Sunteți pe pagina 1din 86

32000L0060

DIRECTIVA PARLAMENTULUI EUROPEAN ŞI A CONSILIULUI 2000/60/CE


din 23 octombrie 2000
de stabilire a cadrului comunitar de acţiune în domeniul strategiei apelor

PARLAMENTUL EUROPEAN ŞI CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,

având în vedere Tratatul de instituire a Comunităţii Europene, în special art. 175 alin. (1),

având în vedere propunerea Comisiei (1),

având în vedere avizul Comitetului Economic şi Social (2),

având în vedere avizul Comitetului Regiunilor (3),

în conformitate cu procedura stabilită la art. 251 din Tratat ( 4) şi pe baza textului comun
aprobat de Comitetul de conciliere la data de 18 iulie 2000,

întrucât:

(1) apa nu este un produs comercial oarecare, ci mai degrabă o moştenire care trebuie
protejată, apărată şi tratată ca atare.

(2) Concluziile Seminarului ministerial privind strategia comunitară referitoare la ape,


desfăşurat la Frankfurt în 1988, au scos în evidenţă necesitatea unei legislaţii comunitare care
să reglementeze calitatea ecologică. În Rezoluţia sa din 28 iunie 1988 (5), Consiliul cere
Comisiei să înainteze propuneri pentru îmbunătăţirea calităţii ecologice a apelor de suprafaţă
comunitare.

(3) Declaraţia Seminarului ministerial privind apele subterane, desfăşurat la Haga în 1991,
recunoaşte nevoia unei acţiuni pentru a evita deteriorarea pe termen lung a calităţii şi cantităţii
de apă dulce şi a cerut un program de acţiuni care să fie puse în aplicare până în anul 2000 şi
care să urmărească gestionarea şi protecţia durabilă a resurselor de apă dulce. În Rezoluţiile
sale din 25 februarie 1992 (6) şi din 20 februarie 1995 (7), Consiliul a cerut un program de
acţiune pentru protecţia pânzei freatice şi o revizuire a Directivei Consiliului 80/68/CEE din
17 decembrie 1979 privind protecţia apelor împotriva poluării cauzate de anumite substanţe
periculoase (8), ca parte a strategiei generale referitoare la protecţia apei dulci.

(4) apele comunitare se află sub o presiune tot mai mare datorită creşterii continue a cererii de
cantităţi suficiente de apă de bună calitate în toate domeniile. La data de 10 noiembrie 1995,
în raportul său intitulat „Mediul în Uniunea Europeană - 1995”, Agenţia Europeană de Mediu
1
JO C 184, 17.06.1997, p. 20, JO C 16, 20.01.1998, p. 14 şi JO C 108, 07.04.1998, p. 94.
2
JO C 355, 21.11.1997, p. 83.
3
JO C 180, 11.06.1998, p. 38.
4
Avizul Parlamentului European din 11 februarie 1999 (JO C 150, 28.05.1999, p. 419), confirmat la data de 16
septembrie 1999, şi Poziţia comună a Consiliului din 22 octombrie 1999 (JO C 343, 30.11.1999, p. 1). Decizia
Parlamentului European din 7 septembrie 2000 şi Decizia Consiliului din 14 septembrie 2000.
5
JO C 209, 09.08.1988, p. 3.
6
JO C 59, 06.03.1992, p. 2.
7
JO C 49, 28.02.1995, p. 1.
8
JO L 20, 26.01.1980, p. 43. Directivă modificată de Directiva 91/692/CEE (JO L 377, 31.12.1991, p. 48).
a prezentat situaţia actualizată a raportului referitor la mediu, confirmând necesitatea unei
acţiuni pentru protecţia apelor comunitare atât din punct de vedere calitativ, cât şi din punct de
vedere cantitativ.

(5) la data de 18 decembrie 1995, Consiliul a adoptat concluziile care cereau, între altele,
elaborarea unei noi directive-cadru care să stabilească principiile de bază pentru o strategie
durabilă a apelor în Uniunea Europeană şi care să invite Comisia la formularea unei
propuneri.

(6) la data de 21 februarie 1996, Comisia a adoptat o comunicare destinată Parlamentului


European şi Consiliului, cu privire la strategia apelor din Comunitatea Europeană, care să
stabilească principiile pentru o strategie comunitară în domeniul apelor.

(7) la data de 9 septembrie 1996, Comisia a prezentat o propunere de decizie a Parlamentului


European şi a Consiliului privind un program de acţiune pentru protecţia şi gestionarea
integrată a pânzei freatice (1). În acea propunere, Comisia a subliniat necesitatea de a stabili
proceduri pentru reglementarea captării apei dulci şi pentru monitorizarea calităţii şi cantităţii
de apă dulce.

(8) la data de 29 mai 1995, Comisia a adoptat o comunicare destinată Parlamentului European
şi Consiliului Comunităţii Europene, cu privire la conservarea şi utilizarea cu precauţie a
zonelor umede, recunoscând rolul important pe care îl au acestea în protecţia resurselor de
apă.

(9) este necesar să se elaboreze o strategie comunitară integrată referitoare la ape.

(10) Comisiei i s-a cerut de către Consiliu la data de 25 iunie 1996, de către Comitetul
Regiunilor la data de 19 septembrie 1996, de către Comitetul Economic şi Social la data de 26
septembrie 1996 şi de către Parlamentul European la data de 23 octombrie 1996 să prezinte o
propunere de directivă a Consiliului care să stabilească un cadru pentru o strategie europeană
a apelor.

(11) conform art. 174 din Tratat, strategia comunitară referitoare la mediu trebuie să
contribuie la îndeplinirea obiectivelor de conservare, protecţie şi îmbunătăţire a calităţii
mediului prin utilizarea prudentă şi raţională a resurselor naturale şi trebuie să fie bazată pe
principiul precauţiei şi pe principiile conform cărora sunt necesare acţiuni preventive, iar
daunele aduse mediului trebuie corectate mai ales la origine, precum şi pe baza principiului
„poluatorul plăteşte”.

(12) în conformitate cu art. 174 din Tratat, la pregătirea strategiei referitoare la mediu,
Comunitatea trebuie să ia în considerare informaţiile tehnice şi ştiinţifice existente, condiţiile
de mediu din diferitele regiuni ale Comunităţii, dezvoltarea economică şi socială comunitară
ca întreg şi dezvoltările echilibrate ale regiunilor sale, precum şi posibilele costuri şi beneficii
care ar rezulta de pe urma acţiunii sau a lipsei de acţiune.

(13) în cadrul Comunităţii există diverse condiţii şi nevoi, care necesită soluţii specifice
diferite. La planificarea şi punerea în execuţie a măsurilor care urmăresc protecţia şi utilizarea
durabilă a apei în cadrul bazinelor hidrografice, trebuie luată în considerare şi această
diversitate. Deciziile trebuie luate cât mai aproape posibil de locul în care apa este afectată
sau utilizată. Prin elaborarea de programe de măsuri adaptate condiţiilor locale şi regionale,
trebuie să se acorde prioritate acţiunilor care ţin de responsabilitatea statelor membre.
1
JO C 355, 25.11.1996, p. 1.
(14) succesul prezentei directive se bazează pe o cooperare strânsă, pe acţiuni coerente la
nivelul Comunităţii, al statelor membre şi la nivel local, precum şi pe informaţii, consultări şi
pe implicarea publicului, inclusiv a utilizatorilor.

(15) furnizarea de apă este un serviciu de interes general, conform definiţiei din
Comunicarea Comisiei privind serviciile de interes general din Europa (1).

(16) se impune o continuare a integrării protecţiei şi gestionării durabile a apei în alte


domenii comunitare strategice, cum ar fi domeniul energetic, domeniul transportului,
agriculturii, pescuitului, domeniul politicilor regionale şi domeniul turismului. Prezenta
directivă trebuie să constituie o bază pentru un dialog continuu şi pentru dezvoltarea
strategiilor destinate integrării ulterioare a diferitelor domenii strategice. Prezenta directivă
poate aduce şi o contribuţie importantă în alte domenii de cooperare între statele membre,
cum ar fi, între altele, Perspectiva Dezvoltării Spaţiale Europene (ESDP).

(17) o strategie a apelor eficientă şi coerentă trebuie să ia în considerare vulnerabilitatea


ecosistemelor acvatice situate în zona coastelor şi a estuarelor sau în golfuri sau zone parţial
închise, echilibrul acestora fiind puternic influenţat de calitatea apelor interioare care se varsă
în ele. Protecţia stării apelor din bazinele hidrografice va oferi beneficii economice,
contribuind la protecţia peştilor din apele respective, inclusiv a celor din apele de coastă.

(18) strategia comunitară a apelor necesită un cadru legislativ transparent, eficient şi


coerent. Comunitatea trebuie să furnizeze principii comune şi un cadru de acţiune general.
Prezenta directivă stabileşte un astfel de cadru, coordonează, integrează şi, pe termen lung,
continuă dezvoltarea principiilor şi structurilor generale pentru protecţia şi utilizarea durabilă
a apei în Comunitate în conformitate cu principiile subsidiarităţii.

(19) prezenta directivă urmăreşte să asigure menţinerea şi îmbunătăţirea mediului acvatic


în Comunitate. În acest scop, directiva se ocupă în primul rând de calitatea apelor respective.
Controlul cantităţii este un alt element necesar pentru asigurarea unei bune calităţi a apei,
fiind astfel necesară stabilirea de măsuri referitoare la cantitate care să servească şi
obiectivului asigurării unei bune calităţi.

(20) statutul cantitativ al unui acvifer natural subteran poate avea impact asupra calităţii
ecologice a apelor de suprafaţă şi a ecosistemelor terestre asociate cu respectivul acvifer
natural subteran.

(21) Comunitatea şi statele membre sunt semnatare ale mai multor acorduri internaţionale
care conţin obligaţii importante referitoare la protecţia apelor marine împotriva poluării, în
special Convenţia pentru protecţia mediului marin din regiunea Mării Baltice, semnată la
Helsinki la 9 aprilie 1992 şi aprobată prin Decizia Consiliului 94/157/CE ( 2), Convenţia
pentru protecţia mediului marin din regiunii de nord-est a Oceanului Atlantic, semnată la Paris
la 22 septembrie 1992 şi aprobată prin Decizia Consiliului 98/249/CE (3) şi Convenţia pentru
protecţia Mării Mediterane împotriva poluării, semnată la Barcelona la 16 februarie 1976 şi
aprobată prin Decizia Consiliului 77/585/CEE (4) şi Protocolul acesteia pentru protecţia Mării
Mediterane împotriva poluării din surse terestre, semnat la Atena la 17 mai 1980 şi aprobat

1
JO C 281, 26.09.1996, p. 3.
2
JO L 73, 16.03.1994, p. 19.
3
JO L 104, 03.04.1998, p. 1.
4
JO L 240, 19.09.1977, p. 1.
prin Decizia Consiliului 83/101/CEE (5). Prezenta directivă urmăreşte să sprijine Comunitatea
şi statele membre în îndeplinirea acelor obligaţii.

(22) prezenta directivă urmăreşte să contribuie la reducerea progresivă a evacuării în apă a


substanţelor cu un grad ridicat de risc.

(23) se impune elaborarea de principii comune pentru a coordona eforturile făcute de


statele membre pentru îmbunătăţirea protecţiei apelor comunitare din punct de vedere calitativ
şi cantitativ, pentru a promova o utilizare durabilă a apei, pentru a contribui la controlarea
problemelor referitoare la apele care traversează frontierele dintre două ţări, pentru a proteja
ecosistemele acvatice şi cele terestre, precum şi zonele umede care depind direct de acestea şi
pentru a asigura siguranţa şi dezvoltarea potenţialilor utilizatori ai apelor comunitare.

(24) o bună calitate a apei va contribui la creşterea gradului de siguranţă al apei potabile
furnizată populaţiei.

(25) se impune elaborarea de definiţii comune pentru situaţia apei din punct de vedere al
calităţii şi, dacă este relevant pentru protecţia mediului, din punct de vedere al cantităţii.
Obiectivele ecologice trebuie astfel stabilite încât să se asigure obţinerea unei bune calităţi a
apelor de suprafaţă şi a pânzei freatice de pe întreg teritoriul Comunităţii şi să se împiedice
deteriorarea situaţiei apelor la nivel comunitar.

(26) statele membre trebuie să urmărească atingerea cel puţin a obiectivului referitor la o
bună situaţie a apelor, prin definirea şi punerea în aplicare a măsurilor necesare, stabilite în
cadrul programelor de măsuri integrate, luând în considerare cerinţele comunitare existente.
Dacă deja există o bună situaţie a apelor, aceasta trebuie menţinută. În cazul pânzei freatice,
pe lângă cerinţa unei bune situaţii, trebuie identificată şi contracarată orice tendinţă
semnificativă de creştere durabilă a concentraţiei oricărui agent poluant.

(27) scopul esenţial al prezentei directive este de a elimina substanţele prioritare cu un grad
de risc ridicat şi de a contribui la obţinerea de concentraţii apropiate de valorile de fond pentru
substanţele care se produc în mod natural în mediul marin.

(28) apele de suprafaţă şi pânza freatică sunt, în general, surse care se reînnoiesc
permanent; în special datorită intervalelor de timp mai lungi necesare formării şi reînnoirii
sale, sarcina de a asigura o bună situaţie a pânzei freatice necesită acţiuni rapide şi o
planificare stabilă, pe termen lung pentru măsurile de protecţie. Aceste intervale de timp mai
lungi trebuie luate în considerare la stabilirea calendarelor pentru măsurile de realizare a unei
îmbunătăţirii situaţiei apelor, precum şi la contracararea oricărei tendinţe semnificative de
creştere durabilă a concentraţiei conţinutului oricărui agent poluant în pânza freatică.

(29) pentru îndeplinirea acestor obiective şi pentru stabilirea unui program de măsuri
adecvat, statele membre pot structura pe etape punerea în aplicare a programului de măsuri,
pentru a putea defalca costurile aferente operaţiunilor de punere în aplicare.

(30) pentru a asigura punerea în aplicare a prezentei directive în mod complet şi coerent,
orice extindere a termenelor aferente trebuie efectuată pe baza unor criterii adecvate, evidente
şi transparente şi trebuie justificată de statele membre în planurile de gestionare a bazinelor
hidrografice.

5
JO L 67, 12.03.1983, p. 1.
(31) dacă un curs de apă este afectat de activităţile umane sau condiţia sa naturală este de
aşa natură încât obţinerea unei bune situaţii în acel caz ar fi ineficientă din punct de vedere
economic sau imposibil de realizat, pe baza unor criterii adecvate, evidente şi transparente, se
pot stabili obiective ecologice mai puţin stricte şi se execută toate etapele posibile pentru a
preveni continuarea deteriorării situaţiei apelor respective.

(32) în anumite condiţii, pot exista motive pentru scutirea de la cerinţa de a preveni
continuarea deteriorării sau de a obţine o stare bună pentru apele respective, şi anume dacă
aceste lucruri se datorează unor împrejurări neprevăzute sau excepţionale, în special
inundaţiilor sau perioadelor de secetă sau, dacă interferează cu interesul publicului, unor noi
modificări în ceea ce priveşte caracteristicile fizice ale unor ape de suprafaţă sau modificărilor
nivelurilor acviferelor naturale subterane, cu condiţia de a parcurge toate etapele posibile,
necesare diminuării impactului negativ asupra situaţiei respectivelor ape.

(33) obiectivul de a realiza o situaţie bună a apelor trebuie aplicat fiecărui bazin
hidrografic, astfel încât măsurile luate cu privire la apele de suprafaţă şi la pânzele freatice
care aparţin aceluiaşi sistem ecologic, hidrologic şi hidrogeologic să fie coordonate.

(34) în scopul protecţiei mediului, este necesară o mai mare integrare a aspectelor calitative
şi cantitative atât în ceea ce priveşte apele de suprafaţă, cât şi în ceea ce priveşte pânza
freatică, luând în considerare condiţiile naturale de debit în ciclul hidrologic.

(35) într-un bazin hidrografic în cazul căruia utilizarea apei poate avea efecte
transfrontaliere, cerinţele pentru realizarea obiectivelor ecologice stabilite pe baza prezentei
directive, în special toate programele de măsuri trebuie coordonate pentru întreaga unitate
hidrografică. Pentru bazinele hidrografice care se extind dincolo de graniţele comunitare,
statele membre trebuie să facă eforturi pentru iniţierea unei coordonări cu ţările terţe
respective. Prezenta directivă va contribui la punerea în aplicare a obligaţiilor care revin
Comunităţii pe baza convenţiilor internaţionale referitoare la protecţia şi gestionarea apelor, în
special pe baza Convenţiei Naţiunilor Unite privind protecţia şi utilizarea cursurilor de apă
transfrontaliere şi a lacurilor internaţionale, aprobată prin Decizia Consiliului 95/308/CE ( 1),
precum şi pe baza acordurilor ulterioare încheiate la punerea sa în aplicare.

(36) este necesar să se efectueze o analiză a caracteristicilor unui bazin hidrografic şi a


impactului avut de activitatea umană, precum şi o analiză economică a utilizării apei. Evoluţia
situaţiei apelor trebuie monitorizată de statele membre în mod sistematic şi uniform, pe întreg
teritoriul Comunităţii. Aceste informaţii sunt necesare pentru a oferi o bază solidă pe care
statele membre să elaboreze programe de măsuri pentru realizarea obiectivelor stabilite în
prezenta directivă.

(37) statele membre trebuie să identifice apele utilizate pentru captarea apei potabile şi să
asigure respectarea Directivei Consiliului 80/778/CEE din 15 iulie 1980 privind calitatea
apelor destinate consumului uman (2).

(38) statele membre pot utiliza instrumentele economice ca parte a unui program de măsuri.
Principiul recuperării costurilor furnizării de apă, inclusiv costurile legate de resurse şi mediu,
cauzate de deteriorări sau de impactul negativ asupra mediului acvatic, trebuie luat în
considerare, în special în conformitate cu principiul „poluatorul plăteşte”. În acest scop, este
necesară o analiză economică a serviciilor de furnizare de apă, bazată pe prevederile pe
termen lung cu privire la cerere şi ofertă pentru apele din unitatea hidrografică.
1
JO L 186, 05.08.1995, p. 42.
2
JO L 229, 30.08.1980, p. 11. Directivă modificată de Directiva 98/83/CE (JO L 330, 05.12.1998, p. 32).
(39) este necesar să se prevină sau să se reducă impactul accidentelor în urma cărora apa
este poluată. În programul de măsuri trebuie incluse măsuri care să urmărească acest lucru.

(40) în ceea ce priveşte prevenirea şi controlul poluării, politica apelor din Comunitate
trebuie să se bazeze pe un mod de abordare combinat care să utilizeze controlul poluării la
sursă prin stabilirea unor valori limită pentru emisii şi a unor standarde de calitate a mediului.

(41) în ceea ce priveşte cantitatea apelor, se impune stabilirea de principii generale privind
controlul captării şi îndiguirii, pentru a asigura continuitatea protecţiei mediului în cazul
sistemelor de apă afectate.

(42) se impune stabilirea de standarde comune de calitate pentru mediu şi de valori limită
pentru emisii în cazul anumitor grupe sau familii de agenţi poluanţi, ca cerinţe minime în
legislaţia comunitară. Pentru adoptarea acestor standarde, se impune stabilirea de prevederi la
nivel comunitar.

(43) se impune stoparea sau eliminarea treptată a poluării prin evacuări, emisii sau pierderi
de substanţe prioritare cu un grad de risc ridicat. La propunerea Comisiei, Parlamentul
European şi Consiliul trebuie să convină asupra substanţelor care urmează a fi considerate
prioritare şi asupra măsurilor specifice care urmează a fi luate împotriva poluării apelor cu
respectivele substanţe, luând în considerare toate sursele importante şi identificând un nivel şi
o combinaţie a metodelor de control proporţionale şi eficiente din punct de vedere al
costurilor.

(44) la identificarea substanţelor prioritare cu un grad ridicat de risc, trebuie luat în


considerare principiul precauţiei, care se bazează în special pe determinarea oricăror posibile
efecte negative ale produsului şi pe o evaluare ştiinţifică a gradului de risc.

(45) statele membre trebuie să adopte măsuri pentru eliminarea poluării apelor de suprafaţă
cu substanţele prioritare şi pentru reducerea treptată a poluării din alte surse care, în caz
contrar, nu permit statelor membre să realizeze obiectivele stabilite pentru apele de suprafaţă.

(46) pentru a asigura participarea publicului general, inclusiv participarea utilizatorilor de


apă, la aceste acţiuni şi pentru a actualiza planurile de gestionare a bazinelor hidrografice, se
impune furnizarea de informaţii corespunzătoare cu privire la măsurile planificate şi
prezentarea de rapoarte privind evoluţia punerii în aplicare a acestora, astfel încât publicul
general să fie implicat înainte de adoptarea deciziei finale referitoare la măsurile care trebuie
adoptate.

(47) prezenta directivă trebuie să ofere mecanisme pentru abordarea obstacolelor care apar
în calea îmbunătăţirii situaţiei apelor atunci când acestea nu mai au acoperire în legislaţia
comunitară referitoare la ape, în scopul de a elabora strategii comunitare adecvate care să
ajute la depăşirea acestor obstacole.

(48) Comisia trebuie să prezinte anual un plan actualizat cu privire la iniţiativele pe care
intenţionează să le propună pentru sectorul apelor.

(49) pentru a asigura un mod de abordare coerent pe întreg teritoriul Comunităţii, se


impune stabilirea de specificaţii tehnice în cadrul prezentei directive. Criteriile pentru
evaluarea situaţiei apelor constituie un important pas înainte. Se impune adaptarea, prin
procedură de comitet, a anumitor elemente tehnice la progresul tehnic, precum şi
standardizarea metodelor de monitorizare, eşantionare şi analiză. Comisia poate adopta
principii directoare cu privire la aplicarea acestor criterii, pentru a promova o înţelegere
completă şi o aplicare coerentă a criteriilor stabilite pentru caracterizarea unităţilor
hidrografice şi pentru evaluarea situaţiei apelor.

(50) se impune adoptarea măsurilor necesare pentru punerea în aplicare a prezentei


directive în conformitate cu Decizia Consiliului 1999/468/CE din 28 iunie 1999 de stabilire a
procedurilor pentru exercitarea competenţelor de punere în aplicare conferite Comisiei (1).

(51) prin punerea în aplicare a prezentei directive se urmăreşte obţinerea unui nivel de
protecţie a apelor cel puţin echivalent cu cel stabilit în anumite documente anterioare, care
trebuie, prin urmare, abrogate imediat ce prevederile relevante ale prezentei directive au fost
puse în aplicare în totalitate.

(52) prevederile prezentei directive preiau cadrul pentru controlarea poluării cu substanţe
periculoase stabilit pe baza Directivei 76/464/CEE (2). Prin urmare, respectiva directivă
trebuie abrogată imediat ce prevederile relevante ale prezentei directive au fost puse în
aplicare în totalitate.

(53) legislaţia de mediu existentă în domeniul protecţiei apelor trebuie respectată şi pusă în
aplicare integral. Trebuie garantată aplicarea corectă a prevederilor privind punerea în aplicare
a prezentei directive, pe întreg teritoriul Comunităţii, prin sancţiuni adecvate stabilite de
legislaţia statelor membre. Aceste sancţiuni trebuie să fie eficiente, proporţionale şi
descurajatoare.

ADOPTĂ PREZENTA DIRECTIVĂ:

Articolul 1
Scopul

Scopul prezentei directive este de a stabili un cadru pentru protecţia apelor interioare, a apelor
de tranziţie, a apelor de coastă şi a apelor subterane, urmărind:

(a) prevenirea deteriorărilor ulterioare, protecţia şi îmbunătăţirea ecosistemele acvatice şi, în


ceea ce priveşte necesităţile de apă ale acestora, a ecosistemelor terestre şi a zonelor umede
care depind în mod direct de ecosistemele acvatice;

(b) promovarea utilizării durabile a apei pe baza unei protecţii pe termen lung asigurate pentru
resursele de apă existente;

(c) asigurarea unei protecţii sporite şi a îmbunătăţirii mediului acvatic, între altele, prin
măsuri specifice de reducere progresivă a evacuărilor, emisiilor şi pierderilor de substanţe
prioritare şi prin stoparea sau prin eliminarea treptată a evacuărilor, emisiilor şi pierderilor de
substanţe prioritare cu un grad ridicat de risc;

(d) asigurarea reducerii treptate a poluării pânzei freatice şi prevenirea poluării ulterioare a
acesteia şi

(e) contribuţia la diminuarea efectelor inundaţiilor şi ale perioadelor de secetă, prin aceasta
contribuind la:
1
JO C 184, 17.07.1999, p. 23.
2
JO L 129, 18.05.1976, p. 23. Directivă modificată de Directiva 91/692/CEE (JO L 377, 31.12.1991, p. 48).
 existenţa unei rezerve suficiente de apă de suprafaţă şi subterană de bună calitate, aceasta
fiind necesară pentru o utilizare echitabilă, echilibrată şi durabilă a apei,

 o reducere importantă a poluării pânzei freatice,

 protecţia apelor marine şi teritoriale şi

 realizarea obiectivelor stabilite în acordurile internaţionale importante, inclusiv în


acordurile care urmăresc prevenirea şi eliminarea poluării mediului marin, prin intermediul
acţiunii comunitare bazate pe art. 16 alin. (3), de a stopa sau de a elimina treptat evacuările,
emisiile şi pierderile de substanţe prioritare cu un grad ridicat de risc, toate acestea având
drept scop final obţinerea în mediul marin a unor concentraţii apropiate de valorile de fond
pentru substanţele produse în mod natural şi a unor concentraţii apropiate de zero pentru
substanţele sintetice produse de om.

Articolul 2
Definiţii

În sensul prezentei directive, se aplică următoarele definiţii:

1. „apă de suprafaţă” reprezintă apele interioare, cu excepţia apelor subterane, a apelor de


tranziţie şi a apelor de coastă. În cazul situaţiei chimice, expresia se referă şi la apele
teritoriale.

2. „apă subterană” reprezintă toate apele care se află sub pământ în zona de saturaţie şi în
contact direct cu solul sau cu subsolul.

3. „ape interioare” reprezintă toate apele stătătoare sau curgătoare de pe suprafaţa solului şi
toate apele subterane situate în amonte faţă de linia de bază de la care se măsoară apele
teritoriale.

4. „râu” reprezintă o masă de apă interioară care curge în mare parte pe suprafaţa solului, dar
care poate curge şi în subsol pe o parte a cursului său.

5. „lac” reprezintă o masă de apă interioară de suprafaţă stătătoare.

6. „ape de tranziţie” reprezintă masele de apă de suprafaţă aflate în vecinătatea gurilor de râu
care au un caracter parţial salin ca urmare a învecinării cu apele de coastă, dar care sunt
influenţate puternic de fluxurile de apă dulce.

7. „ape de coastă” reprezintă apele de suprafaţă situate în partea interioară a unei linii care
are fiecare punct situat la o distanţă de o milă marină faţă de punctul cel mai apropiat de linia
de bază de la care se măsoară apele teritoriale şi care, acolo unde este cazul, se extinde până la
limita exterioară a unei ape de tranziţie.

8. „masă artificială de apă” reprezintă o masă de apă de suprafaţă creată de activitatea


umană.

9. „masă de apă puternic modificată” reprezintă o masă de apă de suprafaţă al cărei caracter,
ca urmare a modificărilor fizice cauzate de activitatea umană, este fundamental modificat,
după cum a fost stabilit de statele membre în conformitate cu prevederile din anexa II.
10. „masă de apă de suprafaţă” reprezintă o parte distinctă şi semnificativă a unei ape de
suprafaţă, cum ar fi un lac, un rezervor, un curent de apă, un râu sau un canal, parte a unui
curent de apă, râu sau canal, o apă de tranziţie sau un segment din apele de coastă.

11. „acvifer” reprezintă un strat sau straturi subterane de rocă sau alte tipuri de straturi
geologice cu o porozitate şi o permeabilitate suficiente pentru a permite fie trecerea unui
curent important de apă, fie captarea de cantităţi importante de apă subterană.

12. „masă de apă subterană” reprezintă un volum distinct de apă subterană din interiorul unui
acvifer sau al mai multor acvifere.

13. „bazin hidrografic” reprezintă suprafaţa de pământ de la care orice curgere de apă
converge, printr-o reţea de râuri, fluvii şi eventual lacuri, în mare, printr-o singură gură de
vărsare, un singur estuar sau o singură deltă.

14. „sub-bazin” reprezintă suprafaţa de pământ de la care orice curgere de apă converge la un
moment dat, printr-o reţea de râuri, fluvii şi eventual lacuri, într-un curs de apă (în mod
normal, un lac sau o confluenţă de râuri).

15. „unitate hidrografică” reprezintă zona terestră şi marină constituită din unul sau mai multe
bazine hidrografice învecinate, împreună cu apele subterane şi apele de coastă asociate,
identificată în conformitate cu art. 3 alin. (1) ca fiind principala unitate pentru gestionarea
bazinelor hidrografice.

16. „autorităţi competente” reprezintă autoritatea sau autorităţile identificate în conformitate


cu art. 3 alin. (2) sau (3).

17. „situaţia apelor de suprafaţă” este expresia generală a stării unei mase de apă de suprafaţă,
determinată pe baza cele mai nefavorabile valori a situaţiei sale ecologice şi chimice.

18. „situaţie bună a unei ape de suprafaţă” reprezintă situaţia unei ape de suprafaţă atunci cât
atât situaţia sa ecologică cât şi cea chimică sunt cel puţin „bune”.

19. „situaţia apelor subterane” este expresia generală a stării unei mase de apă subterane
determinată pe baza cele mai nefavorabile valori a situaţiei sale ecologice şi chimice.

20. „situaţie bună a unei ape subterane” reprezintă situaţia unei ape subterane atunci când atât
situaţia sa cantitativă, cât şi cea chimică sunt cel puţin „bune”.

21. „situaţie ecologică” este expresia calităţii structurii şi funcţionării ecosistemelor acvatice
asociate cu apele de suprafaţă, clasificată în conformitate cu anexa V.

22. „situaţie ecologică bună” este situaţia unei mase de apă de suprafaţă, clasificată astfel în
conformitate cu anexa V.

23. „potenţial ecologic bun” este situaţia unei mase de apă puternic modificate sau a unei
mase artificiale de apă, clasificate astfel în conformitate cu prevederile relevante din anexa V.

24. „situaţie a apei de suprafaţă bună din punct de vedere chimic” este situaţia chimică
necesară pentru a respecta obiectivele ecologice pentru ape de suprafaţă stabilite la art. 4 alin.
(1) lit. (a), şi anume situaţia chimică a unei ape de suprafaţă în cazul căreia valorile
concentraţiilor de agenţi poluanţi nu depăşesc standardele ecologice de calitate stabilite în
anexa IX şi la art. 16 alin. (7), precum şi în orice document comunitar relevant care stabileşte
standarde ecologice de calitate la nivel comunitar.

25. „situaţie a apei subterane bună din punct de vedere chimic” este situaţia chimică a unei
mase de apă subterană care îndeplineşte toate condiţiile enumerate în tabelul 2.3.2 din anexa
V.

26. „situaţie cantitativă” reprezintă gradul în care o masă de apă subterană este afectată de
captarea directă sau indirectă.

27. „resurse de apă subterană disponibile” reprezintă rata medie anuală pe termen lung de
realimentare a masei de apă minus rata anuală pe termen lung a debitului necesară pentru a
îndeplini obiectivele ecologice de calitate pentru apele de suprafaţă asociate specificate la art.
4, pentru a evita orice diminuare semnificativă a situaţiei ecologice a acestor ape şi pentru a
evita orice deteriorare adusă ecosistemelor terestre asociate.

28. situaţie cantitativă bună” reprezintă situaţia definită în tabelul 2.1.2 din anexa V.

29. „substanţe cu un grad ridicat de risc” reprezintă substanţele sau grupurile de substanţe care
sunt toxice, persistente şi care tind să se bioacumuleze, precum şi alte substanţe au grupuri de
substanţe care creează un nivel similar de îngrijorare.

30. „substanţe prioritare” reprezintă substanţele identificate în conformitate cu art. 16 alin. (2)
şi enumerate în anexa X. Printre aceste substanţe, există „substanţe prioritare cu un grad
ridicat de risc”, acestea fiind substanţele identificate în conformitate cu art. 16 alin. (3) şi (6)
pentru care se impune luarea de măsuri în conformitate cu art. 16 alin. (1) şi (8).

31. „agent poluant” reprezintă toate substanţele care ar putea constitui factori de poluare, în
special substanţele enumerate în anexa VIII.

32. „evacuare directă în apele subterane” reprezintă eliminarea agenţilor poluanţi în apele
subterane fără ca aceştia să mai treacă prin sol sau subsol.

33. „poluare” reprezintă introducerea directă sau indirectă de substanţe sau căldură în aer, apă
sau pământ ca rezultat al activităţii umane şi care poate prezenta riscuri pentru sănătatea
umană sau pentru calitatea ecosistemelor acvatice sau a ecosistemelor terestre care depind în
mod direct de ecosistemele acvatice, aceasta ducând la deteriorarea bunurilor materiale sau
afectând negativ domeniul agrementului sau alte utilizări legitime ale mediului.

34. „obiective ecologice” reprezintă obiectivele stabilite la art. 4.

35. „standarde ecologice de calitate” reprezintă nivelurile concentraţiilor unui anume agent
poluant sau al unui grup de agenţi poluanţi în apă, sedimente sau biota, care nu trebuie
depăşite pentru a asigura protecţia sănătăţii umane şi a mediului.

36. „modalitate de abordare combinată” reprezintă controlul evacuărilor şi al emisiilor în


apele de suprafaţă în conformitate cu modalitatea de abordare stabilită la art. 10.

37. „apă destinată consumului uman” are aceeaşi semnificaţie ca şi în cazul Directivei
80/778/CEE, modificată de Directiva 98/83/CE.
38. „servicii de furnizare a apei” reprezintă totalitatea serviciilor prin care se furnizează apă
pentru gospodării individuale, instituţii publice sau pentru orice activitate economică:

(a) captare, îndiguire, depozitare, tratare şi distribuire a apelor de suprafaţă sau subterane,

(b) instalaţii de colectare şi tratare a apelor uzate care urmează a fi evacuate în apele de
suprafaţă.

39. „utilizarea apei” reprezintă serviciile de furnizare a apei şi la orice alte activităţi
identificate pe baza art. 5 şi a anexei II care au un impact semnificativ asupra situaţiei apelor.

Acest concept se aplică în sensul art. 1 şi al analizei economice efectuate în conformitate cu


art. 5 şi cu anexa III lit. (b).

40. „valori limită de emisie” reprezintă masa, exprimată în anumiţi parametri specifici,
concentraţia şi/sau nivelul unei emisii care nu pot fi depăşite pe durata uneia sau a mai multor
perioade de timp. Valorile limită de emisie pot fi stabilite şi pentru anumite grupe, familii sau
categorii de substanţe, în special pentru cele identificate pe baza art. 16.

Valorile limită de emisie pentru substanţe se aplică, în mod normal, în punctul în care agenţii
poluanţi ies din instalaţie, fără a se lua în calcul gradul de diluare. În cazul evacuării directe în
apă, efectul unei instalaţii de tratare a apelor uzate poate fi luat în considerare la determinarea
valorilor limită de emisie pentru instalaţiile respective, cu condiţia garantării unui nivel
echivalent de protecţie a mediului ca întreg şi cu condiţia ca aceasta să nu ducă la creşterea
nivelului de poluare a mediului.

41. „controlul emisiilor” reprezintă controalele care necesită o limitare specifică a valorilor de
emisie, de exemplu o valoare limită de emisie sau orice impunere de limite sau de condiţii
pentru efectele, natura sau alte caracteristici ale unei emisii sau pentru condiţiile de
funcţionare care afectează emisia respectivă. Utilizarea expresiei de „controlare a emisiilor”
în cadrul prezentei directive cu referire la prevederile oricărei alte directive nu este
considerată în nici un caz o reinterpretare a respectivelor prevederi.

Articolul 3
Coordonarea măsurilor administrative în cadrul unităţilor hidrografice

1. Statele membre identifică bazinele hidrografice individuale care se află pe teritoriul lor
naţional şi, în sensul prezentei directive, le alocă unităţilor hidrografice individuale. Acolo
unde este cazul, bazinele hidrografice mici pot fi combinate cu bazine hidrografice mai mari
sau pot fi unite cu alte bazine hidrografice mici învecinate pentru a forma unităţi hidrografice
individuale. Dacă apele subterane nu se încadrează în totalitate într-un anumit bazin
hidrografic, aceste ape vor fi identificate şi alocate celei mai apropiat sau celei mai adecvate
unităţi hidrografice. Apele de coastă sunt identificate şi alocate celei mai apropiate sau celei
mai adecvate unităţi hidrografice sau celor mai apropiate sau adecvate unităţi hidrografice.

2. Statele membre asigură măsurile administrative adecvate, inclusiv identificarea


autorităţilor competente, în conformitate cu reglementările prezentei directive în cadrul
fiecărei unităţi hidrografice care se află pe teritoriul lor.

3. Statele membre se asigură de faptul că un bazin hidrografic care se află pe teritoriul mai
multor state membre este alocat unei unităţi hidrografice. La cererea statelor membre
respective, Comisia facilitează operaţiunea de alocare către aceste unităţi hidrografice
internaţionale.

iecare stat membru asigură măsurile administrative adecvate, inclusiv identificarea


autorităţilor competente, în conformitate cu reglementările prezentei directive în cadrul acelei
porţiuni din unitatea hidrografică internaţională care se află pe teritoriul său.

4. Statele membre garantează coordonarea tuturor cerinţelor prezentei directive care


urmăresc îndeplinirea obiectivelor ecologice stabilite pe baza art. 4 şi, în mod special, a
tuturor programelor de măsuri, pentru întreaga unitate hidrografică. În cazul unităţilor
hidrografice internaţionale, statele membre respective asigură împreună coordonarea şi pot
utiliza în acest scop structurile existente care derivă din acordurile internaţionale. La cererea
statelor membre respective, Comisia facilitează stabilirea programului de măsuri.

5. Dacă o unitate hidrografică se extinde în afara teritoriului Comunităţii, statul membru sau
statele membre respective trebuie să facă eforturile necesare pentru a stabili o coordonare
adecvată împreună cu ţările terţe respective, cu scopul de a realiza obiectivele prezentei
directive pe întreaga unitate hidrografică. Statele membre garantează aplicarea
reglementărilor prezentei directive pe teritoriul lor.

6. În conformitate cu prezenta directivă, statele membre pot identifica un organism naţional


sau internaţional drept autoritate competentă.

7. Statele membre identifică autorităţile competente până la data menţionată la art. 24.

8. Statele membre prezintă Comisiei o listă cu autorităţile competente naţionale şi autorităţile


competente ale tuturor organismelor internaţionale în care sunt membre, în termen de
maximum şase luni de la data menţionată la art. 24. Pentru fiecare autoritate competentă se
furnizează informaţiile stabilite în anexa I.

9. Statele membre informează Comisia cu privire la orice modificări care apar în informaţiile
prevăzute în conformitate cu alin. (8), în termen de maximum trei luni de la data la care a fost
pusă în aplicare modificarea respectivă.

Articolul 4
Obiective ecologice

1. La punerea în aplicare a programelor de măsuri specificate în planurile de gestionare a


bazinelor hidrografice:

(a) pentru apele de suprafaţă

(i) Statele membre pun în aplicare măsurile necesare pentru a preveni deteriorarea
situaţiei maselor de apă de suprafaţă, sub rezerva aplicării alin. (6) şi (7) şi fără a aduce
atingere alin. (8);

(ii) Statele membre protejează, sporesc şi restaurează toate masele de apă de suprafaţă,
sub rezerva aplicării pct. (iii) pentru mase artificiale de apă şi mase de apă puternic
modificate, cu scopul de a obţine o bună situaţie a apelor de suprafaţă în termen de maximum
15 ani de la data intrării în vigoare a prezentei directive, în conformitate cu prevederile
stabilite în anexa V, sub rezerva aplicării prelungirilor determinate în conformitate cu alin. (4)
şi a aplicării alin. (5), (6) şi (7), fără a aduce atingere alin. (8);
(iii) Statele membre protejează şi sporesc toate masele artificiale de apă şi masele de apă
puternic modificate, cu scopul de a obţine un potenţial ecologic bun şi o situaţie bună din
punct de vedere chimic pentru apele de suprafaţă în termen de maximum 15 ani de la data
intrării în vigoare a prezentei directive, în conformitate cu prevederile stabilite în anexa V, sub
rezerva aplicării prelungirilor determinate în conformitate cu alin. (4) şi a aplicării alin. (5),
(6) şi (7), fără a aduce atingere alin. (8);

(iv) Statele membre pun în aplicare măsurile necesare în conformitate cu art. 16 alin. (1) şi
alin. (8) cu scopul de a reduce treptat poluarea cu substanţe prioritare şi de a stopa sau elimina
treptat emisiile, evacuările şi pierderile de substanţe prioritare cu un grad ridicat de risc

fără a aduce atingere acordurilor internaţionale menţionate la art. 1 şi relevante pentru părţile
respective;

(b) pentru apele subterane

(i) statele membre pun în aplicare măsurile necesare pentru a preveni sau a elimina
pătrunderea agenţilor poluanţi în apele subterane şi pentru a preveni deteriorarea situaţiei
maselor de apă subterane, sub rezerva aplicării alin. (6) şi (7) şi fără a aduce atingere alin. (8)
din prezentul articol şi a aplicării art. 11 alin. (3) lit. (j);

(ii) statele membre protejează, sporesc şi restaurează toate masele de apă subterană,
asigură un echilibru între captarea apelor subterane şi realimentarea pânzei freatice, cu scopul
de a obţine o bună situaţie a apelor subterane în termen de maximum 15 ani de la data intrării
în vigoare a prezentei directive, în conformitate cu prevederile stabilite în anexa V, sub
rezerva aplicării prelungirilor determinate în conformitate cu alin. (4) şi a aplicării alin. (5),
(6) şi (7), fără a aduce atingere alin. (8) din prezentul articol şi sub rezerva aplicării art. 11
alin. (3) lit. (j);

(iii) statele membre pun în aplicare măsurile necesare pentru a contracara orice tendinţă
semnificativă de creştere durabilă a nivelului concentraţiei oricărui agent poluant ca urmare a
impactului activităţilor umane, pentru a reduce în mod treptat poluarea apelor subterane;

Măsurile necesare pentru a obţine o contracarare a acestei tendinţe sunt puse în aplicare în
conformitate cu alin. (2), (4) şi (5) din art. 17, având în vedere standardele aplicabile în acest
caz care sunt stabilite în legislaţia comunitară relevantă, sub rezerva aplicării alin. (6) şi (7),
fără a aduce atingere alin. (8);

(c) pentru zonele protejate

Statele membre respectă toate standardele şi obiectivele în termen de maximum 15 ani de la


data intrării în vigoare a prezentei directive, cu excepţia cazului în care există specificaţii
diferite în legislaţia comunitară pe baza căreia au fost stabilite zonele protejate individuale.

2. Dacă, pentru o anumită masă de apă sunt valabile mai multe obiective stabilite la alin. (1),
se aplică obiectivul cel mai strict.

3. Statele membre pot desemna o masă de apă de suprafaţă ca fiind artificială sau puternic
modificată dacă:
(a) modificarea caracteristicilor hidromorfologice ale masei de apă respective necesare pentru
a obţine o situaţie ecologică bună ar avea un impact negativ semnificativ:

(i) asupra mediului în general;

(ii) asupra navigaţiei, inclusiv a facilităţilor portuare sau asupra activităţilor de recreere;

(iii) asupra activităţilor pentru care este necesară stocarea apei, cum ar fi furnizarea de apă
potabilă, generarea de curent electric sau irigaţiile;

(iv) asupra reglării nivelului apelor, protecţiei împotriva inundaţiilor, drenării terenurilor sau

(v) asupra altor activităţi umane de dezvoltare durabilă la fel de importante;

(b) din motive care ţin de fezabilitatea tehnică sau de costurile disproporţionate, obiectivele
benefice satisfăcute de caracteristicile artificiale sau modificate ale masei de apă nu pot fi
realizate în mod rezonabil prin alte metode care să constituie o opţiune mult mai bună din
punct de vedere ecologic.

Alegerea făcută şi motivele care au stat la baza ei trebuie menţionate în mod specific în
planurile de gestionare a bazinelor hidrografice solicitate pe baza art. 13 şi revizuite la
intervale de şase ani.

4. Termenele limită stabilite pe baza alin. (1) pot fi prelungite în scopul realizării treptate a
obiectivelor pentru masele de apă, cu condiţia ca situaţia masei de apă respective să nu fie
înrăutăţită şi sub rezerva îndeplinirii următoarelor condiţii:

(a) Statele membre constată faptul că îmbunătăţirile care trebuie aduse masei de apă nu pot fi
realizate în intervalul de timp stabilit la alineatul respectiv din cel puţin una dintre
următoarele motive:

(i) gama îmbunătăţirilor necesare poate fi realizată numai în mod treptat, într-un interval
care depăşeşte programul stabilit, din motive tehnice;

(ii) finalizarea operaţiunilor de îmbunătăţire în cadrul programului stabilit ar induce


costuri disproporţionate;

(iii) condiţiile naturale nu permit îmbunătăţirea la timp a situaţiei masei de apă.

(b) Prelungirea termenului limită şi motivul care stă la baza acestei prelungiri sunt expuse în
mod expres şi explicate în planurile de gestionare a bazinelor hidrografice solicitate pe baza
art. 13.

(c) Prelungirile sunt limitate la maximum două actualizări ale planului de gestionare a
bazinului hidrografic, cu excepţia cazului în care condiţiile naturale împiedică realizarea la
timp a obiectivelor stabilite.

(d) În planul de gestionare a bazinelor hidrografice trebuie incluse: un rezumat al măsurilor


cerute pe baza art. 11, care sunt considerate necesare pentru a aduce masele de apă la situaţia
dorită în mod treptat până la termenul limită prelungit, motivele pentru orice posibilă
întârziere în aplicarea acestor măsuri şi programul estimat pentru punerea lor în aplicare. În
planurile actualizate de gestionare a bazinelor hidrografice se include o revizuire a modului de
punere în aplicare a acestor măsuri şi un rezumat al tuturor măsurilor suplimentare.

5. Statele membre pot urmări realizarea unor obiective mai puţin stricte decât cele cerute pe
baza alin. (1) pentru anumite mase de apă, dacă acestea sunt afectate de activitatea umană
determinată în conformitate cu art. 5 alin. (1) sau când starea lor naturală face ca realizarea
acestor obiective să fie imposibilă sau disproporţionată din punctul de vedere al costurilor şi
sunt îndeplinite următoarele condiţii:

(a) necesităţile ecologice şi socio-economice satisfăcute de activitatea umană nu pot fi


realizate prin alte metode care să constituie o opţiune ecologică mult mai bună, fără a induce
costuri disproporţionate;

(b) statele membre se asigură că:

 pentru apele de suprafaţă, se obţine cea mai bună situaţie posibilă din punct de vedere
ecologic şi chimic, având în vedere impactul care nu a putut fi evitat datorită naturii activităţii
umane sau poluării,

 pentru apele subterane, au loc cele mai mici schimbări posibile ale situaţiei bune a apelor
subterane, având în vedere impactul care nu a putut fi evitat datorită naturii activităţii umane
sau poluării;

(c) situaţia masei de apă afectate nu suferă deteriorări ulterioare;

(d) stabilirea de obiective ecologice mai puţin stricte şi motivele care stau la baza acestor
obiective sunt menţionate în mod expres în planul de gestionare a bazinului hidrografic
solicitat pe baza art. 13, iar obiectivele sunt revizuite la intervale regulate de şase ani.

6. Deteriorarea temporară a situaţiei maselor de apă nu încalcă cerinţele prezentei directive


dacă acest lucru este rezultatul unor cauze naturale sau de forţă majoră excepţionale sau care
nu au putut fi prevăzute, în special inundaţii majore sau perioade prelungite de secetă sau sunt
rezultatul unor accidente care nu au putut fi prevăzute, dacă se îndeplinesc toate condiţiile de
mai jos:

(a) se iau toate măsurile necesare pentru a preveni continuarea deteriorării situaţiei şi pentru a
nu compromite realizarea obiectivelor prezentei directive în cazul altor mase de apă care nu
au fost afectate de aceste circumstanţe;

(b) condiţiile în care pot fi declarate împrejurările excepţionale sau imposibil de prevăzut,
inclusiv adoptarea indicatorilor adecvaţi, sunt stabilite în planul de gestionare a bazinului
hidrografic;

(c) măsurile care trebuie luate în aceste circumstanţe excepţionale sunt incluse în programul
de măsuri şi nu trebuie să împiedice restaurarea calităţii masei de apă, după încetarea acestor
circumstanţe;

(d) efectele circumstanţelor excepţionale sau imposibil de prevăzut sunt analizate anual şi, în
funcţie de motivele stabilite la alin. (4) lit. (a), se iau toate măsurile practice cu scopul de a
restabili situaţia masei de apă anterioară efectelor acelor circumstanţe în cel mai scurt timp
posibil şi
(e) în următoarea versiune revizuită a planului de gestionare a bazinului hidrografic se
include un rezumat al efectelor circumstanţelor şi măsurilor luate sau care urmează a fi luate
în conformitate cu lit. (a) şi (d).

7. Statele membre nu încalcă prezenta directivă dacă:

 nu reuşesc să obţină o situaţie bună a apelor subterane, o situaţie ecologică bună sau, acolo
unde este cazul, un potenţial ecologic bun sau nu reuşesc să prevină deteriorarea situaţiei unei
mase de apă de suprafaţă sau subterană ca urmare unor noi modificări ale caracteristicilor
fizice ale masei de apă de suprafaţă sau a schimbării nivelului apelor subterane sau

 nu reuşesc să prevină deteriorarea situaţiei unei mase de apă de la foarte bună la bună, ca
urmare a desfăşurării unor noi activităţi umane de dezvoltare durabilă

şi sunt îndeplinite următoarele condiţii:

(a) sunt luate toate măsurile necesare pentru a diminua impactul negativ asupra situaţiei masei
de apă;

(b) motivele pentru modificările sau schimbările respective sunt expuse şi explicate în mod
expres în planul de gestionare a bazinului hidrografic solicitat pe baza art. 13, iar obiectivele
sunt revizuite la intervale regulate de şase ani;

(c) motivele care stau la baza acestor modificări sau schimbări prezintă un înalt interes public
şi/sau beneficiile pe care realizarea obiectivelor stabilite la alin. (1) le aduce mediului şi
societăţii sunt mai mici decât beneficiile noilor modificări sau schimbări aduse sănătăţii
umane, menţinerii siguranţei pentru om sau a unei dezvoltări durabile şi

(d) din motive care ţin de fezabilitatea tehnică sau de costurile disproporţionate, obiectivele
benefice satisfăcute de modificările sau schimbările aduse masei de apă nu pot fi realizate în
mod rezonabil prin alte metode care să constituie o opţiune mult mai bună din punct de vedere
ecologic.

8. La aplicarea alin. (3), (4), (5), (6) şi (7), statele membre garantează că aplicarea nu
exclude sau compromite în mod permanent realizarea obiectivelor prezentei directive în cazul
altor mase de apă din aceeaşi unitate hidrografică şi este în conformitate cu punerea în
aplicare a legislaţiei comunitare de mediu.

9. Se impune luarea de măsuri pentru ca aplicarea noilor prevederi, inclusiv aplicarea alin.
(3), (4), (5), (6) şi (7), garantează cel puţin acelaşi grad de protecţie ca şi în cazul legislaţiei
comunitare existente.

Articolul 5
Caracteristici ale unităţilor hidrografice, analiza impactului activităţilor umane asupra
mediului şi analiza economică a utilizării apei

1. Fiecare stat membru trebuie să se asigure de faptul că pentru fiecare unitate hidrografică
sau pentru porţiunea unei unităţi hidrografice internaţionale care se află pe teritoriul său se
efectuează:

 o analiză a caracteristicilor acesteia,


 o analiză a impactului activităţilor umane asupra situaţiei apelor de suprafaţă şi a apelor
subterane şi

 o analiză economică a utilizării apei

în conformitate cu specificaţiile tehnice stabilite în anexele II şi II şi că acestea sunt finalizate


în termen de maximum patru ani de la data intrării în vigoare a prezentei directive.

2. Analizele şi revizuirile menţionate la alin. (1) sunt revizuite la rândul lor şi, acolo unde
este cazul, actualizate în termen de maximum 13 ani de la data intrării în vigoare a prezentei
directive şi apoi la intervale regulate de şase ani.

Articolul 6
Registrul zonelor protejate

1. Statele membre trebuie să alcătuiască un registru sau mai multe registre care să cuprindă
zonele din cadrul fiecărei unităţi hidrografice pentru care s-a stabilit că este necesară o
protecţie specială din partea legislaţiei comunitare pentru protecţia apelor de suprafaţă şi a
apelor subterane ale acestora sau pentru conservarea habitatelor şi a speciilor care depind în
mod direct de apă. Statele membre se asigură că acest registru este finalizat în termen de
maximum patru ani de la data intrării în vigoare a prezentei directive.

2. Registrul sau registrele trebuie să includă toate masele de apă identificate pe baza art. 7
alin. (1) şi toate zonele protejate care fac obiectul anexei IV.

3. Registrul sau registrele zonelor protejate pentru fiecare unitate hidrografică trebuie
evizuit(e) şi actualizat(e) permanent.

Articolul 7
Ape utilizate la captarea apei potabile

1. În cadrul fiecărei unităţi hidrografice, statele membre identifică:

 toate masele de apă utilizate la captarea apei potabile destinate consumului uman şi care
furnizează o medie zilnică de minimum 10 m3 sau deserveşte minimum 50 de persoane şi

 toate masele de apă destinate unei astfel de utilizări viitoare.

Statele membre monitorizează, conform anexei V, toate masele de apă care, conform
respectivei anexe, furnizează în medie peste 100 m3 de apă pe zi.

2. Pentru fiecare masă de apă identificată pe baza alin. (1), statele membre se asigură de
faptul că, pe lângă îndeplinirea obiectivelor stabilite la art. 4 în conformitate cu cerinţele
prezentei directive pentru apele de suprafaţă şi incluzând standardele de calitate stabilite la
nivel comunitar pe baza art. 16, pe baza regimului de tratare a apei aplicat şi în conformitate
cu legislaţia comunitară, apa care rezultă va îndeplini cerinţele Directivei 80/778/CEE,
modificată de Directiva 98/83/CE.

3. În cazul maselor de apă identificate, pentru a evita deteriorarea calităţii acestora, statele
membre asigură protecţia necesară cu scopul de a reducere nivelul tratamentului de purificare
cerut pentru producerea apei potabile. Statele membre pot stabili zone de siguranţă pentru
masele de apă respective.
Articolul 8
Monitorizarea situaţiei apelor de suprafaţă, a apelor subterane şi a zonelor protejate

1. Statele membre asigură elaborarea de programe de monitorizare a situaţiei apelor, cu


scopul de a stabili o vedere de ansamblu coerentă şi completă asupra situaţiei apelor din
fiecare unitate hidrografică:

 în cazul apelor de suprafaţă, aceste programe se referă la:

(i) volumul şi nivelul sau rata debitului în măsura în care acesta prezintă importanţă pentru
situaţia ecologică şi chimică şi pentru potenţialul ecologic şi

(ii) situaţia ecologică şi chimică şi potenţialul ecologic;

 în cazul apelor subterane, aceste programe se referă la monitorizarea situaţiei chimice şi


cantitative,

 în cazul zonelor protejate, programele de mai sus sunt completate de specificaţiile


conţinute în legislaţia comunitară pe baza căreia s-au stabilit zonele protejate individuale.

2. Aceste programe devin operaţionale în termen de maximum şase ani de la data intrării în
vigoare a prezentei directive, cu excepţia cazului în care legislaţia respectivă specifică altfel.
Monitorizarea respectivă este în conformitate cu cerinţele stabilite în anexa V.

3. Specificaţiile tehnice şi metodele standardizate pentru analiza şi monitorizarea situaţiei


apelor sunt stabilite în conformitate cu procedura prevăzută la art. 21.

Articolul 9
Recuperarea costurilor serviciilor de furnizare a apei

1. Statele membre iau în considerare principiul recuperării costurilor serviciilor de furnizare


a apei, inclusiv a costurilor legate de resurse şi de protejarea mediului, având în vedere analiza
economică efectuată în conformitate cu anexa III şi, în special, cu principiul „poluatorul
plăteşte”.

Până în anul 2010, statele membre se asigură de faptul că

 politicile de stabilire a preţului pentru apă constituie o motivaţie adecvată pentru ca


utilizatorii să utilizeze resursele de apă în mod eficient, contribuind astfel la realizarea
obiectivelor ecologice incluse în prezenta directivă,

 diferitele tipuri de destinaţii finale ale apei, clasificate cel puţin pe industrie, gospodării şi
agricultură, contribuie în mod adecvat la recuperarea costurilor serviciilor de furnizare a apei,
pe baza analizei economice efectuate în conformitate cu anexa III şi luând în considerare
principiul „poluatorul plăteşte”.

În acest sens, statele membre pot avea în vedere efectele sociale, ecologice şi economice
asupra recuperării costurilor, precum şi condiţiile geografice şi climatice existente în regiunea
sau regiunile afectate.
2. În planul de gestionare a bazinului hidrografic, statele membre includ informaţii
referitoare la etapele preconizate pentru punerea în aplicare a alin. (1), fapt care va contribui
la realizarea obiectivelor ecologice stabilite în prezenta directivă, precum şi informaţii
referitoare la contribuţiile diferitelor destinaţii finale ale utilizării apei la recuperarea
costurilor serviciilor de furnizare a apei.

3. Nici o dispoziţie a prezentului articol nu împiedică finanţarea măsurilor private de


remediere sau de prevenire pentru realizarea obiectivelor stabilite în prezenta directivă.

4. Statele membre nu încalcă prevederile prezentei directive dacă, pe baza practicilor


existente, hotărăsc să renunţe la aplicarea prevederilor stabilite la alin. (1) a doua teză şi, în
acest scop, la prevederile relevante stabilite la alin. (2), pentru o anumită activitate de utilizare
a apei, dacă acest lucru nu compromite scopurile şi realizarea obiectivelor stabilite în prezenta
directivă. Statele membre includ în planul de gestionare a bazinului hidrografic motivele
pentru care nu aplică în totalitate alin. (1) a doua teză.

Articolul 10
Metoda combinată de abordare a surselor punctiforme şi a surselor difuze

1. Statele membre se asigură de faptul că toate evacuările în apele de suprafaţă menţionate la


alin. (2) sunt controlate în conformitate cu metoda combinată de abordare stabilită în
prezentul articol.

2. Statele membre asigură stabilirea şi/sau punerea în aplicare:

(a) a controlării emisiilor pe baza celor mai bune tehnici disponibile sau

(b) a valorilor limită relevante pentru emisii sau

(c) în cazul impacturilor difuze, a controlului care să includă, după caz, cele mai bune practici
ecologice

stabilite în

 Directiva Consiliului 96/61/CE din 24 septembrie 1996 privind activităţile integrate


pentru prevenirea şi controlul poluării (1),

 Directiva Consiliului 91/271/CEE din 21 mai 1991 privind tratarea apelor urbane
reziduale (2),

 Directiva Consiliului 91/676/CEE din 12 decembrie 1991 privind protecţia apelor


împotriva poluării cauzate de nitraţii proveniţi din surse agricole (3),

 directivele adoptate în conformitate cu art. 16 din prezenta directivă,

 directivele enumerate în anexa IX,

1
JO L 257, 10.10.1996, p. 26.
2
JO L 135, 30.05.1991, p. 40. Directivă modificată de Directiva Comisiei 98/15/CE (JO L 67, 07.03.1998, p.
29).
3
JO L 375, 31.12.1991, p. 1.
 orice altă legislaţie comunitară relevantă

în termen de maximum 12 ani de la data intrării în vigoare a prezentei directive, cu excepţia


cazului în care legislaţia respectivă specifică altceva.

3. Dacă există un obiectiv de calitate sau un standard de calitate în directivele enumerate în


anexa IX, stabilite sau nu pe baza prezentei directive sau orice altă legislaţie comunitară care
impun condiţii mai stricte decât cele care rezultă din aplicarea alin. (2), se stabileşte un
control al emisiilor mai strict, în funcţie de prevederile respective.

Articolul 11
Programul de măsuri

1. Pentru fiecare unitate hidrografică sau pentru acea parte a unei unităţi hidrografice
internaţionale care se află pe teritoriul său, fiecare stat membru asigură stabilirea unui
program de măsuri, luând în considerare rezultatele analizelor cerute pe baza art. 5, pentru a
realiza obiectivele stabilite la art. 4. Aceste programe de măsuri se pot referi la măsurile care
rezultă din legislaţia adoptată la nivel naţional şi care acoperă întreg teritoriul unui stat
membru. Acolo unde este cazul, un stat membru poate adopta măsuri aplicabile tuturor
unităţilor hidrografice şi/sau acelor părţi ale unităţilor hidrografice internaţionale care se află
pe teritoriul său.

2. Fiecare program de măsuri include măsurile „de bază” specificate la alin. (3) şi, acolo
unde este necesar, măsuri „suplimentare”.

3. Măsurile „de bază” constituie cerinţele minime care trebuie îndeplinite şi constau în:

(a) măsurile cerute de punerea în aplicare a legislaţiei comunitare privind protecţia apei,
inclusiv măsurile cerute pe baza legislaţiei specificate la art. 10 şi în partea A din anexa VI;

(b) măsurile considerate adecvate în sensul art. 9;

(c) măsurile necesare pentru a promova utilizarea apei în mod eficient şi durabil, pentru a
evita compromiterea realizării obiectivelor menţionate la art. 4;

(d) măsurile necesare pentru a îndeplini cerinţele art. 7, inclusiv măsurile pentru protejarea
calităţii apei cu scopul de a reduce nivelul tratamentului de purificare cerut pentru obţinerea
apei potabile;

(e) controlarea captării apelor de suprafaţă şi a apelor subterane proaspete şi îndiguirea apelor
de suprafaţă, inclusiv un registru sau registre privind activităţile de captare a apei şi
necesitatea unei autorizaţii prealabile pentru captare şi îndiguire a apei. Controalele trebuie
revizuite periodic şi, acolo unde este cazul, actualizate. Statele membre pot scuti de efectuarea
controalelor acele activităţi de captare şi de îndiguire care nu au un impact semnificativ
asupra situaţiei apei;

(f) controale, inclusiv necesitatea unei autorizaţii prealabile pentru realimentarea artificială
sau pentru sporirea maselor de apă. Apa utilizată poate proveni din orice sursă de apă de
suprafaţă sau subterană, cu condiţia ca utilizarea acelei surse să nu compromită realizarea
obiectivelor ecologice stabilite pentru acea sursă sau pentru acea masă de apă realimentată sau
sporită. Controalele trebuie revizuite periodic şi, acolo unde este cazul, actualizate;
(g) pentru evacuările din surse punctiforme care pot cauza poluarea, este necesară o
reglementare prealabilă, de exemplu interzicerea pătrunderii poluanţilor în apă sau o
autorizaţie prealabilă ori o înregistrare bazată pe norme generale obligatorii prin care se
stabilesc controale de emisie pentru poluanţii respectivi, inclusiv controalele efectuate în
conformitate cu art. 10 şi 16. Controalele trebuie revizuite periodic şi, acolo unde este cazul,
actualizate;

(h) pentru sursele difuze care pot cauza poluarea, măsuri pentru a preveni sau pentru a
controla cantitatea de agenţi poluanţi. Controalele pot fi structurate sub forma impunerii unei
reglementări prealabile, de exemplu interzicerea pătrunderii poluanţilor în apă, o autorizaţie
sau o înregistrare prealabilă bazată pe norme generale obligatorii dacă legislaţia comunitară
nu prevede o astfel de cerinţă. Controalele trebuie revizuite periodic şi, acolo unde este cazul,
actualizate;

(i) pentru oricare alte influenţe semnificative asupra situaţiei apelor, identificate pe baza art. 5
şi a anexei II, în special măsurile necesare pentru a asigura faptul că masele de apă au
caracteristici hidromorfologice care contribuie la realizarea situaţiei ecologice cerute sau a
unui potenţial ecologic bun pentru masele de apă desemnate ca fiind artificiale sau puternic
modificate. În acest scop, controalele pot fi structurate sub forma impunerii necesităţii unei
autorizaţii sau a unei înregistrări prealabile bazate pe norme generale obligatorii dacă
legislaţia comunitară nu prevede o astfel de cerinţă. Controalele trebuie revizuite periodic şi,
acolo unde este cazul, actualizate;

(j) interzicerea evacuărilor directe de agenţi poluanţi în apele subterane, sub rezerva
următoarelor prevederi:

Statele membre pot autoriza reinjectarea în acelaşi acvifer a apei utilizate în scopuri
geotermale.

Specificând condiţiile necesare, statele membre pot autoriza şi:

 injectarea substanţelor cu conţinut de apă care rezultă în urma operaţiilor de exploatare şi


extragere a hidrocarburilor sau în urma activităţilor miniere, precum şi injectarea apelor, din
motive tehnice, în formaţiunile geologice din care au fost extrase hidrocarburile sau alte
substanţe sau în formaţiunile geologice care din motive naturale sunt permanent inadecvate
pentru alte întrebuinţări. Aceste injectări nu conţin decât substanţele care rezultă din operaţiile
menţionate anterior,

 reinjectarea apelor subterane pompate din mine şi cariere sau care provin din activităţi de
construcţii sau de întreţinere a şantierelor de construcţii,

 injectarea gazelor naturale sau a gazului petrolier lichefiat (GPL), pentru depozitare, în
formaţiunile geologice care din motive naturale sunt permanent inadecvate pentru alte
întrebuinţări,

 injectarea gazelor naturale sau a gazului petrolier lichefiat (GPL), pentru depozitare, în
alte formaţiuni geologice unde există un necesar de gaze şi injectarea este de aşa natură încât
previne orice pericol prezent sau viitor de deteriorare a calităţii apelor subterane receptoare,

 activităţi de construcţie şi lucrări publice, precum şi alte activităţi similare pe sau în


terenul care intră în contact cu apele subterane. În acest scop, statele membre pot stabili faptul
că aceste activităţi trebuie considerate ca fiind autorizate, cu condiţia să fie desfăşurate în
conformitate cu normele generale obligatorii elaborate de statele membre pentru activităţile
respective,

 evacuarea, în scopuri ştiinţifice, de cantităţi mici de substanţe pentru caracterizarea,


protecţia şi remedierea maselor de apă, limitate la cantitatea strict necesară pentru scopurile
respective,

cu condiţia ca aceste evacuări să nu compromită realizarea obiectivelor ecologice stabilite


pentru respectiva masă de apă subterană;

(k) în conformitate cu acţiunile desfăşurate pe baza art. 16, măsuri pentru eliminarea poluării
apelor de suprafaţă cu substanţele incluse pe lista de substanţe prioritare stabilită pe baza art.
16 alin. (2) şi cu acţiunile care urmăresc reducerea treptată a poluării cu alte substanţe care ar
putea împiedica statele membre de la realizarea obiectivelor ecologice stabilite pentru masele
de apă de suprafaţă conform art. 4;

(l) orice măsuri necesare pentru a preveni pierderi importante de agenţi poluanţi din
instalaţiile tehnice şi pentru a preveni şi/sau reduce influenţa poluării accidentale, de exemplu
ca urmare a inundaţiilor, inclusiv prin intermediul sistemelor de detectare sau de avertizare a
acestor evenimente, inclusiv, în cazul accidentelor care nu au putut fi prevăzute, toate
măsurile necesare pentru reducerea riscului pentru ecosistemele acvatice.

4. Măsuri „suplimentare” sunt acele măsuri elaborate şi puse în aplicare pe lângă măsurile de
bază, cu scopul de a realiza obiectivele stabilite pe baza art. 4. Partea B a anexei VI conţine o
listă deschisă cu astfel de măsuri.

Statele membre mai pot adopta alte măsuri suplimentare pentru o şi mai bună protecţie şi
îmbunătăţire a apelor care fac obiectul prezentei directive, inclusiv la punerea în aplicare a
acordurilor internaţionale relevante menţionate la art. 1.

5. Când informaţiile obţinute prin monitorizare sau din alte surse arată că obiectivele pentru
masele de apă menţionate la art. 4 nu pot fi realizate, statele membre se asigură că:

 se investighează cauzele posibilului eşec,

 permisele şi autorizaţiile relevante sunt examinate şi revizuite în mod corespunzător,

 programele de monitorizare sunt revizuite şi modificate după caz şi

 se stabilesc măsurile necesare, după caz, pentru realizarea obiectivelor respective, inclusiv
stabilirea unor standarde de calitate mai stricte, acolo unde este cazul, în conformitate cu
procedurile stabilite în anexa V.

Când cauzele respective sunt rezultatul unor cauze naturale sau situaţii de forţă majoră
excepţionale şi care nu au putut fi prevăzute, în special inundaţii puternice şi perioade de
secetă prelungită, statele membre pot stabili faptul că nu sunt necesare măsuri suplimentare,
sub rezerva art. 4 alin. (6).

6. La punerea în aplicare a măsurilor în conformitate cu alin. (3), statele membre iau


măsurile adecvate pentru a nu spori poluarea apelor maritime. Fără a aduce atingere legislaţiei
în vigoare, aplicarea măsurilor luate în conformitate cu alin. (3) nu poate, sub nici o formă, în
mod direct sau indirect, duce la creşterea poluării apelor de suprafaţă. Această cerinţă nu se
aplică în cazul în care ar duce la creşterea poluării mediului ca întreg.

7. Programele de măsuri sunt stabilite în termen de maximum nouă ani de la data intrării în
vigoare a prezentei directive şi toate măsurile sunt puse în aplicare în termen de maximum 12
ani de la aceeaşi dată.

8. Programele de măsuri sunt revizuite şi, dacă este cazul, actualizate în termen de maximum
15 ani de la data intrării în vigoare a prezentei directive şi apoi la intervale regulate de şase
ani. Toate măsurile noi sau revizuite stabilite pe baza unui program actualizat sunt puse în
aplicare în termen de maximum trei ani de la data stabilirii lor.

Articolul 12
Probleme care nu pot fi rezolvate la nivelul statelor membre

1. Când un stat membru identifică o problemă care are un impact asupra gestionării apelor
sale, dar care nu poate fi rezolvată de către statul membru respectiv, acesta poate raporta
problema Comisiei şi oricărui alt stat membru interesat şi poate face recomandări pentru
rezolvarea acesteia.

2. Comisia răspunde tuturor rapoartelor şi recomandărilor făcute de statele membre în


termen de maximum şase luni.

Articolul 13
Planuri de gestionare a bazinelor hidrografice

1. Statele membre se asigură că, pentru fiecare unitate hidrografică aflată în întregime pe
teritoriul său, se elaborează un plan de gestionare.

2. În cazul unei unităţi hidrografice internaţionale care se află în totalitate în interiorul


Comunităţii, statele membre asigură coordonarea cu scopul de a elabora un singur plan
internaţional de gestionare a unităţii hidrografice. Când nu se elaborează un astfel de plan
internaţional de gestionare a unităţii hidrografice, statele membre elaborează planuri de
gestionare a bazinelor hidrografice care să acopere cel puţin acele părţi din unitatea
hidrografică internaţională care se află pe teritoriul lor pentru a realiza obiectivele prezentei
directive.

3. În cazul unei unităţi hidrografice internaţionale care se întinde dincolo de graniţele


Comunităţii, statele membre depun eforturi pentru a elabora un singur plan de gestionare a
unităţii hidrografice şi, când acest lucru nu este posibil, planul acoperă cel puţin acea parte din
unitatea hidrografică internaţională care se află pe teritoriul statului membru respectiv.

4. Planul de gestionare a unităţii hidrografice include informaţiile prezentate în detaliu în


anexa VII.

5. Planurile de gestionare a bazinelor hidrografice pot fi suplimentate prin elaborarea unor


programe şi planuri de gestionare mult mai detaliate, pentru sub-bazin, sector, problemă sau
tip de apă, care să abordeze aspectele particulare ale gestionării apelor respective. Punerea în
aplicare a acestor măsuri nu scuteşte statele membre de la îndeplinirea oricăror obligaţii
stabilite în continuare în prezenta directivă.
6. Planurile de gestionare a bazinelor hidrografice sunt publicate în termen de maximum
nouă ani de la data intrării în vigoare a prezentei directive.

7. Planurile de gestionare a bazinelor hidrografice sunt revizuite şi actualizate în termen de


maximum 15 ani de la data intrării în vigoare a prezentei directive şi apoi la intervale regulate
de şase ani.

Articolul 14
Informarea şi consultarea publicului

1. Statele membre încurajează implicarea activă a tuturor părţilor interesate în punerea în


aplicare a prezentei directive, în special în elaborarea, revizuirea şi actualizarea planurilor de
gestionare a bazinelor hidrografice. Statele membre se asigură că, pentru fiecare unitate
hidrografică, publică şi pune la dispoziţia publicului, inclusiv a utilizatorilor, pentru
comentarii:

(a) un orar şi un program de lucru pentru elaborarea unui plan, inclusiv declararea măsurilor
consultative care trebuie luate, cu cel puţin trei ani înainte de începutul perioadei la care se
referă planul;

(b) un rezumat interimar al problemelor importante identificate în legătură cu gestionarea


apelor, cu cel puţin doi ani înainte de începutul perioadei la care se referă planul;

(c) copii ale proiectelor planului de gestionare a bazinului hidrografic, cu cel puţin un an
înainte de începutul perioadei la care se referă planul;

La cerere, se permite accesul la documentele şi informaţiile de fond utilizate la elaborarea


proiectului planului de gestionare a bazinului hidrografic.

2. Statele membre acordă un termen de minim şase luni pentru comentarea în scris a
documentelor respective, pentru a permite implicarea şi consultarea activă.

3. Alin. (1) şi (2) se aplică şi planurilor actualizate de gestionare a bazinelor hidrografice.

Articolul 15
Raportarea

1. Statele membre trimit copii ale planurilor de gestionare a bazinelor hidrografice şi ale
tuturor actualizărilor ulterioare Comisiei şi oricărui stat membru interesat în termen de
maximum trei luni de la data publicării acestora:

(a) pentru unităţile hidrografice aflate în totalitate pe teritoriul unui stat membru, toate
planurile de gestionare care acoperă teritoriul naţional respectiv şi care au fost publicate în
conformitate cu art. 13;

(b) pentru unităţile hidrografice internaţionale, cel puţin acea parte a planului de gestionare a
bazinului hidrografic care acoperă teritoriul statului membru.

2. Statele membre prezintă rapoarte privind:

 analizele cerute conform art. 5 şi


 programele de monitorizare elaborate conform art. 8

efectuate în cadrul primului plan de gestionare a bazinului hidrografic în termen de maximum


trei luni de la data finalizării acestuia.

3. În termen de maximum trei ani de la data publicării fiecărui plan de gestionare a bazinului
hidrografic sau a fiecărei versiuni actualizate conform art. 13, statele membre prezintă un
raport interimar care descrie progresele înregistrate în punerea în aplicare a programului de
măsuri planificat.

Articolul 16
Strategii împotriva poluării apei

1. Parlamentul European şi Consiliul adoptă măsuri specifice împotriva poluării apelor cu


agenţi poluanţi individuali sau cu grupuri de agenţi poluanţi care prezintă un risc important
pentru sau via mediul acvatic, inclusiv riscuri pentru apele utilizate la captarea apei potabile.
Măsurile trebuie să urmărească reducerea treptată a acestor agenţi poluanţi şi, pentru
substanţele prioritare cu un grad ridicat de risc definite la art. 2 alin. (30), trebuie să
urmărească stoparea sau eliminarea treptată a evacuărilor, emisiilor şi pierderilor. Aceste
măsuri sunt adoptate pe baza propunerilor prezentate de Comisie în conformitate cu
procedurile stabilite în Tratat.

2. Comisia înaintează o propunere prin care stabileşte o listă a substanţelor prioritare


selectate dintre substanţele care prezintă un risc semnificativ pentru sau prin intermediul
mediului acvatic. Prioritatea substanţelor este stabilită pe baza riscului pentru sau prin
intermediul mediului acvatic, identificat prin:

(a) evaluarea riscului în baza Regulamentului Consiliului (CEE) nr. 793/93 ( 1), a Directivei
Consiliului 91/414/CEE (2) şi a Directivei Parlamentului European şi a Consiliului 98/8/CE (3)
sau

(b) evaluare dirijată în funcţie de risc (în conformitate cu metodologia stabilită în


Regulamentul (CEE) nr. 793/93) axată exclusiv pe ecotoxicitatea acvatică şi pe toxicitatea
umană prin intermediul mediului acvatic.

Când este necesară pentru respectarea orarului stabilit la alin. (4), stabilirea gradului de
prioritate a substanţelor se face pe baza riscului pentru sau prin intermediul mediului acvatic,
identificat printr-o procedură simplă de evaluare în funcţie de risc, bazată pe principii
ştiinţifice, luând în considerare:

 probele referitoare la gradul de risc intrinsec al substanţei respective şi, în mod special,
ecotoxicitatea acvatică şi toxicitatea umană prin intermediul căilor de expunere acvatice şi

 probe din monitorizarea contaminării pe rază mare a mediului şi

 alte probe care pot indica posibilitatea unei contaminări pe rază mare a mediului, cum ar fi
producerea sau utilizarea substanţelor respective şi tipurile de utilizare.

1
JO L 84, 05.04.1993, p. 1.
2
JO L 230, 19.08.1991, p. 1. Directivă modificată ultima dată de Directiva 98/47/CE (JO L 191, 07.07.1998, p.
50).
3
JO L 123, 24.04.1998, p. 1.
3. În propunerea Comisiei sunt identificate şi substanţele prioritare cu un grad ridicat de risc.
La identificarea acestor substanţe, Comisia ia în considerare selectarea substanţelor respective
efectuată în legislaţia comunitară relevantă privind substanţele cu un grad ridicat de risc şi
acordurile internaţionale relevante.

4. Comisia revizuieşte lista substanţelor prioritare adoptată, în termen de maximum patru ani
de la data intrării în vigoare a prezentei directive şi apoi la intervale de maximum patru ani, şi
înaintează propunerile adecvate.

5. La pregătirea propunerii, Comisia ia în considerare recomandările făcute de Comitetul


ştiinţific pentru toxicitate, ecotoxicitate şi protecţia mediului, statele membre, Parlamentul
European, Agenţia Europeană de Mediu, programele de cercetare comunitare, organizaţiile
internaţionale din care face parte Comunitatea, organizaţiile de afaceri europene, inclusiv cele
care reprezintă întreprinderile mici şi mijlocii, organizaţii ecologice europene, precum şi alte
informaţii relevante care îi sunt prezentate.

6. Pentru substanţele prioritare, Comisia înaintează propuneri de control pentru:

 reducerea progresivă a evacuărilor, emisiilor şi pierderilor de substanţe în cauză şi, în mod


special

 stoparea sau eliminarea treptată a evacuărilor, emisiilor şi pierderilor de substanţe


identificate în conformitate cu alin. (3), inclusiv un orar adecvat. Orarul nu depăşeşte o
perioadă de 20 de ani după data adoptării acestor propuneri de către Parlamentul European şi
Consiliu în conformitate cu prevederile prezentului articol.

În acest scop, Comisia identifică nivelul proporţional şi eficient din punct de vedere al
costurilor şi combinaţia de controale ale produselor şi proceselor atât pentru sursele
punctiforme, cât şi pentru sursele difuze şi, pentru controlarea proceselor, ia în considerare
valorile limită pentru emisii valabile pe întreg teritoriul Comunităţii. Când controalele
produselor includ o revizuire a autorizaţiilor relevante emise pe baza Directivei 91/414/CEE
şi a Directivei 98/8/CE, aceste revizuiri sunt efectuate în conformitate cu prevederile
directivelor respective. Fiecare propunere de control specifică măsurile pentru revizuirea şi
actualizarea lor, precum şi pentru evaluarea eficienţei acestora.

7. Comisia înaintează propuneri pentru calitatea standardelor aplicabile concentraţiilor


substanţelor prioritare în apele de suprafaţă, sedimente sau biota.

8. În conformitate cu alin. (6) şi (7), Comisia înaintează propuneri cel puţin pentru controlul
emisiilor pentru sursele punctiforme şi pentru standarde ecologice de calitate în termen de
maximum doi ani de la data includerii substanţelor respective pe lista substanţelor prioritare.
Pentru substanţele incluse pe prima listă de substanţe prioritare, în lipsa unui acord la nivel
comunitar, la şase ani de la data intrării în vigoare a prezentei directive, statele membre
stabilesc standarde ecologice de calitate pentru substanţele respective pentru toate apele de
suprafaţă afectate de evacuarea substanţelor respective şi controale ale principalelor surse de
evacuare, bazate, între altele, pe analizarea tuturor alternativelor de reducere tehnică. Pentru
substanţele incluse ulterior pe lista substanţelor prioritare, în lipsa unui acord la nivel
comunitar, statele membre desfăşoară aceste acţiuni la cinci ani de la data includerii pe listă.

9. Comisia poate pregăti strategii împotriva poluării apei cu orice alt agent poluant sau grup
de agenţi poluanţi, inclusiv împotriva poluării accidentale.
10. La pregătirea propunerilor pe baza alin. (6) şi (7), Comisia mai revizuieşte şi toate
directivele enumerate în anexa IX. La termenul limită stabilit la alin. (8), Comisia propune
revizuirea controalelor stabilite în anexa IX pentru toate substanţele incluse pe lista
substanţelor prioritare şi propune măsurile adecvate, inclusiv posibila abrogare a controalelor
stabilite pe baza anexei IX pentru restul substanţelor.

Toate controalele stabilite în anexa IX pentru care sunt propuse revizuiri, sunt repetate până la
data intrării în vigoare a revizuirilor respective.

11. La adoptarea de către Parlamentul European şi Consiliu, lista substanţelor prioritare


pentru substanţele menţionate la alin. (2) şi (3) propusă de Comisie devine anexa X la
prezenta directivă. La revizuirea listei menţionate la alin. (4) se respectă aceeaşi procedură.

Articolul 17
Strategii pentru prevenirea şi controlul poluării apelor subterane

1. Parlamentul European şi Consiliul adoptă măsuri specifice pentru prevenirea şi controlul


poluării apelor subterane. Aceste măsuri urmăresc realizarea obiectivelor referitoare la o
situaţie bună a apelor subterane din punct de vedere chimic în conformitate cu art. 4 alin. (1)
lit. (b) şi sunt adoptate de Comisie, pe baza propunerii prezentate în termen de maximum doi
ani de la data intrării în vigoare a prezentei directive, în conformitate cu procedurile stabilite
în Tratat.

2. La propunerea măsurilor, Comisia ia în considerare analizele efectuate în conformitate cu


art. 5 şi anexa II. Aceste măsuri sunt propuse mai repede, dacă informaţiile sunt disponibile şi
includ:

(a) criterii pentru evaluarea situaţiei bune a apelor subterane din punct de vedere chimic, în
conformitate cu anexa II.2.2 şi anexa V 2.3.2 şi 2.4.5;

(b) criterii pentru identificarea unor tendinţe de creştere semnificativă şi durabilă şi pentru
definirea punctelor de pornire pentru contracararea tendinţelor care să fie utilizate în
conformitate cu anexa V 2.4.4.

3. Măsurile care rezultă din aplicarea alin. (1) sunt incluse în programele de măsuri cerute pe
baza art. 11.

4. În lipsa criteriilor adoptate la nivel comunitar pe baza alin. (2), statele membre stabilesc
criteriile adecvate în termen de maximum cinci ani de la data intrării în vigoare a prezentei
directive.

5. În lipsa criteriilor adoptate la nivel comunitar pe baza alin. (4), contracararea tendinţelor
va avea ca punct de pornire un maxim de 75% din nivelul standardului de calitate stabilit în
legislaţia comunitară existentă privind apele subterane.

Articolul 18
Raportul Comisiei

1. Comisia publică un raport privind punerea în aplicare a prezentei directive în termen de


maximum 12 ani de la data intrării în vigoare a prezentei directive şi apoi la intervale regulate
de şase ani, raport pe are îl înaintează Parlamentului European şi Consiliului.
2. Raportul include următoarele:

(a) o analiză a progresului obţinut în punerea în aplicare a prezentei directive;

(b) o analiză a situaţiei apelor de suprafaţă şi a apelor subterane comunitare efectuată în


coordonare cu Agenţia Europeană de Mediu;

(c) o trecere în revistă a planurilor de gestionare a bazinelor hidrografice înaintate în


conformitate cu art. 15, inclusiv sugestii pentru îmbunătăţirea planurilor viitoare;

(d) un rezumat al răspunsului primit de fiecare dintre rapoartele sau recomandările înaintate
Comisiei de către statele membre pe baza art. 12;

(e) un rezumat al tuturor propunerilor, măsurilor şi strategiilor de control elaborate pe baza


art. 16;

(f) un rezumat al răspunsurilor primite la comentariile făcute de Parlamentul European şi


Consiliu pe marginea rapoartelor de punere în aplicare anterioare.

3. Comisia publică şi un raport privind progresul înregistrat la punerea în aplicare, pe baza


rapoartelor-rezumat pe care statele membre le prezintă conform art. 15 alin. (2), pe care îl
înaintează Parlamentului European şi statelor membre în termen de maximum doi ani de la
datele menţionate la art. 5 şi 8.

4. În termen de maximum trei ani de la data publicării fiecărui raport pe baza alin. (1),
Comisia publică un raport interimar care descrie progresul înregistrat la punerea în aplicare,
pe baza rapoartelor interimare ale statele membre conform art. 15 alin. (3). Acesta este
înaintat Parlamentului European şi Consiliului.

5. Comisia convoacă atunci când este cazul, în conformitate cu ciclul de raportare, o


conferinţă a părţilor interesate privind strategia comunitară a apelor din fiecare stat membru,
pentru a face comentarii pe marginea rapoartelor de punere în aplicare şi pentru a face schimb
de experienţă.

La această conferinţă trebuie să participe reprezentanţi ai autorităţilor competente, ai


Parlamentului European, ai ONG-urilor, ai partenerilor sociali şi economici, ai organizaţiilor
consumatorilor, oameni de ştiinţă şi alţi experţi.

Articolul 19
Planuri pentru viitoare măsuri comunitare

1. O dată pe an, în scopuri informative, Comisia prezintă comitetului menţionat la art. 21 un


plan orientativ de măsuri care influenţează legislaţia referitoare la ape pe care intenţionează să
o propună în viitorul apropiat, inclusiv toate măsurile şi strategiile de control care derivă din
propuneri şi sunt elaborate pe baza art. 16. Comisia face o primă astfel de prezentare în
termen de maximum doi ani de la data intrării în vigoare a prezentei directive.

2. Comisia revizuieşte prezenta directivă în termen de maximum 19 ani de la data intrării


sale în vigoare şi propune toate modificările necesare.

Articolul 20
Adaptarea tehnică a directivei
1. Anexele I, III şi pct. 1.3.6 din anexa V pot fi adaptate la progresul tehnic şi ştiinţific în
conformitate cu procedurile stabilite la art. 21, luând în considerare perioadele pentru
revizuirea şi actualizarea planurilor de gestionare a bazinelor hidrografice menţionate la art.
13. Acolo unde este cazul, Comisia poate adopta principiile directoare pentru punerea în
aplicare a anexelor II şi V în conformitate cu procedurile stabilite la art. 21.

2. În scopul transmiterii şi prelucrării datelor, inclusiv a datelor statistice şi cartografice, pot


fi adoptate formate tehnice, în sensul alin. (1), în conformitate cu procedurile stabilite la art.
21.

Articolul 21
Comitetul de reglementare

1. Comisia este asistată de un comitet (denumit în continuare „Comitetul”).

2. În cazul trimiterilor la prezentul articol, se aplică art. 5 şi 7 din Decizia 1999/468/CE,


având în vedere prevederile art. 8 din aceeaşi decizie.

Perioada prevăzută la art. 5 alin. (6) din Decizia 1999/468/CE este stabilită la trei luni.

3. Comitetul adoptă propriul regulament de funcţionare.

Articolul 22
Abrogări şi dispoziţii tranzitorii

1. La şapte ani de la data intrării în vigoare a prezentei directive se abrogă următoarele:

 Directiva 75/440/CEE din 16 iunie 1975 privind cerinţele calitative pentru apa de
suprafaţă destinată preparării de apă potabilă în statele membre (1),

 Decizia Consiliului 77/795/CEE din 12 decembrie 1977 de stabilire a unei proceduri


comune pentru schimbul de informaţii referitoare la calitatea apelor dulci de suprafaţă din
Comunitate (2),

 Directiva Consiliului 79/869/CEE din 9 octombrie 1979 privind metodele de măsurare şi


frecvenţa eşantionării şi analizării apelor de suprafaţă destinate preparării de apă potabilă în
statele membre (3).

2. La 13 ani de la data intrării în vigoare a prezentei directive se abrogă următoarele:

 Directiva Consiliului 78/659/CEE din 18 iulie 1978 privind calitatea apelor dulci care
necesită protecţie sau îmbunătăţire pentru a susţine populaţia piscicolă (4),

 Directiva Consiliului 79/923/CEE din 30 octombrie 1979 privind cerinţele calitative


pentru apele conchilicole (5),

1
JO L 194, 25.07.1975, p. 26. Directivă modificată ultima dată de Directiva 91/692/CEE.
2
JO L 334, 24.12.1997, p. 29. Decizie modificată ultima dată de Actul de Aderare din 1994.
3
JO L 271, 29.10.1979, p. 44. Directivă modificată ultima dată de Actul de Aderare din 1994.
4
JO L 222, 14.08.1978, p. 1. Directivă modificată ultima dată de Actul de Aderare din 1994.
5
JO L 281, 10.11.1979, p. 47. Directivă modificată de Directiva 91/692/CEE.
 Directiva Consiliului 80/68/CEE din 17 decembrie 1979 privind protecţia apelor subterane
împotriva poluării cauzate de anumite substanţe periculoase,

 Directiva 76/464/CEE, cu excepţia art. 6, care este abrogat la data intrării în vigoare a
prezentei directive.

3. Pentru Directiva 76/464/CEE se aplică următoarele dispoziţii tranzitorii:

(a) lista substanţelor prioritare adoptată pe baza art. 16 din prezenta directivă înlocuieşte lista
substanţelor stabilite ca prioritare în comunicatul Comisiei către Consiliu din 22 iunie 1982;

(b) în sensul art. 7 din Directiva 76/464/CEE, statele membre pot aplica principiile de
identificare a problemelor de poluare şi a substanţelor care le determină, stabilirea
standardelor de calitate şi adoptarea măsurilor stabilite în prezenta directivă.

4. Obiectivele ecologice de la art. 4 şi standardele ecologice de calitate stabilite în anexa IX


şi în conformitate cu art. 16 alin. (7) şi de către statele membre pe baza anexei V pentru
substanţele care nu sunt incluse pe lista substanţelor prioritare şi pe baza art. 16 alin. (8) cu
privire la substanţele prioritare pentru care nu au fost stabilite standarde comunitare, sunt
considerate ca standarde ecologice de calitate în sensul pct. 7 de la art. 2 şi art. 10 din
Directiva 96/61/CE.

5. Când o substanţă de pe lista substanţelor prioritare adoptată pe baza art. 16 nu este inclusă
în anexa VIII la prezenta directivă sau în anexa III la Directiva 96/61/CE, aceasta trebuie
adăugată pe aceste liste.

6. Pentru masele de apă de suprafaţă, obiectivele ecologice stabilite pe baza primului plan de
gestionare a bazinului hidrografic cerut de prezenta directivă determină cel puţin standarde de
calitate la fel de stricte sau mai stricte decât cele cerute pentru punerea în aplicare a Directivei
76/464/CEE.

Articolul 23
Sancţiuni

Statele membre determină sancţiunile aplicabile în cazul încălcării deciziilor naţionale


adoptate pe baza prezentei directive. Sancţiunile astfel stabilite sunt eficiente, proporţionale şi
descurajatoare.

Articolul 24
Punerea în aplicare

1. Statele membre pun în aplicare legile, reglementările şi dispoziţiile administrative


necesare, în conformitate cu prezenta directivă, până la cel târziu la 22 decembrie 2003.
Statele membre informează imediat Comisia în această privinţă.

În momentul adoptării de către statele membre, aceste măsuri trebuie să conţină o referire la
prezenta directivă sau să fie însoţite de o astfel de referire cu ocazia publicării lor oficiale.
Metodele prin care se face o astfel de referire sunt hotărâte de către statele membre.

2. Statele membre aduc la cunoştinţa Comisiei textul dispoziţiilor de drept intern pe care le
adoptă în domeniul reglementat de prezenta directivă. Comisia informează celelalte state
membre în această privinţă.
Articolul 25
Intrarea în vigoare

Prezenta directivă intră în vigoare la data publicării în Jurnalul Oficial al Comunităţilor


Europene.

Articolul 26
Destinatari

Prezenta directivă se adresează statelor membre.

Adoptată la Luxemburg, 23 octombrie 2000.

Pentru Parlamentul European Pentru Consiliu


Preşedintele Preşedintele
N. FONTAINE J. GLAVANY

ANEXA I

INFORMAŢII NECESARE PENTRU LISTA AUTORITĂŢILOR COMPETENTE

În conformitate cu art. 3 alin. (8), statele membre furnizează următoarele informaţii cu privire
la toate autorităţile competente din cadrul fiecăreia dintre unităţile sale hidrografice, precum şi
din cadrul tuturor unităţilor hidrografice care se află pe teritoriul lor.

(i) Numele şi adresa autorităţii competente – denumirea şi adresa oficială a autorităţii


identificate pe baza art. 3 alin. (2).

(ii) Acoperirea geografică a unităţii hidrografice – numele principalelor râuri din unitatea
hidrografică, precum şi o descriere precisă a graniţelor unităţii hidrografice. Pe cât posibil,
aceste informaţii trebuie să poată fi introduse într-un sistem geografic de informaţii (SGI)
şi/sau în sistemul geografic de informaţii al Comisiei (GISCO).

(iii) Statutul legal al autorităţii competente – o descriere a statutului legal al autorităţii


competente şi, dacă este relevant, un rezumat sau o copie a statutului acesteia, a actului de
constituire sau a unui document legal echivalent.

(iv) Responsabilităţi – o descriere a responsabilităţilor legale şi administrative ale fiecărei


autorităţi competente şi a rolului acestora în cadrul fiecărei unităţi hidrografice.

(v) Apartenenţă – când autoritatea competentă funcţionează ca organ de coordonare


pentru alte autorităţi competente, este necesară o listă cu aceste autorităţi însoţită de un
rezumat al relaţiilor instituţionale stabilite pentru asigurarea coordonării.

(vi) Relaţii internaţionale – când o unitate hidrografică acoperă teritoriul mai multor state
membre sau când include teritoriul unor state terţe, este necesar un rezumat al relaţiilor
instituţionale stabilite pentru asigurarea coordonării.
ANEXA II

1. APE DE SUPRAFAŢĂ

1.1. Caracterizarea tipurilor de mase de apă de suprafaţă

Statele membre identifică situarea şi graniţele maselor de apă de suprafaţă şi efectuează o


caracterizare iniţială a acestor mase în conformitate cu metodologia descrisă în continuare. În
vederea acestei caracterizări, statele membre pot grupa masele de apă de suprafaţă în
categorii.

(i) Masele de apă de suprafaţă din unitatea hidrografică sunt identificate ca aparţinând
uneia dintre următoarele categorii de ape de suprafaţă – râuri, lacuri, ape de tranziţie sau de
coastă – sau ca mase de apă de suprafaţă artificiale sau mase de apă de suprafaţă puternic
modificate.

(ii) Pentru fiecare categorie de ape de suprafaţă, masele de apă de suprafaţă relevante din
unitatea hidrografică respectivă sunt clasificate în funcţie de tip. Aceste tipuri sunt definite fie
pe baza „sistemului A”, fie pe baza „sistemului B” stabilite la pct. 1.2.

(iii) Dacă se utilizează sistemul A, masele de apă de suprafaţă din unitatea hidrografică
sunt mai întâi clasificate în funcţie de ecoregiunile relevante în conformitate cu ariile
geografice stabilite la pct. 1.2 şi indicate pe harta relevantă din anexa XI. Masele de apă din
fiecare ecoregiune sunt apoi clasificate pe tipuri de ape de suprafaţă în funcţie de descriptorii
stabiliţi în tabelele pentru sistemul A.

(iv) Dacă se utilizează sistemul B, statele membre trebuie să obţină cel puţin acelaşi nivel
de clasificare pe care l-ar obţine folosind sistemul A. În mod corespunzător, masele de apă de
suprafaţă din unitatea hidrografică sunt clasificate pe tipuri utilizând valorile pentru
descriptorii obligatorii şi pentru acei descriptori opţionali sau combinaţii de descriptori care
sunt necesari pentru a se asigura îndeplinirea condiţiilor de referinţă biologice specifice
fiecărui tip.

(v) Pentru masele de apă de suprafaţă artificiale sau puternic modificate, clasificarea este
efectuată în conformitate cu descriptorii pentru acea categorie de ape de suprafaţă care este
cea mai apropiată de masa de apă de suprafaţă artificială sau puternic modificată respectivă.

(vi) Statele membre prezintă Comisiei o hartă sau hărţi (în format SGI) a situării
geografice a tipurilor corespunzătoare nivelurilor de clasificare cerute pe baza sistemului A.

1.2. Ecoregiuni şi tipuri de mase de apă de suprafaţă

1.2.1. Râuri

Sistemul A
Tipologie stabilită Descriptori
Ecoregiune Ecoregiuni ilustrate pe harta A din anexa XI
Tip Tipologia altitudinii
înaltă: > 800 m
altitudine medie: 200 - 800 m
zonă depresionară: < 200 m
Tipologia dimensiunii pe baza zonei de captare
mică: 10 – 100 km2
medie: > 100 – 1 000 km2
mare: > 1 000 – 10 000 km2
foarte mare: >10 000 km2
Geologie
calcaroasă
silicioasă
organică

Sistemul B
Factori fizici şi chimici care determină caracteristicile râului sau a
Caracterizare alternativă unei părţi a râului şi, în consecinţă, compoziţia şi structura
populaţiei biologice
Factori obligatorii altitudine
latitudine
longitudine
geologie
dimensiune
Factori opţionali distanţa faţă de izvoare
energia debitului (în funcţie de debit şi de pantă)
lăţimea medie a cursului de apă
adâncimea medie a cursului de apă
panta medie a cursului de apă
forma şi structura albiei principale a râului
categoria evacuării efluentului în râu
forma văii
transportul materialelor solide
capacitatea de neutralizare a acizilor
compoziţia medie a substraturilor
cloruri
gama de temperaturi ale aerului
temperatura medie a aerului
precipitaţii

1.2.2 Lacuri

Sistemul A
Tipologie stabilită Descriptori
Ecoregiune Ecoregiuni ilustrate pe harta A din anexa XI
Tip Tipologia altitudinii
înaltă: > 800 m
altitudine medie: 200 - 800 m
zonă depresionară: < 200 m
Tipologia adâncimii pe baza adâncimii medii
<3m
3 – 15 m
> 15 m
Tipologia dimensiunii pe baza suprafeţei
0,5 – 1 km2
1 – 10 km2
10 - 100 km2
> 100 km2
Geologie
calcaroasă
silicioasă
organică

Sistemul B
Factori fizici şi chimici care determină caracteristicile lacului şi, în
Caracterizare alternativă
consecinţă, compoziţia şi structura populaţiei biologice
Factori obligatorii altitudine
latitudine
longitudine
adâncime
geologie
dimensiune
Factori opţionali adâncimea medie a apei
forma lacului
timpul de rezidenţă
temperatura medie a aerului
caracteristici de amestec (de ex. monomictic, dimictic, polimictic)
capacitatea de neutralizare a acizilor
situaţia de fond a nutrienţilor
compoziţia substraturilor medii
fluctuaţia nivelului apei

1.2.3. Ape de tranziţie


Sistemul A
Tipologie stabilită Descriptori
Ecoregiune Următoarele ecoregiuni identificate pe harta B din anexa XI:
Marea Baltică
Marea Barens
Marea Norvegiei
Marea Nordului
Oceanul Atlantic de Nord
Marea Mediteraneană
Tip Pe baza salinităţii medii anuale
< 0,5‰: apă dulce
0,5 - < 5‰: oligominerală
5 - < 18 ‰: mezominerală
18 - < 30‰: poliminerală
30 - < 40‰: euminerală
Pe baza scalei medii a mareelor
< 2 m: micromaree
2 – 4 m: mezomaree
> 4 m: macromaree

Sistemul B
Factori fizici şi chimici care determină caracteristicile apei de
Caracterizare alternativă tranziţie şi, în consecinţă, compoziţia şi structura populaţiei
biologice
Factori obligatorii latitudine
longitudine
scala mareelor
Factori fizici şi chimici care determină caracteristicile apei de
Caracterizare alternativă tranziţie şi, în consecinţă, compoziţia şi structura populaţiei
biologice
salinitate
Factori opţionali adâncime
viteza curentului
expunerea la valuri
timpul de rezidenţă
temperatura medie a apei
caracteristici de amestecare
turbiditate
compoziţia substraturilor medii
formă
scala temperaturilor apei

1.2.4. Ape de coastă

Sistemul A
Tipologie stabilită Descriptori
Ecoregiune Următoarele ecoregiuni identificate pe harta B din anexa XI:
Marea Baltică
Marea Barens
Marea Norvegiei
Marea Nordului
Oceanul Atlantic de Nord
Marea Mediteraneană
Tip Pe baza salinităţii medii anuale
< 0,5‰: apă dulce
0,5 - < 5‰: oligominerală
5 - < 18‰: mezominerală
18 - < 30‰: poliminerală
30 - < 40‰: euminerală
Pe baza adâncimii medii
ape puţin adânci: < 30 m
intermediare: (30 – 200 m)
adânci: > 200 m

Sistemul B
Factori fizici şi chimici care determină caracteristicile apei de coastă
Caracterizare alternativă
şi, în consecinţă, compoziţia şi structura populaţiei biologice
Factori obligatorii latitudine
longitudine
scala mareelor
salinitate
Factori opţionali viteza curentului
expunerea la valuri
temperatura medie a apei
caracteristici de amestecare
turbiditate
timpul de retenţie (al golfurilor închise)
compoziţia substraturilor medii
scala temperaturilor apei
1.3. Stabilirea condiţiilor de referinţă specifice pentru tipurile de mase de apă de
suprafaţă

(i) Pentru fiecare tip de masă de apă de suprafaţă caracterizat în conformitate cu pct. 1.1,
se stabilesc condiţii fizico-chimice şi hidromorfologice specifice care reprezintă valorile
elementelor calitative fizico-chimice şi hidromorfologice menţionate la pct. 1.1 din anexa V
pentru tipul respectiv de masă de apă de suprafaţă la un statut ecologic ridicat conform
tabelului adecvat de la pct. 1.2 din anexa V. Se stabilesc condiţii de referinţă biologice
specifice fiecărui tip care reprezintă valorile elementelor calitative biologice menţionate la
pct. 1.1 din anexa V pentru tipul respectiv de masă de apă de suprafaţă la un statut ecologic
ridicat conform tabelului adecvat de la pct. 1.2 din anexa V.

(ii) La aplicarea procedurilor stabilite la acest punct pentru masele de apă de suprafaţă
artificiale sau puternic modificate, trimiterile la statutul ecologic ridicat sunt interpretate ca
trimiteri la potenţialul ecologic maxim definit în tabelul 1.2.5 din anexa V. Valorile pentru un
potenţial ecologic maxim pentru masele de apă sunt analizate la intervale de şase ani.

(iii) În sensul pct. (i) şi (ii), condiţiile specifice fiecărui tip şi condiţiile de referinţă
biologice specifice fiecărui tip pot avea fie o bază spaţială, fie un model care se poate obţine
din combinaţiile acestor metode. Când aceste metode nu pot fi utilizate, statele membre pot
solicita analizarea de către un expert pentru a stabili aceste condiţii. La definirea statutului
ecologic ridicat cu privire la concentraţiile anumitor agenţi poluanţi sintetici, limitele de
detectare sunt cele care pot fi obţinute în conformitate cu tehnicile disponibile la momentul la
care trebuie stabilite condiţiile specifice fiecărui tip.

(iv) Pentru condiţiile de referinţă biologice specifice fiecărui tip şi cu bază spaţială, statele
membre elaborează o reţea de referinţă pentru fiecare tip de masă de apă de suprafaţă.
Reţeaua conţine un număr suficient de situri cu statut ridicat pentru a oferi un nivel de
încredere suficient pentru valorile condiţiilor de referinţă, dată fiind variabilitatea valorilor
elementelor calitative care corespund statutului ecologic ridicat pentru respectivul tip de masă
de apă de suprafaţă şi tehnicile bazate pe modele care trebuie aplicate conform pct. (v).

(v) Condiţiile de referinţă biologice specifice fiecărui tip şi bazate pe un model pot fi
stabilite utilizând fie modele de prognoză fie metode de reconstituire prin calcul. Metodele
utilizează date istorice, date paleologice şi alte date disponibile şi oferă un nivel de încredere
suficient pentru valorile condiţiilor de referinţă pentru a garanta coerenţa şi valabilitatea
condiţiilor astfel stabilite pentru fiecare tip de masă de apă de suprafaţă.

(vi) Când nu pot fi stabilite condiţii de referinţă sigure specifice fiecărui tip pentru un
element calitativ aparţinând unui tip de mase de apă de suprafaţă datorită gradului ridicat de
variabilitate naturală a elementului respectiv şi nu doar ca urmare a variaţiilor sezoniere,
elementul respectiv poate fi exclus de la evaluarea statutului ecologic pentru tipul de apă de
suprafaţă respectiv. În acest caz, statele membre specifică motivul excluderii în planul de
gestionare a bazinului hidrografic.

1.4. Identificarea presiunilor

Statele membre colectează şi păstrează informaţii referitoare la tipul şi la amploarea


presiunilor antropice importante care pot apărea în masele de apă de suprafaţă din fiecare
bazin hidrografic, în special următoarele.
Estimarea şi identificarea poluării semnificative din surse punctiforme, în special cu
substanţele enumerate în lista din anexa VIII care rezultă din activităţile şi din instalaţiile
industriale, urbane şi agricole sau din alte instalaţii sau activităţi, bazate, între altele, pe
informaţii adunate pe baza:

(i) art. 15 şi 17 din Directiva 91/271/CEE;

(ii) art. 9 şi 15 din Directiva 96/61/CE (1);

şi în cadrul planului iniţial de gestionare a bazinului hidrografic:

(iii) art. 11 din Directiva 76/464/CEE şi

(iv) Directivele 75/440/CE, 76/160/CEE (2), 78/659/CEE şi 79/923/CEE (3).

Estimarea şi identificare poluării semnificative din sursele punctiforme, în special cu


substanţele enumerate în lista din anexa VIII care rezultă din activităţile şi din instalaţiile
industriale, urbane şi agricole sau din alte instalaţii şi activităţi, bazate, între altele, pe
informaţii adunate pe baza:

(i) art. 3, 5 şi 6 din Directiva 91/676/CEE (4);

(ii) art. 7 şi 17 din Directiva 91/414/CEE;

(iii) Directiva 98/8/CE;

şi în cadrul planului iniţial de gestionare a bazinului hidrografic:

(iv) Directivele 75/440/CEE, 76/160/CEE, 76/464/CEE, 78/659/CEE şi 79/923/CEE.

Estimarea şi identificarea captării de apă pentru utilizări urbane, industriale şi agricole şi


pentru alte destinaţii, inclusiv variaţiile sezoniere şi cererea anuală totală, precum şi pierderile
de apă din reţelele de distribuţie.

Estimarea şi identificarea impactului regularizării semnificative a cursurilor de apă, inclusiv


transferul şi devierea apei, asupra caracteristicilor de curgere generale şi asupra echilibrului
apelor.

Identificarea modificărilor morfologice importante aduse maselor de apă.

Estimarea şi identificarea altor impacturi antropice importante asupra situaţiei apelor de


suprafaţă.

Estimarea structurilor de utilizare a terenurilor, inclusiv identificarea principalelor zone


urbane, industriale şi agricole şi, dacă este cazul, a pescăriilor şi a pădurilor.

1.5. Evaluarea impactului

1
JO L 135, 30.05.1991, p. 40. Directivă modificată ultima dată de Directiva 98/15/CE (JO L 67, 07.03.1998, p.
29).
2
JO L 31, 05.02.1976, p. 1. Directivă modificată ultima dată de Actul de Aderare din 1994.
3
JO L 281, 10.11.1979, p. 47. Directivă modificată de Directiva 91/692/CEE (JO L 377, 31.12.1991, p. 48).
4
JO L 375, 31.12.1991, p. 1.
Statele membre pot efectua o evaluare a comportamentului apei de suprafaţă la presiunile
menţionate anterior.

Statele membre utilizează informaţiile centralizate conform descrierii anterioare şi orice alte
informaţii, inclusiv datele de monitorizare a mediului existente, pentru a efectua o evaluare a
probabilităţii ca masele de apă de suprafaţă din unitatea hidrografică respectivă să nu
îndeplinească obiectivele ecologice de calitate stabilite pentru masele respective pe baza art.
4.

Pentru masele identificate ca prezentând un risc de nerespectare a obiectivelor ecologice de


calitate, se efectuează, dacă este cazul, caracterizări ulterioare pentru a optimiza planificarea
programelor de monitorizare cerute pe baza art. 8 şi a programelor de măsuri cerute pe baza
art. 11.

2. APE SUBTERANE

2.1. Caracterizare iniţială

Statele membre efectuează o caracterizare iniţială a tuturor maselor de apă subterană pentru a
evalua utilizarea acestora şi măsura în care există riscul ca acestea să nu îndeplinească
obiectivele stabilite pentru fiecare masă de apă subterană pe baza art. 4. În vederea acestei
caracterizări, statele membre pot grupa masele de apă subterană în categorii. Pentru această
analiză se pot utiliza datele hidrologice, geologice, pedologice, datele referitoare la utilizarea
terenurilor, evacuări, captări şi alte date pentru a identifica:

 situarea şi graniţele masei sau maselor de apă,

 presiunea la care pot fi supuse masele de apă, inclusiv:

 sursele difuze de poluare

 sursele punctiforme de poluare

 captarea

 realimentarea artificială,

 caracterul general al straturilor suprapuse în zona de captare din care se realimentează


masa de apă subterană,

 acele mase de apă subterană pentru care există ecosisteme terestre sau de apă de suprafaţă
direct dependente.

2.2. Caracterizare ulterioară

Pe baza acestei caracterizări iniţiale, statele membre efectuează o caracterizare ulterioară a


acelor mase sau grupuri de mase de apă care au fost identificate ca prezentând un risc, pentru
a stabili o evaluare mai precisă a semnificaţiei unui astfel de risc şi pentru a identifica toate
măsurile care trebuie impuse pe baza art. 11. În mod corespunzător, această caracterizare
include informaţii relevante cu privire la impactul activităţilor umane şi, dacă este cazul,
informaţii referitoare la:
 caracteristicile geologice ale masei de apă subterană, inclusiv cantitatea şi tipul unităţilor
geologice,

 caracteristicile hidrogeologice ale masei de apă subterană, inclusiv conductivitatea


hidraulică, porozitatea şi gradul de închidere,

 caracteristicile depozitelor superficiale şi ale solurilor din zona de captare din care masa
de apă subterană se realimentează, inclusiv grosimea, porozitatea, conductivitatea hidraulică,
precum şi proprietăţile absorbante ale depozitelor şi solurilor,

 caracteristicile de stratificare ale apei subterane din masa de apă subterană,

 un inventar al sistemelor de suprafaţă asociate, inclusiv ecosistemele terestre şi masele de


apă de suprafaţă cu care masa de apă subterană este în legătură dinamică,

 estimările direcţiilor şi a ratelor de schimb de apă între masa de apă subterană şi sistemele
de suprafaţă asociate,

 date suficiente pentru a calcula rata medie anuală pe termen lung a realimentărilor
generale,

 caracterizarea compoziţiei chimice a apei subterane, inclusiv specificarea contribuţiilor


activităţilor umane. Statele membre pot utiliza tipologii pentru caracterizarea apei subterane la
stabilirea nivelurilor de fond naturale pentru aceste mase de apă subterană.

2.3. Analiza impactului activităţii umane asupra apelor subterane

Pentru acele mase de apă subterană care traversează graniţele între două sau mai multe state
membre sau care sunt identificate pe baza caracterizării iniţiale efectuate în conformitate cu
pct. 2.1 ca prezentând riscul de a nu îndeplini obiectivele stabilite pentru fiecare masă de apă
pe baza art. 4, pentru fiecare masă de apă subterană se centralizează şi păstrează, dacă este
cazul, următoarele informaţii:

(a) amplasamentul punctelor în masa de apă subterană folosită la captarea apei cu excepţia:

 punctelor de captare a apei din care se obţine o medie mai mică de 10 m3 pe zi sau

 punctelor de captare a apei destinate consumului uman din care se obţine o medie mai
mică de 10 m3 pe zi sau care deservesc mai puţin de 50 de persoane,

(b) ratele medii anuale de captare din aceste puncte,

(c) compoziţia chimică a apei captate din masa de apă subterană,

(d) amplasamentul punctelor în masa de apă subterană în care apa este evacuată direct,

(e) ritmul de evacuare în astfel de puncte,

(f) compoziţia chimică a evacuărilor în masa de apă subterană şi

(g) utilizarea terenurilor sau a zonelor de captare din care masa de apă subterană se
realimentează, inclusiv pătrunderea agenţilor poluanţi şi modificările antropice aduse
caracteristicilor de realimentare, cum ar fi apa de ploaie şi dirijarea aluviunilor prin etanşarea
cu pământ, realimentare artificială, îndiguire sau drenare.

2.4. Analiza impactului modificărilor în nivelul apelor subterane

Statele membre identifică şi acele mase de apă subterană pentru care trebuie specificate
obiective inferioare pe baza art. 4, inclusiv rezultatul analizei efectelor situaţiei masei de apă
asupra:

(i) apelor de suprafaţă şi a ecosistemelor terestre asociate

(ii) regularizării debitului apelor, protecţiei împotriva inundaţiilor şi drenării terenurilor

(iii) activităţilor oamenilor.

2.5. Analiza impactului poluării asupra calităţii apelor subterane

Statele membre identifică şi acele mase de apă subterană pentru care trebuie specificate
obiective inferioare pe baza art. 4 alin. (5) unde, ca urmare a impactului activităţilor umane
determinat în conformitate cu art. 5 alin. (1), masa de apă subterană este atât de poluată încât
obţinerea unei situaţii a apelor subterane bune din punct de vedere chimic este imposibilă sau
presupune costuri disproporţionate.

ANEXA III
ANALIZA ECONOMICĂ

Analiza economică trebuie să conţină informaţiile suficient de detaliate (luând în considerare


costurile asociate colectării de date relevante) necesare pentru:

(a) a face calculele relevante necesare pentru a lua în considerare, pe baza art. 9, principiul
recuperării costurilor serviciilor de furnizare a apei, având în vedere prognozele pe termen
lung referitoare la furnizarea şi cererea de apă în unităţile hidrografice şi, acolo unde este
cazul:

 estimările volumului, preţurilor şi costurilor asociate serviciilor de furnizare a apei şi

 estimările investiţiilor relevante, inclusiv prevederea unor astfel de investiţii;

(b) a căuta, din punctul de vedere al costurilor, cea mai eficientă combinaţie de măsuri privind
utilizările apei care să fie inclusă în programul de măsuri stabilit în conformitate cu art. 11 pe
baza estimărilor costurilor potenţiale ale măsurilor respective.

ANEXA IV
ZONE PROTEJATE

1. Registrul zonelor protejate prevăzute la art. 6 include următoarele tipuri de zone protejate:

(i) zonele desemnate pentru captarea apei destinate consumului uman prevăzut la art. 7;

(ii) zonele desemnate pentru protecţia speciilor acvatice cu importanţă economică;


(iii) masele de apă desemnate ca ape pentru recreere, inclusiv zonele desemnate ca ape de
scăldat pe baza Directivei 76/160/CEE;

(iv) zonele sensibile la nutrienţi, inclusiv zonele desemnate ca zone vulnerabile pe baza
Directivei 91/676/CEE şi zonele desemnate ca zone sensibile pe baza Directivei 91/271/CEE,
precum şi

(v) zonele desemnate pentru protecţia habitatelor sau a speciilor când menţinerea sau
îmbunătăţirea situaţiei apelor este un factor important pentru protecţia acestora, inclusiv
siturile Natura 2000 relevante desemnate pe baza Directivei 92/43/CEE ( 1) şi a Directivei
79/409/CEE (2).

2. Cuprinsul registrului cerut ca parte a planului de gestionare a unităţii hidrografice include


hărţi care indică situarea fiecărei zone protejate şi o descriere a legislaţiei comunitare,
naţionale sau locale pe baza căreia au fost desemnate aceste zone.

ANEXA V

1. SITUAŢIA APELOR DE SUPRAFAŢA

1.1. Elemente calitative pentru clasificarea situaţiei ecologice

1.1.1. Râuri

1.1.2. Lacuri

1.1.3. Ape de tranziţie

1.1.4. Ape de coastă

1.1.5. Mase de apă de suprafaţă artificiale sau puternic modificate

1.2. Definiţii normative pentru clasificările situaţiei ecologice

1.2.1. Definiţii pentru situaţia ecologică superioară, bună sau moderată a râurilor

1.2.2. Definiţii pentru situaţia ecologică superioară, bună sau moderată a lacurilor

1.2.3. Definiţii pentru situaţia ecologică superioară, bună sau moderată a apelor de
tranziţie

1.2.4. Definiţii pentru situaţia ecologică superioară, bună sau moderată a apelor de
coastă

1.2.5. Definiţii pentru potenţialul ecologic maxim, bun sau moderat al maselor de apă
artificiale sau puternic modificate

1.2.6. Procedură pentru stabilirea standardelor de calitate chimică în statele membre

1
JO L 206, 22.07.1992, p. 7. Directivă modificată ultima dată de Directiva 97/62/CE (JO L 305, 08.11.1997, p.
42).
2
JO L 103, 25.04.1979, p. 1. Directivă modificată ultima dată de Directiva 97/49/CE (JO L 223, 13.08.1997, p.
9).
1.3. Monitorizarea situaţiei ecologice şi chimice pentru apele de suprafaţă

1.3.1. Planificarea monitorizării de supraveghere

1.3.2. Planificarea monitorizării operaţionale

1.3.3. Planificarea monitorizării de investigare

1.3.4. Frecvenţa monitorizării

1.3.5. Cerinţe de monitorizare suplimentare pentru zonele protejate

1.3.6. Standarde pentru monitorizarea elementelor calitative

1.4. Clasificarea şi prezentarea situaţiei ecologice

1.4.1. Gradul de similitudine al rezultatelor monitorizării biologice

1.4.2. Prezentarea rezultatelor monitorizării şi clasificarea situaţiei ecologice şi a


potenţialului ecologic

1.4.3. Prezentarea rezultatelor monitorizării şi clasificarea situaţiei chimice

2. APE SUBTERANE

2.1. Situaţia cantitativă a apelor subterane

2.1.1. Parametrii pentru clasificarea situaţiei cantitative

2.1.2. Definirea situaţiei cantitative

2.1. Monitorizarea situaţiei cantitative a apelor subterane

2.2.1. Reţeaua de monitorizare a nivelului apelor subterane

2.2.2. Densitatea siturilor de monitorizare

2.2.3. Frecvenţa monitorizării

2.2.4. Interpretarea şi prezentarea situaţiei cantitative a apelor subterane

2.3. Situaţia chimică a apelor subterane

2.3.1. Parametrii pentru determinarea situaţiei chimice a apelor subterane

2.3.2. Definirea situaţiei chimice bune a apelor subterane

2.4. Monitorizarea situaţiei chimice a apelor subterane

2.4.1. Reţeaua de monitorizare a apelor subterane


2.4.2. Monitorizarea de supraveghere

2.4.3. Monitorizare operaţională

2.4.4. Identificarea tendinţelor agenţilor poluanţi

2.4.5. Interpretarea şi prezentarea situaţiei chimice a apelor subterane

2.5. Prezentarea situaţiei apelor subterane

1. SITUAŢIA APELOR DE SUPRAFAŢĂ

1.1. Elemente calitative pentru clasificarea situaţiei ecologice

1.1.1. Râuri

Elemente biologice

Compoziţia şi abundenţa florei acvatice

Compoziţia şi abundenţa faunei bentonice nevertebrate

Compoziţia, abundenţa şi structura pe vârste a faunei piscicole

Elemente hidromorfologice care susţin elementele biologice

Regim hidrologic

cantitatea şi dinamica debitului

legături cu masele de apă subterană

Continuitatea râului

Condiţii morfologice

variaţii în adâncimea şi deschiderea râului

structura şi substratul albiei râului

structura zonei riverane

Elemente chimice şi fizico-chimice care susţin elementele biologice

Generale

Condiţii termale

Condiţii de oxigenare

Salinitate

Nivel de acidifiere
Condiţiile nutrienţilor

Agenţi poluanţi specifici

Poluarea cu toate substanţele prioritare identificate ca fiind evacuate în masa de apă

Poluarea cu alte substanţe identificate ca fiind evacuate în cantităţi importante în masa de apă

1.1.2. Lacuri

Elemente biologice

Compoziţia, abundenţa şi biomasa fitoplanctonului

Compoziţia şi abundenţa restului florei acvatice

Compoziţia şi abundenţa faunei bentonice nevertebrate

Compoziţia, abundenţa şi structura pe vârste a faunei piscicole

Elemente hidromorfologice care susţin elementele biologice

Regim hidrologic

cantitatea şi dinamica debitului

timpul de rezidenţă

legături cu masele de apă subterană

Condiţii morfologice

variaţii în adâncimea lacului

cantitatea, structura şi substratul bazinului lacului

structura malului lacului

Elemente chimice şi fizico-chimice care susţin elementele biologice

Generale

Transparenţă

Condiţii termale

Condiţii de oxigenare

Salinitate

Nivel de acidifiere

Condiţiile nutrienţilor
Agenţi poluanţi specifici

Poluarea cu toate substanţele prioritare identificate ca fiind evacuate în masa de apă

Poluarea cu alte substanţe identificate ca fiind evacuate în cantităţi importante în masa de apă

1.1.3. Ape de tranziţie

Elemente biologice

Compoziţia, abundenţa şi biomasa fitoplanctonului

Compoziţia şi abundenţa restului florei acvatice

Compoziţia şi abundenţa faunei bentonice nevertebrate

Compoziţia şi abundenţa faunei piscicole

Elemente hidromorfologice care susţin elementele biologice

Condiţii morfologice

variaţii în adâncime

cantitatea, structura şi substratul bazinului

structura zonei delimitate de maree

Regimul mareelor

fluxul de apă dulce

expunerea la valuri

Elemente chimice şi fizico-chimice care susţin elementele biologice

Generale

Transparenţă

Condiţii termale

Condiţii de oxigenare

Salinitate

Condiţiile nutrienţilor

Agenţi poluanţi specifici

Poluarea cu toate substanţele prioritare identificate ca fiind evacuate în masa de apă

Poluarea cu alte substanţe identificate ca fiind evacuate în cantităţi importante în masa de apă
1.1.4. Ape de coastă

Elemente biologice

Compoziţia, abundenţa şi biomasa fitoplanctonului

Compoziţia şi abundenţa restului florei acvatice

Compoziţia şi abundenţa faunei bentonice nevertebrate

Elemente hidromorfologice care susţin elementele biologice

Condiţii morfologice

variaţii în adâncime

structura şi substratul bazinului costier

structura zonei delimitate de maree

Regimul mareelor

direcţia curenţilor dominanţi

expunerea la valuri

Elemente chimice şi fizico-chimice care susţin elementele biologice

Generale

Transparenţă

Condiţii termale

Condiţii de oxigenare

Salinitate

Condiţiile nutrienţilor

Agenţi poluanţi specifici

Poluarea cu toate substanţele prioritare identificate ca fiind evacuate în masa de apă

Poluarea cu alte substanţe identificate ca fiind evacuate în cantităţi importante în masa de apă

1.1.5. Mase de apă de suprafaţă artificiale sau puternic modificate

Elementele calitative care se aplică maselor de apă de suprafaţă artificiale sau puternic
modificate sunt cele care se aplică acelei categorii de apă de suprafaţă naturală (dintre cele
descrise anterior) care se aseamănă cel mai bine cu masele de apă de suprafaţă artificiale sau
puternic modificate respective.
1.2. Definiţii normative pentru clasificările situaţiei ecologice

Tabelul 1.2. Definiţii generale pentru râuri, lacuri, ape de tranziţie şi ape de coastă

Textul de mai jos oferă definiţii generale pentru calitatea ecologică. În vederea clasificării, valorile elementelor calitative ale situaţiei ecologice
pentru fiecare categorie de apă de suprafaţă sunt cele indicate în tabelele 1.2.1.-1.2.4. de mai jos.

Element Situaţie superioară Situaţie bună Situaţie moderată


General Nu există modificări antropice ale valorilor Valorile elementelor calitative Valorile elementelor calitative
elementelor calitative hidromorfologice şi biologice pentru masa de apă de biologice pentru masa de apă de
fizico-chimice pentru tipul de mase de apă suprafaţă reflectă un nivel de suprafaţă reflectă un nivel moderat de
de suprafaţă sau acestea sunt foarte mici în deformare redus în urma abatere de la valorile asociate în mod
comparaţie cu valorile asociate în mod activităţii umane şi care deviază normal cu tipul respectiv în condiţii
normal cu tipul respectiv în condiţii extrem de puţin de la valorile neperturbate. Valorile indică o
neperturbate. asociate în mod normal cu tipul deformare moderată care rezultă din
Valorile elementelor calitative biologice respectiv în condiţii neperturbate. activitatea umană şi sunt mult mai
pentru masa de apă de suprafaţă reflectă deformate decât în cazul condiţiilor din
valorile asociate în mod normal cu tipul situaţia bună.
respectiv în condiţii neperturbate şi
deformările indicate sunt nule sau foarte
mici.
Acestea sunt condiţii şi comunităţi
specifice fiecărui tip.

Apele care au o situaţie sub cea moderată sunt clasificate ca având o calitate slabă sau foarte slabă.

Apele care indică modificări majore ale valorilor elementelor calitative biologice pentru tipul de mase de apă de suprafaţă şi în cazul cărora
comunităţile biologice relevante diferă substanţial faţă de cele asociate în mod normal cu tipul respectiv de mase de apă de suprafaţă în condiţii
neperturbate sunt clasificate ca având o calitate slabă.

Apele care indică modificări importante ale valorilor elementelor calitative biologice pentru tipul de mase de apă de suprafaţă şi în cazul cărora
lipsesc comunităţile biologice relevante asociate în mod normal cu tipul de mase de apă de suprafaţă respectiv în condiţii neperturbate sunt
clasificate ca având o calitate foarte slabă.
1.2.1 Definiţii pentru situaţia ecologică a râurilor superioară, bună şi moderată

Elemente calitative biologice

Element Situaţie superioară Situaţie bună Situaţie moderată


Compoziţia taxonomică a fitoplanctonului În comparaţie cu comunităţile Compoziţia taxonomică a planctonului
corespunde în totalitate sau aproape în specifice acestui tip, în diferă moderat faţă de comunităţile
totalitate condiţiilor neperturbate. compoziţia şi abundenţa specifice acestui tip.
Abundenţa medie a fitoplanctonului este în taxonomică a planctonului Abundenţa este deformată moderat şi
întregime în concordanţă cu condiţiile există uşoare modificări. poate produce o deformare nedorită
fizico-chimice specifice acestui tip şi nu Aceste modificări nu indică o semnificativă a valorilor altor elemente
modifică în mod semnificativ condiţiile de creştere accelerată a algelor biologice şi fizico-chimice.
transparenţă specifice tipului. care să ducă la deformări Poate apărea o creştere moderată a
Fitoplancton Eflorescenţa planctonului apare cu o nedorite ale echilibrului frecvenţei şi intensităţii eflorescenţelor
frecvenţă şi o intensitate care sunt în organismelor prezente în planctonului. În lunile de vară pot
concordanţă cu condiţiile fizico-chimice masa de apă sau ale calităţii apărea eflorescenţe persistente ale
specifice acestui tip. fizico-chimice a apei sau a planctonului.
sedimentelor.
Poate apărea o uşoară creştere a
frecvenţei şi intensităţii
eflorescenţelor planctonului
specifice tipului respectiv.
Vegetaţie Compoziţia taxonomică a fitoplanctonului În comparaţie cu comunităţile Compoziţia taxonomică fitobentonică
macrofită şi corespunde în totalitate sau aproape în specifice acestui tip, în şi macrofită diferă moderat faţă de
fitobentonică totalitate condiţiilor neperturbate. compoziţia şi abundenţa comunităţile specifice acestui tip şi
Nu există modificări detectabile în taxonomică fitobentonică şi este mult mai deformată decât în
abundenţa macrofită şi fitobentonică macrofită există uşoare cazul unei situaţii bune.
medie. modificări. Aceste modificări Apar modificări moderate în abundenţa
nu indică o creştere accelerată macrofită şi fitobentonică medie.
a vegetaţiei fitobentonice sau Comunitatea fitobentonică este
a unor forme superioare de combinată şi, în anumite zone,
plante care să ducă la înlocuită cu fasciculele sau învelişurile
deformări nedorite ale bacteriene prezente ca urmare a
echilibrului organismelor activităţii antropice.
Element Situaţie superioară Situaţie bună Situaţie moderată
prezente în masa de apă sau
ale calităţii fizico-chimice a
apei sau a sedimentelor.
Comunitatea fitobentonică nu este
afectată negativ de fasciculele sau
de învelişurile bacteriene prezente
ca urmare a activităţii antropice.
Compoziţia şi abundenţa taxonomică În comparaţie cu comunităţile Compoziţia şi abundenţa taxonomică
corespund în totalitate sau aproape în specifice acestui tip, în pentru nevertebrate diferă moderat
totalitate condiţiilor neperturbate. compoziţia şi abundenţa faţă de comunităţile specifice
Raportul dintre categoriile taxonomice taxonomică la nevertebrate acestui tip.
sensibile la modificări şi cele insensibile există uşoare modificări. Grupurile taxonomice majore ale
nu arată nici o schimbare faţă de nivelurile Raportul dintre categoriile comunităţii specifice acestui tip
Fauna
neperturbate. taxonomice sensibile la modificări sunt absente.
nevertebrată
Nivelul diversităţii taxonomice pentru şi cele insensibile arată uşoare Raportul dintre categoriile taxonomice
bentonică
nevertebrate nu indică nici o modificare schimbări faţă de nivelurile sensibile la modificări şi cele
faţă de nivelurile neperturbate. neperturbate. insensibile, precum şi nivelul
Nivelul diversităţii taxonomice diversităţii sunt substanţial mai scăzute
pentru nevertebrate indică uşoare decât nivelurile specifice acestui tip şi
semne de modificare faţă de destul de scăzute faţă de nivelurile din
nivelurile specifice acestui tip. situaţia bună.
Fauna piscicolă Compoziţia şi abundenţa speciilor În comparaţie cu comunităţile Compoziţia şi abundenţa speciilor
corespund în totalitate sau aproape în specifice acestui tip, în piscicole diferă moderat faţă de
totalitate condiţiilor neperturbate. compoziţia şi abundenţa comunităţile specifice acestui tip
Toate speciile sensibile la modificări speciilor există uşoare datorită impacturilor antropice
specifice acestui tip sunt prezente. modificări datorate asupra elementelor calitative
Structurile pe vârste ale comunităţilor impacturilor antropice asupra fizico-chimice şi
piscicole indică semne minore de elementelor calitative fizico- hidromorfologice.
modificări antropice şi nu indică chimice şi hidromorfologice. Structurile pe vârste ale comunităţilor
imposibilitatea reproducerii sau dezvoltării Structurile pe vârste ale piscicole indică modificări antropice
unei specii anume. comunităţilor piscicole indică importante care duc la absenţa sau
modificări datorate impacturilor prezenţa extrem de redusă a unei
antropice asupra elementelor proporţii moderate din speciile
Element Situaţie superioară Situaţie bună Situaţie moderată
calitative fizico-chimice şi specifice acestui tip.
hidromorfologice şi, în câteva
cazuri, indică imposibilitatea
reproducerii sau dezvoltării unei
specii anume, ducând chiar la
lipsa unor categorii de vârstă.

Elemente calitative hidromorfologice

Element Situaţie superioară Situaţie bună Situaţie moderată


Regim Cantitatea şi dinamica debitului şi legătura Condiţii adecvate atingerii Condiţii adecvate atingerii valorilor
hidrologic cu apele subterane reflectă în totalitate sau valorilor specificate anterior specificate anterior pentru
aproape în totalitate condiţiile pentru elementele calitative elementele calitative biologice.
neperturbate. biologice.
Continuitatea Continuitatea râului nu este întreruptă de Condiţii adecvate atingerii Condiţii adecvate atingerii valorilor
râului activităţile antropice şi nu perturbă valorilor specificate anterior specificate anterior pentru
migrarea organismelor acvatice şi pentru elementele calitative elementele calitative biologice.
transportul sedimentelor. biologice.
Condiţii Structurile canalelor, variaţiile de lăţime şi Condiţii adecvate atingerii Condiţii adecvate atingerii valorilor
morfologice adâncime, vitezele de curgere, condiţiile valorilor specificate anterior specificate anterior pentru
substraturilor, precum şi structura şi pentru elementele calitative elementele calitative biologice.
situaţia zonelor riverane corespund în biologice.
totalitate sau aproape în totalitate
condiţiilor neperturbate.

Elemente calitative fizico-chimice1

Element Situaţie superioară Situaţie bună Situaţie moderată


Condiţii Valorile elementelor fizico-chimice Temperatura, nivelul de oxigen, Condiţii adecvate atingerii valorilor
generale corespund în totalitate sau aproape în pH-ul, capacitatea de specificate anterior pentru
totalitate condiţiilor neperturbate. neutralizare a acizilor şi elementele calitative biologice.
Concentraţiile nutrienţilor rămân în nivelul salinităţii nu depăşesc
limitele asociate în mod normal condiţiilor limita stabilită pentru a
Element Situaţie superioară Situaţie bună Situaţie moderată
neperturbate. asigura funcţionarea
Nivelul salinităţii, pH-ul, nivelul de ecosistemului specific acestui
oxigen, capacitatea de neutralizare a tip şi obţinerea valorilor
acizilor şi temperatura nu indică modificări specificate anterior pentru
antropice şi se menţin în limitele asociate elementele calitative
în mod normal condiţiilor neperturbate. biologice.
Concentraţiile nutrienţilor nu
depăşesc nivelurile stabilite pentru
a asigura funcţionarea
ecosistemului specific acestui tip
şi obţinerea valorilor specificate
anterior pentru elementele
calitative biologice.
Agenţi poluanţi Valori ale concentraţiilor apropiate de zero Concentraţiile nu depăşesc Condiţii adecvate atingerii valorilor
sintetici şi cel puţin sub limitele de detectare ale standardele stabilite în specificate anterior pentru
specifici celor mai avansate tehnici analitice de uz conformitate cu procedura elementele calitative biologice.
general. menţionată la pct. 1.2.6 fără a
aduce atingere Directivei
91/414/CE şi Directivei
98/8/CE. (<SEC)
Agenţi poluanţi Concentraţiile se menţin în limitele Concentraţiile nu depăşesc Condiţii adecvate atingerii valorilor
nesintetici asociate în mod normal condiţiilor standardele stabilite în specificate anterior pentru
specifici neperturbate (nivel de fond = nf). conformitate cu procedura elementele calitative biologice.
2
menţionată la pct. 1.2.6 fără
a aduce atingere Directivei
91/414/CE şi Directivei
98/8/CE. (<SEC)
1
Se utilizează următoarele abrevieri: nf = nivel de fond, SEC = standarde ecologice de calitate
2
Aplicarea standardelor care derivă din acest protocol nu necesită reducerea concentraţiilor agenţilor poluanţi sub nivelurile de fond:
(SEC>nf).
1.2.2 Definiţii pentru situaţia ecologică superioară, bună şi moderată a lacurilor

Elemente calitative biologice

Element Situaţie superioară Situaţie bună Situaţie moderată


Compoziţia taxonomică şi abundenţa În comparaţie cu comunităţile Compoziţia şi abundenţa taxonomică a
fitoplanctonului corespunde în totalitate specifice acestui tip, în planctonului diferă moderat faţă de
sau aproape în totalitate condiţiilor compoziţia şi abundenţa comunităţile specifice acestui tip.
neperturbate. taxonomică a planctonului Biomasa este deformată moderat şi
Biomasa medie a fitoplanctonului este în există uşoare modificări. poate produce o deformare nedorită
concordanţă cu condiţiile fizico-chimice Aceste modificări nu indică o semnificativă a situaţiei altor elemente
specifice acestui tip şi nu modifică în mod creştere accelerată a algelor calitative biologice şi a calităţii fizico-
semnificativ condiţiile de transparenţă care să ducă la deformări chimice a apei sau a sedimentelor.
Fitoplancton specifice tipului. nedorite ale echilibrului Poate apărea o creştere moderată a
Eflorescenţa planctonului apare cu o organismelor prezente în frecvenţei şi intensităţii eflorescenţelor
frecvenţă şi o intensitate care sunt în masa de apă sau ale calităţii planctonului. În lunile de vară pot
concordanţă cu condiţiile fizico-chimice fizico-chimice a apei sau a apărea eflorescenţe persistente ale
specifice acestui tip. sedimentelor. planctonului.
Poate apărea o uşoară creştere a
frecvenţei şi intensităţii
eflorescenţelor planctonului
specifice tipului respectiv.
Vegetaţie Compoziţia taxonomică corespunde în În comparaţie cu comunităţile Compoziţia taxonomică fitobentonică
macrofită şi totalitate sau aproape în totalitate specifice acestui tip, în şi macrofită diferă moderat faţă de
fitobentonică condiţiilor neperturbate. compoziţia şi abundenţa comunităţile specifice acestui tip şi
Nu există modificări detectabile în taxonomică fitobentonică şi este mult mai deformată decât în
abundenţa macrofită şi fitobentonică macrofită există uşoare cazul unei situaţii bune.
Element Situaţie superioară Situaţie bună Situaţie moderată
medie. modificări. Aceste modificări Apar modificări moderate în abundenţa
nu indică o creştere accelerată macrofită şi fitobentonică medie.
a vegetaţiei fitobentonice sau Comunitatea fitobentonică poate fi
a unor forme superioare de combinată şi, în anumite zone,
plante care să ducă la înlocuită cu fasciculele sau învelişurile
deformări nedorite ale bacteriene prezente ca urmare a
echilibrului organismelor activităţii antropice.
prezente în masa de apă sau
ale calităţii fizico-chimice a
apei.
Comunitatea fitobentonică nu este
afectată negativ de fasciculele sau
de învelişurile bacteriene prezente
datorită activităţii antropice.
Compoziţia şi abundenţa taxonomică În comparaţie cu comunităţile Compoziţia şi abundenţa taxonomică
corespund în totalitate sau aproape în specifice acestui tip, în pentru nevertebrate diferă moderat
totalitate condiţiilor neperturbate. compoziţia şi abundenţa faţă de comunităţile specifice
Raportul dintre categoriile taxonomice taxonomică la nevertebrate acestui tip.
sensibile la modificări şi cele insensibile există uşoare modificări. Grupurile taxonomice majore ale
nu arată nici o schimbare faţă de nivelurile Raportul dintre categoriile comunităţii specifice acestui tip
Fauna
neperturbate. taxonomice sensibile la modificări sunt absente.
nevertebrată
Nivelul diversităţii taxonomice pentru şi cele insensibile arată uşoare Raportul dintre categoriile taxonomice
bentonică
nevertebrate nu indică nici o modificare schimbări faţă de nivelurile sensibile la modificări şi cele
faţă de nivelurile neperturbate. neperturbate. insensibile, precum şi nivelul
Nivelul diversităţii taxonomice diversităţii sunt substanţial mai scăzute
pentru nevertebrate indică uşoare decât nivelurile specifice acestui tip şi
semne de modificare faţă de destul de scăzute faţă de nivelurile din
nivelurile specifice acestui tip. situaţia bună.
Fauna piscicolă Compoziţia şi abundenţa speciilor În comparaţie cu comunităţile Compoziţia şi abundenţa speciilor
corespund în totalitate sau aproape în specifice acestui tip, în piscicole diferă moderat faţă de
totalitate condiţiilor neperturbate. compoziţia şi abundenţa comunităţile specifice acestui tip
Toate speciile sensibile specifice acestui tip speciilor există uşoare datorită impacturilor antropice
sunt prezente. modificări datorate asupra elementelor calitative
Element Situaţie superioară Situaţie bună Situaţie moderată
Structurile pe vârste ale comunităţilor impacturilor antropice asupra fizico-chimice şi
piscicole indică semne minore de elementelor calitative fizico- hidromorfologice.
modificări antropice şi nu indică chimice şi hidromorfologice. Structurile pe vârste ale comunităţilor
imposibilitatea reproducerii sau dezvoltării Structurile pe vârste ale piscicole indică modificări importante
unei specii anume. comunităţilor piscicole indică datorită impacturilor antropice asupra
modificări datorate impacturilor elementelor calitative fizico-chimice
antropice asupra elementelor sau hidromorfologice, care duc la
calitative fizico-chimice şi absenţa sau prezenţa extrem de redusă
hidromorfologice şi, în câteva a unei proporţii moderate din speciile
cazuri, indică imposibilitatea specifice acestui tip.
reproducerii sau dezvoltării unei
specii anume, ducând chiar la
lipsa unor categorii de vârstă.

Elemente calitative hidromorfologice

Element Situaţie superioară Situaţie bună Situaţie moderată


Regim Cantitatea şi dinamica debitului, nivelul, Condiţii adecvate atingerii Condiţii adecvate atingerii valorilor
hidrologic timpul de rezidenţă şi legătura cu apele valorilor specificate anterior specificate anterior pentru
subterane reflectă în totalitate sau aproape pentru elementele calitative elementele calitative biologice.
în totalitate condiţii neperturbate. biologice.
Condiţii Variaţiile de adâncime, cantitate şi Condiţii adecvate atingerii Condiţii adecvate atingerii valorilor
morfologice structura substraturilor, precum şi structura valorilor specificate anterior specificate anterior pentru
şi situaţia malurilor lacului corespund în pentru elementele calitative elementele calitative biologice.
totalitate sau aproape în totalitate biologice.
condiţiilor neperturbate.

Elemente calitative fizico-chimice1

Element Situaţie superioară Situaţie bună Situaţie moderată


Condiţii Valorile elementelor fizico-chimice Temperatura, nivelul de oxigen, Condiţii adecvate atingerii valorilor
generale corespund în totalitate sau aproape în pH-ul, capacitatea de specificate anterior pentru
totalitate condiţiilor neperturbate. neutralizare a acizilor, elementele calitative biologice.
Element Situaţie superioară Situaţie bună Situaţie moderată
Concentraţiile nutrienţilor rămân în transparenţa şi nivelul
limitele asociate în mod normal condiţiilor salinităţii nu depăşesc limita
neperturbate. stabilită pentru a asigura
Nivelul salinităţii, pH-ul, nivelul de funcţionarea ecosistemului
oxigen, capacitatea de neutralizare a specific acestui tip şi
acizilor, transparenţa şi temperatura nu obţinerea valorilor specificate
indică modificări antropice şi se menţin în anterior pentru elementele
limitele asociate în mod normal condiţiilor calitative biologice.
neperturbate. Concentraţiile nutrienţilor nu
depăşesc nivelurile stabilite pentru
a asigura funcţionarea
ecosistemului specific acestui tip
şi obţinerea valorilor specificate
anterior pentru elementele
calitative biologice.
Agenţi poluanţi Valori ale concentraţiilor apropiate de zero Concentraţiile nu depăşesc Condiţii adecvate atingerii valorilor
sintetici şi cel puţin sub limitele de detectare ale standardele stabilite în specificate anterior pentru
specifici celor mai avansate tehnici analitice de uz conformitate cu procedura elementele calitative biologice.
general. menţionată la pct. 1.2.6, fără
a aduce atingere Directivei
91/414/CE şi Directivei
98/8/CE. (<SEC)
Agenţi poluanţi Concentraţiile se menţin în limitele Concentraţiile nu depăşesc Condiţii adecvate atingerii valorilor
nesintetici asociate în mod normal condiţiilor standardele stabilite în specificate anterior pentru
specifici neperturbate (nivel de fond = nf). conformitate cu procedura elementele calitative biologice.
2
menţionată la pct. 1.2.6 , fără
a aduce atingere Directivei
91/414/CE şi Directivei
98/8/CE. (<SEC)
1
Se utilizează următoarele abrevieri: nf = nivel de fond, SEC = standarde ecologice de calitate
2
Aplicarea standardelor care derivă din acest protocol nu necesită reducerea concentraţiilor agenţilor poluanţi sub nivelurile de fond:
(SEC>nf).
1.2.3 Definiţii pentru situaţia ecologică superioară, bună şi moderată a apelor de tranziţie

Elemente calitative biologice

Element Situaţie superioară Situaţie bună Situaţie moderată


Fitoplancton Compoziţia şi abundenţa taxonomică a În compoziţia şi abundenţa Compoziţia şi abundenţa taxonomică a
fitoplanctonului corespunde condiţiilor taxonomică a fitoplanctonului planctonului diferă moderat faţă de
neperturbate. apar uşoare modificări. condiţiile specifice acestui tip.
Biomasa medie a fitoplanctonului este în În comparaţie cu condiţiile Biomasa este deformată moderat şi
concordanţă cu condiţiile fizico-chimice specifice acestui tip, în poate produce o deformare nedorită
specifice acestui tip şi nu modifică în mod biomasă există uşoare semnificativă a valorilor altor elemente
semnificativ condiţiile de transparenţă modificări. Aceste modificări calitative biologice.
specifice tipului. nu indică o creştere accelerată Poate apărea o creştere moderată a
Eflorescenţa planctonului apare cu o a algelor care să ducă la frecvenţei şi intensităţii eflorescenţelor
frecvenţă şi o intensitate care sunt în deformări nedorite ale planctonului. În lunile de vară pot
concordanţă cu condiţiile fizico-chimice echilibrului organismelor apărea eflorescenţe persistente ale
specifice acestui tip. prezente în masa de apă sau planctonului.
ale calităţii fizico-chimice a
apei.
Poate apărea o uşoară creştere a
frecvenţei şi intensităţii
eflorescenţelor planctonului
Element Situaţie superioară Situaţie bună Situaţie moderată
specifice tipului respectiv.
Compoziţia taxonomică a macroalgelor În comparaţie cu comunităţile Compoziţia taxonomică a macroalgelor
corespunde condiţiilor neperturbate. specifice acestui tip, în diferă moderat faţă de comunităţile
Nu există modificări detectabile în compoziţia şi abundenţa specifice acestui tip şi este mult
învelişul macroalgelor datorită activităţilor taxonomică a macroalgelor mai deformată decât în cazul unei
antropice. există uşoare modificări. situaţii bune.
Aceste modificări nu indică o Apar modificări moderate în abundenţa
creştere accelerată a medie a macroalgelor care pot duce la
Macroalge vegetaţiei fitobentonice sau a deformări nedorite ale echilibrul
unor forme superioare de organismelor prezente în masa de apă.
plante care să ducă la
deformări nedorite ale
echilibrului organismelor
prezente în masa de apă sau
ale calităţii fizico-chimice a
apei.
Compoziţia taxonomică corespunde în În comparaţie cu comunităţile Compoziţia taxonomică a
totalitate sau aproape în totalitate specifice acestui tip, în angiospermelor diferă moderat faţă
condiţiilor neperturbate. compoziţia taxonomică a de comunităţile specifice acestui
Nu există modificări detectabile în angiospermelor există uşoare tip şi este substanţial mai
Angiosperme abundenţa angiospermelor datorită modificări. modificată decât în cazul unei
activităţilor antropice. Abundenţa angiospermelor indică situaţii bune.
uşoare modificări. Există modificări moderate în
abundenţa taxonomică a
angiospermelor.
Fauna Gradul de diversitate şi abundenţa Gradul de diversitate şi abundenţa Gradul de diversitate şi abundenţa
nevertebrată taxonomică a nevertebratelor se situează în taxonomică a nevertebratelor taxonomică a nevertebratelor
bentonică limitele asociate în mod normal condiţiilor depăşesc uşor limitele depăşesc moderat limitele asociate
neperturbate. asociate în mod normal în mod normal condiţiilor
Sunt prezente toate categoriile taxonomice condiţiilor neperturbate. neperturbate.
sensibile la modificări asociate condiţiilor Sunt prezente majoritatea Sunt prezente categorii taxonomice
neperturbate. categoriilor taxonomice ale care indică prezenţa agenţilor poluanţi.
comunităţilor specifice acestui tip. Sunt absente multe dintre categoriile
Element Situaţie superioară Situaţie bună Situaţie moderată
taxonomice ale comunităţilor specifice
acestui tip.
Compoziţia şi abundenţa speciilor Abundenţa speciilor sensibile la O proporţie moderată a speciilor
corespund condiţiilor neperturbate. modificări indică uşoare sensibile la modificări specifice acestui
modificări faţă de condiţiile tip sunt absente ca urmare a
Fauna piscicolă specifice acestui tip datorate impacturilor antropice asupra
impacturilor antropice asupra elementelor calitative fizico-chimice şi
elementelor calitative fizico- hidromorfologice.
chimice şi hidromorfologice.

Elemente calitative hidromorfologice

Element Situaţie superioară Situaţie bună Situaţie moderată


Regimul fluxului de apă dulce corespunde Condiţii adecvate atingerii Condiţii adecvate atingerii valorilor
în totalitate sau aproape în totalitate valorilor specificate anterior specificate anterior pentru
Regimul mareei
condiţiilor neperturbate. pentru elementele calitative elementele calitative biologice.
biologice.
Variaţiile de adâncime, situaţia Condiţii adecvate atingerii Condiţii adecvate atingerii valorilor
substraturilor, precum şi structura şi valorilor specificate anterior specificate anterior pentru
Condiţii
situaţia zonelor delimitate de maree pentru elementele calitative elementele calitative biologice.
morfologice
corespund în totalitate sau aproape în biologice.
totalitate condiţiilor neperturbate.

Elemente calitative fizico-chimice1

Element Situaţie superioară Situaţie bună Situaţie moderată


Condiţii Valorile elementelor fizico-chimice Temperatura, condiţiile de Condiţii adecvate atingerii valorilor
generale corespund în totalitate sau aproape în oxigenare şi transparenţa nu specificate anterior pentru
totalitate condiţiilor neperturbate. depăşesc limitele stabilite elementele calitative biologice.
Concentraţiile nutrienţilor rămân în pentru a asigura funcţionarea
limitele asociate în mod normal condiţiilor ecosistemului şi obţinerea
neperturbate. valorilor specificate anterior
Temperatura, nivelul de oxigen şi pentru elementele calitative
Element Situaţie superioară Situaţie bună Situaţie moderată
transparenţa nu indică modificări antropice biologice.
şi se menţin în limitele asociate în mod Concentraţiile nutrienţilor nu
normal condiţiilor neperturbate. depăşesc nivelurile stabilite pentru
a asigura funcţionarea
ecosistemului şi obţinerea
valorilor specificate anterior
pentru elementele calitative
biologice.
Agenţi poluanţi Valori ale concentraţiilor apropiate de zero Concentraţiile nu depăşesc Condiţii adecvate atingerii valorilor
sintetici şi cel puţin sub limitele de detectare ale standardele stabilite în specificate anterior pentru
specifici celor mai avansate tehnici analitice de uz conformitate cu procedura elementele calitative biologice.
general. menţionată la pct. 1.2.6, fără
a aduce atingere Directivei
91/414/CE şi Directivei
98/8/CE. (<SEC)
Agenţi poluanţi Concentraţiile se menţin în limitele Concentraţiile nu depăşesc Condiţii adecvate atingerii valorilor
nesintetici asociate în mod normal condiţiilor standardele stabilite în specificate anterior pentru
specifici neperturbate (nivel de fond = nf). conformitate cu procedura elementele calitative biologice.
2
menţionată la pct. 1.2.6 , fără
a aduce atingere Directivei
91/414/CE şi Directivei
98/8/CE. (<SEC)
1
Se utilizează următoarele abrevieri: nf = nivel de fond, SEC = standarde ecologice de calitate
2
Aplicarea standardelor care derivă din acest protocol nu necesită reducerea concentraţiilor agenţilor poluanţi sub nivelurile de fond:
(SEC>nf).
1.2.4. Definiţii pentru situaţia ecologică superioară, bună şi moderată a apelor de coastă

Elemente calitative biologice

Element Situaţie superioară Situaţie bună Situaţie moderată


Fitoplancton Compoziţia şi abundenţa taxonomică a În compoziţia şi abundenţa Compoziţia şi abundenţa taxonomică a
fitoplanctonului corespunde condiţiilor taxonomică a fitoplanctonului planctonului diferă moderat.
neperturbate. apar uşoare modificări. Biomasa depăşeşte substanţial limitele
Biomasa medie a fitoplanctonului este în În comparaţie cu condiţiile asociate condiţiilor specifice acestui tip
concordanţă cu condiţiile fizico-chimice specifice acestui tip, în şi poate avea influenţă asupra altor
specifice acestui tip şi nu modifică în mod biomasă există uşoare elemente calitative biologice.
semnificativ condiţiile de transparenţă modificări. Aceste modificări Poate apărea o creştere moderată a
specifice tipului. nu indică o creştere accelerată frecvenţei şi intensităţii eflorescenţelor
Eflorescenţa planctonului apare cu o a algelor care să ducă la planctonului. În lunile de vară pot
frecvenţă şi o intensitate care sunt în deformări nedorite ale apărea eflorescenţe persistente ale
Element Situaţie superioară Situaţie bună Situaţie moderată
concordanţă cu condiţiile fizico-chimice echilibrului organismelor planctonului.
specifice acestui tip. prezente în masa de apă sau
ale calităţii apei.
Poate apărea o uşoară creştere a
frecvenţei şi intensităţii
eflorescenţelor planctonului
specifice tipului respectiv.
Sunt prezente toate categoriile taxonomice Sunt prezente majoritatea Lipseşte un număr moderat din
ale angiospermelor şi macroalgelor categoriilor taxonomice ale categoriile taxonomice ale
sensibile la modificări asociate cu angiospermelor şi macroalgelor angiospermelor şi macroalgelor
condiţiile neperturbate. sensibile la modificări asociate cu sensibile la modificări asociate
Macroalge şi Nivelurile învelişului macroalgelor şi condiţiile neperturbate. condiţiilor neperturbate.
angiosperme abundenţa angiospermelor corespund Nivelurile învelişului Apar modificări moderate în învelişul
condiţiilor neperturbate. macroalegelor şi abundenţa macroalgelor şi în abundenţa
angiospermelor indică uşoare angiospermelor care pot duce la
modificări. deformări nedorite ale echilibrului
organismelor prezente în masa de apă.
Gradul de diversitate şi abundenţa Gradul de diversitate şi abundenţa Gradul de diversitate şi abundenţa
taxonomică a nevertebratelor se situează în taxonomică a nevertebratelor taxonomică a nevertebratelor
limitele asociate în mod normal condiţiilor depăşesc uşor limitele depăşesc moderat limitele asociate
neperturbate. asociate în mod normal în mod normal condiţiilor
Fauna
Sunt prezente toate categoriile taxonomice condiţiilor neperturbate. neperturbate.
nevertebrată
sensibile la modificări asociate condiţiilor Sunt prezente majoritatea Sunt prezente categoriile taxonomice
bentonică
neperturbate. categoriilor taxonomice ale care indică prezenţa agenţilor poluanţi.
comunităţilor specifice acestui tip. Sunt absente multe dintre categoriile
taxonomice ale comunităţilor specifice
acestui tip.

Elemente calitative hidromorfologice

Element Situaţie superioară Situaţie bună Situaţie moderată


Regimul mareei Regimul fluxului de apă dulce şi direcţia şi Condiţii adecvate atingerii Condiţii adecvate atingerii valorilor
viteza curenţilor dominanţi corespund în valorilor specificate anterior specificate anterior pentru
Element Situaţie superioară Situaţie bună Situaţie moderată
totalitate sau aproape în totalitate pentru elementele calitative elementele calitative biologice.
condiţiilor neperturbate. biologice.
Variaţiile de adâncime, structură şi Condiţii adecvate atingerii Condiţii adecvate atingerii valorilor
Condiţii substraturi ale bazinului costier corespund valorilor specificate anterior specificate anterior pentru
morfologice în totalitate sau aproape în totalitate pentru elementele calitative elementele calitative biologice.
condiţiilor neperturbate. biologice.

Elemente calitative fizico-chimice (1)

Element Situaţie superioară Situaţie bună Situaţie moderată


Condiţii Valorile elementelor fizico-chimice Temperatura, condiţiile de Condiţii adecvate atingerii valorilor
generale corespund în totalitate sau aproape în oxigenare şi transparenţa nu specificate anterior pentru
totalitate condiţiilor neperturbate. depăşesc limitele stabilite elementele calitative biologice.
Concentraţiile nutrienţilor rămân în pentru a asigura funcţionarea
limitele asociate în mod normal condiţiilor ecosistemului şi obţinerea
neperturbate. valorilor specificate anterior
Temperatura, nivelul de oxigen şi pentru elementele calitative
transparenţa nu indică modificări antropice biologice.
şi se menţin în limitele asociate în mod Concentraţiile nutrienţilor nu
normal condiţiilor neperturbate. depăşesc nivelurile stabilite pentru
a asigura funcţionarea
ecosistemului şi obţinerea
valorilor specificate anterior
pentru elementele calitative
biologice.
Agenţi poluanţi Valori ale concentraţiilor apropiate de zero Concentraţiile nu depăşesc Condiţii adecvate atingerii valorilor
sintetici şi cel puţin sub limitele de detectare ale standardele stabilite în specificate anterior pentru
specifici celor mai avansate tehnici analitice de uz conformitate cu procedura elementele calitative biologice.
general. menţionată la pct. 1.2.6 fără a
aduce atingere Directivei
91/414/CE şi Directivei
98/8/CE. (<SEC)
Agenţi poluanţi Concentraţiile se menţin în limitele Concentraţiile nu depăşesc Condiţii adecvate atingerii valorilor
Element Situaţie superioară Situaţie bună Situaţie moderată
nesintetici asociate în mod normal condiţiilor standardele stabilite în specificate anterior pentru
specifici neperturbate (nivel de fond = nf). conformitate cu procedura elementele calitative biologice.
menţionată la pct. 1.2.6 (2)
fără a aduce atingere
Directivei 91/414/CE şi
Directivei 98/8/CE. (<SEC)
1
Se utilizează următoarele abrevieri: nf = nivel de fond, SEC = standarde ecologice de calitate
2
Aplicarea standardelor care derivă din acest protocol nu necesită reducerea concentraţiilor agenţilor poluanţi sub nivelurile de fond:
(SEC>nf).

1.2.5. Definiţii pentru potenţialul ecologic maxim, bun şi moderat al maselor de apă artificiale sau puternic modificate

Element Potenţial ecologic maxim Potenţial ecologic bun Potenţial ecologic moderat
Elemente Valorile elementelor calitative biologice Apar uşoare modificări în valorile Apar modificări moderate ale valorilor
calitative relevante reflectă, pe cât posibil, valorile elementelor calitative pentru elementele calitative
biologice asociate celui mai asemănător tip de masă biologice relevante în biologice relevante în comparaţie
de apă de suprafaţă, date fiind condiţiile comparaţie cu valorile cu valorile stabilite pentru
fizice care rezultă din caracteristicile stabilite pentru potenţialul potenţialul ecologic maxim.
artificiale sau puternic modificate ale ecologic maxim. Valorile sunt mult mai modificate decât
masei de apă. cele specifice unei calităţi bune.
Elemente Condiţiile hidromorfologice sunt în Condiţii adecvate atingerii Condiţii adecvate atingerii valorilor
Element Potenţial ecologic maxim Potenţial ecologic bun Potenţial ecologic moderat
Elemente Valorile elementelor calitative biologice Apar uşoare modificări în valorile Apar modificări moderate ale valorilor
calitative relevante reflectă, pe cât posibil, valorile elementelor calitative pentru elementele calitative
biologice asociate celui mai asemănător tip de masă biologice relevante în biologice relevante în comparaţie
de apă de suprafaţă, date fiind condiţiile comparaţie cu valorile cu valorile stabilite pentru
fizice care rezultă din caracteristicile stabilite pentru potenţialul potenţialul ecologic maxim.
artificiale sau puternic modificate ale ecologic maxim. Valorile sunt mult mai modificate decât
masei de apă. cele specifice unei calităţi bune.
hidromorfologice concordanţă cu singurele impacturi valorilor specificate anterior specificate anterior pentru
asupra masei de apă de suprafaţă, pentru elementele calitative elementele calitative biologice.
respectiv cele care rezultă din biologice.
caracteristicile artificiale sau puternic
modificate ale masei de apă după ce au
fost luate toate măsurile de minimalizare
a efectelor pentru a asigura cea mai bună
aproximare a continuumului ecologic,
mai ales cu privire la migrarea faunei şi
la arealele adecvate de depunere a ouălor
şi de înmulţire.
Elemente fizico-
chimice
Condiţii generale Elementele fizico-chimice corespund în Valorile elementelor fizico- Condiţii adecvate atingerii valorilor
totalitate sau aproape în totalitate chimice nu depăşesc limitele specificate anterior pentru
condiţiilor neperturbate asociate tipului stabilite pentru a asigura elementele calitative biologice.
de masă de apă de suprafaţă cel mai funcţionarea ecosistemului şi
asemănător cu masa de apă artificială sau obţinerea valorilor specificate
puternic modificată respectivă. anterior pentru elementele
Concentraţiile nutrienţilor rămân în calitative biologice.
limitele asociate în mod normal acestor Temperatura şi pH-ul nu depăşesc
condiţiilor neperturbate. nivelurile stabilite pentru a
Nivelul temperaturii, nivelul de oxigen asigura funcţionarea
sunt în concordanţă cu nivelurile stabilite ecosistemului şi obţinerea
pentru cel mai asemănător tip de masă de valorilor specificate anterior
apă de suprafaţă în condiţii neperturbate. pentru elementele calitative
Element Potenţial ecologic maxim Potenţial ecologic bun Potenţial ecologic moderat
Elemente Valorile elementelor calitative biologice Apar uşoare modificări în valorile Apar modificări moderate ale valorilor
calitative relevante reflectă, pe cât posibil, valorile elementelor calitative pentru elementele calitative
biologice asociate celui mai asemănător tip de masă biologice relevante în biologice relevante în comparaţie
de apă de suprafaţă, date fiind condiţiile comparaţie cu valorile cu valorile stabilite pentru
fizice care rezultă din caracteristicile stabilite pentru potenţialul potenţialul ecologic maxim.
artificiale sau puternic modificate ale ecologic maxim. Valorile sunt mult mai modificate decât
masei de apă. cele specifice unei calităţi bune.
biologice.
Concentraţiile nutrienţilor nu
depăşesc nivelurile stabilite pentru
a asigura funcţionarea
ecosistemului şi obţinerea
valorilor specificate anterior
pentru elementele calitative
biologice.
Agenţi poluanţi Valori ale concentraţiilor apropiate de Concentraţiile nu depăşesc Condiţii adecvate atingerii valorilor
sintetici specifici zero şi cel puţin sub limitele de detectare standardele stabilite în specificate anterior pentru
ale celor mai avansate tehnici analitice de conformitate cu procedura elementele calitative biologice.
uz general. menţionată la pct. 1.2.6, fără
a aduce atingere Directivei
91/414/CE şi Directivei
98/8/CE. (<SEC)
Agenţi poluanţi Concentraţiile se menţin în limitele Concentraţiile nu depăşesc Condiţii adecvate atingerii valorilor
nesintetici asociate în mod normal condiţiilor standardele stabilite în specificate anterior pentru
specifici neperturbate stabilite în cazul tipului de conformitate cu procedura elementele calitative biologice.
1
masă de apă de suprafaţă cel mai menţionată la pct. 1.2.6 ( ),
asemănător cu masa de apă artificială sau fără a aduce atingere
puternic modificată respectivă (nivel de Directivei 91/414/CE şi
fond = nf). Directivei 98/8/CE. (<SEC)
1
Aplicarea standardelor care derivă din acest protocol nu necesită reducerea concentraţiilor agenţilor poluanţi sub nivelurile de fond:
(SEC>nf).
1.2.6. Procedură pentru stabilirea standardelor chimice de calitate de către statele membre

La determinarea standardelor ecologice de calitate pentru agenţii poluanţi enumeraţi la pct.


1-9 din anexa VIII pentru protecţia elementelor de biota acvatice, statele membre acţionează
în conformitate cu următoarele dispoziţii. Standardele pot fi stabilite pentru apă, sedimente
sau biota.

Dacă este posibil, se obţin atât datele acute cât şi cele cronice pentru categoriile taxonomice
menţionate mai jos, relevante pentru tipul de masă de apă respectiv, precum şi pentru orice
alte categorii taxonomice acvatice pentru care există date. „Setul de bază” pentru categoriile
taxonomice este format din:

 alge şi/sau vegetaţie macrofită

 Daphnia sau organisme reprezentative pentru apele saline

 peşti.

Stabilirea standardelor ecologice de calitate

La stabilirea limitei maxime pentru concentraţia medie anuală, se aplică următoarea


procedură:

(i) Statele membre stabilesc factorii de siguranţă adecvaţi fiecărei situaţii în funcţie de
natura şi de calitatea datelor disponibile şi de indicaţiile de la pct. 3.3.1. din partea a II-a a
„Documentului de orientare tehnică pentru Directiva Comisiei 93/67/CEE privind evaluarea
riscurilor pentru substanţe notificate noi şi pentru Regulamentul Comisiei (CE) nr. 1488/94
privind evaluarea riscurilor pentru substanţele existente” şi factorii de siguranţă stabiliţi în
tabelul de mai jos:

Factor de siguranţă
Cel puţin o valoare L(E)C50 acut pentru fiecare dintre cele trei niveluri 1 000
trofice din setul de bază
O valoare NOEC cronică (fie peşti, fie Daphnia sau un organism 100
reprezentativ pentru apele saline)
Două valori NOEC cronice pentru specii reprezentând două niveluri 50
trofice (peşti şi/sau Daphnia sau un organism reprezentativ pentru apele
saline şi/sau alge)
Valori NOEC cronice pentru cel puţin trei specii (în mod normal peşti, 10
Daphnia sau un organism reprezentativ pentru apele saline şi alge)
reprezentând trei niveluri trofice
Alte situaţii, inclusiv date de teren sau ecosisteme model care permit Evaluare de la caz la
calcularea şi aplicarea unor factori de siguranţă mai exacţi. caz

(ii) Dacă există date referitoare la persistenţă şi bioacumulare, acestea sunt luate în
considerare la determinarea valorii finale a standardului ecologic de calitate;

(iii) Standardul astfel determinat trebuie comparat cu toate probele din studiile de teren.
Când apar anomalii, se revizuieşte derivarea, pentru a permite calcularea unui factor de
siguranţă mai precis;
(iv) Standardul determinat este revizuit de alţi specialişti şi prezentat publicului pentru
consultare, inclusiv pentru a permite calcularea unui factor de siguranţă mai precis.

1.3. Monitorizarea situaţiei ecologice şi chimice pentru apele de suprafaţă

Reţeaua de monitorizare a apelor de suprafaţă este stabilită în conformitate cu cerinţele art. 8.


Reţeaua de monitorizare este astfel structurată încât să ofere o privire de ansamblu coerentă şi
completă asupra situaţiei ecologice şi chimice din fiecare bazin hidrografic şi să permită
clasificarea maselor de apă în cinci clase conforme definiţiilor normative de la pct. 1.2. În
planurile de gestionare a bazinelor hidrografice, statele membre furnizează o hartă sau hărţi
ale reţelei de monitorizare a apelor de suprafaţă.

Pe baza caracterizării şi a evaluării impactului efectuate în conformitate cu art. 5 şi anexa II,


pentru fiecare perioadă la care se referă un plan de gestionare a bazinului hidrografic, statele
membre stabilesc un program de monitorizare pentru supraveghere şi un program de
monitorizare operaţională. În unele cazuri, există necesitatea ca statele membre să stabilească
programe de monitorizare de investigare.

Statele membre monitorizează parametrii care indică situaţia fiecărui element calitativ
relevant. La selectarea parametrilor pentru elementele calitative biologice, statele membre
identifică nivelul taxonomic adecvat obţinerii garanţiei şi preciziei necesare la clasificarea
elementelor calitative. În plan sunt incluse valorile estimative ale nivelurilor de garanţie şi
precizie ale rezultatelor obţinute pe baza programelor de monitorizare.

1.3.1. Elaborarea monitorizării pentru supraveghere

Obiectiv

Statele membre stabilesc programe de monitorizare de supraveghere pentru a furniza


informaţii pentru:

 suplimentarea şi validarea procedurii de evaluare a impactului descrisă în anexa II,

 elaborarea eficientă şi efectivă a planurilor de monitorizare viitoare,

 evaluarea modificărilor pe termen lung în condiţiile naturale şi

 evaluarea modificărilor pe termen lung care rezultă din activitatea antropică răspândită.

Rezultatele acestei monitorizări sunt revizuite şi utilizate, în combinaţie cu procedura de


evaluare a impactului descrisă în anexa II, pentru a determina cerinţele pentru programele de
monitorizare din planurile de gestionare a bazinelor hidrografice actuale şi ulterioare.

Selectarea punctelor de monitorizare

Pentru a oferi o evaluare a situaţiei generale a apelor de suprafaţă din fiecare zonă de captare
sau sub-zonă de captare din bazinul hidrografic respectiv, se monitorizează un număr suficient
de mase de apă de suprafaţă. La selectarea acestor mase, statele membre se asigură că, dacă
este cazul, monitorizarea se efectuează în puncte unde:

 rata debitului este semnificativă pentru întreg bazinul hidrografic, inclusiv puncte din
fluvii unde zona de captare depăşeşte 2 500 km2,
 volumul de apă prezent este semnificativ pentru bazinul hidrografic, inclusiv în cazul
lacurilor sau rezervoarelor întinse,

 mase de apă semnificative depăşesc graniţa statului membru,

 siturile sunt identificate conform Deciziei privind schimbul de informaţii 77/795/CEE şi

de asemenea, în alte situri necesare pentru a estima cantitatea de agenţi poluanţi transferată
peste graniţele statului membru şi care pătrunde în mediul maritim.

Selectarea elementelor calitative

Monitorizarea de supraveghere este efectuată pentru fiecare sit de monitorizare pe o perioadă


de un an, pe parcursul perioadei acoperite de planul de gestionare a bazinului hidrografic
pentru:

 parametrii indicatori pentru toate elementele calitative biologice,

 parametrii indicatori pentru toate elementele calitative hidromorfologice,

 parametrii indicatori pentru toate elementele calitative fizico-chimice generale,

 agenţii poluanţi incluşi pe lista prioritară care sunt evacuaţi în bazinul sau sub-bazinul
hidrografic şi

 alţi agenţi poluanţi evacuaţi în cantităţi semnificative în bazinul sau sub-bazinul


hidrografic,

cu excepţia cazului când exerciţiul de monitorizare pentru supraveghere anterior a demonstrat


că masa de apă respectivă are o situaţie bună şi analiza impactului activităţii umane
menţionate în anexa II nu indică în nici un fel modificarea impacturilor asupra masei de apă.
În aceste cazuri, monitorizarea de supraveghere este efectuată o dată la fiecare trei planuri de
gestionare a bazinelor hidrografice.

1.3.2. Elaborarea monitorizării operaţionale

Monitorizarea operaţională este efectuată pentru:

 a stabili situaţia acelor mase de apă identificate ca prezentând riscul de a nu-şi îndeplini
obiectivele ecologice şi

 a evalua orice modificări apărute în situaţia maselor respective care rezultă din programul
de măsuri.

Programul poate fi modificat pe perioada planului de gestionare a bazinului hidrografic pe


baza informaţiilor obţinute ca parte a cerinţelor din anexa II sau ca parte a prezentei anexe, în
special pentru a permite o reducere a frecvenţei când un impact se dovedeşte a nu fi
semnificativ sau când presiunea relevantă este înlăturată.

Selectarea siturilor de monitorizare


Monitorizarea operaţională este efectuată pentru toate masele de apă care, fie pe baza
evaluării impactului efectuată în conformitate cu anexa II, fie pe baza monitorizării de
supraveghere, sunt identificate ca prezentând riscul de a nu-şi îndeplini obiectivele ecologice
şi pentru acele mase de apă în care sunt evacuate substanţe incluse pe lista prioritară. Pentru
substanţele incluse pe lista prioritară, punctele de monitorizare sunt selectate conform
specificaţiilor legislaţiei care stabileşte standardele de calitate ecologice relevante. În alte
cazuri, inclusiv pentru substanţe incluse pe lista de priorităţi pentru care legislaţia nu oferă
indicaţii specifice, punctele de monitorizare sunt selectate după cum urmează:

 pentru masele ameninţate de presiuni considerabile ale unor surse punctiforme, suficiente
puncte de monitorizare în fiecare masă de apă pentru a evalua amploarea şi impactul sursei
punctiforme. Dacă o masă de apă este supusă mai multor presiuni din surse punctiforme,
punctele de monitorizare pot fi selectate pentru a evalua amploarea şi impactul acestor
presiuni ca un întreg,

 pentru masele ameninţate de presiuni considerabile ale unor surse difuze, suficiente
puncte de monitorizare dintr-o selecţie de mase de apă pentru a evalua amploarea şi impactul
sursei difuze. Selectarea maselor este astfel făcută încât acestea să fie reprezentative pentru
riscurile relative de apariţie a presiunii din sursele difuze şi pentru riscurile relative de a nu
obţine o situaţie bună pentru apa de suprafaţă respectivă.

 pentru masele ameninţate de presiuni considerabile ale unor surse hidromorfologice,


suficiente puncte de monitorizare dintr-o selecţie de mase de apă pentru a evalua amploarea şi
impactul presiunii hidromorfologice. Selectarea maselor indică impactul general al presiunii
hidromorfologice la care sunt supuse toate masele de apă.

Selectarea elementelor calitative

Pentru a evalua amploarea presiunii la care sunt supuse masele de apă, statele membre
monitorizează acele elemente calitative care indică presiunile la care este supusă masa de apă
sau sunt supuse masele de apă respective. Pentru a evalua impactul acestor presiuni, statul
membru monitorizează după caz:

 parametrii indicatori pentru elementul calitativ biologic sau elementele calitative biologice
cel(e) mai sensibil(e) la presiunile la care sunt supuse masele de apă,

 toate substanţele prioritare evacuate şi alţi agenţi poluanţi evacuaţi în cantităţi


semnificative,

 parametrii indicatori pentru toate elementele calitative hidromorfologice cele mai sensibile
la presiunea identificată.

1.3.3. Elaborarea monitorizării de investigare

Obiectiv

Monitorizarea de investigare este efectuată:

 când nu se cunoaşte motivul depăşirii parametrilor,


 când monitorizarea pentru supraveghere arată că obiectivele stabilite la art. 4 pentru o
masă de apă nu pot fi realizate şi nu a fost încă stabilită monitorizarea operaţională, pentru a
identifica motivul pentru care o masă de apă nu realizează obiectivele ecologice sau

 pentru a identifica amploarea şi impacturile poluării accidentale

şi furnizează informaţiile necesare pentru instituirea unui program de măsuri pentru realizarea
obiectivelor ecologice şi pentru măsurile specifice de remediere a efectelor poluării
accidentale.

1.3.4. Frecvenţa monitorizării

Pentru perioada de monitorizare pentru supraveghere, se aplică frecvenţele de monitorizare


pentru parametrii de monitorizare indicatori ai elementelor calitative fizico-chimice de mai
jos, cu excepţia cazului când se justifică intervale mai mari pe baza cunoştinţelor tehnice şi a
analizei experţilor. Pentru elementele calitative biologice sau hidromorfologice, monitorizarea
este efectuată cel puţin o dată pe durata perioadei de monitorizare de supraveghere.

Pentru monitorizarea operaţională, frecvenţele de monitorizare cerute pentru oricare dintre


parametri sunt determinate de statele membre astfel încât să ofere suficiente date pentru o
evaluare sigură a situaţiei elementului calitativ relevant. Ca linie directoare, monitorizarea
trebuie efectuată la intervale care să nu depăşească perioadele indicate în tabelul de mai jos,
cu excepţia cazului când se justifică intervale mai mari pe baza cunoştinţelor tehnice şi a
analizei experţilor.

Frecvenţele sunt alese astfel încât să se obţină un nivel de siguranţă şi precizie acceptabil. În
planul de gestionare a bazinului hidrografic se includ estimări ale siguranţei şi preciziei atinse
de sistemul de monitorizare.

Frecvenţele de monitorizare sunt selectate luând în considerare variabilitatea parametrilor care


rezultă din condiţiile naturale şi antropice. Momentele la care se efectuează monitorizarea
sunt selectate astfel încât să minimizeze impactul variaţiilor sezoniere asupra rezultatelor şi
astfel să asigure faptul că rezultatele reflectă modificările apărute în masa de apă ca urmare a
presiunii antropice. Pentru realizarea acestor obiective, acolo unde este cazul, se efectuează
monitorizări suplimentare în diferite anotimpuri ale aceluiaşi an.

Element calitativ Râuri Lacuri Ape de tranziţie Ape de coastă


Biologic
Fitoplancton 6 luni 6 luni 6 luni 6 luni
Altă floră acvatică 3 ani 3 ani 3 ani 3 ani
Macronevertebrate 3 ani 3 ani 3 ani 3 ani
Peşti 3 ani 3 ani 3 ani
Hidromorfologic
Continuitate 6 ani
Hidrologie continuu 1 lună
Morfologie 6 ani 6 ani 6 ani 6 ani
Fizico-chimic
Condiţii termice 3 luni 3 luni 3 luni 3 luni
Oxigenare 3 luni 3 luni 3 luni 3 luni
Salinitate 3 luni 3 luni 3 luni
Situaţie nutrienţi 3 luni 3 luni 3 luni 3 luni
Situaţie acidifiere 3 luni 3 luni
Alţi agenţi poluanţi 3 luni 3 luni 3 luni 3 luni
Substanţe prioritare o lună o lună o lună o lună

1.3.5. Cerinţe de monitorizare suplimentare pentru zonele protejate

Programele de monitorizare prezentate anterior sunt suplimentate pentru a îndeplini


următoarele cerinţe:

Punctele de captare a apei potabile

Masele de apă de suprafaţă menţionate la art. 7 care furnizează o medie zilnică mai mare de
100 m3 sunt desemnate ca siturile de monitorizare şi sunt supuse monitorizării suplimentare,
după caz, pentru a îndeplini cerinţele articolului respectiv. La aceste mase se monitorizează
substanţele prioritare evacuate şi restul substanţelor evacuate în cantităţi semnificative care ar
putea afecta situaţia masei de apă şi care sunt controlate pe baza prevederilor directivei
privind apa potabilă. Monitorizarea este efectuată în conformitate cu frecvenţele stabilite mai
jos:

Comunitatea deservită Frecvenţă


< 10 000 4 pe an
10 000 – 30 000 8 pe an
> 30 000 12 pe an

Zone de protejare a habitatelor şi speciilor

Masele de apă care formează aceste zone sunt incluse în programul de monitorizare
operaţional menţionat anterior, unde, pe baza evaluării impactului şi a monitorizării pentru
supraveghere, acestea sunt identificate ca prezentând riscul de a nu-şi îndeplini obiectivele
ecologice stabilite pe baza art. 4. Monitorizarea are rolul de a evalua amploarea şi impactul
tuturor presiunilor semnificative relevante la care sunt supuse aceste mase şi, acolo unde este
cazul, de a evalua modificările care apar în situaţia acestor mase şi rezultă din programul de
măsuri. Monitorizarea continuă până când zonele satisfac cerinţele referitoare la apă ale
legislaţiei pe baza căreia sunt desemnate şi îndeplinesc obiectivele stabilite pe baza art. 4.

1.3.6. Standarde pentru monitorizarea elementelor calitative

Metodele utilizate la monitorizarea parametrilor tip corespund standardelor internaţionale


enumerate mai jos sau acelor standarde naţionale sau internaţionale care asigură furnizarea de
date echivalente în ceea ce priveşte calitatea ştiinţifică şi compatibilitatea.

Eşantionarea macronevertebratelor

ISO 5667-3:1995 Calitatea apei – Eşantionare - Partea a 3-a: Îndrumări pentru


conservarea şi manevrarea eşantioanelor
EN 27828:1994 Calitatea apei – Metode de eşantionare biologică: Îndrumări pentru
eşantionarea manuală a macronevertebratelor bentonice
EN 28265:1994 Calitatea apei – Metode de eşantionare biologică: Îndrumări pentru
proiectarea şi utilizarea instrumentelor pentru eşantionare cantitativă a
macronevertebratelor bentonice pe substraturi pietroase în ape puţin
adânci
EN ISO 9391:1995 Calitatea apei – Eşantionarea macronevertebratelor în ape adânci:
Îndrumări pentru utilizarea instrumentelor de eşantionare a colonizării,
cantitativă şi calitativă
EN ISO 8689-1:1999 Clasificarea biologică a râurilor Partea I: Îndrumări pentru interpretarea
datelor calitative biologice din monitorizarea macronevertebratelor
bentonice în apele curgătoare
EN ISO 8689-2:1999 Clasificarea biologică a râurilor Partea II: Îndrumări pentru prezentarea
datelor calitative biologice din monitorizarea macronevertebratelor
bentonice în apele curgătoare

Eşantionarea vegetaţiei macrofite

Standarde CEN/ISO relevante, dacă există

Eşantionarea peştilor

Standarde CEN/ISO relevante, dacă există

Eşantionarea diatomeei

Standarde CEN/ISO relevante, dacă există

Standarde pentru parametrii fizico-chimici

Oricare standarde CEN/ISO relevante

Standarde pentru parametrii hidromorfologici

Oricare standarde CEN/ISO relevante

1.4. Clasificarea şi prezentarea situaţiei ecologice

1.4.1. Compatibilitatea rezultatelor monitorizării biologice

(i) Statele membre stabilesc sisteme de monitorizare pentru a estima valorile elementelor
calitative biologice specificate pentru fiecare categorie de apă de suprafaţă sau pentru masele
de ape de suprafaţă artificiale sau puternic modificate. La aplicarea procedurii stabilite mai jos
maselor de ape artificiale sau puternic modificate, trimiterile la situaţia ecologică ar trebui
interpretate ca trimiteri la potenţialul ecologic. Aceste sisteme pot utiliza anumite specii sau
grupuri de specii reprezentative pentru calitatea elementului ca întreg.

(ii) Pentru a asigura compatibilitatea acestor sisteme de monitorizare, rezultatele


sistemelor utilizate de fiecare stat membru sunt exprimate ca proporţii de calitate ecologice în
scopul clasificării situaţiei ecologice. Aceste proporţii reprezintă relaţia dintre valorile
parametrilor biologici înregistraţi pentru o anumită masă de apă de suprafaţă şi valorile
acestor parametri în condiţiile de referinţă aplicabile masei respective. Proporţia este
exprimată ca valoare numerică între zero şi unu, situaţia ecologică superioară fiind
reprezentată de valorile apropiate de unu şi situaţia ecologică slabă de valorile apropiate de
zero.

(iii) Fiecare stat divide scala proporţiilor calităţii ecologice pentru propriul sistem de
monitorizare, pentru fiecare categorie de ape de suprafaţă, în cinci clase variind de la o
situaţie ecologică superioară la o situaţie slabă, în conformitate cu pct. 1.2, alocând o valoare
numerică fiecărei delimitări dintre clase. Valoarea pentru delimitarea între clasele situaţiei
bune şi superioare, precum şi valoarea pentru delimitarea între clasele situaţiei bune şi
moderate sunt stabilite prin exerciţiul de intercalibrare descris mai jos.

(iv) Comisia facilitează exerciţiul de intercalibrare pentru a asigura stabilirea delimitărilor


între clase în conformitate cu definiţiile normative de la pct. 1.2 şi pentru a asigura
compatibilitatea între statele membre.

(v) Ca parte a acestui exerciţiu, Comisia facilitează un schimb de informaţii între statele
membre care duce la identificarea unei game de situri în fiecare ecoregiune de pe teritoriul
Comunităţii; aceste situri formează o reţea de intercalibrare. Reţeaua constă în siturile
selectate dintr-o serie de tipuri de mase de apă de suprafaţă prezente în fiecare ecoregiune.
Pentru fiecare tip de masă de apă de suprafaţă selectat, reţeaua cuprinde cel puţin două situri
corespunzând limitei dintre definiţiile normative ale situaţiei superioare şi situaţiei bune şi cel
puţin două situri corespunzând limitei dintre definiţiile normative ale situaţiei bune şi situaţiei
moderate. Siturile sunt selectate de experţi pe baza unor inspecţii mixte şi a tuturor
informaţiilor disponibile.

(vi) Sistemul de monitorizare al fiecărui stat membru este aplicat acelor situri din reţeaua
de intercalibrare care se află în ecoregiune şi aparţin şi tipului de mase de apă de suprafaţă
pentru care sistemul se aplică în conformitate cu cerinţele prezentei directive. Rezultatele
acestei aplicări sunt utilizate pentru a stabili valorile numerice pentru delimitările între clase
relevante în sistemul de monitorizare al fiecărui stat membru.

(vii) În maximum trei ani de la data intrării în vigoare a prezentei directive, Comisia
elaborează un proiect de registru al siturilor pentru a forma reţeaua de intercalibrare care
poate fi adaptată în conformitate cu procedurile stabilite la art. 21. Registrul final al siturilor
este stabilit în maximum patru ani de la data intrării în vigoare a prezentei directive şi este
publicat de Comisie.

(viii) Comisia şi statele membre încheie exerciţiul de intercalibrare în maximum 18 luni de


la data publicării registrului final.

(ix) Rezultatele exerciţiului de intercalibrare şi valorile stabilite pentru clasificările


sistemelor de monitorizare ale statelor membre sunt publicate de Comisie în maximum şase
luni de la încheierea exerciţiului de intercalibrare.

1.4.2. Prezentarea rezultatelor monitorizării şi clasificării situaţiei ecologice şi a potenţialului


ecologic

(i) Pentru categoriile de ape de suprafaţă, clasificarea situaţiei ecologice pentru


masele de apă este reprezentată de cea mai mică valoare a rezultatelor de monitorizare
biologică şi fizico-chimică pentru elementele calitative relevante clasificate în conformitate cu
prima coloană a tabelului de mai jos. Statele membre furnizează o hartă pentru fiecare unitate
hidrografică, ilustrând clasificarea situaţiei ecologice pentru fiecare masă de apă, codificat în
funcţie de culoare în conformitate cu a doua coloană a tabelului de mai jos, pentru a reflecta
clasificarea situaţiei ecologice a masei de apă:

Clasificare situaţie
Cod culoare
ecologică
Superioară Albastru
Bună Verde
Moderată Galben
Slabă Portocaliu
Rea Roşu

(ii) Pentru masele de apă artificiale şi puternic modificate, clasificarea


potenţialului ecologic pentru masa de apă respectivă este reprezentată de cea mai mică valoare
a rezultatelor de monitorizare biologică şi fizico-chimică pentru elementele calitative
relevante clasificate în conformitate cu prima coloană a tabelului de mai jos. Statele membre
furnizează o hartă pentru fiecare unitate hidrografică, ilustrând clasificarea situaţiei ecologice
pentru fiecare masă de apă, codificată pe culori, pentru masele de apă artificiale, în
conformitate cu a doua coloană a tabelului de mai jos şi pentru masele de apă puternic
modificate în conformitate cu a treia coloană a tabelului de mai jos:

Cod culoare
Clasificare potenţial ecologic Mase de apă puternic
Mase de apă artificiale
modificate
Bun şi superior Fâşii egale de culoare verde şi Fâşii egale de culoare verde şi
gri deschis gri închis
Moderat Fâşii egale de culoare galbenă Fâşii egale de culoare galbenă
şi gri deschis şi gri închis
Slab Fâşii egale de culoare Fâşii egale de culoare
portocalie şi gri deschis portocalie şi gri închis
Foarte slab Fâşii egale de culoare roşie şi Fâşii egale de culoare roşie şi
gri deschis gri închis

(iii) Statele membre mai indică, printr-un punct negru pe hartă, acele mase de apă
în cazul cărora imposibilitatea de a obţine o situaţie bună sau un potenţial ecologic bun se
datorează nerespectării unuia sau mai multor standarde de calitate care au fost stabilite pentru
masa de apă respectivă cu privire la anumiţi agenţi poluanţi sintetici şi nesintetici (în
conformitate cu regimul de conformare stabilit de statul membru).

1.4.4. Prezentarea rezultatelor monitorizării şi a clasificării situaţiei chimice

Dacă o masă de apă respectă toate standardele de calitate ecologică stabilite în anexa IX, art.
16 şi în legislaţia comunitară relevantă care stabileşte standarde de calitate ecologică, masa
respectivă este înregistrată ca având o situaţie chimică bună. În caz contrar, masa respectivă
este înregistrată ca nereuşind să atingă o situaţie chimică bună.

Statele membre furnizează o hartă pentru fiecare unitate hidrografică, ilustrând situaţia
chimică pentru fiecare masă de apă, codificată pe culori în conformitate cu a doua coloană a
tabelului de mai jos, pentru a reflecta clasificarea situaţiei chimice a masei de apă:

Clasificare situaţie chimică Cod culoare


Bună Albastru
Nu obţine o situaţie bună Roşu

2. APE SUBTERANE

2.1. Situaţia cantitativă a apelor subterane

2.1.1. Parametru pentru clasificarea situaţiei cantitative


Regim nivel apă subterană

2.2.2. Definiţia situaţiei cantitative

Elemente Situaţie bună


Nivel apă subterană Nivelul apei subterane în masa de apă subterană este astfel încât resursele
de apă subterană disponibile nu sunt depăşite de rata de captare medie
anuală pe termen lung.

În mod corespunzător, nivelul apei subterane nu este supus modificărilor


antropice rezultate, de exemplu, din:

 imposibilitatea de a realiza obiectivele ecologice stabilite la art. 4


pentru ape de suprafaţă asociate,

 orice deteriorare semnificativă a situaţiei acestor ape,

 orice deteriorare semnificativă a ecosistemelor terestre care depind


direct de masa de apă subterană

şi modificările direcţiei de curgere rezultate din modificările de nivel pot


apărea temporar sau continuu într-o zonă limitată ca întindere, dar aceste
schimbări nu duc la apariţia apei sărate sau a altor intruziuni şi nu indică o
tendinţă indusă antropic, bine determinată şi durabilă, în direcţia de
curgere, care să ducă la apariţia unor astfel de intruziuni.

2.2. Monitorizarea situaţiei cantitative a apelor subterane

2.2.1. Reţeaua de monitorizare a nivelului apelor subterane

Reţeaua de monitorizare a apelor subterane este stabilită în conformitate cu cerinţele art. 7 şi


8. Reţeaua de monitorizare este structurată astfel încât să ofere o evaluare sigură a situaţiei
cantitative a tuturor maselor de apă subterane, inclusiv evaluarea resurselor de apă subterană
disponibile. În planul de gestionare a bazinului hidrografic, statele membre includ o hartă sau
hărţi ilustrând reţeaua de monitorizare a apelor subterane.

2.2.2. Densitatea siturilor de monitorizare

Reţeaua include suficiente puncte de monitorizare reprezentative pentru a estima nivelul


apelor subterane în fiecare masă sau grup de mase de ape subterane, luând în considerare
variaţiile de realimentare pe termen scurt şi lung şi în special:

 pentru masele de apă subterană identificate ca prezentând riscul de a nu-şi realiza


obiectivele ecologice stabilite conform art. 4, asigură o densitate suficientă a punctelor de
monitorizare pentru a evalua impactul captărilor şi al evacuărilor la nivelul apei subterane,

 pentru masele de apă subterană în care apa subterană traversează graniţa unui stat
membru, asigură suficiente puncte de monitorizare pentru a estima direcţia şi debitul apei
subterane la traversarea graniţei statului membru respectiv.
2.2.3. Frecvenţa monitorizării

Observaţiile se efectuează cu o frecvenţă suficientă pentru a permite evaluarea situaţiei


cantitative a fiecărei mase sau grup de mase de ape subterane, luând în considerare variaţiile
de realimentare pe termen scurt şi lung şi, în special:

 pentru masele de apă subterană identificate ca prezentând riscul de a nu realiza obiectivele


ecologice stabilite conform art. 4, asigură o frecvenţă suficientă a punctelor de monitorizare
pentru a evalua impactul captărilor şi al evacuărilor la nivelul apei subterane,

 pentru masele de apă subterană în care apa subterană traversează graniţa unui stat
membru, asigură suficiente puncte de monitorizare pentru a estima direcţia şi debitul apei
subterane la traversarea graniţei statului membru respectiv.

2.2.4. Interpretarea şi prezentarea situaţiei cantitative a apelor subterane

Rezultatele obţinute din reţeaua de monitorizare pentru o masă sau un grup de mase de ape
subterane sunt utilizate pentru a evalua situaţia cantitativă a masei sau grupului de mase
respective. Sub rezerva pct. 2.5., statele membre furnizează o hartă cu evaluarea respectivă a
situaţiei cantitative a masei de apă subterană, codificată pe culori în conformitate cu următorul
regim:

Bună: verde
Slabă: roşu

2.3. Situaţia chimică a apelor subterane

2.3.1. Parametri pentru determinarea situaţiei chimice a apelor subterane

Conductivitate

Concentraţia agenţilor poluanţi

2.3.2. Definirea situaţiei chimice bune a apelor subterane

Elemente Situaţie bună


General Compoziţia chimică a masei de apă subterană este astfel încât
concentraţiile agenţilor poluanţi:

 conform specificaţiilor de mai jos, nu indică efecte ale unor intruziuni


saline sau ale altor intruziuni

 nu depăşesc standardele de calitate aplicabile pe baza legislaţiei


comunitare relevante în conformitate cu art. 17

 nu duc la nerealizarea obiectivelor ecologice specificate la art. 4


pentru apele de suprafaţă asociate sau la deteriorarea semnificativă a
situaţiei chimice sau ecologice a maselor respective şi nici la deteriorarea
semnificativă a ecosistemelor terestre care depind direct de masa de apă
subterană
Conductivitate Modificările de conductivitate nu indică intruziuni saline sau alt tip de
intruziuni în masa de apă subterană

2.4. Monitorizarea situaţiei chimice a apelor subterane

2.4.1. Reţeaua de monitorizare a apelor subterane

Reţeaua de monitorizare a apelor subterane este stabilită în conformitate cu cerinţele art. 7 şi


8. Reţeaua de monitorizare este astfel structurată încât să ofere o privire de ansamblu coerentă
şi completă asupra situaţiei chimice din fiecare bazin hidrografic şi să detecteze prezenţa
tendinţelor ascendente ale agenţilor poluanţi, induse antropic, pe termen lung.

Pe baza caracterizării şi a evaluării impactului efectuate în conformitate cu art. 5 şi anexa II,


pentru fiecare perioadă la care se referă un plan de gestionare a bazinului hidrografic, statele
membre stabilesc un program de monitorizare pentru supraveghere. Rezultatele acestui
program sunt utilizate pentru a stabili un program de monitorizare operaţională, urmând a fi
aplicat pentru perioada de plan rămasă.

Estimările gradului de siguranţă şi precizie a rezultatelor obţinute pe baza programelor de


monitorizare sunt incluse în plan.

2.4.2. Monitorizarea pentru supraveghere

Obiectiv

Monitorizarea de supraveghere este efectuată pentru:

 a completa şi valida impactul procedurii de evaluare,

 a furniza informaţii care să fie utilizate la evaluarea tendinţelor pe termen lung, atât ca
rezultat al schimbărilor în condiţiile naturale cât şi prin activitate antropică.

Selectarea siturilor de monitorizare

Se selectează situri suficiente pentru fiecare dintre:

 masele identificate ca prezentând un grad de risc pe baza exerciţiului de caracterizare


efectuat în conformitate cu anexa II,

 masele care traversează graniţa unui stat membru.

Selectarea parametrilor

Următorul grup de parametri centrali este monitorizat în toate masele de apă subterane
selectate:

 conţinutul în oxigen

 valoarea pH-ului

 conductivitate

 nitraţi
 amoniu

În cazul maselor care sunt identificate în conformitate cu anexa II ca prezentând un risc


semnificativ de nerealizare a unei situaţii bune, se monitorizează şi acei parametri care indică
impactul acestor presiuni.

În cazul maselor transfrontaliere, se monitorizează acei parametri care sunt relevanţi pentru
protecţia tuturor destinaţiilor cursului de apă subterană.

2.4.3. Monitorizarea operaţională

Obiectiv

Monitorizarea operaţională este efectuată în perioadele dintre programele de monitorizare de


supraveghere pentru:

 a stabili situaţia chimică a tuturor maselor sau grupurilor de mase de apă subterană
identificate ca prezentând un grad de risc,

 a stabili prezenţa oricărei tendinţe ascendente pe termen lung induse antropic în


concentraţia oricărui agent poluant.

Selectarea siturilor de monitorizare

Monitorizarea operaţională este efectuată pentru acele mase sau grupuri mase de apă
subterană care, pe baza evaluării impactului efectuată în conformitate cu anexa II şi a
monitorizării pentru supraveghere, sunt identificate ca prezentând riscul de a nu realiza
obiectivele stabilite la art. 4. Selectarea siturilor de monitorizare reflectă şi o evaluare a
măsurii în care datele obţinute prin monitorizarea sitului respectiv sunt reprezentative pentru
calitatea masei sau maselor de apă subterană relevante.

Frecvenţa monitorizării

Monitorizarea operaţională este efectuată în perioadele dintre programele de monitorizare


pentru supraveghere cu o frecvenţă suficientă pentru a detecta impactul presiunilor relevante,
dar cel puţin o dată pe an.

2.4.4. Identificarea tendinţelor la agenţii poluanţi

Statele membre utilizează date obţinute prin monitorizarea pentru supraveghere şi cea
operaţională pentru a identifica tendinţele ascendente pe termen lung induse antropic în
concentraţiile agenţilor poluanţi şi pentru a contracara aceste tendinţe. Se stabileşte un an sau
o perioadă de bază de la care se calculează identificarea tendinţei. Calcularea tendinţelor se
face pentru o masă de apă sau, dacă este cazul, pentru un grup de mase de apă subterană.
Inversarea unei tendinţe este demonstrată statistic, declarându-se şi gradul de siguranţă asociat
cu identificarea respectivă.

2.4.5. Interpretarea şi prezentarea situaţiei chimice a apelor subterane

La evaluarea situaţiei, rezultatele obţinute din punctele individuale de monitorizare dintr-o


masă de apă subterană sunt introduse pentru masă ca întreg. Fără a aduce atingere directivelor
în cauză, pentru a obţine o situaţie bună a unei mase de apă subterane, pentru acei parametri
chimici pentru care în legislaţia comunitară sunt stabilite standarde de calitate ecologice:

 se calculează valoarea medie a rezultatelor monitorizării fiecărui punct din masa sau
grupul de mase de apă subterană şi

 în conformitate cu art. 17, aceste valori medii sunt utilizate pentru a demonstra
conformitatea cu o situaţie chimică bună a apelor subterane.

Sub rezerva pct. 2.5, statele membre furnizează o hartă a situaţiei chimice a apelor subterane,
codificată pe culori astfel:

Bună: verde
Slabă: roşu

Statele membre mai indică, printr-un punct negru pe hartă, acele mase de apă care sunt supuse
unei tendinţe ascendente puternice şi durabile în concentraţia oricărui agent poluant care
rezultă în urma activităţii umane. Contracararea acestor tendinţe este indicată printr-un punct
albastru pe hartă.

Aceste hărţi sunt incluse în planul de gestionare a bazinului hidrografic.

2.5. Prezentarea situaţiei apelor subterane

În planul de gestionare a bazinului hidrografic, statele membre includ o hartă care indică,
pentru fiecare masă sau grup de mase de ape subterane, situaţia chimică şi cantitativă a masei
sau grupului de mase în cauză, codificată pe culori în conformitate cu cerinţele stabilite la pct.
2.2.4. şi 2.4.5. Statele membre pot alege să nu includă hărţi separate pentru pct. 2.2.4. şi
2.4.5., în acest caz incluzând pe harta cerută la acest punct, în conformitate cu cerinţele
stabilite la pct. 2.4.5., o indicaţie referitoare la acele mase care sunt supuse unei tendinţe
ascendente puternice şi durabile în concentraţia oricărui agent poluant sau referitor la
contracararea unei astfel de tendinţe.

ANEXA VI
LISTA MĂSURILOR CE TREBUIE INCLUSE ÎN PROGRAMELE DE MĂSURI

PARTEA A

Măsurile cerute pe baza următoarelor directive:

(i) Directiva privind apele de scăldat (76/160/CEE);

(ii) Directiva privind păsările (79/409/CEE) (1);

(iii) Directiva privind apa potabilă (80/778/CEE), modificată de Directiva


(98/83/CE);

(iv) Directiva privind accidentele majore (Seveso) (96/82/CE) (2);

1
JO L 103, 25.04.1979, p. 1.
2
JO L 10, 14.01.1997, p. 13.
(v) Directiva privind evaluarea impactului asupra mediului (85/337/CEE) (1);

(vi) Directiva privind nămolurile de canalizare (86/278/CEE) (2);

(vii) Directiva privind tratarea apelor urbane reziduale (91/271/CEE);

(viii) Directiva privind produsele fitofarmaceutice (91/414/CEE);

(ix) Directiva privind nitraţii (91/676/CEE);

(x) Directiva privind habitatele (92/43/CEE) (3);

(xi) Directiva privind prevenirea şi controlul integrat al poluării (96/61/CE).

PARTEA B

Aceasta este o listă deschisă de măsuri suplimentare pe care statele membre din fiecare unitate
hidrografică le pot adopta ca parte a programului de măsuri cerut pe baza art. 11 alin. (4):

(i) măsuri legislative

(ii) măsuri administrative

(iii) măsuri economice sau fiscale

(iv) acorduri de mediu negociate

(v) controale ale emisiilor

(vi) coduri de bună practică

(vii) recrearea şi restaurarea zonelor umede

(viii) controale ale activităţii de captare

(ix) măsuri pentru gestionarea cererii, între altele, promovarea producţiei agricole
adaptate, cum ar fi recoltele care necesită un volum scăzut de apă în zonele afectate de secetă

(x) măsuri de eficienţă şi reutilizare, între altele, promovarea tehnologiilor


eficiente în ceea ce priveşte consumul de apă în industrie şi a instalaţiilor de irigare cu
consum scăzut de apă

(xi) proiecte de construcţie

(xii) planuri pentru desalinizare

(xiii) proiecte de reabilitare

(xiv) realimentarea artificială a acviferelor

1
JO L 175, 05.07.1985, p. 40. Directivă modificată de Directiva 97/11/CE (JO L 73, 14.03.1997, p. 5).
2
JO L 181, 08.07.1986, p. 6.
3
JO L 206, 22.07.1992, p. 7.
(xv) proiecte educaţionale

(xvi) proiecte de cercetare, dezvoltare şi demonstrative

(xvii) alte măsuri relevante.

ANEXA VII
PLANURI DE GESTIONARE A BAZINELOR HIDROGRAFICE

A. Planul de gestionare a bazinului hidrografic acoperă următoarele elemente:

1. o descriere generală a caracteristicilor unităţii hidrografice, conform art. 5 şi anexei II.


Aceasta include:

1.1. pentru apele de suprafaţă:

 o hartă cu situarea şi limitele maselor de apă,

 o hartă cu ecoregiunile şi tipurile de apă de suprafaţă din bazinul hidrografic,

 identificarea condiţiilor de referinţă pentru tipurile de apă de suprafaţă;

1.2. pentru ape subterane:

 o hartă cu situarea şi limitele maselor de apă;

2. o scurtă prezentare a presiunilor importante şi a impactului activităţii umane asupra


situaţiei apelor de suprafaţă şi a apelor subterane, inclusiv:

 estimarea poluării din surse punctiforme,

 estimarea poluării din surse difuze, inclusiv o scurtă prezentare a utilizării terenurilor,

 estimarea presiunilor asupra situaţiei cantitative, inclusiv captările,

 analiza altor impacturi ale activităţii umane asupra situaţiei apelor;

3. identificarea şi trasarea hărţii zonelor protejate conform art. 6 şi anexei IV;

4. o hartă a reţelelor de monitorizare stabilite în sensul art. 8 şi anexei V şi o prezentare sub


formă de hartă a rezultatelor programelor de monitorizare efectuate conform dispoziţiilor
menţionate anterior pentru situaţia:

4.1. apelor de suprafaţă (ecologică şi chimică);

4.2. apelor subterane (chimică şi cantitativă);

4.3. zonelor protejate;


5. o listă a obiectivelor ecologice stabilite conform art. 4 pentru apele de suprafaţă, apele
subterane şi zonele protejate, în special identificarea situaţiilor în care s-a recurs la art. 4 alin.
(4), (5), (6) şi (7) şi informaţiile asociate cerute pe baza articolului respectiv;

6. o scurtă prezentare a analizei economice a utilizării apei conform art. 5 şi anexei III;

7. o scurtă prezentare a programului sau a programelor de măsuri adoptate pe baza art. 11,
inclusiv a modalităţilor de realizare a obiectivelor stabilite pe baza art. 4;

7.1. o scurtă prezentare a măsurilor cerute pentru punerea în aplicare a legislaţiei comunitare
pentru protecţia apelor;

7.2. un raport privind etapele şi măsurile efective luate pentru aplicarea principiului
recuperării costurilor utilizării apei în conformitate cu art. 9;

7.3. o scurtă prezentare a măsurilor luate pentru a îndeplini cerinţele art. 7;

7.4. o scurtă prezentare a controalelor captării şi îndiguirii apei, inclusiv o trimitere la


registrele şi identificările cazurilor în care au existat scutiri pe baza art. 11 alin. (3) lit. (e);

7.5. o scurtă prezentare a controalelor adoptate pentru evacuările din surse punctiforme şi
pentru alte activităţi cu impact asupra situaţiei apelor în conformitate cu dispoziţiile art. 11
alin. (3) lit. (g) şi (i);

7.6. o identificare a cazurilor în care evacuările directe în apele subterane au fost autorizate în
conformitate cu prevederile art. 11 alin. (3) lit. (j);

7.7. o scurtă prezentare a măsurilor luate în conformitate cu art. 16 privind substanţele


prioritare;

7.8. o scurtă prezentare a măsurilor luate pentru a preveni sau a reduce impactului poluării
accidentale;

7.9. o scurtă prezentare a măsurilor luate în conformitate cu art. 11 alin. (5) pentru masele de
apă care nu pot realiza obiectivele stabilite la art. 4;

7.10. detalii privind măsurile suplimentare identificate ca necesare pentru îndeplinirea


obiectivelor ecologice stabilite;

7.11. detalii privind măsurile luate pentru a preveni intensificarea poluării apelor maritime în
conformitate cu art. 11 alin. (6);

8. un registru al tuturor programelor detaliate şi planurilor de gestionare a bazinelor


hidrografice privind sub-bazinele, sectoarele, tipul de problemă sau tipurile de apă, împreună
cu un rezumat al conţinutului acestora;

9. o scurtă prezentare a informaţiilor publice şi a măsurilor consultative luate, a rezultatelor


acestora şi a modificărilor aduse ulterior planurilor;

10. o listă a autorităţilor competente în conformitate cu anexa I;


11. punctele de contact şi procedurile pentru obţinerea documentaţiei de fond şi a
informaţiilor menţionate la art. 14 alin. (1) şi, în special, detalii ale măsurilor de control
adoptate în conformitate cu art. 11 alin. (3) lit. (g) şi (i) şi a datelor de monitorizare efective
culese în conformitate cu art. 8 şi anexa V.

B. Prima actualizare a planului de gestionare a bazinului hidrografic şi actualizările ulterioare


includ:

1. o scurtă prezentare a tuturor modificărilor sau actualizărilor de la data publicării versiunii


anterioare a planului de gestionare a bazinului hidrografic, inclusiv o scurtă prezentare a
revizuirilor urmând a fi efectuate pe baza art. 4 alin. (4), (5), (6) şi (7);

2. o evaluare a progresului înregistrat în realizarea obiectivelor ecologice, inclusiv a


prezentării rezultatelor monitorizării pentru perioada planului anterior sub formă de hartă şi o
explicaţie pentru toate obiectivele ecologice care nu au fost realizate;

3. o scurtă prezentare şi o explicaţie pentru toate măsurile preconizate în versiunea anterioară


a planului de gestionare a bazinului hidrografic şi care nu au fost puse în aplicare;

4. o scurtă prezentare a tuturor măsurilor interimare suplimentare adoptate pe baza art. 11


alin. (5) de la data publicării versiunii anterioare a planului de gestionare a bazinului
hidrografic.

ANEXA VIII
LISTA ORIENTATIVĂ A PRINCIPALILOR AGENŢI POLUANŢI

1. Compuşii organohalogenaţi şi substanţele care pot forma aceşti compuşi în mediul


acvatic.

2. Compuşii organofosforici.

3. Compuşii organostanici.

4. Substanţele şi preparatele sau compuşii de descompunere ai acestora, pentru care s-a


dovedit că au proprietăţi carcinogene sau mutagene sau care pot afecta funcţiile steroidogene,
tiroidiene, de reproducere sau alte funcţii de tip endocrin în sau prin intermediul mediului
acvatic.

5. Hidrocarburile persistente şi substanţele organice toxice bioacumulabile şi persistente.

6. Cianurile.

7. Metalele şi compuşii acestora.

8. Arsenul şi compuşii acestuia.

9. Substanţele biodestructive şi produsele fitofarmaceutice.

10. Materialele în suspensie.

11. Substanţele care contribuie la eutrofizare (în special nitraţii şi fosfaţii).


12. Substanţele care au o influenţă nefavorabilă asupra balanţei oxigenului (şi pot fi măsurate
utilizând parametri cum ar fi CBO, CCO etc.).

ANEXA IX
VALORI LIMITĂ PENTRU EMISII ŞI STANDARDE CALITATIVE ECOLOGICE

„Valorile limită” şi „obiectivele calitative” stabilite pe baza directivelor adoptate în temeiul


Directivei 76/464/CEE sunt considerate valori limită pentru emisii, respectiv standarde
calitative ecologice în cadrul prezentei directive. Acestea sunt stabilite în următoarele
directive:

(i) Directiva privind evacuările de mercur (82/176/CEE) (1);

(ii) Directiva privind evacuările de cadmiu (83/513/CEE) (2);

(iii) Directiva privind mercurul (84/156/CEE) (3);

(iv) Directiva privind evacuările de hexaclorciclohexan (84/491/CEE) (4);

(v) Directiva privind evacuările de substanţe periculoase (86/280/CEE) (5).

ANEXA X
SUBSTANŢE PRIORITARE

ANEXA XI
HARTA A

Sistemul A: Ecoregiuni pentru râuri şi lacuri

1. Regiunea iberico-macaroneziană
2. Munţii Pirinei
3. Italia, Corsica şi Malta
4. Munţii Alpi
5. Balcanii vestici dinarici
6. Balcanii vestici eleni
7. Balcanii estici
8. Podişurile vestice
9. Podişurile centrale
10. Munţii Carpaţi
11. Pusta ungară
12. Regiunea pontică
13. Câmpiile vestice
14. Câmpiile centrale
15. Regiunea baltică
16. Câmpiile estice
17. Irlanda şi Irlanda de Nord
18. Marea Britanie
19. Islanda
20. Regiunile înalte boreale
21. Tundra

1
JO L 81, 27.03.1982, p. 29.
2
JO L 291, 24.10.1983, p. 1.
3
JO L 74, 17.03.1984, p. 49.
4
JO L 274, 17.10.1984, p. 11.
5
JO L 181, 04.07.1986, p. 16.
22. cutul fino-scandinav
23. Taigaua
24. Munţii Caucaz
25. Depresiunea Caspică
HARTA B

Sistemul A: Ecoregiuni pentru apele de tranziţie şi apele de coastă

1. Oceanul Atlantic
2. Marea Norvegiei
3. Marea Barens
4. Marea Nordului
5. Marea Baltică
6. Marea Mediteraneană