1.Funcţiile sînt subprograme care calculează şi returnează o valoare.

Limbajul PASCAL
conţine un set de funcţii predefi nite, cunoscute oricărui program: sin, cos, eof
2.Procedurile sînt subprograme care efectuează prelucrarea datelor comunicate în
momentul apelului. Limbajul conţine procedurile predefi nite read, readln, write, writeln
3.Parametrii din listă introduşi prin declaraţii de forma se numesc
parametri-valoare. Aceştia servesc pentru transmiterea de valori din programul principal
în procedură. Parametrii formali introduşi în listă prin declaraţii de forma
se numesc parametri-variabilă şi servesc pentru întoarcerea rezultatelor
din procedură în programul principal.
În cazul unui parametru-valoare drept parametru actual poate fi utilizată orice expresie
de tipul respectiv, în particular o constantă sau o variabilă. Modifi cările parametrilor-
valoare nu se transmit în exteriorul subprogramului. În cazul unui parametru-variabilă
drept parametri actuali pot fi utilizate numai variabile. Evident, modifi cările
parametrilor în studiu vor fi transmise programului apelant.
8.Prin stivă (în limba engleză stack) înţelegem o listă unidirecţională cu proprietatea că
operaţiile de introducere şi extragere a elementelor se fac la un singur capăt 47 al ei.
Poziţia ocupată în stivă de ultimul element introdus poartă numele de vîrf. O stivă fără
niciun element se numeşte stivă vidă.
Datele necesare pentru crearea şi prelucrarea unei stive pot fi defi nite prin declaraţii de
forma:

Operaţia de introducere a unui element în stivă este efectuată de secvenţa de

instrucţiuni:

Extragerea unui element din stivă este efectuată de secvenţa:

Stivele mai poartă şi numele de liste LIFO (last in, fi rst out — ultimul element care a
intrat în stivă va fi primul care va ieşi din ea) şi sînt frecvent utilizate pentru alocarea
dinamică a memoriei în cazul procedurilor şi funcţiilor recursive.
9. Prin coadă (în engleză queue) înţelegem o listă unidirecţională în care toate
introducerile se efectuează la unul din capete, iar extragerile se efectuează la celălalt
capăt. O coadă fără niciun element se numeşte coadă vidă.
Datele necesare pentru crearea şi prelucrarea unei cozi pot fi defi nite prin declaraţii de
forma:

Operaţia de introducere a unui element este efectuată de secvenţa de instrucţiuni:

Cozile mai poartă numele de liste FIFO (fi rst in, fi rst out — primul element intrat în
coadă va fi primul ieşit din coadă). Menţionăm că simularea cozilor cu ajutorul
tablourilor unidimensionale este inefi cientă din cauza migrării elementelor cozii spre
ultima componentă a tabloului.