Grupa I 15.01.

2018
clasa a XI-a A
Societatea de consum

Societatea de consum este termenul folosit pentru a defini societatea actuală în care
fiinţa umană pune accentul pe consum, ci nu pe nevoie. Consumul apare atât ca element de
declanşare şi stimulare a producţiei, cât şi ca element de reglare a acesteia. În epoca
contemporană, consumul tinde să devină un fenomen 'de masă' în toate ţările dezvoltate. Se
apreciază că nevoile umane sunt nelimitate, în sensul că imediat ce unele sunt satisfăcute, alte
nevoi noi încep să le ia locul. Drept urmare, o mare parte a nevoilor apar la început doar ca
simple aspiraţii sau dorinţe nedefinite, ca nevoi potenţiale, transformându-se în nevoi reale
odată cu apariţia produselor prin care ele pot fi satisfăcute.

Apariţia noilor tehnologii în perioadă revoluţiei industrial a permis producţia în masă a

produselor fără a fi necesară munca manuală. Astfel obiectele de uz casnic se înmulţesc şi se
ieftinesc, iar oamenii își permit să îşi cumpere mai mult decât strictul necesar. Prin
omogenizarea modurilor de viaţa a cetăţenilor, veniturile şi timpul liber cresc, astfel societatea
devenind mai interesată de vacanţe, practicarea sportului şi cultură trupului. Mai mult, femeile
câştiga drepturi civile şi juridice, modificându-şi rolul şi locul în societate.

Fiind o componentă importantă a economiei oricărei societăţi şi deţinând un loc bine

definit în cadrul circuitului economic, consumul a făcut obiectul preocupărilor multor
specialişti din ştiinţele sociale. În consecinţă, putem spune că funcţia utilitară a consumului
este expresia modului de satisfacere a variatelor nevoi ale fiinţei umane, indiferent dacă este
vorba de nevoi alimentare, de securitate şi siguranţă, nevoi culturale, nevoi sociale. Prin
conţinutul său, această funcţie îşi manifestă prezenţa în orice economie, deoarece în afara ei,
existenţa individului, a consumatorului ar fi compromisă. În ceea ce priveşte funcţia de
comunicaţie a consumului, această explică faptul că printr-un anume tip de consum
consumatorii doresc să comunice ceva celor din jur, fie că este vorba de grupul familial,
grupul de prieteni, de cunoştinţe sau grupul profesional, de muncă.

Societatea de consum este bazată pe cerere și ofertă, un sistem ce pare a fi ideal.

Pentru a conştientiza toate aspectele unui sistem oamenii vor să fie informaţi. Uităm că de la a
fi informaţi corect până la a fi manipulaţi a fost nevoie de un pas, un pas care deja a fost făcut
în istorie de către mass media. Un pas, care din păcate, nu mai poate fi făcut în spate. De ce?
Pentru că noi consumăm. Consumăm energie, timp, bani, sentimente. Suntem o societate de
consum și încet dar sigur, valorile şi idealurile societăţii sunt înlocuite de cele ale societăţii de
consum. Consumerismul a fost soluția prin care li s-a dat oamenilor iluzia că dețin controlul,
permițând în același timp unei elite să controleze societatea. Oamenii din publicitate ne educă
într-o singură direcţie: contează doar ce este nou, contează doar cei bogaţi; tradiţia şi lucrurile
vechi sunt depăşite. Propaganda lor are un singur scop: să consumi cât mai mult, să cheltui cât
mai mult. Mass media doreşte de asemenea uniformizarea. Atât timp cât toată lumea are
aceleaşi nevoi producătorii realizează multe exemplare din puţine bunuri care vor fi sigur
consumate şi vor aduce profit. Din dorinţa de a fi „în rândul lumii” cedezi, şi în felul ăsta
începe spiritul tău să se piardă, să se uniformizeze. Aşadar nici acest sistem ce la o primă
vedere pare aproape de ideal are numeroase aspect negative.

Există azi, pretutindeni în jurul nostru, dovezi incredibile ale consumului şi

abundenţei, rezultate din multiplicarea obiectelor, a serviciilor, a bunurilor materiale, şi care
reprezintă o mutaţie fundamentală în ecologia speciei umane. La drept vorbind, oamenii care
duc o viaţă opulentă nu mai sunt înconjuraţi, ca până acum, de alţi oameni, ci de obiecte. Tot
aşa cum copilul-lup devine lup dacă-şi duce viaţa în pădure, şi noi devenim încetul cu încetul
funcţionali aidoma obiectelor din preajma noastră.

Societatea de consum se bazează nu doar pe obiecte şi servicii, ci mai ales semnificaţia

lor, începând de la marcă până la bucuria pe care ele o promit, fără a uita de contribuţia lor la
imaginea consumatorului. Oamenii nu consumă obiecte, ci semne, nu consumă realul, ci
reprezentarea superficială a acestuia. Individul este condiţionat spre consum, care capătă
semnificaţie, devenind la rândul său un semn ce determină integrarea şi poziţionarea în
societate.

La o simplă privire în jurul nostru, putem observa două lucruri care fac obiectul
schimbării în societatea noastră: primul este informația, iar al doilea este viteza. Era digitală și
secolul vitezei sunt sintagme care încep să devină din ce în ce mai familiare, marcându-ne în
mod decisiv existența. Această schimbare se reflectă la nivel global în creșterea demografică,
fragmentarea piețelor de consum, emergența noilor economii, etc., fiind frecvent explicată ca
un efect al implicației din ce în ce mai mare al inovației și tehnologiei.

Următoarea generație de consumatori a fost crescută în prezența mediului digital,

creându-li-se senzația că interactivitatea, conectivitatea și participarea sunt concepte firești și
li se cuvin. Generația tânără de peste tot îi reprezintă pe cei care definesc acum cultura
globală, determinând sectorul corporativ (și nu numai) să țină pasul. Criza talentelor și rata de
retenție a angajaților sunt aspecte care par să creeze probleme din cauza faptului că undeva la
mijloc există o neadaptare la noile megatrenduri și la modul cum arată societatea în viitorul
spațiu de consum.

Eforturile marketingului de a încerca să definească această societate de consum se

subordonează unor trei mari obiective: întărirea Brand Awareness-ului, crearea unei
semnificații mai profunde în ceea ce privește Customer Engagement și potențarea caracterului
de Personalizare și Măsurare.

Pentru cea mai mare parte a istoriei, majoritatea covârșitoare a locuitorilor Pământului
dețineau, mai mult sau mai puțin, nimic. Hainele pe care le purtau, niște castroane, o oală și o
tigaie, poate o mătură și, dacă lucrurile mergeau foarte bine, câteva unelte agricole. Națiunile
și popoarele au rămas constant sărace. PIB-ul global nu creștea deloc de la an la an: lumea a
dus-o la fel de greu până în 1800, așa cum a dus-o de la începutul timpurilor.
Cu toate acestea, începând cu începutul secolului al XVIII-lea, în țările din nord-vestul
Europei s-a produs un fenomen remarcabil. Economiile au început să se extindă și să crească.
Familiile care nu aveau niciodată bani dincolo de ceea ce aveau nevoie doar pentru a
supraviețui au ajuns să poată merge la cumpărături pentru mici răsfățuri: un pieptene sau o
oglindă, un set de lenjerie de corp, o pernă, unele cizme mai groase sau un prosop.
Cheltuielile lor au creat un ciclu economic virtuos. Cu cât au cheltuit mai mult, cu atât mai
mult afacerile au crescut, cu atât mai mult creșteau salariile.
Până la mijlocul secolului al XVIII-lea, observatorii vremii au recunoscut că trăiau într-o
perioadă de schimbare epocală pe care istoricii au descris-o de atunci drept „prima revoluție a
consumatorilor din lume”.
În economia capitalistă, concurența de piață este o rivalitate între vânzători în
încercarea de a crește profitul, cota de piață și volumul vânzărilor prin modificarea diferitelor
elemente de marketing: prețul, produsul, distribuția și promovarea. Ca aspecte, concurenţa
duce la crearea şi apariţia a noi produse cu scopul de a satisface cerinţele cumpărătorului. Din
toate aceste lupte economice, cumpărătorii crezând că ei câştigă cel mai mult, iar
întreprinzătorii se îmbogățesc pe spatele lor.

Noi muncim pentru a ne asigura existenţa. Uzine, şantiere, căi ferate, magazine, bănci
etc., iată, pe scurt, toate elementele maşinii economice care trebuie să răspundă nevoilor
noastre: de hrană, de îmbrăcăminte, de locuinţe, de a ne deplasa, a ne îngriji, a ne distra. După
milenii de mizerie, cu preţul unui efort uriaş, economia a cunoscut, în ultimele două secole, o
creştere foarte rapidă. Ritmul s-a accelerat şi mai mult după ultimul război mondial. Chiar în
perioada crizei economice, nivelul consumului, nu a scăzut deloc. Consumatorii nu par a fi
pregătiţi să renunţe la obişnuinţele lor de consum. Mai mult decât atât, fiecare aşteaptă ca în
anul următor să o ducă mai bine, să consume mai mult decât în anul precedent. În ceea ce
priveşte modul de viaţă, chiar dacă luăm în considerare chiar şi o singură generaţie, observăm
importante transformări în ceea ce priveşte cantitatea, calitatea şi felul produselor consumate.
Dacă facem o comparaţie cu nivelul de trai al părinţilor noştri se poate aprecia că nivelul
consumului este de trei ori mai mare decât al părinţilor noştri. Această creştere importantă a
consumului este vizibilă îndeosebi în dotarea cu aparatură casnică a locuinţelor. A crescut
semnificativ numărul autoturismelor personale, numărul maşinilor de spălat rufe, care, de
exemplu, apărute în anii cincizeci, sunt prezente astăzi în aproape nouă gospodării din zece. În
ceea ce priveşte produsele mai recente, nivelul de saturaţie este încă departe de a fi atins: mai
puţin de trei familii din zece în cazul maşinii de spălat vase, trei din zece pentru congelatoare,
şase din zece pentru televizoare color. Saltul cel mai spectaculos 1-a înregistrat telefonul:
acum cincisprezece ani, opt cămine din zece nu aveau telefon. Astăzi, opt din zece au în ceea
ce priveşte videorecorderele, camerele video, microcalculatoarele, acestea sunt de-abia la
început. Pentru consum, în general, perspectivele de progres sunt încă foarte mari.

În anii imediat următori sfârşitului celui de al doilea Război mondial, după o perioadă
de refacere a economiei distruse de conflagraţie, economia s-a înscris pe o traiectorie ce a
parcurs drumul (uneori lent, alteori mai accelerat) de la era industrializării spre cea a
informaţiei şi comunicării. Câteva dintre elementele care au favorizat această trecere, sau mai
exact, această transformare radicală, se poate spune că au fost progresele în tehnologie,
precum şi o mai largă deschidere (în special în ultimele decenii) la nivel internaţional, în
domenii ca investiţii, comerţ etc. Se poate vorbi şi despre o revoluţie în telecomunicaţii care,
mai presus de faptul că ne creează facilităţi în comunicare, ne permite un acces infinit mai
mare la informaţie şi face posibilă în mod real o largă deschidere spre lume.