Forme de prezentare a schemelor electrice

DOCUMENTAŢIA TEHNICĂ REFERITOARE LA INSTALAŢIA ELECTRICĂ

Documentația tehnică aferentă instalațiilor electrice se întocmește pe baza standardelor de
specialitate. Standardizarea răspunde acestor cerinţe. Se deosebesc:
- standarde internaţionale, elaborate de organizaţii şi organisme cuprinzând reprezentanţi a
cât mai multe state:
- CEI – Commission Electrotechnique Internationale/IEC- International Electrotechnical
Commission
- CENELEC – Comité Europeen de Normalization Electrotechnique
- ISO – International Organization for Standardization.
Exemplu: CEI Publication/IEC International Standard CEI/IEC 60617 –1, 2,13 (notare
cu 5 cifre, prima fiind 6, urmate de numărul părţii, separat prin liniuţă, dacă standardul este
elaborat pe părţi). Standardelor CEI preluate ca norme europene de către CENELEC păstrează
acelaşi număr însă precedat de EN (European Norm).
- standarde naţionale, care au la bază standardele internaţionale pe care le preiau fie
integral, fie parţial, cu adaptare la tradiţia naţională
Standardele româneşti, preluate integral, au acelaşi număr de identificare ca şi standardele
internaţionale, precedat de SR (Standard Român). Exemple: SR CEI 60617 (pe părţi) –
Simboluri grafice pentru schemele electrice, SR CEI 61082 (pe părţi) – Întocmirea
documentelor utilizate în electrotehnică, SR CEI 1346 (pe părţi) – Principii de structurare şi
identificare pentru sisteme industriale, instalaţii şi aparate, SR CEI 364 (pe părţi) – Instalaţiile
electrice ale clădirilor.

1.1 Principii de structurare a unei instalaţii

Instalaţia electrică este considerată un caz particular de sistem, definit ca un set de obiecte
interdependente (în corelaţie). Principiile de structurare a instalaţiei decurg, prin urmare, din
principiile generale de structurare a sistemelor.
Fiecare entitate tratată în cadrul unui proces de proiectare, execuţie, exploatare sau
întreţinere constitue un obiect. Atunci când un sistem este o parte a altui sistem, poate fi
considerat ca un obiect.
Un sortiment de obiecte-elemente este o clasă sau o familie de elemente cu trăsături
generale comune, indiferent de funcţia concretă sau de particularităţile constructive (de
exemplu: rezistoare, motoare, transformatoare).
Structurarea unui sistem semnifică divizarea succesivă şi subdivizarea sistemului în părţi şi
organizarea acestora (permiţând astfel ca sistemul să poată fi proiectat, executat/fabricat,
întreţinut sau comandat în mod eficient) şi descrie relaţiile de componenţă (este compus din .
.., face parte din....).
Orice sistem sau obiect poate fi privit sau descris de:
- funcţie – ce face el (activitatea prin care realizează scopul propus), fără a lua în
considerare amplasarea şi/sau produsele care realizează funcţia;
- produs – cum este construit, fără a ţine seama de funcţia realizată sau de amplasament
(un produs poate realiza mai multe funcţii, se poate găsi singur sau împreună cu alte obiecte
într-un amplasament);
- amplasare – unde este situat (poziţia fixă în cadrul unui amplasament precizat: clădire,
etaj, cameră, dulap, panou), indiferent de funcţia îndeplinită sau de produs.

Identificarea componetelor
Identificarea unui anumit obiect în cadrul unui sistem dat, conform unuia sau mai multor
aspecte ale sistemului, se realizează utilizând un cod alfanumeric ataşat fiecăruia din acestea.

Instalaţii electrice 1
INSTALAŢII ELECTRICE

Identificatorul cu un singur nivel, permite identificarea unui component al elementului de

nivel imediat superior. El este construit frecvent din una sau mai multe litere majuscule
(A...Z, cu excepţia literelor I şi O care pot fi confundate cu cifrele 1 şi 0), care precizează
clasa (sortimentul) din care face parte elementul şi un număr (1, 2, ....), care precizează
elementul considerat din clasa respectivă. Drept indicator poate servi şi un număr. Dacă este
necesar , identificatorului i se ataşează un prefix specific aspectului avut în vedere („=” pentru
funcţie, „-“ pentru produs, „+” pentru amplasament).
Codurile literale recomandate pentru fiecare sortiment de elemente sunt precizate în
standarde. Literele prin care se identifică, uzual, sortimentele de elemente sunt: A – ansamble;
B – traductoare de mărimi neeelectrice; C – condensatoare; D – elemente binare, memorii; E
– dispozitive diverse (iluminat, încălzit); F – dispozitive de protecţie (siguranţe fuzibile,
protecţia la supracurenţi); G – generatoare; H – dispozitive de semnalizare (optice, acustice);
K – relee, contactoare; L – inductoare, bobine; M – motoare; N – elemente analogice; P –
echipamente de măsură sau testare; Q – aparate de (comutaţie de putere); R – rezistoare; S –
aparate de comutaţie pentru circuite de comandă; T – transformatoare; U – modulatoare,
invertoare; V – tuburi electronice, semiconductoare; W – conductoare, cabluri, bare; X –
borne, prize, fişe; Y – dispozitive mecanice acţionate electric (frână, zăvor, valvă pneumatică,
ambreiaj); Z – transformatoare hibride, filtre.

1.2 Formele de prezentare scheme electrice

Schema este alcătuită din simboluri grafice şi linii de interconexiune între simboluri.
În funcţie de numărul de conductoare, dispozitivele sau elementele reprezentate printr-un
singur simbol, se pot distinge două metode de reprezentare a schemelor:
a. reprezentarea multifilară, fiecare conductor sau dispozitiv/aparat aflat pe traseul
conductorului este reprezentat printr-un simbol individual;
b. reprezentarea monofilară, două sau mai multe conductoare sunt reprezentate printr-o
singură linie. De exemplu, o singură linie poate reprezenta: - circuitele unui sistem polifazat;
- circuitele sau conductoarele care aparţin aceleiaşi căi de semnal; - circuite care urmează
acelaşi traseu fizic.
În ceea ce priveşte dispunerea simbolurilor grafice şi a circuitelor, se deosebesc două
moduri de dispunere:
a. dispunere funcţională, simbolurile elementelor componente sau ale unor părţi ale
acestora sunt plasate în schemă astfel încât să poată fi recunoscute uşor relaţiile funcţionale.
b. dispunerea topografică, simbolurile pentru elementele componente şi liniile de
interconexiune sunt plasate pe schemă astfel încât să corespundă cu amplasarea fizică a
elementelor reprezentate.

Simboluri grafice
Simbolul grafic reprezintă un semn, o figură sau un caracter utilizat în mod convenţional
pentru a reprezenta un obiect sau un concept.
Se deosebesc două clase de simboluri:
- simboluri generale, care furnizează o informaţie de bază, comună unei familii de
componente;
- simboluri distinctive, care oferă o informaţie suplimentară, fiind destinate a fi utilizate
numai asociate la simbolurile generale.

2
Instalaţii electrice