinazele citosolice din familia Src, în timp
ce cele din familia Janus relativ de curând descrise, sunt mai puţin cunoscute.
• Calea JAK-STAT (Janus kinase-Signal Transducer and Activator of Transcription) se finalizează
prin unor gene. Activarea căii de semnalizare JAK-STAT de către citokine/factori de
creștere/hormoni poate stimula proliferarea celulară, diferențierea, migrarea celulară sau
apoptoza. Aceste evenimente celulare sunt esențiale pentru hematopoieză, răspunsurile imune,
dezvoltarea glandei mamare, lactație etc. Dereglarea transmiterii semnaului pe calea JAK-STAT este
însoțită de o serie de manifestări patologice: procese inflamatorii, eritrocitoză, gigantism și
tumorigeneză.
• Calea JAK-STAT implică participarea unui număr mic de componente: ligandul, receptorul,
kinaza asociată JAK și efectorul STAT.
• Activarea JAK este determinată de dimerizarea/multimerizarea receptorului indusă de
interacțiunea cu ligandul, a.î., ca urmare a modificărilor conformaționale din endodomeniul
receptorului, moleculele de JAK ajung în imediata vecinătate și se pot trans-fosforila (fosforila
incrucișat) la nivelul domeniilor lor cu activitate kinazică.
• JAK activată fosforilează tirozine din endodomeniile receptorilor și din alte substrate,
principala proteină țintă fiind STAT.
• STAT sunt factori transcripționali latenți, cu localizare citosolică, până la momentul activări
lor.
• Au fost identificate 7 tipuri de STAT, cu caracteristici comune, toate având un rest de tirozină
plasat în apropierea capătului C-terminal, fiind situsul de fosforilare pentru JAK, precum și un
domeniu SH2 (rol de ancorare la receptorul fosforilat de JAK și de dimerizare).
• Legarea moleculei semnal declanșează modificări conformaționale care apropie tirozin-
kinazele citoplasmatice (proteine JAK) una de alta, a.î., acestea se transfosforilează, devin active.
• Fosforilarea receptorilor determină legarea efectorului STAT care este fosforilat de JAK
activat. Moleculele STAT fosforilate se desprind de complexul receptor stimulat-JAK activat sub
forma unui dimer de STAT activ
• Dimerul STAT activat intră în nucleu și împreună cu alte proteine reglatoare se leagă de un
”ADN responsive element” stimulând transcrierea genică
• !!! calea JAK-STAT asigură un mecanism direct de traducere a unui semnal extracelular într-un
răspuns transcripțional.
• !!! modularea semnalizării JAK-STAT este extrem de complexă
22. Aquaporine. Semnificatii si implicatii medicale
DEFINITIE: Aquaporinele sunt complexe proteice transmembranare destinate transportului
pasiv facilitat al apei prin membranele celulare. Rolul lor este acela de a eficientiza trecerea apei
prin membrane, astfel incat, pe de o parte, fenomele fiziologice sa se petreaca dupa o dinamica
adecvata si, pe de alta parte, la aparitia unor dezechilibre osmotice accidentale homeostazia
celulara sa nu sufere dramatic si sa puna in pericol supravietuirea. Sunt abundente in celulele in
care transportul de apa este intens: celule epiteliale, rinichi. La om au fost identificati cel putin 13
membri ai familiei proteice a aquaporinelor, abreviate AQPx (AQPo = aquaporina din cristalin).
ASPECTE STRUCTURALE: Sunt proteine transmembranare cu masa de aproximativ 30kDa, cu
6 domenii transmembranare, au 6 treceri in α-helix prin bistratul lipidic si doua segmente scurte,
helicoidale, in spatiile citoplasmatic si extracelular. Capetele -NH₂ si –COOH se afla pe fata
citosolica. In membrane, monomerii se asocizaza cate 4 formand homotetrameri. In cazul AQP4,
homotetramerii se asociaza la un nivel superior in retele octogonale prin interactiuni ale unor
secvente mici de aminoacizi specifice din regiunea capetelor amino terminale ale monomerilor.
Prezinta un por mult prea ingust pentru a permite pasajul unui ion hidratat; deshidratarea acestuia
ar presupune un consum energetic prea mare, iar, ca urmare, ionii nu pot trece prin aceste canale.
ASPECTE FUNCTIONALE: Apa poate trece prin canalele aquaporinelor in ambele sensuri, in
functie de presiunile coloidosmotice existente de cele doua parti ale membranei. Reglarea
activitatii (nu este complet elucidata) lor se face prin protonare, fosforilare sau legare de alti
cationi. Exprimarea adecvata a aquaporinelor este importanta in fenomene precum:
o absorbtia adecvata la nivelul cailor urinare pentru formarea urinei;
o semnalizare neuronala prin modularea transportului prin canale ionice;
o motilitate celulara prin asigurarea dinamicii lamelipodiilor;
o hidratarea pielii;
o proliferarea celulara;
o metabolismul lipidic (in care sunt implicare aquagliceroproteinele, aquaporine
pentru apa si glicerina);
Deficiente in exprimarea aquaporinelor pot induce sau pot insoti diverse patologii:
o cataracta
o diabet insipid
o edem cerebral
o obezitate
23. Proteinele G heterotrimice (generalitati)
• Proteinele G sunt o familie de proteine cu rol in transmiterea semnalelor, determinand
schimbari metabolice in interiorul celulei.
• Proteinele G heterotrimerice sunt alcatuite din 3 subunitati α, β si γ. Subunitatea α este cea
care ii confera rolul. Sunt evidentiate mai multe tipuri de proteine G: Gs,Gi,Gq,Gt. Au activitate GTP-
azica.
• Sunt proteine “switch”. Inactive sunt legate de GDP si devin active cand sunt legate de GTP.
Odata activata, subunitatea α se detaseaza de celelalte unitati si activeaza o enzima (mesageri
secunzi) sau un canal ionic. Cateva exemple unde sunt intalnite proteinele G: cascada adenilat
ciclazei, cascada fosfolipazei C.
• Inactivarea se face prin activitatea hidrolazica intrinseca a subunitatii alfa, reasociandu-se cu
subunitatile beta si gamma.
1. αs din proteine G stimulatoare (Gs), care activează adenilat-ciclaza şi canale de Ca2+;
2. αi pentru proteine G inhibitoare (Gi), inhibând adenilat-ciclaza şi activând canale de K+;
3. αq în organizarea proteinelor Gq, care activează fosfolipaza C-β;
4. αolf în proteine G olfactorii (Golf), activând adenilat-ciclaza în neuronii olfactivi;
5. proteine Go, care conţin αo inhibând canale de Ca2+ activând canale de K+ şi fosfolipaza C-β;
6. αt din proteine Gt (transducină), care activează GMPc-fosfodiesteraza în celulele fotosensibile
cu bastonaşe;
7. α12 sau α13 din organizarea proteinelor G12/13, care activează factori de schimbare a
guanozin-nucleotidelor (abreviat GEF, de la numele englezesc Guanine nucleotide Exchange
Factors) în GTP-azele mici (numite proteine 6 mici sau proteine G monomerice) din familia Rho GTP-
azelor.
24. Proteinele G heterotrimice si proteinele G mici – asemanari si deosebiri
Proteinele G mici:
-activate de receptorii tirozin-kinazici (RTK)
-> dmerizare RTK -> cuplare proteine adaptor la RTK dimerizat - > cupleaza proteine ce stimuleaza
activarea proteinelor G mici -> activarea proteinelor G mici (GDP=>GTP) ->hidroliza GTP:GTP->GDP -
> inactivarea proteinelor G mici
25. Modalitati generice de reglare a activitatii canalelor ionice membranare PUTETI FOLOSI SI LA 21
CE SCRIE AICI
Canalele ionice nu sunt deschise permanent, iar celula poate controla si comanda
functionarea lor. In functie de mecanismul prin care este controlat mecanismul de
deschidere/inchidere a lor, canalele ionice sunt:
o Canale ionice controlate electric = canale controlate prin modificarea potentialului de
membrana. Acestea sunt INCHISE atunci cand potentialul membranei are valoarea normala (50-
70mV, cu minus pe partea citosolica). Se DESCHID atunci cand potentialul membranei se modifica.
o Canale ionice controlate chimic = canale ce se DESCHID atunci cand proteina care
formeaza structura transmembranara destinata transportului leaga un compus chimic (LIGAND)
=>schimb al conformatiei proteinei. Ligandul poate fi intracelular (se leaga la endodomeniu) sau
extracelular (se leaga la ectodomeniu).
o Canale ionice controlate mecanic = canale a caror stare INCHIS/DESCHIS este
dependenta de exercitarea unor tensiuni mecanice asupra membranei. Sunt ultimele descoperite.
Sunt impartite in patru grupuri:
Ø Degenerine = canale epiteliale pentru sodiu (DEG/ENaC);
Ø Canale receptor tranzient de potential (TRP);
Ø Canale de potasiu cu doi pori (K₂p);
Ø Canale mecano-senzitive de conductanta mica (MscS).
Activitatea canalelor urmeaza un mecanism ciclic, ce are urmatoarele etape:
Ø Stare inchisa/de repaus, in absenta stimulului (modificarea potentialului, legarea ligandului,
tensiunea mecanica);
Ø Starea deschisa, care permite trecerea ionilor, dupa aparitia stimulului;
Ø Starea inactiva, inchisa, ca urmare a prezentei prelungite a stimulului. Astfel, starea inactivata
inseamna pentru cele 3 tipuri de canale: i) conformatie inchisa sub potential de membrana
modificat, ii) ocupat de ligand, dar inchis, iii) inchis in prezenta tensiunii mecanice ce a determinat
deschiderea.
Aceasta trecere intr-o stare refractara a canalelor ionice asigur mentinerea homeostaziei
ionice intracelulare in cazul persistentei stimulilor, refacerea potentialului membranar,
desprinderea ligandului (si metabolizarea acestuia), astfel incat celula sa revina la starea bazala,
neexcitata, sensibila la o noua stimulare. Trecerea in aceasta stare refractara se produce ca urmare
a modificarilor spatio-temporale in homeostazia ionica din citosolul subcortical, ceea ce atrage
schimbari de conformatie a endodomeniilor transportorilor. Pot aparea si modificari chimice la
nicelul lantului polipeptidic. (adica pe masura ce se transporta ioni, concentratia lor in citosol
scade. Acum ca sunt mai putini ioni in citoplasma, proteinele din canale se pot aranja altfel-mai
exact endodomeniile lor, ca asta ne intereseaza-, capata deci o alta conformatie, si se face
trecerea de la deschis la inactiv)
26. Transport activ – clasificare si exemple
DEFINITIE: Transportul active/antientropic/la deal reprezinta trecerea substantelor/ionilor prin
membrana impotriva unui gradient de concentratie, cu consum concomitent de energie. Se face
prin pompe, biostructuri proteice capabile sa transporte molecule mici si ioni impotriva
gradientului, prin consum de energie provenita, in general, din scindarea unor molecule
macroergice (de regula ATP).
CLASIFICARE: Transportul activ este impartit in doua tipuri in functie de sursa de energie
utilizata pentru transport: transportul activ primar si transportul activ secundar.
TRANSPORT ACTIV PRIMAR: Energia provine direct din descompunerea ATP sau a altor fosfati
macroergici. EXEMPLU: pompa de Na⁺/K⁺ prezenta in toate celulele cu rolul de a polariza celula,
mentinand pe interior un potential electric negativ. Proteina caraus prezinta la extremitatea
endocelulara 3 situsuri de legare Na⁺ si la extremitatea exterioara - 2 situsuri pentru K⁺. Cand
locusurile sunt legate, proteina isi exercita rolul ATPazic.
TRANSPORT ACTIV SECUNDAR: Este utilizata energia unui gradient ionic de concentratie,
generat anterior prin transport activ pimar simport si antiport. Cu cat este mai mare gradientul
elecctrochimic al ionului, cu atat este mai mare rata de difuzie a substantei transportate
concomitant. Simport: glucoza/sodiu. Proteina caraus are doua situsuri de legare la partea externa:
unul pentru glucoza si celalalt pentru Na⁺. Diferenta de concentratie a Na⁺ asigura energia necesara
intrarii glucozei in celula. In cazul antiportului: Na⁺-H⁺ (la nivelul tubului contort proximal al
nefronului), Na⁺ se deplaseaza dinspre lumen spre nefrocit, iar H⁺ spre lumen.
pompa de Na⁺/K⁺
Pompa de Na⁺/K⁺, numita si Na⁺/K⁺- ATP-aza face parte din tipul P de ATP-aze (ATP-aze de
tip plasmalemal) si realizeaza transport activ primar. Este o pompa electrogenica, doarece
contribuie la realizarea si/sau mentinerea potentialului membranar prin eliminarea a 3 ioni Na⁺ si
introducerea a numai 2 ioni K⁺. Adesea consuma jumatate din cantitatea de ATP celular. Inhibarea
activitatii ei cu ouabaina duce la incapacitatea celulara de a mentine echilibrul Na⁺/K⁺, cu afectarea
potentialului membranar=>complicatii asupra fiziologiei celulare.
ASPECTE STRUCTURALE/MORFOLOGICE
Are o structura complexa din punct de vedere biochimic, fiind organizata ca un tetramer
format din doua subunitati α mari si doua subunitati β mici. In unele celule, acestor doua tipuri de
subunitati li se adauga subunitatea γ. Toate tipurile de subunitati sunt proteine transmembranare.
1. Subunitatile α – reprezinta unitatea catalitica si transportoare
· Neglicozilate, M=110kDa, 10 treceri in α-helix (notate TM1-TM10);
· Capetele terminale sunt in endodomeniu;
· Are 4 forme izomorfe (α1, α2, α3, α4);
· Domeniul extracelular(ectodomeniu): doua bucle mici(i-intre TM1 si TM2, responsabila
de interactiunea cu OUABAINA=proteina ce inhiba activitatea pompei; ii-intre TM7 si
TM8), 2 situri de legare pentru K⁺ ;
· Domeniul citosolic(endodomeniu) este format din:
Ø Capatul N-terminal;
Ø O bucla de lungime medie intre TM2 si TM3;
Ø O bucla mare intre TM4 si TM5 ce contine acidul aspartic care se fosforileaza in
timpul functionarii pompei si situsul de legare a ATP;
Ø Doua bucle mai mici intre TM6-TM7 si intre TM8-TM9;
Ø Capatul C-terminal;
Ø Situri de legare pentru Na⁺, cu o mare afinitate pentru cation (situsurile sunt
accesibile simultan pentru 3 ioni de Na⁺ cand ATP-ul este legat la endodomeniu).
2. Subunitatile β – reglatoare, neimplicate direct in pomparea ionilor, dar necesare pentru
impachetarea conformationala corecta a subunitatilor α in momentul biosintezei.
· Glicoproteine transmembranare unipas, tip II;
· Are 3 izoforme: β1, β2, β3;
· Are capacitatea de a forma 3 punti disulfidice intre fragmente de cys in ectodomeniu.
Desfacerea punctilor cu agenti reducatori duce la pierderea functiei pompei, iar o singura mutatie
punctiforma care elimina numai una din cisteinele din lantul polipeptidic impiedica asamblarea
corecta a heteromerilor αβ.
3. Subunitatea γ – moduleaza afinitatea pompei pentru ionii transportati si pentru ATP
· Proteina unipas, tip I;
· Are 7 izoforme;
· Se exprima in special la nivelul rinichiului, avand rol si in adaptarea si supravietuirea in
conditii hipertone;
Asamblarea subunitatilor
· Subunitatile β au domeniul transmembranar in apropierea TM7 si TM10 ale subunitatilor
α si interactioneaza cu bucla TM7-TM8;
· Subunitatea γ are domeniul transmembranar in santul dintre TM2, TM6 si TM9 al
subunitatii α, dar interactioneaza si cu β in ectodomeniu si cu buclele TM6-TM7, TM8-TM9.
ASPECTE FUNCTIONALE
Ciclul de pompare are 7 etape si duce la expulzarea a 3 ioni Na⁺ si introducerea a 2 ioni K⁺ in
celula, pe baza unor modificari de conformatie intre 2 forme: E1 cu Asp nefosforilat si E2 cu Asp
fosforilat. Etapele sunt:
1. Legarea ATP la endodomeniul subunitatii α si expunerea catre endodomeniu a siturilor
de legare a Na⁺;
2. Legarea a 3 Na⁺ la endodomeniu, pe situri de inalta afinitate pentru Na⁺;
3. Fosforilarea unui Asp cu un fosfat rezultat din scindarea ATP la ADP (consumul energetic),
cu schimbarea conformatiei pompei=>conducerea celor 3 Na⁺ in ectodomeniul subunitatii α, pe
situri de joasa afinitate pentru Na⁺;
4. Disocierea si expulzarea in exterior a Na⁺ si legarea pe ectodomeniul α a 2 K⁺, pe situri de
mare afinitate pentru K⁺ expuse prin modificarile conformationale ce au avut loc;
5. Hidroliza Asp-fosfat (aspartilfosfat) si schimbarea conformatiei subunitatii α, ceea ce
atrage transferul K⁺ pe endodomeniu, pe situride joasa afinitate pentru K⁺;
6. Eliberarea ionilor K⁺ de pe endodomeniul subunitatii α in citosol;
7. Incheierea ciclului prin refacerea sitului specific si legarea ATP, pentru refacerea
conformatiei cu expunerea siturilor de mare afinitate pentru Na⁺ si pregatirea unui nou ciclu de
pompare.
27. Pompe ATP-aze: definitie, clasificare, exemple
DEFINITIE: Pompele ATPazice sunt pompe ce realizeaza transport membranar activ pe baza energiei
rezultate din scindarea moleculelor de ATP.
CLASIFICARE: Exista mai multe tipuri de ATPaze:
· Tipul P de ATPaze (plasmalemal): pompa Na⁺/K⁺, pompa protonica (H⁺-ATPaza), pompa H⁺/K⁺,
pompa de Ca⁺⁺. Au aceeasi structura catalitica si mecanisme asemanatoare celui descris pentru
pompa de Na⁺/K⁺;
· Tipul V de ATPaze (de tip vacuolar) se gasesc la nivelul endomembranelor. Pompeaza protoni in
endozomi sau lizozomi. Au o organziare mult mai complexa, avand nevoie de cel putin 11 subunitati
ca sa isi indeplineasca functia, ceea ce duce la formarea unor complexe proteice de aproximativ
1000kDa. Sunt motoare moleculare;
· Tipul F de ATPaze (phosphorilation Factor) sintetizeaza ATP folosind energia rezultata din disiparea
unui gradient protonic existent la nivelul membrane in care sunt organizate. Prezent in celulele
eucariote. Sunt motoare moleculare;
· Tipul E de ATPaze (Extracellular ATP) sunt enzime ale suprafetei celulare cu rol in hidroliza diversilor
nucleozid-trifosfati extracelulari, cu implicare in procese de semnalizare, si nu in transportul activ.
28. Mecanismul semnalizarii celulare via receptorii cu activitate tirozin kinazica
● RTK reprezinta acea clasa de receptori care au prezinta activitate protein tirozin-kinazica
intrinseca in domeniile citosolice. Liganzii pentru acesti receptori sunt solubili (hormoni peptidici) in
care includem: NGF, FGF, EGF si insulina.
● Au un domeniu transmembranar si unul citoplasmatic.
● Legarea hormonilor de receptor ii stimuleaza activitatea tirozin kinazica care stimuleaza
cascada Ras-MAP kinaza.
● Semnalizarea RTK are o gama variata de functii incluzand reglare proliferarii celulare si
diferentierii, pormovarea supravietuirii celulare si modularea metabolismului celular.
● RTK pot fi monomerici sau dimerici (cum al fi cel pentru insulina).
● in contact cu ligandul, RTK monomerici se vor dimeriza devenind activi a.i. kinaza din
subunitatea unuia va fosforila tirozina din subunitatea cealalta, crescandu-i activitatea kinazica.
● Are loc o modificare conformationala ce favorizeaza legarea ATP (ptr insulina) si legarea de
proteine substrat (ptr EGF/NGF). Astfel resturile fosfotirozinice servesc ca “docking sites” ptr
diferite proteine care vor transmite semnalul mai departe (PLC,IP3-kinaza).
// Receptorii pentru liganzi hidrofili sunt cei mai numerosi, dintre ei facand parte si categoria
receptorilor cu activitate tirozin-kinazica.
Receptorii cu activitate tirozin-kinazica se caracterizeaza printr-o mare diversitate structurala
acoperind semnalizarea celulara prin cea mai mare parte a factorilor de crestere cunoscuti. Primul
identificat a fost receptorul la facotrul de crestere epidermal (EGF).
De regula, receptorii cu activitate tirozin-kinazica sunt proteine transmembranare unipas, tip I, care
exista ca monomeri in stare libera(exceptie fiind receptorul pt insulina, care e in stare de dimeri,
uniti prin punte sulfurica), iar dupa interactiunea cu ligandul dimerizeaza.
Domeniul transmembranar e structurat in alfa-helix. O trasatura comuna la nivelul portiunii
citosolice este reprezentata de o zona cu activitate tirozin-kinazica. Ectodomeniul contine capatul
N-terminal si este glicozilat.
Mecanismul de principiu prin care acesti receptori functioneaza ar putea fi sintetizat prin :
1. Legarea ligandului, ce produce activarea domeniului catalitic de la nivelul portiunii
citoplasmatice, cat si dimerizarea receptorilor datorita modificarilor conformationale pe care le
induce
2. Activarea si dimerizarea realizeaza conditiile unor autofosforilari incrucisate la multiple tirozine
ale domeniilor citosolice ale receptorului
3. Atragerea si interactiunea cu efectori ce contin domenii SH2
4. Activarea efectorilor legati prin SH2
Exemple de efectori care respecta mecanismul de mai sus:
1.Fosfolipaza C-gama, cu 2 domenii SH2, iar dupa activare, declanseaza cascada fosfoinozitidelor(la
fel ca si in cazul receptorilor cuplati cu proteine G heterotrimerice)
2. Fosfatidilinozitol 3'-kinaza (PI3K), tot cu 2 domenii SH2, contribuie dupa activare la formarea unor
derivati de fosfatidilinozitoli
3.Proteine care activeaza GTP-azele mici = GAP (GTP-ase-activating protein)
Proteinele GAP sunt proteine monomerice cu o masa moleculara in jur de 25 kDa care au
proprietatea de a lega GTP pe care il hidrolizeaza . Proteinele GAP sunt activate cat timp contin GTP
si se inactiveaza dupa hidroliza sa.
Datorita acestei capacitati de a trece ciclic din din stare activa in stare inactiva sunt cunoscute si sub
numele de comutatori moleculari.
Cand nu este nevoie de fucntia lor, proteinele GAP se gasesc in citosol complexate cu o proteina
inhibitoare numita inhibitor de disociere a guanozin-nucleotidului=GDI.
Unul din rolurile proteinelor GAP este acela de a participa la controlul corectitudinii traficului
structurilor membranare in celula(de ex traficul dintre reticulul endoplasmic si aparatul Golgi).
29. Care sunt destinatiile posibile ale materialului extracelular internalizat prin endocitoza
mediata de receptori? + def. si semnificatii
Endocitoza mediata de receptori este denumirea uzuala a pinocitozei mediate de receptori.
Prin acest proces sunt internalizate de catre celula proteine numite LIGANZI.
I. Endocitoza dependenta de clatrina
Au loc mai multe etape:
 Liganzii sunt recunoscuti si legati la receptorii expusi pe suprafata membranei;
 NUCLEATIE = Complexele receptor-ligand sunt adunate in adancituri ale membranei
tapetate cu un complex de endoproteine alcatuit in principal din CLATRINA
(heterodimer cu un lant greu si un lant usor);
!!!! Clatrina are rolul de a aglomera complexele R-L in zona membranei destinata endocitarii
(pentru unii receptori), de a controla adancirea microdomeniului membranar si de a definitiva
formarea veziculei cu invelis. Aceste roluri sunt realizate datorita proprietatii clatrinei de a se
asambla in TRISCHELIONI . Acestia formeaza mai departe ochiuri hexagonale si pentagonale intr-o
geometrie asemanatoare peticelor mingii de fotbal=>formarea veziculei.
In procesul de formare a trischelionilor si atasare a acestora la nivelul endodomeniilor
receptorilor ce internalizeaza liganzii intervin PROTEINELE ADAPTOARE (AP- Adaptor
Protein)=complexe heterotetramerice formate din 2 subunitati mici si 2 subunitati mari.
Maleabilitatea complexelor AP este conferita de organizarea lor, avand un corp cu doua urechi si
elemente balama care le conexeaza.
 Se formeaza astfel microdomenii adancite ale membranei numite STRUCTURI CU INVELIS
(„coated pits”) ce aglomereaza fie receptori in asteptarea liganzilor, fie complexe R-L;
 Creste adancitura membranei pana la definitivarea formei sale sferice si desprinderea de
membrana la nivelul careia s-a format sub forma unei VEZICULE CU INVELIS;
 Invelisul de clatrina al veziculei se dezasambleaza (clatrina si AP-urile se recicleaza) imediat
dupa desprinderea veziculei, iar structura membranara devine ENDOZOM TIMPURIU;
 Au loc la nivelul endozomului fenomene de aglomerare si sortare a materialului internalizat
pentru ca acesta sa poata fi directionat mai departe. Aceste fenomene sunt reglate riguros de
celula. La reglare participa si UBIQUITINA care conjuga receptorii prin procesul de MONO sau
MULTI-UBIQUITINILARE (mai multe molecule de ubiquitina asezate in pozitii diferite ale
lantului polipeptidic).!!Fenomenul este diferit de poli-ubiquitinilarea proteinelor citosolice
care urmeaza sa fie degradate in proteazomi.
Acest tip de endocitoza a fost descris pentru LDL (Low Density Lipoprotein), transferina si pentru
unii factori de crestere. Destinatia materialului endocitat este diferita:
Ø LDL (ligandul) se elibereaza in endozom, sub actiunea pH-ului acid si este directionat catre lizozom, in
timp ce receptorul este reciclat la suprafata celulei pentru un nou ciclu de endocitoza;
Ø Transferina pierde Fe sub actiunea pH-ului acid din endozom, iar proteina ramasa fara
Fe(apotransferina, are doar parte proteica) ramane atasata de receptor. Intoarsa ca apotransferina
la suprafata celulei, unde pH-ul este neutru, aceasta se desprinde de receptor si intra intr-un nou
ciclu de transport al Fe;
!!Reciclarea receptorului in cazul LDL si complexul transferina-receptor se face prin intrarea
receptorului in apendice tubulare ale endozomilor timpurii.
II. Endocitoza independenta de clatrina, dar dependenta de caveolina
Recent a fost evidentiata (pentru acidul folic) si potocitoza, o alta forma de pinocitoza mediata
de receptori. Ca si pinocitoza constitutiva, se efectueaza prin intermediul CAVEOLELOR (=invaginari
ale membranei organizate prin implicarea CAVEOLINEI). Are mai multe etape:
Ø Legarea moleculelor mici la receptori=ectoproteine cu ancora glicofosfatidilinozitolica;
Ø Sechestrarea moleculelor mici in caveole;
Ø Caveolele isi inchid comunicarea cu exteriorul;
Ø Se deschid canalel din membrana caveolara ce permit trecerea liganzilor direct in
citoplasma;
!!!Exista si endocitoza independenta de caveolina, dar dependenta de alte proteine care sa asigure
invaginarea si desprinderea veziculelor de membrana.
30. Definitii: cotransport, simport, antiport
In functie de numarul tipurilor de substanta transportate simultan, difuziunea facilitata poate fi:
 transport uniport (cand este transportata o singura entitate biochimica).
Exemplu: transportul de glucoza din membrana eritrocitara, prin proteina GLUT1
(proteina multipas, M=45kDa, 12 treceri in α-helix in planul membranei la nivelul
carora, pe langa aa hidrofobi, se gasesc Ser, Thr, Asn, Gln responsabili de
interactiunea cu molecula de glucoza)
 transport cuplat/cotransport (cand sunt transportate simultan doua sau mai multe entitati
biochimice). Se poate clasifica in doua tipuri, in functie de sensul in care sunt transportate
substantele:
 transport cuplat SIMPORT, cand toate substantele sunt transportate in acelasi
sens
Exemplu: co-transportul de sodiu/glucoza prin membrana apicala a
eritrocitelor, prin proteina SGLT1( proteina multipas, 14 treceri in α-helix).
Acest transport foloseste disiparea gradientului Na⁺, pentru a prelua glucoza
din lumenul intestinal in citosolul enterocitelor, impotriva gradientului de
concentratie a glucozei (se mai numeste si transport activ secundar, deoarece
se bazeaza pe energia consumata de celula anterior pentru a mentine
gradientul de Na⁺, ceea ce se realizeaza cu ajutorul pompei de sodiu si
potasiu). Un ciclu al mecanismului transporta 2 ioni de sodiu si o molecula de
glucoza.
 transport cuplat ANTIPORT, daca cel putin una dintre substante este transportata
in sens opus celorlalte
Exemplu: 1. canalul de schimb anionic HCO₃⁻/Cl⁻ din membrana eritrocitara,
denumit si banda 3 sau AE1. Schimbul anionic se face in raport 1:1.
2. schimbatorul de Ca⁺⁺/ Na⁺ din membrana celor mai multe celule
excitabile sau secretoare (transport activ secundar). Elimina un ion Ca⁺⁺ prin
introducerea a 2-3 ioni Na⁺. Apartine familiei de proteine NCX (Natrium-
Calcium eXchanger)
31. Etapele fagocitozei
Endocitoza reprezinta un tip de transport cu membrana ce presupune ca substanta sa fie
preluata din exterior si introdusa in celula. Fagocitoza reprezinta endocitoza unor materiale
particulate (bacterii, fragmente celulare, virusuri), adica celula mananca. Este specifica anumitor
tipuri de celule: macrofagele, polimorfonuclearele. Fagocitoza are mai multe etape:
 Mai intai, receptorii de fagocitare de la nivelul membranei celulare, numiti opsonine, se
ataseaza la suprafata particulei ce urmeaza a fi fagocitata. In general, opsoninele sunt
anticorpi ce recunosc proteinele suprafetei structurii fagocitate (antigene). Acest fenomen
prin care particula de fagocitat este decorata cu domenii Fc ale opsoninelor poarta numele de
OPSONIZARE;
 Particula opsonizata este recunoscuta de celula fagocitoare prin receptorii pentru Fc (RFc), si
este fixata pe suprafata acesteia (prin legaturi RFc-Fc-ag). In urma contacului cu primii RFc,
sunt imobilizati si alti RFc catre locul de fixare pentru a spori interactiunea;
 Prin interactiunea RFc cu opsoninele, incepe emiterea unor prelungiri citoplasmatice
(pseudopode) ale celulei fagocitoare cu initierea formarii CUPEI DE FAGOCITARE, la care
participa filamentele de actina prin dinamicitatea lor;
 Se definitiveaza formarea cupei de fagocitare. In final, prelungirile citoplasmei ajung sa
conflueze, iar particula de fagocitat este inglobata intr-o structura delimitata de membrane
numita FAGOZOM;
 Fagozomul este directionat catre lizozomi, unde are loc degradarea particulei fagocitate pana
la compusi de baza ce vor fi utilizati de celula fagocitara pentru propriul metabolism.
La nivel mai avansat, au loc procese mult mai complexe, cum sunt:
 Fluidizarea membranelor pentru facilitarea relocatiei receptorilor la opsonine (adica
membrane trebuie sa devina mai flexibila ca sa ajunga RFc in dreptul opsoninelor;
opsoninele delimiteaza o suprafata sferica, membrana e liniara pe o portiune mica);
 Depolarizari ale membranelor pentru prin activarea unor canale de Ca⁺⁺ care
modifica tranzitoriu potentialul de membrane pentru receptori;
 Activari de kinaze pentru fosfoinozitide;
!!! Fagocitoza in apoptoza: Corpii apoptotici care se formeaza declanseaza procesul de fagocitoza la
celulele din jur fara ca acestea sa fie neaparat macrofage profesioniste, ducand la curatarea
tesutului si evitarea producerii de inflamatii.
· Atragerea macrofagelor, respective activarea pentru fagocitoza a celulelor incojuratoare
nespecializate in fagocitoza se face prin factori chemotactici (lizofosfatidilcolinele,
sfingozin 1-fosfatul) eliberati de celulele intrate in apoptoza.
· Formarea cupei fagocitare este declansata de prezenta la suprafata corpilor apoptotici a
fosfatidilserinelor, care trec prin “flip-flop” de pe foita interna a bistratului lipidic in
momentele de initiere a apoptozei.
32. Clasificarea joctiunilor

I. Jonctiuni simple
A. spatii intercelulare
B. jonctiuni simple digitiforme
C. jonctiuni simple denticulare
II. Jonctiuni speciale/intercelulare
A. jonctiuni stranse = Zonula Occludens (jonctiune pentalaminata, heptalaminata)
B. de ancorare/atasare/aderente
1. pe microfilamente de actina:
a. jonctiuni celula-celula = Zonula Adherens/Desmozom in banda
b. jonctiuni celula-substrat/matrice = Jonctiunea focala
2. pe filamente intermediare:
a. jonctiuni celula-celula = Macula Adherens/Desmozom in spot
b. jonctiuni celula-matrice = Hemidesmozom
C. jonctiuni de comunicatie (Nexus GAP)
D. complexe jonctionale
III. Jonctiuni cu specificitate de tesut:
A. discuri intercalare (pt muschiul cardiac, prezente in miocardocite)
B. sinapse (pentru sistemul nervos)
33. Jonctiunea de comunicatie Gap/Nexus

 Are aspect de macula (disc, spot, nit) si este o jonctiune intercelulara, de comunicare, ce prezinta
canal.
 Cele doua membrane celulare sunt situate la o distanta de 2nm → se opune transportului de
markeri in spatiul extracelular.
 Componentele jonctiunii:
o cele 2 membrane
o conexonii (~100/cel.)
- sunt niste prisme hexagonale (lungimea = grosimea plasmalemei), formate din 6 subunitati de
conexina (30.000-40.000 daltoni, o proteina integrala, multipas)
- prezinta central un canal hidrofil, ce poate avea diametru reglabil de 0,2-2 nm
- conexonul din plasmalema 1 comunica prin canalul hidrofil cu conexonul din plasmalema 2 -
canalul transmembranar format de proteine solidarizeaza celulele intre ele, insa functia
principala a jonctiunilor GAP este de a oferi canale de trecere pentru molecule mici (mai putin
de 1000 Da: aa, AMPc, ioni, hormoni etc.), permitandu-le sa treaca din citoplasma unei celule
in citoplasma celulei vecine
- canalul este inchis in conditiile in care o celula este agresata si moare (concentratia de Ca
inchide canalul)
 Localizarea jonctiunilor GAP poate fi intre celulele epiteliale sub desmozomul in spot, catre polul
bazal, fie in portiunile verticale ale discurilor intercalare.
 Astfel, prin aceste jonctiuni trec ioni – deci curent electric – eveniment important in evitarea
intarzierilor la nivelul sinapselor
 Functii:
a. se gasesc in sinapsele electrice si au un rol important pentru functionarea acestora, fiind de
10.000 de ori mai permeabile pentru ionii metalici decat restul sinapselor
b. comunicarile intercelulare prin jonctiuni GAP au un rol important in embriogeneza (in
perioada de organogeneza)
34. Complexe jonctionale

 Sunt prezente in celulele epiteliale . Contin urmatoarele jonctiuni, in urmatoarea ordine:


1. Zonula Occludens (jonctiunea stransa)
2. Zonula Adherens
3. Macula Adherens
+ filamente intermediare de desmina
- toate celulele raspund lafel datorita canalului
*descriere la fiecare tip de jonctiune
35. Discul intercalar

 Discurile intercalare sunt jonctiuni cu specificitate de tesut.


 Reprezinta un complex de jonctiuni prezent intre miocardocite.
 Au aspectul unor scari. Portiunile verticale prezinta jonctiuni GAP, iar in portiunile orizontale se
intalnesc: zonula Adherens, macula Adherens si filamente intermediare de desmina (de tip III).
*descriere la fiecare tip de jonctiune
36. Jonctiunile stranse
 Fac parte din categoria jonctiunilor speciale/intercelulare.
 Se mai numeste si jonctiune pentalaminata, heptalaminata, sau Zonula
Occludens/stransa/ocluziva.
 Se numeste Zonula pentru ca are aspect de banda sau de panglica, respectiv, Occludens pentru ca
ocluzioneaza total sau partial spatiul extracelular.
 Spatiul foarte mic intre cele doua membrane afecteaza transportul de markeri in spatiul
extracelular, jontiunile fiind impermeabile pentru macromolecule, lasand sa treaca doar molecule
mici de tipul ionilor.
 Componente:
o OBLIGATORIU: cele doua membrane celulare, care se pot aseza fie la 2 nm una fata de
cealalta (in acest caz, jonctiunea se numeste heptalaminata), fie isi pot suprapune straturile
externe proteice, excluzand astfel spatiul extracelular (in acest caz, jonctiunea se numeste
pentalaminata)
o Siruri de "proteine gemene" = occludine: sunt proteine integrale, care se asaza cate doua
fata in fata → o structura de tip jomofilic/fermoar pe frontul extracelular. In grosimea
membranei, proteinele gemene realizeaza o retea cu ochiuri mai mult sau mai putin
regulate. Cu cat sunt mai regulate (ca un fagure de miere), cu atat jonctiunea este mai putin
extensibila, mai rigida. Daca ochiurile sunt largi si neregulate, jonctiunea este foarte
flexibila.
o Componenta citoscheletica = microfilamentele de actina, aici ancorandu-se proteinele
gemene
o Inele de fuziune, alcatuite din fosfolipide ale foitei externe (se rearanjeaza si se unesc la
locul de realizare al jonctiunii, ce participa si ele la ocluzionarea spatiului extracelular,
blocand trecerea macromoleculelor de-o parte si de alta a jonctiunii.
 Jonctiunile stranse apar de timpuriu in viata intrauterina, din saptamana a 4 a de viata embrionara,
intre celulele epiteliale; mai intai apar ca maculae si apoi devin zonulae.
 Ele sunt responsabile de compartimentarea suprafetei celulare in compartimente sau domenii:
domeniul apical (luminal) si domeniul latero-bazal.
 Permeabilitatea jonctiunii pentru ioni scade exponential odata cu cresterea numarului de siruri de
proteine gemene.
37. Jonctiuni de atasare/ancorare cu (micro)filamente de actina

 Ilustreaza categoria jonctiunilor speciale/intercelulare de ancorare.


 Cele doua tipuri de jonctiuni de atasare pe microfilamente de actina sunt:
1. Zonula Adherens (jonctiune de tip celula-celula)
2. Jonctiunea focala (jonctiune de tip celula-substrat)
 In general, jonctiunile de atasare prezinta o organizare structurala comuna:
1. Cele doua membrane atasate/o membrana atasata la substrat (proteina din matricea
extracelulara), aflate la o distanta cuprinsa intre 15-30 nm, aceasta fiind o distanta relativ
mare, ce nu afecteaza transportul de markeri in spatiul extracelular
2. Glicoproteina transmembranara linker - o proteina integrala, ce va stabili pe frontul
extracelular legaturi de tip homofilice/heterofilice (in functie de tipul de proteina), iar pe
frontul intracelular se va atasa la complexul proteic de atasare la citoschelet
- pot fi:
a. Selectine (stabilesc legaturi HETEROFILICE)
b. Integrine (stabilesc legaturi HETEROFILICE)
c. Imunoglobuline (stabilesc legaturi HETEROFILICE)
d. Cadherine (stabilesc legaturi HOMOFILICE)
3. Complexul proteic de atasare la citoschelet, care leaga proteina linker la elementul de
citoschelet
4. Elementul de citoschelet (reprezentat fie de microfilamente de actina, fie de filamente
intermediare, in functie de tipul de jonctiune de atasare)
 Jonctiunile de atasare pot fi tranzitorii/definitive. Un exemplu de jonctiune tranzitorie sunt
jonctiunile stabilite intre leucocite si endoteliul vascular, in procesul de diapedeza.

Zonula Adherens/Desmozomul in banda


 Alcatuita din:
1. Cele doua membrane atasate la o distanta de 15 nm
2. Proteina transmembranara linker= Cadherina (Ca dependenta), ce realizeaza legaturi
HOMOFILICE pe frontul extracelular
3. Complexul proteic de atasare la citoschelet reprezentat in acest caz de alfa, beta si gama
catenine
4. Elementul de citoschelet e reprezentat de o bandeleta de microfilamente de actina
 Aceasta jonctiune se dispune intre celulele epiteliale sub jonctiunea stransa de la polul apical, dar
si in portiunea transversala a discului intercalar (jonctiune intre miocardocite).

Jonctiunea focala
 Alcatuita din:
1. Membrana celulara situata la o distanta de substrat (=FIBRONECTINA) de 15 nm
2. Glicoproteina transmembranara linker = INTEGRINA , care este chiar receptorul specific
pentru fibronectina (integrina este o proteina integrala cu 2 subunitati alfa si beta; leaga
fibronectina extracelular, stabilind legaturi HETEROFILICE, iar intracelular se leaga la
complexul proteic de atasare la citoschelet)
3. Complexul proteic de atasare la citoschelet reprezentat aici de TALINA si de VINCULINA
4. Elementul de citoschelet este reprezentat de o bandeleta contractila de microfilamente de
actina
38. Jonctiuni de ancorare pe filamente intermediare

 Ilustreaza categoria jonctiunilor speciale, de ancorare.


 Cele doua tipuri de jonctiuni de atasare pe filamente intermediare sunt:
1. Desmozomul= Macula Adherens (jonctiune de tip celula-celula)
2. Hemidesmozomul (jonctiune de tip celula-matrice)
 In general, jonctiunile de atasare prezinta o organizare structurala comuna:
5. Cele doua membrane atasate/o membrana atasata la substrat (proteina din matricea
extracelulara), aflate la o distanta cuprinsa intre 15-30 nm, aceasta fiind o distanta relativ
mare, ce nu afecteaza transportul de markeri in spatiul extracelular
6. Glicoproteina transmembranara linker - o proteina integrala, ce va stabili pe frontul
extracelular legaturi de tip homofilice/heterofilice (in functie de tipul de proteina), iar pe
frontul intracelular se va atasa la complexul proteic de atasare la citoschelet
- pot fi:
a. Selectine (stabilesc legaturi HETEROFILICE)
b. Integrine (stabilesc legaturi HETEROFILICE)
c. Imunoglobuline (stabilesc legaturi HETEROFILICE)
d. Cadherine (stabilesc legaturi HOMOFILICE)
7. Complexul proteic de atasare la citoschelet, care leaga proteina linker la elementul de
citoschelet
8. Elementul de citoschelet (reprezentat fie de microfilamente de actina, fie de filamente
intermediare, in functie de tipul de jonctiune de atasare)
 Jonctiunile de atasare pot fi tranzitorii/definitive. Un exemplu de jonctiune tranzitorie sunt
jonctiunile stabilite intre leucocite si endoteliul vascular, in procesul de diapedeza.

Desmozomul in spot/Macula Adherens


 Alcatuit(a) din:
1. Cele doua membrane atasate la 30 nm una fata de cealalta
2. Glicoroteina transmembrana linker = CADHERINA (Ca-dependenta; realizeaza legaturi de tip
HOMOFILIC pe frontul extracelular)
3. Complexul proteic de atasare la citoschelet formeaza placa desmozomala cu aspect de
semidisc (din cele 2 semidiscuri de pe cele 2 fronturi citoplasmatice rezulta aspectul de
macula) si este alcatuit din: DESMOPLACHINA, PLAKOGLOBINA, DESMOCALMINA,
DESMOYOKINA, ANTIGENUL PENFIGUSULUI BULOS
4. Elementul de citoschelet este reprezentat de filamentele intermediare (in celulele epiteliale,
filamentele intermediare sunt alcatuite din citocheratine, formand tonofilamente)
 Desmozomul in spoteste localizat intre celulele epiteliale sub Zonula Adherens (in cadrul
Complexelor Jonctionale), precum si in portiunile orizontale ale discurilor intercalare, alaturi de
Zonula Adherens si de filamentele intermediare de desmina.

Hemidesmozomul
 Leaga polul bazal al celulei epiteliale de membrana bazala.
 Alcatuit din:
1. Membrana celulara aflata la o distanta de substrat (=membrana bazala) de 15-20 nm
2. Glicoroteina transmembranara linker = INTEGRINA
3. Complex proteic de atasare la citoschelet formeaza placa desmozomala (un semidisc), fiind
asezat pe frontul citoplasmatic al jonctiunii
4. Elementul de citoschelet: filamente intermediare organizate sub forma de tonofilamente
 Hemidesmozomii determina rigiditate si rezistenta crescute.
39. (Micro)Filamente de actina

 ACTINA (A) constituie ~20% din totalul proteinelor structurale ale celulelor musculare si ~5-10%
din totalul proteinelor structurale ale celulelor eucariote.
 6 tipuri diferite de actina: 4 alfa actine, o actina beta si o actina gamma; A alfa sunt intalnite in
celulele musculare, iar celelalte doua in celulele nemusculare
 ACTINA G - forma monomerica, polipeptidica, cu 375 reziduuri de aa (NH3+ cap
molecular/structural si COO- coada)
- aspect globular, greutate de 43 kDa
- fiecare monomer prezinta situsuri de legare ce mediaza interactiunea cap-coada cu
alti doi
monomeri, a.i este posibila polimerizarea si formarea de actina F (polimerizata,
filamentoasa)
- fiecare monomer este rotit cu 166 grade in cadrul filamentului, acesta fiind motivul
pt care
actina F se constituie ca un dublu helix
- prima treapta a polimerizarii actinei este numita nucleatie si consta in formarea unor
agregate mici, alcatuite din trei monomeri de actina G
- filamentele de actina pot sa creasca in urmatoarea etapa prin aditie reversibila de
monomeri
la ambele capete (+. -)
- leaga ATP, care este hidrolizat la ADP, urmand asamblarea filamentelor
- polimerizarea nu solicita ATP, dar monomerii de actina care leaga ATP polimerizeaza
mult
mai repede decat aceia care leaga ADP

 ACTINA F - microfilament de A
- dublu helix
- are polaritate datorita faptului ca toti monomerii sunt orientati in aceeasi directie
(doua
capete +/- → imp. in fenomene precum stabilirea miscarii relative a miozinei in raport
cu
actina sau asamblare)
- mereu se scurteaza si se alungeste (se polimerizeaza si se depolimerizeaza) =
MISCARE
- polimerizarea este reversibila → filamentele se pot scurta prin disocierea subunitatilor de actina,
depolimerizand cand este necesar
- exista un aparent echilibru intre forma G si forma F de actina - depinde de concentratia
monomerilor liberi
- rata cu care monomerii de actina sunt incorporati in filamentele de actina este d.p cu concentratia
lor la nivelul citosolului.
- se numeste concentratie critica de monomeri de actina, concentratia la care rata de polimerizare
in filamente este egala cu rata de disociere - la aceasta concentratie critica, monomerii si
filamentele sunt aparent in echilibru
- cele doua capete ale filamentelor de actina cresc cu rate diferite: monomerii de actina sunt fixati
mai rapid la capatul +, decat la capatul -
- actina legata de ATP (+) disociaza mai lent decat actina legata de ADP → o diferenta de
concentratii critice de monomeri necesari pentru polimerizarea la ambele capete
- diferenta este exprimata in fenomenul de Treadmilling (polimerizare-depolimerizare), ce
ilustreaza dinamica filamentelor de actina necesara miscarii si mentinerii formei celulelor
- concentratia critica a monomerilor de actina este mai mare pentru aditia la capatul - decat la
capatul +, in aceste conditii existand o disociere neta de monomeri legati de ADP de la capatul -,
balansata de o aditie de monomeri ATP la capatul +
- pentru ca sistemul sa functioneze, concentratia monomerilor de actina trebuie sa fie intermediara
intre concentratia critica ceruta de polimerizarea la capatul + si cea ceruta de capatul -

 Droguri ce se leaga de actina si afecteaza polimerizarea:


- CITOCHALAZINA - se leaga la capatul + al filamentului de actina si ii blocheaza elongarea, aceasta
ducand la modificari de forma celulara si inhibarea motilitatii celulare
- PHALLOIDINA - se leaga strans la filamentul de actina si previne disocierea in molecule individuale
Phalloidina marcata cu o substanta fluorescenta este frecvent utilizata pentru vizualizarea
filamentelor de actina prin microscopia cu fluorescenta.

 Atat asamblarea, cat si dezasamblarea actinei sunt influentate de proteinele asociate actinei.
 Roluri: - participa la formarea cilului prin formarea citoscheletului
- pot genera contractie (in unele celule) sau miscare (in alte celule)
- forma celulei, mentinerea si adaptarea acesteia
- in telofaza diviziunii mitotice
- in determinismul jonctiunilor → stabilitatea tesuturilor
- formarea protuziilor/preglungirilor celulare: permanente (microvili, stereocili) sau
temporare/terminale (pseudopode, vilopode/microspini, lamelipode)
40. Dinamica microfilamentelor de actina

 Microfilamentele de actina se pot organiza individual in:


- bandelete
- retea (3D)
 In cadrul bandeletelor, filamentele de actina sunt asezate in pachete de filamente paralele.
In retele, ele sunt asezate in toate directiile, formand retele tridimensionale cu proprietatea de gel
semisolid. Formarea acestor structuri este guvernata de o serie de proteine asociate actinei ce
realizeaza crosslink-uri ale filamentelor de actina.
 Toate proteinele implicate in legarea filamentelor de actina contin doua domenii de legare
la actina,
permitand ca o molecula sa lege doua filamente de actina.
o Proteinele ce crosslinkeaza filamentele de actina in bandelete (numite proteine asociate
bandeletelor) sunt proteine cu molecule mici si rigide ce forteaza filamentele de actina sa se aseze
regulat, paralel intre ele. In contrast, proteinele ce intervin in organizarea filamentelor in retea sunt
mari, flexibile si faciliteaza formarea retelei tridimensionale.
Sunt doua tipuri structurale si functionale de bandelete realizate de proteinele asociate actinei:
Tipul I - contine filamente de actina paralele, distantate la mici spatii intre ele. In
aceste
bandelete toate filamentele au aceeasi polaritate cu capatul + spre membrana plasmatica.
Un exemplu de proteina implicata in formarea acestor bandetele este FIMBRINA.
Tipul II - contine filamente de actina paralele dar la distante mai mari, fiind capabile
de
contractie. De exemplu, bandeletele de actina din inelul de contractie ce divide celulele in telofaza.
Structura laxa a acestui tip de bandelete (numite si bandelete contractile) reflecta proprietatile alfa-
actininei. Opus fimbrinei, alfa-actinina formeaza dimeri pentru a lega doua filamente diferite de
actina. Astfel, cresterea spatiului dintre filamentele de actina permite miozinei sa interactioneze cu
bandeletele de actina, facandu-le capabile sa se contracte.
 Reteaua de filamente de actina este generata si mentinuta de o molecula proteica mare:
FILAMINA ABP 280, prezenta in forma dimerica (fiecare dimer are 2 subunitati - fiecare subunitate
are 280 kD). Domeniul de legare la actina se gaseste opus domeniului de dimerizare, a.i. dimerul de
filamina este o molecula flexibila in forma de V ce leaga la ambele capete ale V-ului actina,
realizand o retea tridimensionala, numita cortexul celular, care se leaga la membrana plasmatica si
sustine suprafata celulara, fiind astfel responsabil de forma celulara si de miscarile de suprafata.
In eritrocite, baza citoscheletului cortical este reprezentata de o alta proteina asociata actinei
numita spectrina, un tetramer. Capetele filamentelor de spectrina se asociaza cu filamentele scurte
de actina, formandu-se o retea de spectrina si actina, care se leaga de membrana plasmatica prin
ankirina, ce se leaga atat de spectrina cat si de domeniul intracelular al proteinei benzii 3. O
legatura aditionala intre reteaua de spectrina-actina si membrana plasmatica poate fi realizata prin
proteina benzii 4.1 ce se leaga si de domeniul intracelular al glicoforinei si proteinei benzii 3.
In alte tipuri celulare decat hematia, legarea citoscheletului cortical este similara si realizata prin
proteine spectrin-like, reprezentate de:
- fodrine - in celula nervoasa
- filamina
- disforina (legata de maladiile Duchenne/Becker, datorate fie lipsei disforinei fie inlocuirii ei
cu o
proteina anormala)
41. Filamente de miozina

- transforma energia chimica a ATP-ului in energie mecanica → genereaza forta si energie


- aceasta interactiune chimica sta la baza contractiei musculare, fiind responsabila de variatele
miscari prezente la celulele nemusculare (inclusiv in diviziunea celulara)
- greutatea moleculara: 500 Kd
- 2 lanturi grele - fiecare cu 200 Kd; un lant greu are o portiune globulara si una alfa helicoidala
care se spiralizeaza in jurul portiunii helocoidale a celuilalat lant
greu → dimer ce formeaza bastonasul moleculei de miozina
- 4 lanturi usoare (2 reglatoare R si 2 esentiale E) - fiecare cu 16-20 kD
 Cele doua capete globulare ale moleculei de miozina au fiecare atasat cate doua lanturi usoare
(R+E).
Filamentul gros de miozina este format din cateva sute de molecule de miozina. Capetele globulare
ale moleculei de miozina formeaza puntile de legatura intre filamentele groase si cele subtiri.
Orientarea moleculelor de miozina in cadrul filamentului gros este cu capetele alfa helicoidale catre
membrana si cu capetele globulare de-a lungul filamentelor de actina in drectia capatului +.
Odata cu legarea filamentelor de actina, molecula de miozina leaga si hidrolizeaza ATP-ul, ceea ce
faciliteaza alunecarea filamentelor.
 Exista si miozine necontractile. Acestea nu sunt organizate in filamente si de aceea nu sunt
implicate in contractie. Pot fi implicate in transportul celular.
 In celulele nemusculare, miozina formeaza fibrele de stress si centurile de aderenta.
 Tipul de miozina prezent in muschi este miozina II
42. Proteine asociate actinei in procesul de polimerizare

 In celula, atat asamblarea, cat si dezasamblarea filamentelor de actina sunt influentate de


proteinele asociate actinei, ce actioneaza prin legarea/separarea monomerilor de actina →
previne incorporarea lor in filamente - sau se pot lega la capetele filamentului de actina prevenind
aditia de monomeri.
1. TIMOZINA/TYMIOZINA
- 5Kd
- principalul responsabil de separarea monomerilor de actina
- previne asamblarea lor in filamentul de actina
2. PROFILINA
- actioneaza atat ca inhibitor, cat si ca activator
- se leaga de monomerii de actina si similar tymiozinei previne polimerizarea (incorporarea
monomerilor in filamentul de actina F)
- poate promova incorporarea monomerilor in filamente prin transformarea ADP in ATP -
aceasta transformare duce la formarea ATP-monomerilor, care se incorporeaza rapid la
capatul + al filamentului de actina
- se poate asocia fosfolipidelor din membrana celulara (fosfatidil inozitolul/PI), implicate in
semnalizarea celulara → poate servi drept reglator molecular ce controleaza polimerizarea
actinei,
producand schimbari in citocheletul celular ca raspuns la semnalele externe extracelulare
3. GELSOLINA
- promoveaza deplasarea filamentelor de actina
- fragmenteaza filamentele de actina si ramane apoi legata de capetele +, servind ca o
proteina ce blocheaza cresterea filamentului
- este activata de Ca2+ si de aceea poate fi stimulata de semnale extracelulare ce tranzitoriu
pot creste concentratia intracelulara a Ca2+
- ca si profilina, gelsolina se leaga de fosfatidilinozitol
- reglarea gelsolinei de catre ionii de calciu si fosfolipidele membranare arata legatura dintre
semnalele extracelulare si citoscheletul de actina
4. PROTEINELE DE LA CAPETE
- se leaga la capetele filamentelor de actina prevenind pierderea sau aditia de monomeri
43. Proteine asociate actinei in procesul de asamblare in citoschelet

- contin doua domenii de legare la actina - permit ca o melecula sa lege doua filamente de actina
- modalitatea de legare in bandelete sau in retea depinde de natura si marimea proteinei de
croslinkare
 proteinele ce crosslinkeaza filamentele de actina in bandelete (numite proteine asociate
bandeletelor), uzual, sunt proteine cu molecule mici si rigide ce forteaza filamentele de actina
sa se aseze regulat, paralel intre ele
a. Pentru tipul I de bandelete - FIMBRINA - gasita in proiectiile digitiforme (microvilii) ale
membranei in diferite tipuri celulare
- toate filamentele au aceeasi polaritate cu capatul + indreptat spre membrana plasmatica
- aceste bandelete sustin proiectiile digitiforme ale membranei
b. Pentru tipul II de bandelete/bandelete contractile - ALFA ACTININA - formeaza dimeri
pentru a lega doua filamente diferite de actina
- in cadrul dimerilor de alfa-actinina, fiecare subunitate are o greutate moleculara de 102 Kd
si contine un singur situs de legare la actina
- filamentele de actina crosslinkate sunt mult mai distantate decat in situatia in care erau
legate prin fimbrina → permite miozinei sa interactioneze cu bandeletele de actina,
facandu-le capabile sa se contracte.
 proteinele ce intervin in organizarea filamentelor in retea sunt mari, flexibile si faciliteaza
formarea unei retele tridimensionale
c. FILAMINA/ABP 280 (Actin Binding Protein) - poate fi inlocuita de spectrina, fodrine, filamina,
disforina (proteine spectrin-like/spectrine noneritroide)
- aceste proteine de croslinkare apar sa moduleze citocheletul
44. Proteine asociate actinei
 Proteinele asociate actinei pot fi asociate dinamicii sau organizarii
1. Proteinele asociate dinamicii - proceselor de polimerizare si depolimerizare
-timozina/tymiozina
-profilina
-gelsolina
-proteinele de la capete
2. Proteinele asociate organizarii - modalitatea de legare in bandelete sau in retea depinde
de natura si marimea proteinei de croslinkare
- fimbrina
- alfa actinina
- filamina/ABP 280
45. Organizarea sarcomerului in fibra musculara striata scheletica

 Muschiul scheletic este format din bandelete de fibre musculare.


 Fibra musculara are diametrul de 50 microni si lungimea de cativa cm, formate prin fuzionarea
unor celule individuale in timpul dezvoltarii.
 Cea mai mare parte a citoplasmei este alcatuita din miofibrile, care sunt bandelete cilindrice
alcatuite din doua tipuri de filamente:
o filamente groase de miozina, cu diametru de 15 microni
o filamente subtiri de actina, cu diametrul de 7 microni
 Fiecare miofibrila e organizata din unitati contractile numite sarcomere, ce sunt responsabile de
striatiile transversale.
 Sarcomerele au cca 2 microni lungime, contin mai multe regiune distincte, decelate de
microscopul electronic.
 La capetele unui sarcomer se afla membrane Z.
 In fiecare sarcomer, banda A/intunecata=discul anizotrop se dispune intre doua jumatati de
discuri I/clare=discuri izotrope. Benzile/dicurile clare corespund absentei filamentelor de miozina.
 Banda I contine numai filamente subtiri de actina, in timp ce banda A contine filamente de
miozina si de actina. Filamentele de actina si de miozina alterneaza in regiunile periferice ale
discului A, in timp ce in partea centrala se gaseste zona (banda luminoasa) H unde exista numai
filamente de miozina (doar capete de bastonas).
 Filamentele de actina sunt atasate cu capetele + la mb Z, ce includ si alfa-actinina, proteina de
linkare.
 Filamentele de miozina sunt legate de membranele M din mijlocul zonei H luminoase.
 La formarea si stabilizarea sarcomerului mai contribuie doua proteine aditionale:
o Titina (se intinde de la mb. M la mb Z)
o Nebulina (se asociaza actinei, stabilizand lungimea filamentului de actina)
 In timpul contractiei:
- fiecare sarcomer se scurteaza
- se apropie intre ele mb Z
-+→-
- nu exista nicio modificare a discului A (ramane constant)
- datorita scurtarii → atat discurile I cat si zona H aproape dispar, si aceasta se datoreaza
alunecarii filamentelor de actina printre cele de miozina
46. Filamente intermediare
 Spre deosebire de microfilamentele de actina, filamentele intermediare nu sunt implicate in
miscarea celulara. Filamentele intermediare sunt cele mai stabile structuri ce prezinta rol structural.
 Au un diametru intermediar intre cel al filamentului de actina si cel al microtubulului, de 10nm.
 In timp ce filamentele de actina si microtubulii sunt polimeri ai aceluiasi tip de proteina (actina si
tubulina), filamentele intermediare sunt alcauite dintr-o varietate de proteine ce se exprima in
diferite tipuri de celule.
 Au fost identificate mai mult de 50 de tipuri de filamente intermediare ale caror proteine au fost
clasificate in 6 grupuri, in functie de secventele de aminoacizi:
II. Keratine continand fiecare cate 15 proteine diferite (pot fi keratine tari/moi) - acide
III. Keratine continand fiecare cate 15 proteine diferite (pot fi keratine tari/moi) -
bazice/neutre

 Fiecare tip de celula epiteliala sintetizeaza un tip de keratina din categoria I (acida) si un tip de
proteina din categoria II (neutra/bazica), ambele copolimerizind pentru a forma un filament.
 Citeva din proteinele din categoriile I si II se numesc keratine dure si sunt utilizate pentru
productia unghiilor si a firelor de par. Alte tipuri de keratine se numesc keratine moi si sunt
abundente in celulele epidermului.

IV. Sunt incluse aici:


- vimentina - in fibroblaste, celule musculare netede, leucocite
- desmina - in fibrele musculare striate; se prinde de membranele Z
- proteine fibrilare gliale acide - se exprima in celule gliale
- periferina - se exprima in neuronii sistemului nervos periferic

V. Cuprinde proteine din neurofilamente


A. NF-L
B. NF-M
C. NF-H
prezente in neuronii motori din SNC
D. Alfa-internexina - se exprima in neuroni in stadiile initiale de dezvoltare embrionara

VI. Cuprinde laminine nucleare, componente ale anvelopei nucleare


- se asambleaza intr-o retea ortogonala sub membrana nucleara

VII. Cuprinde nestina, prezenta in celulele stem ale SNC

 Filamentele intermediare au o organizare structurala comuna. Toate proteinele filamentelor


intermediare au o portiune centrala alfa-helicoidala de aproximativ 310 aminoacizi. Partea
centrala este flancata de capetele amino si carboxi terminale ce variaza ca dimensiuni. Capul e
prezentat de capatul amino terminal, iar coada de capatul carboxiterminal, acestea 2 determinand
functii specifice, in timp ce domeniul alfa-helicoidal joaca un rol central in asamblarea
filamentelor.

ASAMBLAREA FILAMENTELOR INTERMEDIARE


 Primul stadiu in formarea filamentelor intermediare este formarea dimerilor: centrala - doua
lanturi polipeptidice rasucite helicoidal. Dimerii se pot asocia doi cate doi dispusi paralel, capatul
aminoterminal in dreptul capatului carboxiterminal determinand formarea de tetrameri, care la
randul lor se pot atasa cap la cap formand protofilamente.
 In final, un filament intermediar contine 8 protofilamente asezate circular, formand o structura
cilindrica - aceste bastonase nu au polaritate.
 Proteinele din filamentele intermediare sunt modificate frecvent prin fosforilare, ce poate regla
asamblarea si deplasarea lor in celula. Cel mai clar exemplu este fosforilarea lamininei nucleare,
ceea ce duce la dezasamblarea lamininei nuclare si distrugerea invelisului nuclear in timpul
mitozei. Filamentele de vimentina de asemenea pot fi dezasamblate in mitoza.
47. Microvili,stereocili,flageli,cili

 Microvilii
- prelungiri permanente in deget de manusa ale membranei plasmatice, urmate de prelungiri
citoplasmatice
- foarte abundenti pe suprafata celulelor implicate in absorbtie (enterocite, nefrocite) unde
formeaza marginea in perie si platoul striat
- exista mii de microvii/celula
- structura microvilului:
- fascicul (bandelete de 20-30 filamente de actina, legate intre ele de fimbrina sau de vilina,
prezenta exclusiv in microvilii enterocitelor si nefrocitelor)
- de-a lungul microvilului, filamentele de actina sunt atasate de membrana plasmatica prin brate
laterale formate din calmodulina si miozina I - implicate in miscarea membranei microvilului de-a
lungul bandeletei de filamente de actina
- la baza microvilului filamentele de actina sunt ancorate intr-o regiune bogata in spectrina a
citoscheletului cortical numita reteaua terminala ce leaga si stabilizeaza microvilii
- rolul: in absorbtie, cresc suprafata de contact

 Stereocilii
- forme specializate de microvili ai celulelor auditive
- organizate pe filamente de actina
- localizare: urechea interna, caile genitale masculine
- responsabili de auz prin detectarea vibratiilor sonore

 Cilii si Flagelii- prelungiri ale celulelor eucariote - au in structura lor microtubuli.


- multe bacterii au flageli, dar sunt diferiti de cei ai eucariotelor
- cilii si flagelii celulelor eucariote sunt foarte similari in structura, avand diametrul 0,25 microni, iar
lungimea pentru cil este de 10 microni iar pentru flagel de 200 microni
- structura fundamentala de baza a cililor si flagelilor este axonema, alcatuita din microtubuli si
proteinele lor asociate
- microtubulii au un aranjament caracteristic 9+2 (un dublet central, continut intr-o teaca centrala,
inconjurat de 9 dublete periferice)
- in cadul dubletelor periferice exista un microtubul complet format din 13 protofilamente si un
microtubul incomplet format din 10-11 protofilamente
- acesti microtubuli periferici sunt legati de perechea centrala prin legaturi radiare alcatuite din
nexina
- in aditie exista 2 brate de dineina care sunt atasate la fiecare microtubul A, iar activitatea de
motor a dineinei determina bataia cililor si flagelilor
- capatul – al microtubulilor din cili sau flageli este ancorat in corpusculul bazal, ce este similar ca
structura centriolului avand triplete de microtubuli
- corpusculii bazali - rol in organizarea axonemei - initiaza formarea si cresterea microtubulilor
prezenti in axonema si ancorarea lor la suprafata celulara
- miscarea cililor si a flagelilor reprezinta alunecarea relativa a dubletelor de microtubuli unele fata
de altele sub actiunea dineinei
- baza moleculei de dineina se leaga de subfibra A a dubletului, in timp ce capetele globulare se
leaga de subfibra B din dubletul adiacent
- miscarea capetelor de dineina in directia + catre - determina ca microtubulul dintr-un dublet sa
alunece spre capatul bazal al microtubulului B adiacent
- dubletele de microtubuli in axonema sunt conectate prin nexina → alunecarea unui dublet in
raport cu altul determina inclinarea, indoirea lor
48. Microtubulii
 Sunt formatiuni cilindrice cu diametrul de 25 nm si reprezinta a treia componenta principala a
citoscheletului.
 Ca si filamentele de actina, microtubulii sunt structuri dinamice, ce se asambleaza si se
dezasambleaza continuu la nivelul celulei.
 Roluri:
- in mentinerea formei celulare
- in locomotia celulara
- in transportul intracelular de organite
- in separarea cromozomilor in mitoza
 Microtubulii sunt alcatuiti dintr-un singur tip de proteina numita tubulina, un dimer alcauit dintr-o
subunitate alfa si una beta de 55kD fiecare). Exista si o gamma tubulina, localizata in special in
centrozom, cu rol in initierea asamblarii microtubulilor.
 Dimerii de tubulina vor polimeriza pentru a forma microtubulii care, in general, sunt alcatuiti din 13
protofilamente asamblate in jurul unui spatiu central. Protofilamentele, alcauite dintr-un
aranjament cap-coada al dimerilor de tubulina, sunt dispuse paralel la nivelul microtubulilor.
La fel ca filamentele de actina, microtubulii sunt structuri polare cu doua capete distincte: capatul +
cu o crestere rapida si capatul - cu o crestere incetinita. Polaritatea este importanta in
determinarea directiei de miscare de-a lungul microtubulului, exact cum polaritatea filamentului de
actina determina directia de miscare a miozinei. Dimerii de tubulina se pot depolimeriza la fel de
repede cum se pot polimeriza, iar microtubulii pot avea cicluri rapide de asamblare si
dezasamblare.
 Atat alfa, cat si beta tubulina leaga GTP, care functioneaza analog ATP-ului in cazul actinei. GTP-ul
legat de beta tubulina este hidrolizat la GDP urmand (de)???polimerizarea.

 Astfel, se poate vorbi de acelasi comportament de treadmilling (asamblare si dezasamblare -


moleculele legate de GTP sunt permanent pierdute de capetele - si sunt inlocuite prin aditie de
molecule de tubulina legate de GTP la capatul + al aceluiasi microtubul). Turnoverul de reinnoire
este rapid, de cateva minute, si este foarte important pentru remodelarea citoscheletului din
timpul mitozei.
 Drogurile ce afecteaza asamblarea microtubulilor sunt folosite in tratamentul cancerului. Printre
acestea se regasesc: colchicina si calcimidul - se leaga de tubulina si inhiba polimerizarea acesteia →
blocheaza mitoza; vincristina si vinblastina inhiba selectiv diviziunea celulelor tumorale si
metastazarea prin inhibitia miscariis taxolul stabilizeaza microtubulii,blocind diviziunea.

Motorul microtubulilor si miscarile


 Microtubulii sunt responsabili de diferite tipuri de miscari, incluzand: transportul celular,
pozitionarea membranelor veziculare si a organitelor, separarea cromozomilor in mitoza, bataia
cililor si a flagelilor.
 Miscarea de-a lungul microtubulilor este bazata pe existenta unei proteine motor ce utilzieaza
energia derivata din hidroliza ATP-ului.
 Exista doua familii de astfel de proteine:
A. kinezinele
- 36o Kd
- lanturi grele(110 Kd) si 2 lanturi usoare (60-70kd)
- lanturile grele realizeaza un domeniu lung helicoidal
- capetele N-terminale globulare reprezinta motorul moleculei - se leaga atat de ATP cat si de
microtubuli
- hidroliza ATP-ului furnizeaza energie pentru deplasare
- domeniul motor-globular al kinezinei are 340 aa, este mai mic decit al miozinei (850 aa)
- cristalografia cu raze X - kinezina si miozina au domeniile cu rol de motor similare → kinezina
si miozina utilizeaza mecanisme moleculare identice pentru a cupla si a hidroliza ATP-ul
- coada moleculei de kinezina este alcatuita din lanturile usoare in asociatie cu capetele
carboxil ale lanturilor grele
- portiunea responsabila de legarea altor componente celulare (vezicule, organite), ce sunt
transportate de-a lungul microtubulilor, este capatul moleculei - cu rol de motor
B. dineinele
- molecula foarte grea 2000Kd
- 2-3 lanturi grele (5oo kd) complexate cu un numar variabil de polipeptide usoare si medii (14-
120kd)
- identic cu kinezina, lanturile grele formeaza domenii globulare ce leaga ATP-ul si sunt
responsabile de deplasarea de-alungul microtubulilor
- portiunea bazala a moleculei este formata din lanturile medii si usoare si se leaga de
organitele celulare
 Kinezinele si dineinele sunt proteine distincte ce se misca de-a lungul microtubulilor in directii
opuse: kinezina de la capatul - la capatul + , si dineina de la capatul + la capatul -.
 Kinezina se misca de la capatul - la capatul +. Capatul + este dispus, la axon, catre butonul terminal,
deci, kinezina are rol in transportul veziculelor si organitelor celulare dinspre corpul axonal. Dar s-a
observat ca acestea se deplaseaza la loc in corpul celular, de unde s-a tras concluzia si apoi s-a izolat
o proteina asociata Maps-1 care se misca de la + catre – si este responsabila de intoarcerea
organitelor in corpul celular. Studiile au aratat ca Maps-1 este echivalenta dineinei din cili.
 Lanturile grele ale celor 2 tipuri de proteine formeaza domenii globulare ce leaga ATP-ul si ele sunt
responsabile de deplasarea de-a lungul microtubulilor.
49. Centriolii si centrul celular
- organite cilindrice stabile in citoplasma celulelor
- diametru de 0,15 nm
- lungime de pana la 0,5 nm
- alcatuiti din 9 triplete de microtubuli, similar corpusculului bazal al cilului si flagelului
- sunt considerati precursori ai corpusculului bazal, intrand in componenta centrulului celular
- centrozomul = centrul celular - este alcatuit din doi centrioli orientati perpendicular unul pe
celalalt si inconjurati de un material amorf pericentriolar
- microtubulii care provin din centrozom nu se vor termina in centriol, ci in materialul pericentriolar
care initiaza asamblarea microtubulilor si care poate capta extremitatile microtubulilor polimerizati
independent in citosol
- centrul celular este responsabil de initierea si declansarea diviziunii celulare, formand fusul de
diviziune prin microtubuli
- genereaza si misicarea cililor sau a flagelilor prin faptul ca la baza acestora se gaseste intotdeauna
un centriol numit corpuscul bazal
50. Centrii de organizare ai microtubulilor

 Microtubulii se extind in celula din centrii de organizare ai microtubulilor, in care acestia sunt
ancorati cu capetele -. In marea majoritate a celulelor, centrul de organizare este centrozomul,
localizat in apropierea nucleului.
 In timpul mitozei, microtubulii se extind din centrul celular duplicat pentru a forma fusul de
diviziune, ce este responsabil de separarea si distributia cromozomilor in celulele fiice. Centrozomul
serveste de situs initial de asamblare al microtubulilor, care cresc apoi catre periferie de la nivelul
centrozomilor. Acest lucru stabileste si polaritatea microtubulilor in celula. Capatul - este la nivelul
centrozomului, iar capatul + este catre citoplasma celulara.
 Centrozomii sunt formati dintr-o pereche de centrioli perpendiculari unul pe celalalt, inconjurata de
o masa amorfa de material pericentriolar.
 Microtubulii ce emana din centrozom se termina la periferia materialului pericentriolar, deci, nu
centriolii, ci materialul pericentriolat initiaza asamblarea microtubulilor. Exista (sunt identificate) un
numar mare de proteine asociate cu centrozomul, dar inca nu este cunoscut rolul lor in asamblare.

Reorganizarea microtubulilor in timpul mitozei


 Aranjamentul microtubulilor, prezent in interfaza, se dezasambleaza la subunitati libere de
tubulina, care sunt responsabile de formarea fusului de diviziune, care la randul lui este responsabil
de separarea cromozomilor.
 In primul moment are loc duplicarea centrozomului pentru a forma 2 centri de organizare separati,
care se dispun la polii opusi ai celulei. Centriolii si celelalte componente ale centrozomului se
duplica in interfaza, dar raman impreuna de-o parte a nucleului pina incepe mitoza. Cei doi
centrozomi apoi se separa si se muta de-o parte si de alta a nucleului, formand cei doi poli ai fusului
de diviziune. Cum celula intra in mitoza, asamblarea si dezasamblarea dinamica au loc, mai intai
rata de dezasamblare creste de 10 ori. Numarul de microtubuli ce emana din centrii de organizare
creste de 5-10 ori. Are loc o dezasamblare a micortubulilor interfazici si o crestere a formarii de
microtubuli scurti emanati din centrozom. Formarea fusului de diviziune implica o stabilizare
selectiva a unor microtubuli ce emana de la nivelul centrozomului.
 Microtubulii care formeaza fusul de diviziune sunt de trei feluri:
1. Kinetocorcentriolari, asociati cu proteine specifice pt a forma kinetocorii; acesti microtubuli
joaca un rol important in separarea cromozomilor mitotici (fiecare cromozom are cate 4
microtubuli kinetocorcentriolari).
2. Polari, care se ataseaza la cromozomi si se intrepatrund cu microtubulii din polul opus.
3. Astrali, care emerg radiar in jurul centrozomilor, avand liber capatul + (ca si cei care formeaza
fusul).
 Asamblarea si dezasamblarea dinamica a microtubulilor este reglata de o variatate de proteine
asociate microtubulilor, numite generic MAPs (MAPS-1 si MAPS-2) si proteinele Tau. Aceste proteine
se leaga de microtubuli, inhiband disocierea subunitatilor de tubulina, si pot media si asocierea lor
cu alte elemente ale citoscheletului, precum filamentele intermediare.
 Spre exemplu, microtubulii din axoni si din dendrite sunt diferit organizati si se asociaza cu proteine
MAPs distincte. Atat axonii cat si dendritele sunt sustinute de microtubuli stabili, impreuna cu
neurofilamente. In axoni, microtubulii sunt orientati cu capetele + catre butonii terminali si cu
capetele - catre corpul celular. Ambele capete se termina in citoplasma, si nu in centrozom. In
schimb, in dendrite microtubulii sunt paraleli intre ei, unii avand capatul + spre corpul celular, altii
pe cel -. Proteinele asociate microtubulilor in axon sunt proteinele TAU, iar in dendrite MAP s-2.
51. Ribozomi. Structura, organizare, biogeneza
STRUCTURA: Ribozomii(80S la eucariote si 70S la procariote) sunt formati din 2 subunitati
distincte structural si functional: subunitatea mare(L) - 50S la eucariote si 30S la procariote si
subunitatea mica(S) - 60S la eucariote si 40S la procariote. Cele doua subunitati se asambleaza in
functiie de concentratia ionilor Mg⁺⁺ din citoplasma. Concentratia optima de Mg⁺⁺ pentru ca cele
doua subunitati sa fie asamblate este de 10^(-3)M. Sub acest nivel are loc dezasamblarea si
organitul dispare. Nu sunt delimitati de endomembrana.
 Subunitatea mica ribozomala 40S
o Alcatuita dintr-o molecula de ARNr (18S);
o Contine aproximativ 33 de lanturi proteice notate S1-S33, cu greutate moleculara mica;
o Asigura legarea si decodarea ARNm;
 Subunitatea mare ribozomala 60S
o Alcatuita din 3 molecule de ARNr (28S, 5.8S, 5S);
o Contine aproximativ 50 de lanturi proteice notate L1-L50, cu greutate moleculara mica;
o Asigura functia enzimatica a ribozomilor, realizand legatura dintre aminoacizii adusi de
ARNt

Ribozomii au mai multe situsuri specifice de legare:


A – situs acceptor al ARNt aminoacilat (situs de decodare, asigură interacțiunea codon-
anticodon ARNm-ARNt);
P – situs peptidil locul în care este poziționat ARNt purtător al lanțului polipeptidic;
E – situsul de ieșire al ARNt fără aminoacid (deacilat);
M – situsul de legare a ARNm în subunitatea mică;
T - tunel de ieșire a lanțului polipeptidic.
ORGANIZARE: Ribozomii se gasesc in celula sub doua forme: liberi si atasati reticulului
endoplasmatic. Aceasta stare in care se gasesc ribozomii depinde de prezenta in lantul polipeptidic
sintetizat a unei secvente semnal de orientare catre reticulul endoplasmatic (ER-targeting signal
sequence).
 RIBOZOMI LIBERI: se gasesc in citoplasma, singuri (monoribozomi) sau in grupuri
(poliribozomi/polizomi atasati de o molecula ARNm). Sunt mai numerosi in celulele
implicate in sinteza proteinelor citosolice.
 RIBOZOMI ATASATI: se gasesc atasati la exteriorul RE, formand RER. Apar in cantitati
mari in celulele care secreta proteine de export, proteine care in general contin punti
–S-S- sau cisteina si necesita sinteza in lumenul RE. Sunt responsabili de sinteza
proteinelor care vor intra in constitutia membranelor sau vor fi impachetate in
vezicule si stocate in citoplasma sau exportate inafara celulei.
BIOGENEZA: Are loc in citoplasma si in nucleol (zona specializata a nucleului pentru biogeneza
ribozomilor) si implica functionarea coordonata a peste 200 de proteine si procesarea celor 4
molecule de ARNr, cat si asamblarea acestora cu ribonucleoproteine (RNP).
1.RNP sunt sintetizate in citoplasma, in vecinatatatea nucleului si importate in nucleu (prin
transport activ) prin porii nucleari.
2. ARNr este transcris din ADN de catre ARN polimeraze (ARNpol I formeaza pre-ARNr 45S,
precursor pentru 28S, 5.8S si 18S; ARNpol II formeaza ARNm si microARN; ARNpol III formeaza ARNr
5S si ARNt) cu viteza mare in nucleol, aici gasindu-se toate cele 45 de gene ce codifica ARNr, cu
exceptia ARNr 5S care este sintetizat in afara nucleolului, in nucleu.
3. Dupa ce are loc transcriptia, ARNr se asociaza proteinelor ribozomale si formeaza
subunitatile ribozomale. Acestea sunt exportate din nucleu prin pori nucleari si se vor asambla in
citosol.
52, 53 Sinteza lantului polipeptidic la nivelul ribozomilor si Functiile ribozomului
Ribozomii sunt organite ce realizeaza sinteza proteinelor prin legarea aminoacizilor
corespunzatori transportati de ARNt in secventa impusa de ARNm. Etapele traducerii informatiei
genetice sunt urmatoarele:
1. Sinteza aminoacil-ARNt:
 Este realizata de aminoacil-ARNt sintetaze = 20 de enzime care cupleaza specific un aminoacid
cu ARNt corespunzator;
 Aminoacil-ARNt sunt de 2 feluri:
1. atașează restul aminoacil de radicalul hidroxil 2’ din adenozina (de la capatul
ARNt);
2. atașează restul aminoacil de radicalul hidroxil 3’ din adenozina;
 Există mecanisme care asigură funcționarea corectă a aminoacil-ARNt sintetazelor: hidroliza
aminoacizilor legați greșit (editare hidrolitică), interacțiunea cu anticodonul și capătul 3’ al
ARNt;
2. Initierea sintezei lantului polipeptidic (factori de initiere - IF)
 Se formeaza un COMPLEX DE INITIERE format din: subunitatea mica ribozomala, primul
aminoacil-ARNt=initiator (mereu metionin-ARNt) si factori de initiere eucariotici (GTP +
eIF1->eIF4);
 Complexul format se ataseaza pe ARNm la capatul 5’ si detecteaza CODONUL START
(intotdeauna AUG-corespunde metioninei);
 Se detaseaza factorii de initiere;
 Se ataseaza subunitatea mare. Met-ARNt este situate in situsul P al ribozomului;
3. Elongarea lantului (factori de elongare - EF)
 In situsul A se ataseaza aminoacil-ARNt corespunzator celui de-al doilea codon impreuna cu
GTP si eEF 1a, 1b, 2. Aditia are loc cu consum de energie rezultat din GTP->GDP;
 Peptidil-transferaza (din subunitatea mare) catalizeaza formarea legaturii peptidice dintre
metionina (situsul P) si cel de-al doilea aminoacid (situsul A)=>ARNt dipeptidil;
 Translocarea complexului ribozomal cu un codon de-a lungul ARNm determina o modificare
conformationala a ribozomului astfel incat situsul A este eliberat, dipeptidil ARNt ajunge in
situsul P si ARNt initiator (neconjugat, deacilat) este eliberat prin transfer in situsul E.
 Ribozima-28S ARNr (peptidil-transferaza) continua sa realizeze o legătură peptidică prin
adăugarea unui nou aminoacid (adus de ARNt-aminoacilat) la capătului carboxi-terminal al
lanțului polipeptidic. Energia necesară este eliberată prin hidroliza legăturii macroergice
peptid – ARNt.
4. Terminarea sintezei lantului polipeptidic (factori de eliberare - RF)
 Are loc atunci cand in situsul A ajunge un codon STOP (UAA, UAG, UGA) pentru care nu exista
ARNt cu anticodon complementar;
 Se fixeaza un factor de eliberare (eRF1->eRF3) care conformațional este asemănător ARNt,
adaugă H2O lanțului peptidic;
 Translocarea subunității mari cu poziționarea RF în situsul P determină desprinderea ARNt final
și a lanțului polipeptidic care este hidrolizat;
 dezasamblarea subunităților ribozomale și detașarea lor de ARNm.
Polipeptidele nou-formate nu sunt încă funcționale. Sunt necesare:
– adoptarea unei structuri secundare corecte (pliere);
– modificări covalente post-translație (glicozilare, fosforilare, etc);
– asamblarea subunităților polipeptidice pentru formare proteinelor complexe.
54. Pleierea proteinelor: saperoane
Plierea peptidelor poate fi:
• Spontană (co/post-translațional);
• Asistată de șaperoni (Hsp60, Hsp70, etc);
Plierea incorectă (expunerea resturilor hidrofobe) sau structură terțiară nefuncțională
determină degradarea (ubicuitină-proteazom) sau agregarea peptidelor.
Explicatia pentru eficienta remarcabila a celulei in a realiza plierea corecta a proteinelor este
faptul ca celula sintetizeaza un set de proteine numite saperoni care faciliteaza aceasta pliere a
proteinelor sintetizate. Importanta saperonilor este evidentiata de faptul ca majoritatea au fost
conservati in timpul evolutiei. Se gasesc in toate organismele, de la bacterii la oameni, si multe sunt
omoloage cu inalta similitudine care utilizeaza mecanisme aproximativ identice pentru a asista
plierea proteinelor. Saperonii utilizeaza legarea ATP, hidroliza ATP la ADP si schimbul ATP-ADP
pentru a produce o serie de schimbari conformationale esentiale pentru functia lor. Saperonii pot
plia proteine recent formate in proteine functionale, pot dezasambla aggregate proteice cu
potential toxic care se formeaza din cauza plierii incorecte si pot asambla si demonta complexe
multiproteice. Saperonii, prezenti la eucariote in toate compartimentele celulare si organite, se
leaga de proteinele tinta a caror pliere o vor asista. Exista clase distincte de saperoni cu structure
diferite care utilizeaza legarea si hidroliza ATP intr-o varietate de moduri care sa faciliteze plierea.
Acestea includ legarea mai stransa a substratelor proteice si scchimbarea conformatiei saperonilor.
Schimbul conformational dependent de ATP este utilizat pentru a optimiza plierea dupa ce un
substrat a fost pliat, pentru revenirea saperonului la starea initiala cu scopul de a putea ajuta la
plierea altei molecule si pentru a seta timpul permis pentru repliere ce poate fi determinat de
viteza hidrolizei ATP. Au fost identificate doua familii de saperoni:
 Saperoni moleculari (HOLDAZE ATP-INDEPENTENTE), care se leaga la un segment scurt al
proteinei si stabilizeaza proteinele nepliate sau partial pliate, prevenint agregarea si
degradarea;
o Heat-Shock Protein (Hsp):Hsp 70 in cytosol, Hsp70 in mitocondrie, BiP in RE,
DnaK
 Saperonine (FOLDAZE ATP-DEPENDENTE), care formeaza mici camere de pliere in care sunt
depozitate proteinele nepliate, cat este necesat, in conditii propice.
55. Structura proteazomilor. Degradarea proteinelor mediate de ubiquitina.
Proteazomii sunt complexe proteice intracelulare (nedelimitate de endomembrane) cu
actiune proteolitica asupra proteineor nedorite, marcate cu poli-ubiquitina, din citosol si din
lumenul RE care au fost retranslocate.
STRUCTURA: Proteazomul 26S (M=2400kDa) are forma de butoias si este alcatuit din doua
componente:
 Particula miez (camera de proteoliza, 20S) formata din 4 inele suprapuse, fiecare alcatuit din
7 proteine protomerice:
 Doua inele β centrale cu situsuri catalitice avand activitate de treonin-proteaze:
2 situsuri cu activitate de chimotripsina care digera aminoacizii hidrofobi, 2
situsuri cu activitate de tripsina care digera aminoacizii bazici si 2 situsuri
caspazice de clivare a aminoacizilor acizi;
 Doua inele α fara activitate catalitica cunoscuta.
 Doua particule reglatoare identice (19S), cate una la fiecare capat al particulei miez ce
recunosc proteinele ubiquitinilate. Fiecare particula reglatoare are in structra 14 proteine
PA700 diferite de cele din particula miez, 6 dintre ele fiind ATP-aze.
DEGRADAREA PROTEINELOR este necesara deoarece asigura aminoacizi pentru o noua sinteza
proteica, indeparteaza enzimele in exces si factorii de transcriptie care nu mai sunt necesari. In
celula exista 2 organite esentiale in digestia proteinelor nedorite:
 Lizozomii, pentru proteine extracelulare ajunse in celula prin transport cu membrana;
 Proteazomii, pentru proteine endogene ce vor fi degradate la peptide mici care sunt apoi
hidrolizate la aminoacizi de exopeptidaze citoplasmatice. Digestia are umatoarele etape:
ü Atasarea covalenta a ubiquitinei (proteina globulara, 76 aminoacizi, 8.5 kDa) la
proteina de digerat= poliubiquitinare (grefarea unor ubiquitine legate succesiv,
diferita de multi-ubiquitinare). Presupune interventia in cascada a 3 enzime ATP-
azice:
§ E1 = enzima de activare a Ub care modifica Ub in asa fel incat Gly de la capatul
C-terminal al Ub se leaga de Lys din proteina de digerat;
§ E2 = enzima de conjugare a Ub care ataseaza Ub la proteina;
§ E3 = ligaza care recunoaste proteina substrat si ii leaga Ub.
ü Complexul proteina-Ub se leaga de situsul de recunoastere al Ub de pe particula
reglatoare a proteazomului;
ü Proteina este depliata si trasnferata in particula miez a proteazomului;
ü Se desfac anumite legaturi peptidice ale lantului sub actiunea situsurilor activa din cele
4 inele centrale ale particulei miez=>lanturi peptidice de 8-10 aminoacizi;
ü Fragmentele de peptide parasesc particula miez pe cai necunoscute, putand
fidegradate in continuare la aminoacizi de catre peptidazele din citosol sau putand fi
incorporate in clasa I a moleculelor de histocompatibilitate (MHC I – Major
Histocompatibility Complex I) pentru a putea fi prezentate sistemului imun ca
potentiale antigene;
!!!! Peptidele cu 8-10 aminoacizi sunt transportate la RE de catre un transportor asociat cu
complexul de prezentare a antigenelor (TAP). In RE peptidele se leaga si stabilizeaza heterodimerii
de MHC I, legare supravegheata de saperoni (BiP, calreticulina, Erp57). Dupa asamblare, moleculele
de MHC purtatoare de peptide antigenice sunt translocate prin AG spre suprafata celulara unde
sunt expuse si vor intalni celulele T purtatoare de receptori specifici complementari (TCR) care
distrug celula tinta afectata.
ü Particulele reglatoare elibereaza Ub pentru a putea fi refolosita;

IMPLICATII CLINICE: Blocarea digestiei intracelulare la nivelul proteazomilor poate ajuta la


protejarea celulei. Aceasta se face cu inhibitori de proteazomi care produc acumularea celulara a
proteinelor gresit impachetate sau degradate si marcate cu Ub. Consecinta este declansarea unui
raspuns de tip heat-shock care protejeaza celula de agenti toxici. Companiile de medicamente se
afla permanent in cautarea unui inhibitor de proteazomi care sa sustina abilitatea celulei de a :
 Rezista in conditii de ischemie sau la mentinerea organelor dupa transplant;
 Modula cantitatea si durata de viata a ciclinelor si a factorilor de trasncriptie;
 Trata cancerele;
Ex: bortezomib, medicament inhibitor de proteazomi, inhiba degradarea factorilor proapoptotici si
permite apoptoza plasmocitelor cu activitate de sinteza intensa, utilizat in tratamentul mielomului
multiplu(boala cu niveluri ridicate de proteazomi).
56. Incluziuni lipidice – aspect MO, ME
Sunt organite nedelimitate de endomembrana, cu un continut hidrofob de lipide neutre. Sunt
delimitate de un singur strat de fosfolipide( Fosfatidilcoline --, fosfatidiletanolamine,
fosfatidilinozitol, Colesterol¯, sfingomielina¯, Diacilglicerol (DAG), Monoacilglicerol) decorate cu
proteine(perilipina, caveolina1, seipina). Apar frecvent în hepatocite şi în celulele din ţesutul
adipos, corticosuprarenală, gonade. Au rol in:
• metabolismul lipidic (acizi grași liberi, glicerol);
• biogeneza membranelor;
• sinteza lipoproteinelor;
• sinteza hormonilor steroizi (suprarenală, cel. Leyding), a acizilor biliari;
• depozitarea acidului arahidonic - precursor pentru lipide bioactive.
Se pot vizualiza la:
 MO: aspect clar, colorate in alb cu HE si in rosu cu Sudan IV;
 ME: aspect electronoclar, forme ovalare sau sferice;
 MET: aspect electronodens;
Pot fi intalnite in celula in urmatoarele circumstante:
 Tranzitoriu, in celula hepatica dupa masa de pranz, sub forma unor picaturi lipidice izolate,
proportionale ca numar cu cantitatea de lipide ingerate. Sunt repede metabolizate si dispar din
citoplasma in cateva ore;
 Temporar, in celulele secretorii din clanda mamara in lactatie, pe o durata variabila. Dispar dupa
terminarea perioadei de lactatie;
 Permanent, in adipocite. Acestea sunt de 2 feluri:
 Adipocite albe. Formeaza tesutul adipos alb=>panicul adipos. Au o incluziune
lipidica unica (adipocit unilocular) ce ocupa intreaga citoplasma. Celula capata
aspect de “inel cu pecete”;
 Adipocite brune. Formeaza tesutul adipos brun, bine dezvoltat la nou-nascut si
in copilarie, care apoi involueaza. La adult persista interscapular si inghinal. Au
numeroase incluziuni lipidice (adipocit multilocular)=>citoplasma are aspect
vacuolar, spumos.

IMPLICATII CLINICE: Lipodistrofie congenitala generalizata cauzata de mutatie genei BSCL2 pentru
sipeina.
57. Incluziuni pigmentare – aspect MO, ME
Incluziunile pigmentare sunt de mai multe feluri in functie de starea in care apar: pot aparea in
conditii fiziologice si patologice.
A. Cele patologice sunt pigmentii biliari (bilirubina) in celulele Kupfer sau hepatocite.
B. Cele fiziologice:
(1) Melanina – pigment negru evident in epiderma, in SNC – substanta neagra. In piele,
este sintetizata in melanocite, celule stelate si se depoziteaza in cheratinocite.
MO – fulg de nea, neagra-maronie – aspect granular cu diametru granulelor mai
mic de 800nm
ME – structura fina a granulelor, formatiuni electronodense.
(2) Lipofuscina – pigmentul de uzura – apare odata cu imbatranirea, in special in
miocardocite, celule nervoase, macrofage. Este produsul nedigerat al unor reactii litice la nivel
subcelular. Dau culoarea galbena adipocitelor.
MO – granulatii galben-maronii (chiar si in HE)
ME – formatiuni electronodense
(3) Hemosiderina – reziduul nedigerabil rezultat in urma distrugerii hematiilor, apare in
macrofage. Macrofagele bogate in hemosiderina se pot observa in numar mare in ficat si splina.
MO – aspect granular marioniu. Se poate confunda cu (1) sau (2) in coloratia HE,
dar capata o coloratie specifica prin coloratia cu albastru Prusia datorita atomilor de Fe pe care ii
contine
ME – aspect granular electronodens
58. Incluziuni glicogen – aspect MO, ME
Glicogenul este sintetizat în citosol de glicogen sintetaza (GS), glicogenină (GN) și enzima de
ramificare a glicogenului (ramificare la 8-12 unități).
MO – carmin amoniacal BEST =>plaje mai mult sau mai putin intinse ce nu ocupa
niciodata intreaga citoplasma, se coloreaza in ROSU. Se poate evidentia si prin HE+PAS;
ME – apar sub forma de rozeta cu diametrul de 200nm (particule α, in ficat si
muschi) sau sub forma de bastonas cu dimensiuni de 20-50nm (particule β, in alte celule), aspect
electronodens.
59. Structura si ultrastructura lizozomilor.
• Lizozomii sunt organite delimitate de membrană cu rol în digestia intracelulară (conțin enzime
hidrolitice).
• Au fost descoperiți de Christian de Duve
• Sunt prezenți în toate celulele, cu excepția hematiei adulte.
•Într-o singură celulă pot exista sute de lizozomi, ocupând aproximativ 0,5-5% din volumul celular.
Se găsesc în număr foarte mare în hepatocite și macrofage. Cea mai mare parte a lizozomilor este
dispusă în regiunea juxtanucleară în strânsă vecinătate cu aparatul Golgi.
•Identificabili și prin histochimie – reacție pozitivă pentru fosfataza acidă;
imunoelectronomicroscopia evidențiază hidrolaze specifice și absența receptorilor pentru manozo-
6-fosfat.
MO (structură)
o Granulații acidofile, metacromatice, φ 0,5 μm, bine delimitate, în nr. de zeci-sute (lizozomi
inactivi, lizozomi primari și secundari), ocupă 0,5-5% din volumul celular

 Bine vizibile în:


o Leucocite – granulații primare, azurofile
o Celulele sistemului fagocitar – ex. macrofage în țesutul conjunctiv, celule Kupffer în
spațiile Disse ale ficatului, osteoclaste în țesutul osos

ME (ultrastructură)
o Φ 0,2-1,2 μm; primari < terțiari < secundari
o Lizozomii primari au matrice omogenă, semielectronotransparentă, fin granulară
o Lizozomii secundari – matrice heterogenă, zone electronotransparente și electronodense
o Lizozomii terțiari (corpi reziduali) – conțin în matrice zone transparente și zone opace, omogene,
care alternează cu zone heterogene
o Membrana lizozomală – strat fosfolipidic cu structură biochimică specifică, rezistentă, conține
proteine:
§ Intens glicozilate pe fața internă/luminală (ex. IgpA și IgpB – proteine transmembranare unipas
tip I)
§ Ex. canale și pompe ionice (ex. pompa Na+/H+ ATP-aza): introduc în lizozom H+; mențin
aciditatea lumenului veziculelor lizozomale (pH aprox 4.5)
§ Glicoproteine (LAMP lysosomal-associated membrane protein) ex. LAMP1 – rol în autofagia
chaperon: reacționează cu proteine chaperon din membranele organitelor, urmează liza organitelor
respective și reciclarea fragmentelor de membrane
60. Biogeneza si functiile lizozomului.
• Biogeneza
v Biogeneza lizozomului implică biosinteaza proteinlor ce aparțin lizozomului, proteinelor
structurale din membrana sa, dar și protein-enzimelor pe care le conține și care îi asigură funcția
hidrolitică. Acestă biogeneză presupune activitatea RE – primul pas în sinteză și a aparatului Golgi –
continuarea maturării și sortare, între care se realizează o comunicare precisă având ca rezultat
exportul proteinlor lizozomale către lizozom.
v La nivelul aparatului Golgi se realizează marcarea enzimelor ce sunt destinate transportului către
lizozom, acesta presupune adăugarea unui rest de Manozo-6-fosfat (M6P), în 2 etape:
Ø La nivlelul cis-Golgi, structurile ajunse de la RE poartă structuri oligozaharidice N-glicozidice. La
cel puțin o manoză din structura lanțului, la C6 al acesteia se adauga o N-acetil-glucozamina
împreună cu un P, acestea constituind astfel structura M-6-P-N-acetil-glucozamina – ultima
porțiune fiind un „căpăcel”.
Ø La nivelul trans-Golgi – printr-un mecanism neelucidat complet – se pierde căpăcelul de N-acetil-
glucozamina, rămânând liber restul de M6P.
v Ulterior, tot la nivel golgian, structura se aglomerează intr-o singură veziculă ce poartă un înveliș
de clatrină. Odata ce vezicula este „matura” – acesta este exocitată din aparatul Golgi în citosol,
proces în urma caruia își pierde învelișul de clatrină.
v Vezicula exocitată – fără înveliș de clatrină – se va numi lizozom primar.
Ø Lizozomii primari fuzionează acum cu endozomii târzii – producând lizozomi secundari sau,
fuzionează cu lizozomi secundari deja exsitenți.
v La nivelul rețelei trans-Golgi se gasește o enzimă lizozomală – fosfataza acida – fapt ce dovedește
biosinteza enzimei în forma activă, însă acesta nu funcționează biochimic decât la un pH mai scazut
– precum este în lizozom.
Tezaurismozele (grup eterogen de ~50 boli genetice)
-defecte in biogeneza lizozomilor, proteinelor membranare sau ale enzimelor lizozomale
-dificil de clasificat(glicogenozăII,mucopolizaharidoze, mucolipidoze,oligozaharidoze, lipidoze,
sfingolipidoze...)
● Niemann-Pick-deficiențade sfingomielinaza acidă (acumulare de sfingomielină) -deficienta
proteinei NPC lizozomale (transportă lipide)
● Fabry - deficiența α-galactosidazei, metabolism anormal al sfingolipidelor (acumulare de
globotriaosilceramide–GB3)
● Ceroid lipofuscinoza neuronală-deficiență de palmitoil-protein-tioesteraza1 (PPT1 /pliere
incorectă), tripeptidilpeptidaza I (TPP1), catepsinaD, etc) -accumulare excesivă delipofuscine
(saposine, ATP-synthase mitochondrială, lipide, metale, oligozaharide, lipidtioesteri)
● Mucopolizaharidoze absența sau funcționarea incorectă a enzimelor necesare pentru
degradarea glicozaminoglicanilor
beta-glucuronidază umană recombinată (rhGUS) TERAPIE DE SUBSTITUȚIE ENZIMATICĂ în
mucopolizaharidoză7(deficiență beta-glucuronidazei cu acumulare de dermatansulfat,
condroitinsulfat și heparansulfat)

• Funcție
v Lizozomii (Christian deDuve) sunt organite celulare cu rol digestiv celular, prezente in toate
celulele, mai putin in hematia adulta, gasindu-se in cantitate mare in hepatocite si macrofage.
v Ei contin enzime hidrolitice, proteaze, lipaze, glicozidaze, nucleaze, dar si alte tipuri de enzime,
fosfataze, sulfataze, glicozilare – ce le asigura functia digestiva, toate componentele de origine endo
sau exogena, care sunt superfluu sunt digerate lizozomal.
v Ei contin un lumen acid, cu doua unitati mai jos decat pH-ul citosolic, acesta asigura un ph de
actiune.
v Exista doua tipuri de lizozomi:
1. Lizozomi secretori – o combinatie intre lizozomi conventionali si granule secretorii, se
diferntiaza prin faptul ca includ enzime hidrolitice specifice celulelor in care se afla.
§ Un exemplu bun sunt celulele de e linia imuna – limfocitele T care contin in lumenul lor lizozomi
cu enzime hidrolitice specifice mentinute inactive datorita pH-ului.
§ Limfocitele se apropie de celula tinta si isi secreta enzimele care sunt instant activate de conditiie
de mediu.
2. Lizozomi conventionali – nu au functia secretorie, o prezinta doar pe cea „digestiva”.
Lizozomii interactioneaza cu molecule provenite din spatiul extra- si intracelular care mai intai sunt
prelucrate – „dezasamblare si reciclare”.
v Moleculele din spatiul extracelular sunt introduse in celula prin endo- sau pinocitoza si sunt
acoperite de un strat de proteine (clatrina, coatomer, ceveolina) formand un endozom – acestia
fiind la randul lor de mai multe feluri – primar si secundar.
v Moleculele din spatiul intracelular formeaza autofagozomi – vezicule responsabile de distrugerea
unor structuri sau organite inutile in structura celulara.
v Lizozomii interactioneaza cu endozomii secundari si produc endofagozomul, locul unde se
produce digestia.
v Tipurile de interactiune dintre lizozomi si endofagozomii secundari pot fi sistemtizati astfel:
§ (1) Kiss and Run – lizozomul interactioneaza scurt cu endozomul secundar, se produce un schimb
chimic, in endozom se poate produce digestia, iar lizozomul poate pleca mai departe sa
interactioneze cu alti endozomi secundari.
§ (2) Fusion – lizozomul si endozomul fuzioneaza producand un organism hibrid in care are loc
digestia – aminoacizii si alti metaboliti rezultati sunt trasnportati incitosol pentru a fi reutilizati. In
unele cazuri ramane un mic reziduu pigmentar care este exocitat si ramane in celula pentru tot
restul vietii organismului.
Exista si modele ale sistemelor de maturare lizozomala:
- un endozom primar este format din vezicule cu originea in membrana
plasmatica, ce fuzionaza intre ele; alte vezicule aduc si preiau substante chimice pana cand
endozomul primar devine endozom secundar si apoi atinge stadiul de lizozom
- endozomii primari si secundari sunt organite separate si stabile
legate prin vezicule care transporta substanta de la endozomii primari spre cei secundari , care se
matureaza pentru a deveni lipozomi
Ø N.B. – Lizozomii tertiari – sunt lizozomi ajunsi intr-un stadiu de epuizare enzimatica, maeterialul
continut nu poate fi degradat in continuare. Se mai numesc corpi reziduali.
Digestia lizozomala
Materialele cu care intra in contact lizozomii necesita procese de dezasamblare si reciclare ce pot
provine din surse extra si intracelulare :
1. Procesele de endocitoza, inclusiv pinocitoza, prin care sunt introduse lichide si mici particule
datorita formarii unor mici invaginari membranare acoperite de proteine, care vor forma in final
vezicule acoperite de proteine(clatrina, coatomer si caveolina). Fiecare vezicula se dezvolta
formand un endozom primar = early endosome si apoi un endozom secundare = late endosome
2. Tot extracelular, prin fagocitoza se pot introduce particule mari, inclusiv bacterii si detritusuri
celulare. Fagocitoza poate avea loc in orice celula, dar este specifica macrofagelor, care contin
peste 1000 de lizozomi. Structura rezultata in urma fagocitozei se numeste fagozom. 6. Sursele
intracelulare sunt reprezentate de autofagozomi responsabili de indepartarea unor organite
degradate precum mitocondriile sau ribozomii. Fiecare organit a carui viata a expirat este
inconjurat de o structura membranara formand un autofagozom care fuzioneaza cu lizozomul
pentru a forma un organit hibrid.
In final, actiunea digestiva a lizozomilor poate fi sistematizata in urmatoarele directii:
- materialul are origine intracelulara
o Macroautofagia - procesul normal de turn over al organitelor: organitul este inconjurat de
o membrana REN formand o vacuola autofagica , ce va fuziona cu lizozomul primar pentru a forma
autofagozomul, in care are loc digestia
o Microautofagia : implica pinocitoza unor proteine citoplasmatice0
- distrugerea interna a intregii celule, fie ca parte a apoptozei, fie se indeparteaza astfel
celulele bolnave
- implica material extracelular o Fagocitoza - sunt incorporate particule straine
formandu-se fagozomi ce vor fuziona cu lizozomii primari, dand nastere lizozomilor secundari o
Pinocitoza- se formeaza pinozomi , ce vor fuziona si ei cu lizozomii primari
- digestia produsilor de secretie in celulele endocrina, prin care celula isi controleaza
calitatea si cantitatea substantelor secretate
61. Peroxizomul. Structura si ultrastructura.
Peroxizomii sunt organite mici, sferice, delimitate de endomembrane, gasite in majoritatea
celulelor EK . Initial au fost numiti microcorpi, iar numele de peroxizomi provine de la continutul
crescut in oxidaze, care produc peroxidul de hidrogen, toxic pentru celule.
RH2 + O2 -----> R + H2O2
Peroxizomul nu contine nici ADN, nici ribozomi, si trebuie sa isi importe toate proteinele
constituente.
• Examinați la MET, sunt asemănători lizozomilor primari.
Ø peroxizomii sunt delimitați exterior de o membrană simplă, de cca 6 nm grosime, iar în interior
conțin o matrice fin granulară, amorfă sau fin fibrilară, mai transparentă decât a lizozomilor.
Ø În matricea peroxizomilor celulelor animale se pot observa cristaloizi – conglomerate de urat-
oxidază – înconjurate de material amorf, dau un aspect de fagure de miere, electronodens (lipsesc
la om)
Citomembrana peroxizomala prezinta o compozitie asemanatoare cu cea a RE, diferind de aceasta
prin unele polipeptide si enzime componente. Uneori se poate observa continuite intre membrana
peroxizomala si cea a REN , dar cel mai des se intalneste continuitate peroxizom-peroxizom,
formand un "reticul peroxizomal".
62. Biogeneza si functiile peroxizomului.
Functii
Functia peroxizomilor este data de enzimele pe care le contin, ce faciliteaza utilizarea oxigenului ca
substrat reducator – ei oxideaza alte subtraturi – le preiau atomii de hidrogen, conform reactiei:
RH2 + O2 -> R + H2O2
Catalaza, enzima peroxizomala, utilizeaza H2O2-ul generat de alte enzime ca substrat reducator,
oxidand alte substraturi, jucand un rol in detoxifiere.
H2O2 + RH2 -> R + 2H2O
Se poate realiza o clasificare a functiilor:
(1) Reactii de oxidare a altor substraturi - detoxifiere
(2) Degradarea acizilor grasi – β-oxidare, cu transformarea lor in acetil-CoA. Aceasta reactie are
loc si in mitcondrie, insa sediul pricnipal este peroxizomul.
(3) Descompunerea purinelor cu formare de acid uric
(4) Produc si importa colesterol
(5) Sinteza plasmalogeni – contin primele 2 enzime necesare
Biogeneza
O functie a peroxizomului – ce il incadreaza la categoria organisme semiautonome (nu autonom
pentru că depinde de REN și de circumstanțele matricei citoplasmatice) este capacitatea acestuia
de a se divide, desi nu posedă material genetic. De asemenea posedă capacitatea de a prolifera,
proliferare indusa in doua faze:
(1) Prolifereaza din muguri preexistenti
(2) Crestere prin import de proteine
!!! Desi se poate autoreplica si prezinta functia de proliferare – nu este un organit autonom – el
depinde de REN in anumite circumstante – astfel el este incadrat in cateogria – organite
semiautonome.
Procesul biogenezei este putin cunoscut, implica formarea bistratului lipidic si importul proteinelor
in bistrat. Exista 3 proteine implicate in procesul de formare PEX3, PEX 16, PEX 19.
1. Se formeaza intai bistratul lipidic – se presupune ca se formeaza in RE inainte de a se importa
proteinele PEX mai sus mentionate.
2. Se importa PEX 16, 3, 9 – ultima este absolut necesara genezei. PEX 11 este modulatoare a
genezei si poate fi produsa sub actiunea stimulilor externi.
3. Proteinele matricei peroxizomale sunt sintetizate din ADN nuclear prin poliribozomii
citoplasmatici liberi.
§ Proteinele contin secvente semnal PTS1 si PTS2 –ce folosesc la directionarea proteinelor spre
peroxizom.
4. Secventele semnal ale proteinelor se leaga de proteinele PEX si sunt transportate spre
peroxizom.
5. In peroxizom se elibereaza proteinele noi, proces ATP-dependent.
63. Reticulul endoplasmatic: definiţie, clasificare, forme
• (def) Reticulul endoplasmic (RE) este un organit delimitat de endomembrană, structurat sub
forma unor cisterne şi/sau tubuli, cu numeroase anastomoze, a căror faţă citoplasmatică prezintă,
sau nu, rugozităţi şi a cărui funcţie de bază este aceea de a produce molecule şi macromolecule
esenţiale organizării şi funcţionării celulelor. RE face parte din grupul organitelor implicate în
biogeneza şi traficul intracelular al membranelor, alături de aparatul Golgi, lizosomi şi sistemul
endosomal, sistem reprezentat de o multitudine de vezicule şi/sau vacuole care facilitează fie
schimbul de substanţă între organitele enumerate mai sus, fie între acestea şi membrana celulară
pentru a asigura desfășurarea fenomenelor de exocitoză, respectiv endocitoza. RE este primul
organit din serie celor implicate în traficul intracelular al membranelor, adică cel care iniţiază
procesele celulare ce se desfăşoară în și între aceste organite. Reticulul endoplasmic reprezintă cea
mai abundentă structură delimitată de endomembrane din celulă, conţinând mai mult de jumătate
din sistemul de membrane ale acesteia.
• Zonele organizate sub forma de cisterne prezinta de regula ribozomi atasati pe membrana
citoplasmattica a organitului si fomeaza RER, iar zonele structurate sub forma de tubuli, ce continua
cisternele RER --> REN
- RER si REN sunt 2 forme de organizare diferita ale aceluiasi organit
- Prin centrifugare se separa impreuna cu membrana celulara si cu ap Golgi in fractia
microzomala
- RER: sinteza de proteine, prelucrarea si transportul lor spre ap Golgi
REN: metabolizarea lipidelor, stocarea ionilor de calciu, detoxifiere celulara
64. Mecanismul prin care lanţul polipeptidic este transferat din citosol în reticulul endoplasmic.
Pe scurt, etapele descrise ar fi:
1. Iniţierea sintezei proteice în citosol;
2.Apariţia peptidei semnal;
3.Recunoaşterea peptidei semnal de SRP (aflat întotdeauna în exces în citosol), interacţinunea
dintre ele şi blocarea sintezei prin ocuparea sitului A;
4.Legarea complexului macromolecular astfel format la SRPR din membrana RE;
5.Interacţiunea dintre SRPR şi translocon urmată de transferul complexului, legarea
ribosomului şi deblocarea sintezei proteice prin eliberarea SRP în citosol;
6. Translocarea lanţului polipeptidic, pe măsură ce se alungeşte, prin membrana RE,
intermediată și controlată de translocon. In momentul preluarii ribozomului de catre translocon se
disociaza si SRP --> situl A ribozomal este din nou liber --> sinteza proteica este reluata.
65. Rolul reticulului endoplasmic în biosinteza si prelucrarea proteinelor
• Biosinteza tuturor proteinelor într-o celulă se iniţiază în citosol. Excepţie fac proteinele codificate
de ADN-ul mitocondrial (puţine; nu mai mult de 10% dintre proteinele necesare funcţionării
mitocondriei).
• Pe scurt, etapele descrise ar fi:
1. Iniţierea sintezei proteice în citosol;
2. Apariţia peptidei semnal;
3. Recunoaşterea peptidei semnal de SRP (aflat întotdeauna în exces în citosol),
interacţinunea dintre ele şi blocarea sintezei prin ocuparea sitului A;
4. Legarea complexului macromolecular astfel format la SRPR din membrana RE;
5. Interacţiunea dintre SRPR şi translocon urmată de transferul complexului, legarea
ribosomului şi deblocarea sintezei proteice prin eliberarea SRP în citosol;
6. Translocarea lanţului polipeptidic, pe măsură ce se alungeşte, prin membrana RE,
intermediată și controlată de translocon. In momentul preluarii ribozomului de catre translocon se
disociaza si SRP --> situl A ribozomal este din nou liber --> sinteza proteica este reluata.
• Dupa ce sunt preluate de translocon soarta polipeptidului este dictata de tipul sau. Astfel, cele
destinate exportului sau prelucrarii in RE, golgi sunt eliberate de o semnal-peptidaza (enzima ce
actioneaz asupra unui peptid semnam ce dicteaza hidroliza polipeptidului)
• Cele care nu contin aceasta peptida semnal pentru semnal-peptidaza vor deveni proteine
transmembranare a RE
• Preocuparea RE pentru proteinele care fac interesul său nu se rezumă doar la biosinteza lanţului
polipeptidic şi eliberarea sa în lumen, sau inserarea în membrană. RE îşi asumă mai departe şi
prelucrarea lanţurilor polipeptidice, prelucrare care înseamnă pe de o parte modificarea chimică la
unele resturi ale aminoacizilor, iar pe de altă parte asistarea proteinelor pentru o crectă
împachetare, adică pentru adoptarea unei conformaţii corecte, funcţionale. La nivelul RE se petrec
o serie de transformări asupra proteinelor care au loc concomitent cu traducerea (modificări co-
traducere), sau după terminarea acesteia (modificări post-traducere).
Modificarile co-traducere:
• Au loc la nivelul transloconului
• Initierea glicozilarii proteinelor
• In RE este initiata formarea structurilor N-glicozidice, prin grefarea de resturi oligozaharide pe
asparagina aflata in secventa consens ..-Asn-X-Ser(Thr)... (enzima oligozaharid-trasnferaza este
indiferenta la asp care nu se afla in aceasta secventa)
• Substratul pentru reactie il reprezinta dolicil-difosfo-oligozaharidul
• Hidroxilari la nivelul lantului polipeptidic – hidroxilarile prolinei si lizinei se petrec in proteine
ale matricei extracelulare
• Carboxilarea acidului glutamica in pozitia gama --> proteinele coagularii se la unele proteine
ale matricii osoase
Modificari post-traducere
• Glipiarea = ancorarea unor ectoproteine la bistratul lipidic printr-o ancora
glicofosfatidilinozitolica.
• Asistearea proteinelor pt impachetarea corecta
• Asistata de proteine numite s(h)aperone (chaperone)
• Un exemplu de saperona il constituie calnexina. Altul = disulfid izomeraza ce supravegheaza
formarea corecta de legaturi disulfidice
• Chaperona cu cel mai larg spectru de actiunie se numeste BiP (binding protein) si elibereaza
polipetidul translocat numai dupa ce este corect impachetat.
66. Rolul reticulului endoplasmic în biosinteza lipidelor membranare
• RE participă practic la biosinteza tuturor lipidelor membranare direct în forma finală, sau prin
precursori ce sunt apoi prelucraţi în aparatul Golgi.
• Componenta lipidică membranară este formată în principal din glicerofosfatide (~70%).
• Fosfatidilcolinele sunt biosintetizate la nivelul foiţei citosolice (interne) a membranei RE
(lucru valabil şi pentru celelalte glicerofosfatide) plecându-se de la acil-CoA şi glicerol-3-fosfat,
printr-o secvenţă de 3 reacţii:
1. Primul pas îl constituie obţinerea acidului fosfatidic din precursorii amintiţi sub acţiunea acil-
tansferazelor. Acidul fosfatidic astfel format rămâne inserat în foiţa internă (cea orientată către
citosol) a bistratului.
2. Pasul al doilea îl constituie eliminarea fosfatului din acidul fosfatidic sub acţiunea fosfatidil-
fosfatazei, cu formarea diacilglicerolului, la nivelul aceleiași foiţe interne a bistratului.
3. Ultimul pas îl reprezintă adăugarea fosfo-colinei la hidroxilul diacilglicerolului, prin acţiunea
colinfosfo-transferazei, ce foloseşte ca substrat citidil-difosfo-colina (un compus macroergic care
facilitează reacția enzimei).
• Colesterolul este produs de RE în orice tip de celulă animală, printr-un proces biologic
complex, bine elaborat şi atent reglat.
o Materia primă este acetil-CoA (CoA – coenzima A) rezultată în urma oxidării
mitocondriale a acizilor grași sau oxidarea citosolică a etanolului. În citosol, din acetil-CoA se
formează HMG-CoA (HMG – 3-hidroxi-3-metil-glutaril) care va fi preluat în lumenul RE unde, sub
acţiunea HMG-CoA reductazei se formează intermediarul de bază – acidul mevalonic. Aceasta este
etapa limitantă de viteză a procesului de biosinteză a colesterolului, activitatea HMG-CoA
reductazei fiind reglată atât prin feed-back negativ de către nivelul de colesterol (accelerează
turnoverul enzimei) cât şi prin acţiunea anumitor hormoni (insulină/glucagon care induc modificări
covalente prin fosforilare/defosforilare). În etapele următoare, prin intermediul farnezil-fosfatului
se produce scualenul, sub acţiunea scualen-sintazei, care apoi suferă, sub acţiunea
scualenoxidociclazei, ciclizările ce duc la obţinerea intermediarului conţinând nucleul tetraciclic,
lanosterolul. Transformarea lanosterolului la colesterol implică multe faze mai puţin elucidate.
Enzimele menţionate mai sus fac toate parte din bagajul molecular al RE.
!!! pe scurt:
Colesterolul este produs din acetil-Co A cu ajutorul enzimelor: HMG (3-hidroxi 3-metilglutaril) CoA
reductaza, scualen- sintaza, sucualen – oxidociclaza. Intermediar: lanosterolul

• Ceramidele:
Tot la nivelul RE sunt produse ceramidele, precursorii sfingomielinelor şi glicolipidelor. Ceramidele
se obţin prin amidarea sfinganinei, un aminodiol alifatic, precursor al sfingozinei obţinut din L-
serină şi palmitil-CoA. Dihidro-ceramidele astfel obţinute sunt dehidrogenate. Transformarea
ceramidelor în sfingomieline, sau glicolipide (cerebrozide) se petrece la nivelul complexului Golgi.
• Au loc si procese de disproportionare (trecerea unui glicerofosfatid in altul):
o PE --> PC
o Exista procese de conversie in ambele sensuri intre PC, PE si PS (PS se produce numai prin acest
mecanism la mamifere)

SAU
RE participa practic la biosinteza tuturor lipidelor membranare direct in forma finala, sau prin
percursori ce sunt apoi prelucrati in aparatul Golgi.
Colesterolul este produs in RE printr-un proces biologic complex, bine elaborat si atent reglat,
pornind de la materia prima acetil-CoA => acid mevalonic => scualen => lanosterol => colesterol.
Tot la nivelul RE sunt produse ceramidele, precursorii sfingomielinelor si glicolipidelor. Ceramidele
sunt transformate in sfingomieline/glicolipide la nivelul complexului Golgi.
Componenta lipida membranara este formata insa in principal din glicerofosfatide(70%). Spre
exemplu, fosfatidilcolinele sunt biositnetizate in foita interna a membranei RE( lucru valabil si
pentru celelelate glicerofosfatide) din acil-CoA si glicerol-3-fosfat, printr-o secventa de 3 reactii:
1. Obtinerea acidului fosfatidic din acil-CoA si glicerol-3-fosfat( la niv. foitei interne) 2. Eliminarea
fosfatului din acidul fosfatidic sub actiunea fosfatidil-fosfatazei => DAG(tot la niv. foitei interne) 3.
Adaugarea fosfo-colinei la hidroxilul DAG

Atat CoA, cat si fosfatul transforma moleculele atat acizii grasi, cat si glicerina, in in compusi pentru
care membrana celulara nu este permeabila, astfel reticulul neputandu-le pierde prin membrana,
prin difuzie.
Se mai pune si intrebarea este de ce este sintetizata fosfatidilcolina la nivelul foitei interne, daca ea
trebuie sa ajunga la foita externa? Redistribuirea ei se face prin complexe macromoleculare de
translocare numite generic flipaze, care maresc de 100 000 de ori frecventa miscarii de flip-flop la
nivelul membranei RE ( exceptia de la flip-flop ) . Exista 3 categorii de flipaze:

scramblaze(transfera lipedele membranare in ambele sensuri) - actioneaza fara consum energ !!


Deci, pentru PC exista in mb RE o flopaza care o translocheaza preferential din foia interna in cea
externa.
Un alt aspect interesant este faptul ca celula nu este nevoita sa sintetizeze fosfolipide de novo,
atunci cand proportia dintre diferitele tipuri trebuie sa se schimbe la nivelul bistratului.
Fosfolipidele pot suferi reactii de disproportionare, adica acele reactii prin care ele pot trece dintr-
una in alta. Posibilitatile de disproportionare nu sunt nici universale, nici intotdeauna bidirectionale.
Sunt cunoscute urmatoarele posibilitati de disproportionare:
La nivelul RE:
1. PE - PC ( prin reactie de metilare - fosfatidiletanolamin-N-metil-transferaza)
2. posibilitati de conversie in ambele sensuri intre PC, PE si PS prin reactii de schimb la nivelul
capului hidrofil
La nivelul mitocondriei: PS - PE (prin decarboxilare, sub actiunea fosfatidilserin-decarboxilazei)
Distribuirea lipidelor nou sintetizate catre celelalte membrane din celule este considerate a se face
prin difuzie laterala pentru anvelopa nucleara, sau constitutiv(adica de la sine) pentur organitele
implicate in traficul intracelular al membranelor ( aparat Golgi, lizosomi, endosomi, membrana
celulara).
Pentru organitele dinafara acestui trafic, asa-numitele organite autonome(mitocondrie,
peroxisomi), exista parerea ca distributia se face prin transportori de schimb fosfolipidic. Acesti
transportori ar avea specificitate pentru structura capului hidrofil si ar extrage fosfolipidele din
membrana RE, le-ar transporta prin citosol, ascunzand coada hidrofoba a acestora si cedandu-le
membranelor tinta.
In ceea ce priveste peroxisomul insa, studii recente legate de biosinteza organitului, dovedesc
prezenta unor structuri microveziculare care fac transport de la RE catre acesta - prin peroxine.
Alte roluri ale REN in metabolismul lipidic:

SAU de la Ada, mai schematic


Ex: Fosfatidilcolinele sunt biosintetizate la nivelul foitei citosolice (interne) a membranei RE
plecandu-se de la acil-CoA si glicerol-3-fosfat, printr-o secventa de 3 reactii:
1. Obtinerea acidului fosfatidic sub actiunea acil-transferazelor. Acidul fosfatidic ramane
inserat in foita interna a bistratului.

2. Eliminarea fosfatului din acidul fosfatidic sub actiunea fosfatidil-fosfatazei, cu formarea


DAG (tot foita interna)

3. Adaugarea fosfo-colinei la hidroxilul DAG, prin actiunea colinfosfo-transferazei

Motivarea folosirii ca precursori a acil-CoA si glicerinei fosforilate


- Considerente energetice (favorizata reactia enzimatica)

- Eficienta fenomenelor anterioare: acizii grasi si glicerina pot difuza prin membrana si pot fi
pierdute de celula. Pentru a contracara acest lucru, ele trebuie sa fie mentinute in complexe
moleculare care le modifica proprietatile fizico-chimice-> membrana devine nepermeabila
pt ele

- Regula de eficientizare: cu cat procesele celulare sunt mai complicate (cu cat au mai multe
etape biochimice), cu atat pot fi mai riguros controlate. Au cai initial comune-> celula poate
decide pe parcurs incotro le directioneaza.

Redistributia fosfatidilcolinei pe fata externa a RE se face prin complexe macomoleculare de


translocare = flipaze, mai exact de o scramblaza (ambele directii)
Celula nu este nevoita sa sintetizeze fosfolipidele de novo, atunci cand proportia dintre diferitele
tipuri trebuie sa se schimbe la nivelul bistratului.
Fosfolipidele pot suferi reactii de disproportionare=pot trece dintr-una in alta.
Posibilitati de disproportionare

a) La nivelul RE

o PE->PC (sub actiunea fosfatidiletanolamin-N-metil-transferaza)

o Posibilitati de conversie, in ambele sensuri, intre PC, respectiv PE si PS; PS se


produce numai prin acest mecanism de schimb in celulele de mamifere

b) La nivelul mitocondriei

o PS->PE (fosfatidilserin-decarboxilaza)

Distribuirea lipidelor nou sintetizate catre celelalte membrane din celula


- Prin difuzie laterala pentru anvelopa nucleara

- Constitutiv (de la sine) pentru organitele implicate in traficul intracelular al membranelor


(aparat Golgi, lozozomi, endozomi, membrana celulara)

- Prin transportori de schimb fosfolipidic pentru organite (semi)autonome (mitocondrie,


peroxizomi)

Colesterol:

- Porneste de la acetil-CoA

- Acetil-CoA->HMG-CoA, preluat de lumenul RE

- HMG-CoA->acid mevalonic->farnezil-fosfat->scualen->lanosterolul->colesterol

Sinteza trigliceridelor prin esterificarea unei molecule de glicerol cu trei lanturi de acizi grasi
Hidroliza trigliceridelor cu eliberarea acizilor grasi si a glicerinei (sub forma unor compusi activati:
glicerol-3-fosfat, acil-CoA)
Incluziunile lipidice se formeaza prin acumularea lipidelor neutre inre cele doua foite ale REN. Pe
masura ce volumul creste, acesta se va desprinde de RE pt a deveni un organit independent.
Incluziunea va fi delimitata de monostrat de fosfolipide provenite din membrana RE, adociate cu
proteine implicate in stabilizarea acestora.
Producerea de ceramide – transformate in sfingomieline sau cerebrozide la nivelul complexului
Golgi.
Desaturarea acizilor grasi pt reglarea fluiditatii membranelor.
67. Ultrastructura aparatului Golgi.
Aparatul Golgi, denumit şi complexul Golgi este un organit celular delimitat de
endomembrane, structurat sub forma unei stive de cisterne recurbate, prezentând polaritate
morfologică şi biochimică, cu rol cheie în precesele de biogeneză a membranelor, în
maturarea, sortarea şi distribuirea de molecule şi macromolecule atât către locurile celulare
cărora le sunt destinate cât şi în calea secretorie. Face parte din sistemul de organite implicat
în traficul intracelular al membranelor, care începe cu reticulul endoplasmic şi se termină la
membrana celulară sau la componentele sistemului endosomal.
Complexul Golgi este structurat ca o stiva de cisterne recurbate. Numar cisternelor este variabil,
diferind de la un tip de celula la altul.
Dispozitia si numarul cisternelor aparatului Golgi diferita in functie de tipul celular si, implicit, de
activitatea de sinteza a proteinelor destinate ciclului secretor.
In celulele EK, ap Golgi este format din mai multe astfel de stive, unite prin tubuli inretelati care
formeaza o panglica in vecinatea nucleului, in zona pericentrozomala . Aparatul Golgi este o
structura caracterizata ultrasturctural prin polaritate morfologica, dar si prin polaritate biochimica.
Se definesc in cazul RE urmatoarele caracteristici ultrastructurale:

-Golgi, un sistem de vezicule/vacuole , tubuli


inretelati si fragmente de cisterne din care rezulta macrovezicule ce for fi trimise catre destinatiile
-golgiana au
fost evidentiata microvezicule cu diametrul mediu de 50 nm, care, in momentul de fata, sunt
dovedite a conflua intr-un sistem veziculo-tubular, considerat un compartiment intermediar intre
RE si Golgi; acest compartiment este numit prescurtat fie VTC fie ERGIC
Intre reteaua trans-Golgi si sistemul endosomal se descrie de asemenea un sistem de recirculare a
unor vezicule de transport, denumit compartiment de reciclare endosomal.
In ceea ce priveste stiva de cisterne, se opereaza cu notiunile : cisterne cis, cisterne mediene si
cisterne trans, dupa cum acestea sunt orientate catre fata cis-Golgi , catre fata trans-Golgi, sau sunt
asezate in zona din mijloc a stivei.
Morfologic, polaritatea se poate evidentia atat intre cisterne(cisternele cis au lumenul mai subtire,
cele trans mai gros) , cat si in cadrul cisternelor( mai efilate central si mai ingrosate limitrof).
Pentru a ne completa imaginea in spatiu a morfologiei complexului Golgi, este bine sa specificam
faptul ca cisternele trebuie vazute ca imbracand un sector de sfera. Desi corespondenta dintre
polaritatea morfologica si cea biochimia a fost dovedita intre cisterne, nu acelasi lucru s-a intamplat
si in ceea ce priveste polaritatea din cadrul aceleiasi cisterne. Nu exista, in momentul de fata, dovezi
cum ca intre zonele mediene ale cisternelor , mai subtiri, si cele limitrofe, mai gonflate, ar exista
diferente de molecularitate.
Dimpotriva, s-a evidentiat ca moleculele si/sau macromoleculele din cisternele golgiene difuzeaza
fara restrictii in planul membranelor fiecarei cisterne.
Din punct de vedere al structurii biochimice, la nivelul aparatului Golgi se descriu doua tipuri de
proteine:

pozitionarea corecta intracelular; din aceasta familie fac parte golgina si proteinele din familia
GRASP( s-a demonstrat experimental ca proteinele din familia GRASP sunt capabile sa reasambleze

functionale - enzimele specifice aparatului Golgi, cu rol in definitivarea structurii proteinelor si


lipidelor glicozilate
68. Funcţiile aparatului Golgi
Ceea ce cunoaştem în momentul de faţă asupra funcţiilor complexului Golgi provine,
în general, din studii de citochimie ultrastructurală şi din folosirea de diverse căi de inhibare a
proceselor celulare care antrenează acest organit.
1. prelucrarea sfingolipidelor (biosinteza sfingomielinelor şi glicolipidelor prin
modificarea ceramidelor produse în RE);
2. glicozilarea proteinelor (prelucrarea structurilor N-glicozidice – continuarea
tunderii oligozaharidului introdus la arginină în RE şi efectuarea glicozilării
terminale; formarea în întregime a structurilor O-glicozidice inserate pe serină sau
treonină);
3. producerea glicozaminoglicanilor cu asamblări ale proteoglicanilor membranari,
sau ai matricei extracelulare;
4. sulfatarea unor glucide (atât din glicozaminoglicani, cât şi din unele
glicoproteine); substratul de pe care sulfo-transferazele transferă sulfatul este 3’-
fosfoadenozin-5’-fosfosulfatul;
5. marcarea enzimelor lizosomale prin eticheta manozo-6-fosfat (M6P) şi biogeneza
lizosomilor;
6. maturarea proteinelor (proces ce implică atât modificări enumerate la punctele 2 –
5, cât şi prelucrări proteolitice);
7. sortarea şi transportul moleculelor şi macromoleculelor la destinaţia finală în
celulă, sau pentru secretarea (exocitarea) lor;
8. biogeneza şi traficul intracelular al membranelor (proces care nu poate fi separat
de toate celelalte enumerate și care necesită un comentariu mai detaliat).
69. Polarizarea biochimica a aparatului Golgi si semnificatia ei.
Golgi este o structură caracterizată ultrastructural prin polaritate morfologică, dar şi prin polaritate
biochimică.
Morfologic, polaritatea se poate evidenţia atât între cisterne – şi nu numai datorită recurbării –
(cisternele cis au lumenul mai subţire, cele trans mai gros), cât şi în cadrul cisternelor (mai efilate în
zonele centrale şi mai îngroşate în zonele limitrofe). Pentru a ne completa imaginea în spaţiu a
morfologiei complexului Golgi, este bine să specificăm faptul că cisternele trebuie văzute ca
îmbrăcând un sector de sferă, ca şi cum ar forma un căuş. Deşi corespondenţa dintre polaritatea
morfologică şi cea biochimică a fost dovedită între cisterne, nu acelaşi lucru s-a întâmplat în ceea ce
priveşte polaritatea din cadrul aceleiaşi cisterne. Nu există, în momentul de faţă, dovezi cum că
între zonele mediene ale cisternelor (mai subţiri în grosime) şi zonele lor limitrofe (mai gonflate) ar
exista diferenţe de molecularitate. Dimpotrivă, prin metode de refacere a fluorescenţei după foto-
stingere (FRAP) coroborate cu rezultate obţinute prin tehnici de pierdere a fluorescenţei prin foto-
stringere (FLIP) s-a evidenţiat că moleculele şi/sau macromoleculele din cisternele golgiene
difuzează fără restricţii în planul membranelor fiecărei cisterne.
Din punct de vedere al structurii biochimice, la nivelul aparatului Golgi se descriu
două tipuri de proteine:
structurale, cu rol in formarea matricei aparatului Golgi, responsabile de organizarea lui 3D si
pozitionarea corecta intracelular; din aceasta familie fac parte golgina si proteinele din familia
GRASP( s-a demonstrat experimental ca proteinele din familia GRASP sunt capabile sa reasambleze
in aproximatib 12 ore ap Golgi , dupa extragerea organitului din celula prin microdisectie laser)
functionale - enzimele specifice aparatului Golgi, cu rol in definitivarea structurii proteinelor si
lipidelor glicozilate
Modalitatea prin care aparatul golgi isi mentine polaritatea a fost explicata prin doua modele:
Modelul transportului vezicular si modelul maturarii cisternelor ( spre deosebire de prima in care
complexul tinta este transportat intr-o vezicula independenta, in acest model intreaga vezicula
golgiana evolueaza, se “matureaza” dinspre fata cis spre fata trans. Procesul are loc atat anterograd
cat si retrograd (de la ap Golgi la RE)
70. Modele asupra dinamicii aparatului Golgi.
Explicarea menţinerii polarizării biochimice a cisternelor golgiene, în pofida mişcării
anterograde a materialului prelucrat, a reprezentat şi reprezintă o provocare pentru
cercetătorii din domeniu. Pentru înţelegerea acestor mecanisme au fost elaborate două
modele:
1. modelul transportului vesicular (model tip suveică);
2. modelul maturării cisternelor.

1. Mecanism tip suveica:


- transport anterograd: facut prin microvezicule; presupune segregarea moleculelor a caror
prelucrare este terminata in membrana cisternelor donoare, desprinderea lor sub forma unor
vezicule de transport, migrarea catre cisterna urmatoare (acceptoare), fuzionarea cu membrana
acesteia, predarea moleculelor/macromoleculelor transportate in vederea prelucrarii
corespunzatoare bagajului enzimatic al noii cisterne
- transport retrograd: returnarea componentelor rezidente in RE, adica acele componente care
scapa accidental in microveziculele de transport in timpul selectarii si segregarii materialului
exportat, inmuguririi si desprinderii structurilor de transport din membrana RE
- reciclarea componentelor necesare reluarii procesului
Au fost evidentiate vezicule de transport ce contin molecule transportate si prelucrate la nivelul
organitului, in toata adancimea complexului Golgi, argument in favoarea modelului tip suveica.
2. Modelul maturarii cisternelor:
- transport anterograd: se face prin inaintarea intregii cisterne dinspre fata cis catre fata trans, pe
masura ce procesele biochimice avanseaza.
- transport retrograd: din cisternele maturate, in fiecare etapa, proteinele sunt returnate cisernelor
anterioare printr-un transport vezicular.
Prin Golgi sunt transportate agregate moleculare ce depasesc diametrul unor vezicule de transport,
ceea ce favorizeaza modelul maturarii cisternelor.
Fiecare model are dovezi si contra-argumente, controversa ramane actuala.
71. Transportul RE-Golgi
● procesele prin care proteinele nou formate sunt prelucrate fac parte din fenomenul
denumit maturare. Maturarea începe la nivelul RE, dar este continuată şi, de regulă, definitivată la
nivelul complexului Golgi.
● Procese de maturare se petrec şi pentru sfingolipide; transformarea ceramidelor în
sfingomielină, sau în glicolipide are loc tot în aparatul Golgi. Pentru realizarea acestor procese, este
necesar un trafic de (macro)molecule între RE şi complexul golgian. Traficul nu se face pentru
macro(molecule) individuale ci pentru porțiuni membranare care aglomerează componentele ce
trebuie tranzitate. Trafic biomoleculalor ce trebuie să ajungă în complexul Golgi se face prin
intermediul veziculelor. Intermedierea implică existenţa unor ultrastructuri veziculo-tubulare
(prescurtat VTC, de la “Vesicular Tubular Clusters”), cunoscute şi sub numele ERGIC (de la
“Endoplasmic Reticulum-Golgi Intermediate Compartment”).
Transportul între RE şi Golgi respectă un mecanism tip suveică. Prin acest mecanism se rezolvă pe
de o parte exportul de substanţă destinată a ajunge în alte locaţii din celulă (calea anterogradă), iar
pe de altă parte reciclarea componentelor necesare reluării procesului, ca şi returnarea
componentelor rezidente în RE (calea retrogradă), adică a acelor componente care scapă accidental
în microveziculele de transport în timpul selectării şi segregării materialului exportat, respectiv în
timpul înmuguririi şi desprinderii din membrana RE a ultrastructurilor de transport.
-implica urmatoarele procese:
1. Sortarea la nivelul elementelor tranzitionale ale RE (cu participarea proteinelor de invelis COP II si
a proteinei G monomerice Sar1 cu rol reglator)
2. Traficul catre Ap Golgi
3. Sortare la nivelul complexului Golgi (cu participate proteinelor de invelis COP I si a proteinei G
monomerice Arf1 cu rol reglator)
4.Returul la RE (cu reciclarea unor componente)
Mecanismele prin care transportul se face sunt departe de a fi elucidate, cert este ca el implica:
1.diferite proteine de invelis (COPII si COP I)
2.reglatori (proteinele monomerice G)
3.structuri intermediare (ERGIC/VTC)
72. Transportul Golgi- membrana celulara
1. trafic trans-Golgi – membrana apicala
2. trafic trans-Golgi – membrana latero-bazala
A. Traficul trans-Golgi – membrana apicala presupune participarea:
-structurilor glucidice ale glicoproteinelor sau glicolipidelor de pe fata luminala a organitului
-structurilor de tip pluta lipidica
Transportul: implica un mecanism cooperativ, care foloseste initial ruta microtubulilor, apoi ruta
filamentelor de actina. Microtubulii sunt orientati cu capul (-) catre membrana apicala, strabatand
partial tesatura de filamente de actina.
B. Traficul trans-Golgian – membrana latero-bazala presupune participarea aa. Din
endodomeniile proteinelor transmembranare.
Transportul: se face tot pe calea microtubulilor, insa catre capul (+), prin folosirea kinezinelor
(proteine motor specifice pentru microtubuli) Este astfel folosita orientarea diferita a microtubulilor
cu capul (+) catre membrana latero-bazala.
Directionarea traficului membranar este asigurata de diversitatea proteinelor SNARE.
Pentru fiecare membrana tinta exista o pereche specifica v-SNARE/t-SNARE. Specificitatea acestei
perechi asigura transportul corect catre membrana acceptoare. Imperecherea corecta atrage
declansarea mecanismelor de fuziune a membranelor.
73. Ciclul Secretor
= succesiune de evenimente prin care se realizeaza:

 Biosinteza moleculelor/macromoleculelor de secretie

 Prelucrarea (maturarea), sortarea, vezicularea si condensarea veziculelor/vacuolelor de


secretie

 Secretia propriu-zisa (constitutiva sau semnalizata/stimulata)

In multe cazuri, maturarea presupune proteoliza unor pro- sau pre-pro-componente.


Adesea, continutul vacuolelor de secretie sufera un proces de condensare, ce consta in eliminarea
apei din lumen catre citosol.
Calea de secretie constitutiva
- In toate tipurile de celule

- Concomitent cu traficul noilor suprafete de membrana necesare a inlocui componente


devenite nefunctionale, sau a satisface nevoile de crestere a suprafetei de membrana
din anumite fenomene de organizare/reorganizare a tesuturilor ce insotesc situatii
fiziologice sau patologice.

Calea de secretie semnalizata


- Specifica de regula celulelor specializate in secretie (ex: celulele glandulare)

- Presupune exocitarea componentelor acumulate in vezicule/vacuole de secretie, pe care


celulele le stocheaza, pana la primirea unui semnal

- Molecula mesager se leaga de un receptor specific din membrana celulei secretoare si


declanseaza mecanisme de semnalizare, al caror efect este inducerea fuziunii
membranei veziculelor/vacuolelor de secretie cu membrana celulara si exocitarea
continutului

Totusi, termenul de ciclu secretor este oarecum impropriu, intrucat un ciclu implica reciclari ale
unor componente, lucru nu tocmai valabil in acest caz. Mai corect ar fi sa folosim notiunea de cale
secretorie, intrucat nu exista dovezi asupra reciclarii unor compomente implicate in mecanismele
celulare ce realizeaza procesul. Mai mult, pentru secretia constitutiva exista dovezi ca dinamica
procesului implica ajungerea veziculelor in imediata apropiere a membranei, unde, dupa o
asteptare de 15-30 secunde, fuzioneaza rapid.
In sfarsit, merita sa evidentiem aici ca pionierul deslusirii caii secretorii este G.E Palade, care, prin
tehnici de autoradiografie, adaptate ME, a aratat ca AA tritiati se regasesc la nivelul RE imediat
dupa administrarea lor celulelor pancreatice acinare, apar la nivelul ap. Golgi 20 minute mai tarziu
si marcheaza vacuolele secretorii=materialele exocitate, dupa 90 de minute de la administrare.
74. Exocitoza: definiţie, tipuri de exocitoză
DEFINITIE: Procesul prin care celula elimina substante produse in diverse procese celulare (inclusiv
biosinteze de compusi destinati secretiei) si acumulate temporar in structuri delimitate de
endomembrane numite VEZICULE sau VACUOLE DE SECRETIE poarta denumirea de EXOCITOZA.
Exocitoza este ultima etapa a unui proces complex ce implica in cascada mai multe organite:
ribozomi, RE, AG, sistem endozomal.
Din punct de vedere al mecanismelor prin care este controlata, exocitoza poate fi:
 CONSTITUTIVA = produsele destinate secretiei sunt eliminate din celula pe masura ce
se firneaza vezicule secretorii si acestea ajung la membrana celulara, unde are loc
fuzionarea membranelor si secretia, prin procese constitutive, care se desfasoara de la
sine;
 SEMNALIZATA = componente produse de celula sunt acumulate si stocate in zone
juxtamembranare, pana cand celula primeste un semnal care comanda secretia lor;
· Este dependenta de cresterea concentratiei de Ca⁺⁺ din citoplasma in zona de
stocare a veziculelor;
Etape:
Ø Transportul veziculelor de secretie din locul de formare in locul de stocare cu ajutorul motoarelor
moleculare (izoforme de miozina pentru transportul pe calea filamentelor de actina si
dyneica/kinezina pentru transportul pe calea microtubulilor);
Ø Ancorarea veziculelor prin factori de ancorare proteici la 25nm de membrana celulara;
Ø Acostarea veziculelor la membrana celulara(= micsorarea distantei dintre membrana celulara si cea
veziculara la 5-10nm);
Ø Capacitarea veziculelor: o serie de rearanjari ale proteinelor si lipidelor membranei veziculare
dependente de ATP si Ca⁺⁺ (SE PARE CA NU EXISTA IN EXOCITOZA CONSTITUTIVA);
Ø Fuzionarea veziculelor cu membrana celulara si expulzarea produsilor de secretie. Este realizata de
proteine SNARE (Soluble N-ethylmaleimide-sensitive Attachment protein REceptor):v-SNARE (la
nivelul membranei Veziculare) si t-SNARE (la nivelul membranei Tinta).v-SNARE si t-SNARE au roluri
importante si in etapele anterioare. Se pare ca fuzionarea se face la nivelul unor structuri
preexistente in membrana tinta ce favorizeaza deschiderea veziculelor. Aceste structuri se numesc
POROZOMI. Conform unui mecanism elaborat de Bhanu Jena, descoperitorul porozomului, la baza
porozomului, in momentul eliberarii materialului secretat, se formeaza un por de fuziune intre
membrana veziculei acostate si membrana celulei. Asadar, porozomii care preexista in membrana
celulei tinta actioneaza prin deschiderea unui por de fuziune.
Ø In functie de tipul de exocitoza, membranele veziculelor de exocitoza urmeaza un traseu diferit dupa
secretie:
o In cazul exocitozei constitutive, membrana veziculei de secretie poarta componente
noi pentru membrana celulara , astfel incat acestea migreaza in planul membranei
celulare (tinta);
o In cazul exocitozei semnalizate, veziculel reintra in citosol si sunt reciclate.
76. Mitocondria – biogeneza si teoria endosimbiotica
Teoria endosimbiotica reprezinta un model privind originea mitocondriei care in momentul
de fata este unanim recunoscut. Teoria a fost emisa de mai bine de un secol de insusi Richard
Altmann. Teoria presupune ca acum milioane de ani, cand atmosfera terestra isi modifica
proprietatile fizico-chimice, imbogatindu-se in oxigen, o celula aeroba a fost endocitata de o alta
anaeroba, produsul acestei endocitoze castigand o mai buna capacitate de acomodare la noile
conditii. Rezultatul a fost supravietuirea prin simbioza. In favoarea acestei teorii se pronunta
urmatoarele realitatii biologice:
1. Prezenta cardiolipinei, fosfolipid abundent in membranele bacteriilor, in membrana
mitocondriala interna;
2. Prezenta porinelor in membrana mitocondriala externa (porinele au fost pentru prima
data evidentiate in peretele unor bacterii);
3. Existenta ADN-ului propriu, circular (fara capete libere) as}a cum este ADN-ul
procariotelor;
4. Caracteristicile ribosomilor din matricea mitocondriala: 70S (ca si ribosomii
procariotelor);
5. Sinteza proteica sensibila la cloramfenicol (ca cea din procariote) si insensibila la
cicloheximida (cicloheximida blocheaza sinteza proteica pe ribosomii din citosolul eucariotelor);
6. ARN-polimeraza sensibila la rimfamicina (ca la procariote);
7. Capacitatea proprie de a se divide.
77. Mitocondria – compozitie moleculara
Compozitional, mitocondria este formata din:
· 65-70% proteine (proteine structurale-30%, enzime 70%);
· 25-28% lipide (fosfolipide din care predomina lecitinele, dar si trigliceride, cardiolipine);
· 0,5% ARN;
· O cantitate mica de AND;
· Glucide;
· Ioni in diferite concentartii;
· Apa;
· Uneori si vitamina C;
In mitocondrie, toate lipidele si toate proteinele sunt inlocuite la fiecare 20 de zile.
78. Mitocondria – structura si ultrastructura
Mitocondria (condriozomul) este un organit celular delimitat de un sistem de două membrane,
având ca funcţie de bază producerea de ATP. Este un organit semiautonom, adica se afla in relatie
de simbioza cu celula si este capabila de autoreplicare prin fisiune binara. Are lungimea de 1.5-2
microni si diametrul de 0.3-0.5 microni.
MO(structura)
 hematoxilina ferica Regaud(coloratie citochimica)=> structuri granulare negre cu aspectul
unor scame, fire de ata.
 verde Janus B (colorant vital)=>evidentierea plasticitatii morfologice a mitocondriei.
Caracterul de colorant vital al verdelui Janus B este dat de capacitatea sa de a patrunde si de
a fi oxidat in mitocondrie => colorarea organitului in verde smarald.
 rodamina 123(colorant vital)=> devine fluorescenta prin oxidare intramitocondriala
Cu ajutorul colorantilor vitali, a fost caracterizata plasticitatea mitocondriilor, adica
posibilitatea acestora de a-si schimba forma, de a fuziona (Intervin mitofuzinele 1 si 2 de pe MME și
OPA1 (Optic atrophy-1) de pe MMI; – Influențează producerea ATP), sau fisiona (– Mecanisme de
reglare complexe; – Se poate coordona cu mitoza; – Intervin proteine ale MME -> activarea
proteinei efectorii DRP1 (dynaminrelated protein 1)). Acesti coloranti vitali au permis, prin tehnicile
actuale de microscopie de fluorescenta, inclusiv microscopie confocala, sa se observe morfologia
labirintica si inretelata a mitocondriilor dintr-o celula.
ME(ultrastructura)
Are mai multe elemente ultrastructurale specifice: membrana mitocondriala externa si interna,
criste mitocondriale, spatiu intermembranar, matrice mitocondriala, ribozomi.
=> un organit invelit intr-o membrana relativ bine intinsa, membrana mitocondriala
externa. In interiorul acesteia si separata de ea, se evidentiaza o a doua membrana, puternic
faldurata, denumita membrana mitocondriala interna. Faldurile acestei membrane sunt
denumite criste mitocondriale (diametru de 18-20nm). Forma lor este, de regula, aceea de
falduri, orientate perpendicular pe axul lung al organitului, dar pot avea si aspect tubular (cu
sectiunea circulara sau triunghiulara) , ex: la celulele secretoare de hormoni steroidici. Cele
doua membrane definesc doua compartimente mitocondriale. Acestea sunt:
1. compartimentul mitocondrial extern (spatiu intermembranar) = spatiul dintre cele
doua membrane mitocondriale si din axul cristelor;
2. compartimentul mitocondrial intern (matrice mitocondriala) = spatiul din
interiorul membranei mitocondriale interne. Este cel mai complex compartiment, la nivelul sau
gasindu-se un ADN propriu, fara capete libere, numit si ADN circular, chiar daca forma sa nu
este de cerc. Un alt element ultrastructural evidentiabil in matricea mitocondriala sunt
ribosomii mitocondriali.
!!!! Microscopia electronica de inalt voltaj (permite analiza unor sectiuni mai groase ale
preparatelor biologice) a evidentiat aspectul prelung, adesea ramificat al mitocondriilor
=>numarul mitocondriilor intr-o celula este mult mai mic decat am fi tentati sa credem din
examinarea preparatelor standard de microscopie electronica. Lucrul acesta este evidentiabil si
prin studiul de sectiuni seriate in microscopia electronica clasica, astfel incat mitocondrii care se
evidentiau independent in unele sectiuni se dovedesc a se uni la nivelul altor sectiuni, adica se
dovedesc a fi parti constitutive ale aceleiasi mitocondrii.
79. Functiile membranei mitocondriale externe si a spatiului intermembranar
A. Functiile membranei mitocondriale externe
1. Membrana mitocondriala externa, organizata conform modelului mozaic fluid, se caracterizeaza
printr-o permeabilitate generoasa. Aceasta este datorata prezentei porinelor(proteine cu diametrul
de 2nm)=> schimbul practic nerestrictionat al moleculelor de pana la 5000 daltoni intre citosol si
compartimentul mitocondrial extern.
2. Membrana mitocondriala externa are si roluri caracterizate prin specificitati mai accentuate,
cum ar fi preluarea de acizi grasi din citosol. Aceasta se realizeaza prin prelularea acizilor grasi de
pe transportorii proteici din citosol (proteine care leaga acizi grasi, prescurtat FABP, de la “Fatty
Acid Binding Protein”) si esterificarea lor la acilCoA, prin actiunea acil-CoA sintazei. Acil-CoA este
translocata pe versantul intermembranar unde este transformata sub actiunea carnitin-acil-
transferazei I in acilcarnitina, care este preluata de membrana mitocondriala interna, pentru a o
transloca in matricea mitocondriala.
pe scurt: se iau acizii grasi de pe FABP si se esterifica la acilCoA (in prezenta acil CoA sintazei).

Acil CoA -> acilcarnitina->membrana mitocondriala interna->matricea mitocondriala


(primul pas in prezenta carnitin-acil-transferazei I)
3. Deaminarea oxidativa a aminelor biogene este realizata prin actiunea monoamin-oxidazei=>
sunt inactivate (inactivate=deaminate) epinefrina, norepinefrina, dopamina, sau serotonina.
Produsii de deaminare obtinuti sunt apoi metabolizati la compusi care sunt excretati prin urina.
!!!!! monoamin-oxidaza este enzima marker pentru membrana mitocondriala externa. Asta
inseamna ca ea se intalneste in celula numai la nivelul acestei membrane si poate fi folosita
pentru aprecierea gradului de puritate al preparatelor de membrana mitocondriala externa.

B. Functiile compartimentului intermembranar


1. Compartimentul mitocondrial extern poate fi considerat ca un compartiment tampon intre
citosol si mioplast(MIOPLAST = MATRICEA INVELITA DE MEMBRANA MITOCONDRIALA INTERNA).
La nivelul acestuia se creeaza practic un microclimat adecvat functionarii optime a mioplastului,
concentratiile moleculelor cu o masa mai mica de 500Da si ale ionilor fiind identice cu cele
citosolice, ca urmare e existentei porinelor la nivelul membranei mitocondriale externe.
2. La nivelul acestui compartiment mitocondrial se gasesc enzime care pregatesc o serie de
metaboliti energetici esentiali functionarii mitocondriei.
● adenilat-kinaza, care transfera un fosfat de pe ATP pe AMP, conform reactiei: ATP + AMP ->
2ADP. Semnificatia functionala a acestei reactii: se consuma o molecula de produs finit al
functiei mitocondriale (ATP) pentru crearea a doua molecule de substrat => premizele
obtinerii a doua molecule de ATP, prin consumul uneia singure.
● nucleozid-fosfokinaze care transforma nucleozidele in nucleotide, creand premizele
obtinerii unei diversitati de compusi macroergici.
80. Organizarea moleculara si functiile matricei mitocondriale
Organizare moleculara. Matricea mitocondriala contine: componente necesare replicarii,
transcrierii si traducerii informatiei continute de propriul ADN, ADN proporiu, ribozomi, enzime
necesare β-oxidarii acizilor grasi, enzime care opereaza in ciclul acizilor tricarboxilici (mai putin succinat
dehidrogenaza).
Functiile matricei mitocondriale
1. La nivelul matricei mitocondriale se gasesc componentele necesare replicarii, transcrierii
si traducerii informatiei continute de propriul ADN. Aceste informatii stau la baza biosintezei a
doar maximum 1% din proteinele necesare functionarii mitocondriei, restul fiind codificate de
ADN-ul nuclear, sintetizate in citosol si importate de mitocondrie. Ribosomii din matricea
mitocondriala au structura si caracteristicile ribosomilor procariotici, deosebindu-se astfel de
ribosomii din citosolul celulei. Enzimele necesare procesarii ADN sunt asemanatoare celor din
procariote.
2. Importante pentru metabolismul energetic aerob, proprietatea esentiala a mitocondriei,
sunt bagajele enzimatice necesare β-oxidarii acizilor grasi. Aceste procese produc acetil-CoA,
materia prima pentru alta secventa de reactii importante in realizarea functiei de baza a
mitocondriei. Aceste reactii constituie ceea ce este cunoscut sub numele de ciclul acizilor
tricarboxilici (ciclul acidului citric/ciclul Krebs). Enzimele care opereaza in ciclul acizilor
tricarboxilici sunt localizate in matricea mitocondriala, cu exceptia succinat dehidrogenazei ce
face parte integranta dintr-un complex proteic (complexul II) apartinand membranei
mitocondriale interne. Ciclul Krebs foloseste acetil-CoA rezultata atat din β-oxidarea acizilor
grasi, cat si din prelucrarea oxidativa a piruvatului importat din citosol. In cadrul procesului se
reduc 3 molecule de NAD+ si una de FAD, cu producerea NADH, respectiv FADH2, care
reprezinta donorii de electroni pentru lantul transportor de electroni, parte integranta a
procesului de fosforilare oxidativa ce are loc la nivelul membranei mitocondriale interne.
pe scurt: din β-oxidarea acizilor grasi si prelucrarea oxidativa a piruvatului importat din
citosol=>acetil-Co-A -->intra in ciclul acizilor tricarboxilici=reducerea a 3 molecule NAD+ si una de
FAD cu producere de NADH si FADH2->ULTIMELE 2 TRANSPORTA ELECTRONI FOLOSITI IN
FOSFORILAREA OXIDATIVA
81. Rolul mitocondriilor in apoptoza – (mecanismele apopototice)
Desi este stabilita implicarea mitocondriei in procesele apoptotice, mecanismele prin care
aceasta controleaza apoptoza nu sunt inca pe deplin elucidate.
 Ceea ce se cunoaste cu certitudine sunt fapte care evidentiaza participarea mitocondriei la
procesele apoptotice, prin participarea pe calea cascadei caspazelor. CASPAZELE (Cysteinyl
Aspartate-Specific proteASES). Caspazele sunt principalii efectori in moartea celulara
programata.
Initial s-a considerat ca mitocondriile raman neschimbate in timpul apoptozei. Acum stim ca
mitocondria sufera
● modificari morfologice:
picnoza mitocondriala (reducerea dimensiunilor, cu sporirea densitatii
matricei). Aceste condensari au fost evidentiate si confirmate ca evenimente timpurii in apoptoza.
Mai mult, in apoptoza indusa prin deprivarea de factor de crestere neurala (NGF, de la “Nerve-
Growth Factor”) la neuronii simpatici, picnoza mitocondriala este reversibila.
redistributia mitocondriilor in celula (se redistribuie, aglomerandu-
seperinuclear, ca urmare a defectelor din relatia lor cu kinezinele ce le permite dispersarea in
citoplasma pe baza unui transport dependent de organizarea microtubulilor);
● modificari la nivel molecular si biochimic => dezorganizarea membranelor mitocondriale cu
eliberarea in citosol de componente intramitocondriale (citocrom c, endonucleaze G, AIF –
“Apoptosis-Inducing Factor”).

Prezenta citocromului c in citosol este un semnal de evolutie apoptotica a celulei. Cum actioneaza
citocromul c?
1. Se leaga de Apaf-1 (Apaf, de la “Apoptotic-protease activating factor”)=> formareaunui
oligomer cu o structura simetrica in spite de roata, continand 7 complexe Apaf-1–citocrom c, numit
apoptosom. Are:
ü Butucul central format prin unirea capetelor aminoterminale ale moleculelor de
Apaf-1;
ü spitele din restul lantului polipeptidic, care, dupa interactiunea cu citocromul c,
expune un sit de legare ATP si trece dintr-o conformatie pliata intr-una
extinsa.
2. Apoptosomul leaga prin butucul central, format din Apaf-1, procaspaza 9 =>
dimerizare aprocaspazei 9 sub o forma extinsa, activa ce-i determina autoliza si activarea. Legarea
Apaf-1–procaspaza 9 se realizeaza prin domeniile CARD (de la “CAspase Recruitment Domain”) ale
Apaf 1 si ale procasapzei 9.
3. Caspaza 9 lizeaza procaspaza 3, activand-o si declansand fenomenele apoptotice din
calea caspazelor.
Afectarea membranelor mitocondriale, cu eliberarea de citocrom c, este realizata de
modificarea echilibrului intre o serie de factori pro- si anti-apoptotici din familia proteinelor Blc-2.
Raportul intre nivelul expresiei factorilor anti-apoptotici ca Bcl-2, Bcl-XL si a factorilor pro-apoptotici
ca Bax, Bak, Bid (Bid opereaza pe calea caspazelor, fiind trunchiat la t-Bid de caspaza 8) este cel care
are efect asupra membranelor mitocondriale. Cresterea expresiei factorilor pro-apoptotici are ca
rezultat permeabilizarea membranelor mitocondriale, cu eliberarea de componente care determina
apoptoza celulara. Detaliile mecanismului permeabilizarii nu sunt cunoscute, desi este dovedita
capacitatea factorilor pro-apoptotici de a structura pori in bistraturi lipidice artificiale (liposomi),
sau in membrana mitocondriala externa. Pentru permeabilizarea membranei mitocondriale externe
prin actiunea factorilor pro-apoptotici sunt considerate trei posibile cai ce alcatuiesc TEORIA
STRUCTURARII DE CANALE:
ü capacitatea factorilor pro-apoptotici (demonstrata pana in prezent doar pentru Bax) de a
oligomeriza. Aceasta capacitate poate reprezenta un mecaNism prin care factorii pro-
apoptotici din familia proteinelor Bcl-2 pot structura megacanale. Capacitatea de
oligomerizare este datorata prezentei in aceste proteine a unor domenii BH (Bcl-2
Homology”). Exista patru tipuri de domenii BH (BH1 – BH4). Factorii anti-apoptotici ai
familiei Bcl-2 contin toate aceste domenii, pe caNd factorii pro-apoptotici (Bax, Bak) sunt
lipsiti complet de domeniul BH4, sau la nivelul acestuia sunt ample modificari (lipseste o
conservare ridicata a domeniului). Exista si factori pro-apoptotici care contin numai
domeniul BH3 (Bid, Bad).
ü Capacitatea Bax si t-Bid de a altera stabilitatea planara a bistratelor fosfolipidice. Prin
reducerea tensiunii planare a bistratului lipidic, Bax si t-Bid ar putea induce formarea de
intreruperi in continuitatea bistratului lipidic, sub forma unor pori, cu reorganizari
moleculare specifice, sau ar putea organiza complexe lipideproteine cu deschideri
suficient de largi in structura membranei, care sa permita proteinelor din
compartimentul mitocondrial extern sa difuzeze in citosol, intr-o gama foarte mare de
gabarite moleculare (citocrom c - ~12kD, adenilat kinaza - 25.2kD, AIF – 57kD, Hsp60 –
60kD, sulfit-oxidaza - 104kD).
ü Posibilitatea Bax si Bak de a modifica permeabilitatea porinelor din membrana
mitocondriala externa. Cand liposomii cu porine reconstituite au fost incubati cu Bak,
sau Bax a fost indusa deschiderea porilor. Prin porii astfel deschisi, citocromul c, marcat
cu fluoresceina, a trecut nestingherit. Prin contrast, in experimente similare conduse cu
folosirea Bcl-XL, a fost inregistrata inchiderea porilor, ceea ce poate explica activitatea
anti-apoptotica a unora dintre membrii familiei.
Cele trei posibile cai descrise fac parte din teoria structurarii de canale in membrana
mitocondriala externa, pentru explicarea pierderilor de componente intermembranare. Exista si o
a doua teorie, teoria ruperii membranei externe, care stipuleaza ca pierderile s-ar datora umflarii
mitocondriei, cu destinderea membranei interne si fragmentarea celei externe, ca la orice soc
hipotonic (contra-argument: procesul apoptotic decurge cu consum energetic care necesita
functionalitatea mitocondriei, chiar daca aceasta poate fi afectata sub aspectul randamentului).
82. Principii metodologice pentru studiul mitocondriei
Pentru a analiza functiile componentelor mitocondriale, acestea trebuie separate si studiate
independent. Sunt urmate mai multe etape:

1. Celulele omogenizate sunt centrifugate diferential, iar a doua cea mai grea fractiune (dupa
fractiunea nucleara) este FRACTIUNEA MITOCONDRIALA.
2. Fractiunea mitocondriala este supusa unui soc hipoton =>mitocondriile se umfla, la fel si
faldurile membranei mitocondriale interne, in timp ce membrana mitocondriala externa se
VEZICULEAZA si componentele compartimentului mitocondrial extern sunt deversate in
mediu.
3. Se centrifugheaza din nou => COMPARTIMENTUL MITOCONDRIAL EXTERN ramane in
supernatant (si poate fi studiat in continuare), iar MIOPLASTUL (matricea mitocondriala
invelita de membrana mitocondriala interna) SI VEZICULELE DE MEMBRANA EXTERNA se
depun.
4. Sedimentul este supus unui soc hiperton=>MIOPLASTUL se condenseaza si creste in
densitate semnificativ in comparatie cu VEZICULELE DE MEMBRANA EXTERNA .
5. Se centrifugheaza din nou=>MIOPLASTUL se depune, VEZICULELE raman in supernatant
(daca se centrifugheaza diferentiat) sau floteaza ca fractiune mult mai usoara (daca se
centrifugheaza in gradient de densitate).
6. Sedimentul este supus unui soc hipoton sau dezintegrarii prin ultrasonicare => VEZICULE DE
MEMBRANA MITOCONDRIALA INTERNA si COMPONENTELE MATRICEI deversate in mediu.
7. Se centrifugheaza din nou => !!!! in sediment sunt VEZICULELE MEMBRANEI
MITOCONDRIALE INTERNE, in supernatant sunt COMPONENTELE MATRICEI.
83. Functiile membranei mitocondriale interne
Desi este organizata in bistrat, compozitia chimica difera fata de celelalte bistraturi lipidice.
Contine 70-80% proteine si doar 20-30% lipide, ca urmare a accentuatului rol metabolic pe care il
are (functia metabolica a oricarei membrane este realizata de proteine, iar functia de bariera - de
lipide). Deoarece si rolul sau de bariera este important, la nivelul acestei membrane se gaseste un
fosfolipid cu o HIDROFOBICITATE ACCENTUATA, numit CARDIOLIPINA (15%).
Functiile membranei mitocondriale interne sunt: realizarea fosforilarii oxidative si transportul de
metaboliti.
I. FOSFORILAREA OXIDATIVA
Este realizata de 5 complexe proteice (I-V). Primele 4 apartin lantului respirator/lantului transportor
de electroni (Adica preiau electroni de pe FADH₂ si NADH, ii poarta printr-o succesiune de centre
oxido-reducatoare, saracindu-i de energie, iar apoi ii cedeaza O₂. Concomitent se transporta protoni
-de catre COMPLEXELE CONSERVATOARE DE ENERGIE <evident proteine transmembranare> = doar
I, III si IV- din matrice catre compartimentul extern. ). Complexul V incheie fosforilarea oxidativa
prin producerea de ATP.
a) Lantul respirator
● Complexul I = complexul NADH-dehidrogenazei (42 sau 43 de subunitati proteice din care 7
autonome, M=900kDa) contine un centru flavinic si 7-8 centre Fe-S = cofactori pentru
proteinele Fe-S in care raportul stoichiometric Fe/S=1.
Functie: 1. preia electroni de pe NADH, ii saraceste de energie prin trecerea de la un centru ocido-
reducator la altul, si ii preda UBIQUINONEI (coenzima Co-Q).
2. Este complex conservator de energie = complex care pompeaza protoni din matrice in
compartimentul extern(pompa protonica).

● Complexul II = complexul succinat-dehidrogenzei. Are un centru flavinic, 3 centre Fe-S(unul


atipici cu 3Fe si 4S) si un centru hemic localizat intr-un citocrom tip b prin care tot complexul
se insera in membrana mitocondriala interna.
Functie: 1. Introduce in lantul respirator electroni preluati de pe FADH₂ pe care ii preda
UBIQUINONEI (coenzime Co-Q).

● Complexul III = complexul citocromilor b-c₁ (11 subunitati proteice, M=240kDa, functioneaza
ca dimer). Contine 3 centre hemice (2 pe citocromul b si unul pe c₁) si un centru Fe-S (pentru
proteina Rieske, cu stoichiometrie 2Fe-2S).
Functie: 1. Preia electronii de la UBIQUINONA, le reduce energia in cateva trepte si ii transfera pe
citocromul c.
2. Este complex conservator de energie = complex care pompeaza protoni din matrice in
compartimentul extern (2 H⁺ pompati pentru fiecare e⁻ transportat).

● Complexul IV = complexul citocromilor a-a₃ = complexul citocrom-oxidazei (13 subunitati


proteice dispuse astfel: cele 3 proteine autonome formeaza nucleul functional, pe care
celelalte 10 il inconjoara, M=204kDa, functioneaza ca dimeri). Are 2 centre hemice (unul pe
a si celalalt pe a₃) si doua centre de Cu⁺⁺.
Functie: 1. Preia electronii de la citocromul c, le reduce energia si ii insera pe O₂ cu formare de H₂O.
2. Este complex conservator de energie = complex care pompeaza protoni din matrice in
compartimentul extern(pompa protonica). Are 2 canale (D si K ) prin care pompeaza un H⁺ pentru
fiecare e⁻ transportat. S-au conservat in cursul evolutiei: un rest aspartat al canalului D, un rest
lizina al canalului K si un rest glutamat in zona mediana a canalului D).
Centrele complexelor sunt situri oxido-reducatoare prin care trec electronii si sunt saraciti de
energie.
b) Sinteza de ATP este realizata de catre Complexul V = ATP sintaza = F₁F₀ATP-sintaza:
● asemanator unui bat de toba cu cap + gat (componenta F₁, cu actiune catalitica) si trunchi
(componenta F₀). Capul este sferic, voluminos, situat spre matricea mitocondriala; trunchiul
exte reprezentat de componenta transmembranara; gatul uneste capul si trunchiul;
● contine 16 subunitati proteice, din care 2 autonome, M=500kDa;
● capul si gatul sunt organizate din 5 subunitati notate α, β, γ, δ, ε in raport 3:3:1:1:1;
● α leaga nucleotide, β leaga nucleotide si are activitate catalitica, celelalte 3 ajuta la atasare
structurii globulare 3α+3β la componenta transmembranara;
● componenta F₀ (trunchiul) structureaza un canal protonic prin care este disipat gradientul
protonic realizat de complexele I, III si IV. Fluxul protonic prin acest canal este forta motrica
a producerii ATP din ADP si fosfat; =>in timpul sintezei ATP prin acest canal circula protoni
dinspre compartimentul extern spre matrice, in timpul hidrolizei ATP- invers.
● opereaza ca o turbina in care structura globulara 3α+3β se roteste in raport cu trunchiul
transmembranar. In timpul acestei rotiri, cei 3 heterodimeri αβ formeaza 3 situri active ale
componentei catalitice. Rotirea are 3 faze (fiecare implica o rotire cu 120 de grade):
1. starea deschisa = lipsa nucleotidului si a fosfatului in siturile de legare;
2. starea laxa = ADP-ul si fosfatul sunt legate la situri;
3. starea stransa = ATP-ul legat la situsuri;
Se pare ca necesita enrgie numai ocuparea siturilor cu ADP si fosfat, respectiv eliberarea de ATP, nu
si pentru formarea ATP-ului (legarea fosfatului la ADP).
CUPLAREA/DECUPLAREA LANTULUI RESPIRATOR CU FOSFORILAREA ADP REPREZINTA MECANISMUL
CELULAR DE COMUTARE ATP/CALDURA!!! Împiedicarea acestei cooperări conduce la disiparea sub
formă de caldură a energiei acumulate în gradientul protonic; Decuplantul fiziologic,
TERMOGENINA, asigură protecţia termică a organismelor.
II. Transportul de metaboliti
a) TRANSPORT SIMPORT al piruvatului si fosfatului alaturi de H⁺ =>disiparea potentialului de
protoni => gradientul protonic format in urma actiunii complexelor I, III si IV nu este folosit
exclusiv pentru producerea de ATP, ci si pentru transportul unor metaboliti.
b) TRANSPORT ANTIPORT al ADP-ului catre matrice si al ATP-ului catre citosol =>introducerea
in matricea mitocondriala a 3 sarcini - si expulzarea a 4 sarcini - =>disiparea potentialului de
la nivelul membranei mitocondriale interne, cu minusul inspre matrice si plusul inspre
citosol.
84. Teoria chemiosmotica
Cuprinde 4 enunturi ce au fost postulate de Peter Mitchell:
1. Lantul respirator este transportor de protoni, generand la nivelul membranei mitocondriale
interen un gradient electrochimic.
2. ATP sintaza produce ATP prin disiparea gradientului protonic.
3. Membrana mitocondriala interna contine transportori ce asigura traficul metabolitilor.
4. Pe cai nespecifice, nembrana mitocondriala interna este practic impermeabila pentru
protoni si, in general, pentru ioni.
Cooperare chemiosmotica = buna cooperare dintre actiunea lantului respirator cu activitatea ATP
sintazei. ->este esentiala pentru o eficienta producere de ATP, adica pentru metabolismul energetic
mitocondrial. Orice disipare nespecifica a gradientului protonic prin membrana mitocondriala
interna afecteaza randamentul producerii ATP. Orice agent decuplant afecteaza functionarea
mitocondriilor. Exista totusi o situatie fiziologica ce foloseste decuplarea partiala la nivelul
fosforilarii oxidative. Acest lucru se intampla la nivelul mitocondriilor celulelor adipoase brune.
Membrana mitocondriala interna, in aceste celule, contine un decuplant fiziologic =
TERMOGENINA. Este o proteina transmembranara care structureaza un canal protonic. Ea
transforma energia acumulata de actiunea lantului respirator in gradientul protonic in energie
termica. Prezenta termogeninei la nivelul mitocondriilor din adipocitele brune explica de ce
organismele tinere, in care tesutul adipos brun este bine reprezentat, sunt mai rezistente la frig
decat organismele mature.
85. Importul proteinelor din citosol in mitocondrie
Mitocondria contine peste 1500 de proteine diferite, dinc are doar 1% sunt autonome. Celelalte
sunt codificate de ADN-ul nuclear, sunt sintetizate in citosol si sunt importate in mitocondrie post-
traducere. Precursorii proteinelor mitocondriale, produsi in citosol sunt de doua feluri:
1. Proteine cu secvente N-terminale, clivabile = presecvente. Cuprind proteinele matricei,
unele proteine ale membranei interne si ale spatiului intermembranar. Au 10-30 de
aminoacizi in α-helix amfifil: o fata hidrofoba si una hidrofila (+, cu lizina si arginina);
2. Proteine cu semnale de tintire diverse, aflate in profunzimea lantului polipeptidic. Cuprind
proteinele membranei mitocondriale externe, ale compartimentului mitocondrial extern si
cea mai mare parte a proteinelor transmembranare ale membranei mitocondriale interne.
Au aceeasi secventa primara ca si proteinele mature, chiar daca structura lor cuaternara
difera, ele fiind mentinute intr-o stare extinsa pana la definitivarea importului si integrarea
lor la locul de destinatie.
Importul se realizeaza prin complexe proteice transmembranare numite TRANSLOCONI: TOM
(Translocase of the Outer Mmembrane) si TIM(Translocase of the Inner Membrane).
a. TOM sunt alcatuite din 7 subunitati proteice transmembranare:
-> Tom20, Tom22 si Tom70 au rol de receptori pentru proteinele importante;
-> Tom40 formeaza canalul de translocare;
-> Tom5 ajuta la translocare;
-> Tom6 si Tom7 ajuta la asamblarea si stabilitatea complexului TOM.
Mecanismele prin care complexul TOM opereaza in importul proteinelor difera de la un tip de
proteine la altul, insa toate au in comun faptul ca lanturile polipeptidice destinate a ajunge in
mitocondrie sunt complexate de saperoane citosolice (Hsp70 si Hsp90) care le impiedica sa agrege
si le mentin intr-o configuratie desfasurata care usureaza importul. Exista diverse mecanisme:
● pentru importul presecventelor clivabile mecanismul cuprinde etapele:
1. sunt recunoscute de Tom20 (la nivelul unei zone hidrofobe a receptorului) si Tom22 (la
nivelul suprafetei pozitive a secventei);
2. sunt transferate porului de translocare format de Tom40 cu ajutorul Tom5;
3. sunt legate de domeniul intermembranar al Tom22 care le ghideaza spre Tim-ul
corespunzator.
● pentru importul proteinelor destinate a ajunge in membrana mitocondriala externa:
1. sunt recunoscute de Tom20 si Tom22;
2. daca sunt unipas => cand secventa hidrofoba patrunde in canalul transloconului, sunt
eliberate in membrana;
daca sunt multipas => 3. translocare prin TOM;
4. sortare si asamblare in SAM (Sorting and Assembly Machinery) ce
are 2 subunitati: Mas37 si Sam50;
● pentru importul precursorilor transportorilor de metaboliti destinati a ajunge in membrana
mitocondriala interna
1. sunt recunoscute si recrutate de Tom70;
2. sunt predate canalului de translocare structurat de Tom40;
3. sunt preluate de un complex de doua proteine mici ale spatiului intermembranar Tim9-
Tim10;
4. sunt predate TIM-ului corespunzator (TIM22);
b. TIM: TIM 23 (continua translocarea proteinelor cu presecvente clivabile) si TIM22 (preia si
integreaza in membrana interna transportorii de metaboliti);
● TIM23 este constituit din:
->Tim50 care preia proteinele de la complexul TOM si le ghideaza catre canalul de translocare
format de Tim23;
->Tim 23 cu un domeniu amino-terminal (rol in recunoasterea proteinei) si un domeniu carboxi-
terminal (care structureaza canalul transmembranar al transloconului).
Inserarea lantului polipeptidic depinde stric de prezenta potentialului membranei
mitocondriale interne.
Dupa trecerea prin TIM23, proteinele:
-> ce contin o secvente hidrofoba stop-transfer sunt eliberate in planul membranei mitocondriale
interne cand secventa hidrofoba patrunde inc analul transloconului;
->cele care au drept destinatie matricea mitocondriala sunt preluate de PAM (Presequence
translocase Associated Motor). PAM este format din urmatoarele proteine:
Tim44 - leaga si aduce la nivelul transloconului cea de-a doua componenta;
saperona mitocondriala Hsp70;
Mge1 - schimba ADP cu ATP pe Hsp70;
Pam18 stimuleaza activitatea ATP-azica a Hsp70;
Pam16 - complexeaza Pam18 si o ataseaza la TIM23;
Alaturi de Pam actioneaza si o peptidaza, Mithocondrial Processing Peptidase, ce cliveaza
secventa semnal.
● TIM22 opereaza in inserarea proteinelor transmembranare multipas in membrana
mitocondriala interna. Contine:
->Tim12 cu rol in acostarea complexului Tim9-Tim10
->Tim22 care formeaza canalul de translocare
->Tim18 si Tim54
Atat translocarea lantului polipeptidic, cat si impachetarea si eliberarea laterala a proteinei in
bistratul lipidic sunt depndente de potentialul membranei mitocondriale interne.
OXA=masinarie de inserare pe membrana mitocondriala interna a proteinelor preluate din matrice
87. Boli mitocondriale
• Miopatii mitocondriale – MELAS (Mitochondrial Encephalomyopathy, Lactic Acidosis, and Stroke-
like syndrome)
– MERRF (Myoclonic Epilepsy and Ragged-Red Fibers)
• Diabet și hipoacuzie (DAD)
• Neuropatie optică ereditară Leber
• Atrofie optică ereditară autozomal dominantă (ADOA)
• Sindrom Leigh (encefalopatie sclerozantă subacută)
88. Alte functii ale mitocondriei din slide-urile de pe site, nu exista in pdf
1. Preia și stochează ioni de calciu
– În asociere cu RE (Mitochondria-Associated Membrane) ;
– Fluxul de Ca: • influențează producerea de energie;
• poate iniția apoptoza ;
• modulează semnalizarea intracelulară;
• poate declanșa autofagia mitocondriilor;
2. Produce specii reactive de oxigen (ROS)
– Una din principalele surse celulare de ROS este mitocondria;
– ROS: • creșterea ROS -> stress oxidativ;
• stimulează producția de citokine proinflamatorii;
• crescute în boli autoimune, cardiovasculare și maligne;
• inițiază căi de semnalizare intracelulară;
3. Rol important în apoptoză
– Inițiază apoptoza prin calea caspazelor
– Eveniment central: eliberarea citocromului c din MMI în citosol -> importanța permeabilității
sistemului de membrane mitocondriale (Voltage Dependent Anion Channel) – Citocrom c -> APAF ->
apoptozom -> activarea caspazelor;
– Proteine antiapoptotice (bcl-2, bcl-XL) și proapoptotice (bax, bak, bid);
89) Proteoglicanii – caract, organizare struct. si rol
- sunt considerate un alt tip de glicoconjugate fata de glicoproteine datorita nivelului de organizare
chimic
- mai multe lanturi polizaharidice neramificate
- compozitie speciala – 90-95% glucide, 5-10% proteine, lanturile lor glucidice sunt cele mai lungi
dintre toate cele intalnite la nivelul glicocalixului si poarta denumirea de GAG (glicozaminoglicani)
- aceste lanturi au o structura speciala – sunt formate dintr-o structura dizahardica repetitiva – un
zahar sau aminozahar si un acid uronic- acid glucuronic/iduronic (cu exceptia keratan-sulfatilor care
contin Gal - un zahar si GlcNAc - un derivat de aminozahar, nu au acid uronic)
- puternic incarcati negativ dat. acizilor uronici si sulfatarilor pe care le pot contine zaharurile sau
aminozaharurile prezente in moleculele GAG-urilor
93) Integrinele – caracteristici structurale si rol

- glicoproteine transmembranare
- structurate ca heterodimeri ab (fiecare subunitate a sau b fiind o proteina unipas de tipul I)
- rol in aderarea celulelor la matricea extracelulara si in transmiterea de informatii legate de
caracteristicile fizico-chimice ale structurilor macromoleculare din mediul extracelulare
- exista 18 subunitati a si 8 b, care pin diverse combinatii formeaza 24 de tipuri distincte de
integrine
- fiecare heterodimer diferit are specificitate diversa - atat sub aspectul partenerului de interactiune
din matricea extracelulara pe care il leaga, cat si sub aspectul afinitatilor fata de acestia
- specificitatea integrinelor este un parametru degenerat - mai multe proteine din matricea
extracelulara se pot lega de aceeasi integrina si mai multe integrine pot lega aceeasi proteina din
matrice, dar afinitatea acestor interactiuni este diferita, iar semnalele pe care celula le primeste
dupa angajarea integrinelor in interactiunile specifice sunt, de asemenea, diferite.
- rolul lor metabolic (procesele de semnalizare pe care le declanseaza) este departe de a fi cu
claritate elucidat, desi nu este contestat de nimeni in comunitatea stiintifica
- sunt implicate in controlul unor procese celulare ca diferentierea, moartea celulara programata,
motilitatea; toate aceste procese sunt importante atat in organizarea normala a tesuturilor si
organelor, cat si in patologii dintre cele mai diverse. In aceste aspecte de biologie normala a
tesuturilor si organelor, cat si in patologii dintre cele mai diverse - integrinele coopereaza cel putin
cu receptorii pentru factori de crestere
- caile de semnalizare ce sunt initiate de integrine se intersecteaza cu cele initiate de receptorii
pentru factori de crestere [20], nuantand intr-o plaja larga capacitatile celulelor de a raspunde
factorilor externi si asigurand o multitudine de posibilitati de adaptare
94. Nucleul celular: definitie, aspect MO, ME
DEFINITIE: Nucleul este cel mai mare organit prezent în toate celulele organismului, cu excepţia
hematiei adulte, corneocitelor şi celulelor fibre adulte din cristalin. Este prezent doar in celulele
eucariote si numai in interfaza (=:este neparmanent). Nucleul este sediu: ADN-ului, puratatorul
informatiei genetice,adica informatia pe baza careia se sintetizeaza proteinele; autoreplicarii ADN-
ului, transcriptiei si al modificarilor post-transcriptionale => este centrul de control si comanda al
celulei eucariote.
MO (structura)
● cu coloranti bazici (ex: HE) => coloratie violet => nucleul este BAZOFIL
● in coloratia Azan => nucleu rosu, bazofil
● Componente cere pot aparea la MO pe lama de nucleu:
-invelis nuclear, la periferie ( de cele mai multe ori nu se observa);
-cromatina -bazofila - se observa sub forma de granule, filamente sau blocuri;
- unul sau mai multi nucleoli, se observa mai intens colorati decat nucleul;
-cariolimfa=lichidul nuclear format in mare parte din proteine;
Nucleii eucromatici (contin eucromatina = cromatina activa functional) au aspect veziculos,
prezinta granulatii fine si in general au aspect granular sau fibrilar. Eucromatina apare palid
colorata.
Nucleii tahicromatici (intens heterocromatici = cromatina inactiva functional) sunt intens bazofili.
Heterocromatina apare intens colorata.
Eucromatina contine ADN care poate fi pus in evident prin urmatoarele metode:
● coloratia Feulgen=> ADN-ul apare colorat rosu-violet
● coloratia MGP (methyl-green pyronin) = reactive Brachet => ADN-ul apare verde-albastrui,
ARN-ul apare rosu;
● In microscopia de fluorescent, cu DAPI, nucleul are fluorescent albastra;

ME (ultrastructura)
● matricea nucleara, se observa ca o structura fibrilogranuloasa;
● heterocromatina electronodensa si eucromatina electronoclara;
● nucleolul, se observa ca o zona electronodensa, neregulata, cu structura fibrilogranuloasa;
● invelis nuclear, cu doua zone electronodense (membranele interna si externa) si o zona
electronoclara (cisteran perinucleara). Este intrerupta de pori nucleari ce se vad doar la ME.
95. Nucleul celular: numar, forma, localizare
NUMAR
● regula de baza: o celula - un nucleu;
● exceptii:
*celule anucleate: hematiile (au nucleu in timpul formarii, dar il pierd inainte de
eliberarea in fluxul sangvin);
*celule binucleate: hepatocitele, celulele umbeliforme, o parte din miocardiocite;
*celule multinucleate: fibra musculara scheletica, osteoclastul; !!!Nu au de la bun
inceput multi nuclei, ci se formeaza din asamblarea mai multor celule.
FORMA
● nucleu discoid: celulele pavimentoase din seroase;
● nucleu rotund: celulele cubice, poligonale(neuronii), limfocite;
● nucleu alungit - oval: celulele columnare cu axul lung mai mare decat diametrul (epiteliul
simplu cilindric);
● nucleu turtit: adipocite, mucosae, in unele glande salivare;
● nucleu lobat: granulocite;
● nucleu rasucit: fibra musculara neteda in contractie;
● nucelu neregulat: celula hiperactiva;
● nucleu piriform-turtit: capul spermatozoidului.
LOCALIZARE
● central: hepatocit, neuron;
● bazal: celula calciforma;
● mediobazal: celulele secretorii;
● periferic: fibra musculara striata;
● excentric: adipocit;
DIMENSIUNI
 citoplasma: 5-200 microni;
 nucleul: 3-15 microni.
PLASTICITATE
 nuclei sunt deformabili -> util in trecerea celulei prin endoteliu;
RAPORTUL Vnucleu/Vcitoplasma:
 =1 =>nucleul este mai mare, characteristic pentru un anumit tip cellular si o anumita varsta;
 >1 => blast;
 <1 => cit;
98. Invelisul nuclear: definitie, organizare, ultrastructura
DEFINITIE. Invelisul nuclear este un complex membranar caracteristic celulelor eucariote. El separa
doar in perioada interfazica continutul nuclear de citoplasma si implicit controleaza schimburile
dintre nucleu si citoplasma (prin complexele POR). Permite replicarea si transcrierea AND-ului.
ORGANIZARE. ULTRASTRUCTURA
Ultrastructural, invelisul nuclear este alcatuit din:
● membrana nucleara externa (MNE) -> 7.5 nm
-este trilaminata;
-poate prezenta ribozomi atasati la exterior;
-se continua cu membrana RER, cele doua avand aceeasi enzima marker;
-enzima marker: G6P-aza;
-incarcata negativ la suprafata => este bariera selectiva;
● cisterna perinucleara -> 10-40nm
- nu este vida = criteriu de buna fixare;
- comunica cu lumenul RER;
- loc de stocare pentru imunoglobuline si Ca⁺⁺;
● membrana nucleara interna (MNI) -> 7.5nm
- nu prezinta ribozomi;
- asemanatoare MNE, dar are activitate enzimatica scazuta;
- contine proteine intermembranare cu rol de fixare pentru laminele nucleare si pentru proteinele
histonice:
 LBR (Lamin B Receptor);
 LAP1, LAP2 (Lamina Associated Polypeptide);
 Emerina;
- prezinta canale pentru Ca⁺⁺ - necesar pentru enzimele nucleare (restul ionilor trec prin pori nucleari);
● lamine nucleare = proteine fibrilare
- se distribuie in strat dens atasat de MNI => lamina densa nucleara;
SAU
- se organizeaza intr-o retea cu ochiuri patrate in matricea nucleara (se confunda cu
heterocromatina periferica);->sunt prezente sub forma de dimeri prin a caror asociere se formeaza
reteaua;
- sunt de 3 tipuri: A, B, C;
 laminele A si C se leaga la heterocromatina, sunt solubile;
 lamina B se leaga la un receptor specific din anvelopa nucleara (proteina integrala);
-in jurul porilor formeaza canale si ataseaza cosuletul fibros al porilor;
- distrugerea lor impiedica replicarea ADN;
-in timpul mitozei sufera mai multe modificari: sunt fosforilate, se dezasmableaza lamina densa
nucleara, lamina B ramane atasata de MNI (laminele A si C sunt solubile), la sfarsitul telofazei sunt
defosforilate;
IMPLICATII CLINICE:
- distrofia musculara EMERY-DREIFUSS = SUNT AFECTATE LAMINELE A si C;
- progeria = laminopatie => anomalii de morfologie nucleara => dezorganizarea cromatinei;
● porii nucleari.
99. Porul nuclear, transport (generalitati) -> DIAMETRU: 10nm in repaus, 25nm in activitate
Porul este o zona de intrerupere a invelisului nuclear, unde se unesc membranele nucleare. In
accceasta zona de intrerupere se gaseste complecul por. Este responsabil de transportul (selectiv,
in ambele sensuri) si comunicarea nucleu-celula.
Complexul por este alcatuit din aproximativ 30 de nucleoproteine incarcate electric pozitiv.
GENERALITATI
 are ol in reglarea schimbului bidimensional selectiv nucleu – citoplasma;
 este o structura dinamica ce dispare si apare in functie de activitatea celulei;
 o celula active prezinta 3-4000 de pori;
 Drepaus = 10nm;
 Dactivitate = 25nm;
ALCATUIRE = structura octogonala formata din:
● 3 inele proteice suprapuse = mase anulare (d=20nm):
-> 8 citoplasmatice pe care se insera fibrile citoplasmatice cu capetele libere;
-> 8 nucleoplasmatice pe care se prind fibrile nucleoplasmatice (=>nu au capetele
libere) unite prin inel nucleoplasmic = cosulet;
● complex anular radial este format dintr-o subunitate anulara si una luminala;
● 8 canale periferice;
● complex central prin care trec macromolecule in tranzit;
TRANSPORTUL PRIN COMPLEXUL POR
● pasiv -> prin canalele periferice trec ioni (K⁺, Na⁺) si molecule mai mici de 60kDa (aminoacizi,
nucleotide, oligozaharide);
● activ -> necesita GTP-aze;
->viteza este invers proportional cu masa moleculara;
->se importa: proteine nucleare (cariofile), enzime necesare replicarii, complexe ligand
- receptor hormonal, factori de transcriere;
->substantele importate au secventa semnal de adresare nucleara (NLS, incarcata
pozitiv si bogata in lizina si arginina);
-> substantele importate sunt recunoscute in citoplasma de importina;
-> complexul format este legat de fibrilele citoplasmatice si transferat la por;
-> se exporta, printr-un mechanism asemanator, ARNt, ARNm, ribozomi (echivalent,
sunt implicate NES si exportina);
100. Nucleolul: rol, compozitie chimica, evidentiere MO, ultrastructura, localizare -> 0.5-2 μm
ROL. Nucleolul este un corpuscul intranuclear, interfazic, vital, cu rol in biogeneza ribozomilor si in
controlul ciclului cellular si al diviziunii celulare. => in absenta nucleolului, nu se sintetizeaza protein
si celula nu se divide;
DIMENSIUNI. 0,5-2microni (dimensiuni mari in celulele cu nucleu voluminous si sinteza proteica
intensa);
FORMA. rotund-oval;
!!! nu prezinta invelis !!!
LOCALIZARE. Nucleolul este pozitionat central sau excentric, in functie de destinatia functionala.
NUMAR. in medie, exista 2 nucleoli intr-un nucleu, pentru a putea fi transmis unul la fiecare set
haploid. Numarul variaaza intre 1 si 10.
!!! este prezent in toate celulele, insa frecvent nu este observant din cauza faptului ca planul de
sectiune nu il cuprinde !!
COMPOZITIE CHIMICA. Dupa digestia enzimatica: 3% ADN, 7% ARN, 90% protein => este intens
bazofil.
MO(structura). Se evidentiaza cu:
● HE => corpuscul bazofil;
● coloratie Feulgen => individualizarea unui corpuscul cromatinian (ADN colorat in rosu)
atasat nucleolului = cromatina asociata nucleolului ;
ME(ultrastructura). Se observa o zonă electronodensă, neregulată, cu structură fibrilogranulară.
Ultrastructural, are 4 componente:
● pars fibrosa = retea filamentara de ARN;
● pars granulosa = granule formate din preribozomi;
● pars cromosoma = fibre de ADN;
● pars amorpha = proteine omogene;

Mai actual:
● zona densa fibrilara, aflata in jurul centrului fibrilar, contine proteine implicate in
clivajul preARNr si asamblarea post-transcriere a preribozomilor;
● zona granulara
● centru fibrilar (NOR) ce prezinta ARNpolimeraze I si II, factori de transcriere si
nucleolina (naveta nucleu - citoplasma).
101. Matricea nucleara: ultrastructura, roluri
DEFINITIE. Matricea nucleara este reprezentata de materialul insolubil care persista dupa
extragerea lipidelor si a proteinelor (cu detergenti), digestie enzimatica ( enzimele folosite fiind
ADNaza si ARNaza) si extragerea proteinelor (cu solutii saline).
Este o retea de fibre de 3-5nm in care sunt inglobate granule >25nm.
COMPOZITIE CHIMICA: ADN si ARN (in jur de 15%), proteine (85%) si lipide (1%).
ROLURI:
● ordoneaza enzimele de replicare, transcriere; ARN polimerazele raman fixate in reteaua
fibrilara, imobile, iar moleculele de ARN se deplaseaza;
● schelet de fixare a cromozomilor in locuri bine fixate;
● organizeaza nucleolul;
● rol in mitoza, in reconstructia nucleara (contin proteine NuMA = Nuclear Mitotic Apparatus).
102. Cromatina: definitie, clasificare + informatii de la 100 si 101
DEFINITIE. Cromatina este complexul format de ADN cu proteine histonice şi nehistonice.Este
forma de existenta a materialului genetic in interfaza. In timpul diviziunii se condenseaza si se
structureaza in formatiuni numite cromozomi.
COMPOZITIE. Cromatina contine 30% ADN, 40% proteine histonice, 25% proteine nonhistonice, 5%
ARN.
CLASIFICARE. Exista 2 tipuri morfo-functionale de cromatina:
● eucromatina;
● heterocromatina
->constitutivă;
-> facultativă: autozomala si gonozomala;
103. Fibra de cromatina. Histone si proteine nehistonice, caractere generale, roluri
Molecula de ADN desfasurata are 2 m. Pentru a putea fi cuprinsa in spatiul nuclear, molecula
sufera procese de impachetare + compactare + plicaturare. Filamentul de ADN are o grosime de
2nm.
1. Filamentul dublu catenar de ADN (d=2nm);
2. NUCLEOZOM => fibra nucleozomala (d=10nm);
® Alcatuit dintr-un miez octameric format din 4 perechi de proteine histonice (H2A, H2B, H3, H4) si un
segment de ADN lung de 146 de perechi de baze este infasurat de 1 tur si ¾ ori in jurul octamerului;
® Nucleozom=unitatea de repetare, formandu-se un lant “sirag de margele” (beads of string)
® Constitutia acestui lant necesita ADN linker (50-60pb) intre 2 nucleozomi si histona H1;
3. SOLENOID
® Este o rasucire sub forma de solenoid a fibrei de cromatina;
® Sunt 6 nucleozomi/pas de spirala;
® Aceasta structura este stabilizata de de histona H4;
® Se formeaza fibra de 30 nm;
4. BUCLA
® Fibra de 30 nm formeaza bucle (domenii) in jurul unui schelet proteic => fibra de 300 nm ;
® Buclele + scheletul proteic se plicatureaza din nou => fibra de 700 nm din cromatida la inceputul
profazei;
Proteine histonice
● sunt bazice;
● sunt caracteristice numai eucariotelor;
● sunt sintetizate in citoplasma si ajung in nucleu prin pori, prin transport activ;
● in functie de continutul de Lys si Arg, exista 5 tipuri de histone: H1 (are specificitate de
specie si are urmatoarele roluri: organizarea si functionarea cromatinei, mentinerea
stucturii cromatinei, inhibarea trasncrierii genelor, spiralizarea cromozomilor); H2A, H2B,
H3, H4 (nu au specificitate de specie si au rol in formarea nucleosomilor);
● se leaga de gruparile PO43− din ADN;
Proteine nonhistonice
● sunt acide;
● sunt sintetizate in citoplasma;
● se gasesc in nucleoplasma, nucleol si citoplasam
● au rol in reglarea activitatii genelor si in diferentierea genica;
● exemple de non-histone: ADN polimeraza, ARN polimeraza, in principal enzime ce intervin in
acetilare, metilare, fosforilarea nucleoproteinelor;
● au rol in replicare, recombinare, reparare ADN, transcriere ARNm, impachetarea si
mentinerea structurii cromozomilor;
104. Eucromatina
● palid colorată (MO) electronoclară (ME);
● funcţional activă, decondensata, prezenta in replicare si transcriere;
● hipometilata;
● Se replica precoce in faza S;
● este formata din exoni (fragmente de ADN transcrise in ARN) si introni (fragmente care
separa exonii);
● ADN-ul trebuie sa fie eucromatic pentru a fi activ, dar nu toata eucromatina este activa genetic;
105. Heterocromatina. Heterocromatina constitutiva. Heterocromatina gonozomala
● intens colorată (MO) electronodensă (ME);
● inactivă funcţional, condensata;
● inalt metilata;
● se replica tardiv;
● prin piconza, eucromatina devine heterocromatina;
->constitutivă – este permanent condensata, nu este niciodată transcrisă;
- prezenta mai ales la nivelul cromozomilor 1, 9, 16, Y;
- se gaseste la nivelul centromerelor + telomerelor;
- formata din ⅓ ADN inalt repetitiv si ⅔ ADN mediu repetitiv;
- se replica tardiv in S;
- explica paradoxul valorii C = cantitatea de ADN exprimata in picograme
din nucleul haploid al unei specii => 2C in celula diploida. Cercatatorii se asteptau ca aceasta valoare
sa fie proportionala cu complexitatea organismelor, dar Csalamandra>Com;
-> facultativă – autozomala:
 se poate converti in eucromatina=> pericitele pot deveni mai
multe linii celulare;
 nu este aceeasi pentru toate tipurile de celule;
 are sens genetic;
 contine gen inactive/represate;
 cantitatea si distributia variaza in functie de specie si
activitate;
- gonozomala: *este inactiva pe toata durata ciclului celular;
*se gaseste in cromatina sexuala:
1. Corpusculul Barr se formeaza prin inactivarea aleatorie a unui cromozom X la
sexul feminin in ziua a 14-a din perioada embrionara (procedeu numit lionizare). In nucleu, se afla
atasat de MNI. Este marker citologic genetic al sexului feminin.
2. Corpusculul F = bratul cromozomului Y, inactiv genetic. Se vizualizeaza prin
tratarea nucleului interfazic cu quinacrina, cand capata fluorescenta. Este marker genetic de sex
masculin.
106. Ciclul celular – faze, mecanisme de control
In viata oricarei celule exista o ciclicitate care poate fi subdivizata functional in mai multe
faze, doua principale:
1. Stadiul M – este stadiul esential in ciclul celular, M – vine de la mitoza – care presupune
clivarea definitiva a unei celule in doua celule identice;
2. Interfaza – este faza a ciclului celular ce are loc intre doua mitoze. O celula vizualizata la
microscop in timp interfazei, pare doar sa creasca. Defapt, in acest timp au loc procese ordonate,
complexe, premergatoare mitozei ce pregatesc celula, procesul central fiind replicarea ADN-ului
nuclear. Deasemenea exista puncte de control – checkpointuri - in interfaza, prin care celula pote fi
controlata. Centrozomul trebuie sa dubleze si el si sa formeaze fusul de diviziune;
Stadiile interfazei – prezinta un stadiu central, intre doua stadii de latenta.
● Stadiul S (Synthesis) – este faza propriu-zisa in care se replica ADN-ul, strajuita de doua faze
de „latenta” ;
-are loc o productie accelerata de proteine histonice dar si de
proteinenzime ce produc ADN-ul;
● Stadiile G (Gap, G0, G1 si G2) – au loc inainte si dupa stadiul S si sunt faze de siguranta in
care celula creste. Daca stadiile nu ar exista, celula nu ar avea timp sa creasca in masa
-> G1 – este faza de la sfarsitul unei mitoze pana la inceputul replicarii ADN, este
cand celula creste in dimensiune (sinteza de proteine), iar la momentul potrivit va trece in faza S.
Diferentele intre diferite celule ce prolifereaza cu diferite viteze au loc in acest stadiu;
-> G2 – este faza dintre stadiul S si stadiul M;
-> G0 – este un stadiu de pauza. Celulala aflata in stadiul G1 – poate sa intre in stadiul
G0, un stadiu de conservare, in care ADN-ul nu se mai replica. Din acest stadiu poate sa iasa, insa
poate dura zile, saptamani ani.
Pentru a determina in ce stadiu se afla celula, este necesara tratarea cu timidina
marcata – aceasta este folosita intens de celulele ce se afla in stadiul S. Chiar daca stadiile de
diviziune ale unei culuturi de celule nu sunt sincron, aproximativ 30% dintre acestea se vor afla in
stadiul S. Deasemenea, in stadiul S are loc o productie accelerata de proteine histonice dar si de
proteinenzime ce produc ADN-ul.
Controlul ciclulului celular
Desi inainte se credea ca mecanismele celulare se autoregleaza sub forma unei cascade –
respectiv sub forma unui domino – fiecare pas implinit declansandu-l pe urmatorul, conceptia
actuala prevede un mecanism central de control ce poate modula activitatea celulelor dupa nevoie.
Mecanismul de control se bazeaza pe procese biochimice, el insusi fiind constituit de un complex
proteic cu interactiune complexa, la care se adauga si diferiti „senzori” prin care se transmit
semnalele la nivel central, prin care se poate modula activitatea celulelor. Semnalele ce se transmit
pot fi de tipul „brake” – ce pot incetini activtiatea intr-una din stadiile ciclului la momente precise =
checkpointuri:
(1) In faza G1 – inaintea intrarii in S;
(2) In faza G2 – inainte intrarii in M.
Din punct de vedere biochimic, activitatea se regleaza prin protein-kinaze. Exista astfel:
(1) Ciclina – moduleaza activitatea (2), sufera procese de activare – inactivare in cursul
ciculului celular;
(2) Cyclin dependent protein kinase - CDK – fosforileaza anumite proteine subordonate la
resturile de serina si treonina, activandu-le. Este la randul ei activata de (1). Exista 2 tipuri de CDK,
cate unul pentru fiecare dintre cele doua checkpointuri;
(3) M-phase promoting factor – MPF - este complexul format de ciclina si CDK-ul fazei G2
– si induce o actiune fosforilanta explozica cu feedback pozitiv ce declanseaza trecerea de la o faza
la alta, eliberarea ciclinei din complex oprind brusc activitatea.