Aplicarea legii penale în spațiu

Aplicarea legii penale în spațiu: Noțiune. Sediul materiei. Aspecte generale privind
aplicarea legii penale în spațiu.

►Legea penală este expresia suveranităţii statului care o adoptă şi deci ea se aplică în
exclusivitate pentru infracţiunile comise pe teritoriul statului respectiv.

►Reglementarea acestei instituţii aduce soluţii pentru aplicarea legii penale române şi în
cazul în care infracţiunile se săvârşesc în afara teritoriului ţării, adică pe teritoriile altor state
unde suveranitatea statului român nu se poate manifesta, dar există elemente de interes pentru
statul român care justifică aplicarea legii naţionale precum, calitatea făptuitorului sau a victimei,
prevederea faptei de către legea penală română, valoarea socială protejată, obligaţii asumate
prin acte internaţionale.

►Aplicarea legii penale în spaţiu este reglementată prin principii aplicabile, fie când
infracţiunea este săvârşită pe teritoriul ţării, fie când infracţiunea este comisă în afara teritoriului
ţării.

Teritorialitatea legii penale

Art. 8 (1) - Legea penală română se aplică infracțiunilor săvârșite pe teritoriul României.
(2) - Prin teritoriul României se înțelege întinderea de pământ, marea teritorială și apele cu
solul, subsolul și spațiul aerian, cuprinse între frontierele de stat.
(3) - Prin infracțiune săvârșită pe teritoriul României se înțelege orice infracțiune comisă pe
teritoriul arătat în alin. (2) sau pe o navă sub pavilion românesc ori pe o aeronavă înmatriculată
în România.
(4) - Infracțiunea se consideră săvârșită pe teritoriul României și atunci când pe acest teritoriu
ori pe o navă sub pavilion românesc sau pe o aeronavă înmatriculată în România s-a efectuat un
act de executare, de instigare sau de complicitate ori s-a produs, chiar în parte, rezultatul
infracțiunii.

►Legea penală română se aplică conform principiului teritorialităţii când:

●s-a săvârşit o infracţiune pe teritoriul ţării;

1
 ●prin infracţiune comisă înţelegem ceea ce prevede art. 174 - Prin săvârșirea unei
infracțiuni sau comiterea unei infracțiuni se înțelege săvârșirea oricăreia dintre faptele pe care
legea le pedepsește ca infracțiune consumată sau ca tentativă, precum și participarea la
comiterea acestora în calitate de coautor, instigator sau complice.

●teritoriul este definit prin elemente terestre, aeriene şi acvatice astfel: Prin
teritoriul României se înțelege întinderea de pământ, marea teritorială și apele cu solul, subsolul
și spațiul aerian, cuprinse între frontierele de stat;

● legea penală română se aplică şi infracţiunilor comise pe nave care circulă sub
pavilion românesc şi se află în apele teritoriale altor state sau în porturile acestora, precum şi
infracţiunilor săvârşite pe o aeronavă înmatriculată în România, care zboară în spaţiul aerian al
altei ţări sau se staţionează în aeroporturile acestora;

● pe teritoriul României, pe o navă sau pe o aeronavă română s-a comis fie şi

numai actul de executare sau de participaţie ori s-a produs numai rezultatul (teoria ubicuităţii).
Ex. loviturile aplicate pe teritoriului statului străin au dus la decesul victimei pe teritoriul
României.

►Nu ne interesează statutul infractorului sau al victimei, tipul infracţiunii comise.

►În cazul infracţiunii omisive se aplică legea statului pe al cărui teritoriu trebuia să fie
îndeplinită obligaţia legală sau locul unde s-a produs rezultatul omisiunii.

►În cazul infracţiunilor continue, continuate sau de obicei se aplică legea penală română
dacă activitatea infracţională se regăseşte chiar şi numai printr-un singur act pe teritoriul ţării.

►Legea penală română nu se aplică conform principiului teritorialităţii în cazul:

imunităţii de jurisdicţie penală; al trupelor militare străine care staţionează pe teritoriul ţării sau
sunt în trecere; infracţiunilor comise pe nave sau aeronave militare sau care sunt folosite în scop
guvernamental; când există tratate internaţionale ratificate de România şi prin care se dispune
altfel decât în legea naţională; infracţiunilor comise pe nave sau aeronave comerciale aflate în
porturi sau aeroporturi româneşti şi nici infracţiunilor comise pe nave comerciale străine care
circulă prin marea teritorială.

De la acest ultim caz există şi excepţii: infractorul este cetăţean român sau apatrid cu
domiciliul în România; infracţiunea este îndreptată împotriva intereselor României, a unui
cetăţean român sau a unei persoane rezidente în România; s-a solicitat intervenţia autorităţilor
române etc.

2
 Personalitatea legii penale
Art. 9 (1) - Legea penală română se aplică infracțiunilor săvârșite în afara teritoriului țării
de către un cetățean român sau de o persoană juridică română, dacă pedeapsa prevăzută de legea
română este detențiunea pe viață ori închisoarea mai mare de 10 ani.
(2) - În celelalte cazuri, legea penală română se aplică infracțiunilor săvârșite în afara
teritoriului țării de către un cetățean român sau de o persoană juridică română, dacă fapta este
prevăzută ca infracțiune și de legea penală a țării unde a fost săvârșită ori dacă a fost comisă
într-un loc care nu este supus jurisdicției niciunui stat.
(3) - Punerea în mișcarea a acțiunii penale se face cu autorizarea prealabilă a procurorului
general al parchetului de pe lângă curtea de apel în a cărei rază teritorială se află parchetul mai
întâi sesizat sau, după caz, a procurorului general al parchetului de pe lângă Înalta Curte de
Casație și Justiție. Termenul în care procurorul poate emite autorizarea este de până la 30 de zile
de la data solicitării autorizării și poate fi prelungit, în condițiile legii, fără ca durata totală să
depășească 180 de zile.

►Principiul este reglementat în două ipoteze.

►În prima ipoteză condiţiile sunt următoarele:

1. Infracţiunea să fie comisă în afara teritoriului ţării;

2. Infractorul să fie cetăţean român sau persoană juridică română la momentul comiterii
infracţiunii;
3. Fapta să fie infracţiune numai potrivit legii penale române;
4. Infracţiunea să fie de o anume gravitate, cerinţă reflectată în pedeapsa prevăzută de
legea penală română, care trebuie să fie detenţiunea pe viaţă sau închisoarea mai mare
de 10 ani;
5. Să existe autorizarea prealabilă a procurorului general.
6. Infracţiunea se poate săvârşi în întregime sau parţial.

►În a doua ipoteză condiţiile sunt următoarele:

1. Infracţiunea să fie comisă în afara teritoriului ţării;

2. Infractorul să fie cetăţean român sau persoană juridică română la momentul
comiterii infracţiunii;
3. Infracţiunea să fie pedepsită de legea penală română cu pedeapsa închisorii de
cel mult 10 ani sau cu amendă;
4. Dubla incriminare;
5. Să existe autorizarea prealabilă a procurorului general.
3
 6. Infracţiunea poate fi comisă şi într-un loc care nu aparţine jurisdicţiei niciunui
stat;
7. Infracţiunea se poate săvârşi în întregime sau parţial;
8. Să nu existe tratate internaţionale ratificate de România care să conţină
dispoziţii contrate elgii naţionale (carcaterul subsidiar al principiului).

Realitatea legii penale

Art. 10 (1) - Legea penală română se aplică infracțiunilor săvârșite în afara teritoriului
țării de către un cetățean străin sau o persoană fără cetățenie, contra statului român, contra unui
cetățean român ori a unei persoane juridice române.
(2) - Punerea în mișcare a acțiunii penale se face cu autorizarea prealabilă a procurorului
general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și numai dacă fapta nu face
obiectul unei proceduri judiciare în statul pe teritoriul căruia s-a comis.

►Condiţiile necesare aplicării acestui principiu sunt următoarele:

1. Infracţiunea să fie comisă în afara teritoriului ţării;

2. Infracţiunea să fie comisă împotriva statului român, contra cetăţeanului român
ori contra persoanei juridice române;
3. Nu este necesară dubla incriminare;
4. Infractorul să fie cetăţean străin sau apatrid;
5. Pentru punerea în mişcare a acţiunii penale să existe autorizarea prealabilă a
procurorului general al Parchetului de pe lângă ICCJ;
6. Fapta să nu facă obiectul unei proceduri judicare în statul pe al cărui teritoriu
s-a comis;
7. Să nu existe tratate internaţionale ratificate de România care să conţină
dispoziţii contrate elgii naţionale (carcaterul subsidiar al principiului).

Universalitatea legii penale

Art. 11 (1) - Legea penală română se aplică și altor infracțiuni decât celor prevăzute în
art. 10, săvârșite în afara teritoriului țării de un cetățean străin sau o persoană fără cetățenie, care
se află de bunăvoie pe teritoriul României, în următoarele cazuri:
a. s-a săvârșit o infracțiune pe care statul român și-a asumat obligația să o reprime în temeiul
unui tratat internațional, indiferent dacă este prevăzută sau nu de legea penală a statului pe al
cărui teritoriu a fost comisă;
b. s-a cerut extrădarea sau predarea infractorului și aceasta a fost refuzată.
4
(2) - Dispozițiile alin. (1) lit. b) nu se aplică atunci când, potrivit legii statului în care s-a
săvârșit infracțiunea, există o cauză care împiedică punerea în mișcare a acțiunii penale sau
continuarea procesului penal ori executarea pedepsei sau când pedeapsa a fost executată ori este
considerată ca executată.
(3) - Când pedeapsa nu a fost executată sau a fost executată numai în parte, se procedează
potrivit dispozițiilor legale privitoare la recunoașterea hotărârilor străine.

►Pentru a se aplica legea penală română conform acestui principiu sunt necesare
următoarele condiţii:

1. Infracţiunea să fie comisă în afara teritoriului ţării;

2. Infractorul să fie cetăţean străin sau apatrid;
3. Infractorul să se afle benevol pe teritoriul României;
4. Infracţiunea să nu atragă incidenţa principiului realităţii;
5. Victima nu trebuie să fie statul român, cetaţeanul român sau persoana juridică
română;
6. Infracţiunea să fie dintre acelea pentru care statul român şi-a asumat prin tratate
internaţionale obligaţia să o reprime, indiferent dacă există sau nu dublă incriminare
(genocid, crima organizată, terorism etc.);
7. Statul român ca stat solicitat refuză extrădarea sau predarea infractorului;
8. Să nu existe, potrivit legii statului pe teritoriul căruia s-a comis infracţiunea, o cauză
care împiedică punerea în mişcare a acţiunii penale sau continuarea procesului penal
sau executarea pedepsei, iar pedeapsa să nu fi fost executată ori să nu se fi prescris
executarea;
9. Să nu existe tratate internaţionale ratificate de România care să conţină dispoziţii
contrate elgii naţionale (carcaterul subsidiar al principiului).

Alte dispoziţii incidente în instituţia aplicării legii penale în spaţiu

Art. 12 - Dispozițiile art. 8-11 se aplică dacă nu se dispune altfel printr-un tratat internațional la
care România este parte.

Art. 13 - Legea penală nu se aplică infracțiunilor săvârșite de către reprezentanții diplomatici ai

statelor străine sau de către alte persoane care, în conformitate cu tratatele internaționale, nu
sunt supuse jurisdicției penale a statului român.

Art. 14 (1) - Extrădarea poate fi acordată sau solicitată în temeiul unui tratat internațional la care
România este parte ori pe bază de reciprocitate, în condițiile legii.
5
(2) - Predarea sau extrădarea unei persoane în relația cu statele membre ale Uniunii Europene se
acordă sau se solicită în condițiile legii.
(3) - Predarea unei persoane către un tribunal penal internațional se acordă în condițiile legii.