COPERTA LUCRĂRII DE LICENŢĂ

UNIVERSITATEA „NICOLAE TITULESCU”

FACULTATEA DE ŞTIINŢE ECONOMICE
PROGRAMUL DE STUDII: ADMINISTRAREA AFACERILOR

LUCRARE DE LICENŢĂ

Coordonator ştiinţific
lect. univ. dr. Iliescu Mihaela

Student
Irimia Ştefan Marian

Bucureşti
2016
PAGINA DE GARDĂ
(pagină goală, între copertă şi prima pagină)
PRIMA PAGINĂ A LUCRĂRII DE LICENŢĂ

UNIVERSITATEA „NICOLAE TITULESCU”

FACULTATEA DE ŞTIINŢE ECONOMICE
PROGRAMUL DE STUDII: ADMINISTRAREA AFACERILOR

LUCRARE DE LICENŢĂ

DISCIPLINA ANTREPRENORIAT

TEMA ÎNFIINŢAREA UNEI AFACERI

Coordonator ştiinţific
lect. univ. dr. Iliescu Mihaela

Student
Irimia Ştefan Marian

Bucureşti
2016
 CUPRINSUL LUCRĂRII DE LICENŢĂ

Introducere………………………………………………………………..…….1
Capitolul 1 Pregătirea, deschiderea unei
întreprinderi............................................4
1.1. Risc și incertitudine în realizarea întreprinderii mici...............................…4
1.2. Legislaţia întreprinderilor mici şi mijlocii din România ..
…………………….......8
1.3. Înființarea unei afacerii (cadru legal).........................................................12
1.4. Piața și concurență....................................................................................14
Capitolul 2 Înființarea și gestionarea unei firme........................................18
2.1. Analiza SWOT - Oportunității și riscurile în înființarea unei firme........18
2.2. Gestionarea firmei – Managementul afacerii.............................................20
2.3. Formalități în vederea înființării unei firme...............................................22
Capitolul 3 Studiu de caz................................................................................24
3.1. Înființarea unei gelaterii.............................................................................24
3.1. Planul financiar..........................................................................................35
Concluzii şi propuneri....................................................................................38
Bibliografie......................................................................................................39
Anexe………………………………………………………………...…………….
…...…..40
 INTRODUCERE

Actualitatea tezei rezidă în faptul că pentru întreprinderile autohtone este

important, atât de a organiza eficient procesul de planificare, stabilirea obiectivelor
organizaţionale clare, precise, măsurabile şi realiste în condiţiile unui mediu extern de
afaceri foarte turbulent, cât şi a corela în cadrul acestora diferite tipuri de planuri (în
special strategice, tactice şi operaţionale) într-un sistem suplu şi coerent de indicatori de
plan.
Începând cu anii 1991-1992 starea economică a României brusc s-a
înrăutăţit: PIB înregistrează reduceri considerabile, se micşorează volumul producţiei
industriale şi agricole, creşte nivelul inflaţiei şi a şomajului, scade nivelul de trai al
populaţiei.
O situaţie nespus de dificilă s-a creat în complexul agro-industrial, inclusiv
în industria alimentară: insuficienţa materiei prime, a resurselor energetice, lipsa pieţelor
de desfacere, lipsa creditelor oferite cu un procent redus etc.
Una din posibilităţile de soluţionare a problemelor în cauză după cum ne
demonstrează experienţa multor ţări care constă în dezvoltarea antreprenoriatului, care
are nu numai importanţă economică ci şi socială.
În condiţiile formării relaţiilor de piaţă antreprenorul adesea este impus de
a lua decizii ce nu garantează succesul, ci oferă doar unele speranţe în obţinerea lui,
întrucât în activitatea antreprenorială sarcini bine determinate se întâlnesc rareori: după
natura lor multe din ele poartă un caracter probabil şi deci şi riscant.
Antreprenorul este impus să primească decizii în condiţia unui mediu
extern foarte incert şi variabil. Turbulenţa mediului extern invocă un grad înalt de risc,
fapt care determină o careva prudenţă în ce priveşte asumarea lui. Insuficienţa de
informaţie, lipsa de transparenţă, deasemenea au o influenţă negativă asupra activităţii
firmei şi consecinţele deciziei primite de către antreprenori. Cu cât mai complexă este
decizia, cu atât mai mare este necesitatea în evidenţa riscului. Evident că anume din
practica actuală de gospodărire reiese necesitatea în elaborarea recomandărilor de
analiză şi evidenţă a riscului, utile antreprenorului în evaluarea nivelului real de
supunere a afacerii eventualului risc.

1
 Situaţia de la noi din România este de aşa natură încât foarte mulţi
antreprenori consideră că e foarte greu să lansezi o anumită afacere. Iar odată ce au
lansat o anumită afacere, mulţi antreprenori sunt preocupaţi de supravieţuirea ei şi mai
puţin de extinderea ei. În acest context aceşti antreprenori în mod sigur nu au o viziune
de viitor ci încearcă să „salveze” prezentul afacerii. Însă în condiţiile unei concurenţe
dure este foarte greu să te menţii pe piaţă fără un anumit plan de acţiune viabil.
Încă Henry Ford spunea: ”Dacă stai pe loc concurenţa te înghite, dacă te
mişti te muşcă”. Astfel competitivitatea a devenit una din problemele principale cu care
se ciocnesc astăzi firmele de la noi.

Planificarea este prima verigă a procesului de management prin care se

prelungeşte evoluţia mediului şi a firmei, se acţionează pentru adaptarea permanentă a
resurselor organizaţionale astfel încât să se poată răspunde provocărilor concurenţei și să
asigure flexibilitatea necesară în procesul schimbărilor pe termen lung. Principalele
concepte teoretice în domeniul previziunii sunt: misiunea, politica, strategia, tactica şi
bugetul firmei. Aceste concepte configurează managementul strategic ca parte
componentă a managementului firmei. Desfăşurarea proceselor de previziune vizează
acţiuni de concepţie cu privire la opţiunile de administrare a resurselor, în contextul unor
ipoteze de evoluţie a factorilor interni şi externi, precum şi acte decizionale privind
alegerea uneia dintre aceste opţiuni, ca modalitate de concretizare în cadrul
managementului strategic.
Misiunea şi politica firmei au un caracter general şi reflectă în mare
măsură cultura organizaţională şi managerială a firmei, rămânând aproape neschimbate
pe toată durata existenţei firmei.Strategia, tactica şi bugetul sunt componente ale
procesului previzional care se adoptă în cicluri multianuale şi anuale. În mod concret
aceste concepte se materializează în planuri a căror fundamentare, elaborare şi aplicare
fac obiectul planificării.
Reieşind din cele expuse mai sus, în prezenta teză se va încerca abordarea
activităţii de antreprenoriat în general şi a competitivităţii în particular.

2
 Obiectul de studiu îl constituie activitatea de antreprenoriat şi căile de
creştere a competitivităţii unei firme din businessul mic.
Scopurile întreprinse în teza data constau în studierea conceptului teoretic
privind planificarea, de a analiza în practică activitatea economico-financiară şi în
deosebi studierea procesului de planificare la întreprindere.
Astăzi, succesul intreprinderii depinde de reacţiile elastice la schimbările
pieţei, de capacitatea de a implementa rapid noile soluţii, de a se reorganiza, de a lua
operativ decizii.
Iniţierea unei intreprinderi nu este o treabă simplă, mai ales dacă ne gîndim că se
poate câştiga foarte mult, dar se şi poate pierde enorm. În S.U.A. 90% din noile
întreprinderi ies din intreprinderi prin faliment în primii doi ani de la înfiinţare. Un
întreprinzător trebuie să posede următoarele capacităţi:
Scopul prezentei teze este înfiinţarea unei afaceri pe teritoriul României,
care va fi SRL INNI GELATO, şi care are ca obiect de activitate producerea şi
vânzarea produselor de gelaterie.
Dezideratul SRL INNI GELATO este de a, produce, vinde şi livra
produse de un înalt nivel calitativ în scopul de a satisface cerinţele clienţilor.
Structura lucrării reflectă, în principiu, laturile esenţile ale unei bune planificări
ale afacerilor în domeniul turismului.

3
 Capitol I
Pregătirea deschiderii unei întreprinderi

1.1. Risc și incertitudine în realizarea intreprinderii mici. 1

Înca din momentul inițierii unei mici întreprinderi, întreprinzătorul își asumă un
anumit risc. Scopul este desigur, obținerea de bani, însă este posibil să li piardă bani
investiți.
Strategii de gestionare a riscului.
Exista patru tipuri de strategii de gestionare a riscului, care au ca scop
diminuarea riscului pur:
- evitarea
- reducerea
- anticiparea
- transferul riscului

Evitarea riscului. Acestă strategie presupune luarea acelor măsuri care sa evite
riscul.
În general, întreprinzatorul va evita riscul în situațiile în care pierderile, care s-ar
înregistra nu ar avea consecințe financiare semnificative asupra organizației.
Reducerea riscului. Dacă anumite riscuri nu pot fi evitate, cele mai multe
dintre ele pot fi apreciabil diminuate. Reducerea riscului se refera la procesul de
diminuare a frecvenței pierderilor și a controlării magnitudinii celor care o reduc. Chiar
dacă se iau măsuri de evitare sau de reducere a riscului, acestea se pot totuși produce.
Strategia de anticipare a riscului promovează autoasigurearea.
Transferarea riscului. Asigurearea este o strategie de transfer a riscului sau
de răspândire a lui, deoarece o parte din cheltuielile specific unui anumit risc sunt
transferate societăților de asigureare.
Asigurarile. Asigurarea este o metodă de constituire, la dispoziţia unei
instituţii specializate, a unui fond de asigurare pe seama contribuţiei (primelor de
asigurare) persoanelor fizice şi juridice, care este destinat să acopere pagubele suferite
1
http://www.scritub.com/economie/Incertitudinea-si-riscul-in-ec18519198.php
4
prin producerea de calamităţi ale naturii sau accidente, precum şi a unor evenimente
viitoare imprevizibile.

Condițiile de asigurare. Pentru a fi asigurabilă o anumită situație trebuie să

îndeplinească anumite condiții:

- să poată fi calculate și estimată paguba care va fi asigurată, iar costul

asigurării sa poată fi, din punct de vedere economic, realizabil.

- să fie posibilă identificarea riscului asigurat în timp, loc și pe cauze. Nu se

face asigurare pentru orice. Nu se face, de asemenea, o asigurare pentru un eveniment
deja întâmplat. Pierderea posibilă să fie serioasă din punct de vedere financiar.
Alături de importanța formării capitalului necesar, pentru faza de inițiere a
întreprinderii, o finanțare corectă și completă reprezintă o condiție esențială și pentru
viitorul firmei.

Mărimea fondurilor financiare ce urmează a fi învestite depinde, în primul rând,

de natura și amploarea întreprinderii.
De gradul de risc al întreprinderii şi de stadiul în care se găseşte vor depinde şi
condiţiile în care potenţialii investitori le vor pretinde firmei, în schimbul participării lor
cu capital. Luarea unei decizii corecte în acest sens impune cunoaşterea avantajelor şi a
dezavantajelor implicate în diferite modalităţi şi surse de finanţare.
Finanțarea prin credite. Creditele sau împrumuturile constituie o modalitate de
finanţare, care are menirea de completa capitalul necesar iniţierii intreprinderii şi
desăvîrşirii activităţii operaţionale.
Credite bancare se acordă diferenţiat ca mărime, termen de scadenţă şi dobândă,
în funcţie de destinaţia lor şi de valoarea garanţiilor oferite de cel care le solicită.
Persoanele juridice sau fizice pot face apel la această modalitate de formare a capitalului
prin intermediul uneia din următoarele tipuri de bănci: Banca Agricolă, Banca
Comercială, Banca pentru Dezvoltare, băncile private ş.a. .
În conformitate cu legislația actuală miciile întreprinderii constituie ca personae
juridice, fie ele cu capital românesc sau strain, indifferent de tipul și natura aporturilor
lor, care în mod legal au dreptul să comercializeze, să producă, să importe produse, să

5
 presteze servicii sau să execute diverse lucrări, sunt plătitoare de impozite sau subiecții
impozabili.
Impozitul reprezintă o plată bănească obligatory, facută de persoane fizice sau
juridice, fără contraprestație direct și imediată, nerambursabilă.

Tipuri de impozite:2
 Directe – încasate de la persoane fizice sau juridice pentru venituri realizate;
 Indirecte – încasate de la consumatorii mărfurilor sau servicilor, impozitele
fiind incluse în preț;

După măsura obiectelor impozabile, există urmatoarele categorii :

Impozit pe venit – care se calculează în funcţie de veniturile fiecărei persoane
fizice sau
juridice, putând avea una din formele:
 Impozit pe salariu;
 Impozit pe profit;
 Impozit pe valoare adăugată;
 Impozit pe dividende;
Impozitul pe circulația mărfurilor – care va fi înlocuit de taxa pe valoare
adăugată și
care a reprezentat un important impozit indirect, ca parte component a valorii
prețului de livrare al produselor.
Impozitul agricol – care se aplică producătorilor agricoli.
Impozitul pe terenuri – care acționează asupra deținătorilor de terenuri.
Impozitul pe clădiri – care se aplică deținătorilor, fie ei persoane juridice sau
fizice, spații, atât în mediul urbat cât ți în cel rural.

2
Impozite, taxe și contribuții – Lucian Tatu, Mihai Brăgaru, Horia Șasu
6
 Impozitul pe servicii - care este impus asupra veniturilor realizate prin diferite
prestări de servicii.
Alături de aceste impozite, micile întreprinderi vor plăti de la caz la caz, în funție
de operațiunile pe care le desfăşoară şi taxe pentru folosirea:
 diferite mijloace de transport;
 terenuri, spațiilor sau clădirilor;
 mijloacelor de reclamă și publicitate;

Impozitul pe circulația mărfurilor. Forma principală a veniturilor bugetului

statului a fost reprezentată timp îndelungat de impozitul pe circulaţia mărfurilor. Acest
impozit face parte din categoria impozitelor indirecte, fiind element component al valorii
mărfurilor și al prețului de livrare a acestora.
Taxa pe valoarea adaugata. Taxa pe valoarea adăugată reprezintă una dintre
cele mai eficiente și mai modern instrumente ale politicii fiscal din țările europene, ea
fiind adoptată în anul 1 iulie 1993 și în România.
Taxa pe Valoarea Adăugată este un impozit indirect, general, neutru, unic, dar cu
plata fracțională, cuprinzînd toate fazele circuitului economic, respectiv producţia,
serviciile şi distribuţia, până la consumatorii finali, inclusiv.
Factorul generator si exigibilitatea. Factorul generator şi exigibilitatea
reprezintă două elemente esenţiale a TVA pe baza cărora se determină atât obligaţia
agentului economic de a plăti taxa în momentul stabilirii ei, cât şi dreptul organului
fiscal de a solicita, la o anumită data, plată acestei taxe la bugetul de stat.

Exigibilitatea este deosebit de importantă din punct de vedere practic pe bazei

determinându - se data plății taxei, conform decontului prezentat organelor fiscal, care
cuprinde toate operațiile impozabile, realizate într-o anumită perioadă.
Impozitele directe locale sunt:
 impozitul pentru bunuri imobiliare;
 impozitul pentru folosirea resurselor naturale;
 taxa pentru amenajarea teritoriului;
 taxa pentru dreptul de a organiza licitaţii locale și loterii;

7
  taxa hotelieră;
 taxa pentru amplasarea publicității;
 taxa pentru dreptul de a aplica simbolica locală;
 taxa pentru amplasarea unităților comerciale, taxa pe piață;
 taxa pentru parcarea autovehiculelor;
 taxa de la posesorii de câini;
 taxa pentru dreptul de a efectua filmări cinematografice și televizate;
 taxa pentru trecerea frontierei de stat;
 taxa pentru dreptul de a vinde în zona vamală;
 taxa pentru dreptul de a presta servicii de transportare a călătorilor;
 taxa pentru salubritatea teritoriului, utilizarea ambalajului, deșeurilor menajere
solide și de produție.
Cele mai importante dintre impozitele directe locale sunt considerate impozitul
pe bunurile imobiliare şi impozitul funciar, în timp ce restul taxelor înfluienţează
veniturile fiscal într-o măsură mica.
Cu toate că impozitele directe centrale şi locale au fost reformate esenţial în
ultimul deceniu, ele nu au devenit preponderente în veniturile publice din România, în
această ordine de idei, obiectivul perfecționării impozitelor directe rămâne a fi sporirea
rolului lor financiar.
Inregistrearea fiscala : agenții economici, persoanele fizice sau juridice, care
prin actul legal de constituire sau prin autorizaţii eliberate în acest scop au dreptul să
producă, să execute lucruri ori să presteze servicii, să importe, să comercializeze
produse, au obligaţia să întocmească și să depună la organul fiscal pe faza cărei își
desfășoară activitatea, formularul stability prin hotărârea Guvernului în vederea atribuirii
codului fiscal.

1.2. Legislația întreprinderilor mici și mijlocii 3

3
http://www.aippimm.ro/categorie/imm/legislatie-imm/
8
 Principala lege care reglementează constituirea și funcționarea micilor
întreprinderi în România este Legea nr. 346/2004 privind ”Stimularea înființării și
dezvoltării întreprinderilor mici și mijlocii”.
În conformitate cu art. 13 al acestei Legi, pe teritoriul României se pot desfășura
activități de antreprenoriat în cadrul următoarelor tipuri de întreprinderi mici :
 Întreprinderi individuale;
 Societății în nume colectiv:
 Societății în comandită;
 Întreprinderi de stat;
 Societății pe acțiuni;
 Societății cu răspundere limitată;
 Cooperative de producție;
 Întreprinderi de arendă;
 Întreprinderi colective.
Principalele drepturi ale antreprenorului:
 Să practice sub formă proprie activitatea de antreprenoriat prin înfiinţarea sau
organizarea unei întreprinderii;
 Să participle cu patrimonial său în activitatea altor agenții economici;
 Să utilizeze în cadrul activităţilor sale orice resurse fie ele naturale,
informative sau intelectuale;
 Să-și stabilească în mod independent obiectul de activitate, să-şi formeze
programul de producție, să-și aleagă furnizorii și beneficiarii cu care dorește să încheie
contracte;
 Să deschidă conturi la bacă în scopul efectuării tuturor operaţiunilor de
decontare, creditare, încasare;
 Să angajeze personal, pe bază de contract, stabilind în mod independent
formele de salarizare;
 Să efectueze operații valutare;
4
Intreprenoriatul și managementul întreprinderilor mici și mijlocii - Ovidiu Nicolescu

9
  Să beneficieze de sistemul asigurării de stat.

Întreprinderea - persoană juridică sau întreprinderea - persoană fizică în

conformitate cu legislaţia în vigoare are:
Dreptul:
 Să practice, sub formă proprie, activitatea de antreprenoriat;
 Să procure (să atragă) de la alte persoane fizice şi juridice bunuri şi drepturi
patrimoniale, în scopul practicării activității antreprenoriat;
 Să participe cu patrimoniul său la activitatea altor agenții economici;
 Să-și stabilească , în mod independent genurile de activitate, să-şi formeze
programul de producție să-și aleaga furnizorii și beneficiarii producției fabricate;
 Să angajeze lucrători pe bază de contract;
 Să fie agent al relaţiilor economice externe;
 Să dispună liber de benificiul (venitul) obţinut de pe urma activităţii de
antreprenoriat, care rămâne dupa achitarea impozitelor și a altor plății obligatorii.

Obligațiunile:
 Să respecte regulile de comportament pe piaţă în condiţiile concurenţiile
concurenţei libere, drepturile şi interesele legitime ale consumatorilor, să asigure
calitatea cuvenită a mărfurilor fabricate;
 Să obțină după caz, licențe de stat;
 Ținerea evidenţei contabile la întreprindere;
 Efectuarea la timp a plăţilor obligatorie in bugetul statului;

Aceste drepturi și obligaţiuni se referă la întreprinderea pe care antreprenorul o

conduce şi nu asupra lui personal.
Antreprenorul are anumite drepturi şi obligaţiuni faţă de întreprinderea pe care o
conduce. Persoanele juridice răspund pentru obligaţiuni numai în limita patrimoniului
lor, iar fondatorii numai cu cotele de participare. Aici mai putem menţiona faptul că
cetăţenii străini şi apartizii (fără cetățenie) care practică activitatea de antreprenoriat pe

10
teritoriul României au aceleași drepturi ca și cetățenii României în cazul în care legislația
în vigoare nu stabilește astfel.
Legea accentuează faptul că antreprenoriatul se desfăşoară în primul rând în sfera
de producție, fiind însă acceptate şi alte tipuri de activității.
Indiferent de specificul său, antreprenorul este obligat să solicite eliberarea unor
licenţe de stat pentru toate tipurile de activităţi pe care le prestează în cadrul micii sale
întreprinderi.
Actele normative, legile şi regulamentele determină totalitatea aspectelor
afacerii:
Inregistrearea societăţii, angajarea persnalului, majorarea capitalului sau
creditarea, marketingul și promovarea produselor pe piaţă, imporul şi exportul. În acest
context orice lege care intră în tangență cu activitatea de afaceri devine parte a mediului
juridic ce domină o astfel de afacere.
Mediul juridic, la rândul său, influenţează contractele, acordurile, vînzările,
achiziţionările, investițiile, formarea capitalului, împrumuturile, asigurarea etc. .
Pentru orice întreprindere baza juridică şi normativă de activitate este foarte
vastă, dat fiind că legile reglementează absolut toate aspectele de activitate a
întreprinderii: structura juridică a activităţii de întreprinzător, etica profesională a
întreprinzătorului, înregistrarea activităţii de întreprinzător, acordarea de licenţe pentru
practicarea activităţii de întreprinzător, raporturile de muncă, cerinţele fiscale,
contractele activităţii de antreprenor, protecţia proprietăţii industriale, soluţionarea
conflictelor sau disputelor ş.a.
Însă pentru o analiză iniţială a bazei normative şi juridice de activitate a
înfiinţării unei afaceri noi vom aprecia principalele trei aspecte:
 Reglementarea activității de antreprenoriat;
 Reglementarea utilizării resurselor de muncă;
 Reglementarea impunerii fiscale.

În folosul statului se deduce o parte determinată a patrimoniului întreprinderii în

expresie bănească prin intermediul impozitelor şi taxelor. Impozitele reprezintă o plată
obligatorie cu titlu gratuit, care nu ţine de efectuarea unor acţiuni determinante sau

11
concrete de către organul împuternicit sau de către persoana cu funcții de răspundere a
acestuia pentru/sau în raportul cu contribuabilul care a achitat această plată. Taxa este o
plată obligatorie cu titlu gratuit care nu este impozit.
Din momentul înregistrării sale oricare întreprindere comercială este subiect al
impunerii fiscale, fiind persoana juridică care obţine venit din surse aflate în România pe
parcursul perioadei fiscale.

Dupa cum urmează orice agent economic este plătitor a următoarelor impozite și
taxe generale de stat:
a) impozitul pe venit: impozitul pe venit din activitatea de antreprenor, impozitul
pe venit reținut la sursa de plată din salariu;
b) taxa pe valoare adăugată;
c) accize;
d) impozitul privat si a altor impozite si taxe;

Indiferent de faptul că disponibilitatea unor încăperi, utilaje şi resurse financiare

este unul din factori primordiali ai activităţii de întreprinzător, mai există încă un factor,
în lipsa căruia chiar și cele mai bune active şi investiţii de capital nu ar putea garanta
rezultatul dorit. Acest factor constituie resursele de muncă a întreprinderii. Un șir de legi
și hotărâri reglementează un mare număr de întrebări referitoare la relaţiile de muncă:
mărimea salariului minim, durata timpului de muncă, zilele de odihnă şi sărbătorile,
protecţia muncii, eliberarea şi restabilirea din funcţie, raspunderea materială, alocarea
indemnizațiilor s.a. .
Practica relaţiilor de muncă ne arată că, contractul individual de muncă,
reprezintă cel mai des răspandit act de legalizare a relațiilor de drept între lucrător și
angajator.

În cazul angajării personalului la lucru se depune o cerere de angajare, în baza

căreia se emite un ordin de angajare la serviciu care se prezintă angajatului spre a lua
cunoștință contra semnăturii. Cu angajatul se încheie un contract de muncă și după caz,
un contract de răspundere materială pentru valorile primite în gestiune.

12
 1.3. Înființarea unei afaceri (cadru legal)4
În România, persoana/grupul de persoane care doresc să inițieze o afacere
poate/pot realiza aceasta conform reglementărilor legale privitoare la modul de
înfiinţare, înregistrare și la formele pe care le poate lua o societate comercială, cuprinse
în Legea 31/1990.
Formele cel mai des întâlnite de organizare a societăţilor comerciale sunt
societăţile pe acțiunii (SA) şi societăţile cu răspundere limitată (SRL). Întreprinzătorii
sunt cei care aleg forma juridical pe care o consideră favorabilă promovării intereselor
lor, în conformitate cu prevederile legale.

Persoanele care înfiinţează societatea comercială contribuie cu bani (aport în

numerar) și bunuri (aport în natură). Împreună, acestea formează capitalul social al
firmei.

Din punctul de vedere al asumării răspunderi lor, se disting două tipuri de firme:
 societate cu răspundere limitată – în cazul înregistrează de pierderi,
proprietarul este responsabil numai în limita aportului său la capitalul social al firmei;
 societate cu răspundere nelimitată – dacă firma este insolvabilă sau
înregistrează pierderi, proprietarul răspunde cu întreaga avere personală.

Dosarul de înregistrare a firmei depus la Oficiul Registrului Comerţului va

cuprinde mai multe acte:
 cerere -formular O.N.R.C (Oficiul Naţional al Registrului Comerţului);
 rezervarea denumirii firmei (în judeţ sau la nivel de ţară);

45
Commercial,Financial and Accounting – Constantin Milea
13
  act constitutiv (autentificat de către avocat sau notarul public) la întocmirea
căruia trebuie lămurit, în mod obligatoriu:
- obiectul principal de activitate; eventual în paranteză; - obiectul secundar de
activitate; - denumirea firmei (cu numărul rezervării eliberate de către O.N.R.C);
- asociaţii / administratorii firmei; - aportul la capitalul social al fiecăruia dintre
asociaţi.
 cazier fiscal al fiecăruia dintre asociaţii şi administratorii firmei;
 copia actului de proprietate asupra spaţiului unde se stabileşte sediul
social/Contract de comodat sau de închiriere a spaţiului respectiv;
 acordul asociaţiei de proprietari / locatari;
 acordul vecinilor (riveranii);  copie a C.I./Paşaportului asociaţilor;
 specimen de semnătură a administratorului (administratorilor) firmei;
 declaraţii ale asociaţi lor firmei (autentificate);
 procura asociaţi lor pentru persoana împuternicită să depună dosarul la
O.N.R.C. (autentificată); dovada depunerii capitalului social la banca aleasă de asociaţii
firmei;
 declaraţie (formular O.N.R.C.) semnată de către unul dintre asociaţi.

1.4. Piață și concurența

,,Piața este locul (abstract, dar chiar și fizic) unde se întâlnesc vânzători de
produse și servicii cu clienții (cumpărătorii) acelor produse și servicii.
Concurența este rivalitatea dintre afaceri pentru a vinde potențialilor clienți. În
general, concurența se încadrează într-unul din următoarele tipuri:
- concurență pură (perfecta) este situația unei piețe unde sunt mulți client și
vânzători pentru același produs și nu există un anumit client sau vânzător suficient de
puternic pentru a afecta prețul produsului;
- concurentă monopolistă este situația unei piețe cu mulți client și relative mulți
vânzători, dar vânzatorii reușesc să-și diferențieze produsele de cele ale competitorilor;
- oligopol este situația unei piețe în care există puțini vânzători;
- monopol este situația unei piețe în care există un singur vânzător;

14
 - monopol natural este situația unei industrii în care investițiile cerute pentru a
deschide noi centre ar fi atât de costisitoare încât ar contravene interesului public.”5

Întreprinzătorii sau antreprenorii sunt oameni de afaceri care construiesc,

dezvoltă și conduc o afacere, riscându-și pentru acesta timpul, eforturile și banii.
Întreprinzătorii mai sunt cunoscuți sub numele de patroni, asociații, investitori, parteneri
sau acționari, dar fiecare din aceste sinonime are o nuantă aparte:
Patronii sunt propietarii afacerii și sunt întreprinzători doar în măsură în carea au
construit, au pornit și/sau au dezvoltat afacerea ei însăși.Moștenitorul unei afaceri poate
devein de exemplu patron, prin succesiune,fără să fie întreprinzător.
Termenul de investitor accentuează latura de investire a banilor într-o afacere, dar
de cele mai multe ori este vorba de afacerea construită, pornită şi dezvoltată de altcineva,
iar investitorul primeşte în schimbul banilor un titlu de participaţie la profit (acţiuni,
părţi sociale). În cazul societăţilor pe acţiuni, acest titlu este negociabil şi investitorul se
mai numeşte şi acţionar. În cazul societăţilor cu răspundere limitată, titlul nu este
negociabil şi investitorul se mai numeşte şi asociat. Termenul de partener se referă la un
asociat cu rol antreprenorial, în general în domeniul serviciilor profesionale (consultanţă,
publicitate, avocatură).
Consumatorii sunt persoane care cumpără bunuri şi servicii pentru nevoile lor
personale (nu pentru a le revinde). Bunuri de consum sunt produsele cumpărate de
consumatori, pentru nevoile lor personale.
Afacerile sunt de două feluri:
 B2C (business to consummer), dacă produsele şi serviciile oferite se
adresează consumatorilor;
 B2B (business to business), dacă produsele şi serviciile oferite se adresează
altor afaceri, acestea incorporându-le în propriile produse şi servicii.
Oferta este cantitatea dintr-un produs sau serviciu pe care furnizorii sunt dispuşi
să o vândă la fiecare din preţurile posibile.
Cererea este cantitatea dintr-un produs sau serviciu pe care cumpărătorii sunt
dispuşi să o cumpere la fiecare din preţurile posibile. Preţul pieţei este preţul la care

5
Rașcă,L,Nedelea,S – Teoria și practica în microeconomie, Editura A.S.E., București, 2002, p.379-398
15
 cantitatea cerută dintr-un produs sau serviciu egalează oferta, în ipoteza concurenţei
pure. În concurenţa reală, preţul de piaţă este preţul mediu la care s-au încheiat cele mai
recente tranzacţii de un anumit tip.

Utilizarea celor patru categorii de resurse în cele patru etape de dezvoltare ale
unei afaceri au fost ilustrate în tabelul următor:
Etap Resurse ale afacerii
U M Info F
e ale
mane aterial rmaționale inanciar
afacerii
e
1.Al * * *** *
egerea **
2.Co * * *** *
nstrucția * *
3.Po * * * *
rnirea ** **
4.Fu * * ** *
ncționarea ** **

Echivalentul englezesc business se foloseşte frecvent ca sinonim pentru afacere.

Întreprindere sau firmă sunt de asemenea sinonime, cu nuanţa accentului pe cadrul
instituţional al afacerii.
O afacere are două scopuri sau obiective fundamentale:6
1. Supravieţuirea (să reziste pe piaţă un timp indefinit, înfruntând concurenţa,
sindicatele, autorităţile, luptând cu propriile ineficienţe, evaluând riscurile şi asigurându-
se împotriva lor)

6
Rașcă,L,Nedelea,S – Teoria și practica în microeconomie, Editura A.S.E., București, 2002, p.379-398
16
 2. Câştigul sau Profitul (să maximizeze avantajele proprietarilor afacerii –
întreprinzătorilor, acţionarilor sau patronilor)
La prima vedere, condiţia a doua este suficientă, pentru că în viaţa de zi cu zi,
supravieţuirea pare cu atât mai uşoară, cu cât câştigurile sunt mai mari. În afaceri însă,
lucrurile nu stau chiar aşa. Supravieţuirea este dată de posibilitatea de a trece peste
momentele grele şi ţine de rezerve, prudenţă şi capacitatea de previziune, adaptabilitate,
agilitate, evaluarea riscurilor asumate şi asigurarea lor.

Supravieţuirea este asigurată de viabilitatea construcţiei defensive a afacerii. Pe

de altă parte, profitul este cu atât mai mare cu cât riscurile asumate sunt mai mari, ţinând
de eficacitatea construcţiei ofensive. Prin urmare, cele două condiţii nu merg chiar în
acelaşi sens: o afacere extrem de profitabilă poate însemna un risc mare de a nu
supravieţui (de exemplu FNI7 sau orice joc piramidal), în schimb o afacere care
supravieţuieşte de multă vreme nu este neapărat şi profitabilă (de exemplu, agricultura în
Uniunea Europeană).
Există în spiritul românesc tentaţia fatalismului şi dorinţa de a distruge meritele
cuiva care a reuşit în orice domeniu, care alimentează ideea că „norocul” şi
„oportunitatea” fac diferenţa în afaceri. De altfel, din cauza unei asemenea stereotipii de
gândire, spiritului antreprenorial românesc este atât de anemic. O altă idee „afacerilor ca
furt”, sau ideea „mai bine sărac, dar cinstit”. Într-adevăr, România ultimilor 14 ani a fost
scena multor afaceri frauduloase, aproape sinonime cu furtul şi acest lucru alimentează
inhibiţia unui om onest în faţa veroasei lumi a afacerilor. Mai mult, lumea interlopă este
uneori confundată cu lumea afacerilor. Toate aceste concepţii distrug din temelii spiritul
antreprenorial, ascunzând de fapt realitatea: reuşita în afaceri ţine de meritul personal, iar
construcţia unei afaceri este rezultatul gândirii superioare şi al muncii asidue. Afacerile
se construiesc mai întâi în imaginaţia întreprinzătorilor şi apoi aceste construcţii sunt
transpuse în lumea reală, care este mult mai complexă decât poate imaginaţia cuiva să
conceapă. Un prim model pe care vi-l propun este tocmai acesta al complexităţii. O
afacere este mai întâi un vis şi apoi un mod practic de a aborda complexitatea.
Numeroase exemple arată că reuşesc afacerile acelor întreprinzători care:

7
FNI- Fondul Național de Investiții
17
 - au imaginaţie, sunt creativi, manifestă gândire originală
- au calităţi de lider
- ştiu (au metode) sau intuiesc cum să abordeze complexitatea
- au bun simţ

CAPITOL II – Înființarea și gestionarea unei firme

2.1. Analiza SWOT – Oportunitățile și riscurile în înființarea unei firme
Analiza SWOT este cea mai importantă tehnică managerială utilizată pentru
înțelegerea poziției strategice a unei întreprinderi/organizaţii. Termenul SWOT provine
din limba engleză de la iniţialele cuvintelor Strengths (puncte tari), Weaknesses (puncte
slabe), Opportunities (oportunităţi) şi Threats (ameninţări).8

8
Managementul resurselor umane
18
 Analiza SWOT este un instrument managerial, de fapt o tehnică prin care se
pot identifica punctele tari, punctele slabe şi se pot examina oportunităţile şi ameninţările
unui proiect, ale unei acţiuni etc. În cele ce urmează ne vom referi la realizarea analizei
SWOT cu privire la înfiinţarea şi gestionarea unei firme. Analiza SWOT poate fi
realizată de întreprinzători înainte de decizia de înfiinţare a firmei, dar şi ulterior în
administrarea / gestionarea firmei. Indiferent însă de momentul realizării analizei SWOT,
aceasta este deosebit de utilă pentru întreprinzători, în scopul conştientizării unor aspecte
pe care, altfel, s-ar putea să nu le ia în seamă şi de care să nu ţină cont (în ceea ce
priveşte calităţile şi defectele firmei şi În ceea ce priveşte oportunităţile de piaţă şi
ameninţările).

Analiza SWOT presupune realizarea unui inventar pe mai multe teme.

Punctele tari – vin interiorul Punctele slabe – vin
firmei interiorul firmei
Reprezintă calităţile, avantajele, aspectele Reprezintă slăbiciunile interne ale
pozitive, tangibile şi intangibile, ale firmei. firmei, defectele, ariile sale de
Punctele tari adaugă valoare în activitatea vulnerabilitate; acestea scad
firmei, oferă avantaje în faţa concurenţei, valoarea activităţii desfăşurate,
pot constitui surse pentru succesul plasează firma în dezavantaj
organizaţiei în atingerea obiectivelor concurenţial.
propuse. Din perspectiva managerului, un
„punct slab” reprezintă un element
Pot fi identificate, răspunzând la întrebări ce poate împiedica atingerea
cum ar fi: obiectivelor organizaţiei.
• Ce resurse utile are firma? Odată identificate, punctele slabe pot
• Ce avantaje are firma faţă de concurenţă? fi corectate.
• Ce este mai bine realizat în activitatea Pot fi identificate, răspunzând la
firmei respective decât în cazul concurenţei? întrebări de genul:
• Ce aspecte merg bine în firmă? • Ce nu merge bine în firmă?
• Ce aspecte trebuie îmbunătăţite?

19
 • Ce anume afectează negativ
competitivitatea firmei?
• Ce anume pune firma în dezavantaj
faţă de firmele concurente?
Oportunităţile – conjuncturi exterioare Ameninţările – conjuncturi
pozitive care pot avantaja, pot favoriza exterioare negative pentru activitatea
activitatea firmei şi de care firma poate firmei
beneficia
Astfel de aspecte pot fi considerate Acestea constituie pentru firmă
schimbările tehnologice, politice, sociale şi limitările, riscurile care se impun
chiar cele economice. Oportunităţile sunt organizaţiei din partea unui mediu
uneori şanse oferite de întâmplare, în afara extern aflat în schimbare. Este vorba
câmpului de influenţare a lor prin de condiţionări externe aflate
management, deşi ele pot influenţa pozitiv dincolo de câmpul de acţiune
procesul dezvoltării. Oportunităţi le managerială; ele pot fi atât riscuri
reprezintă schimbarea apărută În mediul de tranzitorii, cât şi permanente.
afaceri, în preferinţele consumatorului, care Pot fi identificate, răspunzând la
poate fi valorificată prin iniţiative de succes. întrebări precum:
Pot fi identificate, răspunzând la întrebări de • Care sunt obstacolele cu care se
genul: • Ce aspecte din evoluţia economiei poate confrunta firma În activitatea
poate avantaja firma? ei?
• Ce schimbări în mediul de afaceri • Care sunt schimbările globale la
avantajează firma? nivelul economiei care pot afecta, În
• Care sunt condiţiile favorabile dezvoltării mod negativ.
activităţii firmei, existente acum pe piaţă? • Ce măsuri la nivel naţional pot
afecta activitatea firmei, într-un mod
imprevizibil?

În cazul oportunităţilor şi ameninţări care vin din mediul exterior firmei.

Deoarece scopul activităţii economice (indiferent de domeniu) este obţinerea de profit
(într-un cadru legal), întreprinzătorii trebuie să identifice şi să valorifice oportunităţile, în
adaptarea lor la cerinţele mediului de afaceri şi în satisfacerea cerinţelor cumpărătorilor.

20
Pentru a fructifica o oportunitate, aceasta trebuie percepută şi analizată. Vor avea succes
întreprinzătorii atenţi la schimbare, pregătiţi să ia decizii rapide de adaptare la
schimbare.
Decizia de înfiinţare a unei firme presupune şi asumarea unor riscuri –
ameninţările identificate în analiza SWOT se constituie pentru firmă în riscuri. Unele
riscuri sunt previzibile (provocarea pierderilor este datorată unor factori care pot fi
anticipaţi), altele sunt imprevizibile (determinate de situaţii accidentale: instabilitate
social-politică, economică, acţiuni neaşteptate ale firmelor concurente, calamităţi
naturale etc.). Enumerăm numai câteva dintre riscurile cele mai evidente: investirea de
bani personali sau investirea de timp şi efort, care în caz de eşec nu se pot recupera;
renunţarea la un loc de muncă stabil ca angajat; dificultăţile unui sistem birocratic greoi;
cadru legislativ stufos; contractarea de datorii care trebuie restituite; probabilitatea
confruntării cu o concurenţă puternică; greutăţi în găsirea şi angajarea unor oameni
competenţi; dificultatea de a convinge segmentul necesar de clientelă. Tipuri de
comportament privind modul de abordare şi atitudinea faţă de risc: impulsiv, prudent,
realist. În general cel din urmă este cel mai adecvat şi are în vedere şi acţiuni în scopul
minimizării riscurilor.
Metodele de acţiune pentru minimizarea riscurilor: - acţiuni asupra cauzelor ce
pot provoca pierderi; - acţiuni de acoperire a riscurilor (asigurarea riscului prin care
asigurătorul acceptă preluarea unei anumite părţi din pierderile posibile).
2.2. Gestionarea firmei – Managementul afacerii
Managementul firmei presupune în principal:
• organizarea
• conducerea
• obţinerea produsului
• promovarea produsului
• controlul activităţii şi al rezultatelor.
Elementele principale ale organizării activităţii economice a unei firme:
 constituirea unor structuri organizaţionale: departamente, servicii,
compartimente, echipe de lucru etc.; fiecăruia i se stabilesc obiectivele, de asemenea se
precizează relaţiile dintre acestea;

21
  stabilirea principiilor şi regulilor de comunicare, de circulaţie a informaţiei, de
coordonare, colaborare, decizie, control şi evaluare; instituirea unui climat pozitiv,
stimulativ de activitate.
Conducerea afacerii este o activitate continuă implicată în organizare, în
obţinerea, promovarea produsului şi în controlul întregii activităţi.
Obţinerea produsului reprezintă etapa-cheie în derularea unei afaceri. Produsele
pot fi bunuri sau servicii. Managementul producţiei constă într-o astfel de gestionare a
activităţii încât să se asigure utilizarea eficientă a resurselor firmei.
Promovarea produsului este o altă etapă ce contribuie la creşterea eficienţei
firmei. Aceasta constă În pregătirea pieţei pentru acceptarea şi succesul produsului, prin
publicitate. Etapa controlului. Organizarea, planificarea şi conducerea trebuie Însoţite de
control şi adoptarea de măsuri adecvate pentru eficientizare. Orice întreprinzător va avea
în vedere: - verificarea respectării deciziilor şi realizării sarcinilor; - monitorizarea
derulării afacerii pe tot parcursul său; - prevenirea sau limitarea abaterilor de la normele
şi principiile firmei; - evaluarea performanţelor; - elaborarea de măsuri corective. Toate
aceste aspecte ale activităţii firmei respectiv: organizarea firmei, conducerea firmei,
obţinerea produsului, promovarea produsului, controlul activităţii sunt aspecte care se
corelează În gestionarea firmei. Informarea este cheia succesului în afaceri.

Concluzii: Înfiinţarea firmei presupune multe eforturi, documente şi atenţie,

deoarece fiecare detaliu este semnificativ, iar răspunderea este pe măsură. După această
etapă începe însă adevărata activitate. Gestionarea problemelor firmei presupune
parcurgerea sistematică şi permanentă a unor etape, iniţiativă, dar şi disciplină, toate cu
un singur scop, profitabilitatea. Analiza SWOT oferă date despre mediul intern şi extern
şi pune În evidenţă atât aspectele care susţin şi asigură mijloacele necesare dezvoltării,
cât şi aspectele care acţionează ca frâne şi riscuri în raport cu atingerea obiectivelor
firmei.

2.3. Formalități în vederea înființării unei firme

1. Stabilirea spaţiului care va reprezenta sediul social al firmei (eventual a
sediului principal şi a sediilor secundare); în acest sens:

22
 a) sediul social al firmei poate fi un spaţiu aflat în proprietatea sau în folosinţa
asociaţilor şi administratorilor viitoarei firme;
b) se pregătesc actele doveditoare pentru spaţiu:
- extras de carte funciară de la proprietari/contract de închiriere, subînchiriere,
comodat;
- acordul proprietarilor sau chiriaşilor din spaţiile vecine cu spaţiul în cauză.
2. Stabilirea denumirii firmei (eventual a emblemei firmei); firma şi emblema se
verifică la Oficiul Registrului Comerţului (din judeţul în care se stabileşte sediul firmei),
de unde se eliberează dovada înregistrării şi rezervării acestora.
3. Întocmirea si semnarea actului constitutiv al firmei, corespunzător formei
juridice pe care asociaţii şi administratorii au ales-o (realizată la Notariat); în acest scop
sunt necesare:
- acte de identificare a asociaţi lor şi administratorilor (persoane fizice);
- acte de identificare a asociaţi lor şi administratorilor (persoane juridice):
statut, certificat de înmatriculare/înregistrare fiscală, certificat de bonitate bancară;
- certificat de cazier judiciar pentru asociaţi şi administratori.
4. Constituirea capitalului social al firmei prin depunerea de către asociaţi şi
administratori a aporturilor lor în numerar la o bancă (în situaţia unor aporturi în natură
se pregătesc actele de proprietate pentru acestea).
5. Achitarea taxei judiciare şi a taxei de timbru pentru înmatricularea firmei.
6. Pregătirea dosarului de înfiinţare a firmei, cuprinzând toate actele necesare şi
depunerea acestuia la Oficiul Registrului Comerţului din judeţul unde s-a stabilit sediul
firmei.
La Oficiul Registrului Comerţului au loc:
- verificarea dosarului de înfiinţare a firmei;
- controlul legalităţii actelor şi autorizarea înmatriculării firmei, de către
judecătorul delegat de tribunalul teritorial;
- transmiterea spre publicare în Monitorul Oficial al României a încheierii
judecătorului delegat; - înmatricularea societăţii;
- eliberarea certificatului de înmatriculare şi a încheierii judecătorului delegat.

23
 7. Înregistrarea fiscală a societăţii şi obţinerea codului fiscal de la Administraţia
Financiară teritorială.
8. Obţinerea avizelor şi autorizaţiilor necesare funcţionării firmei.

CAPITOL III -Studiu de caz

3.1. Înființarea unei gelaterii

Descrierea generală a pieței
Piața autohtonă a înghețatei a atins anul trecut valoarea de 150 milioane de
euro, afacerile producătorilor de profil urmând să crească în următorii trei ani cu peste
10%.
În ciuda creșterilor indicate de producători, în România consumul de înghețată
este mult sub nivelul mediei europene. Cu o producție de 45.000 tone de înghețată, în
țara noastră se consumă doar puțin peste 1,5 kg/capital, volum mult mai mic față de
consumul din UE.

24
 Un alt motiv pentru care piața de profil din Romînia este surclasată de celelalte
țări europene în ceea ce privește consumul, este puterea scăzută de cumpărare.
Cu toate acestea, comerțul traditional păstrează cea mai mare pondere a
vânzărilor în volum din categorie, deși trendul este unul de scădere rapidă (de la 65% în
2012 la 57% în 2013 şi 51% în 2014). Toate celelalte canale sunt într-o ușoară evoluție
în sus. Nu în ultimul rând, așa cum era așteptat, sezonalitatea categoriei se simte mult
mai acut în comerţul tradiţional.
În ceea ce priveşte cele două mari segmente de produse – cele destinate
consumului casnic şi cele de impuls – categoria este per total echilibrată, cu un procent
din volumul vânzărilor de 53% în dreptul primului şi 47% pentru al doilea.
Cât despre principalii „jucători” din categorie, primii cinci cumulează în
valoare aproape 70% din piaţă. Locurile de frunte sunt împărţite frăţeşte între
producătorii autohtoni şi multinaţionale – între Betty Ice, Nestlé, Top Gel şi Unilever –,
în timp ce marca privată îşi trage un procentaj deloc de neglijat, de 22%.
Sinteza planului de afaceri
Activitatea întreprinderii firmei SC Inni Gelato SRL se va axa pe producerea
de înghețată artizanala naturala și livrarea catre restaurante. Acesta se dorește a fi deschis
în Centrul Vechi-București și va oferi servicii de calitate față de concurență. Punctul de
atracție va fi înghețata naturala fabricată în laboratoriul propiu din locație.
Prețurile practicate vor fi mai ridicate decât concurență. Deoarece vom folosi
ingredient naturale și locale, de exemplu laptele va fi de la fermele din zona Ilfov-
București. Clienții cu disponibilitate de a cheltui vor constitui piața țintă și vor oferi o
imagine de prestigiu.
O altă caracteristică proprie afacerii va fi personalul de deservire, acesta
evidențiindu-se prin comportament, ținută și etichetă.
Toate acestea vor conduce la formarea unei imagini positive despre afacerea
firmei, concretizându-se în câștigarea unei clientele fidele, dacă nu frecvente.

Descrierea afaceri
Societatea comerciala INNI GELATO SRL, persoană juridical română, a fost
înființat pe data de 20 aprilie 2013, având ca obiectiv principal de activitate vânzarea de

25
înghețată și băuturi, cu codul CAEN 5610,5630.Societatea este înregistrată la Registrul
Comerțului sub nr.21473303.
În present, capitalul social al firmei este de 6300 ron, fiind compus din 3 părți
sociale cu valorea unitară de 2100 ron.
Sc. Inni Gelato Srl se dorește a fi o firmă care prin serviicile pe care le va oferi
să schimbe imaginea despre înghețata artizanală, prin apariția unuia ,,mai altfel” decât
celelalte. Principalul scop al afacerii este de a reuși atragerea unei clientele fidele, și mai
ales deosebite, chiar dacă aceasta necesita timp și investiții ridicate.
Țelul afacerii este de a oferi un meniu de înghețată, ceai, cafea, și ciocolată de
cea mai bună calitate într-o atmosferă veselă și relaxantă.

Obiective:
- deschiderea unei gelaterii de succes, având ca segment tinerii bucureșteni și
nu numai;
- adaptarea permanent la mediul de afaceri din București prin oferirea de noi
produse și modalități de a petrece timpul liber;
- un număr minim de 100 clienții/zi în primul an de afaceri;
- dezvoltarea unei relații de încredere cu clienții, astfel încât promovarea
gelateriei să se realizeze prin recomandare
Străinii, funcționarul „cu dare de mană”, micii sau marii proprietari,
întreprinzătorii de succes, copii, toți aceștia trebuie să formeze în mare clientela
gelateriei.
Capitalul necesar inițierii afaceri este evaluat la 100.000 euro (cheltuieli de
lansare, costul utilajelor, a echipamentelor, a mobilierului și cheltuieli previzionate a fi
făcute în prima lună de desfășurare a activității.
Forma juridical – SRL, a fost considerată cea mai potrivită:
 răspundere limitată a asociațiilor;
 formulare simple la construire;
 capital social redus.
Dezavantajul principal prezentat de o astfel de forma juridică: obiect limitat de
activitate nu constituie un impediment pentru scopul propus.

26
 Activitate vizată prin constituirea societății este în sectorul terțiar respective
servicii, concretizat în deschiderea unei gelateri cu specific Italian.
Gelateria va fi pe cât posibil amplasat în zona central a orașului. Calitatea, modul
de prezentare, serviciul și amabilitatea personalului și nu în ultimul rând amplasarea vor
fi atuurile gelateriei.
În ceea ce privește dezvoltarea, nu se dorește extinderea în mall-uri, deoarece nu
dorim sa fim văzuți comerciali , ne vom axa pe deschiderea a încă doua locații în
București.
Maximul încasărilor se va înregistra în trimestrul II și III, deoarece românii nu
prefer înghețata în perioadele reci.

Definirea pieței
Clienții vizați de afacere sunt de toate vârstele, o pondere ridicată va fi între 30-
40 ani și copii, dar și cei cu vârsta cuprinsă între 18-30 formează o parte importantă,
aceștia făcând parte din segmentul de consumatori în formare, care în viitor pot deveni
fideli.
Consumatori viizați de afacere se deosebesc prin compartiment și ocupație.
Calitatea acestor clienți potențiali este dată de posibilitățile lor financiare și de
disponibilitatea lor de a cheltui pentru a-și oferi un serviciu de calitate.
Motivațiile cumpărari serviciului-produs oferit de gelaterie ar putea fi
urmatoarele:
- petrecerea unei seri plăcute în compania persoanei/persoanelor care îi
însoțesc;
- servirea unei înghețate/cafele într-o atmosferă liniștită;
- discuții/întâlniri între oameni de afaceri;
- oferirea unei seri romantice persoanei iubite.
Punctele de atracție care pot influența decizia potențialilor clienții în vederea
cumpărării serviciului sunt: calitatea deosebită a produselor, comportamentul plăcut,
atmosfera și profesionalismul constituie un portofoliu de avantaje în raport cu gelateriile
deja existente.

27
 Segmentul de piață vizat este situat cu preponderență în orașul București.
Mărimea acestui segment pe care afacerea urmează a se concentra este estimat la 20%
din populația totala a orașului. Tendințele pieței arată o scădere slabă. Se pregonizează ca
în următorii 2-3 ani să cunoască ritmuri de creștere rapidă fiind influențată de situația
economică a zonei și a României.
Pe lângă preveziunile optimiste în privința dezvoltării pieșei țintă și numărul
consumatorilor considerat destul de confortabil pentru a avea certitudinea că exista o
piața de desfacere asigurată, un alt motiv pentru deschiderea unei astfel de gelaterii îl
constituie numărul competitorilor.
Concurenții principali potențiali îl reprezintă gelateriile deaja existente. Faptul
ca ele deaja există, și-au format o oarecare reputație, au o clientelă oarecum fidelă, sunt
câteva din avantajele concurențiale pe care această afacere le prezintă. Cu toate acestea,
lipsa unui segment de piață propriu stabil ca și nivelul calitativ al serviciului care a
scazut odată cu trecerea timpului, formează puncte slabe ce pot fi, și trebuie, atacate
printr-o bună strategie de marketing.
Afacerea se va confrunta cu un competitor foarte puternic, datorită ca are un
nume de marcă foarte cunoscut (LA DELICI), prețuri relative rezonabile în raport cu
calitatea produselor.
Efectul pozitiv al existenței afacerii La Delici va fi întărirea concurenței, și
cum concurența stimulează competiția, cei care vor avea cel mai mult de câștigat sunt
clienții, a căror satisfație finală este urmărită în fapt.

Asigurarea calității
Societatea este conștientă că pentru a crea o relație de lungă durată cu clienții săi,
calitatea produselor și a serviciilor este un punct critic.
Pentru a asigura calitatea produselor finale, compania se bazează pe calitatea
input-urilor și a proceselor. Astfel, furnizorii companiei sunt recunoscuţi pe plan
naţional ( și chiar international) pentru calitatea produselor oferite. Procesul de preparare
al produselor va respecta întocmai parametrii stabiliții, pentru a obține calitatea maxima.
Astfel gelateria va respecta cu strictețe standardele de calitate, cerând aceleași atitudine
și din partea furnizorilor.

28
 De asemenea, societatea va permite o comunicare directa cu clienţii, prin
intermediul unei cutii de sugestii / reclamaţii existente în gelaterie dar și prin publicarea
numărului de telefon al responsabilului într-un loc vizibil. Cutia de sugestii/reclamaţii va
fi consultatî în mod periodic, nemulțumirile și sugestiile clienţilor fiind atent analizate și
soluţionate.

Localizarea și operarea afacerii

Managementul este conştient ca locaţia unei gelaterii este la fel de importantă
ca și calitatea produselor și a servirii. Astfel, gelateria dispune de un vad
comercial deosebit, fiind amplasat la adresa Str. Lipscani. Nr. 4. Accesul la
amplasament se poate face uşor cu mijloacele de transport în comun, existând însă si
posibilitatea de a parca în apropiere.
Reprezentând un amănunt critic în acest tip de afacere, s-a acordat maxima
atenţie alegerii locaţiei optime.
Piaţa de larg consum a fost mai puţin afectată de turbulențele economice din
ultima perioadă, comparativ cu alte pieţe. În plus, capitala în sine a fost mai puţin
afectată de criza financiara fată de alte oraşe ale tării. Este posibil ca in situaţia
economică actuală sa existe o tendinţa de scădere a consumului prin canalele Horeca (ca
frecvență și cantitate). Totuşi, nota de plată dintr-o gelaterie/cafenea nu este foarte
ridicată, ceea ce transformă ieşitul la o gelaterie într-un mod de recreare puţin costisitor
pentru consumatori.

Strategia de marketing
Segmentul Horeca a fost cel mai dinamic sector de consum în România, având o
creştere de peste 70% în ultimii 6 ani. Numărul persoanelor care preferă să iasă în oraş a
fost din ce în ce mai mare în ultimii ani. Romînii au început sa aibă o viață socială mai
activă, preferând să se întalnească cu prietenii în afara casei, însa a crescut și numărul
întâlnirilor de afaceri care s-au mutat din birouri în cafenele și restaurante.

Ținând cont de câteva din aspectele implicate de acest tip de afacere: produs-
serviciu de înaltă calitate, câștiguri reduse în primul an de activitate și de alți factori care

29
 pot influența negativ mersul afacerii(inflație, rata dobânzii) este deci obligatorie analiza
atentă și conceperea unei foarte eficiente strategii de marketing și de promovare a
serviciului oferit. Politica firmei în domeniul marketingului și reclamei va pune accent
pe unicitatea serviciului prestat. Echipa manageriala trebuie sa conceapă o strategie de
marketing care să conțină metode și elemente specifice fiecarei etape din viața gelateriei.
Data inagurării localului va fi și ea atent aleasă. Este recomandabilă perioada
propice unor astfel de acțiuni și în care volumul cheltuielilor populației pentru bunuri de
larg consum sau de lungă durată este cea ridicată. Aceasta corespunde cu al doilea
trimestru al anului,respective mijlocul lunii Mai. Unde vom găsi ziua copilului,
inagurarea ar putea fi recepționată de către consumatorii drept un „cadou” cu ocazia
acestor evenimente iar noutatea ofertei ar putea fi un motiv de a vizita localul.
Ideea centrala pe care mesajul trebuie să o transmită este aceea a existenței
unei gelaterii artizanale, ce se evidențiază mai ales prin atmosfera, aspect
interior(mobilier, lumina), calitatea personalului(comportament, tact). Textul mesajului
va remarca varietatea înghețatei, originalitatea și calitatea acestuia. Se vor evita
specificații de preț, folosindu-se aluzii fine, subtile cu privire la nemulțumirea generală
că exista putine gelaterii în oraș.

Analiza SWOT:
Puncte tari Puncte slabe
-asocierea cu un producător binecunoscut -lipsa unui renume pe piața produselor de
de cafea înghețată
-originalitate (organizare, program de -lipsa de experiență a acționarilor
fidelitate, servicii)
-calitatea produselor și serviciilor
-locația
Oportunității Amenințări
-o ieșire la o cafea/înghețată presupune un -o posibilă scădere a consumului ca
cost mai mic decât o ieșire la restaurant frecventă și cantitate
-creșterea consumului zilnic de -condiții de credit mai aspre
cafea/înghețată

30
-creșterea ponderii clienților care iau
cafea/înghețată la pachet

Politica de preț
Prețurile practicate vor încadra Gelateria în categoria medie. În funcție de
produs, Gelateria va practica un adaos comercial de la 40% până la 200%.
Astfel o cupă de înghețată va costa 5 lei (50g) , o cafea va costa între 4 -14 lei,
o ciocolată caldă 14 lei, băuturi non-alcoolice între 8-15 lei, iar berea între 10-18 lei.
În cursul săptămânii, între orele 09.00 și 12.00, se va practica ,,Happy-Hour” 9
pentru a atrage clientela. Clienții fedeli vor fi răsplătiți periodic cu încă o cupă de
înghețată și/sau cafea sau Chiara întregii consumații din partea casei

Furnizorii
Principalii furnizori ai gelateriei se găsesc în apropiere. Aprovizionarile
necesare se for face cu propiul mijloc de transport pentru a obține economii de timp și
resurse financiare, iar materiile prime, precum : laptele (de la ferme din zonă) și anumite
ingrediente necesare preparării înghețatei vom apela la furnizori externi.
Gestiunea stocurile și controlul acestora se va realiza de către propietari. Se va
asigura, pe cât posibil o aprovizionare optimă cu materii prime și diminuarea stocurilor
la un nivel ce implică cheltuieli minime de întreținere și inventariere fără a afecta
negativ desfășurarea normală a activității. Pentru aceasta se va folosi procedeul: JUST
IN TIME – sosirea stocurilor se face la momentul potrivit și în cantitățile stict necesare.
Introducerea acestui sistem se va aplica chiar de la începutul activității pentru a nu fi
necesar schimbări majore în optica personalului, dar mai ales a furnizorilor.
Un alt motiv de aplicare a metodei JUST IN TIME este dat de natura
stocurilor formate în mare parte din produse perisabile care au un termen de garanție
9
Happy-hour - Happy Hour este un termen de marketing pentru o perioadă de timp în care un loc public oferă
reduceri la băuturi alcoolice, aperitive și meniuri la preț redus
31
limitat la 3 zile pentru lapte și maxim 48 ore pentru fructe. În cazul băuturilor alcoolice
scumpe (românești și străine) se pot face stocuri mai ridicate, aceasta pentru a evita
fenomenul des întâlnit de creștere a prețurilor acestor produse în preajma sărbătorilor
legale și religioase.
Gelateria va încheia contracte cu următorii furnizori:
Cafea: Lavazza ( cafea italiană )
Bauturi răcoritoare: Fentimans ( nu dorim asocierea cu băuturi comerciale );
Bere: nu se dorește asocierea înghețatei cu berea, vom folosi doar 4 sortimente
din import;
Inghetată: Nordic Import Export.

Organizarea firmei
Strategia organizațională vizată va trebui să mențină organizația activa,
dinamică și cu un nivel ridicat al forței competiționale. Această strategie va avea ca
obiectiv dezvoltarea produsului său, respectiv îmbunatățirea serviciului său și a
meniului. Se va încerca în același timp o strategie de diferențiere a produsului serviciu,
pentru a putea fi perceput ca unic.
Conducerea firmei va fi asigurata de către propietar, deoarece nu este o
afacere mare și va putea face față cu ușurință deoarece posedă:
- putere ridicată de muncă;
- plăcerea de a lucre în domeniu;
- pricepere organizatorică;
- originalitate în gândire;
- spirit innovator.

32
 Ca importanță, al doilea dupa administrator va fi gelatierul. Această funcție va fi
ocupată tot de propietar, deoarece este o afacere restransă momentan și dorește să iși
impună propiile rețete învățate de la traininguri de la gelatieri din Italia.
Postul de economist,al treilea în piramida ierarhică, va ocupat de o persoană
cu experiență absolvent de Științe Economice.
Restul posturilor nu necesită personal cu pregătire înaltă, ospătarul/barmanul
și ajutorul trebuie sa fie, totuși absolvenți ai unui liceu de profil sau ai unor cursuri de
specialitate.
Procesul de deservire va avea loc pe o suprafată de 20 m² + terasa 60 m², va
conține 15 mese și maximum 40 de persoane, angajații vor putea să-și îndeplinească
îndatoriile în mod efficient. Proceul se producție va avea loc pe o suprafață de 10m²,
fiind dotată cu robot bucătărie, mese de lucru, rastele, spalator vase, mașină de înghețată,
pasteurizator, congelator, frigider,
Aprovizionarea va fi previzionată și se va realiza în funcție de fluctuațiile și
diferentierile anuale ce apar in preferintele consumatorilor. În trimestrul II și III au în
componentă fructe proaspete. În perioada caldă, segmentul de piață căruia i se adresează
gelateria se va mări datorită faptului că vor dori să se răcorească la o înghețată pe o
perioada toridă.
Procesul de producție
Procesul de producție va fi variabil în timp și va folosi în realizarea produsului
final diferite materii prime. În principiu acestea vor fi de origine animal și vegetală,
excepție facând băuturile alcoolice ce nu necesită un timp de producție, ci doar de
desfacere. Ca timp, procesul de producție va dura 1 oră la pasteurizare lapte și 30 min.
pentru finalizare produs. Procesul de producție va necesita diferite utilaje și se va realiza
într-o încăpere de circa 10m².
Procesul de deservire va avea loc într-o încăpere la parterul unei clădiri cu
suprafată de 20 m², va avea 15 mese. Barul va avea 3m lungime împreună cu zona de
depozitare înghetată.
Personalul necesită 5 angajații din care 1 permanent. Ca pregătire aceștia vor
avea cunoștințe de economie, contabilitate, specifice fiecărui post. În afară de inițiatorii
afaceri, economist, gelatier, restul angajațiilor nu necesită pregătire specială.

33
 Personalul necesar va fi identificat și recrutat prin intermediul anunțurilor de
mică publicitate. Este necesar să avem angajat economistul cât mai repede. Împreuna cu
managerul vor recruta ospatari necesari. Testarea solicitanților se va face cu scopul
măsurării abilității și cunoștințelor acestora prin demonstrarea practică a capacității
îndeplinirii sarcinilor. Pe lângă testul de performanță, candidatii vor tebui să
îndeplinească și condiții de comportare, tact, ținută și înfățișare fizică.
Candidații vor fi supuși unor examinari medicale amănunțite pentru a se verifica
dacă sunt apți pentru munca solicitată și pentru a se asigura protecția celorlalți angajați, a
clienților și a produselor realizate în cadrul gelateriei. Instruirea personalului admis, dacă
este necesară.
Îndatoririle și responsabilitățile fiecăruia dintre angajații vor fi prevăzute în fișa
postului astfel:
Administrator:
- execută aprovizionarea;
- primește și recepționează mărfurile;
- pune la punct cu meniu de înghețată;
- inițiază introducerea unor sortimente noi;
- execută prezența și efectuează instructajul profesional;
- verifică ținuta zilnică și vestimentația;
- controlează zilnic aparatele de casă, obiectele de inventor;
- întreține discuții cu consumatorii, recomanda unele produse;
- solicit părerea acestora asupra calității preparatelor;
- servește personal în unele cazuri consumatorii.
Gelatier:
- organizează activitatea de produție;
- răspunde de calitatea și cantitățiile preparate;
- livrează produsele culinare.
Ospătar:
- execută activitatea de pregătire, servire a clienților;
- verifică starea de curățenie a salonului;
- execută amenajarea meselor;

34
 - servește consumatorii;
- verifică stocul zilnic și valori al gestiuni;
- se aprovizionează cu toate sortimentele de băuturi.

Administrator

Economist Gelatier Ospatar

Politica de salarizare va avea la baza o analiză a factorilor ce influențează nivelul

salariilor: cererea și oferta de munca, legislația (valoarea minimă a salariului), fluctuația
costului vieții), posibilitățile de plată ale firmei, salarii acordate de concurență.
Pentru a-și forma o imagine pozitivă și a-și păstra prestigiul, firma va adopta o
politica de salarii ridicate, peste nivelul mediu de salarizare. Fondul de salarii nu va
fluctua în funcție de profitul obținut și se va garanta un salariu de baza, corectat în
funcție de inflație, de costul vieții, salariu corectat indiferent de veniturile firmei. Planul
de salarizare va prevedea și adaugarea unor prime, stimulente, plăti suplimentare.

Clienții
Piața românească a înghețatei tinde să se transorme întru-un cient tot mai
pretențios.
Gusturile și preferințele românilor au evoluat atât din perspectiva produselor
consumate, cât și din perspectiva aprecierii serviciului primit și a locației frecventate.
Consumatorii au început să fie mai selectivi,să treacă de la înghețata din comerț la cea
pregătită professional, să recunoască o înghețată de calitate și chiar să dezvolte preferințe
pentru un anumit sortiment.

35
 Clienții gelateriei INNI GELATO sunt locuitori ai Bucureștiului, fac parte din
categoria middle class, cu vârsta cuprinsă între 18 și 45 de ani, sunt educați, le place să
socializeze și apreciază un serviciu de calitate.
Cel mai mare trafic de clienții se va înregistra în weekend. În cursul
săptămânii cele mai mari vănzări se vor realiza între orele 17-22, însă vor exista foarte
mulți clienții care iși vor cumpăra înghețată de la primele ore ale dimineții. nu va fi doar
un mod de relaxare după
serviciu, ci și un loc de unde se poate procura înghețată/cafea take-away (la
pachet).
Gelateria va oferi o gamă largă de produse pe bază de cafea și înghețată, astfel
încât să poată satisface gusturile cât mai pretențioase ale clienților săi.

Protecția împotriva riscurilor

Managementul a hotărât încheierea unei polite de asigurare împotriva
incendiilor, precum instalarea unui sistem de alarmă și a unor camere de supraveghere.
Managementul doreşte un control strict al costurilor și asigurarea unui cash-flow
stabil, astfel încat să poată reacţiona la evenimente neprevăzute care ar putea afecta
activitatea firmei.
Contractul de închiriere este realizat pe un an, cu clauza de reînnoire automata.
Pe parcursul acestui an, proprietarul nu poate mări chiria. S-a dorit stipularea acestei
clauze în contract, pentru ca o eventuala mărire de chirie sa aibă loc începând cu al
doilea an, când gelateria va avea un flux de clienţi constant și o afacere mai stabilă.
Începând cu al doilea an, societatea doreşte încheierea contractului de închiriere pe mai
mulţi ani.
Apariţia unor noi concurenţi în zona ar putea diminua traficul de clienţi.
Managementul doreşte să se pregătească pentru aceasta posibilitate prin
fidelizarea clienţilor, prin programe speciale (carduri de fidelitate, consumaţii ocazionale
gratuite, calitatea servirii și a produselor, seri tematice).

Managementul nu doreşte o rotaţie mare a personalului. Pe lângă salariile fixe,

salariaţii vor beneficia și de bonusuri în funcţie de performanța sau evenimente special.

36
 Responsabilul va beneficia trimestrial de un bonus format dintr-un procentaj din
vânzările realizate peste un anumit target.

Planul Financiar
Costuri utilaje
Învestiții în utilaje
Pentru zona de producție:
Mașină de înghețată 4600 €
Pasteurizator 2000 €
Frigider 998 €
Congelator 1066 €
Robot bucătărie 600 €
Mixer 400 €
Chiuvetă 30 €
Ustensile 1000 €

Pentru salon:
Congelator 1100 €
Frigider x 3 1860 €
Espressor 1550 €
Congelator 1066 €
Storcător fructe 200 €
Mixer 100 €
Frigider înghețată 3000 €
Mașină pentru gheață 1000 €
Mobilier bar 3200 €
Mobilier servire 3000 €
Amenajare/finisare 10000 €
Instalare comunicații 5000 €
(calculator, imprimante, wi-fi, softuri,
contracte )
Veselă servire 1000 €
Investiți în baie serviciu 1500 €

Cheltuieli lunare
37
 Cheltuieli cu personalul:
Poziție Numă Salari Cost
r u individual total firmă -
-net lei
Econom 1 700 1000
ist
Gelatier 1 1836 2600
Ospătar/ 3 1300 5400
Barman
Total 5 3836 9000

Abonament lunar de telefon mobil și internet: 200 lei.

Cost total lunar cu salarizarea 9000/ 4.45 € = 2022+45= 2067 €

Cheltuieli cu chiria:
Chiria reprezintă in general costul lunar cel mai mare.Sa luat în calcul o chirie de
140 €/mp.
140 €/mp * 20mp = 2800 €
Cheltuieli cu utilitățile ( medie/lună ):
Electricitate și apă: 400 €
Cheltuieli cu aprovizionarea:
produse pe bază de înghețată -65%;
produse pe bază de cafea – 15%;
băuturi răcoritoare – 15%;
produse patisserie – 5%;

Un client consumă în medie 2-3 produse.

1 kg de înghețată costă între 40 și 75 lei, iar prepararea durează 3 ore, dintr-un kg
rezultă 20 de cupe de înghetață.

38
 1 kg de cafea de calitate ( Lavazza ) costă între 90 și 130 lei, iar prepararea unei
cafele necesită 9 g de pulbere de cafea, ceea ce rezultă că dintr-un kg de cafea se pot
prepara pâna la 111 cafele.
Cheltuieli cu promovarea: aproximativ 70 €/lună în primul an.

Cifra de afaceri
Nota de plată pentru o persoană este între 2-4 produse.
Fluxd de clienții: în primul an se estimează un flux de 100 clienții zilnic, afacerea
urmând să crească cu 25% pe an și să ajungă în următorul an la 125 clienții/zi, iar in al
III-lea la 150 de clienții zilnic.
În I an – 100 clienți zilnic = 3000 clienți lunar
Cifra de afaceri lunară în euro:
Consum - 25 lei/client = 75.000 lei = 16.853 €/lună = 101.123€/trimestu (în
perioada caldă).
În anul II – creștere 25%
4.213 €/luna, în total 21.066€/lună = 126.397 €/trimestru.
În anul III – crește cu 25% față de anul II.
5.266 €/lună, în total 26.332€/lună = 157.995 €/trimestru
Fond initial necesar:
Investiția initial în amenajare: Salarii 6 luni: 12.402 €
10.000 €
Aprovizionare 6 luni: 48.000 € Chiria 6 luni: 16.800 €
Promovare 6 luni: 420 € Utilității 6 luni: 2.400 €
Total = 90.022 €

Profit lunar:

39
Cheltuieli lunare = 13370 €
Încasări lunare = aprox 17.000 €
Profit lunar :3700 €
Investiția initial 100.000 € se amortizează în 2-3 ani.

CONCLUZII ŞI PROPUNERI

40
 BIBLIOGRAFIE

 Bărbulescu, C. – Pilotajul performant al întreprinderii, Editura Economică,

Bucureşti, 2000
 Raşcă, L, Nedelea, S. – Teorie şi practică în microeconomie, Editura A.S.E,
Bucureşti, 2002
 Carmen Corduneanu, Sistemul fiscal în ştiinţa finanţelor, Editura Codecs,
Bucureşti, 1998, pp. 60-62
 Kotler, P. – Managementul marketingului, Ediţia a III-a, Editura Teora,
Bucureşti, 2003
 Scarlat, C. – Antreprenoriat şi managementul întreprinderilor mici şi mijlocii,
Editura Printech, Bucureşti, 2003
 Moldoveanu, G. – Analiza organizaţională, Editura Economică, Bucureşti,
2000
 Maria Grigore, Mariana Gurău, Fiscal Management of Romanian Companies,
lucrare prezentată în cadrul conferinţei internaţionale CKS-Challenges of the
Knowledge Society, ediţia a patra, Universitatea „Nicolae Titulescu” din Bucureşti, 23-
24 aprilie 2010.
 Roşca, F. – Administrarea afacerilor (note de curs), Universitatea Româno-
Britanică, Bucureşti, 2002
 Popescu, D. – Conducerea afacerilor, Editura Scripta, Bucureşti, 1995
 Earl, P. E. – Microeconomics for Business and Marketing, Edward Elgar,
Brookfield, Vermont, 1995

Legislaţie
 Legea nr. 346/2004 privind Stimularea înființării și dezvoltării
întreprinderilor mici și mijlocii actualizată,publicată în Monitorul Oficial nr. 927 din
23.07.2004, cu modificările şi completările ulterioare

41
  Hotărârea Guvernului nr. 44/2004 pentru aprobarea Normelor metodologice
de aplicare a Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal, publicată în Monitorul Oficial nr.
112 din 06.02.2004, cu modificările şi completările ulterioare
 Hotărârea Guvernului nr. 1.050/2004 pentru aprobarea Normelor
metodologice de aplicare a Codului de procedură fiscală, publicată în Monitorul Oficial
nr. 651 din 20.07.2004, cu modificările şi completările ulterioare.

Alte surse
 http://anaf.mfinante.ro/wps/portal (Ministerul Finanţelor Publice)
 http://www.ier.ro (Institutul European din România)
 http://www.aippimm.ro (Departamentul pentru IMM-uri,Mediul de Afaceri și
Turism)

42