Sunteți pe pagina 1din 42

SOCIETATEA ROMANA DE YUMEIHO®

SISTEMUL NERVOS VEGETATIV

1
SOCIETATEA ROMANA DE YUMEIHO®

INFORMATII GENERALE DESPRE STRUCTURA SISTEMULUI NERVOS


Din considerente anatomo-topografice, functionale si didactice Sistemul Nervos este prezentat si
analizat pe parti, segmente, sisteme si componente. In esenta insa Sistemul Nervos constituie un tot unitar!

Sub aspect anatomo-topografic Sistemul Nervos se imparte in:

- Sistem Nervos Central, numit si Nevrax, alcatuit din doua structuri:

1. Encefalul - (encephalon) alcatuit din urmatoarele structuri (organe nervoase):


- trunchi cerebral, compus din:
- bulb rahidian, numit si: medulla oblongata sau myelencephalon;
- punte, (metencephalon);
- mezencefal, (mesencephalon);
- cerebel (cerebellum, metencephalon);
- creier (cerebrum) compus din: - diencefal (diencephalon) alcatuit din:
- talamus;
- hipotalamus;
- hipofiza;
- emisfere cerebrale, (telencephalon);

2. Maduva Spinarii - (medulla spinalis), aceasta fiind un organ nervos adapostit in canalul medular;

- Sistem Nervos Periferic

Reprezentat de nervii rahidieni (spinali) si nervii cranieni, fiind in stransa legatura anatomica si
functionala cu Sistemul Nervos Central.

Din punct de vedere functional Sistemul Nervos este alcatuit din:

- Sistemul Nervos Cerebro - Spinal (numit si Somatic);

Acesta se denumeste conform celor doua segmente componente: Cerebrum - Creierul acesta fiind cea
mai evoluata (mai complexa si mai voluminoasa) parte a Encefalului, constituind sediul facultatilor intelectuale si
Medulla Spinalis - Maduva Spinala, segment al Sistemului Nervos Central, continut in canalul rahidian pe care
nu-l ocupa in intregime. Maduva spinala este sediul radacinilor nervilor rahidieni (spinali);
Denumirea de “somatic” deriva din actiunea acestuia de inervare a pielii si a aproape tuturor muschilor
corpului uman. [ soma = corp, trup, in limba greaca ]
Sistemul Nervos Cerebrospinal se mai numeste si Sistemul Nervos al Vietii de Relatie a organismului cu
mediul inconjurator. Prin caracterisicile sale functionale el reactioneaza la stimulii proveniti din mediul
inconjurator prin actiuni, fie de aparare fie de adaptare, conform cu natura si intensitatea stimulilor (excitatiilor).
La om el indeplineste si functii superioare, cum ar fi depozitari de engrame (rezultate ale excitatiilor),
memorizarea lor, invatarea si educarea, reprezentand si substratul individualitatii si personalitatii umane.

- Sistemul Nervos Vegetativ (numit si Autonom, sau Visceral);

Sistemul nervos autonom sau al vietii interne, vegetative, regleaza, controleaza activitatea (functiile)
organelor interne [ale viscere-lor, viscera=intestin, maruntaie, in limba greaca] cum sunt: nutritia, respiratia, circulatia,
excretia, etc. Si S.N.V. este alcatuit din doua componente: simpaticul (ortosimpaticul) si parasimpaticul
(paleosimpaticul), primul fiind consumator iar cel de-al doilea reparator.
Cele doua ramuri ale S.N.V. functioneaza antagonic.
Autonomia S.N.V. este relativa, functia sa fiind controlata/coordonata de catre etajele superioare ale
Sistemului Nervos Central.
2
SOCIETATEA ROMANA DE YUMEIHO®

SISTEMUL NERVOS VEGETATIV


Sistemul Nervos Vegetativ functioneaza ca un intreg, nu se poate face o separatie precisa intre cele doua
sisteme “componente” respectiv simpatic si parasimpatic. Aceste doua sisteme reprezinta cele doua aspecte
simultane ale aparatului de armonizare a organismului (in principal cu mediul extern) ele fiind intr-o inter-
dependenta intima si extrem de complexa.
Totusi, din punct de vedere didactic functiile S.N.V. se pot prezenta structurate pe sisteme si aparate.

Schema de organizare a Sistemului Neuro-vegetativ ar fi urmatoarea:

1. SISTEMUL NERVOS METASIMPATIC (- APARATELE INTRAMURALE, SISTEMUL ENTERIC -)

Este dispersat in toate organele, in glande fiind reprezentat de celule ganglionare, izolate sau grupate,
cu o bogata retea nervoasa.
Proprietatile fundamentale ale viscerelor sunt asigurate de aparate nervoase intramurale adica
dezvoltate in peretii organelor cavitare sau in parenchimul organelor pline. Activitatea aparatele nervoase
intramurale este influentata de stimulii primiti de la Sistemul Nervos Vegetativ.

SISTEMUL ENTERIC INTRAMURAL - In componenta sa intra doua plexuri nervoase importante: MYENTERIC si
PLEXUL NERVOS SUBMUCOS, ambele plexuri se afla in peretii tractului gastrointestinal si sunt alcatuite din
ganglioni si fibre (filete) nervoase. Sistemul Enteric contine atat fibre senzitive cat si fibre motorii. Interesant de
reamarcat faptul ca Sistemul Enteric este alcatuit dintr-un numar mai mare de neuroni decat cei care se gasesc
in Maduva Spinala.

Sistemul Metasimpatic, prin aparatele intramurale, asigura automatismul organelor, proprietatile lor
fundamentale, chiar si atunci cand toate legaturile lor nervoase au fost interceptate inspre Nevrax.
In consecinta este singurul sistem cu potential real/adevarat autonom.

Desi are activitate proprie, sistemul Metasimpatic este influentat de catre sistemele Simpatic si
Parasimpatic in sensul intensificarii sau moderarii functionale.

2. SISTEMUL NERVOS VEGETATIV (Propriuzis)

Este grupul modificator al Sistemului Intramural si se compune din doua subgrupe:


- Simpaticul (Sympathicum), numit si: Ortosimpatic, Neosimpatic; S.N.S.
- Parasimpaticul (Parasympathicus), numit si: Paleosimpatic; S.N.P.

Dupa cum precizam mai sus, aceste doua sisteme reprezinta cele doua aspecte simultane ale aparatului
de armonizare a functiilor organismului.
In ansamblu unul determinand uzura, degradarea materiei vii iar celalalt facilitand refacerea,
reconstructia.
Echilibrul neurovegetativ, avand un caracter oscilant, evoluand intre uzura si refacere, se poate
intretine doar prin functionarea armonioasa a celor doua componente (tipare functionale) ale Sistemului Nervos
Vegetativ - Simpatica si Parasimpatica - .
Tonusul neurovegetativ este o constanta fiziologica rezultata din actiunea dubla a S.N.S. si S.N.P. Acesta
actiune se aseamana cu un pendul aflat in miscare, osciland intre doua limite extreme. Pentru a se obtine un
tonus neurovegetativ echilibrat trebuie ca suma rezultanta a oscilatiilor sa fie egala cu zero (atribuind
amplitudinii valorilor oscilatiilor valori “+” si “-“ in functie de lateralitate)
Oscilatiile reprezinta capacitatea de reactie a intregului organism la excitatiile variabile ale mediului
extern.
Tonusul Neurovegetativ dirijeaza si bilantul energetic al organismului.
Un exemplu concret in acest sens este lupta cu agresiunea agentilor patogeni care implica intreg
organismul sub coordonarea Sistemului Nervos Simpatic , la inceput, iar mai apoi, in faza de covalescenta,
3
SOCIETATEA ROMANA DE YUMEIHO®

conducerea este preluata de Sistemul Nervos Parasimpatic. Atentie, in esenta nu putem vorbi de functii de conducere si
coordonare, mai degraba am putea vorbi despre caracteristici functionale dominante intr-o perioada definita de timp.

Atunci cand influenta unui sistem se exercita dominant, in detrimentul celuilalt, si se mentine pe termen
lung, se produc dezechilibre care pot afecta grav calitatea vietii ducand pana la imbolnaviri grave. Aceste
dezechilibre se numesc distonii neuro-vegetative. (diagnostic controversat in lumea medicala actuala).
Spre exemplu daca activitatea Sistemului Nervos Simpatic se manifesta dominant pe termen lung (din
cauze fiziologice sau/si psihice - manie, teama, anxietate) atunci organismul intra in incapacitatea de a se reface.
Se instaleaza o stare de tensiune permanenta, de “lupta sau fugi“, prezenta chiar in absenta unor stimuli externi
(fizici sau/si psihici) care sa o justifice. Aceasta stare determina organismul sa-si mobilizeze toate resursele
pentru asigurarea “vigilentei” maxime. Anxietatea, nelinistea nejustificata, teama de evenimente improbabile
sau neprecizate caracterizeaza atitudinea psihica a persoanei afectate. In consecinta, fiind ingreunate, sau chiar
intrerupte, procesele de regenerare tisulara/celulara, de refacere a rezervelor ergetice celulare, de structurare a
infomatiei la nivelul cortexului cerebral. Mecanismele implicate sunt foarte complexe, de la absorbtia
insuficienta si incompleta a nutrientilor pana la tulburari grave ale proceselor digestive si metabolice. Fapt
materializat prin: insomnii, dureri musculare si articulare, dezechilibre electrolitice majore (carente grave de
Calciu, Magneziu, Potasiu, Natrium, etc) astenie, iritabilitate/irascibilitate, tulburari de atentie si concentrare,
hipertensiune, afectiuni hepatice, suprastimularea si apoi alterarea organelor de simt, hiperkinezie, tulburari
endocrine, etc ..

Coordonarea activitatii Sistemului Nervos Vegetativ este efectuata de Diencefal in particular de


Hipotalamus (acesta avand un rol coordonator si in ce priveste activitatea endocrina).

Pentru a facilita intelegerea activitatii Sistemului Nervos Vegetativ vom face urmatoarea analogie:

Pe plan functional, cele doua sisteme antagoniste, simpatic - parasimpatic, lucreaza asemanator cu “niste haturi prin
care vizitiul modifica viteza si directia animalului”. Pentru a “vira” la stanga, activitatea ramurii drepte a “fraului” trebuie
diminuata iar cea a ramurii stangi intensificata.
Ramura dreapta ar putea fi functia simpatico tonica iar cea stanga parasimpatico tonica.
Daca luam in considerare “partea/directia” stanga ca fiind spre repaus, odihna, somn, recuperare, reconstructie,
etc… atunci ar trebui ca “hatul/fraul” stang - parasimpatic - sa “traga” mai tare, sa fie mai tonic (hipertonic), impunand implicit
realxarea/hipotonia “hatului/fraului” drept - simpatic. Pentru a directiona spre dreapta animalul, spre dinamica, actiune, efort,
“lupta”, etc … actiunea “haturilor” trebuie sa se petreaca in sens invers.
Pentru a spori viteza deplasarii vizitiul trebuie sa stimuleze animalul fie prin surse externe, asemanatoare biciului, fie
prin surse interne, respectiv haturile. “Haturile” sunt umorale (de ex. neurotransmitatorii: adrenalina si noradrenalina). In acest
sens S.N.V. (“vizitiul”) determinand glandele cu secretie interna (de ex. medulo-suprarenalele) sa-si exercite sau/si intensifice
functia specifica.
In anumite cazuri, pentru a diminua “viteza deplasarii” se pot folosi “haturile” actionate “tonic-tragere” concomitenta.
Sistemele nervoase Simpatic si Parasimpatic blocandu-si astfel reciproc functia!

In analogia prezentata mai sus “animalul” simbolizeaza organele, care au automatismul mersului prin functia
autonoma/automata a aparatelor intramurale (a Sistemului Nervos Metasimpatic per ansamblu) insa “directia si viteza de
deplasare” este determinata de “vizitiu” - Sistemul Nervos Vegetativ. Prin directie intelegem tiparul functional al organului iar
prin viteza intensitatea proceselor fiziologice desfasurate in cadrul tiparului functional.
Creierul “vizitiului” fiind in principal Hipotalamusul.

4
SOCIETATEA ROMANA DE YUMEIHO®

SISTEMUL NERVOS SIMPATIC (numit si ORTOSIMPATIC sau NEOSIMPATIC)

Sistemul Nervos Simpatic este subdiviziunea cea mai mare a Sistemului Nervos Vegetativ (Autonom).

Excitatia simpatica mareste catabolismul, adica intensifica reactiile biochimice de degradare care, in
general, elibereaza energie.

Activitatea Sistemului Nervos Simpatic predomina in timpul stressului, efortului, in faza de invazie a unei
boli, functia de baza a acestuia fiind ergotropa (faciliteaza, “hraneste” activitatea), dinamica, faciliteaza starea
de alerta, etc, determinand astfel “uzura” corpului.

Manifestarile simpatico-toniei (hiperactivitatea dominanta a S.N.S.) sunt: hipercalcemie (cresterea


concentratiei de calciu plasmatic), acidoza (dezechilibru acido-bazic, creste aciditatea plasmei si a fluidelor interstitiale),
reactie mieloida (se produc leucocite), hipertermie, catabolism, hiperglicemie, etc .. (Acestea manifestari
caracterizeaza de obicei faza de debut a unei suferinte/boli)

Sistemul Nervos Simpatic actioneaza prin intermediul a doi hormoni - neurotransmitatori, secretati de
glandele medulosuprarenale, de fibrele nervoase periferice si de S.N.C, acestia fiind: adrenalina (epinefrina) si
noradrenalina (noraepinefrina).

Adrenalina este produsa de regiunea medulara (centrala) a glandei suprarenale (medulosuprarenala).


Secretia sa este declansata de Sistemului Nervos Simpatic ca urmare a unei/unor excitatii de tip stres fizic si/sau
emotional ( pericol, furie, emotii intense, etc.)

Efectele adrenalinei sunt:

- Actiune stimulatoare asupra inimii (tahicardica - creste frecventa cardiaca) si asupra sistemului
circulator (hipertensiva - creste presiunea sanguina). Induce cresterea volemiei sanguine centrale prin efectul
vasopresor care determina restrictionarea circulatiei periferice (prin constrictia vaselor capilare), scazand astfel
volumul de sange circulant (volemia) de la nivelul pielii si rinichilor si intensificand circulatia sanguina la nivelul
muschilor scheletici si creierului.
- Determina cresterea frecventei si amplitudinii respiratorii ( provoaca dilatarea bronhiilor);
- Reduce activitatea digestiva, peristaltismul intestinal si stimuleaza contractia musculaturii netede de la
nivelul vezicii urinare;
- Mobillizeaza rezervele de energie, aceasta se realizeaza in principal prin doua cai: activarea enzimelor
(de ex. lipaza) care intervin in metabolizarea grasimilor (lipoliza); inhibarea producerii de insulina, si stimularea
producerii de glucagon (formare de glucoza si cresterea/mentinerea concentratiei de glucoza in fluxul sanguin -
glicemia).
- Alte efecte ale adrenalinei sunt: uscarea mucoaselor, stimularea muschilor erectori ai parului,
stimularea activitatii glandelor sudoripare, midriaza pupilara, influenteaza procesul de coagulare a sangelui, etc.

Noradrenalina este sintetizata din dopamina si tirosina; este secretata ca hormon de glandele
medulosuprarenale si ca neurotransmitator de catre neuronii noradrenergici (unii aflati in creier, altii apartinand
Sistemului Nervos Simpatic).
Similar adrenalinei si noradrenalina este un hormon eliberat in conditii de stres (hormon de stres)
generand un raspuns de tipul “lupta sau fugi”. Se elibereaza noradrenalina si in situatia existentei unui stres
fiziologic (trauma, boala, tulburare organica functionala majora, etc.)

5
SOCIETATEA ROMANA DE YUMEIHO®

Efectele noradrenalinei sunt, in mare, similare efectelor adrenalinei:

- intervine direct in cresterea frecventei cardiace; Indirect poate avea efect bradicardic (scazand
frecventa cardiaca), aceasta se intampla atunci cand determinand cresterea majora a tonusului musculaturii
peretilor vasculari se activeaza baroceptorii (senzorii de presiune ai peretelui arterial) care induc, ca raspuns,
reflexul bradicardic.
- creste circulatia sanguina la nivelul muschilor scheletici;
- determina eliberarea glucozei din depozitele energetice in fluxul sanguin;
La nivel cerebral, secretata de neuronii noradrenergici ca neurotransmitator:
- activeaza parti ale creierului responsabile de atentie si reactii;
- are rol neuro-antiinflamator;
- stimuleaza activitatea scoartei cerebrale (“trezeste” cortexul), induce starea de alerta si anxietate;
- are efect antidepresiv, psihostimulant;

Adrenalina si noradrenalina fac parte din categoria catecolaminelor. Acestea nu pot penetra bariera
hemato-cefalica astfel incat efectul asupra S.N.C. se exercita indirect.

LOCALIZAREA ANATOMICA A STRUCTURILOR SISTEMULUI NERVOS SIMPATIC

Portiunea centrala a Sistemului Nervos Simpatic se afla in portiunea intermedio-laterala a rahisului


(Maduvei Spinale). [Dupa cum stim, substanta cenusie a rahisului are forma literei H, iar coarnele anterioare contin neuroni motorii
iar cele posterioare contin neuroni senzitivi.]
Sistemul Nervos Simpatic cuprinde doua trunchiuri simpatice cu ganglioni, ramurile dintre ganglioni,
plexurile si ganglionii lor auxiliari.
In sistemul simpatic gasim trei grupe de ganglioni pe care-i deosebim dupa asezare: ganglioni latero-
vertebrali (acestia formeaza lanturile simpatice); ganglioni prevertebrali sau splanhnici (care sunt in diferite
plexuri din care pleaca nervii organelor); ganglioni (si plexuri) intramurali sau locali (care se gasesc asezati in
peretii organelor cavitare).

Trunchiul Simpatic (truncus sympaticus) este format dintr-un lant de 22 - 25 ganglioni uniti intre ei prin
ramurile interganglionare. El incepe sub baza craniului cu ganglionul cervical superior si se termina cu ganglionul
coccigian, nepereche, la prima vertebra coccigiana.

Se pot diferentia urmatoarele parti/regiuni ale Sistemului Nervos Simpatic:

- Partea cefalica: bilaterala, incepe ca nerv carotidian intern care se continua ascendent de la ganglionul
cervical superior al trunchiului simpatic.
- Simpaticul cervical: asezat inaintea procesului transvers al vertebrelor cervicale, pe muschii lung al
capului si lung al gatului (m. longus capitis si m. longus coli), sub lamina prevertebrala a fasciei cervicale si este
sudat cu ea. Simpaticul cervical are 3 ganglioni din care pleaca ramuri comunicante la nervii cervicali.
- Simpaticul toracal: este format din 10 - 12 ganglioni toracici. Situat inaintea capetelor coastelor si
nemijlocit dedesubtul pleurei costale si a fasciei endotoracice. Partea toracica strabate diafragmul si se continua
cu partea abdominala.
- Partea abdominala (lombara): Are 4 - 5 ganglioni lombari, este situata pe fetele laterale ale corpilor
vertebrelor lombare, medial de originea muschiului psoas major, mergand descendent.
- Partea pelviana (sacrala): este alcatuita din 4 ganglioni sacrati cu ramuri comunicante
interganglionare si dintr-un ganglion coccigian nepreche. Partea terminala, inferioara, a trunchiului simpatic se
gaseste pe fata pelvina a osului coccis, medial de gaurile sacrale (foramina sacralis pelvina), posterior de rectum.
Partea dreapta si stanga se unesc la prima vertebra coccigiana, pe linia mediana, in ganglionul coccigeal.

! Deoarece portiunea centrala (medulara) a simpaticului se termina la nivelul L-3, partea pelviana este
formata exclusiv din fibre ale segmentelor lombare. !

6
SOCIETATEA ROMANA DE YUMEIHO®

Sistemul Nervos Simpatic formeaza o serie de plexuri. Dintre acestea cele mai importante ar fi:

- Plexul cardiac: situat la baza inimii;


- Plexul coronar stang: format din fibre ale partii profunde ale plexului cardiac; da ramuri atriului stang
si ventriculului stang;
- Plexul coronar drept: da ramuri atriului drept si ventriculului drept;
- Plexul celiac sau solar: situat la nivelul partii superioare a primei vertebre lombare, alcatuit dintr-o
retea deasa de fibre nervoase care uneste ganglionii celiaci (sau semilunari), se gaseste in spatele stomacului,
intre gladele suprarenale. Plexul si ganglionii primesc nervii mari si mici splanhnici din ambele parti si cateva
filete nervoase ale vagului drept si dau numeroase plexuri secundare de-a lungul arterelor vecine.
- Plexul hipogastric: aflat inaintea venei iliace primitive stangi, a ultimei vertebre lombare si a
promontoriului; este format din unirea nervilor presacrali care coboara din plexul aortei si din ganglionii lombari.
Se divide in plexurile pelviene drept si stang.
- Plexurile pelviene: inerveaza viscerele cavitatii pelviene si se gasesc pe laturile rectului la barbat si pe
laturile rectului si ale vaginei la femeie. Sunt formate din continuarea plexului hipogastric in primii doi ganglioni
ai portiunii sacrale a trunchiului simpatic si din ramurile parasimpatice ale celui de al doilea si al treilea nerv
sacral.
Din plexurile pelviene se formeza apoi plexurile: rectal, vezical, prostatic, vaginal, uterin si nervii
cavernosi mici din care iese nervul cavernos mare.

7
SOCIETATEA ROMANA DE YUMEIHO®

SISTEMUL NERVOS PARASIMPATIC (numit si PALEOSIMPATIC)

Excitatia parasimpatica mareste anabolismul, adica intensifica reactiile chimice care conduc la o sinteza
sau la o fabricare; Ea necesita, in general, un consum de energie.
Activitatea Sistemului Nervos Parasimpatic este dominanta mai ales in timpul somnului, in repaus si in
perioada de covalescenta. Acesta are o actiune moderatoare, incetineste ritmul cardiac si frecventa respiratorie,
scade presiunea sanguina, stimuleaza sistemul digestiv si limiteaza contractiile sfincterelor; facilitand astfel
refacerea tisulara/celulara, restaurarea rezervelor de energie respectiv asigura recuperarea dupa efort si
refacerea dupa actiunea factorilor de stres.

Manifestari ale parasimpatico-toniei (evidente mai ales in faza de covalescenta) sunt: hiperkaliemie
(creste concentratia plasmatica de potasiu), alcaloza (tulburarea echilibrului acido-bazic, diminuarea aciditatii fluidelor
interstitiale), reactie limfoida, hipotermie, anabolism, hipoglicemie, etc ..

Actioneaza prin intermediul unui neurotransmitator numit acetilcolina.


Acetilcolina este sintetizata la nivelul citoplasmei neuronilor colinergici si eliberata in sinapsele nervilor
parasimpatici. Actioneaza ca neurotransmitator atat in cadrul Sistemului Nervos Periferic cat si in cadrul
Sistemului Nervos Central. Este principalul neurotransmitator in ganglionii autonomi.

Efectele acetilcolinei (neuromodulator atat in S.N.P. cat si in S.N.C):


- La nivelul S.N.C. impreuna cu neuronii asociati formeaza un sistem neurotransmitator numit sistem
colinergic. Acest sistem exercita actiuni anti - excitante, inhibante asupra activitatii neuronale.
- La nivelul S.N.P. faciliteaza activarea muschilor scheletici, inhiba contractia fibrelor muschiului cardiac,
etc.

ELEMENTE ANATOMO - FIZIOLOGICE PRIVIND SISTEMUL NERVOS PARASIMPATIC

Grupul parasimpatic visceral este dispus numai in anumite parti ale maduvei si ale trunchiului cerebral
putand fi subdivizat intr-o parte superioara, parasimpaticul cefalic, si o parte inferioara, parasimpaticul sacrat.
Fibrele parasimpatice se gasesc in: nervii oculo-motori, faciali, glosofaringian, vag, al 2-lea si al 3-lea nerv
sacral. Nervul vag este reprezentantul principal al sistemului parasimpatic in organism.
Ratiunea pentru care cele doua grupe ale parasimpaticului sunt separate una de alta, la cele doua
extremitati ale nevraxului, rezida in actiunea sa anaboligena, separata in reflexe orale, respectiv, anale, la cei doi
poli ai corpului care reprezinta de fapt portile de intrare si de iesire ale aparatelor economiei organice (de
import si eliminare a materiei). Aceste reflexe sunt separate in organism si pana la un punct chiar antagoniste,
fapt inteligibil prin aceea ca materia introdusa trebuie sa aiba timpul necesar spre a fi procesata (digerata,
asimilata) inainte de eliminarea deseurilor. Tot asa se explica de ce parasimpaticul cefalic isi intinde teritoriul
sau de actiune, prin intermediul nervului vag, pana la unghiul splenic al colonului, adica pana la acel nivel de
unde incepe sa se manifeste influenta parasimpaticului sacrat, adica acela care asigura eliminarea fecalelor din
tubul digestiv.
Din punct de vedere functional, parasimpaticul cefalic asigura mioza, secretiile lacrimala, salivara,
gastrica, biliara, intestinala si peristaltismul tubului digestiv, bronhoconstrictia si cardiomoderatia, pe cand
parasimpaticul sacrat comanda erectia si ejacularea, defecatia, mictiunea si paturitia (nasterea, travaliul).
Fiziologic se stie ca exista un oarecare antagonism chiar intre functiile parasimpaticului. Astfel, mictiunea inhiba
defecatia, iar ejacularea inhiba mictiunea.
Aceste reflexe anabolice sunt polarizate dintr-o necesitate vitala: asigurarea functiei de refacere a
rezervelor organice.
Inervatia segmentara, vegetativa, cervico-toraco-lombara, intinsa de-a lungul partilor respective ale
maduvei spinarii, este reprezentata de fibre nervoase vasodilatatoare segmentare care asigura inhibitia
sudoratiei si a pilo-erectiei. Vasoconstrictia, pilo-erectia si sudoratia fiind declansate de Sistemul Nervos
Simpatic.
8
SOCIETATEA ROMANA DE YUMEIHO®

SISTEMUL DIENCEFALO - HIPOFIZAR

Sistemul diencefalo-hipofizar reprezinta zona de comanda a intregii activitati vegetative, constituind


astfel creierul vegetativ, endocrin. Acesta cuprinde Hipotalamusul si Hipofiza.

Partea anterioara a hipotalamusului actioneaza prin functii predominant parasimpatice iar cea
posterioara prevaleaza in functii simpatice. Insa acest fapt trebuie inteles in contextul in care se stie ca nucleii
hipotalamusului nu actioneaza separat in reglarea unor functii izolate, ci intervin intr-o activitate comuna, ca un
mare complex functional.

Sistemul diencefalo-hipofizar dirijeaza metabolismul prin numeroase cai descendente spre centrii
simpatici si parasimpatici ai nevraxului si prin mijlocirea neurosecretiei si a secretiilor hipofizare. Acest sistem
orienteaza reactiile fizico-chimice din corp cum ar fi metbolismul apei, al electrolitilor, metabolismul protidelor,
lipidelor si glucidelor, o serie de reactii fiziologice ca vasomotricitatea (mijlocul de adaptare a circulatiei la
nevoile organismului), sudoratia (pusa in serviciul reglarii termogenezei), diureza (eliminarea substantelor
toxice), veghea si somnul, functii somato-trope in morfogeneza si cresterea omului, precum si functii
genitotrope - in serviciul reproducerii -.

Hipotalamusul functioneaza in stransa legatura cu hipofiza, avand cu aceasta stranse legaturi anatomice
si neurocrine (prin secretii neuronale). Functia neuro-secretorie a hipotalamusului apare abia dupa nastere si ea
transporta spre neurohipofiza cei doi hormoni hipotalamici, vasopresina (cu rol antidiuretic) si ocitocina
(stimuleaza contractia muschiului uterin).

Hipofiza anterioara, adenohipofiza secreta o serie de hormoni structurati astfel:

- endocrinotropi: - hormonul adrenocorticotrop (ACTH), care stimuleaza glandele suprarenale;


- hormonul tireotrop (TSH), induce formarea tiroxinei (hormon iodat secretat de
glanda tiroida);

- gonadotropi: - hormonul foliculostimulant (FSH), actioneaza asupra ovogenezei si spermogenezei;


- hormonul luteinizant (LH), impreuna cu FSH activeaza maturarea ovulei, formarea
estrogenilor (estrona, estradiol, estriol), a progesteronului si ovulatia la femeie iar la barbat determina formarea
testosteronului in celulele interstitiale Leydig;
- hormonul luteotrop (LH), singur, determina transformarea celulelor foliculare, ramase
dupa ovulatie, in corp galben si activeaza secretia de progesteron. De asemenea actioneaza asupra glandei
mamare, determinand proliferarea epiteliului secretor si activeaza catalitic producerea laptelui;

- somatotropi: - hormonul de crestere (STH) care actioneaza asupra metabolismului lipidelor si


protidelor. Activitatea sa este dependenta si de alti hormoni - tiroxina, corticoizii, hormonii sexuali, etc.

Interesanta de remarcat este actiunea de stimulare a hipotalamusului exercitata lumina. Acesta,


stimulat fiind de lumina, determina, la randul sau, activarea adenohipofizei si a hormonilor acestei glande,
mentionati mai sus. De asemenea influenta luminii asupra hipotalamusului intervine in functia acestuia de
stimulare a metabolismului apei si al electrolitilor.

9
SOCIETATEA ROMANA DE YUMEIHO®

FORMATIUNEA RETICULATA

Formatia reticulata a trunchiului cerebral se interpune intre sistemele si teritoriile vegetative simpatice
si parasimpatice si sistemul diencefalo-hipofizar.
Formatia reticulata este extrem de importanta pentru fiziologia organismului intrucat ea este atat
substratul organic al tuturor reflexelor vitale somato - vegetative cat si sistemul activator ascendent al scoartei
cerebrale. Nu se poate desfasura un reflex somatic sau vegetativ fara interventia acestui sistem format dintr-o
inlantuire de neuroni reticulo-reticulari. Acest sistem reticulat intervine in toate manifestarile vitale, atat in
timpul veghei, in activitate sau in repaus, cat si in timpul somnului. Intervenine activ si in orientarea
mecanismelor bio-fizico-chimice ale homeostaziei. Mai mult decat atat, formatia reticulata poate fi influentata
de excitatii fizice sau chimice si intoxicatii, putand intercepta temporar unele legaturi dintre centrii corticali si
hipotalamus pe de o parte si centrii vegetativi simpatici si parasimpatici pe de alta parte.

…………………………………...………………………………………………………………………………………………………………..

Ultima treapta a inervatiei vegetative este cuprinsa in scoarta cerebrala, care poseda trei zone cu functii
viscerale:
- aria prefrontala, situata inaintea zonei somato-motorii, cu functie viscero-afectiva;
- aria orbitara corespunzand fetei inferioare a lobului frontal, cu functie viscero-reglatoare;
- aria cingulara, cuprinzand girul corpului calos si girul hipocampului;

HOMEOSTAZIA
Homeostazia defineste procesul de reglare prin care organismul isi mentine, in limitele valorilor normale,
diferitele constante ale mediului intern, dand posibiliattea desfasurarii in conditii optime a reactiilor biochimice
care stau la baza functiilor vitale ale organismului.

Homeostazia (autoreglarea vegetativa) implica urmatoarele structuri:


- la nivelul periferiei organice si umorale;
- la nivelul sistemului endocrin;
- la nivelul sistemului nervos simpatic si parasimpatic;
- la nivelul creierului vegetativo - endocrin (sistemul diencefalo - hipofizar);
- la nivelul scoartei cerebrale (cortical);

Pentru realizarea homeostaziei sunt corelate functii bio-fizico-chimice cu mecanisme neuro-endocrine


de reglare si integrare.
Homeostazia mai poate fi definita si astfel: - praxia, adica activitatea practica prin care modificam natura
si functiile mediului intern (prin mecanismele amintite)care determina - cenestezia, adica starea organica
normala pe care o percep analizorii.
Cenestezia organica este sub controlul integrativ al cortexului cerebral care isi manifesta influenta, la
excitatiile intero- si exteroceptive, asupra sitemului diencefalo - hipofizar. Acesta este legat de organe si mediul
umoral prin doua tipuri de legaturi: - nervoase si endocrine;

Echilibrul functional dintre cele doua siteme, simpatic si parasimpatic, realizeaza tonusul vegetativ, o
stare de echilibru intre cele doua sisteme, cu rol determinant in realizare homeostaziei.

10
SOCIETATEA ROMANA DE YUMEIHO®

Bibliorafie:

- GRAY’S ANATOMY FOR STUDENTS - Richard L. Drake; Editura Elsevier, London - UK, 2005;

- ATLAS OF HUMAN ANATOMY, 4-th edition - Frank H. Netter, Editura Elsevier, Philadelphia - US, 2006;

- SOBOTTA ATLAS OF HUMAN ANATOMY 10-th Edition- VOL. I - Helmut Ferner and Jochen Staubesand,
Editura Urban & Schvarzenberg, Vienna - AU, 1982;
- ANATOMIA OMULUI - VOL. II - SPLANHNOLOGIA - Victor Papilian; Editura Didactica si Pedagogica, Bucuresti 1979;

- LAROUSSE, DICTIONAR DE MEDICINA - Editura Univers Enciclopedic, Bucuresti, 1998;

Observatii:

- Aceasta lucrare este o compilatie, o prezentare succinta a Sistemului Nervos. Scopul acestei lucrari fiind
orientativ pentru o documentare corespunzatoare.

Yum. Sorin Iga;

- Timisoara - 2010

11
SOCIETATEA ROMANA DE YUMEIHO®

PLANSE

SISTEMUL NERVOS PERIFERIC SI S.N.C. SISTEMUL NERVOS VEGETATIV - ORIGINI-

SISTEMUL NERVOS VEGETATIV - ANSAMBLU -

12
SOCIETATEA ROMANA DE YUMEIHO®

SISTEMUL NERVOS SIMPATIC

13
SOCIETATEA ROMANA DE YUMEIHO®

SISTEMUL NERVOS PARASIMPATIC

14
SOCIETATEA ROMANA DE YUMEIHO®

SISTEMUL NERVOS ENTERIC (MIENTERIC SI SUBMUCOS)

PLEXURILE MIENTERIC SI SUBMUCOS

15
SOCIETATEA ROMANA DE YUMEIHO®

SISTEMUL NERVOS - SCHEMA DISTRIBUTIEI SOMATICE SI VISCERALE

16
SOCIETATEA ROMANA DE YUMEIHO®

TRUNCHIUL SIMPATIC PARAVERTEBRAL

17
SOCIETATEA ROMANA DE YUMEIHO®

GANGLIONII SIMPATICI PARAVERTEBRALI

18
SOCIETATEA ROMANA DE YUMEIHO®

CAILE DE CONDUCERE NERVOASA SOMATICA (periferica)


- SENZORIALE SI MOTORII -

19
SOCIETATEA ROMANA DE YUMEIHO®

CAILE DE CONDUCERE VEGETATIVE (VISCERO - GANGLIO - MEDULARE)


20
SOCIETATEA ROMANA DE YUMEIHO®

RAMURILE SISTEMULUI NERVOS SIMPATIC

21
SOCIETATEA ROMANA DE YUMEIHO®

TIPARUL FUNCTIONAL AL SISTEMULUI NERVOS - SOMATIC SI VISCERAL -

INERVATIA SIMPATICA A CORDULUI

22
SOCIETATEA ROMANA DE YUMEIHO®

PORTIUNEA TERMINALA, INFERIOARA, A TRUNCHIULUI SIMPATIC

PLEXURILE SACRAL SI COCCIGEAL

23
SOCIETATEA ROMANA DE YUMEIHO®

DISTRIBUTIA SITEMELOR NERVOASE SIMPATIC SI PARASIMPATIC LA NIVELUL PELVISULUI

24
SOCIETATEA ROMANA DE YUMEIHO®

DISTRIBUTIA SITEMELOR NERVOASE SIMPATIC SI PARASIMPATIC LA NIVELUL ABDOMENULUI SI PELVISULUI

25
SOCIETATEA ROMANA DE YUMEIHO®

INERVATIA SI PLEXURILE VEGETATIVE EPIGASTRICE SI PULMONARE

26
SOCIETATEA ROMANA DE YUMEIHO®

TRUNCHIUL SI PLEXURILE SIMPATICE CERVICALE

27
SOCIETATEA ROMANA DE YUMEIHO®

TOPOGRAFIA RAHISULUI (MADUVEI SPINALE) SI CAILE DE EMERGENTA A NERVILOR RAHIDIENI

28
SOCIETATEA ROMANA DE YUMEIHO®

POZITIONAREA RAHISULUI DISTRIBUTIA GANGLIONILOR SIMPATICI


IN CANALUL VERTEBRAL PARAVERTEBRALI

29
SOCIETATEA ROMANA DE YUMEIHO®

REGIUNEA SUPERIOARA A SISTEMULUI NERVOS CENTRAL - NEVRAXUL -


(FARA MEDULLA SPINALIS)

30
SOCIETATEA ROMANA DE YUMEIHO®

31
SOCIETATEA ROMANA DE YUMEIHO®

DERMATOMIOTOAMELE

32
SOCIETATEA ROMANA DE YUMEIHO®

33
SOCIETATEA ROMANA DE YUMEIHO®

34
SOCIETATEA ROMANA DE YUMEIHO®

35
SOCIETATEA ROMANA DE YUMEIHO®

36
SOCIETATEA ROMANA DE YUMEIHO®

37
SOCIETATEA ROMANA DE YUMEIHO®

38
SOCIETATEA ROMANA DE YUMEIHO®

39
SOCIETATEA ROMANA DE YUMEIHO®

40
SOCIETATEA ROMANA DE YUMEIHO®

41
SOCIETATEA ROMANA DE YUMEIHO®

42