Drăgan Andrei Mihai

CPCEI, Anul II, Sem I

Noul Țar
de Steven Lee Myers
(recenzie)

Secolul al XXI-lea este dominat de incertitudini politice care se manifestă profund la nivel
internațional, unde liderii marilor state încearcă să mențină un echilibru de putere și să protejeze
integritatea și securitatea statelor. Totuși, în această încercare de a se menține relațiile politice,
sociale și economie între țări, un actor politic își face resimțită prezentă prin deciziile și faptele
sale: Vladimir Putin, președintele Federației Ruse, care în ultima perioade a stârnit o serie de
controverse și reacții negative din partea statelor din Occident, datorită modului cum reprezenta
interesele Rusiei pe plan extern, lucru ce a afectat siguranța statelor vecine.

Încă de la obținerea controlului asupra statului rus de la începutul mileniului al treilea,

Vladimir Putin a urmărit să restaureze măreția Rusiei atât pe plan intern cât și pe plan extern, fiind
obiectivul său principal. Situația dramatică și prăbușirea totală a Uniunii Sovietice a lăsat în urmă
o țară care a rămas fără un conducător puternic care trebuia să unească un popor și să rezolve toate
probleme care măcinau o societate tulbure. Perioada anilor 90 a reprezentat pentru Rusia o luptă
continuă între numeroase personalități politici care doreau să ocupe poziții de putere după
prăbușirea comunismului, ceea ce a dus la numeroase confruntări pe plan social, politic și
economic. În urma acestor lupte, cel care va marca începutul formării unei Rusii unite, va fi
Vladimir Putin, cel care dorea ca țara sa să își redobândească poziția dominantă pe scena politica
și să își îndeplinească toate obiectivele necesare pentru a supraviețui pericolelor.1

Începutul mileniului al treilea era văzut de către națiunea rusă ca o speranță către un viitor
mai bun, iar tranziția de putere s-a petrecut într-un mod pașnic, Vladimir Putin a fost primul
președinte care a obținut puterea asupra statului lipsit de violență și într-un mod democratic. Atât
caracterul său enigmatic, cât și intensitatea problemelor cu care se confrunta au generat numeroase
întrebări cu privire la drumul pe care liderul rus îl va clădi pentru viitorul națiunii. Pentru Putin,
principalul său obiectiv era să reconstruiască Rusia, care după prăbușirea Uniunii Sovietice a

1
Miriam Lanskoy, Dylan Myles-Primakoff, The Rise of Kleptocracy: Power and Plunder in Putin Russia,
John Hopkins University Pres, Journal of Democracy, Volume 29, Number 1, 2018, pp. 76-77.
Drăgan Andrei Mihai
CPCEI, Anul II, Sem I

rămăs o țară fragmentată din punct de vedere politic, social și economic. El dorea ca țara sa să fie
reintrodusă în rândul țărilor câștigătoare, care se bucură de prosperitate și de putere și să nu ajungă
să fie văzută ca o națiune slabă ce stagnează. Confruntat cu aceste dificultăți, Vladimir Putin va
aplica experiențele sale dobândite de-a lungul vieții pentru a supraviețui atât el cât și Rusia. Acesta
trebuia să se adapteze sau să se lase înfrânt. 2

Încă de la apariția sa pe scena politică, viața și caracterul conducătorului rus a devenit un

subiect de analiză și dezbatere timp de câteva decenii, ceea ce a dus la apariția a numeroase cărți
și documentare, menite să descifreze caracterul complex a lui Vladimir Putin. Una dintre aceste
opere este cea a lui Steven Lee Myers intitulată „Noul Țar”, care descrie în amănunt viața acestui
lider emblematic, care și-a lăsat amprenta în istoria unei țări. Prin această carte, Steven Myers a
dorit să arate lumii factorii esențiali care au contribuit la formarea caraterului lui Vladimir Putin,
să prezinte oamenii cei mai importanți din viața acestuia și calitățile reprezentative ale liderului
rus, care a ajuns să conducă una dintre cele mai puternice țări din lume. Prin conturarea unui portret
caracterizat de experiența unei vieți dure și a unei societăți bazate pe propaganda și dragoste de
patrie, Steven Lee Myers a dorit să ofere câteva răspunsuri legate de atitudinea și idealurile lui
Vladimir Putin și de moștenirea pe care o va lăsa lumii.

Autorul cărții „Noul Țar” era un corespondent pentru The New York Times, iar experiența
sa și cei șapte anii petrecuți în Rusia lui Putin l-au influențat pe Steven Lee Myers să creeze o
operă menită să prezinte caracterul complex a liderului rus. Opera este împărțită în cinci părți care
vizează numeroase evenimente definitorii: Atacurile de la 11 septembrie, Războiul din Georgia in
2008, conflictul din Ucraina și anexarea Crimeei de către Federația Rusă. Steven Lee Myers
evidențiază atât drumul spre obținerea puterii de către Vladimir Putin, cât și copilăria sa dură,
caracterizată de atmosfera unui oraș ce se refăceau după război, despre educația primită acasă și la
școală, despre tinerețea și serviciul ca membru KGB.3

„Noul Țar” începe descifrarea personalității lui Vladimir Putin prin prezentarea celor doi
părinți: Vladimir Spiridonvici Putin și Maria Ivanovna, oameni simpli care au trăit ororile celui

2
Peter Rutland, Putins Path to Power (forthcoming in Post-Soviet Affairs), pp. 2-5;
http://www.uh.edu/~pgregory/conf/Rutland.PDF
3
Mahruch Khan, Strategic Studies, Institute of Strategic Studies, Islamabad, Volume 36, Number 2,
2016, p. 144.
Drăgan Andrei Mihai
CPCEI, Anul II, Sem I

de-al Doilea Război Mondial, un moment definitoriu pentru istoria Uniunii Sovietice. Veteran al
acestui conflict, viața de soldat al tatălui va reprezenta prima influență semnificativă pe care o va
primi fiul său, Vladimir Putin. Acesta era cel de-al treilea copil al familiei și singurul care va
supraviețui unei societăți dominate de frică și incertitudini, unde cel puternic se va adapta și va
găsi soluții pentru a face față provocărilor. Instinctul de supraviețuire și loialitatea pentru țară vor
fi transmise de la tată la fiu, elemente care se vor concretiza in personalitatea tânărului Putin.4

Loialitatea de care va da dovadă Vladimir Putin în cele mai importante momente din viața
sa, va întări opinia și imaginea pe care lumea o va avea despre el și despre modul cum își stabilește
prioritățile și obiectivele. Viața severa atât în rândul familiei unde tatăl era cel care transmitea atât
respect cât și frică celor din jur, cât și pe străzile orașului său natal vor forma caracterul rebel al
tânărului Putin, unde va învăța numeroase experiențe de viață care-l vor ajuta în viață.

Consider că atât familia cât și sistemul sovietic din acea perioadă au fost necesare pentru a
transmite tânărului rus idealuri legate de iubirea față de patrie și de modul cum fiecare cetățean
trebuia să își facă datoria. Atât loialitatea cât și propaganda sovietică au jucat un rol important în
alegerile lui Vladimir Putin și dorința sa de a-și servi patria. Așa cum tatăl său a luptat pe front,
așa fiul său va lupta pe alt front, pe cel al serviciilor secrete.

Inițial, școala nu avea un impact mare asupra lui Vladimir Putin, acesta era văzut drept un
elev care nu era popular, obraznic, obsedat de sport și agresiv de studios. Dorința sa de a se implica
în sistemul de informații sovietic l-au determinat să învețe germană și să se concentreze pe
examenele de admitere la Universitatea de Stat Leningrad. Fiind un student conștiincios, a renunțat
la fumat și băutură, și-a dedicat mult timp cursurilor de judo unde a fost un membru loial
antrenorului său de la club, avea o fire rebelă și dornică de aventură. Anii săi de studiu i-au oferit
șansa de a fi introdus în divizia KGB, unde dorea să își îndeplinească toate idealurile proprii cât și
cele pentru a-și apăra statul.5

Consider că anii petrecuți in divizia KGB au fost definitorii pentru a arăta atât modul cum
se ducea o luptă a informațiilor pentru a proteja interesele sistemului, dar și felul cum se poate
prăbuși treptat un stat, care va genera haos și noi provocări. Putin a fost influențat de propaganda,

4
Steven Lee Myers, Noul Țar, Editura Corint, București, 2016, pp. 24-25.
5
Ibidem, pp. 37-38.
Drăgan Andrei Mihai
CPCEI, Anul II, Sem I

de propria sa loialitate de țară și de educația primită în cadrul sistemului sovietic, ceea ce l-au
determinat să își demonstreze calitățile și iubirea față de patria mama prin cel mai util mod:
membru în divizia KGB. Aceasta luptă a informațiilor îi va oferi o experiență vitală în momentul
când se va afla la putere și va folosi diferite arme și metode pentru a-și atinge scopurile.

Fiind un proaspăt membru KGB, Vladimir Putin era orbit de propaganda oficială și de
indiferență, vedea această divizie drept apărătoarea legii și a ordinii. Pentru el, dușmanul cel mai
periculos era acela din interiorul statului, care putea destabiliza funcționarea sistemului sovietic.
Putin a ajuns un aparatcic care dorea să mențină ordinea socială și controlul politic. Pentru tânărul
rus, ideea unui stat polițienesc de temut era necesară pentru a menține controlul într-o țară precum
Uniunea Sovietica. Perioada cât a lucrat la contrainformații în Leningrad, Putin s-a ocupat de
controlul agenților, oamenilor de afaceri, jurnaliști, sportivi care călătoreau în afara granițelor
statului sau intrau în contact cu oameni din Occident. Filmul care l-a motivat să își dedice viața
serviciului secret de informații a fost Scut și Spadă, film care oferea o latură mai romantică a unei
lumi unde agenții secreți erau văzuți drept eroi, în schimb realitatea era una rece, dominată de
incertitudini. Totuși, în divizia KGB, Putin a descoperit camaraderia printre niște ofițeri care aveau
aceleași idealuri ca el și care i-au oferit o viziune în alb și negru asupra lumii.6

Viața lui Putin era în strânsă legătură cu situația Uniunii Sovietice atât pe plan intern cât și
pe plan extern. Războiul Rece oferea și o perioadă de relativă pace cu Occidentul, însă evenimente
precum Invazia din Afganistan și alegerea lui Ronald Reagan ca președintele Statelor Unite a dus
la creșterea tensiunilor dintre cele două mari state. În această perioadă tulbure, Putin simțea că țara
și toate idealurile lui aveau să se prăbușească la un moment dat. Avantajele cunoașterii limbii
germane și a caracterului său de om devotat și serios îi va oferi oportunitatea de a fi transferat la
sediul KGB din Germania de Est, în orașul Dresda, unde va fi martorul la efectele prăbușii Uniunii
Sovietice într-un stat satelit. Pentru Putin, viața din propria sa țară era una inertă, încât sistemul
socialist din Germania de Est era văzut drept prosper, plin de tentații și de depravare ideologică.
Obiectivul agentului KGB aflat peste hotare era să lupte cu inamicii statului, iar perioada scurtă
petrecută în Dresda îi demonstrează lui Vladimir Putin că țara sa are numeroase probleme și lipsuri
care se vor răspândi și în statele aflate sub control sovietic.7

6
Ibidem, pp. 43-44.
7
Ibidem, pp. 58-61.
Drăgan Andrei Mihai
CPCEI, Anul II, Sem I

Momentul simbolic ce marca începutul destrămării Uniunii Sovietice era prăbușirea

Zidului Berlinului, element care despărțea Europa între două ideologii. Dărâmarea celui mai infam
simbol al Războiului Rece a declanșat un val de proteste care s-au manifestat în întreaga societate
sovietică și statele aflate sub influența ei. În cazul lui Vladimir Putin, situația la Dresda era
caracterizată de agitație și teamă, iar frica sa cea mai mare puterea gloatei. Căderea zidului
Berlinului nu a pus capăt protestelor, ci numărul lor s-a intensificat, iar pentru tânărul agent KGB,
țara pe care a slujit-o cu loialitate a dispărut. În acele momente tensionate, Vladimir Putin a făcut
un gest foarte riscant, care i-a pus viața în pericol: a mers și a înfruntat gloata ce se strânsese în
fața clădirii. Modul cum a reușit să rezolve problema avea să îi definească atitudinea calmă și
directă, unde cuvintele și informațiile corecte avea să îi aducă rezultate imediate. A vorbit calm și
rar mulțimii, spunând că oamenii lui sunt înarmați și clădirea era bine păzită. Mesajul transmis a
fost înțeles, iar situația s-a rezolvat fără violență.8

Consider că gestul de loialitate de care a dat dovadă Vladimir Putin în acele momente
tensionate, când sistemul în care a fost crescut, educat și pentru care a muncit l-a abandonat, este
de un devotament puternic, chiar orbește, ceea ce demonstrează capacitatea acestuia de a rezolva
problemele în situații de criză, unde de cele mai multe ori violența ar fi fost o soluție acceptată.
Metoda abordată de Putin îmbină cuvintele rostite pe un ton calm și atitudinea sa impunătoare
pentru a-și transmite mesajul clar celor care pot fi considerați opozanți ai obiectivelor sale. Fiind
un reprezentant al Uniunii Sovietice, o țară ce era pe punctul de a se prăbuși, Putin a demonstrat
că indiferent de ce se va alege de viitorul său, tânărul membru KGB dorea să își continue misiunea
și să își slujească patria până la final. Voința sa de neclintit în fața adversarilor și curajul de care a
dat dovadă în fața mulțumii, dar și metoda utilizată au creat imaginea unui om care are un set de
valori și idealuri pe care nu dorea să le încalce, indiferent de circumstanțe.

Destrămarea Uniunii Sovietice și dispariția valorilor pe care Vladimir Putin le admira, l-au
determinat să renunțe la divizia KGB și să se adapteze la o nouă viață într-o țară tulbure și plină
de incertitudini, unde corupția și lupta pentru putere au înlocuit societatea organizată și controlată
de către partid. Putin avea încredere în oamenii pe care îi cunoștea cel mai bine, mulți dintre aceștia
erau din organele de putere și erau cunoscuți drept „siloviki”. El știa că acești oameni reprezentau
cheia lui de a supraviețui în situațiile de criză cu care se confrunta Rusia. Persoane precum Igor

8
Ibidem, pp. 74-77.
Drăgan Andrei Mihai
CPCEI, Anul II, Sem I

Secin, Mathias Warning, Sobceak și Boris Elțin vor avea o influență majoră în dezvoltarea lui
Putin pe scena politică, unde puterea ducea la numeroase confruntări dintre diferite partide politice
care doreau să obțină o influență cât mai mare pe teritoriul Rusiei.9

Tânărul rus era un subaltern a lui Sobceak, un politician corupt și primar al orașului
Leningrad, dar în același timp Putin era „o persoană de culise”, care observa cum situația din țară
se deteriora din cauza luptelor de putere cauzate datorită politicilor lui Boris Ielțin. De cele mai
multe ori, când apăreau probleme în proximitatea lui Sobceak, Putin era acela trimis ca să
restaureze ordinea și să pună capăt problemelor care trăgeau și mai mult în jos guvernul și
economia. Această muncă îl expunea la corupția care ruina țara, dar și la riscurile politice la care
se expuneau cei de la putere. Ajutorul oferit lui Sobceak și lui Boris Elțin în momentele lor de
criză au conturat lui Vladimir Putin imaginea unui om de încredere, loial și capabil să rezolve orice
dificultate, indiferent dacă persoana pe care o salvează era coruptă sau cauza mai multe probleme
interne țării.10

Putem considera că perioada în care Putin era subaltern pentru oameni care dețineau funcții
de putere în Rusia era necesară pentru a înțelege scena politică și modul cum funcționau lucrurile.
Probleme și tensiunile create erau generate și din cauza unei populații care trecea prin sărăcie și
foamete în urma prăbușirii statului sovietic, iar fiecare om politic dorea să își creeze propria sa
sferă de putere, care să conțină oameni de încredere necesari pentru a face față dificultăților și
rivalităților politice. Putin se afla în tabăra a doi oameni politic puternici din Rusia, corupți și care
luau decizii care generau noi dificultăți pentru populație, însă tânărul rus a căpătat o experiență
politică vitală, care va fi pusă în practic. Așa cum Vladimir Putin s-a adaptat la atmosfera tulbure
de pe străzile copilăriri sale, așa s-a adaptat și în aceste confruntări politice, unde regulile jocului
s-au schimbat și fiecare dorea să obțină foloase de pe urmă unui regim prăbușit.

După numeroase încercări și provocări, Putin a demonstrat de fiecare dată că este capabil
să își ducă la bun sfârșit sarcinile cu care se confrunta Boris Elțin. Președintele țării vedea în tânărul
rus potențialul unui viitor lider, capabil să facă față provocărilor și inamicilor intern și externi.
Acest lucru va reprezentă un moment decisiv din viața lui Putin, când pentru prima oară în cariera
sa, el deținea puterea. Discuția dintre Boris Elțin și Vladimir Putin, care atunci ocupa funcția de

9
Ibidem, pp. 134-135.
10
Ibidem, pp. 161-163.
Drăgan Andrei Mihai
CPCEI, Anul II, Sem I

prim-ministru al țării a fost una scurta, dar cu impact profund asupra tânărului rus, deoarece cei
doi „și-au dat mână, apoi Elțin l-a cuprins pe Putin într-o îmbrățișare puternică și și-a luat la
revedere”.11

Acest transfer de putere era văzut de locuitorii din Rusia drept un nou început pentru țara
lor, care a avut parte de numeroase violențe și lideri brutali, care utilizau forța armelor și
intimidarea pentru menține controlul. Putin, care nu mai fusese ales niciodată într-o funcție de
putere, s-a simțit total nepregătit pentru asemenea responsabilități. Lipsa de experiență a acestuia
în ceea ce privește campania electorală s-a simțit încă de la început, fapt datorat și numirii surpriză
de către Boris Elțin în momentul în care acesta a demisionat și i-a acordat lui prerogativele. Putin
nu a apelat la campanii pompoase, acesta neavând timpul și pregătirea necesară unui discurs de
candidatură. Astfel, singura lui armă a fost sinceritatea cu care și-a prezentat viziunea asupra
modului de salvare a poporului rus, pentru a împiedica intrarea în colaps. Discursul modest a fost
centrat pe conturarea unor idei clare în ceea ce privește regimul politic din Rusia, el afirmându-și
clar intenția de a salva Rusia prin singura modalitate pe care au folosit-o statele puternice care au
rezistat de-a lungul timpului, și anume democrația. Totodată, și-a stabilit ferm poziția împotriva
refacerii ideologiei totalitariste, susținând faptul că: „toate formele de guvernare autoritariste sunt
trecătoare. Numai sistemele democratice dăinuie.”12

Consider că atitudinea lui Vladimir Putin față de poporul său accentua nevoia de schimbare
de care avea nevoie Rusia în acel moment, ca să nu își piardă poziția de putere în fața statelor din
Occident. Astfel, Putin a regândit strategia de a-și ajuta propria națiune, recurgând la modelele
statelor puternice care s-au dezvoltat și au reușit să supraviețuiască în ciuda tuturor conflictelor
care au marcat scena internațională timp de decenii. Prin acest lucru, el a dovedit faptul că interesul
național și loialitatea față de poporul său primează, renunțând la orgoliul menținerii unui regim
riscant care a împins țara în decadență, neezitând în a apela la strategia folosită chiar și de statele
adversare. De aici a rezultat transparența cu care Putin a dovedit că va lucra pe parcursul viitoarelor
sale mandate, promițând națiunii sale un lider care va lupta prin orice mijloace pentru a ridica țara
și pentru a garanta o autoritate durabilă a statului.

11
Ibidem, pp. 239-240.
12
Ibidem, pp. 249-250.
Drăgan Andrei Mihai
CPCEI, Anul II, Sem I

Atât rezolvarea problemelor interne cât și a celor externe reprezentau principalele obiective
ale noului președinte. Pe plan intern urmărea câștigarea încrederii unui popor dornic de schimbare,
în timp ce pe plan extern, relația cu statele din Occident reprezentau noi provocări. Chestiunea cea
mai importantă era legată de Statele Unite ale Americii, care trecea printr-un moment de criză din
cauza Atentatelor de la 11 septembrie. Putin dorea să abordeze problema stabilind noi legături cu
statele occidentale și o apropiere treptată de Statele Unite, fostul inamic al Uniunii Sovietice însă
relațiile dintre cele două state au fost marcate de tulburări și scepticism, fapt care nu a făcut posibilă
o reconciliere reală a celor 2 mari puteri. Ceea ce a apropiat cele două națiuni a fost un inamic
comun și anume terorismul care reprezenta un pericol real pe scena internațională. În urma căderii
lui Saddam Hussein, Putin încerca pe de o parte să găsească o rezolvare a diferendele cu SUA în
ceea ce privește situația din Irak, dar nu putea însă să ignore „hegemonia americană” care pentru
el reprezenta o amenințare, neputând să-și controleze scepticismul în ceea ce privește intențiile
SUA, acestea devenind din ce în ce mai vizibile și mai deranjante.13

Se remarcă faptul că cea mai mare teamă a liderului de la Kremlin consta în crearea unei
influențe americane în interiorul statului rus, care avea scopul de a submina și de a izola statul rus.
Această amenințare, Putin a luat-o ca atare și a încercat să evite orice urmă de pericol, fapt pentru
care a încercat să adopte o serie de măsuri pentru a elimina orice tentativă de acest gen,
justificându-și ulterior deciziile prin explicații juridice care să-i susțină strategia adoptată.

Astfel, liderul rus a pus capăt colaborării cu Peace Corps, o organizație sprijinită de
guvernul american care avea scopul principal de a furniza asistență tehnică dar și de a propaga
cultura americană, retrăgând chiar și licența postului de radio – Europa Liberă. Mai mult decât
atât, a renunțat la sprijinul oferit de Organizația pentru Securitate si Cooperare în Europa care avea
rolul de a observa luptele purtate în timpul războiului din Cecenia, urmând și expulzând a unui
reprezentant al AFL-CIO.14

Prin deciziile pe care Putin le-a adoptat cu privire la eliminarea oricărei amenințări SUA
asupra statului Rus, acesta și-a dovedit caracterul controversat și imprevizibil, acesta fiind o
personalitate puternică, care nu ezită să adopte decizii spontane pentru a-și apăra interesele,
indiferent de consecințe. Nu doar caracterul său imprevizibil se remarcă, ci și rapiditatea deciziilor

13
Ibidem, p. 321.
14
Ibidem, p. 322.
Drăgan Andrei Mihai
CPCEI, Anul II, Sem I

pe care Putin le adoptă, principalul pilon pe care se bazează fiind eliminarea oricărei amenințări,
oricât de vastă ar părea și protejarea intereselor naționale în orice circumstanțe. Totodată, analizând
cele menționate, se poate deduce și o ușoară vulnerabilitate, marcată de istoria propriei națiuni,
care îl determină pe Putin să-și mențină fermitatea în protejarea și afirmarea poziției statului rus
pe scena internațională.

Mandatele sale prezidențiale au scos evidență dorința liderului rus de a pune mai presus
interesele naționale decât cele care vizau o cooperare internațională între state, dar și de a menține
o sferă de influență rusească în jurul statelor aflate în proximitatea Federației Ruse. Vladimir Putin
va declanșa o serie de controverse în ceea ce privește Ucraina și zona Cremeei. Acesta considera
că includerea acestui stat în spațiu european ar fi împresurat Rusia de către Uniunea Europeana și
NATO. Acest lucru a dus la declanșarea unui conflict cu statul ucrainean și la anexarea Crimeei
de către Federația Rusă. Acest lucru a sporit popularitatea lui Putin pe plan intern, în timp ce pe
plan extern, relațiile cu statele din Occident s-au deteriorat, fiind considerate drept lacome și care
amenințau integritatea statului rus.15

În prezent, ceea ce încearcă Putin să construiască era o nouă structură pentru Rusia, ținând
cont și de istoria tulbure a acestei națiuni care a supraviețuit regimului comunist care a distrus
normale tradiționale din societate, iar refacerea țării pe cai democratice era însuși o provocare
pentru conducătorul rus. Așa cum Gorbaciov a încercat o refacere a statului pe căi economice a
dus la creșterea nivelului de corupție, Boris Elțin a urmărit o refacere treptată a Rusiei, însă planul
său nu a fost dus la bun sfârșit. Putin era văzut de Occident ca fiind cel care a destrămat instituțiile
democratice din națiune, însă acesta a oferit un viitor țării prin deciziile sale care vizau poporul și
apărarea valorilor sale prin orice mijloc.16

Steven Lee Myers a creat prin opera sa imaginea unui lider comparat cu un țar care pune
preț pe interesele naționale decât pe nevoile și probleme celorlalte state. Vladimir Putin și-a
demonstrat caracterul dur și complex pe scena internaționale, unde dorește ca Rusia să aibă un
viitor asigurat, chiar daca securitatea statelor aflate în proximitatea ei trebuia sacrificată sau
manipulată. Liderul rus rămâne în continuare un personaj dificil de descifrat, dar care a demonstrat
o loialitate de neegalat față de țară în momentele sale cele mai dificile. Viitorul rămâne incert, iar

15
Ibidem, pp. 620-622.
16
Jon Hellevig, Alexandre Lats, Putins New Russia, Kontinent USA, Washington DC,2012, pp. 54-55.
Drăgan Andrei Mihai
CPCEI, Anul II, Sem I

destinul Rusiei este legat de deciziile și felul cum Vladimir Putin acționează pentru a-și atinge
obiectivele.

Bibliografie

Miriam Lanskoy, Dylan Myles-Primakoff, The Rise of Kleptocracy: Power and Plunder in Putin Russia,
John Hopkins University Pres, Journal of Democracy, Volume 29, Number 1, 2018;

Peter Rutland, Putins Path to Power (forthcoming in Post-Soviet Affairs);

http://www.uh.edu/~pgregory/conf/Rutland.PDF;

Mahruch Khan, Strategic Studies, Institute of Strategic Studies, Islamabad, Volume 36, Number 2, 2016;

Steven Lee Myers, Noul Țar, Editura Corint, București, 2016;

Jon Hellevig, Alexandre Lats, Putins New Russia, Kontinent USA, Washington DC, 2012;