ȘCOALA NAȚIONALĂ DE STUDII POLITICE ȘI ADMINISTRATIVE

FACUL TATEA DE ADMINISTRAȚIE PUB LICĂ

Seminar: Legistică formală

Cursul nr. 3. Documentarea
juridică și administrativă
Dr. Ioana Cristina VIDA

Fişă de lucru

1. Prin document se înţelege:

a. ceea ce serveşte la a învăţa, a se instrui;
b. orice bază de cunoaştere fixată material, înregistrată sau
susceptibilă de a fi utilizată pentru consultare, studiu sau probă;
c. activitatea de a informa pe cineva;
d. informaţia înregistrată care poate fi tratata ca unitate într-un flux
documentar, indiferent de forma sa materiala şi de caracteristicile
acesteia;
e. actul oficial sau particular prin care se adevereşte sau de
preconizează un fapt;
f. actul oficial sau particular prin care se conferă un drept;
g. actul oficial sau particular prin care se recunoaşte o obligaţie;
h. o sumă a categoriilor de surse care pot transmite date istorice
(inscripţii, urme de civilizaţie materiala etc.);
i. o sumă a surselor realizate cu ajutorul grafiei, fotografiei,
înregistrărilor sonore, cinematografice;
j. o sumă a altor imagini care prezintă interes pentru cunoaşterea
istorică.

2. Explicaţi care este diferenţa dinte termenii ,,informare” şi

,,documentare”.

1
3. Identificaţi atributele informaţiei documentare:
a) presupune o recepţionare metodică şi temeinică;
b)este permanentă;
c) este diversificată.

4. În ce domeniu sau criteriu de clasificare credeţi că se

încadrează următoarele tipuri de documente:
a) legi, decrete, hotărâri guvernamentale, ordine, decizii, dispoziţii,
hotărâri judecătoreşti etc._______________________
b) rapoarte, decizii, regulamente, dări de seama etc.);
c) documente care intra şi ies din organizaţie;
d) documente comerciale, documente financiare;

5. . Răspundeţi cu adevărat (A) sau fals (F)

a) un non-descriptor nu urmăreşte indexarea unui concept;
b)non-descriptorii pot reprezenta doar un singur concept;
c) un non-descriptor poate să aibă legătură cu un singur descriptor;
d)un descriptor poate fi asociat cu mai mult de un non-descriptor;
e)notele explicative şi definiţiile clarifică sensul descriptorilor şi
indică scopul în care sunt utilizaţi;
f) indexarea, căutarea şi identificarea echivalenţilor lingvistici
corespunzători sunt posibile doar atunci când înţelesul fiecărui
concept este lipsit de ambiguitate şi folosirea sa este clar definită;
g) prezentarea alfabetică indică doar un nivel superior şi un nivel
inferior pentru fiecare descriptor;
h) tezaurul se caracterizează prin concizie şi absenţa ambiguităţii
termenilor;
i) tezaurul nu permite desfăşurarea unor cercetări documentare cu un
maximum de precizie;
j) limbajul liber din titluri, rezumate sau texte, de o mare bogăţie
semantică asigură o mai bună exhaustivitate cercetării, în detrimentul
preciziei.

2
6. Identificaţi dacă există o relaţie de echivalenţă dintre
următoarele tipuri de situaţii gestionate de descriptori şi non-
descriptori:
a) sinonime: termeni cu acelaşi înţeles sau înţelesuri foarte
asemănătoare: nivel de educaţie // stagiu educaţional;
b) cvasi-sinonime: termeni cu înţelesuri considerate în general
diferite: formare continuă // dezvoltarea profesională a personalului;
c) antonime: termeni cu înţelesuri opuse:analfabetism // alfabetizare;
d)afişare generică: numele clasei şi numele membrilor săi sunt tratate
drept echivalente, iar termenul generic serveşte drept descriptor.
tată // părinţi;

3
7. Corelaţi termenul cu definiţia corespunzătoare.

(1)Selectivitatea, (2)Indexarea (I), (3) Exhaustivitatea, (4)Indexarea (II),

(5)Clasificarea, (6) Tezaurul, (7) Descriptorii, (8) limbajul liber,
(9)Metoda empirică, (10)Metoda dogmatică, (11) Multilingvismul, (12)
Repertoriul Legislaţiei României, (13)Non-descriptorii:
evită sub-indexarea şi selectează toate conceptele ce vor fi probabil de interes
pentru cei care caută informaţii, indiferent dacă referirile la acestea sunt
explicite sau implicite; A
este acţiunea de descriere sau identificare a unui document în funcţie de
conţinutul său tematic şi reprezentarea acestui conţinut prin descriptori; B
evită supra-indexarea şi indexează doar acele concepte pentru care
documentul oferă informaţii ce vor fi probabil de interes pentru cei care caută
informaţii;C
este sintetică şi poate exploata limbaje universale D
impune utilizarea unor limbaje specializate E
cuprinde listele de cuvinte-cheie F
presupune stabilirea unor echivalenţe lingvistice între conceptele identice
exprimate în diverse limbi permite indexarea documentelor în limba
documentaristului şi efectuarea căutărilor în limba utilizatorului. G
cuprinde evidenţa oficială a legislaţiei în vigoare a statului român şi este
alcătuit din partea cronologică şi indexul alfabetic.H
este constituită dintr-o colecţie neordonată de cuvinte semnificative extrase
automat, cu ajutorul calculatorului, din titlul, rezumatul sau textul complet al
documentelor. I
se referă la cuvinte sau expresii care desemnează într-o manieră clară, precisă,
neambiguă conţinutul documentului indexat. J
se bazează pe o teorie generală, cu aplicaţie directă la şcolile de gândire
juridică, la istoria dreptului, la dreptul comparat, la principiile generale, la
categoriile juridice sau la alte instrumente teoretice. K
se referă la cuvinte sau expresii care desemnează într-un limbaj natural
concepte identice. L
se bazează pe folosirea exclusivă a experienţei, fără a face apel la o teorie
generală; presupune cercetarea soluţiilor care au fost deja pronunţate în
situaţii identice de către instanţele administrative, de către autorităţile
judecătoreşti, de către autorităţile publice sau de către doctrină. M

4
8. Identificaţi succesiunea etapelor prin care se utilizează
glosarul.

indexarea
exprimarea conceptelor prin descriptori,
selectivitatea,
formularea interogărilor,
selecţia conceptelor care urmează a fi indexate;

9. Norma juridică se alege prin:

a. identificarea normei juridice aplicabile cazului dat;

b. identificarea contextului social;
c. verificarea terminologică;
d. verificarea validităţii;
e. verificarea raporturilor în care se află cu alte norme juridice;
f. verificarea conţinutului exact.