Universul poetic in poezia lui Ion Pilat

Autorul cunoscutului şi mult semnificativului volum Pe Argeş în sus, a fost unul dintre poeţii cei
mai activi şi mai laborioşi pe care i-a avut literatura noastră, un poet-cărturar, am putea spune,
cunoscător la sursă, ca puţini alţii, al tainelor poeziei române şi universale. El şi-a înţeles menirea
într-un sens larg, sporind preţul bogatelor sale recolte lirice cu râvna şi devotamentul
tălmăcitorului, cu pasiunea studiosului şi rafinamentul omului de mare cultură. A scris din belşug
poezie, dar a şi servit-o din belşug, făcându-se ecoul ei permanent şi încercând să-i deschidă noi
drumuri spre inima publicului cititor. Antologii, ediţii, articole, conferinţe, - iată aspectele unei
activităţi febrile, depusă în slujba literelor, cum nu le-a fost dat multor poeţi români.

Universul poetic la Ion Pilat incepe cu "Poemele intr-un vers", care sunt texte concentrate,
situate la limita dintre proza si poezie, cu un impuls narativ incipient, repede frant insa in
metafora, deci cu reprezentare poetica implicita, avand aspect de maxime cu o puternica
incarcatura semantica si cu titluri sugestive. Natura este privita intr-o maniera vitalista,
bergsoniana, in "imbratisare", surprinzand o realitate simbiotica esentiala
Ion Pillat este un poet tradiţionalist a cărui activitate literara poate fi încadrată în perioada
interbelică. Opera sa se află la confluenţa curentelor literare, înglobând elemente romantice,
parnasiene, simboliste clasice, dar şi motive autohtone, deci tradiţionaliste. Poetul debutează cu
volumul „Visări păgâne” în 1912 după care urmează „Eternităţi de-o clipă” unde se observă
ataşamentul lui faţă de simbolism. Poezia maturităţii este reprezentatăde volumele „Grădina
între ziduri” şi „Pe Argeş în sus” unde se evidenţiază foarte bine legătura cu pământul şi locurile
natale. Volumul „Biserica de altădată” reliefeazăortodoxismul, iar „Limpezimi” şi „Poeme într-un
vers” sunt volume de orientare clasică.

Ion Pillat fixeaza trei etape esentiale ale creatiei sale, pe care le organizeaza in cele trei volume de
"Poezii" din 1944:

» Etapa parnasian-simbolista este ilustrata de poeziile publicate pana in 1920, in care se simt
puternice influente ale poetilor francezi, englezi si germani. Poeziile acestei perioade sunt strabatute
de un exotism asemanator cu peisajul otoman al lui Bolintineanu, cel arab, mongol si japonez al lui
Macedonski, cu budismul eminescian, cu tenta asiatica a lui Alecsandri si indica a lui Cosbuc. in
aceasta perioada se inscriu volumele de poezii: "Visari pagane", "Eternitati de-o clipa", "Amagiri",
"Gradina intre ziduri".

» Etapa traditionala este reprezentata, in principal, de poeziile cuprinse in volumul "Pe Arges in sus"
(1923), considerat cel mai valoros sub raport artistic din intreaga creatie, dar si de celelalte creatii
aparute pana in 1928.

Poemul "Aci sosi pe vremuri face parte din volumul "Pe Argeş în sus" (1923),considerat de critică
literară reprezentativ pentru creaţia artistică a lui Ion Pillat. Criticul George Călinescu a afirmat că
această poezie constituie capodopera lirică a lui Pillat, creaţie "graţioasă, mişcătoare şi indivizibilă
paralelă între două veacuri, înscenare care încântă ochii şi,în acelaşi timp,simbolizare a uniformităţii
în devenire”. Poezia aparţine tradiţionalismului prin idilizarea trecutului , prin cadrul rural , dar şi prin
tema timpului trecător fugit irreparabile tempus. Poemul “Aci sosi pe vremuri “ este o meditaţie
nostalgică pe tema trecerii ireversibile a timpului asociată cu repetabilitatea destinului uman.
 Receptarea critica a operei

Autorul cunoscutului şi mult semnificativului volum Pe Argeş în sus, a fost unul dintre poeţii
cei mai activi pe care i-a avut literatura română, un poet-cărturar, bun cunoscător al tainelor
poeziei române şi universale. El şi-a înţeles menirea într-un sens larg, sporind preţul
bogatelor sale recolte lirice cu râvna şi devotamentul tălmăcitorului, şi rafinamentul omului
de mare cultură. A scris din belşug poezie, dar a şi servit-o din belşug, făcându-se ecoul ei
permanent şi încercând să-i deschidă noi drumuri spre inima publicului cititor.

Eugen Lovinescu consemneaza in Opere faptul ca: ,,Poezia lui Ion Pillat e ”transpunerea
poeziei lui Alecsandri prin tot progresul de sensibilitate şi prin toate prefacerile limbii pe care
le-au putut înfăptui cincizeci de ani de evoluţie… Aceeaşi viziune idilică a naturii, aceeaşi
seninătate pătrunsă însă şi de un sentiment elegiac, ce-i creşte emotivitatea şi deci lirismul,
şi aceeaşi simplicitate de limbă şi mijloace de materializare poetică”. Criticul vede în Pillat
un Alecsandri al timpurilor moderne care reînvie lumea satului cu frumusețile ei, văzută prin
prisma noilor curente literare. Are asemănări și de viață cu Alecsandri. Amândoi au călătorit
mult, au cunoscut și alte cercuri pe care le-au evocat, având similitudini și afinități
temperamentale profunde. (T. Vianu) Ambii au o imaginație mai mult vizuală, înclinând spre
contemplația senină a naturii și vieții.

Convingerea lui Ion Pillat era că „progresul unui artist e un sacrificiu continuu de sine însuşi”,
o permanentă „extincţiune a personalităţii”. Cu deplină luciditate, el a înţeles greaua povară
a unei asemenea misiuni. Efortul său nu a fost, însă, zadarnic. În simfonia liricii române se
distinge, peste ani, timbrul inconfundabil al vocii pillatine. La capătul existenţei sale, curmată
brusc la o vârstă când încă mai putea să elaboreze opere viabile, el lasă posterităţii o creaţie
armonioasă, capabilă să-i poarte numele pe valurile timpului. (Dumitru Şerban Dragoi). În
această monografie autorul ne prezintă viaţa şi opera lui Ion Pillat sub următoarele ascpecte:
Periplu poetic, Coordonatele începuturilor literare, Sensul tradiţiei, Sub zodia
neoclasicismului, La stăvilarele timpului, Cadran sintetic.

Opera lui Pillat se prezintă extrem de unitară. Trăsătura ei fundamentală pare a fi discreţia, o
discreţie ce ţine în fr`u pornirile contradictorii şi impulsurile anarhice. Piesele de mare
valoare ale lui Pillat s-au format prin reduceri succesive, nu prin adăugiri. În această discreţie
- lexicală, compoziţională, figurativă - citim astăzi aristocratismul funciar al scriitorului,
aristocratism ce se identifică în stil, adică în marca lingvistică adîncă. Ovid. Crohmălniceanu,
Literatura română între cele două războaie mondiale, II: „Pillat cântă bucuriile simple,
savurate în cadrul bucolic al peisajului natal, satisfacţiile vieţii patriar­hale".

Dacă în volumele sale de poezie, de multe ori variaţii pe aceeaşi temă, s-a întrezărit totuşi un
anume tradiţionalism pillatian de o cu totul altă factură, „dominat adesea de amintiri livreşti,
în spirit modernist” (afirmă Constantin Ciopraga în Portrete şi reflecţii literare), volumele de
eseuri ca Tradiţie şi literatură sau Răsfoind clasicii noştri nu fac decît să vină mărturie pentru
o poetică pe care autorul a conturat-o, fără pretenţii exclusiv teoretice, cu diverse prilejuri.
Opera consacrata a lui ion Pillat ramane Aici sosi pe vremuri dupa cum George \Calinescu
afirma: G. Călinescu, Istoria literaturii române de la origini pană în prezent: „Capodopera lui
Ion Pillat este însă Aci sosi pe vremuri, graţioasă, mişcătoare şi indivizibilă paralelă între două
veacuri, înscenare care încântă ochii şi, în acelaşi timp, simbolizare a uniformităţii în
devenire."

Volumul Poeme într-un vers demonstrează cît se poate de limpede complexitatea şi infinita
capacitate de sugestie a liricii lui Ion Pillat, ilustrînd deschiderea acesteia spre formele
poeziei moderne, influenţele diverse experimentate şi studiate, livrescul surselor, toate
nuanţînd opera acestui scriitor. Ion Pillat nu manifestă doar o cunoaştere oarecare sau una
ce ţine de gust a unor poeţi moderni precum Baudelaire sau Rilke sau, dintre români,
Bacovia sau unii avangardişti (atît el, cît şi soţia sa, pictoriţa Maria Pillat, au colaborat la
„Contimporanul” lui Ion Vinea), ci cunoaşterea sa este una sistematică, avizată (a tradus din
Rilke, a editat primul volum al lui Bacovia etc.). „Poemul intr-un vers ar fi acela in care unul
singur e scris, iar celelalte raman sugerate pana la sfarsitul poemului presimtit. Ca foaia
stralucitoare a lintitei de balta care acopera foile neiesite inca Ia fata apei". Pe de alta parte,
practicarea unui asemenea „gen nou" poate descoperi - si este un indice de modernitate
aici." Caracterizare prin sublimarea imaginarului in „versul-dicton" (VI. Streinu) sau in
„imagini sintetice" (C. Livescu)

Aşadar, tradiţionalismul lui Ion Pillat nu este unul doctrinar, căci autorul a ajuns la această
formă de poezie prin căutarea esenţei poetice a sufletului românesc, esenţă pe care a
descoperit-o în tiparul lirismului popular.

In concluzie, sunt de parere ca opera lui Ion Pillat nu prezintă nici o cale vizibilă de acces şi
seamănă cu sculpturile lui Brâncuşi. În exemplarele ei reuşite, e o poezie căreia nu i se pot
aduce corecturi - construcţie înzestrată cu luminozitate interioară. În ansamblul literaturii
noastre interbelice face figură de corp izolat, cu prea puţine ataşe contemporane.