Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Balada (lat. ballare, pe filieră provensală, ballada – „dans“ / „cântec“; cf. fr. ballade) este o specie
a genului epic înfățișându-se ca un amplu poem narativ, fără a exclude și unele accente lirice, unde,
în general, se proiectează un eveniment eroic, având protagoniști, fie din timpuri istorice, fie din
vremuri legendare, mitice, sau fantastice, fie din realitatea imediată, personaje prezentate mai ales
in antiteză.
În literatura română, specia este bogat reprezentată atât în sfera oralității – Pe-o Gură de Rai /
Miorița (cu peste 1600 de variante; cele din Crișana – Ieste-un munte cu oi multe, Sântu-și trei
păcurărași etc. – au conservat elementele de ceremonial / ritual eroic-funerar ce de-aproape șase
milenii se datează în spațiul Daciei / Dacoromâniei – arheologic și cu C14 –, încă din orizontul
cultural / civilizatoriu al anului 3400 î. Hr. – cf. Ion Pachia Tatomirescu, Istoria religiilor, vol. I,
Timișoara, Editura Aethicus, 2001, p. 222), Meșterul Manole (conservând mitul fundamental
pelasgo-thraco-dacic, sau dacoromânesc, al jertfei zidirii, atestat arheologic în Dacia /
Dacoromânia, de-aproape șapte milenii, mai exact, din orizontul anului 4950 î. Hr.), Soarele și
Luna, Toma Alimoș , Corbea, Iancu Jianu, Radu Calomfirescu, Pintea Viteazul, Constantin
Brâncoveanu, Ghiță Cătănuță etc. –, cât și în sfera cultă – Andrii Popa de Vasile Alecsandri, Nunta
Zamfirei de George Coșbuc, Pintea de Șt O. Iosif, Rică de Miron Radu Paraschivescu, Balada
trupului care s-a frânt pe roată de Radu Gyr, Mistrețul cu colți de argint de Ștefan Augustin
Doinaș, Moartea căprioarei de Nicolae Labiș, Balada neîncolțită de Nichita Stănescu, Jiana de Ion
Pachia Tatomirescu, Balada lui Ion de Octavian Blaga etc
Cuprins