Schipor (Olaru) ,Mihaela

Romana-Franceza,

An II, ID

Curs optional Frazeologie

Frazeologisme care stârnesc râsul

în opera lui Ion Creangă, Amintiri din copilărie

Comicul de limbaj este prezent adesea în opere aparținând literaturii române şi

este evidențiat prin mai multe modalităţi şi mijloace. Prezentul eseu ţine să ilustreze
rolul frazeologismelor în crearea diferitelor situaţii comice în literatura română.
Pentru acest scop, lucrarea de faţă va face referire la una dintre cele mai
reprezentative opere în reliefarea umorului, şi anume opera lui Ion Creangă, Amintiri
din copilărie.

Drept urmare, materialul folosit este reprezentat de o serie de expresii pe care

Creangă le introduce în textele sale pentru a stârni râsul. Aceste expresii sau într-o
altă denumire, frazeologisme, din Amintiri din copilărie sunt de o valoare
incontestabilă pentru realizarea comicului de limbaj, cu atât mai mult cu cât ele sunt
sugestive pentru conturarea umorului popular.

Aceste construcții subliniază nu numai originalitatea operei scriitorului, ci şi

trăsăturile de caracter ale ţăranului român, care are adesea la îndemână în viaţa de zi
cu zi o întreagă suită de instrumente menite să stârnească hazul şi să-l facă pe acesta
din urmă să poată trece mai uşor peste greutăţile pe care le întâmpină.

Dar, indiferent de scopul pentru care sunt ele folosite, frazeologismele lui
Creangă construiesc un comic de limbaj bazat pe citate, expresii, vorbe de duh sau
proverbe şi zicători.

În primul rând, folosirea frazeologismelor la Creangă este un prilej de a povesti

întâmplări din propria-i copilărie. Stau astfel mărturie numeroasele episoade hazlii

1
Schipor (Olaru) ,Mihaela

Romana-Franceza,

An II, ID

Curs optional Frazeologie

care împânzesc textul Amintirilor. Memorabile sunt isprăvile naratorului la furatul de

cireșe sau al pupezei din tei, scena scăldatului sau pățania cu caprele Irinucăi. Toate
aceste fragmente îl farmecă pe cititor tocmai prin valoarea expresivă a unităților
idiomatice prezente, fără de care Amintiri di copilărie ar fi o simplă relatare ștearsă,
fără culoare.

Sugestiv este în acest sens următorul fragment: ”Şi nebuna de mătuşa Mărioara,

după mine, şi eu fuga iepureşte prin cânepă, şi ea pe urma mea, până la gardul din
fundul grădinii, pe care neavând vreme să-l sar, o cotigeam înapoi, iar prin cânepă,
fugind tot iepureşte, şi ea după mine până-n dreptul ocolului pe unde-mi era iar greu
de sărit; pe de lături iar gard, şi hârsita de mătuşă nu mă slăbea din fugă nici în ruptul
capului! Cât pe ce să pună mâna pe mine!” (Ion Creanga, Amintiri din copilarie)

Iureșul întămplărilor este subliniat, după cum se poate observa mai sus prin
numeroase expresii, precum: “a o cotigi înapoi”, “a slăbi din fugă”, “în ruptul
capului”, “a pune mâna pe cineva” toate regăsite în graiul popular.(Idem)

Se poate constata așadar, o mare varietate a frazeologismelor folosite de Creangă

în opera sa, toate acestea dând expresivitate limbii. Spre exemplu, autorul
întrebuințează o gamă largă de expresii care sunt sinonime, pentru a descrie aceeași
acțiune: “a-i scăpăra picioarele”, “a o pârli la fugă”, “a se duce tot într-o fugă”, “a o
croi la fugă”, “a-și lua rămas bun de la călcâie”, “a o șparli”(Idem). Din nou, se poate
observa originea populară a construcțiilor întrebuințate, multe fiind specifice
exprimării moldovenești.

În consecință, această exprimare cuprinde expresii dialectale care îi oferă

scriitorului posibilitatea de a plămădi după propriul său plac și de a da naștere unei
opere unice, un adevărat tezaur care cuprinde modul de gândire al țăranului român și
întreaga sa experiență de viață.

De fapt întreaga operă a lui Ion Creangă este o mărturie a vieții satului, o operă
puternic impregnată cu expresii frazeologice de origine folclorică, ceea ce face ca ele
sa poată fi lesne de înțeles de către toți cititorii și vorbitorii de limbă română.

2
Schipor (Olaru) ,Mihaela

Romana-Franceza,

An II, ID

Curs optional Frazeologie

Este, așadar, evident că proverbele şi zicătorile lui Creangă sunt sugestive pentru
înțelepciunea populară transmisă de-a lungul generaţiilor pe cale orală. Pentru
năzdrăvăniile copiilor, mama lui Nică îi amenință cu bătaia de „să le meargă petecele”,
fiind hotărâtă să le facă musai „câte un şurub-două prin cap” sau chiar să le dea
„câteva tapangele la spinare”(Idem). Tatăl, în schimb le dă „paiele”, le „dă nas” şi le
„ţine hangul” și privește toate acestea din unghiul unei străvechi înțelepciuni populare,
exprimată prin zicala: „Ş-apoi nu ştii că este o vorbă: dacă-i copil, să se joace; dacă-i
cal, să tragă; şi dacă-i popă, să cetească…” (Idem).

Toate aceste frazeologisme întâlnite în opera lui Creangă nu sunt altceva decât
vorbe de duh din popor: “tot păţitu-i priceput”, “ursul nu joacă de voie bună”, “e
înaintat la învăţătură până la genunchiul broaştei”, “de plăcinte râde gura, de vărzare
şi mai tare”(Ion Creanga, Amintiri din copilarie) . Ele reflectă realități ale vieții
satului, ilustrate prin intermediul limbajului.

Unele frazeologisme au valoare de regionalisme, reflectând culoarea locală și

stârnind râsul în același timp: “dacă ar ști el, ticăitul, unde am pornit astă noapte, și-ar
strânge lioarba acasă”(Ilincan, 17), “Așa-i că, dacă n-am ținut seamă de vorbele lui,
am ajuns slugă la dârloagă și acum, vrând-nevrând, trebuie s-ascult, ca mi-i capul în
primejdie?”(Ilincan, 38)

Și următoarele exemple sunt ilustrative pentru umorul operei lui Creangă. Însă,
dacă unele zicători sunt rostite în versuri:

‘La plăcinte

Înainte

La război

Înapoi”(Ion Creanga, Amintiri din copilarie) ,

altele nu urmează acest tipar:”apără-mă de găini că de câini nu mă tem”, “cine poate

oase roade, cine nu nici carne moale”, “milă mi-e de tine, dar de mine mi se rupe

3
Schipor (Olaru) ,Mihaela

Romana-Franceza,

An II, ID

Curs optional Frazeologie

inima de milă ce-mi este”(Idem). În ambele cazuri, efectul rămâne însă același,
crearea situațiilor comice.

În al doilea rând, limbajul povestirilor îi oferă posibilitatea autorului de a realiza

portrete ale diferitelor personaje care apar în opera sa. Acestea devin adevărate tipuri
umane, reprezentative pentru satul românesc.

Sensurile expresiilor citate mai sus trebuie de asemenea luat în considerare în

analiza comicului de limbaj în Amintiri din copilărie, deoarece acestea sunt reale
dovezi ale caracterului țăranului român așa cum este caracterizat de autor. Folosirea
acestora sugerează astfel trăsături omenești precum lașitatea, lipsa de onestitate,
falsitatea, chiar si egoismul.

Edificator în caracterizarea personajelor este și următorul fragment:„Moş Vasile

era un cărpănos şi un pui de zgârie-brânză ca şi mătuşa Mărioara”(Idem). Autorul
reușește să contureze aici imaginea personajului Moș Vasile într-un mod expresiv prin
plasticitatea frazeologismului “zgârie-brânză”. Îmbinarea aceasta de cuvinte ne trimite
cu gândul la chipul si trăsăturile morale ale personajului în cauză, scoțând în evidență
zgârcenia acestuia.

O altă caracteristică a structurilor frazeologice folosite de Creangă în Amintiri din

copilărie este aceea că ele ilustrează și felul cum se exprimă personajele, contribuind
din nou la caracterizarea lor.

Imprecațiile sunt și ele exemple elocvente din punct de vedere frazeologic, facând
referire la firea uneori aprigă a personajelor lui Creangă și a românului în
general:"Fire-ar afurisit sa fie',"Patruzecile mane-sa de golan","Manca-i-ar pamantul
sa-i manance"(Ion Creanga, Amintiri din copilarie).

Tot efecte comice obține Creangă și prin îmbinări neașteptate de cuvinte, nu doar
prin intermediul proverbelor și a zicătorilor: "ne duceam surgun dracului pomană" sau
prin îmbinări care redau cu idee de superlativ:"din cale afară","răpede
răpede',"mort-copt","așa de greu","atâta gălăgie","cu tot dinadinsul","din cei mai

4
Schipor (Olaru) ,Mihaela

Romana-Franceza,

An II, ID

Curs optional Frazeologie

strațnici"(Idem). Această ultimă categorie de frazeologisme are din nou rol de

caracterizare, referindu-se la superlativul însușirii.

În concluzie, se poate spune, din cele analizate mai sus, că multitudinea

construcțiilor frazeologice de care uzitează Ion Creangă joacă un rol semnificativ în
ilustrarea umorului specific contemporanilor săi, fiind în același timp incontestabile
mărturii ale felului de a fi al românului simplu, locuitor al satului tradițional
românesc.

Bibliografie

1. Creangă, Ion. Amintiri din copilărie, editura Litera Internațional, București-

Chișinău 2002

2. Ilincan, Vasile. Dicționar de expresii românești în contexte, Presa Universitară

Clujeană, 2015