Dreptul comertului international Curs 5

CONTRACTELE DE COMERT INTERNATIONAL

Contractele comerciale internationale sunt guvernate de principiul libertatii comertului,

partile fiind libere sa incheie, iar daca incheie sa stabilieasca continutul contractelor din comertul
international.
In cuprinsul contractelor de comert international se insereaza doua categorii de clauze:
1. Clauze generale= sunt generale pentru ca se intalnesc in toate contractele de comert
international. In aceasta categorie se incadreaza doua mari categorii de clauze: clauze privind
obiectul material al contractului (marfa, lucrarea sau serviciul care fac obiectul contractului,
cantitate, calitate, termene de livrare, conditii de livrare), clauze care tin de obiectul pecuniar
al contractului (pret, tarif, comisioane bancare, remuneratii.
2. Clauze speciale= care se intalnesc in anumite tipuri de contracte adica sunt specifice
unui anumit tip de contracte. Sunt speciale=clauzele speciale din contractele comerciale
internationale incheiate pe termen mediu si lung. Contractele incheiate pe termen mediu si lung
reprezenta regula in comertul international.

Riscurile contractuale in contractele pe termen mediul si lung

Contractele pe termen mediu sunt in general contractele intre 1 si 5 ani, contractele pe
termen lung sunt contractele peste 5 ani. In aceste contracte, intre momentul incheierii si intre
momentul executarii contractului, pot aparea evenimente imprevizibile de natura a perturba
echilibrul contractual pe care partile l-au stabilit la incheierea contractului. Aceste evenimente se
numesc riscuri contractuale.
Riscurile contractuale sunt evenimente posibile de a se produce dupa incheierea
contractului independent de culpa uneia dintre parti si care daca se realizeaza pot face imposibila
sau sensibil mai oneroasa prestatia uneia sau a ambelor parti contractante.
Elementele esentiale ale riscurilor rezultate din definitie:
a) riscul este un eveniment, un fapt material.
b) riscul este un eveniment posibil de a se produce, nu este obligatoriu
c) riscul trebuie sa fie independent de culpa vreuneia dintre parti, daca este culpa nu
este risc, daca este culpa se raspunde pentru culpa si nu se pune problema riscului. Independent
de culpa partii inseamna sa fie imprevizibil, deci partea sa nu fi prevazut si sa nu fi putut sa il
prevada in timpul incheierii contractului.
d) riscul daca se produc pentru a fi relevant din punct de vedere juridic trebuie sa aiba
consecinte asupra contractului, adica sa faca mai oneroasa, sensibil mai oneroasa prestatia
uneia sau a ambelor parti contractante.

1
 Clasificarea riscurilor
1. Riscuri comerciale
2. Riscuri necomerciale
Riscurile comerciale se subclasifica in doua categorii:
a) riscul valutar, este riscul modificarii cursului de schimb al monedei de plata intre
momentul incheierii contractului si momentul executarii contractului.
b) riscul nevalutar, acesta este un eveniment economic care poate imbraca a forme
extrem de variate, de pilda modificari ale preturilor materiilor prime din care se realizeaza bunul
care face obiectul contractului, in materiale, in pretul fortei de munca, in pretul energiei, in
tarifele de transport, in primele de asigurare percepute de societatile de asigurari, in dobanzile
bancare.
Riscurile necomerciale se subdivid in doua categorii:
a) riscuri politico adminitrative: conflictele armate, embargul, modficari ale regimului
politic, greve sau alte tulburari sociale grave, neacordarea autorizatiei de import export, luarea de
masuri vamale restrictive.
b) riscuri constand in evenimente naturale, calamitati naturale
Pentru ca efectele negative ale acestor riscuri sa se atenueze, sa fie evitate, partile trebuie
sa insereze in contractele clauze asiguratorii impotriva riscurilor.

Clasificarea clauzelor asiguratorii impotriva riscurilor

1. Dupa felul riscurile la care se refera
a) clauze asiguratorii impotriva riscurilor valutare (clauza aur si clauzele
valutare).
b) clauze asiguratorii imptriva riscurilor nevalutare (clauza de reviziuire a
pretului, clauza ofertei concurente, clauza clientului celui mai favorizat si clauza de impreviune).
c) clauza de forta majora care acopera celelalte doua categorii de riscuri, si
anume riscurile politico adminstrative si calamatitatile naturale.
2. Dupa obiectul lor
a) clauze de mentinere a valorii contractului (acele clauze care privesc numai
prestatia monetara din contract si au ca scop mentinerea, pastrarea valorii ei. Clauza aur, clauzele
valutare si clauza de revizuire a pretului)
b) clauze de adaptare a contractului (acele clauze care au un obiect mai larg
decat prestatia monetara, ele privesc intreaga economie a contractului, adica pot privi si alte
elemente decat cele monetare, cum ar fi de pilda calitatea marfii, conditiile de livrare, conditiile
de plata. Intra clauza ofertei concurente, clauza clientului celui mai favorizat, clauza de
impreviziune hardship si clauza de forta majora)
3. Dupa modul de operare a clauzei
a) clauze cu efect automat (cele ale caror mecanism poate fi pus in miscare de
catre o singura parte contractanta, de partea interesanta)

2
 b) clauze care actioneaza numai prin negociere (singura clauza care actioneaza
intotdeauna numai prin negocieri este clauza de impreviziune hardship. Celelalte clauze pot
actiona fie automat, fie prin negocieri prin vointa partilor)

Analiza clauzelor
1.Clauzele impotriva riscurilor valutare. Cea mai importanta clauza este clauza aur
care a jucat un rol esential in perioda interbelica si in perioada de dupa cel de-al doilea razboi
mondial. Dupa cel de-al doilea razboi mondial cand au inceput sa functioneze principiile de la
Bretton Woods care au pus bazele fondului monetar international.
Primul principiu era principiul paritatilor fixe in aur ale tutoror monedelor statelor
membre a fondului monetar international, era raportat statelor cu economie de piata.
Cel de-al doilea principiu a fost principiul convertibilitatii in aur.
In aceasta perioada aurul era pilonul intregului sistem monetar, aurul avea un pret fix pe
piata stabilit de fondul monetar international in asa fel incat toate monedele se rapotau in aur. In
aceasta perioada clauza asiguratorie impotriva riscurilor era clauza aur. Clauza aur a functionat
pana la acordurile de la Kingston, Jamaica 1976 cand cele doua principii ale acordului de la
Bretton Woods au fost inlaturate, in acel moment aurul a pierdut calitatea de numitor comun, nu
a mai avut un pret fix pe piata, a intrat in categoria marfurilor al caror pret era stabilit de cerere si
oferta. A urmat o crestere spectaculoasa a pretului aurului in 1980, iar din acea perioada clauza
aur nu s-a mai aplicat. In zilele noastre lumea a revenit la aur intrucat clauzele valutare s-au
dovedit a fi imperfecte.
Alternativa clauzei aur sunt clauzele valutare. Clauzele valutare sunt de doua categorii:
clauze monovalutare si clauze pluri sau multivalutare.
Clauza monovalutara, cea mai frecvent intalnita, este acea clauza contractuala in care
partile stabilesc in contract doua monede: o moneda de plata, adica moneda in care efectiv se va
plati pretul si care prin ipoteza este o moneda mai slaba, mai fluctuanta pe piata si o moneda de
cont sau o moneda de referinta care este moneda in care se calculeaza cantitatea de moneda de
plata in ce se plateste. Clauza monovalutara a fost folosita si este folosita de catre comerciantii
romani. Pana la aparitia euro clauza se raporta la dolar, in ziua de astazi ne raportam la moneda
euro.
Clauza monovalutara nu este perfecta, pentru ca insusi moneda de cont fluctueaza.
Clauza multivalutara este de doua feluri:
a) clauza multivalutara axata pe un cos valutar stabilit de parti;
b) clauza multivalutara axata pe un cos valutar institutionalizat.
Clauza valutara pe un cos stabilit de parti inseamna ca moneda de plata se raporteaza,
nu la o singura moneda de cont cum se intampla la clauza monovalutara, ci se raporteaza la
media monedelor din cos pe care partile trebuie sa le negocieze. Aceasta clauza prezinta
avantajul faptului ca o medie este sigura decat o moneda in parte.
Clauza valutara pe un cos institutionalizat. Exista asa numitele monede fiduciare care
nu au o circulatie poprie pe piata, ne fiind exprimate in bancnete, ci sunt monede de cont stabilite

3
de un organism international calculate de regula zilnic si pe baza unor monede alese, monede
care exprima principalele economii ale lumii. Cea mai cunoscuta moneda fiduciara, adica cel
mai cunosct cos valutar, sunt drepturile comerciale de tragere ale fondului monetar
international. Fondul monetar international calculeaza zilnic.
Calcularea drepturilor speciale de tragere. Se calculeaza in functie de cursul dolarului
american, euro (care a luat locul marcii germane si francului francez), yenului japonez, lirei
sterline si yuanului chinezesc. Nu fiecare moneda participa in cos in mod egal: dolarul are
procentul cel mai mare de participare.
Pentru calculul raspunderii carausului, in cazul transportatorilor, se face prin drepturile
speciale de tragere ale fondului monetar international.

2. Clauzele asiguratorii impotriva riscurilor nevalutare.:

Clauza de revizuire a pretului. Este acea clauza prin care partile stabilesc ca oricare
dintre ele este indreptatita sa procedeze la recalcularea pretului contractual in cazul in care intre
momentul incheierii si momentul executarii contractului au survenit modificari semnificative ale
unor elemente de natura nevalutara, nemonetara care modifica echilibrul contractual stabilit de
parti la momentul incheierii contractului. Elemetele nevalutare pe care partile le au deobicei in
vedere sunt cele spuse: pretul materiilor prime, materialelor, energiei, fortei de munca, tarifelor,
spor de asigurare.
Clauzele de revizuire a pretului sunt de 3 feluri:
a) clauza de revizuire a pretului cu indexare unica. Este acea clauza in care pretul
contractual este exprimat prin raportare cu pretul exprimat intr-o unitate de masura uzuala a unui
produs determinat, si anume a produsului dominant in realizarea contractului. Determinarea
pretului se face pe bursa caracteristica.
b) clauza de revizuire cu indexare cumulativa sau clauza cu indexare complexa. In
acest caz pretul contractual nu este raportat la un singur element, ci este raportat la 3 sau mai
multe elemente determinante care fac obiectul contractului. Acest tip de clauza cu indexare se
foloseste pe larg mai ales in contractele internationale de antrepriza pentru obiective la cheie.
Indexarea se face cu pretul materiilor prime, cu pretul fortei de munca, cu tarifele de transport.
c) clauza de revizuire cu indexare generala. Aici pretul contractual este raportat la un
index statistic global stabilit de un un institut de statistica.