CONFLICTELE ȘCOLARE
1
3. Manifestarea în mod rigid vs. flexibil.
4. Manifestarea în mod intelectual vs. emoţional.
5. Exagerare vs. minimalizare
6. Dezvăluire obligatorie – tăinuire obligatorie
În soluţionarea conflictelor şcolare rolul determinant îl are profesorul. El trebuie să fie un
pacificator care utilizează, constructiv conflictul în vederea atingerii finalităţilor educaţionale
stabilite. Acest scop poate fi atins doar cunoscând, cauzele iniţiale concrete ale conflictului
apărut.
1. Cauzele conflictelor şcolare ce ţin de profesori;
Lipsa de experienţă
Probleme de comunicare
Probleme personale
Diferenţe de atitudine.
2. Cauzele conflictelor şcolare ce ţin de comportamentele elevilor:
Oferirea unor slabe puncte de sprijin în rezolvarea şi depăşirea situaţiilor critice;
Stimularea inegală a elevilor în activitate;
Supraîncărcarea cu sarcini nediferenţiate;
Subiectivitate în evaluarea cunoştinţelor şi a comportamentelor afectiv-atitudinale;
Prioritatea acordată informativului şi neglijarea aspectelor formative ale dezvoltării
personalităţii elevului;
Slabă preocupare pentru insuccesele şcolare ale unor elevi;
Neacceptarea exprimării unor opinii opuse, diferite de cele exprimate de profesori;
Recurgerea la argumentul autorităţii în rezolvarea unor probleme;
Pasivitatea, amânarea problemelor constatate;
Utilizarea „expresiilor şi atitudinilor ucigaşe” atunci când elevii formulează
anumite soluţii sau puncte de vedere;
Afirmarea deschisă a neîncrederii în forţele elevului;
Persistenţa în didacticism, tutelă, control excesiv;
Prelungirea în clasă a propriilor nemulţumiri, cauzate extern;
Neadaptarea la evoluţia dezvoltării elevilor, la particularităţile de vârstă şi
individuale;
Insuficienta formare a deprinderilor de cunoaştere reciprocă, de muncă în grup, de
cooperare, de acceptare reciprocă;
Ne antrenarea elevilor în managementul activităţii: în luarea deciziilor, în
organizarea activităţii, în coordonare etc.;
Nu sunt discutate cu elevii regulile şi consecinţele nerespectării acestora;
2
Utilizare redusă a variatelor reţele de comunicare cu elevii;
Neutilizarea relaţiilor cu elevii în afara lecţiilor, în activităţi extracurriculare, cu
scopul cunoaşterii, stimulării şi consilierii acestora;
Lipsă de interes pentru relaţiile dintre elevi: competiţia din clasă, rolul grupurilor
informale, manifestări agresive şi de intimidare între elevi;
Slaba comunicare cu părinţii pentru cunoaşterea evoluţiei elevilor şi crearea unui
parteneriat pentru soluţionarea tensiunilor apărute;
Practicarea stilului permisiv sau a celui rigid, autocratic.
Toate aceste cauze derivate în special din aplicarea unui management defectuos în clasă
conduc la trăiri negative care se acumulează şi ajung să se exprime în conflicte deschise, în
situaţii de criză.
3
pedeapsa trebuie însoţită de o discuţie asupra circumstanţelor, asupra regulilor ce au
fost încălcate, precum şi a consecinţelor viitoare dacă se va repeta greşeala;
pedepsele nu trebuie să fie umilitoare;
când pedepseşte, profesorul trebuie să facă distincţia între act şi autor, pentru a evita
extinderea aprecierii referitoare la încălcarea punctuală a regulii la întreaga
personalitatea elevului.
Literatura de specialitate oferă o serie de modele care pot sprijini cu succes profesorul în
demersul său de gestionare / rezolvare a situaţiilor conflictuale din sala de clasă şi de respectare
a regulilor Iată câteva modele:
Modelul Canter. Acest model solicită ca profesorul să se manifeste pozitiv în toate
situaţiile, să formuleze reguli şi aşteptări clare, să-i ajute pe elevi să conştientizeze consecinţele
încălcării regulilor şi să utilizeze stimulările adecvate.
Modelul Fred Jones. În acest model, accentul este pus pe motivaţia elevului şi pe
comportamentul acestuia în sala de clasă. Sunt prezentate o serie de proceduri pentru
îmbunătăţirea eficienţei profesorilor în gestiunea comportamentelor perturbatoare ale elevilor,
astfel:
1. Profesorul poate utiliza limbajul trupului pentru a stopa comportamentul nedorit
2. Folosirea sistemului de stimulente
3. Sprijin instrucţional pozitiv.
4. Elaborarea unui plan privind disciplina în clasă, sistemul de reguli şi sistemul de
stimulente.
Modelul Kounin se concentrează pe disciplina preventivă, adică presupune utilizarea
unor tehnici şi strategii apte să prevină apariţia unor probleme de comportament. Ideile lui
Kounin includ: efectul de undă, atenţia distributivă, controlul simultan, menţinerea interesului şi
a implicării.
Modelul consecinţelor logice presupune ca elevul să se autoevalueze şi să prevadă
consecinţele încălcării regulilor şcolare
4
să coopereze pentru găsirea soluţiilor care să mulţumească ambele părţi implicate.
Soluţionarea conflictelor prin mediere este o procedură larg răspândită. Acest model
urmează aceleaşi principii ca şi celelalte proceduri de mediere: se bazează pe voluntariat, soluţia
este negociată cu multă răspundere şi este înregistrată în scris. Mediatorul profesor sau elev
trebuie să aibă o serie de calităţi pentru a face faţă unei astfel de sarcini, respectiv:
Imparţialitatea (un mediator este neutru, obiectiv şi nepărtinitor);
Ascultare
Respect
Demn de încredere
Ajută oamenii să colaboreze
Medierea realizată de colegi nu-şi propune să descopere cine are dreptate şi cine greşeşte:
elevii sunt încurajaţi să se concentreze pe ceea ce s-a întâmplat înainte de conflict şi să înveţe
cum să meargă mai departe împreună.
Etapele procesului de mediere a unui conflict
I. Introducere
1. Salutul
2. Explicarea scopurilor
3. Numirea principiilor
4. Explicarea procesului de mediere—Mediatorul explică următorii paşi ai procesului:
- Prezentarea punctelor de vedere;
- Căutarea soluţiilor şi încercarea de a găsi înţelegere;
- Înregistrarea în scris a acordurilor
5. Explicarea regulilor de discuţie
5
CHESTIONAR PENTRU CADRE DIDACTICE
6
CHESTIONAR PENTRU ELEVI
7
CHESTIONAR PENTRU ELEVI - II
1. În colectivul din care fac parte, elevii cei mai conflictuali sunt în număr
de _______.
2. În colectivul meu, elevii cei mai violenţi (bătăuşi) sunt în număr
de______.
3. Mi se întâmplă să mă cert cu un coleg:
a) niciodată; b) rareori; c) deseori.
4. Mi s-a întâmplat să lovesc un coleg din clasă:
a) niciodată; b) rareori; c) deseori.
5. Mi s-a întâmplat să fiu lovit de un coleg din actualul meu colectiv:
a) niciodată; b) rareori; c) deseori.
6. Intru în conflict cu colegii mei atunci când ei: (alege maximum trei răspunsuri şi notează-le cu
1, 2, 3 în ordinea descrescătoare a importanţei/frecvenţei lor):
(1) îi critică, ameninţă sau agresează pe prietenii mei
(2) mă agresează (se leagă de mine) fără motiv
(3) sunt cei mai slabi la învăţătură
(4) îmi critică înfăţişarea
(5) râd de rezultatele mele
(6) îmi critică familia (părinţii, fraţii…)
(7) manifestă aroganţă (sunt îngâmfaţi)
(8) spun minciuni
(9) sunt favorizaţi de profesori
(10) alte motive________________.
7. În general, după un conflict (ceartă, neînţelegere) cu un coleg de clasă (alege maximum trei
răspunsuri şi notează-le cu 1, 2, 3 în ordinea descrescătoare a importanţei/frecvenţei lor):
1. ne împăcăm cerându-ne şi acceptând scuze
2. nu mai vorbim unul cu celălalt timp îndelungat
3. ne ameninţăm unul pe celălalt
4. ajungem la bătaie
5. solicităm ajutorul altor colegi/prieteni
6. solicităm ajutorul dirigintelui sau altui profesor
7. solicităm ajutorul părinţilor
8. altă variantă_________________