Explorați Cărți electronice
Categorii
Explorați Cărți audio
Categorii
Explorați Reviste
Categorii
Explorați Documente
Categorii
TERAPIA DE FAMILIE
În timpul deceniului care a urmat celui de-al doilea război mondial, alături de
influența extraordinară a teoriei sistemelor și accentul pus pe explorarea relațiilor dintre
părțile care alcătuiesc un sistem, alte patru evoluții științifice și clinice aparent independente
au stabilit scena pentru apariția terapiei familiale: investigarea rolului familiei în dezvoltarea
schizofreniei la unul din membrii săi, apariția consilierii maritală și premaritală, creșterea
mișcării de consiliere a copilului și avansul în dinamica grupului și terapia de grup. Fiecare
dintre acestea au influențat evoluția terapiei familiale. Mișcarea privind consilierea copiilor,
apărută la începutul secolului al XX-lea, s-a bazat pe presupunerea că dacă problemele
emoționale au început într-adevăr în copilărie - așa cum au sugerat Freud și nu numai – atunci
identificarea precoce și tratamentul copiilor ar putea împiedica psihopatologia ulterioară.
Alfred Adler a fost deosebit de conștient de rolul cheie al experiențelor familiale timpurii
jucate în determinarea comportamentului adulților. Adler a susnținut dezvoltarea mișcarii de
consiliere a copilului la începutul anilor 1900 și, deși el nu a lucrat terapeutic cu întreaga
familie, l-a influențat pe Rudolph Dreikurs, care mai târziu a emigrat în Statele Unite și a
extins consilierea copilului în centre de consiliere familială (Lowe, 1982). În 1924, a fost
înființată o asociație americană dedicată în mare măsură prevenirii tulburărilor emoționale și
de comportament ale copiilor. Deși clinicile de consiliere pentru copii au rămas puține până
după cel de-al doilea război mondial, în prezent ele există în aproape fiecare oraș din Statele
Unite. Acestea oferă posibilitatea identificării și tratării psihologice a tulburărilor din copilărie
prin implicarea părinților în procesul terapeutic.
Apariția și dezvoltarea consilierii copiilor este îngemănată cu apariția terapiei de
familie, cea din urmă contribuind astăzi la susținerea rolului profesional al consilierilor
școlari. După constituirea ca abordare distinctă și dezvoltarea terapiei de familie, mulți dintre
consilierii școlari au găsit oportună formarea în cadrul acestei școli terapeutice și utilizarea
unora dintre tehnicile sale specifice în lucrul cu copii și părinții lor, dar nu numai. Terapia de
familie caută să se adreseze oamenilor nu la nivel individual, aşa cum o fac alte forme de
terapie mai timpurii, ci oamenilor în relaţii. Acest tip de terapie se regăseşte în literatura de
specialitate mai des sub denumirea de „terapie de familie” sau „terapie sistemică de familie”.
Bibliografie
Beavers, W.R., Hampson, R.B. (1990). Successful families. Assessment and interventions.
New York: Norton.
Bateson, G. (1979). Mind and Nature: A Necessary Unity, New York, Dutton.
Bowen, M. (1976). Theory in the practice of psychotherapy. In P.J. Guerin (Ed.). Family
therapy: Theory and Practice. (pp 42-90). New York: Gardner Press.
Becvar, D.S., Becvar, R.J. (2000). Family therapy, A systemic integration. Boston, London,
Toronto: Allyn & Bacon.
Carlson J.C., Lewis, J.A. (1991). An introduction to family counselling. In J.C. Carlson &
J.A. Lewis (Eds), Family counseling: Strategies and Issues (pp 3-11). Denver: Love
Publishing.
Carlson, J.C., Sperry, L., Lewis, J.A. (1997). Family therapy: Ensuring treatment efficacy.
Pacific Grove, CA: Brooks/Cole.
Cooper, M. (2013). School-based counselling in UK Secondary Schools: A review and critical
evaluation, University of Strathclyde: Glasgow.
Day, R.D. (2010). Introduction to family processes (Fifth Edition). New York: Routledge, Taylor
& Francis Group
Goldenberg, H.; Goldenberg, I.. (2008). Family Therapy: An Overview (7th Edition). Pacific
Grove, CA: Thomson Brooks/Cole.
Haley, J. (1967). Toward a Theory of Pathological System. In I. Boszormenyi-Nagy & G. Zuk
(Eds.), Family Therapy and Disturbed Families. Palo Alto: Science & Behavior Books.
Haley, J. (1976). Problem-Solving Therapy: New Strategies for Effective Family Therapy. San
Francisco, CA: Jossey-Bass.
Hanna, S.M., Brown, J.H. (1999). The Practice of Family Therapy: Key Elements Across Models.
(2nd Edition). Belmont, CA : Wadsworth Publishing Company.
Jackson, D.D. (1965). The Study of the Family. Family Process, 4, 1-20.
Krysan, M., Moore, K.A., Zill, N. (1990). Identifying successful families: An overview of
constructs ans selected measures. Whasington, DC: Child Trends.
Lowe, Adelrian /Dreikursian family counseling. In A.M. Horne & M.M. Ohlsen (Eds.).
Family counseling and therapy (pp 329-359). Itasca Il: F.E. Peacock.
Minuchin, S. (1975). Families and Family Therapy. Cambridge MA: Harvard University
Press.
Minuchin, S., Fishman, H.C. (1981). Family therapy techniques. Cambridge MA: Harvard
University Press.
Nichols, M.P., Schwartz R.C. (2005). Terapia de familie. Concepte şi metode. Asociația de
terapie familială.
Satir, V. (1983). Conjoint family therapy. Palo Alto, CA: Science and Behavior Books.
Tomm, K. (1987). Interventing interviewing: Par I. Strategizing as a forth guideline for the
therapist. Family Process, 26, 3-13.
Turliuc, M.N. (2004). Psihologia cuplului şi a familiei. Iași : Performantica.
Vogel, E.E., Bell, N.W. (1960). The emotionalldisturbed child as a family scapegoat. In N.W.
Bell & E.E. Vogel (Eds.). The family. Glencoe IL: Free Press.
Walsh, F. (1998). Strengthening family resilience. New York: Guilford Press.
Watzlawick, P., Beavin, J., Jackson, D. (1967). Pragmatic of Human Communication. New
York: Norton.
White, M. (1991). Deconstruction and therapy. Dulwich Center Newsleter, 3 21-40