Sunteți pe pagina 1din 31

SintAct® Wolters Kluwer - Normativ din 2013, M.Of.

583 bis din 13-sep-2013

NORMATIV din 24 iulie 2013 PRIVIND PRODUCEREA BETOANELOR


UŞOARE - Indicativ C 155-2013
CUPRINS
1. DOMENIU DE APLICARE
2. REFERINŢE TEHNICE ŞI LEGISLATIVE
3. DEFINIŢII, SIMBOLURI ŞI PRESCURTĂRI
3.1. Termeni şi definiţi
3.2. Simboluri şi prescurtări
4. CLASIFICARE
4.1. Clase de expunere în funcţie de acţiunile datorate mediului înconjurător
4.1.1. Semnificaţia claselor de expunere
4.1.2. Clase de expunere pentru beton uşor
4.2. Beton uşor proaspăt
4.2.1. Clase de consistenţă
4.2.2. Clase în funcţie de dimensiunea maximă a agregatelor
4.3. Beton uşor întărit
4.3.1. Clase de rezistenţă la compresiune
4.3.2. Clasele de masă volumică pentru beton uşor
4.3.3. Clasificarea betonului uşor în funcţie de masa volumică şi rezistenţa la compresiune
4.3.4. Clasificarea betonului cu agregate uşoare în funcţie de masa volumică şiconductivitatea termică
5. CERINŢE PENTRU BETON UŞOR ŞI METODE DE VERIFICARE
5.1. Cerinţe de bază pentru materiale componente
5.2. Cerinţe de bază pentru compoziţia betonului uşor
5.2.1. Generalităţi
5.2.2. Alegerea cimentului
5.2.3. Utilizarea agregatelor
5.2.3.1. Generalităţi
5.2.3.2. Agregate recuperate
5.2.3.3. Rezistenţa la reacţia alcalii-silice
5.2.4. Utilizarea apelor reciclate
5.2.5. Utilizarea adaosurilor
5.2.5.1 Generalităţi
5.2.6. Utilizarea aditivilor
5.2.7. Conţinut de cloruri
5.2.8. Temperatura betonului uşor
5.3. Cerinţe referitoare la clasele de expunere
5.3.1. Generalităţi
5.3.2. Valori limită pentru compoziţia betonului
5.3.3. Metode de proiectare bazate pe performanţe
5.4. Cerinţe pentru betonul uşor proaspăt
5.4.1. Consistenţa
5.4.2. Conţinutul de ciment
5.4.3. Conţinutul de aer
5.4.4. Dimensiunea maximă a agregatelor
5.5. Cerinţe pentru betonul uşor în stare întărită
5.5.1. Rezistenţa
5.5.1.1. Generalităţi
5.5.1.2. Rezistenţa la compresiune
5.5.1.3. Rezistenţa la tracţiune
5.5.2. Masa volumică
5.5.3. Rezistenţa la penetrarea apei
5.5.4. Reacţia la foc
5.5.5. Conductivitatea termică
6. SPECIFICAŢIA BETONULUI UŞOR
6.1. Generalităţi
6.2. Specificaţia betonului uşor proiectat (cu proprietăţi specificate)
6.2.1. Generalităţi
6.2.2. Date de bază
6.2.3. Cerinţe suplimentare
6.3. Specificaţia betoanelor uşoare de compoziţie prescrisă
6.3.1. Generalităţi
6.3.2. Cerinţe de bază
6.3.3. Cerinţe suplimentare
7. LIVRAREA BETONULUI UŞOR PROASPĂT
7.1. Informaţii de la utilizatorul betonului uşor pentru producător
7.2. Informaţii de la producătorul de beton uşor pentru utilizator
7.3. Bon de livrare pentru betonul uşor gata de utilizare
7.4. Informaţii la livrare pentru betonul de şantier
7.5. Consistenţa la livrare
8. CONTROLUL CONFORMITĂŢII ŞI CRITERII DE CONFORMITATE
8.1. Generalităţi

Pag. 1 din 31
SintAct® Wolters Kluwer - Normativ din 2013, M.Of. 583 bis din 13-sep-2013

8.2. Control de conformitate al betonului uşor cu proprietăţi specificate


8.2.1. Control de conformitate al rezistenţei la compresiune
8.2.2. Control de conformitate al rezistenţei la tracţiune prin despicare
8.2.3. Control de conformitate pentru alte proprietăţi decât rezistenţa
8.2.3.1. Plan de eşantionare şi de încercări
8.2.3.2. Criterii de conformitate pentru alte proprietăţi decât rezistenţa
8.3. Controlul conformităţii betonului uşor de compoziţie prescrisă
8.4. Acţiuni întreprinse în caz de neconformitate a produsului
9. CONTROLUL PRODUCŢIEI
9.1. Generalităţi
9.2. Sisteme de control al producţiei
9.3. Datele înregistrate şi alte documente
9.4. Încercări
9.5. Compoziţia betonului uşor şi încercările iniţiale
9.6. Personal, echipamente şi instalaţii
9.6.1. Personal
9.6.2. Echipamente şi instalaţii
9.6.2.1. Depozitarea materialelor
9.6.2.2. Echipamente de dozare
9.6.2.3. Malaxoare
9.6.2.4. Echipamente de încercare
9.7. Dozarea materialelor componente
9.8. Amestecarea betonului uşor
9.9. Proceduri de control al producţiei
10. EVALUARE A CONFORMITĂŢII
10.1. Generalităţi
10.2. Evaluare, supraveghere şi certificare a controlului de producţie
11. NOTAREA BETONULUI CU PROPRIETĂŢI SPECIFICATE
12. BETOANE FOARTE UŞOARE
12.1. Domeniu de aplicare
12.2. Referinţe normative
12.3. Definiţii, simboluri şi prescurtări
12.4. Clasificare
12.5. Cerinţe pentru betonul foarte uşor
12.5.1. Cerinţe de bază pentru materiale componente
12.5.2. Cerinţe de bază pentru compoziţia betonului foarte uşor
12.5.2.1. Generalităţi
12.5.2.2. Alegerea cimentului
12.5.2.3. Utilizarea agregatelor
12.5.2.4. Utilizarea apelor reciclate
12.5.2.5. Utilizarea adaosurilor
12.5.2.6. Utilizarea aditivilor
12.5.3. Cerinţe referitoare la clasele de expunere
12.5.4. Cerinţe pentru betonul foarte uşor proaspăt
12.5.5. Cerinţe pentru betonul uşor în stare întărită
12.5.5.1. Rezistenţa
12.5.5.2. Masa volumică
12.5.5.3. Rezistenţa la penetrarea apei
12.5.5.4. Reacţia la foc
12.6. Specificaţia betonului foarte uşor
12.7. Livrarea betonului foarte uşor proaspăt
12.8. Controlul conformităţii şi criterii de conformitate
12.9. Controlul producţiei
12.10. Evaluarea conformităţii
12.11. Notarea betonului foarte uşor cu proprietăţi specificate
ANEXA I
Recomandări pentru limitele compoziţiilor betonului uşor
ANEXA II
Clasificarea mediilor agresive asupra elementelor din beton uşor armat supraterane
ANEXA III
Recomandări generale pentru alegerea cimentului
III.1. Generalităţi
III.2. Condiţii normale
III.3. Condiţii speciale
ANEXA IV
Compoziţii din beton cu agregate uşoare. Exemplificări
IV.1. Stabilirea compoziţiei betonului cu agregate uşoare
IV.1.1. Reguli generale
IV.1.2. Exemplu de stabilire a compoziţiei betonului cu agregate uşoare
IV.2. Compoziţii exemplificative de betoane uşoare. Caracteristici în stare întărită
IV.2.1. Betoane uşoare de izolaţie şi rezistenţă
IV.2.1.1. Beton uşor cu argilă expandată

Pag. 2 din 31
SintAct® Wolters Kluwer - Normativ din 2013, M.Of. 583 bis din 13-sep-2013

IV.2.2. Betoane uşoare de rezistenţă


IV.2.2.1. Beton uşor cu tuf vulcanic
IV.2.2.2. Beton uşor cu scorie bazaltică
IV.2.2.3. Beton uşor cu agregate din cărămidă reciclată
IV.2.3. Beton uşor cu perlit expandat
IV.2.3.1. Beton uşor cu perlit tip 200G
IV.2.3.2. Beton uşor cu perlit tip 90S
IV.2.4. Beton foarte uşor cu perlit 200 G şi aditiv antrenor de aer
CAPITOLUL 1: DOMENIU DE APLICARE
(1) Prezentul normativ se aplică pentru producerea betonului uşor cu rol de rezistenţă şi/sau
izolaţie, destinat construcţiilor monolite şi prefabricate
(2) Prezentul normativ se aplică pentru: beton uşor realizat în fabrici/poligoane de elemente
prefabricate, respectiv beton uşor gata de utilizare preparat în staţii/centrale de betoane cu
control riguros, efectuat conform legislaţiei în vigoare.
(3) Acest normativ specifică cerinţele pentru:
a) materialele componente ale betonului uşor;
b) proprietăţile betonului uşor proaspăt şi întărit şi verificările acestor proprietăţi;
c) limitările impuse compoziţiei betonului uşor;
d) specificaţiile betonului uşor;
e) livrarea betonului uşor proaspăt;
f) procedurile de control al producţiei;
g) criteriile de conformitate şi evaluarea conformităţii betoanelor uşoare.
(4) Prezentul normativ se aplică betoanelor uşoare compactate de asemenea manieră încât
cantitatea de aer oclus, alta decât aerul antrenat este neglijabilă.
(5) Acest normativ se aplică şi betoanelor uşoare autocompactante şi betoanelor uşoare cu
agregate reciclate (de exemplu, cărămidă reciclată), cu condiţia ca aptitudinea de utilizare a
acestor agregate să fie controlată, având în vedere criteriile aplicate agregatelor uşoare.
(6) Pentru calculul elementelor structurale din beton cu agregate uşoare se aplică prevederile
din SR EN 1992-1-1: 2004, Secţiunea 11 "Structuri de beton cu agregate uşoare".
(7) Betonul uşor se utilizează ca beton structural numai la realizarea construcţiilor încadrate în
clasele de importanţă-expunere 3 şi 4, conform clasificării construcţiilor şi structurilor
prevăzute în codul de proiectare CR 0 - 2012.
(8) Betonul uşor/elementele din beton uşor se pot utiliza numai în mediile agresive prezentate
în Anexa II.
(9) Prezentul normativ nu se aplică pentru:
a) lucrări hidrotehnice;
b) lucrări de drumuri şi poduri;
c) incinte sub presiune (silozuri, rezervoare);
d) elemente de construcţie subterane (ziduri, fundaţii, soclurile clădirilor etc.) aflate sub
nivelul stratului de hidroizolaţie orizontală;
e) elemente supuse la solicitări repetate
f) construcţii încadrate în clasa de importanţă-expunere 1 şi 2, conform clasificării
construcţiilor şi structurilor prevăzute în codul de proiectare CR 0 - 2012.
(10) Cerinţe complementare sau diferite, faţă de cerinţele prezentului normativ, pot să fie
date în alte reglementări tehnice/standarde europene specifice, de exemplu:
a) beton uşor utilizând materiale componente neacoperite de articolul 5.1;
b) beton uşor cu dimensiunea maximă a agregatului cel mult egală cu 4 mm (mortar);
c) tehnologii speciale (de exemplu: beton uşor torcretat);
d) beton uşor pre-amestecat şi uscat.
(11) Acest normativ nu se aplică pentru:
a) beton uşor precomprimat;
b) beton uşor aerat;
c) beton uşor spumat;
d) beton uşor cu structură deschisă (beton uşor cavernos - poros);

Pag. 3 din 31
SintAct® Wolters Kluwer - Normativ din 2013, M.Of. 583 bis din 13-sep-2013

e) beton uşor refractar.


(12) Prezentul normativ nu conţine cerinţe referitoare la sănătate şi securitate, pentru
protecţia operatorilor în timpul producţiei şi livrării betonului.
(13) Prezentul normativ completează prevederile normativului NE012/1.
(14) În cuprinsul prezentului normativ sunt respectate prevederile din anexele A, C, E, J, K, L
şi O ale normativului NE 012/1. Pentru beton uşor de rezistenţă/izolaţie şi rezistenţă se aplică
şi prevederile din anexa B a normativului NE 012/1.
CAPITOLUL 2: REFERINŢE TEHNICE ŞI LEGISLATIVE
(1) Documente tehnice şi legislative sunt enumerate după cum urmează.
Nr.
Standard Denumire
crt.
1. SR EN 197-1: 2011 Ciment - Partea 1: Compoziţie, specificaţii şi criterii de conformitate ale
cimenturilor uzuale
2. SR EN 933-1: 2012 Încercări pentru determinarea caracteristicilor geometrice ale agregatelor.
Partea 1: Determinarea granulozităţii - Analiza granulometrică prin
cernere
3. SR EN 934-2+A1:2012 Aditivi pentru beton, mortar şi pastă. Partea 2: Aditivi pentru beton.
Definiţii, condiţii, conformitate, marcare şi etichetare
4. SR EN 1008: 2003 Apa de preparare pentru beton. Specificaţii pentru prelevare, încercare şi
evaluare a aptitudinii de utilizare a apei, inclusiv a apelor recuperate din
procese ale industriei de beton, ca apă de preparare pentru beton
5. SR EN 1097-1: 2011 Încercări pentru determinarea caracteristicilor mecanice şi fizice ale
agregatelor. Partea 1: Determinarea rezistenţei la uzură (micro-Deval)
6. SR EN 1097-2: 2010 Încercări pentru determinarea caracteristicilor mecanice şi fizice ale
agregatelor. Partea 2: Metode pentru determinarea rezistenţei la
sfărâmare
7. SR EN 1097-3: 2002 Încercări pentru determinarea caracteristicilor mecanice şi fizice ale
agregatelor. Partea 3: Metode pentru determinarea masei volumice în
vrac şi a porozităţii intergranulare
8. SR EN 1097-6: 2002 Încercări pentru determinarea caracteristicilor mecanice şi fizice ale
agregatelor. Partea 6: Determinarea masei reale şi a coeficientului de
absorbţie a apei
9. SR EN 1097-6: 2002/A1: 2006 Încercări pentru determinarea caracteristicilor mecanice şi fizice ale
agregatelor. Partea 6: Determinarea masei reale şi a coeficientului de
absorbţie a apei. Amendament
10. SR EN 1097-6: 2002/AC: 2003 Încercări pentru determinarea caracteristicilor mecanice şi fizice ale
agregatelor. Partea 6: Determinarea masei reale şi a coeficientului de
absorbţie a apei
11. SR EN 1262: 2004 Agenţi activi de suprafaţă. Determinarea valorii pH-ului soluţiilor sau
dispersiilor
12. SR EN 1992-1-1: 2004 Eurocod 2: Proiectarea structurilor de beton. Partea 1-1. Reguli generale
şi reguli pentru clădiri
13. SR EN 1992-1-1: 2004/NB: 2008 Eurocod 2: Proiectarea structurilor de beton. Partea 1-1. Reguli generale
şi reguli pentru clădiri. Anexă Naţională
14. SR EN 1992-1-1: 2004/AC: 2012 Eurocod 2: Proiectarea structurilor de beton. Partea 1-1. Reguli generale
şi reguli pentru clădiri. Erată
15. SR EN 1992-1-1: 2004/NB: Eurocod 2: Proiectarea structurilor de beton. Partea 1-1. Reguli generale
2008/A91: 2009 şi reguli pentru clădiri. Anexă Naţională
16. SR EN 12350-1: 2009 Încercare pe beton proaspăt. Partea 1: Eşantionare
17. SR EN 12350-2: 2009 Încercare pe beton proaspăt. Partea 2: Încercarea de tasare
18. SR EN 12350-3: 2009 Încercare pe beton proaspăt. Partea 3: Încercare Vebe
19. SR EN 12350-4: 2009 Încercare pe beton proaspăt. Partea 4: Grad de compactare
20. SR EN 12350-5: 2009 Încercare pe beton proaspăt. Partea 5: Încercare cu masa de răspândire
21. SR EN 12350-6: 2009 Încercare pe beton proaspăt. Partea 6: Densitatea
22. SR EN 12350-7: 2009 Încercare pe beton proaspăt. Partea 7: Conţinut de aer. Metode prin
presiune
23. SR EN 12390-1: 2013 Încercare pe beton întărit. Partea 1: Formă, dimensiuni şi alte condiţii
pentru epruvete şi tipare
24. SR EN 12390-2: 2009 Încercare pe beton întărit. Partea 2: Pregătirea şi păstrarea epruvetelor
pentru încercări de rezistenţă

Pag. 4 din 31
SintAct® Wolters Kluwer - Normativ din 2013, M.Of. 583 bis din 13-sep-2013

25. SR EN 12390-3: 2009 Încercare pe beton întărit. Partea 3: Rezistenţa la compresiune a


epruvetelor
26. SR EN 12390-3: 2009/AC: 2011 Încercare pe beton întărit. Partea 3: Rezistenţa la compresiune a
epruvetelor
27. SR EN 12390-4: 2002 Încercare pe beton întărit. Partea 4: Rezistenţa la compresiune.
Caracteristicile maşinilor de încercare
28. SR EN 12390-5: 2009 Încercare pe beton întărit. Partea 5: Rezistenţa la încovoiere a epruvetelor
29. SR EN 12390-6: 2010 Încercare pe beton întărit. Partea 6: Rezistenţa la întindere prin despicare
a epruvetelor
30. SR EN 12390-7: 2009 Încercare pe beton întărit. Partea 7: Densitatea betonului întărit
31. SR EN 12390-8: 2009 Încercare pe beton întărit. Partea 8: Adâncimea de pătrundere a apei sub
presiune
32. SR EN 12620+A1: 2008 Agregate pentru beton
33. SR EN 13055-1: 2003 Agregate uşoare. Partea 1: Agregate uşoare pentru betoane, mortare şi
paste de ciment
34. SR EN 13055-1: 2003/AC: 2004 Agregate uşoare. Partea 1: Agregate uşoare pentru betoane, mortare şi
paste de ciment. Erată
35. SR EN 13670:2010 Execuţia structurilor de beton.
36. SR EN 13791: 2007 Evaluarea in situ a rezistenţei la compresiune a betonului din structuri şi
din elemente prefabricate
37. SR EN 13791: 2007/C91:2007 Evaluarea in situ a rezistenţei la compresiune a betonului din structuri şi
din elemente prefabricate. Erată
38. SR ISO 4221: 2000 Calitatea aerului. Determinarea concentraţiei masice de dioxid de sulf în
aerul înconjurător. Metoda spectrometrică cu thorin
39. STAS 10329-75 Puritatea aerului. Determinarea bioxidului de azot
40. STAS 10812-76 Puritatea aerului. Determinarea amoniacului
41. STAS 10814-76 Puritatea aerului. Determinarea hidrogenului sulfurat
42. STAS 10946-77 Puritatea aerului. Determinarea clorului
43. STAS 10943-89 Puritatea aerului. Determinarea conţinutului de acid clorhidric
44. STAS 5912-89 Materiale de construcţie omogene. Determinarea conductivităţii termice
45. SR EN 12667:2002 Performanţa termică a materialelor şi produselor de construcţie.
Determinarea rezistenţei termice prin metoda plăcii calde gardate şi prin
metoda cu termofluxmetru. Produse cu rezistenţă termică mare şi medie
46. SR 13535:2009 Metodă de încercare pentru conţinutul de aer din betonul proaspăt prin
metoda volumetrică

Notă:
1.Referinţele datate au fost luate în considerare la data elaborării reglementării tehnice.
2.La data utilizării reglementării tehnice se va consulta ultima ediţie a standardelor şi a
tuturor modificărilor în vigoare ale acestora.
Nr.
Acte legislative Publicaţia
crt.
1. Ordinul ministrului dezvoltării lucrărilor publice şi locuinţei nr. 577/2008 Monitorul Oficial al României, Partea
privind aprobarea Normativului pentru producerea betonului şi executarea I, nr. 374 din 16/05/2008
lucrărilor din beton, beton armat şi beton precomprimat - Partea 1:
Producerea betonului, indicativ NE 012/1-2007.
2. Ordinul ministrului dezvoltării regionale şi turismului nr. 2514/2010 Monitorul Oficial al României, Partea
privind aprobarea Normativului pentru producerea betonului şi executarea I, nr. 853 din 20 decembrie 2010
lucrărilor din beton, beton armat şi beton precomprimat - Partea 2:
Executarea lucrărilor din beton, indicativ NE 012/2-2010.
3. Ordinul ministrului transporturilor construcţiilor şi Monitorul Oficial al României, Partea
turismului/administraţiei şi internelor nr. 1.822/394/2004 pentru I, nr. 90 din 27/01/2005
aprobarea Regulamentului privind clasificarea şi încadrarea produselor
pentru construcţii pe baza performanţelor de comportare la foc, cu
modificările şi completările ulterioare.
4. Ordinul ministrului dezvoltării regionale şi turismului nr. 1530/2012 Monitorul Oficial al României, Partea
pentru aprobarea reglementării tehnice "Cod de proiectare. Bazele I, nr. 647 bis din 11/09/2012
proiectării construcţiilor", indicativ CR 0-2012.

CAPITOLUL 3: DEFINIŢII, SIMBOLURI ŞI PRESCURTĂRI


SUBCAPITOLUL 1: 3.1 Termeni şi definiţii
(1) Pentru cerinţele prezentului normativ, se aplică termenii din NE 012/1 şi definiţiile

Pag. 5 din 31
SintAct® Wolters Kluwer - Normativ din 2013, M.Of. 583 bis din 13-sep-2013

următoare:
(2) beton uşor
beton a cărui masă volumică după uscare în etuvă este mai mare decât 800 kg/m3, dar mai
mică sau egală cu 2000 kg/m3, produs integral sau parţial cu agregate uşoare, având clasa
granulometrică 0/4 mm constituită fie din agregat de masă volumică normală, fie din agregat
uşor
(3) beton foarte uşor
beton a cărui masă volumică după uscare în etuvă este mai mare decât 400 kg/m3, dar mai
mică sau egală cu 800 kg/m3
(4) beton uşor de înaltă rezistenţă
beton uşor ce aparţine unei clase de rezistenţă la compresiune superioară clasei LC50/55
(5) agregate uşoare (argilă expandată, tuf, scorie bazaltică, perlit, cărămidă reciclată etc.)
agregate cu densitatea particulelor de până la 2000 kg/m3 şi densitatea în vrac până la 1200
kg/m3
(6) agregate uşoare naturale (tuf vulcanic etc.)
agregate uşoare de origine minerală, care nu au fost supuse unui alt proces decât cel mecanic
(7) agregate uşoare artificiale (perlit expandat, argilă expandată etc.)
agregate uşoare de origine minerală, rezultate în urma unui proces industrial, care include
tratament termic, sau alte modificări
(8) agregate uşoare din subproduse industriale (cenuşă de termocentrală etc.)
agregate uşoare de origine minerală, obţinute în urma unui proces industrial, care ulterior nu
au fost supuse altui proces decât cel mecanic
(9) agregate uşoare obţinute prin reciclare (cărămidă reciclată etc.)
agregate uşoare rezultate prin transformarea materialelor organice utilizate anterior în
construcţii
(10) piatră ponce
agregat uşor natural de origine vulcanică
(11) scorie bazaltică
agregat uşor natural de origine vulcanică
(12) diatomită
agregat uşor natural de origine vulcanică
(13) tuf
agregat uşor natural de origine vulcanică
(14) perlit
agregat uşor artificial obţinut din rocă vulcanică prin tratament termic
(15) vermiculit
agregat uşor artificial obţinut din rocă vulcanică prin tratament termic
(16) argilă expandată, şist argilos expandat, ardezie expandată
agregate uşoare artificiale obţinute fie prin ardere în cuptor rotativ, fie prin sinterizare
(17) cenuşă de termocentrală
agregat uşor din subproduse industriale obţinut prin sinterizare
(18) zgură de furnal expandată
agregat uşor din subproduse industriale obţinut prin procedee termice
(19) masă volumică/densitate reală determinată după uscare în etuvă
raport între masa eşantionului uscat în etuvă şi volumul pe care acesta îl ocupă, inclusiv porii
închişi şi cei deschişi
(20) masă volumică/densitate absolută
raport între masa eşantionului uscat în etuvă şi volumul pe care acesta îl ocupă în apă,
inclusiv porii închişi, dar excluzându-i pe cei deschişi
(21) conductivitate termică
mărimea fizică prin care se caracterizează capacitatea unui material de a transmite căldura,

Pag. 6 din 31
SintAct® Wolters Kluwer - Normativ din 2013, M.Of. 583 bis din 13-sep-2013

atunci când este supus unei diferenţe de temperatură


(22) conductivitate termică de calcul
valoarea conductivităţii termice a unui material sau produs de construcţie, în condiţii specifice,
care poate fi considerată ca fiind caracteristică pentru performanţa acelui material, atunci când
este încorporat într-un element de construcţie
(23) clasă de conductivitate termică
interval de variaţie a valorii conductivităţii termice, în funcţie de clasa de masă volumică,
interval definit prin limita superioară a acestuia
(24) conţinut total în apă
apa adăugată, plus apa conţinută în şi la suprafaţa agregatelor, plus apa din aditivi şi adaosuri
utilizate sub formă de suspensii şi apa rezultată din adăugare de gheaţă sau din încălzire cu
vapori
(25) conţinut de apă eficace
diferenţa între cantitatea totală de apă conţinută în betonul proaspăt şi cantitatea de apă ce
poate fi absorbită de agregat
(26) consistenţa betonului proaspăt
gradul de lucrabilitate a betonului determinat conform SR EN 12350-2, sau SR EN 12350-3,
sau SR EN 12350-4, sau SR EN 12350-5: 2009
(27) densitatea betonului întărit uscat în etuvă
densitatea betonului întărit în condiţiile uscării în etuvă până la masă constantă ale epruvetei
şi ale metodei de determinare a volumului său (prin dislocuirea apei - metodă de referinţă;
prin calcul folosind măsurările efective; prin calcul, utilizând dimensiunile desemnate - pentru
cuburi)
(28) raport apă/ciment
raport dintre cantitatea totală de apă şi conţinutul de ciment din betonul proaspăt. În cazul
betonului uşor, raportul apă/ciment nu poate constitui un criteriu la stabilirea compoziţiei
betonului, întrucât este dificil de stabilit cantitatea de apă absorbită de agregat.
SUBCAPITOLUL 2: 3.2 Simboluri şi prescurtări
(29) Se aplică NE012/1 şi SR EN 1992-1-1:2004.
flck.cyl Rezistenţa caracteristică la compresiune a betonului uşor determinată prin încercarea
epruvetelor cilindrice
flck.cub Rezistenţa caracteristică la compresiune a betonului uşor determinată prin încercarea
epruvetelor cubice
flc.cil Rezistenţa la compresiune a betonului uşor determinata prin încercări pe epruvete cilindrice
flc.cub Rezistenţa la compresiune a betonului uşor determinata prin încercări pe epruvete cubice
flcm Rezistenţa medie la compresiune a betonului uşor
flcm2 Rezistenţa medie la compresiune a betonului uşor la 2 zile
flcm28 Rezistenţa medie la compresiune a betonului uşor la 28 zile
Conductivitatea termică la temperatura de referinţă
0
Conductivitatea termică de calcul
Coeficient parţial de siguranţă pentru beton
C

CAPITOLUL 4: CLASIFICARE
SUBCAPITOLUL 1: 4.1 Clase de expunere în funcţie de acţiunile datorate mediului
înconjurător
SECŢIUNEA 10:
(1) Acţiunile datorate mediului înconjurător asupra elementelor şi structurilor din beton uşor,
în domeniul de aplicare conform cu capitolul 1 din prezentul normativ, sunt clasificate în clase
de expunere.
SECŢIUNEA 1: 4.1.1 Semnificaţia claselor de expunere
(2) Semnificaţia claselor de expunere pentru betonul uşor respectă definiţiile cuprinse în NE

Pag. 7 din 31
SintAct® Wolters Kluwer - Normativ din 2013, M.Of. 583 bis din 13-sep-2013

012/1, în funcţie de mecanismele de degradare ale betonului uşor.


SECŢIUNEA 2: 4.1.2 Clase de expunere pentru beton uşor
(3) Clasele de expunere pentru elemente şi structuri din beton uşor, considerate în cadrul
prezentului normativ, sunt precizate în tabelul 1.
Tabelul 1 - Clase de expunere
Exemple informative ilustrând alegerea claselor de
Denumirea clasei Descrierea mediului înconjurător
expunere
1 Nici un risc de coroziune sau atac
X0 Beton uşor simplu şi fără piese Ziduri de sprijin
metalice înglobate. Toate Blocuri de zidărie din beton uşor
expunerile, cu excepţia cazurilor de Beton uşor de umplutură
îngheţ-dezgheţ şi atac chimic. Beton foarte uşor de izolaţie
2 Coroziunea datorată carbonatării
Când betonul uşor, care conţine armături sau piese metalice înglobate, este expus la aer şi umiditate, expunerea
trebuie clasificată în modul următor:
NOTĂ - Condiţiile de umiditate luate în considerare sunt cele din betonul uşor ce acoperă armăturile sau piesele
metalice înglobate, dar în numeroase cazuri, această umiditate poate fi considerată că reflectă umiditatea ambiantă.
În acest caz, o clasificare fondată pe diferite medii ambiante poate fi acceptabilă. Situaţia nu poate fi aceeaşi dacă
există o barieră între betonul uşor şi mediul său înconjurător (beton uşor acoperit cu un material de protecţie).
XC1 Uscat Beton uşor sau beton foarte uşor în interiorul clădirilor
unde gradul de umiditate a mediului ambiant este redus
(inclusiv bucătăriile, băile şi spălătoriile clădirilor de locuit)
XC3 Umiditate moderată Beton uşor sau beton foarte uşor la exterior, însă la
adăpost de intemperii (elemente la care aerul din exterior
are acces constant sau des, de exemplu: hale deschise).
3 Atac din îngheţ-dezgheţ cu sau fără agenţi de dezgheţare
Când betonul uşor este supus la un atac semnificativ datorat ciclurilor de îngheţ-dezgheţ, atunci când este umed,
clasele de expunere sunt următoarele:
XF1 Saturaţie moderată cu apă fără Suprafeţe verticale realizate din beton uşor, expuse la
agenţi de dezgheţare ploaie şi la îngheţ
4 Atac chimic
NOTĂ - Un studiu special poate fi necesar pentru determinarea clasei de expunere adecvate în medii înconjurătoare,
în situaţiile următoare:
- conţine alte substanţe chimice agresive decât cele menţionate în anexa II;
- apă de ploaie poluată chimic;
Exemple informative ilustrând alegerea claselor de
Denumirea clasei Descrierea mediului înconjurător
expunere
XA1b Mediu înconjurător cu agresivitate Beton uşor sau beton foarte uşor la exterior, însă la
chimică slabă. Conform cu Anexa II. adăpost de intemperii.

NOTA 1 - Pentru caracterizarea expunerii betonului uşor este necesară în general combinarea
mai multor clase de expunere. În tabelul 1a se prezintă exemple de astfel de combinaţii.
(4) Betonul uşor poate fi supus la mai multe acţiuni distructive ale mediului, descrise în
tabelul 1. În acest caz, condiţiile de mediu înconjurător la care el este supus trebuie să fie
exprimate sub forma de combinaţii de clase de expunere (a se vedea tabelul 1a).
(5) Pentru un element de structură indicat, diferite suprafeţe de beton uşor pot fi supuse la
acţiuni diferite ale mediului.
Tabelul 1a - Combinaţii de clase de expunere aplicabile pentru beton uşor
Expunere Combinaţii de clase de expunere
Descriere Exemple BNA(1) ba(2)
La interior Interiorul clădirilor cu destinaţie de X0 XC1
locuit sau birouri
La exterior
Cu îngheţ dar fără contact cu ploaia Garaje deschise acoperite, pasaje, XF1 XC3 + XF1
etc.
1)
Beton uşor nearmat;
2)
Beton uşor armat.

SUBCAPITOLUL 2: 4.2 Beton uşor proaspăt


SECŢIUNEA 1: 4.2.1 Clase de consistenţă

Pag. 8 din 31
SintAct® Wolters Kluwer - Normativ din 2013, M.Of. 583 bis din 13-sep-2013

(6) Se respectă prevederile normativului NE 012/1.


NOTĂ - A se vedea şi articolul 5.4.1.
SECŢIUNEA 2: 4.2.2 Clase în funcţie de dimensiunea maximă a agregatelor
(7) Când betonul uşor este clasificat după dimensiunea maximă a agregatelor, clasificarea
trebuie să se facă plecând de la dimensiunea nominală maximă a agregatului grosier prezent
în betonul uşor (Dmax), conform SR EN 13055-1.
NOTĂ - D este dimensiunea sitelor prin care este determinată granulozitatea agregatului
conform SR EN 13055-1.
SUBCAPITOLUL 3: 4.3 Beton uşor întărit
SECŢIUNEA 1: 4.3.1 Clase de rezistenţă la compresiune
(8) Când betonul uşor este clasificat după rezistenţa la compresiune, se aplică tabelul 2.
Valoarea flckcyl este rezistenţa caracteristică la 28 zile, determinată pe cilindri cu diametrul de
150 mm şi înălţimea de 300 mm. Valoarea flckcub este rezistenţa caracteristică la 28 zile,
determinată pe cuburi cu latura de 150 mm.
NOTĂ - În anumite cazuri particulare, este posibil de a utiliza nivele de rezistenţă
intermediare în raport cu valorile indicate în tabelul 2, dacă aceasta se permite prin normele
de calcul corespunzătoare.
Tabelul 2 - Clase de rezistenţă pentru betoane cu agregate uşoare
(9) Conform prevederilor NE 012/1:
Rezistenţa caracteristică minimă pe Rezistenţa caracteristică minimă pe
cilindri cuburi a)
Clase de rezistenţă la compresiune flck.cyl flck.cub
N/mm2 N/mm2
LC8/9 8 9
LC12/13 12 13
LC16/18 16 18
LC20/22 20 22
LC25/28 25 28
LC30/33 30 33
LC35/38 35 38
LC40/44 40 44
LC45/50 45 50
LC50/55 50 55
LC55/60 55 60
LC60/66 60 66
LC70/77 70 77
LC80/88 80 88
a
)Alte valori pot fi utilizate dacă este stabilită şi documentată cu o precizie suficientă o relaţie cu valorile de referinţă
pe cilindri.

SECŢIUNEA 2: 4.3.2 Clasele de masă volumică pentru beton uşor


(10) Când betonul uşor este clasificat după masa volumică se aplică tabelul 3.
Tabelul 3 - Clasificarea masei volumice a betonului cu agregate uşoare
Clasele de masă
D0,8 D1,0 D1,2 D1,4 D1,6 D1,8 D2,0
volumică

Interval de masă > 400 > 800 > 1000 > 1200 > 1400 > 1600 > 1800
şi şi şi şi şi şi şi
volumică, în kg/m3 <= 800 <= 1000 <= 1200 <= 1400 <= 1600 <= 1800 <= 2000

NOTĂ: Masa volumică p a betonului uşor poate fi caracterizată prin valori specificate.
SECŢIUNEA 3: 4.3.3 Clasificarea betonului uşor în funcţie de masa volumică
şi rezistenţa la compresiune
(11) Când betoanele uşoare sunt clasificate după masa volumică şi rezistenţa la compresiune
se aplică tabelul 4.

Pag. 9 din 31
SintAct® Wolters Kluwer - Normativ din 2013, M.Of. 583 bis din 13-sep-2013

Tabelul 4 - Categorii de betoane cu agregate uşoare


Categoria de beton uşor Clasa de rezistenţă la compresiune Clasa de masă volumică
-
Betoane de izolaţie D0,8
LC 8/9
> LC 8/9 D1,0
D1,2
Betoane de izolaţie şi rezistenţă
D1,4
< LC16/18 D1,6
D1,8
Betoane de rezistenţă >= LC16/18
D2,0

NOTĂ: Clasa de masa volumică a betonului uşor este orientativă.


SECŢIUNEA 4: 4.3.4 Clasificarea betonului cu agregate uşoare în funcţie de
masa volumică şi conductivitatea termică
(12) Conductivitatea termică se poate determina experimental conform STAS 5912-89, sau
conform SR EN 12667:2002. Se introduc clasele de conductivitate termică CT 24, CT 29, CT
40, CT 55, CT 78 şi CT 105, definite prin limita superioară a intervalului în care variază
valoarea conductivităţii termice, în funcţie de clasa de masă volumică.
(13) Conductivitatea termică de calcul (k) se determină cu relaţia (1)

unde:
q = densitatea fluxului termic [W/m2]
d = grosimea medie a epruvetei [m]
T = diferenţa de temperatură [°K]
(14) Când betoanele uşoare se clasifică după clasa de masă volumică şi conductivitatea
termică se aplică tabelul 5.
Tabelul 5 - Categorii de beton cu agregate uşoare
Conductivitatea termică Clasa de
Clasa de masă
Categorii de beton uşor 0/ conductivitate
volumică
(W/m°K) termică
Betoane de izolaţie D0,8 0,11/0,18 - 0,15/0,24 CT 24
Betoane de izolaţie şi rezistenţă D1,0 0,16/0,24 - 0,19/0,29 CT 29
D1,2 0,20/0,30 - 0,30/0,40 CT 40
D1,4 0,31/0,40 - 0,40/0,55 CT 55
D1,6
Betoane de rezistenţă D1,8 0,41/0,55 - 0,61/0,78 CT 78
D2,0 0,62/0,78 - 0,78/1,05 CT 105

(15) Domeniile de utilizare a betonului uşor conform cu clasificarea din tabelul 3 şi tabelul 4
sunt date în tabelul 6.
Tabelul 6 - Domenii de utilizare a betoanelor uşoare
Categoria de beton uşor Domenii de utilizare
Beton uşor de rezistenţă Elemente de construcţii executate monolit sau prefabricat, din beton uşor armat,
pentru clădiri civile, industriale, agrozootehnice, pasarele, estacade pentru
conducte, grinzi, buiandrugi, centuri, planşee, panouri de pereţi interiori şi
exteriori, elemente de acoperiş, etc.
Beton uşor de izolaţie şi rezistenţă Elemente de închidere din beton simplu sau beton armat, sub formă de blocuri
mari de zidărie, înlocuitori de cărămidă, panouri de pereţi pentru clădiri civile,
industriale şi agrozootehnice sau corpuri de umplutură pentru planşee realizate
din grinzi prefabricate şi suprabetonare monolită. Elemente de parapet, fâşii
pentru pereţi despărţitori
Beton uşor de izolaţie Betoane de izolaţie (şape sau tencuieli termoizolante, etc.)

CAPITOLUL 5: CERINŢE PENTRU BETON UŞOR ŞI METODE DE VERIFICARE


SUBCAPITOLUL 1: 5.1 Cerinţe de bază pentru materiale componente

Pag. 10 din 31
SintAct® Wolters Kluwer - Normativ din 2013, M.Of. 583 bis din 13-sep-2013

(1) Cerinţele de bază pentru materialele componente ale betonului uşor de clase de densitate
cuprinse între D0,8 şi D2,0, şi anume: ciment, agregate uşoare (argilă expandată, tuf, scorie
bazaltică, perlit, cărămidă reciclată etc.), agregate de masă volumică normală, apa de
amestec, aditivi şi adaosuri I şi II sunt conform prevederilor normativului NE 012/1.
SUBCAPITOLUL 2: 5.2 Cerinţe de bază pentru compoziţia betonului uşor
SECŢIUNEA 1: 5.2.1 Generalităţi
(2) Compoziţia betonului uşor şi materialele componente cu proprietăţi specificate sau cu
compoziţia prescrisă trebuie să fie alese (a se vedea articolul 6.1 din prezentul normativ)
astfel încât să satisfacă cerinţele specificate pentru betonul uşor proaspăt şi întărit, inclusiv
masa volumică, consistenţa, rezistenţa, durabilitatea şi protecţia contra coroziunii a pieselor
din oţel înglobate, ţinând seama de procedeele de producţie şi tehnologia prin care se
intenţionează să se execute lucrările de beton.
(3) Când acestea nu sunt precizate în specificaţie, producătorul trebuie să selecţioneze tipurile
şi clasele de materiale componente dintre cele a căror aptitudine de utilizare este stabilită
pentru condiţiile de mediu specifice.
NOTA 1 - Dacă nu există prescripţii contrare, compoziţia betonului uşor trebuie stabilită astfel
încât să se reducă la minimum fenomenele de segregare şi de separare a apei din betonul uşor
proaspăt.
NOTA 2 - Înainte de a elabora specificaţia betonului uşor, este necesar să fie luate în
consideraţie cerinţele referitoare la transport, la punerea în operă, la compactare, la
tratamentul iniţial şi ulterior, conform prevederilor SR EN 13670:2010 şi normativului NE 012-
2, precum şi reglementărilor tehnice specifice aplicabile, în vigoare. Dacă toate aceste cerinţe
sunt satisfăcute, diferenţele dintre calitatea betonului uşor din structură şi cea a epruvetelor
standardizate de încercat sunt luate în considerare prin coeficientul parţial de siguranţă pentru
beton yC.
SECŢIUNEA 2: 5.2.2 Alegerea cimentului
(4) Se respectă prevederile din normativul NE 012/1.
NOTA - Anexa III (informativă) prezintă recomandări generale pentru alegerea unui anumit
tip de ciment.
SECŢIUNEA 3: 5.2.3 Utilizarea agregatelor
SUBSECŢIUNEA 10:
(5) Zonele de granulozitate recomandate pentru agregatele utilizate la prepararea betonului
uşor sunt conform NE 012/1, pentru diferite dimensiuni nominale maxime ale agregatelor:
0/8, 0/16, 0/22, 0/32 şi 0/63 mm.
SUBSECŢIUNEA 1: 5.2.3.1 Generalităţi
(6) Caracteristicile fizice ale agregatelor uşoare (dimensiunea agregatelor, dimensiunea
maximă nominală a agregatului, granulozitatea, forma particulelor, conţinutul de particule
fine, absorbţia de apă, conţinutul de apă, rezistenţa la strivire, procentul de particule sparte,
rezistenţa de dezintegrare, rezistenţa la îngheţ-dezgheţ), caracteristicile chimice ale
agregatelor uşoare (conţinutul de cloruri, sulfuri, contaminările organice, reacţiile alcalii -
silice), precum şi caracteristicile agregatului cu masă volumică normală (agregat obişnuit)
trebuie să fie selecţionate, conform prevederilor din normativul NE 012/1.
SUBSECŢIUNEA 2: 5.2.3.2 Agregate recuperate
(7) Fracţia granulometrică 0-4 mm recuperată din apa de spălare sau din betonul uşor
proaspăt poate să fie utilizată ca agregat pentru betonul uşor, cu condiţia să fie în cantitate de
maxim 5% din cantitatea totală de agregate.
SUBSECŢIUNEA 3: 5.2.3.3 Rezistenţa la reacţia alcalii-silice
(8) Se respectă prevederile din normativul NE 012/1.
SECŢIUNEA 4: 5.2.4 Utilizarea apelor reciclate
(9) Apele reciclate provenite din producţia de beton uşor trebuie utilizate în conformitate cu
anexa A din SR EN 1008.

Pag. 11 din 31
SintAct® Wolters Kluwer - Normativ din 2013, M.Of. 583 bis din 13-sep-2013

SECŢIUNEA 5: 5.2.5 Utilizarea adaosurilor


SUBSECŢIUNEA 1: 5.2.5.1 Generalităţi
(10) Cantităţile de adaosuri tip I şi tip II, pentru a putea fi utilizate în betonul uşor, trebuie să
facă obiectul încercărilor iniţiale (a se vedea NE 012/1).
NOTA 1 - Este necesar să fie luată în considerare influenţa cantităţilor ridicate de adaosuri
asupra altor proprietăţi decât rezistenţa (de exemplu, durabilitatea).
(11) Adaosurile de tipul II pot fi luate în consideraţie în compoziţia betonului uşor, cu
respectarea conţinutului de ciment, dacă aptitudinea de utilizare a adaosurilor a fost stabilită.
NOTA 2 - Stabilirea aptitudinii de utilizare se face conform prevederilor din NE 012/1.
(12) Utilizarea cenuşilor ca adaosuri în betoane uşoare se face conform normativului NE
012/1.
SECŢIUNEA 6: 5.2.6 Utilizarea aditivilor
(13) Cantitatea totală de aditivi utilizaţi nu trebuie sa depăşească dozajul maxim recomandat
de producătorul de aditivi, în afară de cazul când s-a stabilit influenţa unui dozaj mai ridicat
asupra performanţelor şi durabilităţii betonului uşor.
(14) Aditivii utilizaţi în cantitate inferioară valorii de 2 g/kg ciment nu sunt admişi decât
dispersaţi într-o parte din apa de amestec.
(15) Dacă cantitatea totala de aditiv lichid (în soluţie) este superioară valorii de 3 l/m3 de
beton uşor, conţinutul său de apă trebuie considerat la calculul conţinutului total în apă.
(16) Când sunt utilizaţi mai mulţi aditivi, compatibilitatea lor trebuie verificată atunci când se
efectuează încercările iniţiale.
NOTĂ - Betoanele uşoare de consistenţă > S4; V4; C3 sau > F4 trebuie fabricate cu aditivi
puternic reducători de apă sau cu superplastifianţi.
(17) Betoanele uşoare trebuie să fie preparate cu aditivi. Condiţiile de utilizare a aditivilor
sunt prezentate în tabelul 7.
Tabelul 7 - Condiţii de utilizare a aditivilor
Nr.
Tip beton uşor, tehnologie, turnare Aditiv recomandat Observaţii
crt.
1. Betoane uşoare de rezistenta având clasa cuprinsa Plastifiant După caz: Superplastifiant
intre LC8/9 şi LC30/33 inclusiv
2. Betoane uşoare cu permeabilitate redusa Reducător de apa/plastifiant După caz:
- intens reducător de
apa/superplastifiant
- impermeabilizator
3. Betoane uşoare executate monolit având clasa > Superplastifiant/intens
LC35/38 reducător de apa
4. Betoane uşoare fluide Superplastifiant
5. Betoane uşoare turnate prin tehnologii speciale (Plastifiant) superplastifiant
+ întârzietor de priza
6. Betoane uşoare turnate pe timp călduros Întârzietor de priza +
superplastifiant (Plastifiant)
7. Betoane uşoare turnate pe timp friguros, la Accelerator de priza
temperaturi de peste 5°C
8. Betoane uşoare cu rezistenţe mari la termene Acceleratori de întărire fără
scurte cloruri

SECŢIUNEA 7: 5.2.7 Conţinut de cloruri


(18) Se respectă prevederile din normativul NE 012/1.
SECŢIUNEA 8: 5.2.8 Temperatura betonului uşor
(19) Temperatura betonului uşor proaspăt trebuie sa fie mai mare sau egală cu + 5°C în
momentul livrării.
(20) În general, temperatura betonului uşor proaspăt trebuie să fie mai mică sau egală cu 30°
C în cazul în care nu au fost luate măsuri speciale pentru a se asigura că depăşirea
temperaturii peste 30°C nu va avea consecinţe negative asupra calităţii betonului uşor întărit
(de exemplu încercări prealabile prin utilizarea unui aditiv întârzietor).
(21) Punerea în operă a betonului uşor se face numai la temperaturi de peste + 5°C. În cazul

Pag. 12 din 31
SintAct® Wolters Kluwer - Normativ din 2013, M.Of. 583 bis din 13-sep-2013

în care dozajul de ciment este mai mic de 240 kg/m3 sau dacă se foloseşte ciment cu căldura
de hidratare redusă (de exemplu de clasa 32,5 N), temperatura betonului uşor trebuie să fie
mai mare de + 10°C la locul de punere în operă.
(22) În cazul în care este necesara o altă cerinţă referitoare la temperatura maximă sau
minimă pentru betonul uşor proaspăt, aceasta trebuie sa fie specificată, dând de asemenea şi
toleranţele. Toate cerinţele de răcire sau de încălzire artificială a betonului uşor trebuie
stabilite de comun acord între producător şi beneficiar.
SUBCAPITOLUL 3: 5.3 Cerinţe referitoare la clasele de expunere
SECŢIUNEA 1: 5.3.1 Generalităţi
(23) Cerinţele pentru ca betonul uşor să reziste la agresiunile mediului înconjurător, aşa cum
sunt definite în Anexa II, sunt date adesea în termeni de valori limită, pentru compoziţia
betonului uşor şi proprietăţile stabilite ale betonului uşor (a se vedea articolul 5.3.2 din
prezentul normativ); alternativ exigentele pot rezulta din metode de proiectare bazate pe
performanţe (a se vedea articolul 5.3.3 din prezentul normativ). Cerinţele trebuie să ţină
seama de durata de viaţă prevăzută pentru structură.
SECŢIUNEA 2: 5.3.2 Valori limită pentru compoziţia betonului
(24) În absenta standardelor europene pentru încercări directe de performanţă a betonului
uşor, din raţiuni de experienţe diferite pe termen lung, metodele specificate ale rezistenţei la
agresiunile mediului înconjurător sunt date în prezentul normativ în termeni de proprietăţi
stabilite pentru beton şi de valori limită de compoziţie.
(25) Cerinţele pentru fiecare clasă de expunere trebuie specificate în termeni de:
a) tipuri şi clase de materiale componente permise;
b) conţinut minim de ciment;
c) clase minime de rezistenţă la compresiune a betonului uşor;
d) conţinut minim de aer din betonul uşor (dacă este cazul).
NOTA 1 - Tabelele I.1, I.2, I.3, I.4, I.5, I.6 (anexa I) prezintă condiţiile compoziţionale,
proprietăţile betonului uşor şi utilizarea cimenturilor. Conţinutul maxim admis de particule fine
din betonul uşor este prezentat în tabelele I.7 şi I.8 din anexa I.
NOTA 2 - Este necesar ca prevederile valabile pe locul de utilizare a betonului uşor să includă
cerinţe pe baza unei durate de viaţă prezumate de minim 50 ani în condiţiile de întreţinere
stabilite prin proiect. Pentru durată de viaţă inferioară sau superioară, pot fi necesare valori
limită specificate mai severe sau mai puţin severe. În acest caz sau pentru compoziţiile
specificate de beton uşor, sau în condiţii speciale în materie de protecţie contra coroziunii,
referitor la grosimea betonului ce acoperă armaturile, conform reglementărilor tehnice
specifice, aplicabile în vigoare.
(26) Dacă betonul uşor este conform cu valorile limită specificate, se consideră că acesta este
capabil să satisfacă cerinţele de durabilitate în raport cu utilizarea avută, cu respectarea
următoarelor condiţii:
a) betonul uşor să fie corect pus în operă, compactat şi supus la un tratament, conform
prevederilor normativului NE 012-2 precum şi altor reglementări tehnice specifice aplicabile, în
vigoare şi standarde aplicabile.
b) betonul uşor ce acoperă armatura trebuie să aibă grosimea minimă, conform clasei de
expunere în funcţie de acţiunile datorate mediului înconjurător şi din reglementările tehnice
specifice aplicabile, în vigoare şi standardelor aplicabile.
SECŢIUNEA 3: 5.3.3 Metode de proiectare bazate pe performanţe
(27) Cerinţele referitoare la clasele de expunere pot fi stabilite utilizând metode de proiectare
bazate pe performanţă pentru durabilitate şi ele pot fi stabilite în termeni de parametri de
performanţă. În normativul NE 012/1 se prezintă indicaţii referitoare la utilizarea unor metode
alternative de concepţie funcţie de performanţele pentru durabilitate.
SUBCAPITOLUL 4: 5.4 Cerinţe pentru betonul uşor proaspăt
SECŢIUNEA 1: 5.4.1 Consistenţa
(28) Consistenţa betonului uşor trebuie determinată prin încercări conform metodelor

Pag. 13 din 31
SintAct® Wolters Kluwer - Normativ din 2013, M.Of. 583 bis din 13-sep-2013

precizate în normativul NE 012/1.


(29) Metodele de încercare recomandabile pentru betonul uşor sunt cele precizate în
normativul NE 012/1.
(30) Când trebuie determinată consistenţa betonului uşor, această caracteristică se determină
în momentul utilizării betonului uşor sau în cazul betonului uşor gata preparat, în momentul
livrării.
(31) Dacă betonul uşor este livrat într-un camion malaxor sau cuvă agitatoare, se respectă
prevederile pentru beton obişnuit, din normativul NE 012/1.
(32) Consistenţa poate fi specificată, prin referinţă la o clasă de consistenţă, conform
articolului 4.2.1 din prezentul normativ, sau în cazuri particulare, printr-o valoare specificată.
În acest caz, toleranţele sunt date în normativul NE 012/1.
SECŢIUNEA 2: 5.4.2 Conţinutul de ciment
(33) Cantitatea de ciment, cantitatea de adaosuri şi cantitatea de apă dozată trebuie
înregistrate, fie pe imprimanta înregistratorului de amestecuri, fie în registrul de producţie.
(34) Absorbţia de apă a agregatelor se determină pentru stabilirea conţinutului de apă
eficace.
(35) Absorbţia de apă a agregatelor uşoare şi a agregatelor de masă volumică normală din
betonul proaspăt este valoarea obţinută după o oră, determinată conform SR EN 1097-6,
utilizând valoarea de umiditate a agregatului în stare umedă în locul celei obţinute după
uscarea în etuvă.
(36) Când conţinutul minim de ciment este înlocuit cu conţinutul minim de (ciment +
adaosuri), metoda trebuie modificată în consecinţă.
(37) Când este necesară determinarea conţinutului de ciment, sau a conţinutului de adaosuri
din betonul uşor proaspăt, metodele de încercări şi toleranţele aplicate trebuie să facă obiectul
unui acord între elaboratorul de specificaţie şi producător.
SECŢIUNEA 3: 5.4.3 Conţinutul de aer
(38) Conţinutul de aer al betonului uşor trebuie determinat conform SR 13535:2009.
SECŢIUNEA 4: 5.4.4 Dimensiunea maximă a agregatelor
(39) Dimensiunea nominală maximă a agregatelor se determină conform SR EN 933-1.
Dimensiunea maximă a agregatului, cum este definită în SR EN 13055-1 şi în SR EN 12620,
nu trebuie sa fie superioară celei specificate.
SUBCAPITOLUL 5: 5.5 Cerinţe pentru betonul uşor în stare întărită
SECŢIUNEA 1: 5.5.1 Rezistenţa
SUBSECŢIUNEA 1: 5.5.1.1 Generalităţi
(40) Pentru determinarea rezistenţei la compresiune a betonului uşor trebuie respectate
prevederile din normativul NE 012/1.
SUBSECŢIUNEA 2: 5.5.1.2 Rezistenţa la compresiune
(41) Rezistenţa la compresiune a betonului uşor este simbolizată flc.cub, când este
determinată pe epruvete cubice şi este simbolizată flc.cil când este determinată pe epruvete
cilindrice conform SR EN 12390-3.
(42) Pentru utilizarea de epruvete de alte dimensiuni şi pentru alegerea încercărilor pe cub
sau pe cilindri în vederea evaluării rezistenţei la compresiune, se vor respecta prevederile din
normativul NE 012/1.
(43) Dacă nu există prevederi contrarii, rezistenţa la compresiune se determină pe epruvete
încercate la 28 zile. Pentru anumite utilizări poate fi necesar a se specifica rezistenţa la
compresiune la termene mai scurte sau mai lungi de 28 zile, sau după conservare în condiţii
speciale.
(44) Rezistenţa caracteristică a betonului uşor trebuie să fie egală sau superioară rezistenţei
la compresiune caracteristice minime, pentru clasa de rezistenţă specificată (tabelul 2).
(45) Când este probabil ca încercările de rezistenţă la compresiune să dea valori
nereprezentative, se respectă prevederile din normativul NE 012/1.

Pag. 14 din 31
SintAct® Wolters Kluwer - Normativ din 2013, M.Of. 583 bis din 13-sep-2013

NOTĂ - Este indicat ca evaluarea rezistenţei în structuri sau în elemente de structură să se


bazeze pe prevederile din SR EN 13791 şi din reglementările tehnice specifice aplicabile, în
vigoare.
SUBSECŢIUNEA 3: 5.5.1.3 Rezistenţa la tracţiune
(46) Rezistenţa la tracţiune prin încovoiere a betonului uşor se determină conform
prevederilor din SR EN 12390-5: 2009.
(47) Rezistenţa la tracţiune prin despicare a betonului uşor se determină conform prevederilor
din SR EN 12390-6: 2010.
SECŢIUNEA 2: 5.5.2 Masa volumică
(48) Masa volumică/densitatea betonului uşor după uscare în etuvă este determinată conform
SR EN 12390-7 şi trebuie să fie cuprinsă între limitele claselor de densitate prescrise (a se
vedea tabelul 3 din prezentul normativ). În cazuri particulare, când masa volumică este
specificată în termenii de valori prevăzute, se aplică o toleranţă de ± 30 kg/m3.
SECŢIUNEA 3: 5.5.3 Rezistenţa la penetrarea apei
(49) În cazul în care trebuie specificată rezistenţa la penetrarea apei, metoda şi criteriile de
conformitate trebuie să facă obiectul unui acord între beneficiar şi producător.
SECŢIUNEA 4: 5.5.4 Reacţia la foc
(50) Elementele de construcţii din beton, compuse din agregate minerale grele şi uşoare,
ciment, aditivi, adaosuri şi alte materiale minerale, conform prevederilor normativului NE
012/1, se consideră că au clasa de reacţie la foc A1 sau A1FL, fără a fi necesară efectuarea
unor încercări de comportare la foc, cu respectarea Regulamentului privind clasificarea şi
încadrarea produselor pentru construcţii pe baza performanţelor de comportare la foc, aprobat
prin Ordinul ministrului transporturilor construcţiilor şi turismului/administraţiei şi internelor
nr. 1.822/394/2004 comun M.T.C.T./M.A.I. nr. 1822/394/2004, cu modificările şi
completările ulterioare.
SECŢIUNEA 5: 5.5.5 Conductivitatea termică
(51) Pentru betoane uşoare de izolaţie şi/sau rezistenţă, conductivitatea termică se determină
conform SR EN 12667:2002 sau conform STAS 5912-89.
CAPITOLUL 6: SPECIFICAŢIA BETONULUI UŞOR
SUBCAPITOLUL 1: 6.1 Generalităţi
(1) Se respectă prevederile din normativul NE 012/1. Pentru clasele de expunere a se vedea
4.1 din prezentul normativ.
SUBCAPITOLUL 2: 6.2 Specificaţia betonului uşor proiectat (cu proprietăţi
specificate)
SECŢIUNEA 1: 6.2.1 Generalităţi
(2) Se respectă prevederile din normativul NE 012/1.
SECŢIUNEA 2: 6.2.2 Date de bază
(3) Specificaţia pentru betonul uşor trebuie sa cuprindă:
a) cerinţe de conformitate cu prezentul normativ;
b) clasa de rezistenţă la compresiune;
c) clasele de expunere;
d) dimensiunea nominală maximă a agregatelor;
e) clasa de cloruri conţinute, funcţie de tipul utilizării betonului uşor (beton uşor simplu, beton
uşor armat) conform prevederilor normativului NE 012/1;
f) clasa de masă volumică;
g) masa volumică specificată;
h) clasa de conductivitate termică, pentru:
(4) În plus pentru betonul uşor gata de utilizare şi betonul uşor preparat pe şantier:
a) clasa de consistenţă, sau în cazuri speciale valoarea specificată a consistenţei.
SECŢIUNEA 3: 6.2.3 Cerinţe suplimentare
(5) Se respectă prevederile din normativul NE 012/1.

Pag. 15 din 31
SintAct® Wolters Kluwer - Normativ din 2013, M.Of. 583 bis din 13-sep-2013

SUBCAPITOLUL 3: 6.3 Specificaţia betoanelor uşoare de compoziţie prescrisă


SECŢIUNEA 1: 6.3.1 Generalităţi
(6) Se respectă prevederile din normativul NE 012/1.
SECŢIUNEA 2: 6.3.2 Cerinţe de bază
(7) Specificaţia trebuie să cuprindă:
a) cerinţele de conformitate cu prezentul normativ;
b) dozajul de ciment;
c) tipul de ciment şi caracteristicile;
d) consistenţa, în termeni de clasă sau, în cazuri speciale, ca valori specificate;
e) tip, origine, categorie, masa volumică maximă a agregatelor uşoare şi conţinutul maxim în
cloruri al agregatelor;
f) dimensiunea nominală maximă a agregatelor şi limitele granulometrice;
g) tip şi cantitate de aditivi sau adaosuri, dacă este cazul;
h) indicaţii privind tipul, originea şi caracteristicile tuturor aditivilor şi adaosurilor;
i) masa volumică a betonului uşor;
j) conductivitatea termică a betonului uşor.
SECŢIUNEA 3: 6.3.3 Cerinţe suplimentare
(8) Se respectă prevederile din normativul NE 012/1.
CAPITOLUL 7: LIVRAREA BETONULUI UŞOR PROASPĂT
SUBCAPITOLUL 1: 7.1 Informaţii de la utilizatorul betonului uşor pentru producător
(1) Se respectă prevederile din normativul NE 012/1.
SUBCAPITOLUL 2: 7.2 Informaţii de la producătorul de beton uşor pentru utilizator
(2) Se respectă prevederile din normativul NE 012/1.
Pentru betoanele cu performanţe specificate la cerere, trebuie furnizate următoarele
informaţii:
a) tipul şi clasa de rezistenţă a cimentului şi tipul de agregate uşoare;
b) tipul de aditivi, tipul şi conţinutul aproximativ de adaosuri, dacă este cazul;
c) rezultatele încercărilor efectuate recent pentru acest beton uşor, de exemplu: cele de
control al producţiei sau încercări iniţiale;
d) evoluţia rezistenţei;
e) sursa materialelor componente;
f) pentru betonul uşor în care se adaugă aditiv pe şantier: clasa de consistenţă sau
consistenţa prevăzută înainte şi după adăugarea aditivului;
g) masa volumică.
SUBCAPITOLUL 3: 7.3 Bon de livrare pentru betonul uşor gata de utilizare
(3) Informaţiile care trebuie să fie conţinute pe bonul de livrare pentru fiecare şarjă de beton
uşor gata de utilizare sunt conform prevederilor din normativul NE 012/1.
(4) În plus, bonul de livrare trebuie să furnizeze detaliile următoare:
a) pentru betonul uşor cu proprietăţi specificate:
i)clasa de masa volumică;
ii)clasa de rezistenţă;
iii)clasele de expunere (clasele de expunere sau categoriile de beton uşor în conformitate cu
tabelul 1 şi anexa I cu indicarea combinaţiilor de clase de expunere);
iv)clasa de conţinut de cloruri;
v)clasa de consistenţă sau valoarea specificată;
vi)valorile limită de compoziţie a betonului uşor, când sunt specificate (inclusiv conţinutul de
apă al agregatelor);
vii)tipul şi clasa de rezistenţă a cimentului, când sunt specificate;
viii)tipul aditivilor şi adaosurilor, dacă sunt specificate;
ix)proprietăţile speciale, dacă au fost cerute;
x)dimensiunea nominală maximă a agregatelor uşoare.
b) pentru betonul uşor având compoziţia prescrisă

Pag. 16 din 31
SintAct® Wolters Kluwer - Normativ din 2013, M.Of. 583 bis din 13-sep-2013

i)detalii referitoare la compoziţie, de exemplu tipul de agregat uşor utilizat, dozajul de ciment
şi dacă este cerut, tipul de aditivi;
ii)consistenţa în termen de clasă sau de valoare specificată în funcţie de specificaţii;
iii)dimensiunea nominală maximă a agregatului.
SUBCAPITOLUL 4: 7.4 Informaţii la livrare pentru betonul de şantier
(5) Se respectă prevederile 7.3 din prezentul normativ.
SUBCAPITOLUL 5: 7.5 Consistenţa la livrare
(6) Se respectă prevederile din normativul NE 012/1.
CAPITOLUL 8: CONTROLUL CONFORMITĂŢII ŞI CRITERII DE CONFORMITATE
SUBCAPITOLUL 1: 8.1 Generalităţi
(1) Se respectă prevederile din normativul NE 012/1.
SUBCAPITOLUL 2: 8.2 Control de conformitate al betonului uşor cu proprietăţi
specificate
SECŢIUNEA 1: 8.2.1 Control de conformitate al rezistenţei la compresiune
(2) Se respectă prevederile din normativul NE 012/1.
SECŢIUNEA 2: 8.2.2 Control de conformitate al rezistenţei la tracţiune prin
despicare
(3) Se respectă prevederile din normativul NE 012/1.
SECŢIUNEA 3: 8.2.3 Control de conformitate pentru alte proprietăţi decât
rezistenţa
SUBSECŢIUNEA 1: 8.2.3.1 Plan de eşantionare şi de încercări
(4) Selecţionarea, prelevarea, eşantionarea, numărul minim de probe şi metodele de încercare
trebuie să fie conform cu prevederile din normativul NE 012/1.
(5) Pentru evaluarea conformităţii betonului uşor, raportul apă/ciment din normativul NE
012/1 nu este considerat ca şi criteriu de conformitate.
SUBSECŢIUNEA 2: 8.2.3.2 Criterii de conformitate pentru alte proprietăţi decât
rezistenţa
(6) Pentru masa volumică şi alte caracteristici ale betonului uşor decât rezistenţa (dozajul de
ciment, conţinutul de aer antrenat în betonul proaspăt, conţinutul de cloruri din beton,
consistenţa), se respectă prevederile din normativul NE 012/1, privind: metoda de încercare,
numărul minim de determinări, numărul de acceptare şi abaterea maximă admisă.
(7) Pentru conductivitatea termică, numărul minim de probe respectă prevederile privind
controlul de conformitate al rezistenţei la compresiune (a se vedea 8.2.1 din prezentul
normativ). Metodele de condiţionare şi încercare pentru determinarea conductivităţii sunt
conform SR EN 12667:2002 şi STAS 5912-89. Dimensiunile epruvetelor sunt dictate de tipul
echipamentului pentru determinarea conductivităţii termice.
SUBCAPITOLUL 3: 8.3 Controlul conformităţii betonului uşor de compoziţie prescrisă
(8) Se respectă prevederile din normativul NE 012/1, cu menţiunea că pentru evaluarea
conformităţii betonului uşor de compoziţie prescrisă, se poate utiliza raportul apă
eficace/ciment, întrucât raportul apă/ciment nu este considerat ca şi criteriu de conformitate.
SUBCAPITOLUL 4: 8.4 Acţiuni întreprinse în caz de neconformitate a produsului
(9) Se respectă prevederile din normativul NE 012/1.
CAPITOLUL 9: CONTROLUL PRODUCŢIEI
SUBCAPITOLUL 1: 9.1 Generalităţi
(1) Se respectă prevederile din normativul NE 012/1.
SUBCAPITOLUL 2: 9.2 Sisteme de control al producţiei
(2) Se respectă prevederile din normativul NE 012/1.
SUBCAPITOLUL 3: 9.3 Datele înregistrate şi alte documente
(3) Toate datele referitoare la controlul producţiei trebuie sa fie înregistrate, a se vedea
tabelul 8. Datele referitoare la control în producţie trebuie păstrate timp de minimum trei ani,
dacă nu există obligaţii care să impună o perioadă mai lungă.
Tabelul 8 - Datele înregistrate şi alte documente dacă este cazul

Pag. 17 din 31
SintAct® Wolters Kluwer - Normativ din 2013, M.Of. 583 bis din 13-sep-2013

Obiect Datele înregistrate şi alte documente


Cerinţe specificate Caiet de sarcini la contract sau rezumatul cerinţelor
Ciment, agregate, aditivi, adaosuri Numele furnizorilor şi sursele
Încercări asupra apei de amestec (nu se cer Data şi locul prelevării
pentru apa potabila) Rezultatul încercărilor
Încercări asupra materialelor componente Data şi rezultatele încercărilor
Compoziţia betonului uşor Descrierea betonului uşor
Înregistrarea maselor componenţilor pentru un amestec sau pentru o
şarjă (de exemplu dozajul de ciment)
Conţinutul de cloruri
Codul de membru al familiei
Încercări pe beton uşor în stare proaspătă Data şi locul prelevării probei
Destinaţia în lucrare, dacă este cunoscută
Consistenţa (metoda utilizată şi rezultatele)
Densitatea, când este specificată
Temperatura betonului, când este specificată
Conţinutul de aer, când este specificat
Volumul de beton din amestecul sau din şarja testată
Numărul şi codul epruvetelor pentru încercări
Încercări pe beton uşor în stare întărită Data încercării
Codul şi vârsta epruvetelor
Rezultatul încercărilor de masă volumică, rezistenţă şi conductivitate
Observaţii speciale (de exemplu profilul de rupere neobişnuit al
epruvetelor)
Evaluarea conformităţii Conformitate/neconformitate cu specificaţiile
Suplimentar pentru betonul uşor gata de Numele cumpărătorului
utilizare Identificarea şantierului, de exemplu locul de construcţie
Numărul şi data bonului de livrare, corespunzător
încercărilor
Bonul de livrare
Suplimentar pentru elementele prefabricate Date suplimentare sau diferite pot să fie cerute de standardul specific de
produs

SUBCAPITOLUL 4: 9.4 Încercări


(4) Se respectă prevederile din normativul NE 012/1.
SUBCAPITOLUL 5: 9.5 Compoziţia betonului uşor şi încercările iniţiale
(5) Se respectă prevederile din normativul NE 012/1.
SUBCAPITOLUL 6: 9.6 Personal, echipamente şi instalaţii
SECŢIUNEA 1: 9.6.1 Personal
(6) Se respectă prevederile din normativul NE 012/1.
SECŢIUNEA 2: 9.6.2 Echipamente şi instalaţii
SUBSECŢIUNEA 1: 9.6.2.1 Depozitarea materialelor
(7) Se respectă prevederile din normativul NE 012/1.
SUBSECŢIUNEA 2: 9.6.2.2 Echipamente de dozare
(8) Se respectă prevederile din normativul NE 012/1.
SUBSECŢIUNEA 3: 9.6.2.3 Malaxoare
(9) Se respectă prevederile din normativul NE 012/1.
SUBSECŢIUNEA 4: 9.6.2.4 Echipamente de încercare
(10) Se respectă prevederile din normativul NE 012/1.
SUBCAPITOLUL 7: 9.7 Dozarea materialelor componente
(11) Se respectă prevederile din normativul NE 012/1.
SUBCAPITOLUL 8: 9.8 Amestecarea betonului uşor
(12) La introducerea în malaxor, agregatele trebuie să aibă o umiditate corespunzătoare
absorbţiei la o oră. Nu se vor utiliza agregate complet uscate, întrucât pot genera atât
modificări reologice importante ale betonului uşor proaspăt, cât şi dificultăţi la punerea în
operă.
(13) În malaxor se introduc agregatele şi 50% din cantitatea de apă eficace, stabilită pentru
amestecul respectiv. După o malaxare de aproximativ un minut, se introduc cimentul şi
adaosurile de parte fină şi se malaxează din nou, adăugând restul cantităţii de apă.

Pag. 18 din 31
SintAct® Wolters Kluwer - Normativ din 2013, M.Of. 583 bis din 13-sep-2013

(14) Perioada între amestecarea iniţială şi sfârşitul amestecării finale (de exemplu
amestecarea într-un camion malaxor) trebuie prelungită până ce absorbţia de apă de către
agregat şi evacuarea cvasi completă a aerului inclus în agregatele uşoare nu mai are nici o
acţiune cu impact negativ asupra proprietăţilor betonului întărit.
(15) Se respectă prevederile din normativul NE 012/1 privind utilizarea aditivilor.
(16) Obţinerea unor valori ale densităţii aparente în limita a ± 30 kg/m3, faţă de densitatea
aparentă a betonului proaspăt confirmă realizarea corectă a compoziţiei.
SUBCAPITOLUL 9: 9.9 Proceduri de control al producţiei
(17) Pentru tipul şi frecvenţa inspecţiilor şi încercărilor asupra materialelor componente ale
betonului uşor, ca şi pentru controlul staţiilor, echipamentelor de producţie şi mijloacelor de
transport se respectă prevederile din normativul NE 012/1.
(18) Caracteristicile betonului uşor cu proprietăţi specificate trebuie să fie verificate în raport
cu cerinţele specificate în tabelul 9 din prezentul normativ.
(19) Compoziţia betonului uşor, precum şi consistenta şi temperatura sa, dacă sunt
specificate, trebuie să fie controlate în raport cu cerinţele din tabelul 9 (rândurile de la 2 la 4,
rândurile 6 şi 7 şi rândurile de la 9 la 13).
(20) Controlul trebuie să includă producţia, transportul până la locul de descărcare şi livrarea.
(21) Pentru anumite betoane uşoare, pot fi necesare condiţii suplimentare pentru controlul
producţiei.
(22) Dacă contractul între producător şi beneficiar defineşte cerinţe speciale pentru betonul
uşor, controlul producţiei trebuie să includă acţiuni corespunzătoare suplimentare faţă de cele
menţionate în normativul NE 012/1 şi în tabelul 9 din prezentul normativ.
(23) Acţiunile prevăzute în normativul NE 012/1 şi în tabelul 9 din prezentul normativ pot să
fie adaptate la condiţiile specifice pe locul de producţie şi să fie înlocuite prin altele care
asigură un nivel echivalent de control al producţiei.
Tabelul 9 - Controlul procedurilor de producţie şi al caracteristicilor betonului uşor
Nr.
Caracteristica Inspecţia/încercarea Scop Frecvenţa minimă
crt.
1. Proprietăţile Încercări iniţiale (conform cu Pentru a demonstra că Înainte de a utiliza o nouă
betonului uşor cu NE 012/1) proprietăţile specificate sunt compoziţie de beton uşor
proprietăţi specificate obţinute prin formula
propusă cu marjă adecvata
2. Umiditatea nisipului Sistem de măsurare Determinarea masei Zilnic pentru o verificare
continuă, încercări de uscare agregatelor şi cantităţii de discontinuă. Frecvenţa este
sau echivalente apă de adăugat impusă şi de condiţiile locale
şi atmosferice.
3. Umiditatea Încercări de uscare sau Determinarea cantităţii de În funcţie de condiţiile locale
agregatului grosier echivalente agregate şi apei ce trebuie şi atmosferice.
adăugată
4. Conţinutul de apă al Verificarea cantităţii de apă Obţinerea de date pentru Fiecare amestec.
betonului uşor de amestec adăugată conţinutul total de apă
proaspăt
5. Conţinutul de cloruri Determinare iniţială prin Asigurarea că nu este La încercările iniţiale. În
al betonului uşor calcul depăşit conţinutul maxim de cazul creşterii conţinutului
cloruri de cloruri al materialelor
componente
6. Consistenţa Examen vizual Comparare cu un beton cu Fiecare amestec.
aspect normal
7. Încercări de consistenţă în Evaluarea lucrabilităţii. Când consistenţa este
conformitate cu: SR EN specificată, conform NE
12350-2/SR EN 12350-3/SR 012/1 pentru rezistenţa la
EN 12350-4/SR EN 12350-5 compresiune. La încercările
privind conţinutul de aer. În
caz de dubiu după examenul
vizual.
8. Masa volumică a Determinarea masei Pentru betonul uşor, pentru Zilnic
betonului uşor volumice în conformitate cu supervizarea amestecurilor
proaspăt SR EN 12350-6 şi controlul densităţii
9. Conţinutul de ciment Notarea cantităţii de ciment Verificarea conţinutului de Fiecare amestec

Pag. 19 din 31
SintAct® Wolters Kluwer - Normativ din 2013, M.Of. 583 bis din 13-sep-2013

al betonului uşor utilizata ciment


proaspăt
10. Conţinutul de Notarea cantităţii de Verificarea conţinutului de Fiecare amestec
adaosuri în betonul adaosuria adaosuri
uşor proaspăt
11. Conţinutul de aditivi Verificarea masei sau a Verificarea conţinutului de Fiecare amestec
în betonul uşor volumului de aditiv adăugata aditiv
proaspăt
12. Conţinutul de aer Încercare în conformitate cu Evaluare a obţinerii Primele amestecuri sau şarje
oclus al betonului SR 13535:2009 conţinutului specificat de aer din fiecare producţie zilnica,
uşor proaspăt dacă oclus până la stabilizarea valorilor.
este specificat
13. Temperatura Măsurarea temperaturii Evaluarea obţinerii Fiecare amestec sau şarjă
betonului uşor temperaturii minime de 5°C când temperatura este
proaspăt sau a valorii specificate aproape de limita inferioară,
respectiv superioară.
14. Masa volumică a Încercare în conformitate cu Pentru evaluarea obţinerii Aceeaşi frecvenţă ca pentru
betonului uşor în SR EN 12390-7b masei volumice specificate controlul de conformitate al
stare întărită rezistenţei la compresiune
(NE 012/1)
15. Rezistenţa la Încercare în conformitate cu Pentru evaluarea obţinerii Când rezistenta la
compresiune pe SR EN 12390-7b rezistenţei specificate compresiune a betonului
epruvete uşor este specificată, cu
confecţionate în aceeaşi frecvenţă ca şi
tipare pentru controlul de
conformitate (NE 012/1)
16. Conductivitatea Încercare în conformitate cu Pentru evaluarea obţinerii Când conductivitatea termică
betonului uşor în SR EN 12667:2002 conductivităţii specificate a betonului uşor este
stare întărită specificată, aceeaşi
frecvenţă ca pentru controlul
de conformitate al
rezistenţei la compresiune
(NE 012/1).
a
Când nu este utilizat echipamentul de înregistrare şi când toleranţele de cântărire pentru amestecuri sau şarje sunt
depăşite, cantităţile cântărite se înregistrează în registrul de producţie.
b
Pot de asemenea să fie încercate în condiţii de saturare, dacă este stabilită o relaţie sigură cu densitatea după uscare
în etuvă.

CAPITOLUL 10: EVALUARE A CONFORMITĂŢII


SUBCAPITOLUL 1: 10.1 Generalităţi
(1) Se respectă prevederile din normativul NE 012/1.
SUBCAPITOLUL 2: 10.2 Evaluare, supraveghere şi certificare a controlului de
producţie
(2) Se respectă prevederile din normativul NE 012/1.
CAPITOLUL 11: NOTAREA BETONULUI CU PROPRIETĂŢI SPECIFICATE
(1) Dacă caracteristicile esenţiale ale betonului uşor proiectat trebuie furnizate într-o formă
prescurtată, trebuie utilizate următoarele:
- referinţa la prezentul normativ;
- masa volumică: specificarea clasei simbolizate în tabelul 3 sau valoarea specificată, de
exemplu D1,8 conform normativul NE 012/1;
- clasa de rezistenţă la compresiune: clasa de rezistenţă aşa cum este definită în tabelul 2, de
exemplu LC25/28;
- clasa de conductivitate termică, de exemplu CT78
- clasa de expunere (combinare de clase de expunere), conform tabelelor 1 şi 1a din
prezentul normativ, precum şi cu respectarea prevederilor din normativul NE 012/1;
- conţinutul maxim de cloruri: clasa definită în normativul NE 012/1, de exemplu Cl 0,20;
- consistenţa: prin clase aşa cum este definită în 4.2.1 sau valoarea specificată.
- dimensiunea maximă nominală a agregatului; valoarea Dmax aşa cum este definită în 4.2.2;
de exemplu Dmax 22.
Exemplu de notare:

Pag. 20 din 31
SintAct® Wolters Kluwer - Normativ din 2013, M.Of. 583 bis din 13-sep-2013

Beton uşor D1,8 LC16/18 CT 78 XC1 (RO) Cl 0,20 S1 Dmax 16, conform C 155
CAPITOLUL 12: BETOANE FOARTE UŞOARE
SUBCAPITOLUL 1: 12.1 Domeniu de aplicare
(1) Betoanele foarte uşoare se pot utiliza la realizarea de elemente fără cerinţe de rezistenţe
mecanice: betoane de izolaţie sau plăci pentru straturi termoizolante fără rol decorativ, etc.
Betoanele foarte uşoare nu se pot expune mediului fără a fi protejate corespunzător.
(2) Betoanele foarte uşoare nu fac obiectul prevederilor normativului NE 012/1 şi nu fac
obiectul prevederilor standardului SR EN 1992-1-1: 2004, privind proiectarea structurilor de
beton.
SUBCAPITOLUL 2: 12.2 Referinţe normative
(3) A se vedea 2. din prezentul normativ.
SUBCAPITOLUL 3: 12.3 Definiţii, simboluri şi prescurtări
(4) A se vedea 3. din prezentul normativ.
SUBCAPITOLUL 4: 12.4 Clasificare
(5) Betoanele foarte uşoare se încadrează în clasa de densitate D0,8 şi au rezistenţa la
compresiune inferioară clasei LC8/9 conform normativului NE 012/1. Betoanele foarte uşoare
au clasa de conductivitate termică CT 24 (a se vedea 4.3.4 din prezentul normativ).
(6) Clasele de expunere permise pentru betoanele foarte uşoare sunt X0, XC1, XC3 şi XA1b (a
se vedea 4.1 din prezentul normativ).
SUBCAPITOLUL 5: 12.5 Cerinţe pentru betonul foarte uşor
SECŢIUNEA 1: 12.5.1 Cerinţe de bază pentru materiale componente
(7) A se vedea 5.1. din prezentul normativ.
SECŢIUNEA 2: 12.5.2 Cerinţe de bază pentru compoziţia betonului foarte uşor
SUBSECŢIUNEA 1: 12.5.2.1 Generalităţi
(8) Betoanele foarte uşoare se realizează din: ciment, agregate uşoare (perlit, etc.), apă de
amestec, aditivi (după caz: antrenori de aer, plastifianţi, superplastifianţi, întârzietori de priză,
acceleratori de priza) şi după caz, adaosuri de tip I (pigmenţi etc.) sau adaosuri de tip II
(cenuşă de termocentrală, silice ultrafină etc.).
(9) Cerinţele de bază pentru materialele componente ale betonului foarte uşor sunt conform
prevederilor normativului NE 012/1.
SUBSECŢIUNEA 2: 12.5.2.2 Alegerea cimentului
(10) Pentru betonul foarte uşor se aplică prevederile din Anexa I a prezentului normativ,
tabelele I.3, I.4, I.5 şi I.6 pentru beton simplu, considerate în funcţie de clasa de expunere
pentru betonul foarte uşor (a se vedea 12.1).
(11) De asemenea, la alegerea tipului de ciment se va ţine seama prevederile din Anexa III,
tabelul III.1 din prezentul normativ. Pentru turnare pe timp călduros a se vedea Anexa III,
tabelul III.3 din prezentul normativ.
SUBSECŢIUNEA 3: 12.5.2.3 Utilizarea agregatelor
(12) Se recomandă ca dimensiunea nominală maximă a agregatelor utilizate la prepararea
betonului foarte uşor să fie 8 mm.
SUBSECŢIUNEA 4: 12.5.2.4 Utilizarea apelor reciclate
(13) A se vedea 5.2.4 din prezentul normativ.
SUBSECŢIUNEA 5: 12.5.2.5 Utilizarea adaosurilor
(14) A se vedea 5.2.5 din prezentul normativ.
SUBSECŢIUNEA 6: 12.5.2.6 Utilizarea aditivilor
(15) Condiţiile de utilizare a aditivilor la betoane foarte uşoare sunt prezentate în tabelul 10.
Tabelul 10 - Condiţii de utilizare a aditivilor la beton foarte uşor
Nr.
Tip beton uşor, tehnologie, turnare Aditiv recomandat
crt.
1 Betoane foarte uşoare fluide Superplastifiant
2 Betoane foarte uşoare turnate prin tehnologii speciale (Plastifiant)
superplastifiant + întârzietor de priza

Pag. 21 din 31
SintAct® Wolters Kluwer - Normativ din 2013, M.Of. 583 bis din 13-sep-2013

3 Betoane foarte uşoare turnate pe timp călduros Întârzietor de priza + superplastifiant


(Plastifiant)
4 Betoane foarte uşoare turnate pe timp friguros, la temperaturi de Accelerator de priza
peste 5°C

SECŢIUNEA 3: 12.5.3 Cerinţe referitoare la clasele de expunere


(16) Cerinţele pentru beton foarte uşor corespunzătoare fiecărei clase de expunere trebuie
specificate în termeni de:
a) tipuri şi clase de materiale componente permise;
b) conţinut minim de ciment;
c) conţinut minim de aer din betonul foarte uşor (dacă este cazul)
(17) Caracteristicile fizice (dimensiunea agregatelor, granulozitatea, forma particulelor,
conţinutul de particule fine, absorbţia de apă şi conţinutul de apă) şi chimice (conţinutul de
cloruri, sulfuri, contaminările organice, reacţiile alcalii - silice) ale agregatelor uşoare utilizate
la realizarea betonului foarte uşor, trebuie să fie selecţionate, ţinând seama de: tehnologia de
executare a lucrării, utilizarea finală şi cerinţele de mediu înconjurător la care va fi supus
betonul uşor.
(18) Cerinţele de bază pentru compoziţia betonului foarte uşor se aleg, după caz, conform
prevederilor prezentului normativ (a se vedea 5.2).
SECŢIUNEA 4: 12.5.4 Cerinţe pentru betonul foarte uşor proaspăt
(19) A se vedea 5.4 din prezentul normativ.
SECŢIUNEA 5: 12.5.5 Cerinţe pentru betonul uşor în stare întărită
SUBSECŢIUNEA 1: 12.5.5.1 Rezistenţa
(20) A se vedea 5.5.1 şi 12.4 din prezentul normativ.
SUBSECŢIUNEA 2: 12.5.5.2 Masa volumică
(21) A se vedea 5.5.2 şi 12.4 din prezentul normativ.
SUBSECŢIUNEA 3: 12.5.5.3 Rezistenţa la penetrarea apei
(22) A se vedea 5.5.3 din prezentul normativ.
SUBSECŢIUNEA 4: 12.5.5.4 Reacţia la foc
(23) A se vedea 5.5.4 din prezentul normativ.
SUBCAPITOLUL 6: 12.6 Specificaţia betonului foarte uşor
(24) A se vedea 6. din prezentul normativ.
SUBCAPITOLUL 7: 12.7 Livrarea betonului foarte uşor proaspăt
(25) A se vedea 7. din prezentul normativ.
SUBCAPITOLUL 8: 12.8 Controlul conformităţii şi criterii de conformitate
(26) A se vedea 8. din prezentul normativ.
SUBCAPITOLUL 9: 12.9 Controlul producţiei
(27) A se vedea 9. din prezentul normativ.
SUBCAPITOLUL 10: 12.10 Evaluarea conformităţii
(28) A se vedea 10. din prezentul normativ.
SUBCAPITOLUL 11: 12.11 Notarea betonului foarte uşor cu proprietăţi specificate
(29) A se vedea 11. din prezentul normativ.
ANEXA I: Recomandări pentru limitele compoziţiilor betonului uşor
(normativă)
(1) Această anexă furnizează recomandări pentru alegerea valorilor limita ale compoziţiei şi
proprietăţilor betonului uşor, în funcţie de clasa de expunere conform 5.3.2.
(2) Tabelele I.1 şi I.2 prezintă valorile limită ale compoziţiei şi proprietăţilor betonului uşor, în
funcţie de clasa de expunere bazate pe ipoteza unei durate de viaţă şi întreţinere a structurii
prevăzute de 50 ani. Valorile din tabelele I.1 şi I.2 corespund diferitelor tipuri de cimenturi şi
agregatelor ale căror dimensiuni maxime sunt cuprinse între 20 şi 32 mm.
(3) În tabelele I.3, I.4, I.5 şi I.6 pentru diferite clase, combinaţii de clase de expunere, se
prezintă domeniile şi exemple de utilizare a unor tipuri de cimenturi fabricate conform SR EN
197-1:2011 şi alte standarde aplicabile.

Pag. 22 din 31
SintAct® Wolters Kluwer - Normativ din 2013, M.Of. 583 bis din 13-sep-2013

(4) Tabelele I.7 şi I.8 furnizează conţinutul maxim admis de parţi fine în betonul uşor preparat
cu diferite dimensiuni ale granulelor de agregat.
(5) Clasele de rezistenţă minime au fost determinate plecând de la relaţiile existente între
raportul apă eficace/ciment şi clasa de rezistenţă a betonului uşor, fabricat cu ciment
aparţinând clasei de rezistenţă 32,5.
1. Tabelul I.1 Valorile limită recomandate pentru compoziţia şi proprietăţile betonului pentru
clasele de expunere X0, XC1 şi XC3
Clasele de expunere
Nici un risc de
coroziune sau atac Coroziune indusă prin carbonatare
chimic
X0a) XC1 XC3
Clasa minimă de rezistenţă LC8/9 LC16/18 LC20/22
Dozaj minim de ciment (kg/m3) - 260 280

2. Tabelul I.2 Valorile limită recomandate pentru compoziţia şi proprietăţile betonului uşor
pentru clasele de expunere XF1 şi XA1b
Clasele de expunere
Atac îngheţ-dezgheţ Atac chimic
XF1 XA1b
Clasa minimă de rezistenţă LC25/28 LC25/28
Dozaj minim de ciment
300 300
(kg/m3)
Agregate rezistente la îngheţ-dezgheţ conform SR EN
Alte condiţii -
13055-1 şi SR EN 12620

3. Tabelul I.3 - Domenii de utilizare pentru cimenturi conform standardelor SR EN 197-


1:2011, şi NE 012/1
Clasele de expunere
Nici un risc de Coroziune
Atac îngheţ- Atac
Tip ciment coroziune sau indusă prin
dezgheţ chimic
atac chimic carbonatare
X0 XC1 XC3 XF1 XA1bb
CEM I X X X X X
I A 52,5c X X X X X
A/B S X X X X X
A/B V X X X X X
A X X X X X
LL
B X X 0 0 0
CEM II
A X X X 0 X
L
B X X 0 0 0
A Se utilizează în conformitate cu prevederile tabelelor 1.4 şi 1.6
M
B Se utilizează în conformitate cu prevederile tabelelor 1.4 şi 1.6
CEM III A X X X X X
X Se poate aplica.
0 Nu se aplică.
*) Ciment alb
a)
Prezentul tabel prezintă domeniile de utilizare a unor cimenturi fabricate in conformitate cu SR EN 197-1:2011 şi
standardele aplicabile. Condiţiile de utilizare a cimenturilor sunt formulate în NE 012/1.
b)
Când prezenţa de SO42- conduce la o clasă de expunere XA1b, este esenţial să fie utilizat un ciment rezistent la
sulfaţi. Dacă cimentul este clasificat după rezistenţa la sulfaţi, trebuie utilizate cimenturi cu o rezistenţă moderată sau
ridicată la sulfaţi pentru clasa de expunere XA1b.

4. Tabelul I.4 - Domenii de utilizare pentru cimenturi de tip II M conform standardelor cu SR


EN 197-1:2011 şi NE 012/1
Clasele de expunere
Nici un risc
de Atac
coroziune Coroziune indusă prin îngheţ- Atac

Pag. 23 din 31
SintAct® Wolters Kluwer - Normativ din 2013, M.Of. 583 bis din 13-sep-2013

sau atac carbonatare dezgheţ chimic


Tip ciment chimic
X0 XC1 XC3 XF1 XA1ba
S-D; S-T
S-LL; D-T X X X X X
D-LL; T-LL
A
S-P; S-V; D-P
D-V; P-V; P-T X X X X X
P-LL; V-T; V-LL
CEM II M
S-D; S-T; D-T X X X X X
S-P; D-P; P-T X X X X X
B S-V; D-V; P-V; V-T X X X X X
S-LL; D-LL; P-LL; V-
X X 0 0 0
LL; T-LL
X Se poate aplica.
0 Nu se aplică.
a)
Când prezenţa de SO42- conduce la o clasă de expunere XA1b, este esenţial să fie utilizat un ciment rezistent la
sulfaţi. Dacă cimentul este clasificat după rezistenţa la sulfaţi, trebuie utilizate cimenturi cu rezistenţa moderată sau
ridicată la sulfaţi pentru clasa de expunere XA1b.

5. Tabelul I.5 - Exemple de utilizare a unor tipuri de cimenturi pentru diferite combinaţii de
clase de expunere
Clase de CEM II CEM III
expunere S V
Component/Construcţie relevante CEM I I A 52,5c T B-LL A-M
pentru D A-L1 B-L B-M
A
proiectare A-LL P/Q

Beton simplu
X0 X X X X X X
(nearmat)
Se utilizează
Elemente protejate în
împotriva îngheţului (în XC1; XC3 X X X X X2 conformitate X
interior) cu
XC1; XC3; prevederile
Elemente exterioare X X X X 0 NE 012/1. X
XF1
Atac chimic XA1b X X X X 0 X
X Se poate aplica.
0 Nu se aplică.
1
Nu se utilizează pentru clasele de expunere XF1.
2
Nu se utilizează pentru clasele de expunere XC3.

6. Tabelul I.6 - Exemple privind utilizarea cimenturilor de tip CEM II-M (funcţie de componenţa
principalilor constituenţi), fabricate în conformitate cu standardul SR EN 197-1:2011
CEM-II M
Clase de S-P; S-V; D-
S-D; S-T; S-
expunere P; D-V; P-V;
A LL; D-T; D- A S-LL; D-LL;
Component/Construcţie relevante P-T; P-LL; V- S-V; D-V; P-
LL; T-LL B B P-LL; V-LL;
pentru T; V-LL V; V-T
proiectare T-LL
S-D; S-T; D-
B B S-P; D-P; P-T
T
Beton uşor şi beton
foarte uşor, simplu X0 X X X X
(nearmat)
Elemente din beton
uşor şi din beton foarte
uşor, protejate XC1; XC3 X X X X1
împotriva îngheţului (în
interior)
Elemente exterioare
XC1; XC3;
din beton uşor şi din X X X 0
XF1
beton foarte uşor
Atac chimic XA1b X X X 0
X Se poate aplica.
0 Nu se aplică.

Pag. 24 din 31
SintAct® Wolters Kluwer - Normativ din 2013, M.Of. 583 bis din 13-sep-2013

1
Nu se utilizează pentru clasa de expunere XC3.

7. Tabelul I.7 - Conţinutul maxim admis de părţi fine în betonul uşor preparat cu agregate
având dimensiunea granulelor de la 16 mm până la 63 mm pentru betoane uşoare de clasa LC
<= 50/55
Conţinut maxim în părţi fine (kg/m)
Dozaj ciment (kg/m3) < 0,125 mm
<= 300 400
300 ... 400 dozaj de ciment + 100
>= 400 500

8. Tabelul I.8 - Conţinutul maxim admis de părţi fine în betonul uşor preparat cu agregate
având dimensiunea granulelor de la 16 mm până la 63 mm pentru betoane uşoare de clasa LC
> 50/55
Conţinut maxim în părţi fine (kg/m3)
Dozaj ciment (kg/m3)
< 0,125 mm
<= 400 500
400 ... 450 dozaj de ciment + 100
450 ... 500 550
>= 500 600

ANEXA II: Clasificarea mediilor agresive asupra elementelor din beton


uşor armat supraterane (normativă)
(1) Mediul agresiv atmosferic luat în considerare în prezentul normativ este de clasă XA 1b -
mediu cu agresivitate foarte slabă.
(2) Agenţii agresivi pot fi în stare:
- gazoasă (gaze agresive de diferite feluri, ceaţa provenită din condensul vaporilor ce apar în
urma variaţiei umidităţii sau datorită caracteristicilor de exploatare a instalaţiilor tehnologice);
- solidă (săruri, cenuşi, praf, pământ etc.)
(3) Clasa de agresivitate a mediilor cu agenţi agresivi în stare gazoasă se stabileşte în funcţie
de umiditatea relativă a aerului, de temperatura mediului şi de caracteristica gazelor agresive,
conform tabelului II.1.
Tabelul II.1
Determinarea clasei de agresivitate a mediilor cu agenţi agresivi în stare gazoasă funcţie de
umiditatea relativă a aerului, de temperatura mediului şi de caracteristica gazelor agresive
Caracteristica gazelor
Clasa de agresivitate a Umiditatea relativă a
Temperatura mediului, °C agresive
mediului aerului,%
(tabelul II.2)
61 ".75 max.50 fără gaze agresive
XA 1b
<= 60 max.50 gaze agresive din grupa A

(4) La stabilirea clasei de agresivitate a mediului în stare gazoasa se vor avea în vedere
următoarele:
a) La temperaturi ale mediului cuprinse între 50°C şi 80°C, clasa de agresivitate din tabelul
II.1 se măreşte cu o clasă.
b) În cazul în care pe suprafaţa elementelor de construcţii este posibilă formarea condensului,
agresivitatea se măreşte cu o clasă, dacă mediul conţine gaze agresive.
c) În cazul prezenţei mai multor gaze agresive din grupe diferite, clasa de agresivitate se
stabileşte pentru gazul cel mai agresiv.
Încadrarea gazelor agresive în grupa A specificată în tabelul II.1 se face conform tabelului
II.2.
Tabelul II.2
Încadrarea gazelor agresive
Grupa de concentraţie a Concentraţia gazelor
Denumirea gazului agresiv Formula chimica
gazelor agresive agresive, mg/m3 aer
Grupa A Bioxid de sulf SO2 < 0,10

Pag. 25 din 31
SintAct® Wolters Kluwer - Normativ din 2013, M.Of. 583 bis din 13-sep-2013

Hidrogen sulfurat H2S < 0,01


Acid fluorhidric HF < 0,02
Clor Cl2 < 0,05
Acid clorhidric HCl < 0,05
Oxizi de azot NO, NO2 < 0,05
Amoniac NH3 < 0,10

(5) Observaţie: Determinarea concentraţiei se face pentru:


a) bioxid de sulf, conform SR ISO 4221;
b) hidrogen sulfurat, conform STAS 10814;
c) acid fluorhidric, conform reglementărilor tehnice specifice;
d) clor gazos, conform STAS 10946;
e) acid clorhidric, conform STAS 10943;
f) oxizi de azot, conform STAS 10329;
g) amoniac, conform STAS 10812.
(6) Clasa de agresivitate a mediilor cu agenţi agresivi în stare solidă se stabileşte în funcţie de
umiditatea relativă a aerului şi caracteristica solidului, conform tabelului II.3, în interiorul
construcţiilor şi tabelul II.4 în aer liber. Caracteristica solidului se ia conform tabelului II.5.
Tabelul II.3
Determinarea clasei de agresivitate a mediilor atmosferice cu agenţi agresivi în stare solidă în
interiorul construcţiilor, funcţie de umiditatea relativă a aerului şi de caracteristica solidului
Clasa de agresivitate a mediului Umiditatea relativă a aerului,% Caracteristica solidului (1)
61...75 slab solubil
XA 1b
<= 60 uşor solubil-puţin higroscopic

Tabelul II.4
Determinarea clasei de agresivitate a mediilor cu agenţi agresivi în stare solidă în aer liber,
funcţie de umiditatea relativă a aerului şi de caracteristica solidului
Clasa de agresivitate a mediului Umiditatea relativă a aerului,% Caracteristica solidului (1)
XA 1b <= 60 slab solubil

Tabelul II.5 Caracteristica solidului


Denumirea agentului agresiv în stare solidă(1) Caracteristica solidului
Praf de siliciu
Carbonat de calciu
Carbonat de bariu
Carbonat de plumb
slab solubil
Oxid de fier
Hidroxid de fier
Oxid de aluminiu
Hidroxid de aluminiu
Clorura de sodiu
Clorura de potasiu
Clorura de amoniu*)
Sulfat de sodiu*)
Sulfat de potasiu*)
Sulfat de amoniu*)
Sulfat de calciu*)
Azotat de sodiu*)
Azotat de potasiu*)
Azotat de bariu
uşor solubil - puţin higroscopic
Azotat de plumb
Azotat de magneziu
Cromat/bicromat de sodiu*)
Cromat/bicromat de potasiu*)
Cromat/bicromat de amoniu*)
Carbonat de sodiu
Carbonat de potasiu
Hidroxid de calciu
Hidroxid de magneziu
Hidroxid de bariu

Pag. 26 din 31
SintAct® Wolters Kluwer - Normativ din 2013, M.Of. 583 bis din 13-sep-2013

Fluorura de calciu
Clorura de calciu
Fluorura de magneziu
Fluorura de aluminiu
Fluorura de zinc
Fluorura de fier
Sulfat de magneziu*)
Sulfat de mangan uşor solubil - higroscopic
Sulfat de zinc
Sulfat de fier*)
Azotat de amoniu*)
Fosfaţi primari
Fosfat secundar de sodiu
Hidroxid de sodiu*)
Hidroxid de potasiu*)
(1)
Solidele notate cu asterisc sunt cu agresivitate ridicată faţă de betonul uşor.

ANEXA III: Recomandări generale pentru alegerea cimentului


(informativă)
CAPITOLUL 1: III.1 Generalităţi
(1) Această anexă prezintă recomandări privind alegerea tipurilor de cimenturi funcţie de
temperatura la punerea în operă a betonului uşor. Alegerea cimenturilor funcţie de o anumită
aplicaţie şi mediu de expunere se face având în vedere recomandările prezentate în anexa I
(normativă).
(2) Această anexă completează articolul 5.2.2 al acestui normativ în ceea ce priveşte alegerea
tipului de ciment, luând în consideraţie execuţia lucrării şi dimensiunile elementelor. Cimentul
se alege având în vedere condiţiile de execuţie (lucrări executate în condiţii normale, lucrări
executate pe timp friguros, călduros, turnări de elemente masive).
(3) Tabelul III.1 prezintă anumite caracteristici ale unor cimenturi fabricate în România, în
conformitate cu SR EN 197-1:2011 şi standardele naţionale, cu indicarea unor aptitudini de
utilizare şi a unor domenii în care utilizarea este contraindicată.
Tabelul III.1
Caracteristici ale unor tipuri de cimenturi din România
Sensibilitatea la Degajare de Utilizare* Observaţii
Tip ciment Contraindicaţii
frig căldură Preferenţială particulare
Structuri monolite şi Destinat în special
CEM I 52,5R Insensibil Ridicată prefabricate Betonare mortare, sape elementelor
pe timp friguros. prefabricate.
Structuri monolite şi Pe timp călduros
CEM I 42,5 R Insensibil Ridicată prefabricate Betonare mortare, sape trebuie luate masuri
pe timp friguros. speciale.
Destinat în special
Elemente
I A 52,5c Insensibil Ridicată structurilor
prefabricate.
prefabricate
Beton uşor, beton
CEM II A-S 32,5 N
Puţin sensibil Redusă foarte uşor, beton
sau R
uşor armat.
Beton uşor, beton
CEM II A-S 42,5 N
Puţin sensibil Medie foarte uşor, beton
sau R
uşor armat.
H II A S Puţin sensibil Redusă
* În conformitate cu tabelele I.1, I.2, I.3, I.4, I.5, I.6 din Anexa I.

Tabelele III.2 şi III.3 prezintă în completare recomandări generale privind alegerea tipului de
ciment funcţie de condiţiile climatice la punerea în operă.
CAPITOLUL 2: III.2 Condiţii normale
(4) Când temperatura la punerea în operă, înainte de decofrare şi/sau la punerea în serviciu
se încadrează în intervalul de la 5°C până la 25°C, betonul uşor nu este destinat să fie în
contact cu agenţi agresivi (sulfaţi, săruri de dezgheţare etc.) şi elementele din beton uşor au
dimensiuni normale, cimenturile se pot utiliza conform tabelului III.2, în funcţie de atingerea

Pag. 27 din 31
SintAct® Wolters Kluwer - Normativ din 2013, M.Of. 583 bis din 13-sep-2013

rezistenţei la 28 zile.
Tabelul III.2
Indicarea tipului de ciment funcţie de atingerea rezistentei la 28 zile
Clasa de rezistenţă CEM I CEM II A CEM II B CEM III A
Viteza medie de
Viteza medie de Viteza medie de
atingere a
atingere a rezistenţei la atingere a rezistenţei la
32,5 N sau R rezistenţei la 28 zile
28 zile (beton uşor de 28 zile (beton uşor de
(beton uşor de clasa
clasa până la LC25/28) clasa până la LC25/28)
până la LC25/28)
Viteza mare de atingere Viteza mare de atingere Viteza mare de atingere
a rezistenţei la 28 zile a rezistenţei la 28 zile a rezistenţei la 28 zile
42,5 N sau R
(beton uşor de clasa de (beton uşor de clasa (beton uşor de clasa
peste LC25/28) peste LC25/28) peste LC25/28)
Viteza foarte mare de
52,5 N sau R atingere a rezistenţei la
28 zile

CAPITOLUL 3: III.3 Condiţii speciale


Tabelul III.3
Recomandări de utilizare a cimenturilor pentru turnarea betonului pe timp călduros
Clasa de rezistenţă CEM I CEM II A CEM II B CEM III A
Foarte
32,5 N sau R Recomandabil Foarte recomandabil1)
recomandabil1)
42,5 N sau R Puţin recomandabil Recomandabil Recomandabil
52,5 N sau R Puţin recomandabil
1)
A se vedea SR EN 13670:2010 şi NE 012/2.

ANEXA IV: Compoziţii din beton cu agregate uşoare. Exemplificări


(informativă)
CAPITOLUL 1: IV.1 Stabilirea compoziţiei betonului cu agregate uşoare
SUBCAPITOLUL 1: IV.1.1 Reguli generale
(1) În cazul betoanelor cu agregate uşoare, raportul A/C ridică probleme datorită incertitudinii
în calcularea întregii cantităţi de apă care intră în cadrul amestecului.
(2) Stabilirea compoziţiei betonului uşor se face pe bază de încercări preliminare.
(3) La încercările preliminare se au în vedere: densitatea aparentă şi consistenţa betonului
proaspăt, tipul de ciment ce urmează a fi utilizat, granulozitatea fiecărui sort de agregat şi
proporţiile dintre sorturi, pentru a se încadra în zonele de granulozitate (NE 012/1).
(4) La stabilirea compoziţiei betonului uşor, principalele caracteristici luate în considerare
pentru agregate sunt: densitatea aparentă a granulelor, absorbţia de apă după o oră de
imersie în apă a agregatelor uşoare, umiditatea pentru toate clasele granulometrice de
agregate şi volumul de aer oclus, care se apreciază orientativ la 20 dm3/m3 de beton.
(5) Proporţiile componentelor betonului uşor se calculează considerând volumele absolute ale
acestora.
(6) Pentru betonul uşor realizat cu agregate uşoare cu granulozitate continuă şi nisip de masă
volumică normală (nisip obişnuit), se parcurg următoarele secvenţe:
a) se stabileşte consistenţa betonului, în funcţie de tipul aplicaţiei şi tehnologia de punere în
operă a betonului uşor.
b) se stabileşte diametrul nominal maxim al granulelor de agregat.
c) se estimează apa eficace şi volumul de aer.
d) se estimează dozajul de ciment.
e) se estimează dozajul de agregate uşoare.
f) se estimează dozajul de nisip obişnuit
SUBCAPITOLUL 2: IV.1.2 Exemplu de stabilire a compoziţiei betonului cu agregate
uşoare
(7) Relaţia de bază pentru calculul compoziţiei este:
1 m3 de beton = Vciment + Vagregate + Vapă eficace + V aer

Pag. 28 din 31
SintAct® Wolters Kluwer - Normativ din 2013, M.Of. 583 bis din 13-sep-2013

unde Vciment, Vagregate, Vapă eficace şi Vaer reprezintă volumele absolute ale
componenţilor (ciment, agregate, apă eficace, respectiv aer oclus).
(8) După stabilirea proporţiilor volumice ale componentelor (pornind de la Vapă eficace = 200
dm3/m3 beton şi Vaer = 20 dm3/m3 beton, respectiv de la un dozaj de ciment acoperitor
pentru clasa de rezistenţă proiectată), se stabileşte proporţia dintre clasele granulometrice ale
agregatelor utilizate.
(9) În final, dozajele materialelor componente se calculează pe baza masei volumice absolute
(determinată sau cunoscută) aferente fiecărui component.
(10) Apa absorbită se dozează corespunzător cu rezultatele experimentale privind absorbţia
de apă a agregatelor uşoare, înregistrată după o oră de imersie în apă.
(11) Se prezintă exemplificativ proiectarea compoziţiei de beton cu tuf vulcanic.
Tabelul IV.1
Masa volumică
Volum, Proporţii, Volum, Dozaje componenţi
Componente absolută
(dm3) (%) (dm3) (kg/m3 beton)
(kg/dm3)
Ciment II/A- M
(S-LL) 32,5R 110 110 3 330,00
Nisip 0/4 40 268 2,65 710,20
Tuf vulcanic 4/8 20 134 1,45 194,30
Tuf vulcanic 8/16 40 268 1,37 367,16
Total agregate 670 1271,66
Apă eficace 200 200 1 196,70
Aditiv plastifiant* 1 3,30
Apă absorbită** 10 56,15
Total apă 256,15
Aer 20 20
Total 1000 1000 1857,81

*raportat la cantitatea de ciment (%)


**absorbţia de apă la 60 minute la tuf vulcanic (%)
CAPITOLUL 2: IV.2 Compoziţii exemplificative de betoane uşoare.
Caracteristici în stare întărită
SUBCAPITOLUL 1: IV.2.1 Betoane uşoare de izolaţie şi rezistenţă
SECŢIUNEA 1: IV.2.1.1 Beton uşor cu argilă expandată
(12) Încadrare conform rezultatelor încercărilor iniţiale, conform NE 012/1:
a) Clasa de masă volumică: D1,6
b) Clasa de rezistenţă la compresiune: LC8/9
c) Clasa de conductivitate termică: CT 55
d) Clasa de consistenţă: S1
e) Dmax: 16 mm.
Tabelul IV.2.1
Componente Referenţial Reţeta, kg/m3 beton
Ciment II/A-V 42,5R SR EN 197-1:2011 375,00
Nisip 0/4 SR EN 12620+A1: 2008 736,70
Argilă expandată 4/8 SR EN 13055-1: 2003 76,45
Argilă expandată 8/16 SR EN 13055-1: 2003 145,39
Apă eficace SR EN 1008: 2003 160,25
Aditiv plastifiant SR EN 934-2: 2009 3,75

SUBCAPITOLUL 2: IV.2.2 Betoane uşoare de rezistenţă


SECŢIUNEA 1: IV.2.2.1 Beton uşor cu tuf vulcanic
(13) Încadrare conform rezultatelor încercărilor iniţiale, conform NE 012/1:
a) Clasa de masă volumică: D1,8
b) Clasa de rezistenţă la compresiune: LC12/13

Pag. 29 din 31
SintAct® Wolters Kluwer - Normativ din 2013, M.Of. 583 bis din 13-sep-2013

c) Clasa de conductivitate termică: CT 105


d) Clasa de consistenţă: S2
e) Dmax: 16 mm.
Tabelul IV.2.2
Componente Referenţial Reţeta, kg/m3 beton
Ciment II/A- M (S-LL) 32,5R SR EN 197-1: 2011 330,00
Nisip 0/4 SR EN 12620+A1: 2008 710,20
Tuf vulcanic 4/8 SR EN 13055-1: 2003 194,30
Tuf vulcanic 8/16 SR EN 13055-1: 2003 367,16
Apă eficace SR EN 1008: 2003 196,70
Aditiv plastifiant SR EN 934-2: 2009 3,30

SECŢIUNEA 2: IV.2.2.2 Beton uşor cu scorie bazaltică


(14) Încadrare conform rezultatelor încercărilor iniţiale, conform NE 012/1:
a) Clasa de masă volumică: D2,0
b) Clasa de rezistenţă la compresiune: LC30/33
c) Clasa de conductivitate termică: CT 105
d) Clasa de consistenţă: S1
e) Dmax: 16 mm.
Tabelul IV.2.3
Componente Referenţial Reţeta, kg/m3 beton
Ciment II/A- V 42,5R SR EN 197-1: 2011 375,00
Nisip 0/4 SR EN 12620+A1: 2008 704,90
Scorie bazaltică 4/8 SR EN 13055-1: 2003 221,45
Scorie bazaltică 8/16 SR EN 13055-1: 2003 409,64
Apă eficace SR EN 1008: 2003 127,07
Aditiv plastifiant SR EN 934-2: 2009 3,75

SECŢIUNEA 3: IV.2.2.3 Beton uşor cu agregate din cărămidă reciclată


(15) Încadrare conform rezultatelor încercărilor iniţiale, conform NE 012/1:
a) Clasa de masă volumică: D2,0
b) Clasa de rezistenţă la compresiune: LC25/28
c) Clasa de conductivitate termică: CT 105
d) Clasa de consistenţă: S1
e) Dmax: 16 mm.
Tabelul IV.2.4
Componente Referenţial Reţeta, kg/m3 beton
Ciment II/A- V 42,5R SR EN 197-1: 2011 330,00
Nisip 0/4 SR EN 12620+A1: 2008 544,58
Cărămidă reciclată 2/4 SR EN 13055-1: 2003 78,09
Cărămidă reciclată 4/8 SR EN 13055-1: 2003 156,18
Cărămidă reciclată 8/16 SR EN 13055-1: 2003 324,42
Apă eficace SR EN 1008: 2003 181,70
Aditiv plastifiant SR EN 934-2: 2009 3,30

SUBCAPITOLUL 3: IV.2.3 Beton uşor cu perlit expandat


SECŢIUNEA 1: IV.2.3.1 Beton uşor cu perlit tip 200G
NOTĂ - Perlitul tip 200G are masa volumică egală cu 200 kg/m3 şi este declarat grosier (G)
pe treapta de sortare a instalaţiei de fabricaţie
(16) Încadrare conform rezultatelor încercărilor iniţiale, conform normativului NE 012/1:
a) Clasa de masă volumică: D1,4.
b) Clasa de rezistenţă la compresiune: LC8/9.
c) Clasa de conductivitate termică: CT 55.
d) Clasa de consistenţă: S 4.
e) Dmax: 4 mm.

Pag. 30 din 31
SintAct® Wolters Kluwer - Normativ din 2013, M.Of. 583 bis din 13-sep-2013

Tabelul IV.2.5
Componente Referenţial Reţeta, kg/m3 beton
Ciment II/A- M (S-LL) 32,5R SR EN 197-1: 2011 300,00
Nisip 0/4 SR EN 12620+A1: 2008 365,70
Perlit expandat 200G SR EN 13055-1: 2003 93,29
Apă eficace SR EN 1008: 2003 177,84
Aditiv plastifiant SR EN 934-2: 2009 3,00

SECŢIUNEA 2: IV.2.3.2 Beton uşor cu perlit tip 90S


NOTĂ - Perlitul tip 90S are masa volumică egală cu 90 kg/m3 şi este recomandat pentru
realizarea şapelor (S).
Încadrare conform rezultatelor încercărilor iniţiale, conform normativului NE 012/1:
a) Clasa de masă volumică: D1,2.
b) Clasa de rezistenţă la compresiune: < LC8/9.
c) Clasa de conductivitate termică: CT 40.
d) Clasa de consistenţă: S1.
e) Dmax: 4 mm.
Tabelul IV.2.6
Componente Referenţial Reţeta, kg/m3 beton
Ciment II/A- M (S-LL) 32,5R SR EN 197-1: 2011 300,00
Nisip 0/4 SR EN 12620+A1: 2008 360,40
Perlit expandat 90S Grosier SR EN 13055-1: 2003 91,94
Apă eficace SR EN 1008: 2003 220,60
Aditiv plastifiant SR EN 934-2: 2009 3,00

SUBCAPITOLUL 4: IV.2.4 Beton foarte uşor cu perlit 200 G şi aditiv antrenor de aer
(17) Încadrare conform rezultatelor încercărilor iniţiale, conform normativului NE 012/1:
a) Clasa de masă volumică: D0,8
b) Clasa de rezistenţă la compresiune: < LC8/9
c) Clasa de conductivitate termică: CT 24
d) Clasa de consistenţă: S4
e) Dmax: 4 mm.
Tabelul IV 2.7
Componente Referenţial Reţeta, kg/m3
Ciment II/A- M (S-LL) 32,5R SR EN 197-1: 2011 300,00
Perlit expandat 200G SR EN 13055-1: 2003 123,37
Apă eficace SR EN 1008: 2003 131
Aditiv plastifiant SR EN 934-2: 2009 3,00
Aditiv antrenor de aer SR EN 934-2: 2009 1,0

Publicat în Monitorul Oficial cu numărul 583 bis din data de 13 septembrie 2013

Pag. 31 din 31