Sunteți pe pagina 1din 2

Caracterizarea Ilonei din opera „Pădurea Spânzuraților”

de Liviu Rebreanu
Ilona este personajul principal din opera „Pădurea Spânzuraților” de Liviu Rebreanu, a 2-
a soție a lui Apostol Bologa și fiica de 17 ani a groparului Paul Vidor.

Din fragmentul „Nu ți-e frică între atâția militari ? ... / -Mie imi e frică numai de
Dumnezeu” înțelegem că era credincioasă, cu frica lui Dumnezeu, de restul nu îi era
frică, așa și trebuie să fie în zilele de astăzi.

Aceasta se îndrăgostise de locotent, putem spune că un tip de iubire la prima vedere


sugerează fragmentul „Ilona se oploși lângă sobă, fără a-l pierde din ochi, parcă ar fi fost
fermecată”. Un moment în care putem surprinde acest lucru este faptul că „privirea ei
veselă îl rușina”, cine nu încerca să îi facă pe plac unei persoane de care îi plăcea.

Lui Apostol Ilona la fel îi era pe plac, acest sentiment al iubirii e prezent și în fragmentul
„Glasul ei îi păru atât de alinător, că tresări de bucurie”.

Unul din stâlpii pe care se bazează iubirea este să avem unul de altul grijă și să fim
prezenți în momentele grele, acest lucru îl vedem în fragmentul „văzu la picioarele lui pe
fata groparului, Ilona avu o tresărire și se apropie, sprintenă și bucuroasă”.

Deși era o simplă fată, Pe Ilona aș incadra-o în tipologia fetelor cochete, aceasta era
harnică, după cele relatate în operă „tata nu mă punea la muci silnice, ci aveam grijă pe
lângă casă, cât puteam”, un alt fragment este „auzi cum Ilona așeză o sticluță pe masă,
cum șterge lingurița, cum pășește în vârful picioarelor”. Din acest fragment determinăm
atenția sa către bolnav, să nu-l trezească cumva.