Romanitate-latinatate-crestinatate

Romanitatea Europeana si romanitate din afara Europei

Romanitatea- totalitatea tărilor care vorbesc limbi romanice

Latinitatea- este o condiție sau caracter latinesc, o tradiție

culturală latină. Latinitatea se întâlnește în fiecare dintre limbile

romanice.Ea reprezintă ansamblul popoarelor latine, nu există rase

laine, există doar latinitate. Sloganul unei reviste, cea mai importata

revista a romanisticii – „nu exista rase latine, exista latinitate”.

Creștinătatea- ansamblul credincioșilor sau al țărilor de religie

creștină; este ordine politico-socială, caracterizată prin simbioza

dintre puterea civilă și autoritatea ecleziastică, care a avut o mare

influență În Europa Medievală. Acestă ordine politico-socială a fost

mediatizată de papalitate și istorie și de spiritul cruciadelor.

Latinitatea și creștinătatea definesc un ansamblu de țări și persoane.

Fernando Sanchez publică un articol in 2008, in limba spaniolă și

vorbește de 4 complexe legate de romanistcă:

1. Complexul lui Adonis- simbolizează perfecțiunea și este

complexul romanisticii contemporane.

2. Complexul lui Narcis- acesta se admira pe sine și era îndrăgostit

de proporia-i imagine. Se poate vb despre o supraevaluare a

potențialuluiși a reușitelor Wollromanist( acesta are semnificația

 de romanist complet, care cuprinde tot spectrul limbilor

romanice). Acest concept ar trebui interpretat ca un program de

cercetare științifică, care își fixează obiectul de studiu în

ansamblul limbilor romanice și se întrevede sistematic, de

comparațiile dintre acesta.

3. Complexul Electrei- care reprezintă și ,,fiicele

romanistice”(filologiile monolingvistice sunt obligate să-și ucidă

mama în romanistică, dacă nu au și făcut-o deja). În acest caz,

rolul lui Oreste se îndreaptă către spiritul național, adică către

construirea Europei, a limbilor și a schimbului fluctuos dintre

diferitele discipline. În mod contrar, o filologie care îmbrățișează

spațiul mai multor națiuni pare mai puțin interesantă pt puterile

publice.

4. Complexul (efectul) lui Westernarck (1862-1939)- care

contrar unei păreri, spune că s-au observat că două pers. Care

trăiesc în același cadru, își pierd atracția între ele, adică pare mai

atractiv să se combine studiile între ele.

Romaniști români

Marius Sala, Evocări și portrete, (vb despre profesorii săi Iorgu

Iordan, Al. Rosetti)

Marius Sala, Enciclopedia Mică (este un eseu despre importanța ei)

Sanda Cîmpeanu și Liliane Tarmovski,Practiques des langues

romanesque- primul capitol este despre fonologia și fonetica limbilor

romanice, iar al doilea vocabularul, despre stratificarea și evoluția

semantică.

Concluzii!!!

Romanitatea are anumite avantaje în comparație cu alte lingvistici:

existența mărturiilor din latină în limbile romanice (permite romanisticii

să eleboreze un model de cercetare diacronic superior altui model al

filologiei).

Romaniștii trebuie să încerce să-și perfecționeze statusul

academic; lipsa unor importante instrumente coroporative.

Romaniștii trebuie să-și îmbunătățească instrumentele didactice