TACS - Teste Grila - 1.10

Teoria antrenamentului sportiv
Teste grilă
Curs nr.1
1. Finalitatea ca un concept adoptat de UNESCO este definită ca:
scop, directie efect
2. Prima finalitate a activităţilor de educaţie fizică şi sport, cu implicaţii
în păstrarea sănătăţii publice este:
Întărirea şi menţinerea sănătăţii
3. A doua finalitate a activităţilor de educaţie fizică şi sport, ce vizează
întărirea capacităţii fizice a omului este:
4. A treia finalitatea a activităţilor de educaţie fizică şi sport, care

ilustrează un nivel mai ridicat de pregătire multilaterală a omului este:
5. O finalitate care defineşte capacitatea teoretică şi practică a omului

de a face aprecieri critice asupra ramurilor sau probelor sportive este:
6. Creşterea emulaţiei pentru activitatea sportivă este următoarea

finalitate:
7. Următoarea finalitate este de o importanţă majoră, întrucât creează

nevoia de mişcare şi după terminarea activităţii sportive de performanţă:
8. Cunoştinţe din domeniul istoriei sportive de înaltă performanţă,

alături de regulamentul specific fiecărei ramuri de sport, sunt elementele ce
definesc următoarea finalitate a activităţilor de educaţie fizică şi sport:
9. Creşterea prestigiului sportului românesc în lume, sporirea

contribuţiei sale la mai buna cunoaştere a tinerilor, realizarea idealurilor de
pace, prietenie şi colaborare este finalitatea care are ca obiectiv mediu unic:
10. Comportarea civilizată în societate şi respectul pe care-l manifestă

subiectul faţă de valorile sportive naţionale, reprezintă următoarea finalitate:
11. Crearea suportului energetic pentru activitatea zilnică, reprezintă

următoarea finalitate a activităţilor de educaţie fizică şi sport:
12. Gustul pentru frumos în toate domeniile reprezintă următoarea
finalitate a activităţii de educaţie fizică şi sport:
13. Formarea animatorilor sportivi, reprezintă una din formele de
manifestare a acestei finalităţi a activităţii de educaţie fizică şi sport:
14. Definiţie: …..un ansamblu de metode, mijloace şi tehnici de

instruire şi educaţie, de refacere a organismului după efort, utilizate în
funcţie de obiectivele fixate şi mai cu seamă de performanţele sportive (A.
Nicu).
15. Următorii indicatori (factori) determinanţi ai performanţei sportive:

selecţie, model, sistem de asistenţă, tehnicieni, fac parte din următoarea
categorie:

formarea şi dezvoltarea multilaterală a personalităţii, atitudinea faţă de
pregătire, spirit colectivist, disciplina conştientă, conduita morală,
colaborare şi combativitate în concurs, motivaţia, traseu şcolar-profesional,
fac parte din următoarea categorie:

unităţi sportive de performanţă, antrenori, sportivi legitimaţi, sportivi
clasificaţi, specialişti, fac parte din următoarea categorie:

spaţii, echipament, inventar, obiective, buget, fac parte din următoarea
categorie:

planuri de pregătire, programe de control şi analiza activităţii, elaborarea de
strategii şi tactici, fac parte din următoarea categorie:
20. Programarea modelului logic al performanţei trebuie să aibă la bază,

ca finalitate:
21. Componentele conducerii ştiinţifice a antrenamentului modern sunt:
Curs nr.2-3
1. Din cele trei surse principale din care izvorăşte performanţa sportivă:
valoarea biologică şi a personalităţii sportivului, cea intelectuală exprimată
de corpul de specialişti şi timpul, două sunt variabile şi una constantă. Sursa
constantă este:
2. Selecţia este:
3. Prin sistem naţional de selecţie înţelegem:
4. Instituţionalizarea sistemului unic de selecţie şi pregătire a copiilor şi

juniorilor se realizează în anul:
5. În „Sistemul naţional de selecţie” acţionează 5 tipuri de criterii:
6. Fibrele albe sunt:
7. Fibrele roşii sunt:
8. Fibrele care-şi pot modifica echipamentul enzimatic, funcţie de

antrenamentul specializat aplicat sunt:
9. Criteriul sanogenetic este eliminatoriu în:
10. Criteriul psihologic iese mai mult în evidenţă în:
11. Criteriul modelului biologic al performerului este mai important la:
12. Anamneza medico-sportivă reprezintă o metodă subiectivă de

determinare a criteriilor:
13. Biopsia musculară are aplicabilitate:
14. Criteriile neuropsihice, în mod special cele neuromusculare ar avea

eficienţă maximă dacă ar fi aplicate la:
15. Criteriile endocrinometabolice au eficienţă la:
16. Criteriile integrităţii morfologice şi funcţionale a analizatorilor au

mai mare importanţă în:
17. Criteriile cardiorespiratorii sunt de maximă importanţă în:
18. Capacitatea de refacere şi de adaptare are importanţă mai mare:

19. Însuşirile somatice principale sunt condiţionate genetic diferit, în
ordine descrescătoare astfel:
20. Coeficientul de corelaţie a eredităţii cu înălţimii subiecţilor se
modifică o dată cu vârsta astfel:
21. Scara androginităţii a lui Bayer-Bailey indică:
22. Gradul 1 pe scara androginităţii corespunde:
23. Gradul 3 pe scara androginităţii corespunde:
24. Scara androginităţii a lui Bayer-Bailey are:
25. Activitatea sistemului nervos şi, în principal, a scoarţei cerebrale

împreună cu metabolismul de la nivelul muşchiului sunt factori funcţionale
ce condiţionează:
26. După cercetările lui A. Demeter, timpul de reacţie este foarte bun
dacă durează:
27. Punerea în acţiune a unui număr cât mai mare de unităţi motorii,
este factor principal în prognozarea dezvoltării:
28. Factorii anatomofuncţionali se adaugă alături de cei biochimici şi ai

sistemului nervos pentru prognozarea dezvoltării:
29. Zona strict aerobă se află la:
30. Predominanţa funcţională a emisferei corticale dreaptă întâlnită la

stângaci:
31. Vârsta biologică este:
32. Sursa de energie este unică, reprezentată de radiaţia solară, şi este

absorbită prin procesul de asimilaţie clorofiliană din plante, în electronii
atomilor de:
33. Energia asimilată este transportată la nivelul adenozintrifosfatului

(ATP) prin transportorii de electroni:
34. ATP-ul se desface în:

35. Adenozindifosfatul se scindează în anumite condiţii în două
molecule de acid fosforic şi energie sub influenţa:
36. Placa turnantă a întregului proces metabolic energetic din organism,

cu rol energetic, în cetogeneză respectiv în sinteza hormonilor steroizi
anabolizanţi şi a colesterolului etc. este:
37. 1 moleculă de acetil coA reface:
38. Procesele aerobiotice stabile asigură:
39. Studiile de microscopie electronică au evidenţiat între densitatea

mitocondrială şi capacitatea VO2 max. un raport:
40. Mecanismele de reglaj neuroendocrin sunt:
41. Definiţie: ….urmăreşte să asigure corespondenţa dintre aptitudinile

şi atitudinile individului, pentru ca pe această bază să se asigure adaptarea la
efort şi eficienţa în antrenamente şi competiţii.
42. Factorii psiho-sociali sunt:
43. Factorii psihologici sunt:
44. Capacitatea psihică cuprinde:
45. Pentru ramurile de sport în care prima selecţie se face pâna la 6 ani
(inclusiv), copiii trebuie să realizeze la testarea pregătirii fizice generale
minimum:
46. Pentru ramurile de sport în care prima selecţie se face la 7 ani sau
după această vârstă, copiii trebuie să totalizeze la testarea pregătirii fizice
47. La ramurile de sport în care calităţile motrice au mare grad de

determinare genetică punctajul de selecţie motrică iniţial pentru pregătirea
fizică generală trebuie să se apropie de:
48. Copiii care prezintă talie de excepţie beneficiază la selecţia iniţială

în pregătirea fizică generală o bonificaţie la toate probele de:
49. Probele de selecţie iniţială pentru pregătirea fizică generală la copiii
sub 6 ani (inclusiv) sunt:
50. Probele de selecţie iniţială pentru pregătirea fizică generală la copiii

peste 7 ani (inclusiv) sunt:
51. Durata pregătirii în grupele de începători este în medie de:
52. Durata pregătirii în grupele de avansaţi este în medie de:
53. Vârsta optimă de selecţie este:
54. Plecarea la alergarea de viteză pe 50 m. se realizează:
55. Pauza dintre alergările pe 50 m. este de :
56. La săritura în lungime de pe loc distanţa se măsoară:
57. La alergarea de rezistenţă, transformarea alergării în mers se

consideră:
58. Aruncarea mingii de oină la distanţă se realizează:
59. La menţinerea în atârnat la bara fixă cu braţele îndoite, cronometrul

se opreşte când:
60. Tracţiuni în braţe se execută numai de către băieţii care au depăşit

vârsta de :
61. La tracţiuni în braţe balansarea picioarelor:
62. La jocul de mişcare (naveta) cercurile tangente au următoarele

diametre:
63. La jocul de mişcare (naveta) distanţa totală de alergare este de:
64. La ridicarea trunchiului din culcat în şezând timp de 30 s., subiectul

trebuie să atingă genunchii şi salteaua cu:
65. La măsurarea mobilităţii coxofemurale în flexie, linia gradată este

aşezată:
66. La măsurarea mobilităţii trebuie să se păstreze poziţia finală timp
de:
67. Selecţia primară a copiilor şi juniorilor se efectuează cu mijloace

specifice de către:
68. Constituirea grupelor de începători este:
69. Regularitatea centripetă a creşterii (Zurbrugg) se referă la:
70. Metabolismul bazal al copilului este:
71. Antrenamentul de forţă pentru copii şi juniorii în creştere impune:
72. La vârsta şcolară mică creşterea:
73. La vârsta şcolară mică creierul are greutatea:
74. La vârsta şcolară mică în cadrul proceselor corticale fundamentale:
75. În cadrul aparatului locomotor a vârstei şcolare mici, oasele sunt:
76. Musculatura la 6 ani reprezintă:
77. Tonusul muscular la copii de vârstă şcolară mică este:

A. Egal cu al adulţilor.
B. Mai scăzut decât al adulţilor.
C. Mai ridicat decât al adulţilor.
78. Cordul copiilor de vârstă şcolară mică reacţionează putenic la efort

în mod:
A. Economic.
B. Neeconomic.
C. Diferenţiat.
79. Frecvenţa cardiacă de repaus între 6 şi 12 ani:

A. Rămâne constantă.
B. Creşte.
C. Descreşte.
80. La vârsta şcolară mică, muşchii respiratori insuficient dezvoltaţi, nu
pot asigura mărirea corespunzătoare a volumului toracelui în efort,
amplitudinea mişcărilor respiratorii fiind:
A. Mică.
B. Mare.
C. Egală cu a adultului.
81. La vârsta şcolară mică, efortul determină:

A. Accelerarea pronunţată a frecvenţei respiratorii, comparativ cu a
adultului.
B. Accelerarea adecvată a frecvenţei respiratorii.
C. O accelerarea mai puţin pronunţată a frecvenţei respiratorii
comparativ cu a adultului.
82. La pubertate caracterele sexuale primare şi secundare:
83. Aparatul locomotor la vârsta pubertară prezintă următoarele

caracteristici:
84. Sistemul nervos la pubertate:
85. Sistemul cardiovascular la pubertate:
86. Aparatul respirator la pubertate:
87. În etapa postpubertară dezvoltarea somatică:
Curs nr.4
1. Definiţie: …. idee de bază a unei doctrine sau teze care structurează
şi orientează o activitate de cunoaştere sau de natură practică, din care
derivă o serie de consecinţe în planul acţiunii şi comportamentului (A.
Nicu):
2. Definiţie: Proces pedagogic desfăşurat sistematic şi continuu gradat

de adaptarea organismului omenesc la eforturile fizice tehnico-tactice şi
psihice intense în scopul obţinerii de rezultate înalte într-una din formele de
practicare competitivă a exerciţiilor fizice (Dicţionarul terminologic –
1974).
3. Prin procesul didactic cu care operează, antrenamentul sportiv
prezintă componenta:
4. Prin efectele obiective în planul dezvoltării funcţionale şi al nivelului

adaptativ al organismului uman, antrenamentul sportiv prezintă
componenta:
5. Prin implicaţiile caracteriale, morale, emoţionale ale personalităţii

sportivului, antrenamentul sportiv prezintă o componentă:
6. Prin raporturile şi modul sportivului de integrare şi omogenizare în

mediul social, economic şi cultural, antrenamentul sportiv prezintă o
componentă:
7. Prin condiţiile specifice de alimentaţie, odihnă, confort şi de mediu

ambiant în care sportivul se antrenează şi se reface, antrenamentul sportiv
prezintă o componentă:
8. Prin idealurile de fairplay, de angajare totală şi onestă în pregătire şi

concurs, de pace şi prietenie cu tineretul de pretutindeni, antrenamentul
sportiv prezintă o componentă:
9. Prin frumuseţea şi rafinamentul gestului motric, prin complexitatea şi

armonia acţiunilor motrice, prin extraordinarul şi fascinantul spectacol
provocat de concursul sportiv, antrenamentul sportiv are şi o componentă:
10. Caracteristica multifactorială şi interdisciplinară ale procesului de

antrenament se manifestă prin:
11. Caracterul praxiologic al procesului de antrenament reprezintă:
12. Principiul general al accesibilităţii al antrenamentului sportiv se

referă la:
13. Principiul continuităţii în antrenamentul sportiv se referă la:
14. Principiul periodizării şi structurii ciclice a efortului în

antrenamentul sportiv se referă la:
15. Principiul participării conştiente a sportivului în cadrul procesului

de antrenament implică:
16. Principiul sistematizării mijloacelor în procesul de antrenament
presupune:
17. Principiul individualizării în antrenamentul sportiv presupune:
18. Principiul însuşirii temeinice în antrenamentul sportiv se referă la:
19. Reacţiile de adaptare ale organismului în cadrul procesului continuu

de antrenament sunt:
20. Perfecţionările morfofuncţionale caracteristice sportivilor sunt

modificări:
21. Perfecţionările dobândite prin antrenament se pierd în lipsa

excitantului specific, într-un timp mai scurt decât cel necesar obţinerii lor
de:
22. Fibrele musculare în caz de imobilizare se atrofiază după cum

urmează:
23. Principiul solicitărilor optime şi a creşterii în trepte a eforturilor se

referă la:
24. Experienţa practică recomandă schimbarea nivelului de solicitare

după:
25. Principiul priorităţii efortului specific competiţional se referă la:
26. Pragul anaerob în ceea ce priveşte lactacidemia este de:
27. Enzimele care asigură descompunerea şi resinteza acidului

adenozintrifosforic şi fosfocreatinei sunt activate prin contracţii intense şi
de foarte scurtă durată:
28. Principiul pregătirii fizice multilaterale presupune:
29. Sursele teoriei modelelor în antrenamentul sportiv sunt:
30. Obiectivizarea antrenamentului şi concursului sportiv presupune:
31. Evaluarea antrenamentului şi concursului sportiv presupune:

32. Care din următoarele informaţii sunt de esenţă metodologică:
33. Care din următoarele informaţii sunt de esenţă pur biologică:
34. Reţinerea informaţiilor audio-vizuale creşte procentual la:
Curs nr.5
1. Posibilitatea de dirijare, de decizie şi de optimizare a antrenamentului
sportiv depinde în ultimă instanţă de înregistrarea continuă a datelor, de
prelucrarea lor imediată şi de o interpretare corelată, analizată periodic.
Datele sunt furnizate de:
2. Loturile asistate de brigăzile multidisciplinare au permis

inventarierea mijloacelor (exerciţiilor) care intră în componenţa
antrenamentelor, prin operaţia de:
3. Numărul mare de mijloace, ca orientare metodică, ce elogiază

bogăţia conţinutului ca o condiţie a reuşitei şi eficienţei, este orientare a:
4. Selecţia continuă a mijloacelor cu eficienţa cea mai mare în

determinarea performanţei sportive este apanajul:
5. Indicatorul statistic care permite selecţionarea celor mai eficiente

mijloace, prin compararea datelor acestora vis-à-vis de performanţă este:
6. Ramurile şi probele sportive ale căror mijloace se pretează, în

exprimarea lor, la o expresie matematică temporală, au ca unitate de
măsură:

exprimarea lor, la o expresie matematică spaţială, au ca unitate de măsură:

exprimarea lor, la o expresie matematică ponderală, au ca unitate de
măsură:
9. Pentru ramurile şi probele aciclice (gimnastică) sau bazate pe

„adversitate” directă (box, lupte, judo, scrimă, jocuri sportive),
standardizarea mijloacelor se realizează prin:
10. Canotajul este un sport din grupa eforturilor ciclice într-un regim:
11. Următorul factor, determinant al performanţei, este exprimat

dimensional şi cantitativ, relevând caracteristici spaţiale:
12. Următorul factor, determinant al performanţei, exprimă

îndemânarea individului, capacitatea lui de sincronizare cu aspectele tehnice
specifice sportului sau probei sportive:
13. Un factor de asemenea foarte important, ce asigură creşterea

frecvenţei motrice pe seama intensităţii efortului, care direcţionează în
principal efortul de adaptare pe plan biologic al organismului este:
14. Factorul decisiv în realizarea unor performanţe înalte în canotaj îl

constituie nivelul:
15. Energia anaerobă alactacidă susţine efortul de competiţie la canotaj:
16. Energia anaerobă lactacidă susţine efortul de competiţie la canotaj:
17. Energia aerobă (oxidativă) susţine efortul de competiţie la canotaj:
18. În canotaj, se poate conta, în medie, pe o creştere a energiei aerobe

faţă de disponibilităţile native ale sportivei/sportivului de cca.:
19. În canotaj, se poate conta, în medie, pe o creştere a energiei

anaerobe faţă de disponibilităţile native ale sportivei/sportivului de cca.:
20. Modelul VO2 max., procentul din VO2 max. ce poate fi mobilizat şi
durata menţinerii acestui nivel, greutatea corporală şi masa activă sunt
factori ce determină eficient productivitatea:
21. Pentru elaborarea cu eficienţă maximă a unui antrenament intensiv

este necesar să se plece de la următoarele:
22. Efectele cumulative urmărite prin antrenamente vizează la canotaj,

în ordine, următoarele:
23. La canotaj, mijloacele de antrenament de vâslit reprezintă anual:
24. La canotaj, mijloacele de antrenament pe uscat reprezintă anual:

25. Specialiştii români au optat la canotaj pentru o scară de intensitate a
mijloacelor pe:
26. În sporturile aciclice pentru analiza mijloacelor tehnice este absolut

necesară:
27. Îmbinarea tehnicii manuale cu cele automate determină culegerea

datelor privind:
28. La fotbal, timpul aşa-zis „mort” din joc reprezintă cca.:
29. Inventarul mijloacelor (exerciţiilor) din cadrul modelului de

antrenament a compus:
30. Inventarul mijloacelor a fost supus analizei statistico-matematice şi

a indicat o relaţie:
31. Definiţie: …… înseamnă operaţia de tipizare a mijloacelor, lecţiilor

şi ciclurilor săptămânale, ca urmare a cunoaşterii valorilor biologice,
biomecanice şi metodologice, precum şi a efectelor lor stabile în economia
ciclului anual de pregătire, în vederea aplicării lor cu eficienţă maximă
(printr-o solicitare compatibilă cu cea a concursului) (A. Nicu):
32. Tendinţa uniformizării mijloacelor este contracarată prin tratarea lor

diferenţiată din punct de vedere:
33. Cunoaşterea valorilor investite în antrenament, economisirea

energiei umane, a timpului în favoarea performanţei, precum şi
selecţionarea celor mai adecvate şi valide mijloace constituie motivul şi
totodată efectul:
34. Dintre cei 100 indicatori care s-au păstrat la canotaj în cadrul
modelului, cei cu profil metodologic reprezintă:
35. Dintre cei 100 indicatori care s-au păstrat la canotaj în cadrul
modelului, cei cu profil biologic-psihologic reprezintă:
36. Indicatorii cantitativi spaţiali din cadrul modelului cuprind:
37. Indicatorii cantitativi de organizare din cadrul modelului cuprind:

38. Indicatorii calitativi ai modelului rezultă din:
39. Gradul de complexitate a modelului de antrenament rezultă implicit

din complexitatea ramurii sau probei de sport exprimată în concurs într-un
raport:
40. Modelul va fi elaborat ţinându-se cont şi de:
Curs nr.6
1. Cotele de progres ale performanţei din concursuri determină
creşterea valorică a indicatorilor modelului de antrenament. Este vorba
despre:
2. Una din metodele moderne de a prognoza valoarea rezultatului

sportiv îl constituie calculul:
3. Prognoza performanţei are două planuri: prognoza rezultatului

sportiv şi:
4. Aspectele caracteristice tehnico-tactice şi fizice ale sportivului,

evidenţiate în timpul competiţiei sunt relevate de:
5. Analiza temporală şi spaţială a parcursului din cadrul probei este

ilustrată sugestiv de:
6. În cadrul sporturilor de echipă, eficienţa apare din eforturile însumate

ale fiecărui individ în parte, şi sunt obiectivizate prin:
7. Aspectele medico-biologice ale competiţiei se referă la:
8. Eforturile prestate pe baza energiei eliberate prin procese biochimice

în care nu intervine O2 intră în categoria eforturilor:
9. Dacă energia rezultă din descompunerea acidului adenozintrifosforic

(ATP) şi a fosfocreatinei (PC), eforturile poartă numele de:
10. În cazul în care energia provine din descompunerea glicogenului

(glicoliză anaerobă), eforturile se numesc:
11. Efortul anaerob alactacid durează:

12. În categoria eforturilor anaerobe alactacide se încadrează eforturile
din competiţiile:
13. Factorul biologic limitativ în eforturile anaerobe alactacide este

reprezentat de:
14. Indicele Quetelet reprezintă:
15. Componenta musculară a sistemului neuromuscular în eforturile

anaerobe alactacide este cea mai dezvoltată la:
16. Puterea absolută (maximă) anaerobă, la persoanele neantrenate

creşte de la 7 la 21 ani, obţinându-se valoarea maximă în medie la:
17. Eforturile competiţionale de tip anaerob lactacid au o intensitate

submaximă şi durată cuprinsă între:
18. Creşterea cantitativă a enzimelor din fibra musculară este

caracteristică sportivilor care depun efort:
19. Factorii biologici limitativi ai performanţelor în efortul de tip

anaerob lactacid, se maturizează după vârsta de:
20. Eforturile prestate pe baza energiei eliberate prin procese

biochimice în care intervine O2 intră în categoria eforturilor:
21. După o perioadă de adaptare de 3-5 minute şi dacă se înregistrează

un consum de O2 constant, efortul aerob se numeşte:
22. Intensitatea efortului aerob din starea stabilă adevărată nu

depăşeşte:
23. Energia necesară susţinerii eforturilor de tip aerob stare stabilă se

eliberează prin descompunerea:
24. Datorită caracteristicilor efortului aerob stare stabilă, specialiştii au

atras atenţia că rezultatele cele mai bune se obţin:
25. În eforturile competiţionale aerobe în stare stabilă aparentă,

consumul de O2 nu poate egala necesarul de O2 susţinerii travaliului
respectiv iar intensitatea oscilează între:
26. Eforturile competiţionale aerobe în stare stabilă aparentă nu pot
depăşi cca.:
27. Dintre multiplii factori care condiţionează absorbţia şi transportul

de O2 la omul sănătos, pe primul plan se situează:
28. Sportivii antrenaţi în eforturi aerobe stare stabilă aparentă au cordul:
29. Eforturile mixte de intensitate relativ constantă durează la sporturile

ciclice între:
30. Solicitările din ce în ce mai mari din antrenamente şi concursuri,

eventuala schimbarea a caracterului efortului, îmbunătăţirea selecţiei şi
metodicii de antrenament au fost necesare datorită:
31. Adaptarea medico-biologică apărută o dată cu modificările

punctajelor la gimnastică, a reprizelor diferitelor meciuri de box, lupte,
apariţiei a noi materiale mai performante, etc. a fost necesară datorită:
32. Definiţie: …..ansamblu de indicatori diferenţiaţi ca profil (prognoza

dinamicii performanţei, particularităţile motrice şi biologice ale graficului
de cursă şi de joc considerate etalon), ale căror valori condiţionate reciproc
esenţializează structura concursului următor, evidenţiindu-i elementele
hotărâtoare pentru câştigarea lui (A. Nicu).
33. Vârsta campionului la gimnastica feminină şi înotul feminin este în

medie:
34. Vârsta campionului la călărie, tir şi yahting este în medie:
35. Vărsta optimă a performanţelor înalte la poliatloane şi jocuri este în

medie:
36. Campionii Olimpici au media vârstei:
37. După unii autori, baschetbalistul şi canotorul fac parte din categoria
tipului constituţional longilin sau:
38. Înălţimea corpului, anvergura dimensională a diferitelor segmente

corporale, proporţiile şi forma lor, greutatea, compoziţia chimică tisulară,
fac parte din:
39. Forţa diferitelor grupe musculare, acuitatea organelor de simţ,
caracteristicile sistemului nervos, tipologia endocrină, etc, fac parte din:
40. Structura şi funcţia ariilor senzitivă şi motorie a scoarţei cerebrale

se maturizează în jurul vârstei de:
41. Capacitatea analizatorului kinestezic de a aprecia spaţiul şi timpul

se perfecţionează cu vârsta şi atinge nivelul adultului la:
42. Vârsta performanţei maxime astăzi, faţă de cea de acum câteva

decenii este:
43. Vârsta biologică la gimnaste, înotătoare şi patinatoare de

performanţă vis-à-vis de vârsta cronologică este:
44. Definiţie: ….. este o stare de echilibru între forţele organismului şi

solicitările diverse cărora sportivul trebuie să le facă faţă, o stare de bine
fizic, psihic şi social al individului.
45. Sistemul cardiovascular prezintă cele mai mari modificări

funcţionale în cazul sportivilor ce practică eforturi:
46. Valorile cele mai ridicate ale puterii anaerobe maxime absolute le
constatăm la:
47. Valorile cele mai ridicate ale puterii anaerobe maxime relative le
constatăm la:
48. Valorile cele mai ridicate ale VO2 max. le constatăm la:
49. Valorile cele mai ridicate ale VO2 max./kg.corp le constatăm la:
50. Unul din factorii hotărâtori ai performanţei, care conturează

modelul campionului, îl constituie capacitatea psihică a sportivului, ea
însăşi rezultantă a:
Curs nr.7
1. Învăţarea umană este prin esenţa ei:
2. Principiul conducerii procesului de învăţământ printr-o relaţie
reactivă presupune:
3. Actul de conducere şi control în instruirea programată, presupune

reglarea prin intermediul unor:
4. Raportul predare-învăţare poate şi trebuie să devină un proces de:
5. Pentru ca raportul predare-învăţare să devină un proces de reglare

continuă, trebuie ca modelul de învăţare (de antrenament în cazul nostru), să
permită desfacerea valorilor globale ale indicatorilor în toate elementele
componente compatibile, deci să se respecte principiul:
6. Modelul de antrenament reprezintă în cadrul procesului didactic

integral, dintr-un ciclu anual:
7. Programarea antrenamentului sportiv reprezintă în cadrul procesului

didactic integral, dintr-un ciclu anual:
8. Existenţa şi perfecţionarea continuă a sistemului probelor şi normelor

de control asigură o informare curentă asupra progreselor înregistrate, care
îşi găsesc expresia în creşterea valorică a indicatorilor umani. Acesta
reprezintă instrumentul prin care se evidenţiază următoarea regulă
fundamentală a programării:
9. Regula fundamentală a programării ce scoate în evidenţă rolul şi

importanţa principiului individualizării antrenamentului sportiv este:
10. Regula fundamentală a programării ce atrage atenţia asupra faptului

că fiecare pas cuprinde atât o informaţie, cât şi o aplicaţie privind abordarea
fracţionată, într-un mod riguros, a valorilor programării modelului de
antrenament este:
11. Parametrii esenţiali ai efortului de care depinde influenţa acestuia

asupra diferitelor organe şi sisteme ale corpului omenesc şi prin aceasta
asupra celor două tipuri ale capacităţii de efort sunt:
12. Cantitatea totală de lucru mecanic efectuat reprezintă:
13. În cadrul formulei de determinare directă a volumului efortului

Lm = mgh, Lm reprezintă:
Lm = mgh, m reprezintă:

Lm = mgh, g reprezintă:

Lm = mgh, h reprezintă:
17. Determinare volumului efortului prin înregistrarea continuă a

consumului de O2 este o metodă de măsurare:
18. Exprimarea volumului efortului prin suma distanţelor parcurse este

o caracteristică a următoarelor sporturi şi probe:
19. Exprimarea volumului efortului prin suma execuţiilor tehnico-

tactice este o caracteristică a următoarelor sporturi şi probe:
20. Exprimarea volumului efortului prin suma acţiunilor efectuate este

o caracteristică a următoarelor sporturi şi probe:
21. Exprimarea volumului efortului prin suma acţiunilor parţiale sau

integrale este o caracteristică a următoarelor sporturi şi probe:
22. Exprimarea volumului efortului prin suma repetărilor exerciţiilor

este o caracteristică a următoarelor sporturi şi probe:
23. Creştea volumului de efort din antrenament corelează eficient cu

creşterea capacităţii aerobe:
24. Creşterea volumului de efort din antrenament pe baza scăderii

intensităţii duce la:
25. Volumul efortului de antrenament din eforturile anaerobe,

comparativ cu cel din eforturile aerobe este:
28. Sistemul neuromuscular – factor limitativ al puterii anaerobe – are,

la sportivii de performanţă, dimensiuni cu atât mai reduse şi o capacitate
funcţională cu atât mai scăzută cu cât volumul de efort din antrenamente şi
competiţii este:
29. La alergători, pe măsură ce se măreşte distanţa de concurs, indicele
Quetelet:
30. Puterea anaerobă maximă la fondişti în raport cu persoanele

neantrenate este:
31. Prin cantitatea de efort (lucru mecanic) efectuat într-o unitate de

timp se înţelege:
32. Termenul de putere din fizică este sinonim cu următorul parametru

al efortului:
33. În sporturi şi probe precum: alergări, ciclism, înot, sporturi nautice,

schi fond, patinaj viteză, intensitatea efortului se exprimă prin:
34. În sporturi şi probe precum: lupte greco-romane şi libere, judo, box,

scrimă, intensitatea efortului se exprimă prin:
35. În sporturi precum: jocurile sportive, intensitatea efortului se

exprimă prin:
36. În sporturi precum: gimnastică, patinaj artistic, intensitatea efortului

se exprimă prin:
37. Între creşterea intensităţii efortului şi creşterea consumului de O2

măsurat în stare stabilă s-a constat:
38. Există, de asemenea, o corelaţie între solicitarea inimii şi

intensitatea efortului în cazurile în care acesta determină creşteri ale
frecvenţei cardiace (FC) între:
39. Valoarea frecvenţei cardiace (FC), la o anumită treaptă a

intensităţii:
40. Calea optimă de creştere a solicitării organismului într-o lecţie de

antrenament se realizează prin:
41. Pentru aceeaşi treaptă a intensităţii efortului, nivelul de solicitare a

organismului se situează cu atât mai sus cu cât capacitatea de efort:
42. Intensitatea solicitării se măsoară prin diferite valori:

43. După O.P. Astrand şi K. Rodhal, când frecvenţa cardiacă (FC) se
ridică la 128 pulsaţii/min. la bărbaţi şi 138 pulsaţii/min. la femei, efortul
reprezintă:
44. După O.P. Astrand şi K. Rodhal, când efortul reprezintă 70% din
VO2 max. al subiectului, frecvenţa cardiacă în efort se ridică la:
45. Cifrele cuprinse între 160 şi 170/180 pulsaţii/min. la bărbaţi şi 170-

180 (190) pulsaţii/min. la femei sunt considerate de cei mai mulţi autori ca
reprezentând limita de solicitare compatibilă cu prestarea efortului în
condiţii de:
46. Între intensitatea solicitării din antrenament şi intensitatea solicitării

din concurs trebuie să existe:
47. Perioada de timp în care organismul prestează un anumit efort,

măsurată prin unităţi temporale, cronometrându-se efectiv timpul de lucru
înţelegem:
48. Durata efortului în raport cu durata unei lecţii de antrenament sau

competiţie:
49. Durata efortului în lecţiile de antrenament egale ca timp de

desfăşurare cu predominanţă anaerobă vis-à-vis de cele în care energia se
eliberează aerob:
50. Pe măsura prelungirii duratei efortului în condiţiile în care ceilalţi

parametrii rămân constanţi, solicitarea organismului:
51. Eforturile cu durata de cca. 3 min., dacă au intensitate adecvată

creşterii capacităţii de efort a organismului, necesită un consum de O2:
52. După Astrand şi Rodhal, durata de cca. 3 min. reprezintă durata

optimă a efortului ce trebuie repetat pentru a solicita la maximum sistemul
de transport al O2 şi este folosită în:
53. Cele mai mari creşteri ale forţei musculare s-au obţinut prin
contracţii cu intensitate maximă, a căror durată raportată procentual la
timpul cât putea fi menţinută contracţia respectivă era egală cu:
54. În procesul de antrenament, raportul dintre durata efortului şi durata
pauzei ce urmează după acesta reprezintă:
55. În lecţia de antrenament, dacă ceilalţi parametrii ai efortului rămân

constanţi şi densitatea efortului creşte:
56. Metodica actuală de antrenament preconizează pentru creşterea

capacităţii de efort, în toate ramurile de sport:
57. Numărul de acţiuni motrice efectuate simultan în timpul unei

activităţi motrice şi structurile lor biomecanice reprezintă:
58. În activităţile motrice complexe o contribuţie mai importantă o are:
59. Oboseala musculară locală produsă prin eforturi cu acelaşi volum,

intensitate, durată şi densitate:
60. Complexitatea efortului determină solicitarea organismului,

influenţa acesteia asupra organelor limitative ale capacităţii de efort aerob şi
anaerob, comparativ cu a celorlalţi parametrii ai efortului este:
Curs nr.8
1. Enunţ: Acest factor asigură fondul energetic al performanţei,
stimulând creşterea indicilor funcţionali şi morfologici şi, în consecinţă, a
calităţilor motrice, deci sporirea capacităţii generale de efort a organismului:
2. Mijloacele care compun acest factor al pregătirii fizice, izvorăsc

preponderent din atletism, gimnastică, schi, haltere, înot şi jocuri sportive.
Ele sunt:
3. Pregătirea fizică a sportivului în antrenamentul modern trebuie să

conducă la sporirea:
4. Valorificarea exerciţiilor destinate pregătirii fizice, comparativ cu

cele destinate pregătirii tehnice şi tactice se realizează prin:
5. Enunţ: Acest factor este reprezentat de ansamblul mijloacelor cu o

structură identică sau apropiată de acţiunile (gesturile) motrice prevăzute de
regulamentul de concurs, prin care sportivul sau echipajul, însuşindu-şi-le,
concretizează performanţa diferenţiată specific.
6. Enunţ: Structuri fundamentale prin care se obţine performanţa, cele
care compun ţesătura concursului şi constituie obiectul principal al
procesului de învăţare şi perfecţionare:
7. Enunţ: Acţiuni motrice concrete prin care elementul tehnic se

valorifică în desfăşurarea jocului:
8. Enunţ: Maniera proprie a unui sportiv de a efectua un procedeu

tehnic sau altul constituie:
9. În toată evoluţia de mai bine de un secol a ramurilor de sport,

elementele tehnice au rămas aproximativ aceleaşi, cu excepţia celor din:
10. Lungimea pârghiilor, numărul şi calitatea fibrelor musculare,

deschiderea unghiurilor de execuţie, amplitudinea, direcţia, forţa, viteza de
execuţie şi puterea, ca şi planurile şi axele de realizare în raport cu centrul
de greutate corporală, cu forţa gravitaţională etc., ce interesează
performanţa determină:
11. Metoda de înregistrarea actelor motrice ale sportivului cu ajutorul

unor aparate de filmare ultrarapide este:
12. Metoda de înregistrare a tehnicii sportive cu ajutorul a două camere

de videocaptare cu semnale infraroşii este:
13. Metoda ce permite înregistrarea modificărilor în intensitate a forţei

cu ajutorul dispozitivului de reglare a tensiunii (tensoplatform), al
dispozitivului de urmărire (tensotractor) şi al unor senzori special adaptaţi
telemetric la echipamentul sportivului este:
14. Metoda ce ajută la determinarea capacităţii de menţinere a

echilibrului în diferite condiţii este:
15. Metoda ce asigură înregistrarea modificărilor în intensitate a

acceleraţiilor punctelor reale ale aparatului locomotor al sportivului este:
16. Următoarea metodă se bazează pe înregistrarea biocurenţilor în

muşchii care efectuează un lucru mecanic:
17. Următoarea metodă permite înregistrarea variaţiilor unghiului între
două puncte ale corpului în cursul mişcării lui, cu ajutorul unor senzori
ataşaţi în proiecţia corpului articulaţiei:
18. Analizele biomecanice ale tehnicii sportive nu trebuie să fie

tributare:
19. Analiza biomecanică ce determină baza de susţinere a corpului,

poziţia diferitelor segmente unul faţă de celălalt, forţele exterioare ce
trebuie învinse se numeşte:
20. Analiza mecanică ce evidenţiază abaterile de la legităţile

biomecanice, care se repercutează nefavorabil asupra actului sau acţiunii
motrice (procedeului tehnic) este:
21. Etapa ce se referă pe de o parte, la acţiunile motrice impuse de

forţele exterioare şi de menţinerea echilibrului este:
22. Analiza ce dezvăluie modul de participare a celorlalte sisteme şi

aparate în afara celui locomotor, în condiţiile efectuării unui procedeu
tehnic este:
23. Analiza biomecanică este prezentă:
24. Metoda de însuşire şi perfecţionare a elemetelor tehnice asamblează

atât componentele biologică, psihologică şi biomecanică, cât şi pe cea:
25. Schema însuşirii tehnicii sportive, presupune parcurgerea

următoarelor etape, în ordine:
26. Corectitudinea unui act motric efectuat pentru prima dată este cu
atât mai mică cu cât:
27. Repetarea continuă şi multiplă întăreşte legăturile nervoase,

indispensabile formării stereotipurilor dinamice. În aceasta constă esenţa
transformării:
28. Primul sistem de semnalizare al omului este:
29 Al doilea sistem de semnalizare al omului este:

30. Învăţarea şi perfecţionarea tehnicii sportive trebuie să se bazeze pe
puterea de sesizare a informaţiilor primite de la:
31. Anohin şi colaboratorii au constatat că terminarea operaţiei de

sinteză asupra tuturor excitanţilor aferenţi şi realizarea acţiunilor reflexe
corespunzătoare de către partea efectorie a sistemului nervos coincid cu
crearea unui aparat special, denumit:
32. Reaferenţele, în cazul acţiunii motrice, reprezentate de impulsurile

proprioceptive ale muşchilor efectori, se numesc:
33. Reaferenţele, în cazul acţiunii motrice, care cuprind toate

informaţiile (indicii de aferenţă) referitoare la efectele mişcării realizate, se
numesc:
34. Valorificare complexă, adecvată şi eficientă a pregătirii tehnice şi

fizice a sportivilor, a echipei sau echipajelor în desfăşurarea concursului, în
concordanţă cu condiţiile concrete de adversitate şi cu obiectivele de
performanţă prestabilite, face obiectul:
35. Propriu sporturilor de echipă, presupunând dispunerea jucătorilor în

teren şi valorificarea lor diferită în fazele de atac şi de apărare în vederea
obţinerii superiorităţii şi a concretizării ei prin goluri marcate sau puncte
înscrise:
36. Elaborat pentru o situaţie concretă şi inclus în conceptul de joc acest

concept este sinonim cu:
37. Însumând caracteristicile somatice, fizice şi tehnice ale jucătorilor

unei echipe, acest concept este definit de:
38. Componentă de bază a factorului pregătirii tactice, care se manifestă

într-o formă combinată, întrucât este alcătuită în egală măsură din calităţile
fizice, psihice şi deprinderi motrice şi include un sistem de structuri care se
rezolvă mai întâi mintal şi apoi motric este:
39. Următorul concept reprezintă ansamblul mişcărilor automatizate,

structurate într-o anumită succesiune, prin care se rezolvă o sarcină tactică
şi care se caracterizează prin precizie, ritmicitate şi similitudine a mişcărilor
la fiecare reluare:
40. Informaţiile generale şi speciale furnizate de concurs, care
reprezintă premisa dezvoltării capacităţii tactice şi a creativităţii sportivilor
fac parte din:
41. Capacitatea sportivului de a-şi valorifica potenţialul fizic, motric,

psihic şi intelectual în concordanţă cu realităţile concursului, care, deşi pot
fi anticipate, poartă în sine un oarecare procent de neprevăzut, ceea ce
impune adoptarea unor soluţii de moment, poate fi definită prin:
42. Una din etapele pregătirii psihice ce cuprinde ansamblul mijloacelor

şi metodelor folosite pentru formarea personalităţii sportivului-cetăţean, a
trăsăturilor sale caracteriale (atitudinale) este:
43. Următoarea etapă a pregătirii psihice ce constă din dezvoltarea şi

perfecţionarea acelor calităţi psihice care condiţionează direct performanţa
este:
44. Dezvoltarea următoarelor funcţii: schema corporală, chinestezia,

lateralitatea, echilibrul static şi dinamic, percepţiile spaţio-temporale, timpul
de reacţie, anticipare şi coincidenţă, ideomotricitatea ş.a., revine ca sarcină:
45. Dezvoltarea funcţiilor şi mecanismelor de cunoaştere şi apreciere-

decizie face obiectul:
46. Dezvoltarea funcţiei reglatoare a sferei psihice răspunzătoare de

dispoziţii, emoţii, sentimente şi pasiuni, reprezintă caracteristica:
47. Suportul angajării sportivului în realizarea eforturilor mari şi

maxime, neîntrerupte şi indispensabile obţinerii performanţei sportive
actuale, se realizează prin:
Curs nr.9
1. Dezvoltarea calităţilor motrice serveşte pregătirea fizică, întrucât
asigură substratul biologic şi funcţional al efortului cerut de concurs. Pe
fondul orientării metodologice generale a antrenamentelor (la nivel de înaltă
performanţă), această relaţie reclamă:
2. Pe parcursul desfăşurării procesului instructiv-educativ, calităţile

motrice:
3. Dezvoltarea calităţilor motrice se bazează pe:
4. Continua perfecţionare a calităţilor motrice şi corelarea lor cu

activitatea competiţională se explică prin folosirea pe scară tot mai largă a
noilor cuceriri ale:
5. Dezvoltarea calităţilor motrice este indisolubil legată de modificările:
6. Dezvoltarea calităţilor motrice este un proces sesizabil, de cele mai

multe ori măsurabil la nivelul structurilor:
7. Perfecţionarea calităţilor motrice vizează, în principal, îmbunătăţiri la

nivelul:
8. Latura externă a calităţilor motrice este reprezentată de:
9. Latura internă a calităţilor motrice este reprezentată de:
10. Selecţia mijloacelor de antrenament trebuie să corespundă efortului

competiţional, în vederea:
11. Definiţie: capacitatea omului (biologică şi psihică) de a învinge o

rezistenţă exterioară măsurată în kilograme, cu ajutorul halterelor şi
dinamometriei:
12. Puterea se calculează după formula:
13. Forţa se calculează după formula:
14. După cum se ştie din fiziologie, în starea de repaus se află simultan
în contracţie, următorul procent din totalul unităţilor dintr-un muşchi:
15. În timpul unei încordări uşoare numărul unităţilor active creşte până
la:
16. Într-un efort de forţă mai intens numărul unităţilor motorii

angrenate în contracţie sporeşte până la:
17. Într-un efort de forţă maximă procentul unităţilor motorii se apropie

de:
18. Secusa reprezintă contracţia:
19. Între frecvenţa descărcărilor motoneuronilor şi starea de excitaţie a

centrilor nervoşi implicaţi, există un raport:
20. Starea de tetanie se realizează sub o „salvă” de impulsuri de peste:
21. Capacitatea de sincronizare a activităţii unităţilor motorii active se

măreşte la frecvenţe de descărcare:
22. Capacitatea de sincronizare a activităţii unităţilor motorii active se

măreşte odată cu:
23. Tipul I de fibre, fibre lente (ST – slow twitch – contracţie lentă),
sunt bogat vascularizate, asigură un aport crescut de O2 şi deşi nu pot
dezvolta o putere foarte mare, sunt rezistente la oboseală, ceea ce
favorizează lucrul în regim aerob. Mai sunt denumite şi:
24. Tipul II A şi B cuprinde fibrele rapide (FT = fast twitch – contracţie

rapidă), denumite şi:
25. Mai sunt descrise şi fibre de tip II C, caracteristice lucrului în

regimuri diferite:
26. Sportivii care depun eforturi de forţă în regim de viteză posedă un

număr crescut de:
27. În literatura de specialitate din ultimii ani au apărut unele

controverse privind aprecierea fenomenului constatat la biopsia musculară,
subliniindu-se determinismul genetic al fibrelor care:
28. S-a constatat în domeniul creşterii forţei maxime că progresele apar

mult mai evidente când sunt angrenate în efort:
29. Biopsia musculară a mai scos în evidenţă un aspect deosebit de

important al antrenamentului de forţă, şi anume:
30. Pe temeiul caracteristicilor interne şi externe ale forţei, ale nivelului

valoric exprimat în unităţi de măsură obiective, teoria antrenamentului
distinge mai multe forme de manifestare a acestei calităţi motrice:
31. Forţa care se referă la gradul de dezvoltare a întregului sistem
muscular şi se caracterizează printr-o capacitate mărită de manifestare a
forţei, în diferite ipostaze ale vieţii de relaţie, în muncă, în sportul de mase
este:
32. Forţa ce determină modificarea dimensiunii muşchilor angrenaţi în

efort este:
33. Forţa ce nu determină modificarea dimensiunii muşchilor angrenaţi

în efort este:
34. Forţa ce reprezintă capacitatea sportivului de a învinge sau de a se

împotrivi unei mişcări, indiferent de greutatea sa corporală, măsurată prin
totalul kg. deplasate sau suportate este:
35. Forţa ce rezultă din raportul dintre greutatea ridicată de sportiv şi

propria greutate corporală este:
36. Creşterea indicilor forţei specifice, caracteristici fiecărei ramuri sau

probe implică solicitarea anumitor grupe musculare, precis diferenţiate din
totalitatea masei musculare a corpului compusă din peste:
37. Din grupa exerciţiilor de dezvoltare a forţei folosind diferite

îngreuieri face parte şi:
38. Din categoria exerciţiilor de dezvoltare a forţei folosind greutatea

proprie face parte şi:
39. Din grupa exerciţiilor de dezvoltare a forţei în condiţii îngreuiate

face parte şi:
40. Mărimea intensităţii se socoteşte în procente şi reprezintă nivelul

determinat de rezultatul maxim obţinut de un sportiv la un exerciţiu
oarecare, considerat limita posibilităţilor sale la momentul respectiv. Pentru
aceasta, convenţional s-a stabilit că intensitatea mică este cuprinsă între:

aceasta, convenţional s-a stabilit că intensitatea mijlocie este cuprinsă între:
aceasta, convenţional s-a stabilit că intensitatea mare este cuprinsă între:
43. Mărimea volumului este dată de suma kg. ridicate într-o anumită
unitate de timp (lecţie, ciclu săptămânal, ciclu anual), ceea ce înseamnă că
dimensiunea lui este corelată cu intensitatea efortului. Volumul mic este
caracteristic sportivilor ce-şi dezvoltă:
dimensiunea lui este corelată cu intensitatea efortului. Volumul mijlociu
este caracteristic sportivilor ce-şi dezvoltă:
dimensiunea lui este corelată cu intensitatea efortului. Volumul mare este
caracteristic sportivilor ce-şi dezvoltă:
46. Definiţie: Capacitatea organismului de a efectua un lucru mecanic

de o anumită intensitate, un timp mai îndelungat, fără scăderea eficienţei
activităţii depuse, în condiţiile reprimării stării de oboseală:
47. Rezistenţa motrică, analizată din punct de vedere al dimensiunii ei

de manifestare, poate fi locală când angajează:

de manifestare, poate fi regională când angajează:

de manifestare, poate fi globală când angajează:
50. Rezistenţa anaerobă presupune o intensitate a lucrului atât de mare,

încât resinteza ATP se poate obţine doar prin creatinfosfat (CP) şi glicoliză
anaerobă. Durata unui astfel de efort este de:
51. Factorul limitativ al capacităţii de efort, ce determină viteza de

înaintare a sportivului într-un efort continuu de rezistenţă aerobă este:
52. Volumul cardiac, determinat radiotelemetric, este de 600-650 ml. la
un adult sănătos nesportiv, iar la sportivii care depun sistematic eforturi de
rezistenţă ajunge la:
53. Concentraţia de hemoglobină este în mod normal de 16% la bărbaţi

şi 14,7% la femei şi, de regulă, la cei care practică sporturile de rezistenţă
aceste valori:
54. Debitul cardiac maxim la sportivii de înaltă performanţă ce

prestează eforturi aerobe poate să atingă în efort valori extrem de mari, până
la:
55. Spre deosebire de efortul de forţă, în eforturile de rezistenţă talentul

sportiv apare determinat genetic prin predominanţa fibrelor musculare lente
de tip I:
56. B. Saltin a constatat, la biopsie, o creştere a activităţii enzimelor în

muşchii sportivilor ce depun eforturi aerobe, faţă de neantrenaţi de:
57. Pentru practicieni este extrem de important faptul că intensitatea

optimă de efort în antrenamentul de rezistenţă se situează în acea zonă în
care încă nu a început formarea mai accentuată a acidului lactic. Ea
corespunde aşa numitului prag aerob-anaerob şi se caracterizează printr-o
concentraţie a lactatului:
58. Rezistenţa de lungă durată este caracteristică eforturilor continue ce

depăşesc:
59. Rezistenţa de durată medie este caracteristică eforturilor continue ce

se încadrează în intervalul:
60. Rezistenţa de durată scurtă este caracteristică eforturilor continue ce

se încadrează în intervalul:
61. Rezistenţa în regim de forţă se manifestă în concurs la următoarele

probe (respectiv sporturi):
62. Rezistenţa în regim de viteză se manifestă în concurs la următoarele

probe (respectiv sporturi):
63. În zona eforturilor predominant anaerob alactacide se parcurg
distanţele de:
63. În zona eforturilor predominant anaerob lactacide se parcurg

distanţele de:
63. În zona eforturilor predominant mixte se parcurg distanţele de până

la:
64. Zona de efort predominant aerob superior se caracterizează printr-o

frecvenţă cardiacă cuprinsă între:
65. Zona de efort predominant aerob mediu se caracterizează printr-o

66. Zona de efort predominant aerob inferior se caracterizează printr-o

Curs nr.10
1. Definiţie: capacitatea de a executa o mişcare dată sau o suită de
mişcări într-un timp cât mai scurt.
2. Cărei calităţi i se datoreşte, cu precădere, îmbunătăţirea performanţei

în unele probe de-a lungul ultimului secol ?
3. După opinia generală a specialiştilor, viteza pură se manifestă în

condiţiile unui efort brusc cu intensitate maximă în primele:
4. Forma de manifestare a vitezei sinonimă cu perioada latentă a

reacţiei motrice elementare:
5. Următoarea formă de manifestare a vitezei este importantă în

executarea unor mişcări mai complexe sau a unei faze dintr-o mişcare
complexă ce caracterizează o ramură sau probă:
6. Următoarea formă de manifestare a vitezei este prezentă în efectuarea

unor acte motrice ciclice, de exemplu, frecvenţa paşilor în unitatea de timp
sau frecvenţa loviturilor la box:
7. Următoarea formă de manifestare a vitezei se manifestă de obicei în
condiţiile specifice unor ramuri sau probe, cum sunt: alergările de viteză,
viteza elanului sau a jucătorului pornit la contraatac:
8. Următoarea formă de manifestare a vitezei se manifestată prin

alegerea rapidă a variantei optime de răspuns la acţiunile adversarului, care
exprimă inteligenţa sportivului în unele ramuri de sport ca: boxul, luptele,
judoul, tenisul, iar în jocurile sportive în general capătă o pondere din ce în
ce mai mare:
9. Următoarea formă de manifestare a vitezei este caracterizată prin

capacitatea de a ajunge rapid la viteza maximă:
10. Formele de manifestare a vitezei se caracterizează printr-o:
11. Forma de manifestare a vitezei ce se bazează pe procesele complexe

ce realizează depolarizarea membranei receptorilor, pe viteza transmiterii
eferente şi aferente a mesajului codificat sub formă de impuls nervos, pe
timpul necesar elaborării răspunsului şi generalizării excitaţiei în muşchi
este:
12. Un ciclu complet ce formează viteza de reacţie măsoară în medie

cca.:
13. În cadrul vitezei de reacţie, la nivel central cortical se consumă cca.:
14. Din întreg ciclu de reacţie la stimul, partea cea mai dinamică şi deci
cea mai perfectibilă prin exersare este reprezentată de:
15. Acomodarea vizuală la apariţia neaşteptată a unui stimul, obţinută

prin mişcarea de convergenţă a celor doi globi oculari, poartă denumirea de:
16. Acomodarea vizuală la apariţia neaşteptată a unui stimul, dată de

distanţa obiect-sportiv, poartă denumirea de:
17. Acomodarea cinetică se realizează în cca.:
18. Acomodarea dioptrică necesită o perioadă de cca.:

19. Analiza performanţelor sportive în probele de viteză arată că două
forme de manifestare a vitezei prezente în viteza de deplasare – capacitatea
de accelerare rapidă şi aceea de a menţine nivelul relativ constant al vitezei
(viteza medie specifică) sunt:
20. Cele două componente ale vitezei de deplasare au importanţă egală

în:
21. Specialiştii domeniului recomandă în ceea ce priveşte mişcările

insuficient stăpânite:
22. Este deosebit de important ca intervalul de odihnă, pentru

dezvoltarea vitezei, să fie astfel stabilit, încât să permită refacerea a cca.:
23. În cazul distanţelor scurte de 50 m., parcurse cu viteză maximă,

intervalul optim de odihnă se situează între:
24. În cazul distanţelor de 100 m., parcurse cu viteză maximă, intervalul

optim de odihnă se situează între:
25. Din cauza numărului mare de repetări ale exerciţiilor specifice de

viteză (cu viteză maximă), volumul mare de lucru devine monoton şi
stereotip şi duce cu timpul la fixarea caracteristicilor temporare şi spaţiale
ale mişcării ciclice specifice alergărilor scurte, determinând în cele din urmă
apariţia:
26. Caracteristica spaţială a efortului de viteză este reprezentată de:
27. Exerciţiile care constau din mişcări simple, executate cât mai repede
posibil, de genul rotărilor, sprinturilor, întoarcerilor, la care se adaugă
jocurile sportive cu o largă răspândire în practica sportivă, fac parte din
grupa:
28. Exerciţiile de viteză cu o structură apropiată de cea competiţională,

fac parte din grupa:
29. La alegerea mijloacelor trebuie să se ţină seama de faptul că

transferul pozitiv al calităţii vitezei de la o mişcare la alta operează cu
uşurinţă atunci când structura lor cinematică şi dinamică este:
30. Efectuarea unui exerciţiu de viteză reclamă întreruperea lui în
momentul scăderii involuntare a frecvenţei execuţiei, semn al instalării
iminente a stării de:
31. Pentru o eficienţă maximă, este recomandabil ca antrenamentul de

viteză să:
32. În dezvoltarea vitezei, durata excitaţiei (efortului) rămâne un

parametru mai uşor controlabil, în funcţie de lungimea fazei de accelerare,
până la atingerea vitezei maxime, regula ei de bază fiind:
33. Volumul excitaţiei este şi el subordonat legităţilor reactivităţii

sistemului neuromuscular, acelaşi exerciţiu se recomandă a fi repetat cu
intensitate maximă de:
34. În dezvoltarea vitezei cu cât solicitarea unui exerciţiu este mai mare
cu atât volumul execuţiei optime este mai:
35. Diferenţa dintre nivelul maxim individual al vitezei şi cel atins în

concurs, reprezintă:
36. Proporţional cu durata efortului competiţional, rezerva de viteză

trebuie să:
37. În general fiziologia consideră că un sportiv bine antrenat poate să

folosească maximum doar:
38. Metoda de dezvoltare a vitezei ce constă din efectuarea mişcărilor

de mare intensitate (executate în decurs de 4-5 s) urmate de cele de
intensitate mai mică, este:
39. Metoda de dezvoltare a vitezei ce constă din acordarea unui avantaj

de spaţiu sau (mai rar) de timp partenerilor mai slab pregătiţi, este:
40. Metoda de dezvoltare a vitezei ce constă din parcurgerea rapidă a

unei distanţe scurte, după un elan prealabil, este:
41. Metoda de dezvoltare a vitezei frecvent folosită în pregătirea de

viteză, ce constă în executarea succesivă a efortului ciclic şi aciclic, cu
viteză maximă, în condiţii uşurate şi cu viteză superioară celei maxime,
este:
42. În etapa a doua a perioadei pregătitoare, cea mai mare importanţă
trebuie acordată mijloacelor specifice pentru dezvoltarea vitezei propriu-
zise şi a celei în regim de rezistenţă. Volumul, intensitatea submaximală şi
maximală, comparativ cu etapa anterioară:
43. În perioada precompetiţională şi competiţională, exerciţiile de

viteză, sub raportul structurii, volumului şi intensităţii:
44. Ozolin aminteşte de experimentul lui Koval-Petrenko care au

demonstrat că frecvenţa paşilor într-o alergare de 20 s a crescut într-un
procent mai mare ca efect al includerii mijloacelor de viteză:
45. Definiţie: Capacitatea de a selecţiona şi efectua rapid şi corect

acţiuni motrice, adecvate unor situaţii neprevăzute, cu o eficienţă crescută:
46. Îndemânarea are o importanţă mai mare în:
47. Îndemânarea este solicitată:
48. Tipul temperamental ce îşi însuşeşte mai greu fundamentul

îndemânării, dat de numărul mare de deprinderi stabil însuşite, având nevoie
de o cantitate foarte mare de repetare, de susţinere permanentă a tonicităţii
şi puterii de recepţionare a comenzilor şi informaţiilor date de antrenor, de
evitarea pauzelor sau de scurtarea lor nemotivată, este:
49. Tipul temperamental ce îşi însuşeşte inegal acţiunea motrică, dar

activ, uneori prea combativ, atitudine care trebuie controlată şi dirijată de
antrenor către stările de calm şi autodirijare, este:
50. Tipul temperamental ce deprinde, în general, lent, dar sigur şi stabil

datorită unei angajări conştiente şi tenace în repetare, indiferent de
dificultatea acţiunii motrice, este:
51. Tipul temperamental ce îşi însuşeşte rapid, statornic şi creator

acţiunea motrică de coordonare în condiţiile unor antrenamente variate,
pline de fantezie, atât de compatibile cu realitatea concursului care reclamă
prioritar îndemânarea, este:
52. Îndemânarea în regim de viteză, de forţă şi de rezistenţă este:
53. Îndemânarea proprie diferitelor ramuri şi probe este:

54. Cu cât se începe mai devreme dezvoltarea îndemânării (respectiv la
vârsta copilăriei şi junioratului) cu atât efectele vor fi:
Curs nr.11
1. Definiţie: capacitatea omului de a utiliza la maximum potenţialul
anatomic de locomoţie într-o anumită articulaţie sau în ansamblul
articulaţiilor corpului, concretizată prin efectuarea unor mişcări cu
amplitudine mare:
2. Amplitudinea maximă este etalonul mobilităţii, care se măsoară:
3. Sinonimul de la mobilitate este:
4. Mobilitatea se manifestă în însuşirea:
5. Cercetările lui Sermeev (1964) arată că gimnaştii, înotătorii şi atleţii

utilizează:
6. Mobilitatea sau supleţea coloanei vertebrale la nivelul segmentului

dorsal al acesteia este:
7. În dezvoltarea îndemânării, cei mai perfectibili rămân:
8. Insuficienta coordonare a proceselor nervoase care reglează

încordarea şi relaxarea muşchilor:
9. S-a constatat că amplitudinea mişcărilor creşte în situaţia în care

irigarea cu sânge:
10. Temperatura corpului influenţează, de asemenea, mărirea irigării cu

sânge a fibrelor musculare, care devin mai elastice, atunci când aceasta:
11. Starea psihică, motivaţia crescută pentru efectuarea acţiunilor

motrice incluse în antrenament:
12. Mobilitatea ce se înregistrează în toate articulaţiile, care permite

executarea unor mişcări variate cu amplitudine mare, este:
13. Mobilitatea ce asigură o amplitudine mare şi maximă doar în
articulaţiile solicitate de deprinderile tehnice proprii unei ramuri sau probe
sportive, este:
14. Mobilitatea maximă a unei articulaţii pe care sportivul o realizează

cu sprijinul unui suport sau al unui partener, folosind greutatea corporală
proprie sau a segmentului interesat, reprezintă:
15. Mobilitatea maximă a unei articulaţii pe care sportivul o realizează

fără sprijin sau ajutor exterior prin activitatea musculară proprie, reprezintă:
16. Pentru aceeaşi mişcare în cadrul aceleiaşi articulaţii, mobilitatea

pasivă comparativ cu cea activă este:
17. Pentru dezvoltarea mobilităţii folosim:
18. Exerciţiile combinate cuprind:
19. La executarea mişcărilor pasive, pentru dezvoltarea mobilităţii,

poziţia segmentului este fixă. În aceste situaţii, muşchii se găsesc în
continuă întindere timp de:
20. În cadrul unei serii pentru dezvoltarea mobilităţii, pauzele între

exerciţiile executate cu mişcări pasive, sunt mici:
21. Pentru dezvoltarea mobilităţii la începători se recomandă un număr

optim de exerciţii de:
22. Pentru dezvoltarea mobilităţii la începători, numărul mediu optim

de repetări pentru fiecare exerciţiu trebuie să fie de:
23. Numărul repetărilor pentru dezvoltarea mobilităţii poate creşte

considerabil, apropiindu-se după 3 luni de exerciţii zilnice ale exerciţiilor de
mobilitate la:
24. Cercetările lui Sarmeev arată că într-o lecţie numărul repetărilor

pentru mobilitatea coloanei vertebrale poate ajunge la:
25. Cercetările lui Sarmeev arată că într-o lecţie numărul repetărilor

pentru mobilitatea articulaţiei coxo-femurală poate ajunge la:
26. Cercetările lui Sarmeev arată că într-o lecţie numărul repetărilor în
articulaţia scapulohumerală poate ajunge la:
27. Muşchii dispun de organe sensibile, care înregistrează gradul de

contracţie, denumite:
28. Dezvoltarea mobilităţii constituie un obiectiv prioritar al

antrenamentului întrucât se dezvoltă mai uşor (cantitate de repetare mai
mică) şi mai rapid (timp cheltuit mai puţin):
29. La începători curba nivelului mobilităţii în planificarea anuală pune

în evidenţă o creştere rapidă şi sesizabilă în primele:
30. Pe măsură ce ne apropiem de perioada competiţională, numărul şi

frecvenţa exerciţiilor de mobilitate efectuate cu efort mare (de amplitudine,
de repetare):
31. Locul cel mai indicat al exerciţiilor de dezvoltare a mobilităţii,

indiferent de metoda sau tehnicile aplicate este:
32. Orice gest motric implică în concurs (care este uneori de ordinul
secundelor) şi mai ales în pregătire (care durează sute de zile şi zeci de mii
de secunde) un amestec, într-o proporţie greu de diferenţiat:
33. După unii specialişti (Baroga, Nicu), conceptul de calitate motrică

combinată sintetizează „amestecul” (într-o proporţie sau alta) realizat doar
din:
34. Numărul de calităţi motrice combinate, identificat până acum este

de:
35. ..... reflectă posibilităţile organismului de a rezista la eforturi, în

condiţiile unor contracţii rapide, pe o durată mare de timp:
36. ..... reflectă capacitatea organismului de a rezista la eforturi

moderate pe o durată mare de timp:
37. ..... este calitatea sistemului neuromuscular de a învinge o rezistenţă

suficient de mare printr-o viteză de contracţie maximă:
38. ....... reflectă capacitatea organismului de a rezista la eforturi în
condiţiile contracţiilor musculare de lungă durată:
39. ..... este calitatea sistemului neuromuscular de a efectua mişcări

rapide în condiţiile învingerii unei rezistenţe relativ mici, cuprinse între 30-
65% din posibilităţile maxime:
40. ..... reflectă capacitatea organismului de a realiza eforturi cu 30-65%

din posibilităţi, în condiţiile unor contracţii musculare de scurtă durată:
41. ..... este o calitate motrică combinată întâlnită în acele ramuri de

sport în care exerciţiile complexe se desfăşoară „în forţă”, aşa cum întâlnim
în unele momente ale jocului de fotbal sau rugby:
42. ..... reflectă capacitatea individului de a executa în mod corect

mişcările în situaţii noi, pe o perioadă de timp relativ mare:
43. ..... este capacitatea omului de a executa mişcări cu amplitudine

mare, cu maximum de viteză:
44. ..... este capacitatea individului de a executa mişcări cu amplitudine

maximă, în condiţii îngreuiate de o forţă externă:
45. ..... este capacitatea de a executa mişcări cu amplitudine mare, pe o

perioadă îndelungată de timp:
46. Din calităţi combinate au rezultat calităţi complexe, cele în care

participă:
Curs nr.12
1. Pentru o mai bună înţelegere a conceptului recomandăm adoptarea
punctului de vedere exprimat de P. Constantinescu, caracterizat prin
următoarele laturi: o mulţime de elemente E; o mulţime de interacţiuni, în
care se disting relaţii interne Ri (între elementele lui E), relaţii externe Re
(între elementele mulţimii E şi elementele mediulu înconjurător); dinamica
specifică, cele 3 mulţimi E, Ri, Re având caracter variabil în timp;
finalitatea (scopul sistemului), concretizată prin evoluţia dictată de legile
naturii, ale societăţii, precum şi de nevoile grupurilor, indivizilor etc.:
2. Un sistem (E) poate fi definit ca o mulţime de elemente aflate în
interacţiune, cu o dinamică şi finalitate proprii. În virtutea principiului
conexiunii universale, orice sistem poate fi considerat subsistem (element)
al unui sistem mai complex şi invers, orice element (subsistem) poate fi la
rândul lui un sistem:
3. Cuplul sportiv-antrenor poate fi considerat un sistem alcătuit din

două elemente – sportivul şi antrenorul – între care există o mulţime de:
4. Din punct de vedere al relaţiilor interne, şirul de stări ale sistemului

este reprezentat de:
5. Din punct de vedere al relaţiilor externe, şirul de stări ale sistemului

6. Complexul de stări ce cuprinde atât relaţiile interne cât şi cele externe

7. Pe lângă proprietăţile generale ale sistemelor de a avea un schimb de

substanţă, energie şi informaţie cu mediul în care se află, sistemele
cibernetice au şi:
8. Pentru a se dezvolta sau a-şi menţine identitatea, sistemele

cibernetice folosesc reglaje reprezentând lanţuri cauzale închise în care
partea de comandă a sistemului, pentru a dirija şi controla modul de
execuţie, primeşte la intrare, în afara stimulilor din mediu, şi informaţiile
referitoare la acţiunea efectorului. Acest mecanism este cunoscut sub
denumirea de:
9. După efectele lor, reglajele pot fi negative, atunci când acţionează în

sensul
10. După efectele lor, reglajele pot fi pozitive, atunci când acţionează în
sensul
11. În cazul sistemelor biologice, în scopul păstrării identităţii şi al

dezvoltării, în situaţii în care în mediu pot avea loc evenimente ale căror
consecinţe nu ar mai putea fi corectate, au apărut şi reglaje prospective, ca
mecanism de prevenire a erorilor, denumite de A. Restian:
12. ...... din punct de vedere ştiinţific, sunt „sisteme abstracte (ideale)
sau fizice (materiale) ce păstrează elementele esenţiale ale unor sisteme-
obiect din punct de vedere al scopului urmărit:
13. Atunci când răspund la întrebarea „Cum este ?”, modelele se

numesc:
14. Atunci când răspund la întrebarea „Cum trebuie să fie ?”, modelele
se numesc:
15. Acea acţiune în care are loc un proces de experimentare dirijată

asupra modelului unui sistem-obiect, în anumite condiţii, ca fiind în esenţă
o acţiune de investigare strict experimentală, reprezintă:
16. Sistemul tehnic (aparat, instalaţie) care, având la bază legile care
generează un anumit proces sau fenomen, este construit astfel încât să se
asigure o corespondenţă biunivocă între elementele sale funcţionale şi
elementele principale ale originalului se numeşte:
17. Dacă simulatorul şi originalul sunt de aceeaşi natură fizică, atunci

simularea realizată este de tip:
18. Dacă natura fizică a celor două sisteme (simulator şi original)

diferă, simularea este de tip:
19. Necesitatea simulării în sport izvorăşte din două cauze principale.

Prima o constituie faptul că originalul nu poate fi supus totdeauna unor
procedee de studiu de tipul „taie şi încearcă”, punând în pericol integritatea:
20. Necesitatea simulării în sport izvorăşte din două cauze principale. O

a doua cauză este generată de situaţiile în care, aşa cum am mai arătat,
experimentarea practică durează prea mult, consumând mari fonduri
materiale şi de timp, iar reuşita este:
21. Se ştie din practica antrenamentului că pregătirea unui sportiv este

constituită dintr-un şir de modificări care apar ca o consecinţă a intervenţiei
unei mulţimi de indicatori de natură fizică sau psihică, pe perioade:
22. În aceste situaţii pot apărea erori, un prim tip fiind acela al
generalizării pripite a concluziilor negative rezultate din încercările
nereuşite, efectuate într-un context nefavorabil:
23. O altă cale ce poate conduce la restrângerea alternativelor de
progres decurge din reţinerea unora din drumurile spre performanţă ce au
fost încununate de succes ca unice soluţii posibile şi eliminarea
preocupărilor pentru căutarea unor soluţii noi, superioare celor urmate până
în momentul respectiv:
24. Avantajul major care rezultă constă în faptul că toate aceste

încercări se fac pe model, „săritura are loc în calculator” cu o extraordinară
economie de timp, fără să fie nevoie de repetate experimente de lungă
durată pe sportiv, experimente care au caracter particular şi:
25. Folosirea simulatoarelor permite realizarea unui număr mult mai

mare de experimentări posibile. Acest lucru are drept consecinţă:
26. Simularea, prin standardizarea creată şi eliminarea unei părţi din

factorii perturbatori care acţionează în realitate asigură:
27. Simularea conduce la creşterea ratei de învăţare prin diversificarea

dirijată şi controlată a parametrilor. Acest lucru conduce la:
28. Una din consecinţele practice ale folosirii simulatoarelor este:
29. Una din consecinţele potenţiale ale folosirii simulatoarelor este:
30. Una din consecinţele metodice ale folosirii simulatoarelor este:
31. Următoarea formulă W = Xmax. – Xmin., reprezintă:
32. Următoarea formulă x = ∑x i

, reprezintă:
n
33. Valoarea din şirul de date cu frecvenţa cea mai mare este:
34. Valoarea din şirul de date ordonat crescător aflată la jumătatea

intervalului este:
35. Următoarea formulă S = ∑ f ( xi − x) , reprezintă:

n −1
S
36. Următoarea formulă Cv = 100, reprezintă:
x
cov( x, y )
37. Următoarea formulă r = , reprezintă
SxSy
38. Se consideră că un colectiv este omogen (variabilitate mică) dacă:
Curs nr.13
1. Planificarea este considerată metodă de către:
2. Planificarea este considerată măsură cu caracter metodic de către:
3. Planificarea este considerată sistem de măsuri, metode şi mijloace de

către:
4. Planificarea este considerată ciclicitate de către:
5. Planul cu durata cea mai lungă şi care are profilul de document

macrociclic este:
6. Planul cu durata medie şi care are profilul de document mezociclic

este:
7. Planul cu durata cea mai mică şi care are profilul de document
microciclic este:
8. Unitatea de bază a planificării, cu cea mai scurtă durată, dar cu

încărcătura cea mai de detaliu a procesului de pregătire este:
9. Forma de exprimare a planurilor, indiferent de profilul lor, este

preponderent:
10. Predicţia unui astfel de model porneşte de la indicatorul principal

(căruia îi sunt subordonate valorile tuturor celorlalţi indicatori ai modelelor
amintite, de fapt ale întregii planificări), şi anume de la nivelul probabil al
performanţei cu care se va obţine titlul olimpic:
11. Modelul ce cuprinde profilurile morfologic, fiziologic, biochimic,

biomotric şi psihologic este:
12. Modelul ce conţine indicatori cantitativi şi calitative specifici
diferitelor ramuri şi probe sportive este:
13. Ciclul care se divide în mai multe părţi denumite perioade, care la
rândul lor se subîmpart în etape este:
14. O perioadă cuprinde, de regulă:
15. O etapă cuprinde, de regulă:
16. Ciclurile perioadelor sau etapelor de pregătire prezintă o grafică:
17. Monocilul este acea structură a ciclului anual ce cuprinde:
18. Biciclul este acea structură a ciclului anual ce cuprinde:
19. Triciclul este acea structură a ciclului anual ce cuprinde:
20. Planul cu grafica cea mai diversificată dintre toate documentele de

planificare este:
21. Din cadrul primului grup de documente ce stau la baza elaborării

planului anual (după Dumitrescu), stau următoarele documente:
22. Din cadrul celui de-al doilea grup de documente ce stau la baza
elaborării planului anual (după Dumitrescu), stau următoarele documente:
23. Din cadrul celui de-al treilea grup de documente ce stau la baza
24. Din cadrul celui de-al patrulea grup de documente ce stau la baza
25. Din cadrul celui de-al cincilea grup de documente ce stau la baza
26. În acelaşi timp, ciclurile săptămânale incluse în ciclul anual variază

de la o ramură de sport la alta, media lor fiind de:
27. În canotaj, un ciclu săptămânal în perioada de vară (după Mociani şi
Răduţ) cuprinde:
28. La haltere, un ciclu săptămânal în perioada de vară cuprinde:
Curs nr.14
1. Definţie: ........ reprezintă o stare biologică şi psihică optimă (nivelul
ridicat al standardului sanogenetic, nivel funcţional adecvat exprimat prin
armonie, sinergie şi disponibilitate adaptative, stabilitate şi economie
metabolică în condiţii bazale, constanţă ponderală, motivaţie şi mobilitate
voliţional-afectivă, dinamică ridicată de restabilirea post-efort şi echilibru în
momentele-limită ale întrecerii), care asigură evidenţierea potenţialului
fizic, psihic şi tactic al sportivului, echipei sau echipajului obţinut prin
programarea modelului anual în vederea realizării unei performanţe
prestabilite (de loc, titlu, record) la o dată anticipată (C.E., C.M., J.M.U. sau
J.O.). (A. Nicu).
2. În viziunea noastră, forma sportivă nu este o stare calitativă a

antrenamentului (cum se afirma adesea), ci un:
3. În literatura de specialitate se folosesc şi noţiuni sinonime cu forma

sportivă şi anume:
4. Pentru obţinerea formei sportive, în 3 ramuri de sport (înot, canotaj

feminin şi alergări de semifond din atletism), s-au investit din totalul zilelor
prevăzute în model, între:
5. Pentru obţinerea formei sportive, numărul lecţiilor de antrenament

prevăzut din totalurile stabilite în modele, la atletism este în procent de:

prevăzut din totalurile stabilite în modele, la canotaj este în procent de:
7. Pentru obţinerea formei sportive, numărul orelor de antrenament

prevăzut din totalurile stabilite în modele, la atletism este în procent de:

9. Pentru obţinerea formei sportive, numărul ciclurilor săptămânale de
antrenament prevăzut din totalurile stabilite în modele, la canotaj este în
procent de:
10. Pentru obţinerea formei sportive, numărul ciclurilor săptămânale de

antrenament prevăzut din totalurile stabilite în modele, la înot este în
procent de:
11. Pentru obţinerea formei sportive, volumul total de km. parcurşi

12. Pentru obţinerea formei sportive, volumul total de km. parcurşi

prevăzut din totalurile stabilite în modele, la înot este în procent de:
13. Pentru obţinerea formei sportive, volumul total de kilograme

ridicate prevăzut din totalurile stabilite în modele, la haltere este în procent
de:
14. Preluat de didactica generală algoritmul a pătruns şi în sfera

educaţiei fizice şi implicit a sportului de performanţă. Una dintre primele
lucrări în care algoritmul a fost folosit ca metodă, ca instrument didactic de
învăţare aparţine:
15. Evident, algoritmizarea îşi are limitele ei, mai cu seamă la jocurile
sportive şi, în general, în ramurile bazate pe adversitate directă unde se
recomandă metode euristice – aşa cum afirmă unii specialişti – prin
intermediul:
16. Combaterea oboselii apărute în timpul efortului care diminuează

randamentul sportiv, se realizează prin:
17. După solicitări mari (antrenamente şi concursuri) urmează imediat

aşa-zisul „repaus anabolic”, care exprimă de fapt scăderea pronunţată a
rezervelor la nivelul diferitelor aparate, sisteme şi organe ale corpului (este
starea de oboseală fiziologică), stare denumită de unii autori:
18. Dacă după apariţia oboselii se continuă cu efortul, apare o fază

nouă, cu toate consecinţele posibile (oboseală patologică, patologie
funcţională), denumită:
19. Refacerea dirijată, reechilibrarea biologică sau regenerarea trofică
este considerată un proces complex metodico-pedagogic şi medico-biologic,
în care, prin folosirea dirijată a unor mijloace fiziologice, naturale sau de
sinteză, provenite din mediul extern sau intern, se urmăreşte revenirea la
„homeostazia” organismului la nivelul avut anterior efortului şi chiar
depăşirea acestuia prin realizarea, conform teoriei lui Folbort a:
20. Parametrii de solicitare biologică la atletism probele de sărituri sunt:
21. Parametrii de solicitare biologică la atletism probele de aruncări

sunt:
22. Parametrii de solicitare biologică la caiac-canoe, canotaj sunt:
23. Parametrii de solicitare biologică la fotbal sunt:
24. Parametrii de solicitare biologică la gimnastică sportivă sunt:
25. Parametrii de solicitare biologică la haltere sunt:
26. Mijloace şi metode care accelerează refacerea neuropsihică:
27. Mijloace şi metode care accelerează refacerea neuromusculară:
28. Mijloace şi metode care accelerează refacerea cardiorespiratorie:
29. Mijloace şi metode care accelerează refacerea endocrino-

metabolică:
30. În calculul necesarului caloric al sportivului trebuie să luăm în

considerare necesarul energetic bazal, calculat la:

considerare necesarul energetic reclamat de termoreglare, apreciat la circa:

considerare nevoile energetice determinate de acţiunea dinamică specifică a
alimentelor, apreciat în medie la:

considerare pierderile energetice rezultate din prepararea alimentelor:
34. De asemenea, trebuie să avem în vedere că prin procesele de
asimilare se pot pierde (deficit de asimilare) între:
35. Pentru alergările de 100 m. din atletism, se estimează următorul

consum caloric (cu aproximaţie):
36. Pentru canotaj, se estimează următorul consum caloric (cu

aproximaţie):
37. Pentru un joc de fotbal, se estimează următorul consum caloric (cu

aproximaţie):
38. Se definesc (I. Drăgan) ca .................... o serie de compuşi naturali

sau de sinteză, fiziologici, care intervin în reacţiile eliberatoare de energie în
organismul sportivului (de unde şi denumirea de ergotrope:
39. ............... reprezintă o altă grupă de produşi naturali sau de sinteză,

fiziologici, care intervin de regulă compensator pe plan metabolic,
restabilind până la „supracompensare” rezervele energetice ale
organismului, care scad în efort atât datorită consumurilor crescute, cât şi
pierderilor exagerate pe calea sudoraţiei, eliminărilor renale etc. (substanţe
trofotrope):
40. După o clasificare bioclimatologică, altitudinea mică este situată

între:
41. Pentru medicina sportivă prezintă interes altitudinile joase (între

600-800 m.):
42. Pentru medicina sportivă prezintă interes altitudinile medii (între

1900-2400 m.):
43. Se ştie că, urcând pe verticală, temperatura aerului scade iarna la

fiecare 100 m. cu:
44. Se ştie că, urcând pe verticală, temperatura aerului scade vara la

fiecare 100 m. cu:
45. Presiunea atmosferică (în jur de 760 mm Hg la nivelul mării) scade

la fiecare 100 m. pe verticală cu:
46. O dată cu creşterea altitudinii, presiunea parţială a O2 scade, ceaa ce
face ca procentul O2 din volumul aerului să aibă diferite valori. La nivelul
mării el reprezintă:

face ca procentul O2 din volumul aerului să aibă diferite valori. La 1000 m.
el reprezintă:

el reprezintă:

el reprezintă:

face ca procentul O2 din volumul aerului să aibă diferite valori. Viaţa nu
este posibilă sub:
51. Aeroionizarea naturală negativă a aerului are efecte:
52. Aeroionizarea naturală pozitivă a aerului are efecte:
53. Criza de adaptare la altitudine medie se manifestă între următoarele

zile:
54. Un stadiu eficient la altitudine medie trebuie să dureze minimum:
55. Se susţine că modificările adaptative la fusul orar spre vest, faţă de

cele spre est:
56. Factorii psihici aptitudinali care determină forma sportivă, capabili

să determine eficienţa şi randamentul coordonării, viteza şi precizia
reactivităţii sunt:
57. Factorii psihici aptitudinali care determină forma sportivă, care

determină eficienţa şi randamentul unor activităţi şi funcţii psihice implicate
în efortul competiţional: acuitatea analizatorilor vizual, auditiv, tactil,
kinestezic sunt:
58. Factorii psihici aptitudinali care determină forma sportivă, care se
exprimă în termeni de eficienţă şi productivitate, în raport de fondul genetic
(iniţial) al sportivului sunt:
59. Teoria lui Matveev s-a bazat pe ideea originală şi interesantă că

vârfurile formei sportive, frecvenţa lor într-un ciclu anual sunt determinate
legic de calitatea motrică predominantă în obţinerea formei sportive, cea
care structurează fundamental solicitarea organismului în antrenamente şi
concurs. În probele bazate pe rezistenţă de tipul maratonului avem:

concurs. În probele bazate pe rezistenţă în regim de viteză avem:

concurs. În probele specifice de forţă avem:

concurs. În probele bazate pe detentă avem:
63. Preocupările în domeniul bioritmurilor datează de pe vremea lui

Hipocrate, jalonând istoria medicinii încă din antichitate, când se aprecia
necesitatea de a se păstra o evidenţă a „zilelor bune” şi „zilelor rele” din
viaţa bolnavului în funcţie de care urma să fie diferenţiat tratamentul. La
sfârşitul secolului al XIX-lea, Swoboda descoperă ritmul fizic cu durata de:

TACS - Teste Grila - 1.10

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

TACS - Teste Grila - 1.10

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Teoria antrenamentului sportiv

4. A treia finalitatea a activităţilor de educaţie fizică şi sport, care

5. O finalitate care defineşte capacitatea teoretică şi practică a omului

6. Creşterea emulaţiei pentru activitatea sportivă este următoarea

7. Următoarea finalitate este de o importanţă majoră, întrucât creează

8. Cunoştinţe din domeniul istoriei sportive de înaltă performanţă,

9. Creşterea prestigiului sportului românesc în lume, sporirea

10. Comportarea civilizată în societate şi respectul pe care-l manifestă

11. Crearea suportului energetic pentru activitatea zilnică, reprezintă

14. Definiţie: …..un ansamblu de metode, mijloace şi tehnici de

15. Următorii indicatori (factori) determinanţi ai performanţei sportive:

16. Următorii indicatori (factori) determinanţi ai performanţei sportive:

17. Următorii indicatori (factori) determinanţi ai performanţei sportive:

18. Următorii indicatori (factori) determinanţi ai performanţei sportive:

19. Următorii indicatori (factori) determinanţi ai performanţei sportive:

20. Programarea modelului logic al performanţei trebuie să aibă la bază,

21. Componentele conducerii ştiinţifice a antrenamentului modern sunt:

3. Prin sistem naţional de selecţie înţelegem:

4. Instituţionalizarea sistemului unic de selecţie şi pregătire a copiilor şi

5. În „Sistemul naţional de selecţie” acţionează 5 tipuri de criterii:

6. Fibrele albe sunt:

7. Fibrele roşii sunt:

8. Fibrele care-şi pot modifica echipamentul enzimatic, funcţie de

9. Criteriul sanogenetic este eliminatoriu în:

10. Criteriul psihologic iese mai mult în evidenţă în:

11. Criteriul modelului biologic al performerului este mai important la:

12. Anamneza medico-sportivă reprezintă o metodă subiectivă de

13. Biopsia musculară are aplicabilitate:

14. Criteriile neuropsihice, în mod special cele neuromusculare ar avea

15. Criteriile endocrinometabolice au eficienţă la:

16. Criteriile integrităţii morfologice şi funcţionale a analizatorilor au

17. Criteriile cardiorespiratorii sunt de maximă importanţă în:

18. Capacitatea de refacere şi de adaptare are importanţă mai mare:

21. Scara androginităţii a lui Bayer-Bailey indică:

22. Gradul 1 pe scara androginităţii corespunde:

23. Gradul 3 pe scara androginităţii corespunde:

24. Scara androginităţii a lui Bayer-Bailey are:

25. Activitatea sistemului nervos şi, în principal, a scoarţei cerebrale

28. Factorii anatomofuncţionali se adaugă alături de cei biochimici şi ai

29. Zona strict aerobă se află la:

30. Predominanţa funcţională a emisferei corticale dreaptă întâlnită la

31. Vârsta biologică este:

32. Sursa de energie este unică, reprezentată de radiaţia solară, şi este

33. Energia asimilată este transportată la nivelul adenozintrifosfatului

34. ATP-ul se desface în:

36. Placa turnantă a întregului proces metabolic energetic din organism,

37. 1 moleculă de acetil coA reface:

38. Procesele aerobiotice stabile asigură:

39. Studiile de microscopie electronică au evidenţiat între densitatea

40. Mecanismele de reglaj neuroendocrin sunt:

41. Definiţie: ….urmăreşte să asigure corespondenţa dintre aptitudinile

42. Factorii psiho-sociali sunt:

43. Factorii psihologici sunt:

44. Capacitatea psihică cuprinde:

47. La ramurile de sport în care calităţile motrice au mare grad de

48. Copiii care prezintă talie de excepţie beneficiază la selecţia iniţială

50. Probele de selecţie iniţială pentru pregătirea fizică generală la copiii

51. Durata pregătirii în grupele de începători este în medie de:

52. Durata pregătirii în grupele de avansaţi este în medie de:

53. Vârsta optimă de selecţie este:

54. Plecarea la alergarea de viteză pe 50 m. se realizează:

55. Pauza dintre alergările pe 50 m. este de :

56. La săritura în lungime de pe loc distanţa se măsoară: