Explorați Cărți electronice
Categorii
Explorați Cărți audio
Categorii
Explorați Reviste
Categorii
Explorați Documente
Categorii
Membrana celulara reprezinta ultrastructura formata in principal din lipide polare si proteine, care
separa dar si uneste celula cu mediul.
- pelicula foarte subtire (in general biomembranele, inclusiv endomembranele, au 7-10nm)
- de-a lungul timpului, conceptul despre organizarea membranei a trecut prin diferite stadii pana sa
ajunga la ce actual
1. Sec. XIX – permeabilitatea prin membrana a unor compusi chimici este direct proportionala cu
solubilitatea lor in lipide
→Concluzie: lipidele sunt componentele majore ale membranei, fiind cele mai abundente
molecule hidrofobe si prezentand rezistenta mecanica
2. Lipidele extrase din membrana eritrocitara acopera o suprafata dubla cand sunt intinse intr-
un film pe o suprafata apoasa, fata de suprafata populatiei eritrocitare din care aceste lipide
au fost extrase.
→Concluzie: lipidele sunt organizate in membrana sum forma unui bistrat
3. Tensiunile superficiale de la suprafata unui bistrat lipidic sunt mai mari decat cele de la
suprafata membranei celulare, ceea ce inseamna ca trebuie sa existe proteine care scad
tensiunile superficiale
→Concluzie: “modelul sandwich”: 1 bistrat lipidic intre 2 straturi de proteine globulare
4. Examinarea electrono-microscopica a membranelor intr-o diversitate de celule a dus la
observatia ca toate membranele se evidentiau ca doua straturi (lamine) electrono-opace ce
delimitau unul electrono-transparent, mentinand ideea bistratului lipidic plasat intre 2
straturi proteice.
→Concluzie: proteinele din exterior sunt diferite fata de cele din interior
5. Singer si Nicolson elaboreaza “Modelul mozaicului fluid” de organizare a membranei celulare,
valabil pentru toate tipuile de biomembrane
- baza consta in bistratul lipidic - eterogen
- asimetric
- cu proprietati fluide manifestate bidimensional (dinamicitate)
- caracter de mozaic – proteinele plutesc pe/sunt scufundate in marea de lipide ce formeaza
bistratul
6. Completari:
- citoschelet = ultrastructura aflata pe fata interna a membranei
- glicocalixul = ultrastructura aflata pe fata externa a membranei
- proteinele si componenta glucidica accentueaza si nuanteaza caracterul eterogen, asimetric
si de fluiditate manifestata bidimensional al structurii membranei celulare
- bistratul lipidic contine – 2 parti hidrofile - 1 spre exterior
- 1 spre citosol
– 1 parte hidrofoba
- datorita organizarii straturilor hidrofile si hidrofobe, membrana poate fi observata sub forma
trilaminara
2. Compozitia chimica globala a membranei celulare si functiile membranei
Lipidele membranare reprezinta o categorie larga de substante organice relativ insolubile in apa,
solubile in cei mai multi solventi organici, cu caracter amfifil, multe dintre ele fiind esteri ai unor
alcooli polihidroxilati cu acizi grasi.
Principalele tipuri de lipide din mb. cel. - FOSFOLIPIDE: 70-75%
- COLESTEROL: 20-25%
- GLICOLIPIDE: 1-10% - glicolipidele din mb. cel. animale.
apartin clasei sfingolipidelor
1. FOSFOLIPIDELE (FL)- in functie de poliolul din structura: fosfogliceride si fosfosfingozide
a. FOSFOGLICERIDE - in functie de compusul hidrofil (=X)
i. PC/FOSFATIDILCOLINE/LECITINA (X=colina)
ii. PE/FOSFATIDILETANOLAMINE (X=etanolamina)
iii. PS/FOSFATIDILSERINE (X=serina)
iv. PI/FOSFATIDILINOZITOL (X=inozitol)
v. PA/ ACID FOSFATIDIC (X=hidrogen)
b. FOSFOSFINGOZIDE - pornesc de la sfingozina
- SFINGOMIELINE (echiv. PC) - prezinta, de regula, AG saturati
c. CARDIOLIPINE (1,3-difosfatidil-gliceroli → 4 lanturi alifatice → 4AG → continut
hidrofob ↑)
- specifice mb. mitocondiale interne
d. PLASMALOGENE
- echiv. PE/PC
- in pozitia 1 au esterificat un alcool gras nesaturat cu legatura dubla intre C 1 si C2
- reprezinta 10% din FL din mb. cel. din creier, muschi, testicul, rinichi
- reprezinta 50% din FL din mb. cel. din muschiul cardiac
Abundenta FL:
- PC, SM, PE, PS = majoritare, 20-25%
- PI (10-15%), PA (1-2%) = slab reprezentate, implicate in procese celulare
importante
Structura unu fosfoglicerid:
- AG cu 12/14 pana la 24 de C:
1 = AG saturat - Acid Miristic (C14 ); Acid Palmitic (C16 ); Acid Stearic(C18)
2 = AG nesaturat - Acid Oleic (C18:1); Acid Linoleic(C18:2); Acid
Linoleninc(C18:3); Acid Arahidonic/Eicosatetraenoic(C20:4)
Distributia FL:
- PC si SM - preponderent in foita externa
- PE - preponderent in foita interna
- PS si PI - aproape exclusiv in foita interna (!!! Aparitia PS in foita externa reprezinta o dovada
timpurie a intrarii celulei intr-un proces apoptotic, sau a activarii plachetelor sanguine)
- Colesterolul - egal distribuit intre ambele foite, in general, dar in unele cazuri poate fi
distribuit asimetric
- Glicolipidele - exclusiv in foita externa a bistratului
Distributia asimetrica a FL bistratului a inceput sa fie investigata in contextul unor
patologii
Rolul structural al lipidelor din membrana celulara organizate in bistrat este esential,
asigurand functia de bariera (ex: difuziunea simpla a apei - trece prin spatiul format de
miscarea structurilor hidrofobe)
Functia metabolica uneste celula cu mediul inconjurator prin:
a. Recunoastere si semnalizare intercelulara (unele glicolipide in relatie cu proteine mb.)
b. Semnalizare prin actiunea fosfolipazelor (enzime specifice care pot modifica FL, parte
dintre metabolitii rezultati actionand ca mesageri secunzi si facilitand numeroase
procese prin care celulele raspund semnalelor receptate)
i. fosfolipaza A1 (PLA1) - elibereaza acidul gras din pozitia 1 a glicerinei
ii. fosfolipaza A2 (PLA2) - elibereaza acidul gras din pozitia 2 a glicerinei → se
formeaza lizofosfatide
iii. fosfolipaza B (PLB) , care poate scoate acizi grasi din ambele pozitii ale
glicerolului din structura fosfolipidelor, completand de regula activitatea
PLA1 si PLA2; in general, actioneaza asupra lizofosfatidelor, eliminand din
bistrat fosfolipidul afectat
iv. fosfolipaza C - desface legatura dintre glicerina si fosfat, cu eliberare de
diacilgliceroli (DAG), ce raman in bistrat si a unui compus hidrofil ce difuzeaza
in citosol
v. fosfolipaza D - elimina restul hidrofil X, cu formarea de acizi fosfatidici la
nivelul bistratului
Notam de asemenea si ca fosfolipaza A2, prin actiunea sa, poate elibera acidul arahidonic,
care, prin complexe procese de metabolizare, este precursor pentru 4 clase de substante
implicate in semnalizare (rol de molecule mesager):
1. Prostaglandine 2. Tromboxani 3. Prostacicline 4. Leucotriene
Primele 3 tipuri rezulta pe calea ciclooxigenazei, iar cea de-a patra pe calea lipooxigenazei.
PI sunt implicati in mecanisme de transmitere transmembranara si intracelulara a
semnalelor: cand unele molecule semnal (liganzi) se leaga de receptorii specifici din mb. PI
intra intr-o secventa de reactii numita cascada fosfoinozitidelor.
IP3 actioneaza ca mesager secund inducand cresterea Ca2+ in citosol si conducand la raspunsuri
celulare rapide si de scurta durata (ex: contractia musculara).
DAG este implicat in declansarea unor raspunsuri celulare mai lente si de lunga durata (ex:
semnalizarea prin caile protein-kinazei C).
Se folosesc particulele bis/tris deoarece fiecare reziduu fosfat este inserat pe
un alt hidroxil an inozitolului (bi/tri se folosesc in denumirea compusilor in
care fosfatul se leaga unul de altul)!!!
I. Proteine periferice/extrinseci
- ~25% din polipepdidele unei membrane
- atasate de o parte sau de alta a bistratului lipidic
- interactioneaza in principiu cu capetele hidrofile ale lipidelor
- extragere - cu solutii saline sau agenti chelatori; nu sunt asociate cu lipide → au
caracter hidrofil
1. Ectoproteine
- asociate foitei externe a bistratului/fata luminala a endomembranei
- cuplare prin -COOH terminal la -NH2 a etanolaminei din capatul liber al structurii
glucidice a unor glicofosfatidilinozitoli; fenomenul s.n. GLIPARE
- partea lipidica ramane in foita externa a bistratului si s.n. ANCORA
GLICOFOSFATIDILINOZITOLICA
- proteinele glipate - implicate in procese imune; exista proteine cu rol enzimatic
ancorate prin glipare; contribuie la endocitoza (retin molecule din spatiul
extracelular);
- directionarea ectoproteinelor ancorate la bistrat prin glipare - catre domeniul
apical al mb. din celulele polarizate (ep. monostratif.)
2. Endoproteine
- asociate tranzitoriu si reversibil prin reactii de ACILARE (miristilare, palmitilare,
farnezilare, geranil-geranilare)
- radicalul acil este cufundat in stratul intern al bistratului
- modificarile reversibile sunt importante pt. exprimarea functiilor proteinelor (ex:
proteinele G mici/proteinele G monomerice - pot tranzita pe baza acestor
modificari din starea de proteina citosolica, in starea de proteina periferica, pt
exercitarea functiei)
Proteine acilate/glipate - acumulate la nivelul caveolelor/plutelor lipidice
3. SPECTRINA
- proteina periferica, endoproteina
- componenta de baza a citoscheletului asociat mb.
- heterodimer - subunitate alfa - 280 kDa - 22 aa
- subunitate beta - 246 kDa - 17 aa
- ambele subunitati: 106 aa - multiple unitati repetitive
- cele 2 subunitati cu geometrie fibrilara se rasucesc usor una in jurul alteia intr-o
structura elicoidala → bastonase flexibile cu lungimea de ~100nm
- rasucirea este in contrasens (antiparalel) - fiecare bastonas are la capete gruparea -NH2
terminala a unei subunitati si gruparea -COOH terminala a celeilalte
- capatul continand gruparea -NH2 terminala a subunitatii alfa si gruparea -COOH
terminala a subunitatii beta este numit capul bastonasului - celalalt capat este coada
- bastonasele pot interactiona cap la cap, cate 2 → tetrameri lungi de ~200nm (→
laturile retelei citoscheletului membranar)
- capetele tetramerilor = cozile bastonaselor - se pot asocia → nodurile retelei (in care se
gasesc alte proteine care controleaza dinamica interactiunilor)
- echivalenta sa in celulele nervoase s.n. FODRINA
4. ACTINA
- participa la organizarea citoscheletului membranar prin asigurarea solidarizarii
componentelor acestuia la nivelul nodurilor
- forma monomerica, proteina globulara cu masa de 43 kDa si diametrul de ~5nm
- la nivelul citoscheletului formeaza fragmente mici de 8-12 monomeri → asigura
asocierea cozilor tetramerilor de Spectrina in nodurile retelei
5. Banda 4.1
- proteina periferica
- masa moleculara de ~80 kDa
- conformatie globulara - diametru de ~6nm
- interactioneaza dinamic cu: - S si A in nodurile retelei
- endodomeniul glicoforinei C (contribuind la atasarea
citoscheletului pe fata citosolica a membranei)
6. Ankirina
- masa moleculara de ~210 kDa
- diametrul de ~9nm
- se leaga la: - subunitatea beta a spectrinei (la a 15a unitate repetitiva)
- endodomeniul benzii 3 → ancorarea retelei citoscheletului membranar
prin
interm. ochiurilor acestora
8. Mobilitatea proteinelor membranare si rolul ei
Def: Citoscheletul membranar este o retea de endoproteine cu ochiuri si noduri, solidara mb. prin
atasarea la endodomeniu unor proteine transmembranare, care face trecerea de la mb. la citosol.
- solidar cu oraganitul care s.n. citoschelet
- organitul citoschelet = filamente/microtubuli distrib. in intreg volumul citosolic
- mentine/modifica forma celulei/geometria membranei
- in unele cazuri - impl in organizarea specializarilor de mb. (microvili, stereocili, cili, flageli)
- la eritrocite - forma biconcava si maleabilitatea acestuia este datorata in exclusivitate
citoscheletului mb.
- Citoscheletul este format din tetramerii de Spectrina ce organizeaza laturile ochiurilor retelei
unde, prin intermediul Ankirinei, se leaga banda 3 si din mici filamente de actina care leaga cozile
tetramerilor de Spectrina la nivelul nodurilor retelei, unde prin intermedierea benzii 4.1 reteaua se
ataseaza suplimentar la endodomeniul benzii 3 sau al glicoforinei
Glicocalixul reprezinta invelisul glucidic al celulelor, constituit din structuri oligozaharidice sau
polizaharidice inserate pe lipide ale foitei externe a bistratului sau pe proteine (pe ectoproteine,
respectiv pe ectodomeniile proteinelor transmembranare). Asadar, glicocalixul reprezinta o parte
componenta a membranei celulare, alaturi de plasmalema si de citoscheletul membranar, si este
ancorat intotdeauna versantului extern al bistratului lipidic. Glicolipidele poarta doar structuri
oligozaharidice, iar proteinele pot purta atat structuri oligozaharidice, cat si polizaharidice.
Din punct de vedere al structurii biochimice globale, sunt 3 componente membranare ce participa
la structurarea glicocalixului prin partile glucidice din structura lor:
1. glicolipidele - 1 lant oligozaharidic neramificat; aspect contorsionat
2. glicoproteinele - mai multe lanturi oligozaharidice ramificate, inserate N-, sau O- glicozidic
3. proteoglicanii - compozitie speciala – 90-95% glucide, 5-10% proteine, lanturile lor polizaharidice
sunt cele mai lungi dintre cele intalnite la nivelul glicocalixului si poarta denumirea de GAG
(glicozaminoglicani)
Toate aceste trei categorii de componente sunt denumite generic, glicoconjugate.
Grosimea glicocalixului este in medie intre 20 si 50 nm (dar pot ajunge chiar la 2000nm), cu variatii
de la un tip de celula la altul, dar si pentru aceeasi celula de la un domeniu membranar la altul (spre
ex. la celulele epiteliilor unistratificate, polul apical are un glicocalix mai abundent decat polul
latero-bazal). O regula pe care o aplicam in intelegerea grosimii glicocalixului este ca acesta are o
grosime cu atat mai mare, cu cat celulele sunt mai putin implicate in interactiuni intercelulare sau
cu substrate din matricea extracelulara (glicocalixul cel mai gros il prezinta cel. sanguine). In mediile
deosebit de agresive (stomac, intestin), glicocalixul celulelor epiteliale unistratificate este ingrosat
de secretii glicoproteice de tip mucinic (=mucine).
In structurarea glicocalixului nu participa toate monozaharidele existente in natura, ci doar 7:
─ Glucoza (Glc)
─ Galactoza (Gal)
─ Manoza (Man)
─ Fucoza (Fuc) (singura zaharida din seria L, restul apartin seriei D)
─ N-acetil glucozamina (GlcNAc)
─ N-acetil galactozamina (GalNAc)
─ Acizii sialici (SA) - intreaga clasa de compusi derivati din acidul neuaraminic (precum acidul
N-acetil-neuraminic/NANA sau N-glicolil-neuraminic - provenit din alimentatie). Diversitatea
SA este vasta, intrucat reprezentantii de baza pot fi O-acetilati la hidroxilii de la carbonii
4,7,8 si 9, iar, mai departe, pot fi mono/di/tri acetilati.
In afara de aceste sapte componente, in proteoglicani intalnim si monozaharidul xiloza (necesar
pentru a lega structura glucidica de o serina din partea proteica), precum si acizi uronici (acid
glucuronic si acid iduronic).
Dupa aceasta enumerare de componente, putem accentua ideea eterogenitatii structurarii
membranelor (indusa de lipide, si amplificata de proteine si de structurile glucidice), prin faptul ca
insiruirea glucidelor din lanturi oligozaharidice nu este aceeasi, ea diferind intre diversele glicolipide
si glicoproteine. Mai mult, legarea monozaharidelor intre ele se poate face in mai multe moduri,
intrucat exista mai multe grupari hidroxil disponibile. Totusi, nu toata aceasta gama larga de
posibilitati este exploatata de celula, lucrurile fiind limitate de tipurile de glicoziltransferaze (sunt
gasite in RE si in complexul Golgi, unde structurile din GL, GP si PG sunt biosintetizare; au
stereospecificitate foarte ridicata).
Caveole - invaginari ale membranei (=plute lipidice invaginate) prin care celula face
schimburi cu exteriorul (s.n. vezicule plasmaleale in celulele endoteliale); se dispun
individual sau in ciorchini la nivelul membranelor
14. Caile de semnalizare
Semnalizarea celulară/semnalizarea intercelulară (deoarece există, de regulă, o celulă care
transmite un semnal și o alta care îl receptează, deși unele pot recepta și semnale fizice) =
modalitatea esențială prin care celulele pot comunica între ele prin schimb de informații, indiferent
de distanța la care se află. Semnalizarea celulară presupune cooperearea între 2 celule și
fenomenele care se petrec la nivelul membranelor lor (pentru trecerea semnalului dinspre interior
spre exterior, pentru celula transmițătoare și dinspre exterior spre interior pentru celula
receptoare).
În funcție de distanța la care se află celulele care semnalizează între ele, căile de semnalizare se
împart în:
• Endocrine – celulele se află la distanță, iar molecula semnal trebuie transportată prin umorile
organismului;
• Paracrine – celulele se află în imediata vecinătate;
• Autocrine – semnalul este transmis și receptat de aceeși celulă;
• Juxtacrine – căi prin care sunt receptate semnale, atunci când sunt joncționate
! pentru primele 3 semnalizarea se face prin molecule secretate de celula semnalizatoare, pe când
semnalizarea juxtacrină presupune interacțiunea unor molecule din structura membranelor celor 2
celule, în această situație, ambele celule transmit semnal și receptează informații prin semnalul
transmis de partenerul de interacțiune
Oricare ar fi calea de semnalizare, la iniţierea fenomenului participă două componente: (i) molecula
semnal, numită şi ligand (secretată sau expusă la suprafaţa membranei de celula semnalizatoare;
ligandul poate fi şi o macromoleculă din matricea extracelulară) şi (ii) receptorul de la nivelul celulei
ţintă.
Ca urmare a interacţiunii receptorului cu ligandul, deci ca urmare a receptării unui semnal, celula
ţintă declanşează unele procese ce se constituie ca reacţie la primirea informaţiei purtate de
molecula semnal şi se finalizează cu ceea ce se numeşte răspuns la semnalul receptat. !! Același
ligand poate avea receptori diferiți în diferite celule, chiar și același receptor poate produce
răspunsuri diferite, în funcție de calea intracelulară pe care o activează receptorul respectiv.
Oricare ar fi combinaţia de semnale care acţionează asupra unei celule la un moment dat, răspunsul
celular va determina un comportament îndreptat spre unul dintre următoarele patru efecte posibile
(i) diferenţierea, însoţită de autoregenerare, pentru celule stern sau progenitoare în perioada
dezvoltării embrionare şi formării ţesuturilor, inclusiv în organismele tinere, dar şi în organismele
adulte, în situaţii de regenerare tisulară sau în procesele legate de hematopoieză;
(ii) supravieţuirea, care reprezintă efectul cel mai des întâlnit ca răspuns şi care se bazează pe cea
mai mare diversitate de combinaţii, fiecare celulă necesitând stimuli specifici pentru a răspunde
prin supravieţuire şi funcţionare normală;
(iii) proliferarea, este declanşată la anumite combinaţii de semnale ce apar atunci cînd este nevoie
de sporirea populaţiei celulare într-o anume zonă a unui ţesut (ţine de capacitatea organismului de
a-şi menţine homeostazia celulară şi capacitatea de a reface ţesuturile);
(iv) moartea celulară programată (de regulă sub formă de apoptoză), apare în lipsa oricărui semnal
care să determine supravieţuirea sau în prezenţa unor semnale specifice.
Indiferent de răspunsul celular pe care îl determină, putem defini 4 etape de semnalizare celulară:
1. Initierea semnalizării prin legarea ligandului de receptor. Legarea ligandului de receptor
presupune o interacțiune de afinitate, de mare specificitate, care se bazează pe o multitudine de
forțe fizico-chimice, exercitate simultan (punți de H, interacțiuni electrostatice, interacțiuni
hidrofobe), toate contribuind la punerea în comun a unor suprafețe organizate de structurile
terțiare și/sau cuaterare ale celor două molecule.
2. Transducţia semnalului şi activarea receptorului. Transducţia semnalului are la bază modificări
conformaţionale la nivelul moleculei receptorului, datorate interacţiunii cu ligandul. Pentru
receptorii aflaţi la nivelul membranei celulare, cei mai numeroşi din cunoştinţele noastre de până
acum, modificările se propagă, prin intermediul domeniului transmembranar al receptorului, la
endodomeniu, atrăgând activarea receptorului.
3. Activarea efectorului şi amplificarea semnalului. Receptorul stimulat prin legarea ligandului
activează, la rândul său, proteina efectoare din pasul imediat următor al semnalizării. O primă
amplificare a semnalului este efectuată chiar la acest nivel deoarece un receptor stimulat poate, cât
se află în această stare, să activeze un număr mai mare de molecule ale efectorului. Ţinând cont de
faptul că un proces de semnalizare presupune un număr mai mare de tipuri de efectori acţionând
secvenţial, fiecare preluând semnalul de la tipul anterior (din amonte) şi transmiţându-1 tipului
următor (în aval), amplificarea semnalului creşte în fiecare etapă a căii de semnalizare, până la
finalizarea răspunsului celular.
4. Atenuarea semnalului şi desensibilizarea celulei: Această etapă presupune inactivarea
efectorilor şi controlul complexului ligand-receptor (fie desfacerea ligandului şi degradarea
intracelulară a acestuia, fie degradarea simultană a celor doi protagonişti ai iniţierii procesului de
semnalizare, ceea ce presupune implicarea fenomenului de endocitoză). Inactivarea efectorilor
poate însemna cel mai adesea Uzarea moleculelor activatoare (de exemplu scindarea GTP la GDP),
metabolizarea mesagerilor secunzi (vezi mai jos definirea acestora), dacă aceştia sunt implicaţi în
calea de semnalizare în cauză, sau scoaterea funcţiunilor activatoare de pe molecula efectorului (de
exemplu defosforilarea, dacă fosforilarea a presupus activarea), sau alte modalităţi de modificare
post-traducere 3 (de exemplu fosforilarea dacă forma activă presupune defosforilarea). Desfacerea
complexului ligand-receptor se face, de regulă, după internalizarea acestuia în sistemul endozomal,
care poate fi urmată de sortări şi direcţionări ale ligandului sau chiar şi ale receptorului către
lizozomi, pentru degradare. Alteori receptorul, care eliberează ligandul în endozom, este reciclat la
suprafaţa celulei, pentru a reintra în rol în interesul celulei.
15. Receptori intracelulari (nucleari) – definitie, caracteristici si criterii de clasificare.
Ø Receptorii intracelulari și cei nucleari sunt componente complexe ale semnalizării celulare
o Proteine localizate în citosol sau nucleu care preiau ligandul după difuziunea acestuia prin
membrană
o Liganzii pot fi lipofili
§ Pentru receptorii situați în citosol, după formarea complexului ligand-receptor acesta este
transportat în nucleu unde își îndeplinește funcția – de a regla activitatea genică
§ Pentru receptorii situați în nucleu, liganzii sunt conduși acolo de alte proteine transportoare,
aflate în citosol, care îi izolează de hidroficitatea mediului intracelular, îi translochează prin porii
nucleari și, odată ajunși în spațiul în care sunt localizați receptorii, îi transferă acestora activându-i și
declanșând transcrierea genelor țintă
o Clasificare:
§ Se cunosc 6 tipuri de receptori pentru liganzii lipofili: pentru cortizol, pentru estrogeni, pentru
progesteron, pentru vitamină D, pentru hormoni tiroidieni și pentru acid retinoic
• !!! există și receptori ai căror liganzi nu sunt cunoscuți și au fost identificați doar pe baza
secvențierii ADN. Ei au primit denumirea de receptori nucleari orfani și sunt intens studiați și
dezbătuți, fiind o țintă de dezvoltare a cunoașterii, o posibilă țintă terapeutică
§ După localizarea receptorului în repaus: ex. Receptorul pentru cortizol se află în citosol și intră în
nucleu după ce molecula semnal s-a legat, pe când receptorii pentru hormonii tiroidieni și retinoizi
sunt localizați în nucleu
§ După efectul determinat de legarea moleculei semnal: în formă inactivă receptorul este legat de
proteine numite corepresor, acestea disociază la legarea moleculei semnal, iar receptorul se
atașează de o altă proteină, numită coactivator, care inițiază transcripția genică !!! există cazuri în
care molecula semnal prin receptori specifici determină încetarea trascrierii genice
o Declanșează răspunsuri specifice prin modularea de gene reglatoare
o Participă la semnalizarea intercelulară prin hormoni și alți mediatori
o Au caracteristici structurale și funcționale comune:
§ Un sit de legare a ligandului;
§ Un sit de legare la secvențe specifice de ADN;
§ Un domeniu de activare a transcrierii.
o Similar este și mecanismul de activare:
§ În stare inactivă, receptorul este cuplat la un complex proteic inhibitor → receptorul are mascate
situsul de legare la ADN și domeniul de activare a transcrierii:
După legarea ligandului, receptorul se desprinde de complexul de inactivare (dacă se afla în citosol,
este gata de translocat în nucleu). În nucleu, declansează fenomenele pe care le facilitează și
receptorii localizați permanent în nucleu, se atașează în zone favorabile activării genei specifice și
prin domeniul de activare a transcierii, devenit accesibil, procesul este declanșat. Transcrierea genei
și exprimarea acesteia în celuă, prin proteina codificată, determină producerea răspunsului specific
perechii respective receptor-ligand.
o !! Există receptori nucleari care leagă molecule lipidice de proveniență intracelulară și modulează
activitatea intrinsecă a celulei
o Răspunsul specific al celulei declanșat de atașarea liganzilor la receptorii intracelulari depinde de
tipul acesteia (celula țintă) și de tipul moleculei semnal; multe celule au același tip de receptori
intracleulari, însă efectul diferă deoarece sunt atașați la secvențe de ADN diferite (ex: ale
fosfatazelor, hidrolazelor, altor proteine)
16. Receptori pt hormoni si neurotransmitatori - clasificare
Clasificare:
I. Receptori pentru molecule lipofile (hidrofobe)
a. R. pentru cortizol
b. R. pentru hormoni tiroidieni
c. R. pentru estrogeni
d. R. pentru progesteron
e. R. pentru vitamina D
f. R. pentru acid retinoic
Receptorul are un sit pentru hormon, un sit pentru molecula de ADN și un domeniu de activare a
transcrierii. În citosol este într-o stare inactivă datorită unui complex proteic inhibitor. Asocierea
ligand-receptor determină la nivelul nucleului transcrierea genei, exprimarea ei la nivelul celulei și
producerea răspunsului specific perechii respective receptor-ligand.
II. Receptori pentru molecule semnal hidrosolubile
a. R. cu funcție de canal ionic – R pt acetilcolină
b. R cuplați cu proteinele G heterotrimerice – tip I cu 7 treceri prin planul membranei: în
ectodomeniu va fi situl de legare a ligandului și în endodomeniu se va lega cu proteinele G
heterotrimerice:
I. 15 receptori pt serotonină
II. 9 r pt adrenalină
III. 5 r pt acetilcolină
c. R cu activitate guanilatciclazică – unipas, tip I -> R pt factorul natriuretic atrial – elimină Na+ și
apă din rinichi
d. R cu activitate tirozin-kinazică -> Factori de creștere
e. R cu activitate fosfatazică – glicoproteina membranară unipas CD45 din membrana
limfocitelor B și T
f. R cuplați cu tirozin-kinaze citosolice
I. Hormoni de creștere
II. Citokine
III. R specifici antigenelor
g. R cu activitate Ser-Thr-kinazică
Factori de creștere transformați beta minus ce determină proliferarea, sinteza proteinelor matricei
extracelulare, inclusiv cele responsabile cu formarea matricei osoase
17. Cascada adenilat-ciclazei
• Adenilat-ciclaza este o proteină integrală cu 12 treceri prin bistrat, notate de la TM1 la TM12.
Ambele capete (amino și carboxi) se află pe fața citosolică a bistratului lipidic. Cele 12 segmente
sunt împărțite în 2 blocuri, primul este alcătuit din 6 segmente, iar al doilea din alte 6. Între cele 2
blocuri se găsește pe fața citosolică o buclă de cel puțin 400 aa. Deși ectodomeniul este mult mai
puțin abundent decât endodomeniul, acesta conține situsuri N-glicozilate care influențează
activitatea catalitică a enzimei, ceea ce sugerează posibilități de modulare extracelulară.
o Activată și inhibată de proteinele G (Gs o activează, Gi o inhibă)
o Catalizează reacția de formare din ATP a mesagerului secund AMPc (nucleotid ciclic reglat de
fosfodiesterază și de adenilatciclază)
• La reacțiile ce se desfășoară în cascadă (sistemul adenilatciclazei) iau parte: receptorii
hormonali, proteine G (Gs și Gi), enzime – adenilatciclaza și fosfodiesteraza
o Este generat AMPc, mesager secund, sub acțiunea fosfodiesterazei, proteina reglatoare fiind
protein-kinaza A (pkA)
o pkA prezintă 2 subunități reglatoare și 2 subunități catalitice (forma R2C2 este inactivă)
• hormonii care activează adenilatciclaza sunt:
o Glucagonul
o Adrenalina (prin receptorii β1 și β2)
o ACTH
o PTH
• Hormoniii care inhibă adenilatciclaza sunt:
o Adrenalina când acționează pe receptorii α2
o Somatostatina (SS)
• Mecanism:
o Hormonul se leagă de receptor, se cuplează cu proteinele Gs care stimulează adenilat ciclaza.
Aceasta permite cataliza reacției de transformare a ATP in AMPc. AMPc activează protein-kinaza A
astfel: protein kinaza disociază în subunitățile R si C: subunitățile R se leagă de 2 AMPc, iar
subunitățile C vor cataliza transferul P de pe ATP pe o proteină celulară specifică.
18. Explicati modularea activitatii adenilat-ciclazei mb. de catre receptorii cuplati cu proteine
• Receptorii cuplaţi cu proteine G heterotrimerice sunt proteine transmembranare multipas de
tip I, cu 7 treceri prin planul membranei
• Ectodomeniul receptorului este mare și structurează situsuri pentru diverși liganzi, iar
endodomeniul conţine situl de interacţiune cu proteinele G heterotrimerice, cât și locuri de
fosforilare necesare desensibilizării.
• Au fost identificate cca 1000 de tipuri de receptori cuplaţi cu proteine G heterotrimerice.
Numărul lor mare poate fi corelat cu faptul că recunosc şi mediază răspunsuri la stimularea celulară
printr-o gamă foarte diversă de molecule semnal (peptide şi hormoni peptidici, neurotransmiţători
sau mediatori lipidici) şi prin stimuli senzoriali.
• Numărul acestor receptori este amplificat şi de faptul că pentru acelaşi ligand pot exista mai
mulţi receptori; de exemplu există 9 receptori activaţi prin adrenalină, 5 pentru acetilcolină şi cel
puţin 15 pentru serotonină.
• Succint, mecanismul de acţiune al acestor receptori implică următoarele patru etape:
1. legarea ligandului şi activarea receptorului;
2. interacţiunea receptorului activat cu proteinele G heterotrimerice şi activarea acestora prin
eliberarea GDP, urmată de legarea GTP şi disocierea trimerului în subunitatea α şi heterodimerul
βγ, ambele elemente rezultate în urma disocierii efectuând paşi independenţi in semnalizare;
3. transmiterea semnalului la efectorul din aval care poate avea fie funcţie enzimatică (adenilat-
ciclaza, fosfolipaza C-β, GMPc-fosfodiesteraza), fie rol de canal ionic.
4. dezactivarea proteinei G heterotrimerice prin hidroliza GTP datorat! funcţiei GTP-axice a
subunităţii α; în acest fel, subunitatea α revine la conformaţia iniţială, inactivă, cu GDP legat, formă
care are mare afinitate pentru dimerul βγ cu care se reasociază, rezultând structura heterotrimerică
ce poate începe un nou ciclu.
• Proteinele G:
1. αs din proteine G stimulatoare (Gs), care activează adenilat-ciclaza şi canale de Ca2+;
2. αi pentru proteine G inhibitoare (Gi), inhibând adenilat-ciclaza şi activând canale de K+;
3. αq în organizarea proteinelor Gq, care activează fosfolipaza C-β;
4. αolf în proteine G olfactorii (Golf), activând adenilat-ciclaza în neuronii olfactivi;
5. proteine Go, care conţin αo inhibând canale de Ca2+ activând canale de K+ şi fosfolipaza C-β;
6. αt din proteine Gt (transducină), care activează GMPc-fosfodiesteraza în celulele fotosensibile
cu bastonaşe;
7. α12 sau α13 din organizarea proteinelor G12/13, care activează factori de schimbare a
guanozin-nucleotidelor (abreviat GEF, de la numele englezesc Guanine nucleotide Exchange
Factors) în GTP-azele mici (numite proteine 6 mici sau proteine G monomerice) din familia Rho GTP-
azelor.
SAU ce am gasit explicat de cineva
Sunt proteine atasate versantului intern al bistratului lipidic, alcatuite din 3 subunitati : alfa, beta si
gama. Se gasesc cuplate cu receptori -proteine transmembranare-, subunitatea alfa urmand a
functiona drept mesager prim in diverse tipuri de semnalizare mediate pe calea proteinelor G
heterotrimerice. Receptorii cuplati cu proteine G heterotrimerice sunt proteine transmembranare
multipas tip I cu 7 treceri prin planul membranei, cu ectodomeniu mare, structurand situl de legare
a ligandului, si cu endodomeniu continand situl de interactiune cu proteinele G heterotrimerice, cat
si locuri de fosforilare necesare desensibilizarii. Succint, mecanismul de actiune al acestor receptori
implica urmatoarele etape: 1. Legarea ligandului si activarea receptorului 2. Interactiunea
receptorului activat cu proteinele G heterotrimerice si activarea acestora prin eliberarea GDP,
legarea GTP si disocierea trimerului in subunitate alfa plus heterodimer betagama 3. Transmiterea
semnalului la efectorul din aval (activand sau inhiband adenilat-ciclaza) Receptorii cuplati cu
proteine G heterotrimerice au mecanisme diferite, actionand asupra unor efectori diferiti si
inducand raspunsuri diferite in functie de tipul de proteina G heterotrimerica asociata. Au fost
identificate mai multe tipuri de proteine G heterotrimerice: Gs, Gi, Gq(activeaza fosfolipaza
CBeta),G0,proteine G olfactorii (activeaza adenilat ciclaza in neuronii olfactorii, proteine
Gt(transducine). Ca mecanism: legarea ligandului pe ectodomeniul receptorului cuplat cu proteina
G heterotrimerica determina modificari conformationale ce se transmit proteinei G, a carei
subunitate alfa, initial continand GDP, inlocuieste intreaga molecula de GDP cu, una de GTP din
citosol. Odata inlocuit GDP cu GTP, subunitatea alfa se detaseaza de complexul receptor-proteina G
heterotrimerica si se ataseaza unei proteine efector, avand deci rol de mesager prim. Tipurile de
proteine efector sunt variate, si depind de tipul de ligand, tipul de receptor , si mai ales de tipul de
proteina G heterotrimerica asociata. Mesagerul prim , adica, subunitate alfa cu GTP, poate
determina din partea efectorului, in functie de tipul ligandului, un raspuns inhibat sau excitat. Dupa
terminarea rolului de mesager prim, subunitatea alfa hidrolizeaza GTP-ul inapoi la GDP, se
dezataseaza de efector, si se reataseaza proteinei G heterotrimerice de care apartine. Un exemplu
de receptor ce functioneaza cuplat cu proteine G heterotrimerice ar fi cel al receptorilor
adrenergici. Adrenalina este ligandul, se leaga la receptor-> modificari conformationale->
fosforilarea GDP la GTP , detasarea subunitatii alfa, care se leaga de efectorul ADENILAT CICLAZA ,o
enzima proteica ce catalizeaza reactia de formare a mesagerului secund AMP ciclic, din ATP.
Hormonii care activeaza adenilat ciclaza sunt reprezentati de glucagon, adrenalina(prin receptorii
beta1 si beta2), ACTH, parathormon , acestia legandu-se de receptorii legati de proteine G
heterotrimerice de tip stimulator. Hormonii care inhiba adenilat ciclaza sunt adrenalina(legata prin
receptori alfa2) si somatostatina. Presupunand o activare a adenilat ciclazei A , aceasta va sintetiza
AMP ciclic, mesager secund ce va migra mai departe si va interactiona cu o alta proteina, numita
protein-kinaza A. Toate protein-kinaza au o structura ce contine un cap si 2 cozi. Fiecare coada are
cate o subunitate reglatoare si cate o subunitate catalitica.Atata timp cat subunitatea reglatoare si
cea catalitica sunt amandoua anexate cozii, protein-kinaza A este inactiva. In schimb, la
interactiunea cu AMP ciclic, subunitatile catalitice disociaza in citosol, ele fiind responsabile de
efectele adrenalinei, in acest caz. Regulatori negativi ai proteinelor G 1) Presupunand o proteina G
heterotrimerica ramasa activa in mod anormal, ramasa deci fara subunitate alfa pentru o perioada
mare de timp, si deci aflata in plin proces de semnalizare, rezulta ca , receptorul va avea atasate
doar subunitatile beta si gama. Acestea, in lipsa subunitatii alfa, ataseaza o alta proteina numita
beta-adrenergic receptor kinase(BARK), care va fosforila proteina G. Regiunile fosforilate anterior
de BARK vor atrage alte proteine, numite BETA-ARRESTINS , care vor trage intreg complexul
receptor-subunitati beta-gama in interiorul celulei, astfel inactivandu-l, prin scoaterea din contact
cu moleculele ligand, care se gasesc in afara celulei. 2) Un alt regulator negativ este proteina
fosfodiesteraza, care are o abordare ceva mai putin radicala decat beta-arrestins, contracarand
practic actiunea adenilat ciclazei, adica, transformand AMPciclic, aflat in cantitati mari in celula in
urma activitatii prelungite a lantului de semnalizare pornti de la proteina G, inapoi in AMP aciclic.
Cofeina este un inhibitor al fosfodiesterazei, ducand deci la prezenta in organism a cantitati
crescute de AMP-ciclic, lucru ce confera senzatia specifica de energie.
19. Mesagerii secunzi: definitie, exemple, efectori intracelulari
• molecule sau ansambluri de molecule de semnalizare intracelulară, produse în celulă la
declanşarea schimbărilor fiziologice (proliferare, diferenţiere, migrare, supravieţuire, apoptoza):
o poartă informaţia transmisă de primul mesager
o au capacitatea de a modifica activitatea unor proteine intracelulare (ex. cu rol enzimatic; care
intervin în contracţie; de care depinde permeabilitatea membranei) sau determină eliberarea
ionilor de Ca2+.
• exemple de mesageri secunzi: AMPc, GMPc, inozitoltrifosfat (IP3), diacilgiicerol (DAG), Ca2+.
• AMPc (adenozinmonofosfat ciclic) nucleotid ciclic reglat de fosfodiesterază şi de
adenilatciclază:
o transferă în celulele efectele hormonilor glucagon şi adrenalină, care nu pot trece prin
membrana piasmatică;
o activează proteinkinazele.
o reglează funcţia canalelor ionice (ex. canalele HCN - canale activate prin hîperpolarizare,
dependente de nucleotidele ciclice)
o reglează funcţia altor nucleotid-proteine-ciclice (ex. RAPGEF2 - Rap guanine nucleotide exchange
factor 2)
• GMPc - (guanosinmonofosfat ciclic) reglează conductanţa canalelor ionice:
o mediatorui semnalelor luminoase - prezenţa luminii activează fosfodiesteraza, care degradează
GMPc.
o canaleie ionice de Na+ în fotoreceptori sunt cGMP-dependente, astfel încât degradarea GMPc
provoacă închiderea canalelor de Na+ ceea ce determină hîperpolarizarea membranei plasmatice a
celulelor foto receptoare.
I. Jonctiuni simple
A. spatii intercelulare
B. jonctiuni simple digitiforme
C. jonctiuni simple denticulare
II. Jonctiuni speciale/intercelulare
A. jonctiuni stranse = Zonula Occludens (jonctiune pentalaminata, heptalaminata)
B. de ancorare/atasare/aderente
1. pe microfilamente de actina:
a. jonctiuni celula-celula = Zonula Adherens/Desmozom in banda
b. jonctiuni celula-substrat/matrice = Jonctiunea focala
2. pe filamente intermediare:
a. jonctiuni celula-celula = Macula Adherens/Desmozom in spot
b. jonctiuni celula-matrice = Hemidesmozom
C. jonctiuni de comunicatie (Nexus GAP)
D. complexe jonctionale
III. Jonctiuni cu specificitate de tesut:
A. discuri intercalare (pt muschiul cardiac, prezente in miocardocite)
B. sinapse (pentru sistemul nervos)
33. Jonctiunea de comunicatie Gap/Nexus
Are aspect de macula (disc, spot, nit) si este o jonctiune intercelulara, de comunicare, ce prezinta
canal.
Cele doua membrane celulare sunt situate la o distanta de 2nm → se opune transportului de
markeri in spatiul extracelular.
Componentele jonctiunii:
o cele 2 membrane
o conexonii (~100/cel.)
- sunt niste prisme hexagonale (lungimea = grosimea plasmalemei), formate din 6 subunitati de
conexina (30.000-40.000 daltoni, o proteina integrala, multipas)
- prezinta central un canal hidrofil, ce poate avea diametru reglabil de 0,2-2 nm
- conexonul din plasmalema 1 comunica prin canalul hidrofil cu conexonul din plasmalema 2 -
canalul transmembranar format de proteine solidarizeaza celulele intre ele, insa functia
principala a jonctiunilor GAP este de a oferi canale de trecere pentru molecule mici (mai putin
de 1000 Da: aa, AMPc, ioni, hormoni etc.), permitandu-le sa treaca din citoplasma unei celule
in citoplasma celulei vecine
- canalul este inchis in conditiile in care o celula este agresata si moare (concentratia de Ca
inchide canalul)
Localizarea jonctiunilor GAP poate fi intre celulele epiteliale sub desmozomul in spot, catre polul
bazal, fie in portiunile verticale ale discurilor intercalare.
Astfel, prin aceste jonctiuni trec ioni – deci curent electric – eveniment important in evitarea
intarzierilor la nivelul sinapselor
Functii:
a. se gasesc in sinapsele electrice si au un rol important pentru functionarea acestora, fiind de
10.000 de ori mai permeabile pentru ionii metalici decat restul sinapselor
b. comunicarile intercelulare prin jonctiuni GAP au un rol important in embriogeneza (in
perioada de organogeneza)
34. Complexe jonctionale
Jonctiunea focala
Alcatuita din:
1. Membrana celulara situata la o distanta de substrat (=FIBRONECTINA) de 15 nm
2. Glicoproteina transmembranara linker = INTEGRINA , care este chiar receptorul specific
pentru fibronectina (integrina este o proteina integrala cu 2 subunitati alfa si beta; leaga
fibronectina extracelular, stabilind legaturi HETEROFILICE, iar intracelular se leaga la
complexul proteic de atasare la citoschelet)
3. Complexul proteic de atasare la citoschelet reprezentat aici de TALINA si de VINCULINA
4. Elementul de citoschelet este reprezentat de o bandeleta contractila de microfilamente de
actina
38. Jonctiuni de ancorare pe filamente intermediare
Hemidesmozomul
Leaga polul bazal al celulei epiteliale de membrana bazala.
Alcatuit din:
1. Membrana celulara aflata la o distanta de substrat (=membrana bazala) de 15-20 nm
2. Glicoroteina transmembranara linker = INTEGRINA
3. Complex proteic de atasare la citoschelet formeaza placa desmozomala (un semidisc), fiind
asezat pe frontul citoplasmatic al jonctiunii
4. Elementul de citoschelet: filamente intermediare organizate sub forma de tonofilamente
Hemidesmozomii determina rigiditate si rezistenta crescute.
39. (Micro)Filamente de actina
ACTINA (A) constituie ~20% din totalul proteinelor structurale ale celulelor musculare si ~5-10%
din totalul proteinelor structurale ale celulelor eucariote.
6 tipuri diferite de actina: 4 alfa actine, o actina beta si o actina gamma; A alfa sunt intalnite in
celulele musculare, iar celelalte doua in celulele nemusculare
ACTINA G - forma monomerica, polipeptidica, cu 375 reziduuri de aa (NH3+ cap
molecular/structural si COO- coada)
- aspect globular, greutate de 43 kDa
- fiecare monomer prezinta situsuri de legare ce mediaza interactiunea cap-coada cu
alti doi
monomeri, a.i este posibila polimerizarea si formarea de actina F (polimerizata,
filamentoasa)
- fiecare monomer este rotit cu 166 grade in cadrul filamentului, acesta fiind motivul
pt care
actina F se constituie ca un dublu helix
- prima treapta a polimerizarii actinei este numita nucleatie si consta in formarea unor
agregate mici, alcatuite din trei monomeri de actina G
- filamentele de actina pot sa creasca in urmatoarea etapa prin aditie reversibila de
monomeri
la ambele capete (+. -)
- leaga ATP, care este hidrolizat la ADP, urmand asamblarea filamentelor
- polimerizarea nu solicita ATP, dar monomerii de actina care leaga ATP polimerizeaza
mult
mai repede decat aceia care leaga ADP
ACTINA F - microfilament de A
- dublu helix
- are polaritate datorita faptului ca toti monomerii sunt orientati in aceeasi directie
(doua
capete +/- → imp. in fenomene precum stabilirea miscarii relative a miozinei in raport
cu
actina sau asamblare)
- mereu se scurteaza si se alungeste (se polimerizeaza si se depolimerizeaza) =
MISCARE
- polimerizarea este reversibila → filamentele se pot scurta prin disocierea subunitatilor de actina,
depolimerizand cand este necesar
- exista un aparent echilibru intre forma G si forma F de actina - depinde de concentratia
monomerilor liberi
- rata cu care monomerii de actina sunt incorporati in filamentele de actina este d.p cu concentratia
lor la nivelul citosolului.
- se numeste concentratie critica de monomeri de actina, concentratia la care rata de polimerizare
in filamente este egala cu rata de disociere - la aceasta concentratie critica, monomerii si
filamentele sunt aparent in echilibru
- cele doua capete ale filamentelor de actina cresc cu rate diferite: monomerii de actina sunt fixati
mai rapid la capatul +, decat la capatul -
- actina legata de ATP (+) disociaza mai lent decat actina legata de ADP → o diferenta de
concentratii critice de monomeri necesari pentru polimerizarea la ambele capete
- diferenta este exprimata in fenomenul de Treadmilling (polimerizare-depolimerizare), ce
ilustreaza dinamica filamentelor de actina necesara miscarii si mentinerii formei celulelor
- concentratia critica a monomerilor de actina este mai mare pentru aditia la capatul - decat la
capatul +, in aceste conditii existand o disociere neta de monomeri legati de ADP de la capatul -,
balansata de o aditie de monomeri ATP la capatul +
- pentru ca sistemul sa functioneze, concentratia monomerilor de actina trebuie sa fie intermediara
intre concentratia critica ceruta de polimerizarea la capatul + si cea ceruta de capatul -
Atat asamblarea, cat si dezasamblarea actinei sunt influentate de proteinele asociate actinei.
Roluri: - participa la formarea cilului prin formarea citoscheletului
- pot genera contractie (in unele celule) sau miscare (in alte celule)
- forma celulei, mentinerea si adaptarea acesteia
- in telofaza diviziunii mitotice
- in determinismul jonctiunilor → stabilitatea tesuturilor
- formarea protuziilor/preglungirilor celulare: permanente (microvili, stereocili) sau
temporare/terminale (pseudopode, vilopode/microspini, lamelipode)
40. Dinamica microfilamentelor de actina
- contin doua domenii de legare la actina - permit ca o melecula sa lege doua filamente de actina
- modalitatea de legare in bandelete sau in retea depinde de natura si marimea proteinei de
croslinkare
proteinele ce crosslinkeaza filamentele de actina in bandelete (numite proteine asociate
bandeletelor), uzual, sunt proteine cu molecule mici si rigide ce forteaza filamentele de actina
sa se aseze regulat, paralel intre ele
a. Pentru tipul I de bandelete - FIMBRINA - gasita in proiectiile digitiforme (microvilii) ale
membranei in diferite tipuri celulare
- toate filamentele au aceeasi polaritate cu capatul + indreptat spre membrana plasmatica
- aceste bandelete sustin proiectiile digitiforme ale membranei
b. Pentru tipul II de bandelete/bandelete contractile - ALFA ACTININA - formeaza dimeri
pentru a lega doua filamente diferite de actina
- in cadrul dimerilor de alfa-actinina, fiecare subunitate are o greutate moleculara de 102 Kd
si contine un singur situs de legare la actina
- filamentele de actina crosslinkate sunt mult mai distantate decat in situatia in care erau
legate prin fimbrina → permite miozinei sa interactioneze cu bandeletele de actina,
facandu-le capabile sa se contracte.
proteinele ce intervin in organizarea filamentelor in retea sunt mari, flexibile si faciliteaza
formarea unei retele tridimensionale
c. FILAMINA/ABP 280 (Actin Binding Protein) - poate fi inlocuita de spectrina, fodrine, filamina,
disforina (proteine spectrin-like/spectrine noneritroide)
- aceste proteine de croslinkare apar sa moduleze citocheletul
44. Proteine asociate actinei
Proteinele asociate actinei pot fi asociate dinamicii sau organizarii
1. Proteinele asociate dinamicii - proceselor de polimerizare si depolimerizare
-timozina/tymiozina
-profilina
-gelsolina
-proteinele de la capete
2. Proteinele asociate organizarii - modalitatea de legare in bandelete sau in retea depinde
de natura si marimea proteinei de croslinkare
- fimbrina
- alfa actinina
- filamina/ABP 280
45. Organizarea sarcomerului in fibra musculara striata scheletica
Fiecare tip de celula epiteliala sintetizeaza un tip de keratina din categoria I (acida) si un tip de
proteina din categoria II (neutra/bazica), ambele copolimerizind pentru a forma un filament.
Citeva din proteinele din categoriile I si II se numesc keratine dure si sunt utilizate pentru
productia unghiilor si a firelor de par. Alte tipuri de keratine se numesc keratine moi si sunt
abundente in celulele epidermului.
Microvilii
- prelungiri permanente in deget de manusa ale membranei plasmatice, urmate de prelungiri
citoplasmatice
- foarte abundenti pe suprafata celulelor implicate in absorbtie (enterocite, nefrocite) unde
formeaza marginea in perie si platoul striat
- exista mii de microvii/celula
- structura microvilului:
- fascicul (bandelete de 20-30 filamente de actina, legate intre ele de fimbrina sau de vilina,
prezenta exclusiv in microvilii enterocitelor si nefrocitelor)
- de-a lungul microvilului, filamentele de actina sunt atasate de membrana plasmatica prin brate
laterale formate din calmodulina si miozina I - implicate in miscarea membranei microvilului de-a
lungul bandeletei de filamente de actina
- la baza microvilului filamentele de actina sunt ancorate intr-o regiune bogata in spectrina a
citoscheletului cortical numita reteaua terminala ce leaga si stabilizeaza microvilii
- rolul: in absorbtie, cresc suprafata de contact
Stereocilii
- forme specializate de microvili ai celulelor auditive
- organizate pe filamente de actina
- localizare: urechea interna, caile genitale masculine
- responsabili de auz prin detectarea vibratiilor sonore
Microtubulii se extind in celula din centrii de organizare ai microtubulilor, in care acestia sunt
ancorati cu capetele -. In marea majoritate a celulelor, centrul de organizare este centrozomul,
localizat in apropierea nucleului.
In timpul mitozei, microtubulii se extind din centrul celular duplicat pentru a forma fusul de
diviziune, ce este responsabil de separarea si distributia cromozomilor in celulele fiice. Centrozomul
serveste de situs initial de asamblare al microtubulilor, care cresc apoi catre periferie de la nivelul
centrozomilor. Acest lucru stabileste si polaritatea microtubulilor in celula. Capatul - este la nivelul
centrozomului, iar capatul + este catre citoplasma celulara.
Centrozomii sunt formati dintr-o pereche de centrioli perpendiculari unul pe celalalt, inconjurata de
o masa amorfa de material pericentriolar.
Microtubulii ce emana din centrozom se termina la periferia materialului pericentriolar, deci, nu
centriolii, ci materialul pericentriolat initiaza asamblarea microtubulilor. Exista (sunt identificate) un
numar mare de proteine asociate cu centrozomul, dar inca nu este cunoscut rolul lor in asamblare.
IMPLICATII CLINICE: Lipodistrofie congenitala generalizata cauzata de mutatie genei BSCL2 pentru
sipeina.
57. Incluziuni pigmentare – aspect MO, ME
Incluziunile pigmentare sunt de mai multe feluri in functie de starea in care apar: pot aparea in
conditii fiziologice si patologice.
A. Cele patologice sunt pigmentii biliari (bilirubina) in celulele Kupfer sau hepatocite.
B. Cele fiziologice:
(1) Melanina – pigment negru evident in epiderma, in SNC – substanta neagra. In piele,
este sintetizata in melanocite, celule stelate si se depoziteaza in cheratinocite.
MO – fulg de nea, neagra-maronie – aspect granular cu diametru granulelor mai
mic de 800nm
ME – structura fina a granulelor, formatiuni electronodense.
(2) Lipofuscina – pigmentul de uzura – apare odata cu imbatranirea, in special in
miocardocite, celule nervoase, macrofage. Este produsul nedigerat al unor reactii litice la nivel
subcelular. Dau culoarea galbena adipocitelor.
MO – granulatii galben-maronii (chiar si in HE)
ME – formatiuni electronodense
(3) Hemosiderina – reziduul nedigerabil rezultat in urma distrugerii hematiilor, apare in
macrofage. Macrofagele bogate in hemosiderina se pot observa in numar mare in ficat si splina.
MO – aspect granular marioniu. Se poate confunda cu (1) sau (2) in coloratia HE,
dar capata o coloratie specifica prin coloratia cu albastru Prusia datorita atomilor de Fe pe care ii
contine
ME – aspect granular electronodens
58. Incluziuni glicogen – aspect MO, ME
Glicogenul este sintetizat în citosol de glicogen sintetaza (GS), glicogenină (GN) și enzima de
ramificare a glicogenului (ramificare la 8-12 unități).
MO – carmin amoniacal BEST =>plaje mai mult sau mai putin intinse ce nu ocupa
niciodata intreaga citoplasma, se coloreaza in ROSU. Se poate evidentia si prin HE+PAS;
ME – apar sub forma de rozeta cu diametrul de 200nm (particule α, in ficat si
muschi) sau sub forma de bastonas cu dimensiuni de 20-50nm (particule β, in alte celule), aspect
electronodens.
59. Structura si ultrastructura lizozomilor.
• Lizozomii sunt organite delimitate de membrană cu rol în digestia intracelulară (conțin enzime
hidrolitice).
• Au fost descoperiți de Christian de Duve
• Sunt prezenți în toate celulele, cu excepția hematiei adulte.
•Într-o singură celulă pot exista sute de lizozomi, ocupând aproximativ 0,5-5% din volumul celular.
Se găsesc în număr foarte mare în hepatocite și macrofage. Cea mai mare parte a lizozomilor este
dispusă în regiunea juxtanucleară în strânsă vecinătate cu aparatul Golgi.
•Identificabili și prin histochimie – reacție pozitivă pentru fosfataza acidă;
imunoelectronomicroscopia evidențiază hidrolaze specifice și absența receptorilor pentru manozo-
6-fosfat.
MO (structură)
o Granulații acidofile, metacromatice, φ 0,5 μm, bine delimitate, în nr. de zeci-sute (lizozomi
inactivi, lizozomi primari și secundari), ocupă 0,5-5% din volumul celular
ME (ultrastructură)
o Φ 0,2-1,2 μm; primari < terțiari < secundari
o Lizozomii primari au matrice omogenă, semielectronotransparentă, fin granulară
o Lizozomii secundari – matrice heterogenă, zone electronotransparente și electronodense
o Lizozomii terțiari (corpi reziduali) – conțin în matrice zone transparente și zone opace, omogene,
care alternează cu zone heterogene
o Membrana lizozomală – strat fosfolipidic cu structură biochimică specifică, rezistentă, conține
proteine:
§ Intens glicozilate pe fața internă/luminală (ex. IgpA și IgpB – proteine transmembranare unipas
tip I)
§ Ex. canale și pompe ionice (ex. pompa Na+/H+ ATP-aza): introduc în lizozom H+; mențin
aciditatea lumenului veziculelor lizozomale (pH aprox 4.5)
§ Glicoproteine (LAMP lysosomal-associated membrane protein) ex. LAMP1 – rol în autofagia
chaperon: reacționează cu proteine chaperon din membranele organitelor, urmează liza organitelor
respective și reciclarea fragmentelor de membrane
60. Biogeneza si functiile lizozomului.
• Biogeneza
v Biogeneza lizozomului implică biosinteaza proteinlor ce aparțin lizozomului, proteinelor
structurale din membrana sa, dar și protein-enzimelor pe care le conține și care îi asigură funcția
hidrolitică. Acestă biogeneză presupune activitatea RE – primul pas în sinteză și a aparatului Golgi –
continuarea maturării și sortare, între care se realizează o comunicare precisă având ca rezultat
exportul proteinlor lizozomale către lizozom.
v La nivelul aparatului Golgi se realizează marcarea enzimelor ce sunt destinate transportului către
lizozom, acesta presupune adăugarea unui rest de Manozo-6-fosfat (M6P), în 2 etape:
Ø La nivlelul cis-Golgi, structurile ajunse de la RE poartă structuri oligozaharidice N-glicozidice. La
cel puțin o manoză din structura lanțului, la C6 al acesteia se adauga o N-acetil-glucozamina
împreună cu un P, acestea constituind astfel structura M-6-P-N-acetil-glucozamina – ultima
porțiune fiind un „căpăcel”.
Ø La nivelul trans-Golgi – printr-un mecanism neelucidat complet – se pierde căpăcelul de N-acetil-
glucozamina, rămânând liber restul de M6P.
v Ulterior, tot la nivel golgian, structura se aglomerează intr-o singură veziculă ce poartă un înveliș
de clatrină. Odata ce vezicula este „matura” – acesta este exocitată din aparatul Golgi în citosol,
proces în urma caruia își pierde învelișul de clatrină.
v Vezicula exocitată – fără înveliș de clatrină – se va numi lizozom primar.
Ø Lizozomii primari fuzionează acum cu endozomii târzii – producând lizozomi secundari sau,
fuzionează cu lizozomi secundari deja exsitenți.
v La nivelul rețelei trans-Golgi se gasește o enzimă lizozomală – fosfataza acida – fapt ce dovedește
biosinteza enzimei în forma activă, însă acesta nu funcționează biochimic decât la un pH mai scazut
– precum este în lizozom.
Tezaurismozele (grup eterogen de ~50 boli genetice)
-defecte in biogeneza lizozomilor, proteinelor membranare sau ale enzimelor lizozomale
-dificil de clasificat(glicogenozăII,mucopolizaharidoze, mucolipidoze,oligozaharidoze, lipidoze,
sfingolipidoze...)
● Niemann-Pick-deficiențade sfingomielinaza acidă (acumulare de sfingomielină) -deficienta
proteinei NPC lizozomale (transportă lipide)
● Fabry - deficiența α-galactosidazei, metabolism anormal al sfingolipidelor (acumulare de
globotriaosilceramide–GB3)
● Ceroid lipofuscinoza neuronală-deficiență de palmitoil-protein-tioesteraza1 (PPT1 /pliere
incorectă), tripeptidilpeptidaza I (TPP1), catepsinaD, etc) -accumulare excesivă delipofuscine
(saposine, ATP-synthase mitochondrială, lipide, metale, oligozaharide, lipidtioesteri)
● Mucopolizaharidoze absența sau funcționarea incorectă a enzimelor necesare pentru
degradarea glicozaminoglicanilor
beta-glucuronidază umană recombinată (rhGUS) TERAPIE DE SUBSTITUȚIE ENZIMATICĂ în
mucopolizaharidoză7(deficiență beta-glucuronidazei cu acumulare de dermatansulfat,
condroitinsulfat și heparansulfat)
• Funcție
v Lizozomii (Christian deDuve) sunt organite celulare cu rol digestiv celular, prezente in toate
celulele, mai putin in hematia adulta, gasindu-se in cantitate mare in hepatocite si macrofage.
v Ei contin enzime hidrolitice, proteaze, lipaze, glicozidaze, nucleaze, dar si alte tipuri de enzime,
fosfataze, sulfataze, glicozilare – ce le asigura functia digestiva, toate componentele de origine endo
sau exogena, care sunt superfluu sunt digerate lizozomal.
v Ei contin un lumen acid, cu doua unitati mai jos decat pH-ul citosolic, acesta asigura un ph de
actiune.
v Exista doua tipuri de lizozomi:
1. Lizozomi secretori – o combinatie intre lizozomi conventionali si granule secretorii, se
diferntiaza prin faptul ca includ enzime hidrolitice specifice celulelor in care se afla.
§ Un exemplu bun sunt celulele de e linia imuna – limfocitele T care contin in lumenul lor lizozomi
cu enzime hidrolitice specifice mentinute inactive datorita pH-ului.
§ Limfocitele se apropie de celula tinta si isi secreta enzimele care sunt instant activate de conditiie
de mediu.
2. Lizozomi conventionali – nu au functia secretorie, o prezinta doar pe cea „digestiva”.
Lizozomii interactioneaza cu molecule provenite din spatiul extra- si intracelular care mai intai sunt
prelucrate – „dezasamblare si reciclare”.
v Moleculele din spatiul extracelular sunt introduse in celula prin endo- sau pinocitoza si sunt
acoperite de un strat de proteine (clatrina, coatomer, ceveolina) formand un endozom – acestia
fiind la randul lor de mai multe feluri – primar si secundar.
v Moleculele din spatiul intracelular formeaza autofagozomi – vezicule responsabile de distrugerea
unor structuri sau organite inutile in structura celulara.
v Lizozomii interactioneaza cu endozomii secundari si produc endofagozomul, locul unde se
produce digestia.
v Tipurile de interactiune dintre lizozomi si endofagozomii secundari pot fi sistemtizati astfel:
§ (1) Kiss and Run – lizozomul interactioneaza scurt cu endozomul secundar, se produce un schimb
chimic, in endozom se poate produce digestia, iar lizozomul poate pleca mai departe sa
interactioneze cu alti endozomi secundari.
§ (2) Fusion – lizozomul si endozomul fuzioneaza producand un organism hibrid in care are loc
digestia – aminoacizii si alti metaboliti rezultati sunt trasnportati incitosol pentru a fi reutilizati. In
unele cazuri ramane un mic reziduu pigmentar care este exocitat si ramane in celula pentru tot
restul vietii organismului.
Exista si modele ale sistemelor de maturare lizozomala:
- un endozom primar este format din vezicule cu originea in membrana
plasmatica, ce fuzionaza intre ele; alte vezicule aduc si preiau substante chimice pana cand
endozomul primar devine endozom secundar si apoi atinge stadiul de lizozom
- endozomii primari si secundari sunt organite separate si stabile
legate prin vezicule care transporta substanta de la endozomii primari spre cei secundari , care se
matureaza pentru a deveni lipozomi
Ø N.B. – Lizozomii tertiari – sunt lizozomi ajunsi intr-un stadiu de epuizare enzimatica, maeterialul
continut nu poate fi degradat in continuare. Se mai numesc corpi reziduali.
Digestia lizozomala
Materialele cu care intra in contact lizozomii necesita procese de dezasamblare si reciclare ce pot
provine din surse extra si intracelulare :
1. Procesele de endocitoza, inclusiv pinocitoza, prin care sunt introduse lichide si mici particule
datorita formarii unor mici invaginari membranare acoperite de proteine, care vor forma in final
vezicule acoperite de proteine(clatrina, coatomer si caveolina). Fiecare vezicula se dezvolta
formand un endozom primar = early endosome si apoi un endozom secundare = late endosome
2. Tot extracelular, prin fagocitoza se pot introduce particule mari, inclusiv bacterii si detritusuri
celulare. Fagocitoza poate avea loc in orice celula, dar este specifica macrofagelor, care contin
peste 1000 de lizozomi. Structura rezultata in urma fagocitozei se numeste fagozom. 6. Sursele
intracelulare sunt reprezentate de autofagozomi responsabili de indepartarea unor organite
degradate precum mitocondriile sau ribozomii. Fiecare organit a carui viata a expirat este
inconjurat de o structura membranara formand un autofagozom care fuzioneaza cu lizozomul
pentru a forma un organit hibrid.
In final, actiunea digestiva a lizozomilor poate fi sistematizata in urmatoarele directii:
- materialul are origine intracelulara
o Macroautofagia - procesul normal de turn over al organitelor: organitul este inconjurat de
o membrana REN formand o vacuola autofagica , ce va fuziona cu lizozomul primar pentru a forma
autofagozomul, in care are loc digestia
o Microautofagia : implica pinocitoza unor proteine citoplasmatice0
- distrugerea interna a intregii celule, fie ca parte a apoptozei, fie se indeparteaza astfel
celulele bolnave
- implica material extracelular o Fagocitoza - sunt incorporate particule straine
formandu-se fagozomi ce vor fuziona cu lizozomii primari, dand nastere lizozomilor secundari o
Pinocitoza- se formeaza pinozomi , ce vor fuziona si ei cu lizozomii primari
- digestia produsilor de secretie in celulele endocrina, prin care celula isi controleaza
calitatea si cantitatea substantelor secretate
61. Peroxizomul. Structura si ultrastructura.
Peroxizomii sunt organite mici, sferice, delimitate de endomembrane, gasite in majoritatea
celulelor EK . Initial au fost numiti microcorpi, iar numele de peroxizomi provine de la continutul
crescut in oxidaze, care produc peroxidul de hidrogen, toxic pentru celule.
RH2 + O2 -----> R + H2O2
Peroxizomul nu contine nici ADN, nici ribozomi, si trebuie sa isi importe toate proteinele
constituente.
• Examinați la MET, sunt asemănători lizozomilor primari.
Ø peroxizomii sunt delimitați exterior de o membrană simplă, de cca 6 nm grosime, iar în interior
conțin o matrice fin granulară, amorfă sau fin fibrilară, mai transparentă decât a lizozomilor.
Ø În matricea peroxizomilor celulelor animale se pot observa cristaloizi – conglomerate de urat-
oxidază – înconjurate de material amorf, dau un aspect de fagure de miere, electronodens (lipsesc
la om)
Citomembrana peroxizomala prezinta o compozitie asemanatoare cu cea a RE, diferind de aceasta
prin unele polipeptide si enzime componente. Uneori se poate observa continuite intre membrana
peroxizomala si cea a REN , dar cel mai des se intalneste continuitate peroxizom-peroxizom,
formand un "reticul peroxizomal".
62. Biogeneza si functiile peroxizomului.
Functii
Functia peroxizomilor este data de enzimele pe care le contin, ce faciliteaza utilizarea oxigenului ca
substrat reducator – ei oxideaza alte subtraturi – le preiau atomii de hidrogen, conform reactiei:
RH2 + O2 -> R + H2O2
Catalaza, enzima peroxizomala, utilizeaza H2O2-ul generat de alte enzime ca substrat reducator,
oxidand alte substraturi, jucand un rol in detoxifiere.
H2O2 + RH2 -> R + 2H2O
Se poate realiza o clasificare a functiilor:
(1) Reactii de oxidare a altor substraturi - detoxifiere
(2) Degradarea acizilor grasi – β-oxidare, cu transformarea lor in acetil-CoA. Aceasta reactie are
loc si in mitcondrie, insa sediul pricnipal este peroxizomul.
(3) Descompunerea purinelor cu formare de acid uric
(4) Produc si importa colesterol
(5) Sinteza plasmalogeni – contin primele 2 enzime necesare
Biogeneza
O functie a peroxizomului – ce il incadreaza la categoria organisme semiautonome (nu autonom
pentru că depinde de REN și de circumstanțele matricei citoplasmatice) este capacitatea acestuia
de a se divide, desi nu posedă material genetic. De asemenea posedă capacitatea de a prolifera,
proliferare indusa in doua faze:
(1) Prolifereaza din muguri preexistenti
(2) Crestere prin import de proteine
!!! Desi se poate autoreplica si prezinta functia de proliferare – nu este un organit autonom – el
depinde de REN in anumite circumstante – astfel el este incadrat in cateogria – organite
semiautonome.
Procesul biogenezei este putin cunoscut, implica formarea bistratului lipidic si importul proteinelor
in bistrat. Exista 3 proteine implicate in procesul de formare PEX3, PEX 16, PEX 19.
1. Se formeaza intai bistratul lipidic – se presupune ca se formeaza in RE inainte de a se importa
proteinele PEX mai sus mentionate.
2. Se importa PEX 16, 3, 9 – ultima este absolut necesara genezei. PEX 11 este modulatoare a
genezei si poate fi produsa sub actiunea stimulilor externi.
3. Proteinele matricei peroxizomale sunt sintetizate din ADN nuclear prin poliribozomii
citoplasmatici liberi.
§ Proteinele contin secvente semnal PTS1 si PTS2 –ce folosesc la directionarea proteinelor spre
peroxizom.
4. Secventele semnal ale proteinelor se leaga de proteinele PEX si sunt transportate spre
peroxizom.
5. In peroxizom se elibereaza proteinele noi, proces ATP-dependent.
63. Reticulul endoplasmatic: definiţie, clasificare, forme
• (def) Reticulul endoplasmic (RE) este un organit delimitat de endomembrană, structurat sub
forma unor cisterne şi/sau tubuli, cu numeroase anastomoze, a căror faţă citoplasmatică prezintă,
sau nu, rugozităţi şi a cărui funcţie de bază este aceea de a produce molecule şi macromolecule
esenţiale organizării şi funcţionării celulelor. RE face parte din grupul organitelor implicate în
biogeneza şi traficul intracelular al membranelor, alături de aparatul Golgi, lizosomi şi sistemul
endosomal, sistem reprezentat de o multitudine de vezicule şi/sau vacuole care facilitează fie
schimbul de substanţă între organitele enumerate mai sus, fie între acestea şi membrana celulară
pentru a asigura desfășurarea fenomenelor de exocitoză, respectiv endocitoza. RE este primul
organit din serie celor implicate în traficul intracelular al membranelor, adică cel care iniţiază
procesele celulare ce se desfăşoară în și între aceste organite. Reticulul endoplasmic reprezintă cea
mai abundentă structură delimitată de endomembrane din celulă, conţinând mai mult de jumătate
din sistemul de membrane ale acesteia.
• Zonele organizate sub forma de cisterne prezinta de regula ribozomi atasati pe membrana
citoplasmattica a organitului si fomeaza RER, iar zonele structurate sub forma de tubuli, ce continua
cisternele RER --> REN
- RER si REN sunt 2 forme de organizare diferita ale aceluiasi organit
- Prin centrifugare se separa impreuna cu membrana celulara si cu ap Golgi in fractia
microzomala
- RER: sinteza de proteine, prelucrarea si transportul lor spre ap Golgi
REN: metabolizarea lipidelor, stocarea ionilor de calciu, detoxifiere celulara
64. Mecanismul prin care lanţul polipeptidic este transferat din citosol în reticulul endoplasmic.
Pe scurt, etapele descrise ar fi:
1. Iniţierea sintezei proteice în citosol;
2.Apariţia peptidei semnal;
3.Recunoaşterea peptidei semnal de SRP (aflat întotdeauna în exces în citosol), interacţinunea
dintre ele şi blocarea sintezei prin ocuparea sitului A;
4.Legarea complexului macromolecular astfel format la SRPR din membrana RE;
5.Interacţiunea dintre SRPR şi translocon urmată de transferul complexului, legarea
ribosomului şi deblocarea sintezei proteice prin eliberarea SRP în citosol;
6. Translocarea lanţului polipeptidic, pe măsură ce se alungeşte, prin membrana RE,
intermediată și controlată de translocon. In momentul preluarii ribozomului de catre translocon se
disociaza si SRP --> situl A ribozomal este din nou liber --> sinteza proteica este reluata.
65. Rolul reticulului endoplasmic în biosinteza si prelucrarea proteinelor
• Biosinteza tuturor proteinelor într-o celulă se iniţiază în citosol. Excepţie fac proteinele codificate
de ADN-ul mitocondrial (puţine; nu mai mult de 10% dintre proteinele necesare funcţionării
mitocondriei).
• Pe scurt, etapele descrise ar fi:
1. Iniţierea sintezei proteice în citosol;
2. Apariţia peptidei semnal;
3. Recunoaşterea peptidei semnal de SRP (aflat întotdeauna în exces în citosol),
interacţinunea dintre ele şi blocarea sintezei prin ocuparea sitului A;
4. Legarea complexului macromolecular astfel format la SRPR din membrana RE;
5. Interacţiunea dintre SRPR şi translocon urmată de transferul complexului, legarea
ribosomului şi deblocarea sintezei proteice prin eliberarea SRP în citosol;
6. Translocarea lanţului polipeptidic, pe măsură ce se alungeşte, prin membrana RE,
intermediată și controlată de translocon. In momentul preluarii ribozomului de catre translocon se
disociaza si SRP --> situl A ribozomal este din nou liber --> sinteza proteica este reluata.
• Dupa ce sunt preluate de translocon soarta polipeptidului este dictata de tipul sau. Astfel, cele
destinate exportului sau prelucrarii in RE, golgi sunt eliberate de o semnal-peptidaza (enzima ce
actioneaz asupra unui peptid semnam ce dicteaza hidroliza polipeptidului)
• Cele care nu contin aceasta peptida semnal pentru semnal-peptidaza vor deveni proteine
transmembranare a RE
• Preocuparea RE pentru proteinele care fac interesul său nu se rezumă doar la biosinteza lanţului
polipeptidic şi eliberarea sa în lumen, sau inserarea în membrană. RE îşi asumă mai departe şi
prelucrarea lanţurilor polipeptidice, prelucrare care înseamnă pe de o parte modificarea chimică la
unele resturi ale aminoacizilor, iar pe de altă parte asistarea proteinelor pentru o crectă
împachetare, adică pentru adoptarea unei conformaţii corecte, funcţionale. La nivelul RE se petrec
o serie de transformări asupra proteinelor care au loc concomitent cu traducerea (modificări co-
traducere), sau după terminarea acesteia (modificări post-traducere).
Modificarile co-traducere:
• Au loc la nivelul transloconului
• Initierea glicozilarii proteinelor
• In RE este initiata formarea structurilor N-glicozidice, prin grefarea de resturi oligozaharide pe
asparagina aflata in secventa consens ..-Asn-X-Ser(Thr)... (enzima oligozaharid-trasnferaza este
indiferenta la asp care nu se afla in aceasta secventa)
• Substratul pentru reactie il reprezinta dolicil-difosfo-oligozaharidul
• Hidroxilari la nivelul lantului polipeptidic – hidroxilarile prolinei si lizinei se petrec in proteine
ale matricei extracelulare
• Carboxilarea acidului glutamica in pozitia gama --> proteinele coagularii se la unele proteine
ale matricii osoase
Modificari post-traducere
• Glipiarea = ancorarea unor ectoproteine la bistratul lipidic printr-o ancora
glicofosfatidilinozitolica.
• Asistearea proteinelor pt impachetarea corecta
• Asistata de proteine numite s(h)aperone (chaperone)
• Un exemplu de saperona il constituie calnexina. Altul = disulfid izomeraza ce supravegheaza
formarea corecta de legaturi disulfidice
• Chaperona cu cel mai larg spectru de actiunie se numeste BiP (binding protein) si elibereaza
polipetidul translocat numai dupa ce este corect impachetat.
66. Rolul reticulului endoplasmic în biosinteza lipidelor membranare
• RE participă practic la biosinteza tuturor lipidelor membranare direct în forma finală, sau prin
precursori ce sunt apoi prelucraţi în aparatul Golgi.
• Componenta lipidică membranară este formată în principal din glicerofosfatide (~70%).
• Fosfatidilcolinele sunt biosintetizate la nivelul foiţei citosolice (interne) a membranei RE
(lucru valabil şi pentru celelalte glicerofosfatide) plecându-se de la acil-CoA şi glicerol-3-fosfat,
printr-o secvenţă de 3 reacţii:
1. Primul pas îl constituie obţinerea acidului fosfatidic din precursorii amintiţi sub acţiunea acil-
tansferazelor. Acidul fosfatidic astfel format rămâne inserat în foiţa internă (cea orientată către
citosol) a bistratului.
2. Pasul al doilea îl constituie eliminarea fosfatului din acidul fosfatidic sub acţiunea fosfatidil-
fosfatazei, cu formarea diacilglicerolului, la nivelul aceleiași foiţe interne a bistratului.
3. Ultimul pas îl reprezintă adăugarea fosfo-colinei la hidroxilul diacilglicerolului, prin acţiunea
colinfosfo-transferazei, ce foloseşte ca substrat citidil-difosfo-colina (un compus macroergic care
facilitează reacția enzimei).
• Colesterolul este produs de RE în orice tip de celulă animală, printr-un proces biologic
complex, bine elaborat şi atent reglat.
o Materia primă este acetil-CoA (CoA – coenzima A) rezultată în urma oxidării
mitocondriale a acizilor grași sau oxidarea citosolică a etanolului. În citosol, din acetil-CoA se
formează HMG-CoA (HMG – 3-hidroxi-3-metil-glutaril) care va fi preluat în lumenul RE unde, sub
acţiunea HMG-CoA reductazei se formează intermediarul de bază – acidul mevalonic. Aceasta este
etapa limitantă de viteză a procesului de biosinteză a colesterolului, activitatea HMG-CoA
reductazei fiind reglată atât prin feed-back negativ de către nivelul de colesterol (accelerează
turnoverul enzimei) cât şi prin acţiunea anumitor hormoni (insulină/glucagon care induc modificări
covalente prin fosforilare/defosforilare). În etapele următoare, prin intermediul farnezil-fosfatului
se produce scualenul, sub acţiunea scualen-sintazei, care apoi suferă, sub acţiunea
scualenoxidociclazei, ciclizările ce duc la obţinerea intermediarului conţinând nucleul tetraciclic,
lanosterolul. Transformarea lanosterolului la colesterol implică multe faze mai puţin elucidate.
Enzimele menţionate mai sus fac toate parte din bagajul molecular al RE.
!!! pe scurt:
Colesterolul este produs din acetil-Co A cu ajutorul enzimelor: HMG (3-hidroxi 3-metilglutaril) CoA
reductaza, scualen- sintaza, sucualen – oxidociclaza. Intermediar: lanosterolul
• Ceramidele:
Tot la nivelul RE sunt produse ceramidele, precursorii sfingomielinelor şi glicolipidelor. Ceramidele
se obţin prin amidarea sfinganinei, un aminodiol alifatic, precursor al sfingozinei obţinut din L-
serină şi palmitil-CoA. Dihidro-ceramidele astfel obţinute sunt dehidrogenate. Transformarea
ceramidelor în sfingomieline, sau glicolipide (cerebrozide) se petrece la nivelul complexului Golgi.
• Au loc si procese de disproportionare (trecerea unui glicerofosfatid in altul):
o PE --> PC
o Exista procese de conversie in ambele sensuri intre PC, PE si PS (PS se produce numai prin acest
mecanism la mamifere)
SAU
RE participa practic la biosinteza tuturor lipidelor membranare direct in forma finala, sau prin
percursori ce sunt apoi prelucrati in aparatul Golgi.
Colesterolul este produs in RE printr-un proces biologic complex, bine elaborat si atent reglat,
pornind de la materia prima acetil-CoA => acid mevalonic => scualen => lanosterol => colesterol.
Tot la nivelul RE sunt produse ceramidele, precursorii sfingomielinelor si glicolipidelor. Ceramidele
sunt transformate in sfingomieline/glicolipide la nivelul complexului Golgi.
Componenta lipida membranara este formata insa in principal din glicerofosfatide(70%). Spre
exemplu, fosfatidilcolinele sunt biositnetizate in foita interna a membranei RE( lucru valabil si
pentru celelelate glicerofosfatide) din acil-CoA si glicerol-3-fosfat, printr-o secventa de 3 reactii:
1. Obtinerea acidului fosfatidic din acil-CoA si glicerol-3-fosfat( la niv. foitei interne) 2. Eliminarea
fosfatului din acidul fosfatidic sub actiunea fosfatidil-fosfatazei => DAG(tot la niv. foitei interne) 3.
Adaugarea fosfo-colinei la hidroxilul DAG
Atat CoA, cat si fosfatul transforma moleculele atat acizii grasi, cat si glicerina, in in compusi pentru
care membrana celulara nu este permeabila, astfel reticulul neputandu-le pierde prin membrana,
prin difuzie.
Se mai pune si intrebarea este de ce este sintetizata fosfatidilcolina la nivelul foitei interne, daca ea
trebuie sa ajunga la foita externa? Redistribuirea ei se face prin complexe macromoleculare de
translocare numite generic flipaze, care maresc de 100 000 de ori frecventa miscarii de flip-flop la
nivelul membranei RE ( exceptia de la flip-flop ) . Exista 3 categorii de flipaze:
- Eficienta fenomenelor anterioare: acizii grasi si glicerina pot difuza prin membrana si pot fi
pierdute de celula. Pentru a contracara acest lucru, ele trebuie sa fie mentinute in complexe
moleculare care le modifica proprietatile fizico-chimice-> membrana devine nepermeabila
pt ele
- Regula de eficientizare: cu cat procesele celulare sunt mai complicate (cu cat au mai multe
etape biochimice), cu atat pot fi mai riguros controlate. Au cai initial comune-> celula poate
decide pe parcurs incotro le directioneaza.
a) La nivelul RE
b) La nivelul mitocondriei
o PS->PE (fosfatidilserin-decarboxilaza)
Colesterol:
- Porneste de la acetil-CoA
- HMG-CoA->acid mevalonic->farnezil-fosfat->scualen->lanosterolul->colesterol
Sinteza trigliceridelor prin esterificarea unei molecule de glicerol cu trei lanturi de acizi grasi
Hidroliza trigliceridelor cu eliberarea acizilor grasi si a glicerinei (sub forma unor compusi activati:
glicerol-3-fosfat, acil-CoA)
Incluziunile lipidice se formeaza prin acumularea lipidelor neutre inre cele doua foite ale REN. Pe
masura ce volumul creste, acesta se va desprinde de RE pt a deveni un organit independent.
Incluziunea va fi delimitata de monostrat de fosfolipide provenite din membrana RE, adociate cu
proteine implicate in stabilizarea acestora.
Producerea de ceramide – transformate in sfingomieline sau cerebrozide la nivelul complexului
Golgi.
Desaturarea acizilor grasi pt reglarea fluiditatii membranelor.
67. Ultrastructura aparatului Golgi.
Aparatul Golgi, denumit şi complexul Golgi este un organit celular delimitat de
endomembrane, structurat sub forma unei stive de cisterne recurbate, prezentând polaritate
morfologică şi biochimică, cu rol cheie în precesele de biogeneză a membranelor, în
maturarea, sortarea şi distribuirea de molecule şi macromolecule atât către locurile celulare
cărora le sunt destinate cât şi în calea secretorie. Face parte din sistemul de organite implicat
în traficul intracelular al membranelor, care începe cu reticulul endoplasmic şi se termină la
membrana celulară sau la componentele sistemului endosomal.
Complexul Golgi este structurat ca o stiva de cisterne recurbate. Numar cisternelor este variabil,
diferind de la un tip de celula la altul.
Dispozitia si numarul cisternelor aparatului Golgi diferita in functie de tipul celular si, implicit, de
activitatea de sinteza a proteinelor destinate ciclului secretor.
In celulele EK, ap Golgi este format din mai multe astfel de stive, unite prin tubuli inretelati care
formeaza o panglica in vecinatea nucleului, in zona pericentrozomala . Aparatul Golgi este o
structura caracterizata ultrasturctural prin polaritate morfologica, dar si prin polaritate biochimica.
Se definesc in cazul RE urmatoarele caracteristici ultrastructurale:
pozitionarea corecta intracelular; din aceasta familie fac parte golgina si proteinele din familia
GRASP( s-a demonstrat experimental ca proteinele din familia GRASP sunt capabile sa reasambleze
Totusi, termenul de ciclu secretor este oarecum impropriu, intrucat un ciclu implica reciclari ale
unor componente, lucru nu tocmai valabil in acest caz. Mai corect ar fi sa folosim notiunea de cale
secretorie, intrucat nu exista dovezi asupra reciclarii unor compomente implicate in mecanismele
celulare ce realizeaza procesul. Mai mult, pentru secretia constitutiva exista dovezi ca dinamica
procesului implica ajungerea veziculelor in imediata apropiere a membranei, unde, dupa o
asteptare de 15-30 secunde, fuzioneaza rapid.
In sfarsit, merita sa evidentiem aici ca pionierul deslusirii caii secretorii este G.E Palade, care, prin
tehnici de autoradiografie, adaptate ME, a aratat ca AA tritiati se regasesc la nivelul RE imediat
dupa administrarea lor celulelor pancreatice acinare, apar la nivelul ap. Golgi 20 minute mai tarziu
si marcheaza vacuolele secretorii=materialele exocitate, dupa 90 de minute de la administrare.
74. Exocitoza: definiţie, tipuri de exocitoză
DEFINITIE: Procesul prin care celula elimina substante produse in diverse procese celulare (inclusiv
biosinteze de compusi destinati secretiei) si acumulate temporar in structuri delimitate de
endomembrane numite VEZICULE sau VACUOLE DE SECRETIE poarta denumirea de EXOCITOZA.
Exocitoza este ultima etapa a unui proces complex ce implica in cascada mai multe organite:
ribozomi, RE, AG, sistem endozomal.
Din punct de vedere al mecanismelor prin care este controlata, exocitoza poate fi:
CONSTITUTIVA = produsele destinate secretiei sunt eliminate din celula pe masura ce
se firneaza vezicule secretorii si acestea ajung la membrana celulara, unde are loc
fuzionarea membranelor si secretia, prin procese constitutive, care se desfasoara de la
sine;
SEMNALIZATA = componente produse de celula sunt acumulate si stocate in zone
juxtamembranare, pana cand celula primeste un semnal care comanda secretia lor;
· Este dependenta de cresterea concentratiei de Ca⁺⁺ din citoplasma in zona de
stocare a veziculelor;
Etape:
Ø Transportul veziculelor de secretie din locul de formare in locul de stocare cu ajutorul motoarelor
moleculare (izoforme de miozina pentru transportul pe calea filamentelor de actina si
dyneica/kinezina pentru transportul pe calea microtubulilor);
Ø Ancorarea veziculelor prin factori de ancorare proteici la 25nm de membrana celulara;
Ø Acostarea veziculelor la membrana celulara(= micsorarea distantei dintre membrana celulara si cea
veziculara la 5-10nm);
Ø Capacitarea veziculelor: o serie de rearanjari ale proteinelor si lipidelor membranei veziculare
dependente de ATP si Ca⁺⁺ (SE PARE CA NU EXISTA IN EXOCITOZA CONSTITUTIVA);
Ø Fuzionarea veziculelor cu membrana celulara si expulzarea produsilor de secretie. Este realizata de
proteine SNARE (Soluble N-ethylmaleimide-sensitive Attachment protein REceptor):v-SNARE (la
nivelul membranei Veziculare) si t-SNARE (la nivelul membranei Tinta).v-SNARE si t-SNARE au roluri
importante si in etapele anterioare. Se pare ca fuzionarea se face la nivelul unor structuri
preexistente in membrana tinta ce favorizeaza deschiderea veziculelor. Aceste structuri se numesc
POROZOMI. Conform unui mecanism elaborat de Bhanu Jena, descoperitorul porozomului, la baza
porozomului, in momentul eliberarii materialului secretat, se formeaza un por de fuziune intre
membrana veziculei acostate si membrana celulei. Asadar, porozomii care preexista in membrana
celulei tinta actioneaza prin deschiderea unui por de fuziune.
Ø In functie de tipul de exocitoza, membranele veziculelor de exocitoza urmeaza un traseu diferit dupa
secretie:
o In cazul exocitozei constitutive, membrana veziculei de secretie poarta componente
noi pentru membrana celulara , astfel incat acestea migreaza in planul membranei
celulare (tinta);
o In cazul exocitozei semnalizate, veziculel reintra in citosol si sunt reciclate.
76. Mitocondria – biogeneza si teoria endosimbiotica
Teoria endosimbiotica reprezinta un model privind originea mitocondriei care in momentul
de fata este unanim recunoscut. Teoria a fost emisa de mai bine de un secol de insusi Richard
Altmann. Teoria presupune ca acum milioane de ani, cand atmosfera terestra isi modifica
proprietatile fizico-chimice, imbogatindu-se in oxigen, o celula aeroba a fost endocitata de o alta
anaeroba, produsul acestei endocitoze castigand o mai buna capacitate de acomodare la noile
conditii. Rezultatul a fost supravietuirea prin simbioza. In favoarea acestei teorii se pronunta
urmatoarele realitatii biologice:
1. Prezenta cardiolipinei, fosfolipid abundent in membranele bacteriilor, in membrana
mitocondriala interna;
2. Prezenta porinelor in membrana mitocondriala externa (porinele au fost pentru prima
data evidentiate in peretele unor bacterii);
3. Existenta ADN-ului propriu, circular (fara capete libere) as}a cum este ADN-ul
procariotelor;
4. Caracteristicile ribosomilor din matricea mitocondriala: 70S (ca si ribosomii
procariotelor);
5. Sinteza proteica sensibila la cloramfenicol (ca cea din procariote) si insensibila la
cicloheximida (cicloheximida blocheaza sinteza proteica pe ribosomii din citosolul eucariotelor);
6. ARN-polimeraza sensibila la rimfamicina (ca la procariote);
7. Capacitatea proprie de a se divide.
77. Mitocondria – compozitie moleculara
Compozitional, mitocondria este formata din:
· 65-70% proteine (proteine structurale-30%, enzime 70%);
· 25-28% lipide (fosfolipide din care predomina lecitinele, dar si trigliceride, cardiolipine);
· 0,5% ARN;
· O cantitate mica de AND;
· Glucide;
· Ioni in diferite concentartii;
· Apa;
· Uneori si vitamina C;
In mitocondrie, toate lipidele si toate proteinele sunt inlocuite la fiecare 20 de zile.
78. Mitocondria – structura si ultrastructura
Mitocondria (condriozomul) este un organit celular delimitat de un sistem de două membrane,
având ca funcţie de bază producerea de ATP. Este un organit semiautonom, adica se afla in relatie
de simbioza cu celula si este capabila de autoreplicare prin fisiune binara. Are lungimea de 1.5-2
microni si diametrul de 0.3-0.5 microni.
MO(structura)
hematoxilina ferica Regaud(coloratie citochimica)=> structuri granulare negre cu aspectul
unor scame, fire de ata.
verde Janus B (colorant vital)=>evidentierea plasticitatii morfologice a mitocondriei.
Caracterul de colorant vital al verdelui Janus B este dat de capacitatea sa de a patrunde si de
a fi oxidat in mitocondrie => colorarea organitului in verde smarald.
rodamina 123(colorant vital)=> devine fluorescenta prin oxidare intramitocondriala
Cu ajutorul colorantilor vitali, a fost caracterizata plasticitatea mitocondriilor, adica
posibilitatea acestora de a-si schimba forma, de a fuziona (Intervin mitofuzinele 1 si 2 de pe MME și
OPA1 (Optic atrophy-1) de pe MMI; – Influențează producerea ATP), sau fisiona (– Mecanisme de
reglare complexe; – Se poate coordona cu mitoza; – Intervin proteine ale MME -> activarea
proteinei efectorii DRP1 (dynaminrelated protein 1)). Acesti coloranti vitali au permis, prin tehnicile
actuale de microscopie de fluorescenta, inclusiv microscopie confocala, sa se observe morfologia
labirintica si inretelata a mitocondriilor dintr-o celula.
ME(ultrastructura)
Are mai multe elemente ultrastructurale specifice: membrana mitocondriala externa si interna,
criste mitocondriale, spatiu intermembranar, matrice mitocondriala, ribozomi.
=> un organit invelit intr-o membrana relativ bine intinsa, membrana mitocondriala
externa. In interiorul acesteia si separata de ea, se evidentiaza o a doua membrana, puternic
faldurata, denumita membrana mitocondriala interna. Faldurile acestei membrane sunt
denumite criste mitocondriale (diametru de 18-20nm). Forma lor este, de regula, aceea de
falduri, orientate perpendicular pe axul lung al organitului, dar pot avea si aspect tubular (cu
sectiunea circulara sau triunghiulara) , ex: la celulele secretoare de hormoni steroidici. Cele
doua membrane definesc doua compartimente mitocondriale. Acestea sunt:
1. compartimentul mitocondrial extern (spatiu intermembranar) = spatiul dintre cele
doua membrane mitocondriale si din axul cristelor;
2. compartimentul mitocondrial intern (matrice mitocondriala) = spatiul din
interiorul membranei mitocondriale interne. Este cel mai complex compartiment, la nivelul sau
gasindu-se un ADN propriu, fara capete libere, numit si ADN circular, chiar daca forma sa nu
este de cerc. Un alt element ultrastructural evidentiabil in matricea mitocondriala sunt
ribosomii mitocondriali.
!!!! Microscopia electronica de inalt voltaj (permite analiza unor sectiuni mai groase ale
preparatelor biologice) a evidentiat aspectul prelung, adesea ramificat al mitocondriilor
=>numarul mitocondriilor intr-o celula este mult mai mic decat am fi tentati sa credem din
examinarea preparatelor standard de microscopie electronica. Lucrul acesta este evidentiabil si
prin studiul de sectiuni seriate in microscopia electronica clasica, astfel incat mitocondrii care se
evidentiau independent in unele sectiuni se dovedesc a se uni la nivelul altor sectiuni, adica se
dovedesc a fi parti constitutive ale aceleiasi mitocondrii.
79. Functiile membranei mitocondriale externe si a spatiului intermembranar
A. Functiile membranei mitocondriale externe
1. Membrana mitocondriala externa, organizata conform modelului mozaic fluid, se caracterizeaza
printr-o permeabilitate generoasa. Aceasta este datorata prezentei porinelor(proteine cu diametrul
de 2nm)=> schimbul practic nerestrictionat al moleculelor de pana la 5000 daltoni intre citosol si
compartimentul mitocondrial extern.
2. Membrana mitocondriala externa are si roluri caracterizate prin specificitati mai accentuate,
cum ar fi preluarea de acizi grasi din citosol. Aceasta se realizeaza prin prelularea acizilor grasi de
pe transportorii proteici din citosol (proteine care leaga acizi grasi, prescurtat FABP, de la “Fatty
Acid Binding Protein”) si esterificarea lor la acilCoA, prin actiunea acil-CoA sintazei. Acil-CoA este
translocata pe versantul intermembranar unde este transformata sub actiunea carnitin-acil-
transferazei I in acilcarnitina, care este preluata de membrana mitocondriala interna, pentru a o
transloca in matricea mitocondriala.
pe scurt: se iau acizii grasi de pe FABP si se esterifica la acilCoA (in prezenta acil CoA sintazei).
1. Celulele omogenizate sunt centrifugate diferential, iar a doua cea mai grea fractiune (dupa
fractiunea nucleara) este FRACTIUNEA MITOCONDRIALA.
2. Fractiunea mitocondriala este supusa unui soc hipoton =>mitocondriile se umfla, la fel si
faldurile membranei mitocondriale interne, in timp ce membrana mitocondriala externa se
VEZICULEAZA si componentele compartimentului mitocondrial extern sunt deversate in
mediu.
3. Se centrifugheaza din nou => COMPARTIMENTUL MITOCONDRIAL EXTERN ramane in
supernatant (si poate fi studiat in continuare), iar MIOPLASTUL (matricea mitocondriala
invelita de membrana mitocondriala interna) SI VEZICULELE DE MEMBRANA EXTERNA se
depun.
4. Sedimentul este supus unui soc hiperton=>MIOPLASTUL se condenseaza si creste in
densitate semnificativ in comparatie cu VEZICULELE DE MEMBRANA EXTERNA .
5. Se centrifugheaza din nou=>MIOPLASTUL se depune, VEZICULELE raman in supernatant
(daca se centrifugheaza diferentiat) sau floteaza ca fractiune mult mai usoara (daca se
centrifugheaza in gradient de densitate).
6. Sedimentul este supus unui soc hipoton sau dezintegrarii prin ultrasonicare => VEZICULE DE
MEMBRANA MITOCONDRIALA INTERNA si COMPONENTELE MATRICEI deversate in mediu.
7. Se centrifugheaza din nou => !!!! in sediment sunt VEZICULELE MEMBRANEI
MITOCONDRIALE INTERNE, in supernatant sunt COMPONENTELE MATRICEI.
83. Functiile membranei mitocondriale interne
Desi este organizata in bistrat, compozitia chimica difera fata de celelalte bistraturi lipidice.
Contine 70-80% proteine si doar 20-30% lipide, ca urmare a accentuatului rol metabolic pe care il
are (functia metabolica a oricarei membrane este realizata de proteine, iar functia de bariera - de
lipide). Deoarece si rolul sau de bariera este important, la nivelul acestei membrane se gaseste un
fosfolipid cu o HIDROFOBICITATE ACCENTUATA, numit CARDIOLIPINA (15%).
Functiile membranei mitocondriale interne sunt: realizarea fosforilarii oxidative si transportul de
metaboliti.
I. FOSFORILAREA OXIDATIVA
Este realizata de 5 complexe proteice (I-V). Primele 4 apartin lantului respirator/lantului transportor
de electroni (Adica preiau electroni de pe FADH₂ si NADH, ii poarta printr-o succesiune de centre
oxido-reducatoare, saracindu-i de energie, iar apoi ii cedeaza O₂. Concomitent se transporta protoni
-de catre COMPLEXELE CONSERVATOARE DE ENERGIE <evident proteine transmembranare> = doar
I, III si IV- din matrice catre compartimentul extern. ). Complexul V incheie fosforilarea oxidativa
prin producerea de ATP.
a) Lantul respirator
● Complexul I = complexul NADH-dehidrogenazei (42 sau 43 de subunitati proteice din care 7
autonome, M=900kDa) contine un centru flavinic si 7-8 centre Fe-S = cofactori pentru
proteinele Fe-S in care raportul stoichiometric Fe/S=1.
Functie: 1. preia electroni de pe NADH, ii saraceste de energie prin trecerea de la un centru ocido-
reducator la altul, si ii preda UBIQUINONEI (coenzima Co-Q).
2. Este complex conservator de energie = complex care pompeaza protoni din matrice in
compartimentul extern(pompa protonica).
● Complexul III = complexul citocromilor b-c₁ (11 subunitati proteice, M=240kDa, functioneaza
ca dimer). Contine 3 centre hemice (2 pe citocromul b si unul pe c₁) si un centru Fe-S (pentru
proteina Rieske, cu stoichiometrie 2Fe-2S).
Functie: 1. Preia electronii de la UBIQUINONA, le reduce energia in cateva trepte si ii transfera pe
citocromul c.
2. Este complex conservator de energie = complex care pompeaza protoni din matrice in
compartimentul extern (2 H⁺ pompati pentru fiecare e⁻ transportat).
- glicoproteine transmembranare
- structurate ca heterodimeri ab (fiecare subunitate a sau b fiind o proteina unipas de tipul I)
- rol in aderarea celulelor la matricea extracelulara si in transmiterea de informatii legate de
caracteristicile fizico-chimice ale structurilor macromoleculare din mediul extracelulare
- exista 18 subunitati a si 8 b, care pin diverse combinatii formeaza 24 de tipuri distincte de
integrine
- fiecare heterodimer diferit are specificitate diversa - atat sub aspectul partenerului de interactiune
din matricea extracelulara pe care il leaga, cat si sub aspectul afinitatilor fata de acestia
- specificitatea integrinelor este un parametru degenerat - mai multe proteine din matricea
extracelulara se pot lega de aceeasi integrina si mai multe integrine pot lega aceeasi proteina din
matrice, dar afinitatea acestor interactiuni este diferita, iar semnalele pe care celula le primeste
dupa angajarea integrinelor in interactiunile specifice sunt, de asemenea, diferite.
- rolul lor metabolic (procesele de semnalizare pe care le declanseaza) este departe de a fi cu
claritate elucidat, desi nu este contestat de nimeni in comunitatea stiintifica
- sunt implicate in controlul unor procese celulare ca diferentierea, moartea celulara programata,
motilitatea; toate aceste procese sunt importante atat in organizarea normala a tesuturilor si
organelor, cat si in patologii dintre cele mai diverse. In aceste aspecte de biologie normala a
tesuturilor si organelor, cat si in patologii dintre cele mai diverse - integrinele coopereaza cel putin
cu receptorii pentru factori de crestere
- caile de semnalizare ce sunt initiate de integrine se intersecteaza cu cele initiate de receptorii
pentru factori de crestere [20], nuantand intr-o plaja larga capacitatile celulelor de a raspunde
factorilor externi si asigurand o multitudine de posibilitati de adaptare
94. Nucleul celular: definitie, aspect MO, ME
DEFINITIE: Nucleul este cel mai mare organit prezent în toate celulele organismului, cu excepţia
hematiei adulte, corneocitelor şi celulelor fibre adulte din cristalin. Este prezent doar in celulele
eucariote si numai in interfaza (=:este neparmanent). Nucleul este sediu: ADN-ului, puratatorul
informatiei genetice,adica informatia pe baza careia se sintetizeaza proteinele; autoreplicarii ADN-
ului, transcriptiei si al modificarilor post-transcriptionale => este centrul de control si comanda al
celulei eucariote.
MO (structura)
● cu coloranti bazici (ex: HE) => coloratie violet => nucleul este BAZOFIL
● in coloratia Azan => nucleu rosu, bazofil
● Componente cere pot aparea la MO pe lama de nucleu:
-invelis nuclear, la periferie ( de cele mai multe ori nu se observa);
-cromatina -bazofila - se observa sub forma de granule, filamente sau blocuri;
- unul sau mai multi nucleoli, se observa mai intens colorati decat nucleul;
-cariolimfa=lichidul nuclear format in mare parte din proteine;
Nucleii eucromatici (contin eucromatina = cromatina activa functional) au aspect veziculos,
prezinta granulatii fine si in general au aspect granular sau fibrilar. Eucromatina apare palid
colorata.
Nucleii tahicromatici (intens heterocromatici = cromatina inactiva functional) sunt intens bazofili.
Heterocromatina apare intens colorata.
Eucromatina contine ADN care poate fi pus in evident prin urmatoarele metode:
● coloratia Feulgen=> ADN-ul apare colorat rosu-violet
● coloratia MGP (methyl-green pyronin) = reactive Brachet => ADN-ul apare verde-albastrui,
ARN-ul apare rosu;
● In microscopia de fluorescent, cu DAPI, nucleul are fluorescent albastra;
ME (ultrastructura)
● matricea nucleara, se observa ca o structura fibrilogranuloasa;
● heterocromatina electronodensa si eucromatina electronoclara;
● nucleolul, se observa ca o zona electronodensa, neregulata, cu structura fibrilogranuloasa;
● invelis nuclear, cu doua zone electronodense (membranele interna si externa) si o zona
electronoclara (cisteran perinucleara). Este intrerupta de pori nucleari ce se vad doar la ME.
95. Nucleul celular: numar, forma, localizare
NUMAR
● regula de baza: o celula - un nucleu;
● exceptii:
*celule anucleate: hematiile (au nucleu in timpul formarii, dar il pierd inainte de
eliberarea in fluxul sangvin);
*celule binucleate: hepatocitele, celulele umbeliforme, o parte din miocardiocite;
*celule multinucleate: fibra musculara scheletica, osteoclastul; !!!Nu au de la bun
inceput multi nuclei, ci se formeaza din asamblarea mai multor celule.
FORMA
● nucleu discoid: celulele pavimentoase din seroase;
● nucleu rotund: celulele cubice, poligonale(neuronii), limfocite;
● nucleu alungit - oval: celulele columnare cu axul lung mai mare decat diametrul (epiteliul
simplu cilindric);
● nucleu turtit: adipocite, mucosae, in unele glande salivare;
● nucleu lobat: granulocite;
● nucleu rasucit: fibra musculara neteda in contractie;
● nucelu neregulat: celula hiperactiva;
● nucleu piriform-turtit: capul spermatozoidului.
LOCALIZARE
● central: hepatocit, neuron;
● bazal: celula calciforma;
● mediobazal: celulele secretorii;
● periferic: fibra musculara striata;
● excentric: adipocit;
DIMENSIUNI
citoplasma: 5-200 microni;
nucleul: 3-15 microni.
PLASTICITATE
nuclei sunt deformabili -> util in trecerea celulei prin endoteliu;
RAPORTUL Vnucleu/Vcitoplasma:
=1 =>nucleul este mai mare, characteristic pentru un anumit tip cellular si o anumita varsta;
>1 => blast;
<1 => cit;
98. Invelisul nuclear: definitie, organizare, ultrastructura
DEFINITIE. Invelisul nuclear este un complex membranar caracteristic celulelor eucariote. El separa
doar in perioada interfazica continutul nuclear de citoplasma si implicit controleaza schimburile
dintre nucleu si citoplasma (prin complexele POR). Permite replicarea si transcrierea AND-ului.
ORGANIZARE. ULTRASTRUCTURA
Ultrastructural, invelisul nuclear este alcatuit din:
● membrana nucleara externa (MNE) -> 7.5 nm
-este trilaminata;
-poate prezenta ribozomi atasati la exterior;
-se continua cu membrana RER, cele doua avand aceeasi enzima marker;
-enzima marker: G6P-aza;
-incarcata negativ la suprafata => este bariera selectiva;
● cisterna perinucleara -> 10-40nm
- nu este vida = criteriu de buna fixare;
- comunica cu lumenul RER;
- loc de stocare pentru imunoglobuline si Ca⁺⁺;
● membrana nucleara interna (MNI) -> 7.5nm
- nu prezinta ribozomi;
- asemanatoare MNE, dar are activitate enzimatica scazuta;
- contine proteine intermembranare cu rol de fixare pentru laminele nucleare si pentru proteinele
histonice:
LBR (Lamin B Receptor);
LAP1, LAP2 (Lamina Associated Polypeptide);
Emerina;
- prezinta canale pentru Ca⁺⁺ - necesar pentru enzimele nucleare (restul ionilor trec prin pori nucleari);
● lamine nucleare = proteine fibrilare
- se distribuie in strat dens atasat de MNI => lamina densa nucleara;
SAU
- se organizeaza intr-o retea cu ochiuri patrate in matricea nucleara (se confunda cu
heterocromatina periferica);->sunt prezente sub forma de dimeri prin a caror asociere se formeaza
reteaua;
- sunt de 3 tipuri: A, B, C;
laminele A si C se leaga la heterocromatina, sunt solubile;
lamina B se leaga la un receptor specific din anvelopa nucleara (proteina integrala);
-in jurul porilor formeaza canale si ataseaza cosuletul fibros al porilor;
- distrugerea lor impiedica replicarea ADN;
-in timpul mitozei sufera mai multe modificari: sunt fosforilate, se dezasmableaza lamina densa
nucleara, lamina B ramane atasata de MNI (laminele A si C sunt solubile), la sfarsitul telofazei sunt
defosforilate;
IMPLICATII CLINICE:
- distrofia musculara EMERY-DREIFUSS = SUNT AFECTATE LAMINELE A si C;
- progeria = laminopatie => anomalii de morfologie nucleara => dezorganizarea cromatinei;
● porii nucleari.
99. Porul nuclear, transport (generalitati) -> DIAMETRU: 10nm in repaus, 25nm in activitate
Porul este o zona de intrerupere a invelisului nuclear, unde se unesc membranele nucleare. In
accceasta zona de intrerupere se gaseste complecul por. Este responsabil de transportul (selectiv,
in ambele sensuri) si comunicarea nucleu-celula.
Complexul por este alcatuit din aproximativ 30 de nucleoproteine incarcate electric pozitiv.
GENERALITATI
are ol in reglarea schimbului bidimensional selectiv nucleu – citoplasma;
este o structura dinamica ce dispare si apare in functie de activitatea celulei;
o celula active prezinta 3-4000 de pori;
Drepaus = 10nm;
Dactivitate = 25nm;
ALCATUIRE = structura octogonala formata din:
● 3 inele proteice suprapuse = mase anulare (d=20nm):
-> 8 citoplasmatice pe care se insera fibrile citoplasmatice cu capetele libere;
-> 8 nucleoplasmatice pe care se prind fibrile nucleoplasmatice (=>nu au capetele
libere) unite prin inel nucleoplasmic = cosulet;
● complex anular radial este format dintr-o subunitate anulara si una luminala;
● 8 canale periferice;
● complex central prin care trec macromolecule in tranzit;
TRANSPORTUL PRIN COMPLEXUL POR
● pasiv -> prin canalele periferice trec ioni (K⁺, Na⁺) si molecule mai mici de 60kDa (aminoacizi,
nucleotide, oligozaharide);
● activ -> necesita GTP-aze;
->viteza este invers proportional cu masa moleculara;
->se importa: proteine nucleare (cariofile), enzime necesare replicarii, complexe ligand
- receptor hormonal, factori de transcriere;
->substantele importate au secventa semnal de adresare nucleara (NLS, incarcata
pozitiv si bogata in lizina si arginina);
-> substantele importate sunt recunoscute in citoplasma de importina;
-> complexul format este legat de fibrilele citoplasmatice si transferat la por;
-> se exporta, printr-un mechanism asemanator, ARNt, ARNm, ribozomi (echivalent,
sunt implicate NES si exportina);
100. Nucleolul: rol, compozitie chimica, evidentiere MO, ultrastructura, localizare -> 0.5-2 μm
ROL. Nucleolul este un corpuscul intranuclear, interfazic, vital, cu rol in biogeneza ribozomilor si in
controlul ciclului cellular si al diviziunii celulare. => in absenta nucleolului, nu se sintetizeaza protein
si celula nu se divide;
DIMENSIUNI. 0,5-2microni (dimensiuni mari in celulele cu nucleu voluminous si sinteza proteica
intensa);
FORMA. rotund-oval;
!!! nu prezinta invelis !!!
LOCALIZARE. Nucleolul este pozitionat central sau excentric, in functie de destinatia functionala.
NUMAR. in medie, exista 2 nucleoli intr-un nucleu, pentru a putea fi transmis unul la fiecare set
haploid. Numarul variaaza intre 1 si 10.
!!! este prezent in toate celulele, insa frecvent nu este observant din cauza faptului ca planul de
sectiune nu il cuprinde !!
COMPOZITIE CHIMICA. Dupa digestia enzimatica: 3% ADN, 7% ARN, 90% protein => este intens
bazofil.
MO(structura). Se evidentiaza cu:
● HE => corpuscul bazofil;
● coloratie Feulgen => individualizarea unui corpuscul cromatinian (ADN colorat in rosu)
atasat nucleolului = cromatina asociata nucleolului ;
ME(ultrastructura). Se observa o zonă electronodensă, neregulată, cu structură fibrilogranulară.
Ultrastructural, are 4 componente:
● pars fibrosa = retea filamentara de ARN;
● pars granulosa = granule formate din preribozomi;
● pars cromosoma = fibre de ADN;
● pars amorpha = proteine omogene;
Mai actual:
● zona densa fibrilara, aflata in jurul centrului fibrilar, contine proteine implicate in
clivajul preARNr si asamblarea post-transcriere a preribozomilor;
● zona granulara
● centru fibrilar (NOR) ce prezinta ARNpolimeraze I si II, factori de transcriere si
nucleolina (naveta nucleu - citoplasma).
101. Matricea nucleara: ultrastructura, roluri
DEFINITIE. Matricea nucleara este reprezentata de materialul insolubil care persista dupa
extragerea lipidelor si a proteinelor (cu detergenti), digestie enzimatica ( enzimele folosite fiind
ADNaza si ARNaza) si extragerea proteinelor (cu solutii saline).
Este o retea de fibre de 3-5nm in care sunt inglobate granule >25nm.
COMPOZITIE CHIMICA: ADN si ARN (in jur de 15%), proteine (85%) si lipide (1%).
ROLURI:
● ordoneaza enzimele de replicare, transcriere; ARN polimerazele raman fixate in reteaua
fibrilara, imobile, iar moleculele de ARN se deplaseaza;
● schelet de fixare a cromozomilor in locuri bine fixate;
● organizeaza nucleolul;
● rol in mitoza, in reconstructia nucleara (contin proteine NuMA = Nuclear Mitotic Apparatus).
102. Cromatina: definitie, clasificare + informatii de la 100 si 101
DEFINITIE. Cromatina este complexul format de ADN cu proteine histonice şi nehistonice.Este
forma de existenta a materialului genetic in interfaza. In timpul diviziunii se condenseaza si se
structureaza in formatiuni numite cromozomi.
COMPOZITIE. Cromatina contine 30% ADN, 40% proteine histonice, 25% proteine nonhistonice, 5%
ARN.
CLASIFICARE. Exista 2 tipuri morfo-functionale de cromatina:
● eucromatina;
● heterocromatina
->constitutivă;
-> facultativă: autozomala si gonozomala;
103. Fibra de cromatina. Histone si proteine nehistonice, caractere generale, roluri
Molecula de ADN desfasurata are 2 m. Pentru a putea fi cuprinsa in spatiul nuclear, molecula
sufera procese de impachetare + compactare + plicaturare. Filamentul de ADN are o grosime de
2nm.
1. Filamentul dublu catenar de ADN (d=2nm);
2. NUCLEOZOM => fibra nucleozomala (d=10nm);
® Alcatuit dintr-un miez octameric format din 4 perechi de proteine histonice (H2A, H2B, H3, H4) si un
segment de ADN lung de 146 de perechi de baze este infasurat de 1 tur si ¾ ori in jurul octamerului;
® Nucleozom=unitatea de repetare, formandu-se un lant “sirag de margele” (beads of string)
® Constitutia acestui lant necesita ADN linker (50-60pb) intre 2 nucleozomi si histona H1;
3. SOLENOID
® Este o rasucire sub forma de solenoid a fibrei de cromatina;
® Sunt 6 nucleozomi/pas de spirala;
® Aceasta structura este stabilizata de de histona H4;
® Se formeaza fibra de 30 nm;
4. BUCLA
® Fibra de 30 nm formeaza bucle (domenii) in jurul unui schelet proteic => fibra de 300 nm ;
® Buclele + scheletul proteic se plicatureaza din nou => fibra de 700 nm din cromatida la inceputul
profazei;
Proteine histonice
● sunt bazice;
● sunt caracteristice numai eucariotelor;
● sunt sintetizate in citoplasma si ajung in nucleu prin pori, prin transport activ;
● in functie de continutul de Lys si Arg, exista 5 tipuri de histone: H1 (are specificitate de
specie si are urmatoarele roluri: organizarea si functionarea cromatinei, mentinerea
stucturii cromatinei, inhibarea trasncrierii genelor, spiralizarea cromozomilor); H2A, H2B,
H3, H4 (nu au specificitate de specie si au rol in formarea nucleosomilor);
● se leaga de gruparile PO43− din ADN;
Proteine nonhistonice
● sunt acide;
● sunt sintetizate in citoplasma;
● se gasesc in nucleoplasma, nucleol si citoplasam
● au rol in reglarea activitatii genelor si in diferentierea genica;
● exemple de non-histone: ADN polimeraza, ARN polimeraza, in principal enzime ce intervin in
acetilare, metilare, fosforilarea nucleoproteinelor;
● au rol in replicare, recombinare, reparare ADN, transcriere ARNm, impachetarea si
mentinerea structurii cromozomilor;
104. Eucromatina
● palid colorată (MO) electronoclară (ME);
● funcţional activă, decondensata, prezenta in replicare si transcriere;
● hipometilata;
● Se replica precoce in faza S;
● este formata din exoni (fragmente de ADN transcrise in ARN) si introni (fragmente care
separa exonii);
● ADN-ul trebuie sa fie eucromatic pentru a fi activ, dar nu toata eucromatina este activa genetic;
105. Heterocromatina. Heterocromatina constitutiva. Heterocromatina gonozomala
● intens colorată (MO) electronodensă (ME);
● inactivă funcţional, condensata;
● inalt metilata;
● se replica tardiv;
● prin piconza, eucromatina devine heterocromatina;
->constitutivă – este permanent condensata, nu este niciodată transcrisă;
- prezenta mai ales la nivelul cromozomilor 1, 9, 16, Y;
- se gaseste la nivelul centromerelor + telomerelor;
- formata din ⅓ ADN inalt repetitiv si ⅔ ADN mediu repetitiv;
- se replica tardiv in S;
- explica paradoxul valorii C = cantitatea de ADN exprimata in picograme
din nucleul haploid al unei specii => 2C in celula diploida. Cercatatorii se asteptau ca aceasta valoare
sa fie proportionala cu complexitatea organismelor, dar Csalamandra>Com;
-> facultativă – autozomala:
se poate converti in eucromatina=> pericitele pot deveni mai
multe linii celulare;
nu este aceeasi pentru toate tipurile de celule;
are sens genetic;
contine gen inactive/represate;
cantitatea si distributia variaza in functie de specie si
activitate;
- gonozomala: *este inactiva pe toata durata ciclului celular;
*se gaseste in cromatina sexuala:
1. Corpusculul Barr se formeaza prin inactivarea aleatorie a unui cromozom X la
sexul feminin in ziua a 14-a din perioada embrionara (procedeu numit lionizare). In nucleu, se afla
atasat de MNI. Este marker citologic genetic al sexului feminin.
2. Corpusculul F = bratul cromozomului Y, inactiv genetic. Se vizualizeaza prin
tratarea nucleului interfazic cu quinacrina, cand capata fluorescenta. Este marker genetic de sex
masculin.
106. Ciclul celular – faze, mecanisme de control
In viata oricarei celule exista o ciclicitate care poate fi subdivizata functional in mai multe
faze, doua principale:
1. Stadiul M – este stadiul esential in ciclul celular, M – vine de la mitoza – care presupune
clivarea definitiva a unei celule in doua celule identice;
2. Interfaza – este faza a ciclului celular ce are loc intre doua mitoze. O celula vizualizata la
microscop in timp interfazei, pare doar sa creasca. Defapt, in acest timp au loc procese ordonate,
complexe, premergatoare mitozei ce pregatesc celula, procesul central fiind replicarea ADN-ului
nuclear. Deasemenea exista puncte de control – checkpointuri - in interfaza, prin care celula pote fi
controlata. Centrozomul trebuie sa dubleze si el si sa formeaze fusul de diviziune;
Stadiile interfazei – prezinta un stadiu central, intre doua stadii de latenta.
● Stadiul S (Synthesis) – este faza propriu-zisa in care se replica ADN-ul, strajuita de doua faze
de „latenta” ;
-are loc o productie accelerata de proteine histonice dar si de
proteinenzime ce produc ADN-ul;
● Stadiile G (Gap, G0, G1 si G2) – au loc inainte si dupa stadiul S si sunt faze de siguranta in
care celula creste. Daca stadiile nu ar exista, celula nu ar avea timp sa creasca in masa
-> G1 – este faza de la sfarsitul unei mitoze pana la inceputul replicarii ADN, este
cand celula creste in dimensiune (sinteza de proteine), iar la momentul potrivit va trece in faza S.
Diferentele intre diferite celule ce prolifereaza cu diferite viteze au loc in acest stadiu;
-> G2 – este faza dintre stadiul S si stadiul M;
-> G0 – este un stadiu de pauza. Celulala aflata in stadiul G1 – poate sa intre in stadiul
G0, un stadiu de conservare, in care ADN-ul nu se mai replica. Din acest stadiu poate sa iasa, insa
poate dura zile, saptamani ani.
Pentru a determina in ce stadiu se afla celula, este necesara tratarea cu timidina
marcata – aceasta este folosita intens de celulele ce se afla in stadiul S. Chiar daca stadiile de
diviziune ale unei culuturi de celule nu sunt sincron, aproximativ 30% dintre acestea se vor afla in
stadiul S. Deasemenea, in stadiul S are loc o productie accelerata de proteine histonice dar si de
proteinenzime ce produc ADN-ul.
Controlul ciclulului celular
Desi inainte se credea ca mecanismele celulare se autoregleaza sub forma unei cascade –
respectiv sub forma unui domino – fiecare pas implinit declansandu-l pe urmatorul, conceptia
actuala prevede un mecanism central de control ce poate modula activitatea celulelor dupa nevoie.
Mecanismul de control se bazeaza pe procese biochimice, el insusi fiind constituit de un complex
proteic cu interactiune complexa, la care se adauga si diferiti „senzori” prin care se transmit
semnalele la nivel central, prin care se poate modula activitatea celulelor. Semnalele ce se transmit
pot fi de tipul „brake” – ce pot incetini activtiatea intr-una din stadiile ciclului la momente precise =
checkpointuri:
(1) In faza G1 – inaintea intrarii in S;
(2) In faza G2 – inainte intrarii in M.
Din punct de vedere biochimic, activitatea se regleaza prin protein-kinaze. Exista astfel:
(1) Ciclina – moduleaza activitatea (2), sufera procese de activare – inactivare in cursul
ciculului celular;
(2) Cyclin dependent protein kinase - CDK – fosforileaza anumite proteine subordonate la
resturile de serina si treonina, activandu-le. Este la randul ei activata de (1). Exista 2 tipuri de CDK,
cate unul pentru fiecare dintre cele doua checkpointuri;
(3) M-phase promoting factor – MPF - este complexul format de ciclina si CDK-ul fazei G2
– si induce o actiune fosforilanta explozica cu feedback pozitiv ce declanseaza trecerea de la o faza
la alta, eliberarea ciclinei din complex oprind brusc activitatea.