DORMEA ÎNTORS AMORUL MEU DE PLUMB

”stam singur lângă mort.. și era frig..”

și e frig.. totul e mort, banal.. iubirea are menirea de a alunga monotonia.. cred că iubirea este
oaza de întuneric în lumină, adierea răcoroasă în mijlocul zilei toride.. iubirea este refugiul în
care mă ascund de mine.. iubirea e pierderea de sine, uitarea, perfecțiunea.. conștientizând
moartea, nebunia, răul, neființa din jur, din mine, ”fug” în iubire, în dăruire, în persoana perfectă
de lângă mine ca să uit, să las totul în urmă.. mă urăsc, dar iubind mă pot accepta și pe mine..
iubirea e nebunie, așa-i? nu-mi spune că nu.. te rog.. nu vreau să cred că n-ai iubit vreodată.. nu
vreau să cred că ai sufletul sterp, împietrit..

da.. iubirea chiar e nebunie, uitare, libertate.. zbor.. asta e iubirea..

”Mai spune s-aducă și ceaiul,

Şi vino și tu mai aproape -

Citește-mi ceva de la poluri,

Şi ningă... zăpada ne-ngroape.”

mă ascund cu tine, în tine, fug, zbor, sunt a ta.. sunt tu.. eu nu mai exist.. există doar un ”noi”
inexistent, mort încă nenăscut fiind.. noi nu putem fi noi căci nu există un ”tu” sau un ”eu”..
există doar dorință, disperare, apăsare și moarte încercând să aducă fricire.. există doar haos
încercând să aducă pace.. nu există nimic din ceea ce există, la fel cum noi, deși vii, suntem morți
fără a fi apucat să cunoaștem viața, fără a fi apucat să ne cunoaștem pe noi și unul pe altul..

spleen, amorțeală, haos interior.. asta mă definește, asta sunt.. devin o oglindă limpede, de
cristal, doar atunci când sunt cu tine, când te iubesc, când mă iubești.. iar atunci mă văd și pe
mine diferit.. văd un suflet chircit de durere, agonizând, dar totuși strălucind.. haosul nu mă
distruge, nu mă doboară.. haosul sunt eu.. dar sunt un haos superb, strălucitor.. tu mă faci să văd
asta.. iar când te pierd pierd totul.. rămân goală, pustiită.. cad.. aripile nu mă mai pot susține..
fără tine nu am forță să zbor, să exist fără a mă urî..

mă urăsc enorm.. din nou.. acum, din păcate, mai mult decât vreodată.. pentru că am văzut
strălucirea din mine, am simțit-o, dar când ai plecat parcă s-a stins.. oare tu mă făceai să
strălucesc? oare am nevoie de iubire ca să pot străluci, să mă pot pierde? nu pleca.. stai..
întoarce-te..

am fost, suntem și vom fi două flăcări neobosite ce se mistuie una pe alta.. una de gheață,
cealaltă de foc.. dar nu ne distrugem, nu devenim unul, nu devenim un ”noi”.. nu putem..
suntem prea puternici și prea fragili pentru a reuși.. am devenit dependenți de amorțeala
noastră separată, ne e greu să devenim un ”unul” complet.. suntem oameni.. suntem slabi,
sortiți durerii și eșecului.. dar m-ai iubit.. iar eu te-am iubit la rândul meu.. pentru o clipă am fost
unul.. pentru o clipă flacăra a fost omogenă.. dar ne-am temut și am dat înapoi, am renunțat..
adio, totuși.. mă întorc în infern, pregătită să ard, să gem de durere, să țip.. pregătită să îndur
orice, numai să nu renunț la suferința mea..

noi n-ar fi trebuit să devenim unul, știi?

”Cei vii se misca si ei descompusi,

Cu lutul de caldura asudat;

E miros de cadavre, iubito,

Si azi, chiar sanul tau e mai lasat.”

încerc să ies din iad.. nu mai pot îndura.. sunt slabă.. iar tu, ființă ce mi-ai fost suferință ești tot
aici.. nu te pot uita, nu pot uita iubirea.. și mă salvezi din nou.. sunt jos, pierdută, nu sunt lângă
tine.. tu, înger, tragi demonul afară din flăcări, din fier, din gheare ce îl macină, îl frământă, îl
distrug.. nu mă mai poți iubi.. am decăzut enorm.. dar eu pot.. și te iubesc, te voi iubi până voi fi
neființă..

și mor.. și am greșit.. si mă iubești.. iar eu am fost oarbă.. sau poate nu mă iubeai.. sau poate ma
iubeai fiind orb totuși.. nu știu, nu știu.. dar mor.. mă îmbălsămezi în roze și tămâie pe mine,
demonul decăzut.. și mă acoperi cu aripile tale, ca atunci.. chiar dacă am decăzut, chiar dacă
mor, nu am uitat.. devin iar a ta.. sunt iar tu.. dar mor.. mor.. mor.. moartea lor, moartea lumii, a
iubirii, mă distruge.. tu cum continui? cum poți iubi când iubirea moare? cum?

tu esti iubire și cunoaștere și haos și refugiu.. iubire și ură, cunoaștere și ignoranță, ființă și
neființă, viață și moarte, tot și nimic.. înger și demon.. iau eu, ură și iubire, neființă și ființă,
moarte și viață, nimic și tot.. demon, și totuși înger..

sunt tu, ești eu

suntem noi și nu suntem nimic