ELABORAREA ŞI COMPLETAREA UNEI FIŞE DE ANALIZĂ COMPARATIVĂ CU
PRIVIRE LA METODELE DE EVALUARE EDUCAŢIONALĂ
Metode tradiţionale – centrate pe profesor
acordă prioritate instrucţiei
orientare intelectualistă
tind să deplaseze accentul pe învăţare, simultan
pun accent pe predare
elevul este privit mai mult ca şi obiect al
instruirii
neglijarea activităţii independente
centrate pe cuvânt
recursive şi pasive, bazate pe memorie şi
reproducere
orientate pe predare
sunt abstracte, prea puţine legate de realitate
impun o conducere rigidă a instrucţiei,
conformism
impun un control formal, adeseori agresiv
promovează competiţia
exagerează caracterul individual sau pe cel
social
se bazează pe o motivaţie exterioară
intervin relaţii rigide, autoritare
profesorul este transmiţătorul şi depozitarul
instruirii
Metode moderne – centrate pe elev
educaţia înaintea instrucţiei
prioritate dezvoltării integrale a personalităţii,
dezvoltarea capacităţilor şi aptitudinilor
cu exigenţe sporite faţă de predare
elevul devine obiect şi subiect al instruirii
orientate pe însuşirea tehnicilor de muncă
independentă
centrate pe acţiune, cercetare, descoperire
metodele activ-participative, care produc
cunoaşterea prin efort propriu
atenţia pe proces, pe elaborări proprii
au un contact direct cu viaţa şi practica reală
încurajează independenţa, iniţiativa,
inventivitatea, creativitatea
stimulează autocontrolul, autoevaluarea,
autoreglarea
stimulează cooperarea şi ajutorul reciproc
îmbină armonios învăţarea individuală cu cea
socială
dezvoltă motivaţia interioară
induc relaţii democratice
profesorul este organizator şi facilitatorul
învăţării