Universitatea din Piteşti

Facultatea de Electronică, Comunicaţii şi Calculatoare

Tema 5 – Armonici şi Filtre

Studenţi:
Mihaela Joiţescu
Cătalin George Ion
Claudiu Ilie
Diana Neacşu
Bogdan Neacşu
Dragoş Nicolae
 Cuprins:
1. Introducere....................................................................................................................3
2. Concluzie........................................................................................................................7
3. Filtre pasive....................................................................................................................9
4. Filtrele pasive...............................................................................................................10
5. Filtru simplu acordat...................................................................................................11
6. Filtru dublu rezonant...................................................................................................12
7. Compensarea puterii reactive......................................................................................15
8. Puterea reactivă...........................................................................................................17
9. Experienţe simple.........................................................................................................18
10. Cum poate fi îmbunătăţită performanţa ?.................................................................21
11. Central sau dispersat?................................................................................................22
12. Atenţie la raportul L/C...............................................................................................23
13. Concluzii....................................................................................................................24
14. Topologia filtrelor active............................................................................................25
15. Filtrele active serie.....................................................................................................26
16. Principiul de funcţionare al filtrului activ paralel.....................................................27
17. Punctul de conectare şi configuraţia..........................................................................27
18. Configuraţia paralelă.................................................................................................29
19. Configuraţie în cascadă..............................................................................................29
20. Rezultate ale unei aplicaţii test...................................................................................30
21. Sarcină de tip calculator personal..............................................................................30
22. Sarcină de tip acţionare cu viteză variabilă...............................................................31
23. Avantajele filtrelor active...........................................................................................33
24. Filtre de armonici.......................................................................................................33
25. Soluţii pentru limitarea distorsiunilor armonice........................................................35
Bibliografie:.....................................................................................................................41

2
 Armonici şi Filtre

1. Introducere
O mare parte din sarcina industrială, comercială şi casnică are
caracteristici neliniare şi nivelul distorsiunii armonice în reţeaua de distribuţie de
joasă tensiune a devenit o problemă serioasă. Problemele care ar putea fi
determinate de nivelul excesiv al armonicilor de tensiune în reţeaua electrică
sunt cunoscute de mult timp şi au fost stabilite proceduri şi standarde pentru a
limita aceste distorsiuni. Aceste măsuri au cunoscut un succes deosebit, atunci
când problemele pe care le au consumatorii au fost determinate, aproape
întotdeauna, de aspecte din interiorul societăţii şi rareori au fost introduse de
reţeaua electrică de alimentare. Dacă această situaţie se menţine, consumatorii
trebuie să-şi limiteze curentul armonic absorbit din reţea. În consecinţă,
consumatorii trebuie să se asigure că este prevăzută filtrarea armonicilor şi dacă
este necesar să realizeze acest lucru.
Sursele de tensiuni armonice sunt surse care produc tensiuni
electromotoare nesinusoidale. Întrucât reactanţa surselor de tensiune (pe fiecare
armonică în parte) este comparabilă ca valoare cu reactanţa echivalentă a reţelei
în punctul comun de racord, aceste surse generează curenţi nesinusoidali cu
valori puternic dependente de caracteristicile reţelei. La sursele de tensiuni
armonice, din motive constructive (simetria maşinilor electrice), undele
tensiunilor şi curenţilor sunt alternativ simetrice şi deci nu conţin decât
armonice impare; aceste surse pot cauza uneori oscilaţii subarmonice.
Armonicele de ordin par pot fi generate îndeosebi de sursele de curenţi
armonici; în condiţii obişnuite, ele deţin o pondere scăzută în raport cu celelalte
armonice din reţea.
Condiţionarea reciprocă între armonicele de curent şi cele de tensiune este
puternic influenţată de reactanţele şi configuraţia reţelei (conexiunile
transformatoarelor şi maşinilor rotative, bobine, baterii de condensatoare etc.),
precum şi de fenomenele de rezonanţă şi ferorezonanţă care se pot manifesta în
anumite situaţii.
Perturbaţiile armonice pot apărea în diferite puncte ale reţelei mult
îndepărtate de sursa deformantă, din cauza disproporţiei relative a impedanţelor
pe care se închid aceşti curenţi. Zona de propagare a armonicelor superioare
este cu atât mai extinsă cu cât tensiunea de lucru la bara de racord a sursei
deformante este mai ridicată. În zonele din reţea în care sursele de curenţi
armonici predomină asupra surselor de tensiuni armonice, inductanţele
3
circuitelor conduc la amplificarea armonicelor de tensiune; în schimb, în zonele
de reţea în care predomină sursele de tensiuni armonice asupra celor de curenţi
armonici, capacităţiile au un rol de amplificare a armonicelor de curent.
Elementele liniare ale reţelei ( R , L şi C = ct), nu convertesc frecvenţele
tensiunilor şi curenţilor armonici, ci realizează amplificarea sau atenuarea lor.
Elementele neliniare sunt răspunzătoare şi de conversia frecvenţelor.
Prin urmare, tensiunile armonice, provenind de la sursele de tensiuni
nesinusoidale şi aplicate reţelei în diferite puncte, dau naştere curenţiilor
armonici de ordin corespunzător sau diferit, amplificaţi ori atenuaţi de către
elementele neliniare ale circuitelor şi de către cele reactive ( L, C ). Curenţii
armonici, generaţi de sursele de curenţi nesinusoidali, se vor închide pe
circuitele reţelei şi vor conduce la o deformare corespunzătoare a tensiunii, în
funcţie de valorile impedanţelor echivalente ale reţelei (în punctele de injecţie
respective); din acest motiv, spectrul tensiunii în aceste puncte are calitativ
aceeaşi variaţie ca şi spectrul curentului nesinusoidal injectat de sursa
deformantă.
Echipamentele furnizorilor de energie electrică (în special alternatoarele şi
transformatoarele) nu pot produce, prin construcţia lor, o undă sinusoidală pură,
ci doar una practic sinusoidală. Conform STAS 1893, prin tensiune alternativă
practic sinusoidală se înţelege acea tensiune alternativă la care nici una din
valorile instantanee nu diferă faţă de valoarea instantanee a undei fundamentale
cu mai mult de 5% din amplitudinea acesteia din urmă; în mod analog, prin
curent alternativ practic sinusoidal, se înţelege acel curent alternativ la care nici
una din valorile instantanee nu diferă faţă de valoarea instantanee a undei
fundamentale cu mai mult de 5% din amplitudinea acesteia din urmă. Uneori, o
funcţionare dezechilibrată a maşinilor sincrone poate provoca armonice multiplu
de 3.
În trecut, armonicele multiplu de trei (de nivel relativ coborât), care
apăreau în reţelele furnizorilor de energie, se compensau eficient prin folosirea
conexiunii în triunghi a transformatoarelor. Astăzi preocuparea pentru armonice
a sporit din trei motive principale :
 pătrunderea pe scară foarte largă în reţelele electrice a unor sarcini
neliniare, în special a convertizoarelor statice de putere;
 creşterea probabilităţii de rezonanţă în reţele, din cauza creşterii
numărului de condensatoare pentru îmbunătăţirea factorului de putere;
 creşterea sensibilităţii la armonice a echipamentelor din sistemul
energetic şi a sarcinilor la consumatori.

4
 În general, curenţii armonici sunt produşi într-o mai mică măsură de către
echipamentele de producere, transport şi distribuţie a energiei electrice.
Ponderea principală revine consumatorilor casnici şi industriali, care contribuie,
în cea mai mare măsură, la producerea regimului deformant; în acest sens,
consumatorii casnici, deşi de putere mai redusă decât cei industriali, pot
reprezenta o sursă importantă de distorsiuni armonice, deoarece se pot utiliza
simultan un număr mare de aparate, pe perioade lungi de timp. Consumatorul
casnic mediu, care utilizează din ce în ce mai multe echipamente electronice
neliniare (receptoare TV, lămpi fluorescente, cuptoare cu microunde,
calculatoare, variatoare de lumină etc.) contribuie la poluarea cu armonice a
reţelei de alimentare cu energie electrică, în special din cauza punţilor
redresoare, care intră în componenţa sarcinilor electronice.
Printre sarcinile industriale, care pot fi surse importante de distorsiuni
armonice, se numără convertizoarele de putere, cuptoarele de inducţie, cele cu
arc etc. În tabelul 1.1 este prezentat un rezumat privind caracterul deformant al
unor categorii de receptoare electrice casnice şi industriale, pe baza căruia
putem trage, în principal, următoarele concluzii :
 aparatele care produc poluare armonică sunt circuitele de alimentare
ale receptoarelor TV, constituite din sisteme de redresare şi ale căror elemente de
filtrare pe partea de curent continuu sunt reduse adesea la o simplă capacitate;
 aparate - denumite eufemistic "normal" poluante - sunt sisteme de
redresare, care se caracterizează printr-o undă de curent mai mult sau mai puţin
asemănătoare cu o undă dreptunghiulară;
 aparatele cele mai puţin poluante sunt echipamentele cu caracteristica
de curent-tensiune neliniară, care folosesc elemente redresoare.
În funcţie de rangul armonicii, definit ca raport dintre frecvenţa armonicii
şi frecvenţa fundamentalei, curbele de tensiune şi de curent, produse de sursele
poluante, pot fi:
- armonice, dacă rangul lor este un număr întreg;
- subarmonice, dacă rangul lor este subunitar;
- inter-armonice, dacă rangul lor este diferit de un multiplu întreg al
frecventei fundamentale.
Armonicile sunt curenţi sau tensiuni sinusoidale, având o frecvenţa
multiplu întreg al frecvenţei la care sistemul este proiectat să lucreze (numită
frecvenţă fundamentală - în mod normal, 50 Hz sau 60 Hz). Prezenţa
armonicilor îşi are originea în neliniarizarea caracteristicilor echipamentelor şi a
receptoarelor conectate la sistemul electroenergetic, nivelul distorsiunii poate fi
descris prin spectrul armonic, cu indicarea amplitudinii şi a defazajului pentru
fiecare armonică individuală.

5
 Inter-armonicile sunt curenţi sau tensiuni având o frecvenţă care nu este
un multiplu întreg al frecvenţei fundamentale; acestea pot să apară ca frecvenţe
individuale sau ca spectre de bandă largă. Principalele surse ale distorsiunii
inter-armonice pot fi considerate convertoarele statice (de medie frecvenţă şi
ciclo-convertoarele), motoarele de inductie, dispozitivele cu arc electric,
sistemele cu reglaj bipoziţional etc.
Inter-armonicile se caracterizează, în general, printr-o variaţie periodică,
dar semnalul nu are perioada T (T fiind perioada corespunzatoare
fundamentalei) şi nici multiplu întreg al acesteia, fapt care explică aparitia unor
componente suplimentare faţă de cele care rezulta din descompunerea în serie
Fourier. Au fost evidentiate semnale cu frecvenţa de 490 Hz şi 530 Hz, în cazul
acţionărilor reglabile cu motoare sincrone şi interarmonici cu frecvenţele
cuprinse între 4 Hz şi 14 Hz, în cazul cicloconvertoarelor.
În general, se poate afirma că inter-armonicile sunt caracteristice conectării a
două sisteme de tensiune alternativa având frecvenţe diferite, cazul motoarelor
de tensiune alternativă, alimentate prin convertoare de frecvenţă, fiind tipic în
acest sens.
În practică, domeniul de frecvenţă al surselor poluante este de la câţiva Hz
la aproape 10 kHz.
Din punct de vedere al limitelor şi toleranţelor admise pentru nivelul de
poluare cu armonici, receptoarele sunt de două tipuri:
- receptoare electrice sau electronice sensibile la efectele instantanee
sau de scurtă durată (electronică de putere, releele de protectie etc.);
- receptoare sensibile la efectele cumulative ale poluării armonice
(condensatoare, maşini electrice, conductoare izolate etc.).
În scopul limitării poluării armonice a reţelelor electrice, au fost elaborate
recomandări, care pot fi sub diferite forme:
- tensiuni admisibile pe barele de alimentare;
- curenţi armonici admisibili;
- puteri perturbatoare admisibile;
- influenţe admisibile asupra transmisiilor telefonice.
a) Criteriul tensiunilor armonice admisibile, utilizat în special pentru
aprecierea calităţii energiei electrice în punctul de alimentare a consumatorului,
permite compararea nivelului global al perturbaţiei armonice în reţea cu nivelul
limită admis. Nivelul tensiunilor armonice determinat de un consumator
perturbator, în punctul de racordare, depinde atât de curentul armonic determinat
de acesta, cât şi de impedanţa armonică a reţelei, în acest punct.
b) Criteriul curenţilor armonici permite evaluarea mai corectă a încadrării
consumatorilor în limitele de perturbatie, alocate fiecaruia, dar nu permite

6
evaluarea directa a influenţelor asupra unor receptoare sensibile la armonicile de
tensiune şi racordate la aceeasi bară de alimentare cu consumatorul neliniar.
c) Criteriul puterii perturbatoare este utilizat în special în reţelele de
medie tensiune, pe linii radiale, la care, în lungul liniei, sunt alimentaţi
consumatori perturbatori; aplicarea criteriilor de tensiune armonica sau curent
armonic poate conduce la restricţii exagerate pentru consumatorii conectati spre
sfârşitul liniei, comparativ cu cei conectaţi la începutul acesteia.
d) Criteriul influenţelor admisibile asupra transmisiilor telefonice este
utilizat în special în ţările anglo-saxone şi ţine seama de perturbarea liniilor
telefonice plasate în paralel cu liniile electrice aeriene prin care circulă curenţi
armonici. Odată cu reducerea numărului liniilor telefonice aeriene, acest criteriu
îşi pierde din importanţă.
Fenomene de distorsiuni puse în evidenţă în ţara noastră prin măsurători:
- în cazul reţelelor de înaltă tensiune (U N  220 kV), tensiunile
armonice, care apar într-un punct al retelei, pot fi regăsite, fără atenuare şi
amplificare excesivă, pe o rază de circa 150 km;
- în cazul reţelelor cu tensiune nominală U N  220 kV, tensiunile
armonice, care apar într-un punct al reţelei, pot fi regăsite în toate punctele
acelei retele, precum şi în reţelele cu tensiuni nominale inferioare, situate în
aval.

2. Concluzie
Poluarea armonică, ce apare într-un punct al reţelei electrice, afectează
unnumăr de consumatori cu atât mai mare, cu cât aceştia se racordează la o reţea
cu curenţi de scurtcircuit şi tensiuni nominale mai ridicate. În consecinţă,
măsurile de limitare a armonicilor vor avea o importanţă cu atât mai mare, cu cât
tensiunea nominala a retelei, la care se racordează consumatorul neliniar, este
mai mare

În general, există trei metode disponibile, fiecare cu avantajele şi

dezavantajele sale. Acestea sunt:
♦ filtre pasive ;
♦ soluţii utilizând transformatoare − de izolare, zig-zag, grupare fazorială ;
♦ filtre active;

Echipamentele de limitare a armonicilor pot fi destinate pentru a satisface

cerinţele furnizorilor de energie (adică să corespundă condiţiilor impuse de G5/4

7
sau altor norme locale echivalente) sau de a rezolva problemele ridicate de
curentul armonic în interiorul instalaţiei. Poziţionarea şi selectarea
echipamentului depinde de condiţiile particulare şi necesită în mod obişnuit o
analiză detaliată privind armonicile. Acolo unde sunt în funcţiune echipamente
informatice (IT), toate armonicile impare existente determină probleme, precum
supraîncărcarea conductorului neutru cu armonici de rang multiplu de trei
(respectiv multiplu de trei impare). Asemenea probleme pot să fie evitate printr-
o proiectare corespunzătoare − prin dimensionarea corectă a cablurilor la
instalarea lor − însă, de multe ori, modificarea funcţionalităţilor şi amenajărilor
într-o clădire poate să ducă la apariţia acestei probleme după un timp îndelungat
după ce clădirea a fost deja dată în funcţiune. Problema este amplificată prin
faptul că dotările birourilor sunt frecvent reorganizate, astfel încât circuitele care
odată erau relativ „curate” devin puternic poluate.
Cu alte cuvinte, se modifică profilul armonic al clădirii, odată cu aducerea
de noi echipamente şi relocarea celor existente. Modificările sunt, în mod
obişnuit, planificate fără a se ţine seama de efectul pe care acestea îl au asupra
infrastructurii electrice a clădirii. Reamplasarea cablurilor într-o clădire în
funcţiune poate fi foarte scumpă şi să ducă la demolări mult prea mari, astfel
încât pentru a fi luate în considerare sunt necesare alte metode de limitare.
Utilizarea filtrelor pasive este posibilă (a se vedea secţiunea 3.3.1 a acestui
Ghid), însă este dificil de proiectat un circuit pasiv eficient, de filtrare pentru
armonica de rang trei. Un filtru pasiv va răspunde numai la armonicile pentru
care a fost proiectat, încât vor fi necesare noi circuite de filtrare individuale
pentru alte frecvenţe armonice nedorite care apar. În unele cazuri, atunci când
spectrul armonic se modifică, este necesară reamplasarea sau suplimentarea
filtrului pasiv. Transformatoarele în zig-zag sau transformatoarele în triunghi de
izolare sunt eficiente contra armonicilor cu rang multiplu de trei, dar nu au efect
asupra altor armonici. În aceste cazuri, utilizarea filtrelor active reprezintă o
soluţie foarte bună.

3. Filtre pasive
Elemente de bază
Puterea reactivă pe fundamentală este întotdeauna o oscilaţie păguboasă
de energie (datorită defazajului oscilaţiile au şi valori negative). Faptul că
curbele de tensiune şi de curent electric nu variază proporţional, este o condiţie

8
suficientă pentru existenţa puterii reactive. Dacă se iau în consideraţie şi
armonicile de curent nu este clar dacă acestea pot fi considerate ca o alta formă a
puterii reactive. Armonicile de curent pot să apară în sisteme în care ele nu
determină energie şi când pe întreaga durată a unei perioade, curbele de tensiune
şi de curent electric total pot să aibă acelaşi semn (de exemplu, în cazul
variatoarelor de tensiune alternativă pentru controlul lămpilor cu incandescenţă).
Noţiunea de „curent reactiv” se aplică uneori curenţilor armonici când aceştia nu
determină armonici de tensiune substanţiale, de acelaşi rang, astfel că produsul
între curentul şi tensiunea de acelaşi rang rezultă zero. În calculul puterii
instantanee, la un moment dat poate fi o valoarea momentană redusă a
curentului electric (chiar zero ca în cazul variatoarelor de lumină) înmulţită cu o
valoare mare a tensiunii, iar în alt moment ar putea fi un curent mare şi o
tensiune redusă. La calculul valorii medii a integralei valorilor puterii
instantanee rezultă o valoare mai mică decât produsul valorilor efective ale
tensiunii şi curentului electric. Acest lucru înseamnă că undeva trebuie să existe
putere reactivă, deşi în nici un moment nu are loc un transfer de energie de la
receptor spre reţea, aşa cum are loc în cazul puterii reactive pe armonica
fundamentală. Totuşi armonicile de curent au multe aspecte comune cu puterea
reactivă:
• ambele conduc la încărcarea suplimentară nedorită a generatoarelor, cablurilor
şi transformatoarelor, deşi nu participă la producerea şi transferul de energie
electrică utilă;
• ambele determină pierderi suplimentare − deoarece căderea de tensiune este
proporţională cu curentul electric, produsul lor este real şi diferit de zero;
• armonicile apar, în cea mai mare parte, la consumator şi se propagă în sens
invers transferului de energie (fig. 1) (cu excepţia surselor distribuite cu energie
regenerabilă, care sunt conectate la reţea prin intermediul unui invertor şi a cărui
armonici se propagă de la sursa de energie).
Puterea reactivă pe armonica fundamentală nu are un sens definit, cu
excepţia faptului că absorbţia puterii reactive inductive se consideră identică cu
producerea de putere reactivă capacitivă şi invers.

9
 Figura 1 : Apariţia armonicilor la receptor şi propagarea în sens invers, spre
sursa de alimentare

4. Filtrele pasive
Sunt folosite pentru a realiza o cale de impedanţă redusă pentru curenţii
armonici astfel ca ei să circule în filtre şi nu în sistemul de alimentare (Fig.2).
Filtrele pasive, în reducerea nivelului de armonici, pot fi:
− montate în serie, cu scopul de a mări impedanţa căii armonicilor; se mai
numesc filtre serie sau de blocare;
− montate în paralel, cu scopul şuntării armonicilor la masă;
Filtrele de prima categorie se numesc filtre serie, iar cele din a doua
categorie filtre paralel sau şunt. Cele mai des utilizate sunt filtrele şunt /paralel.

Fig.2. Filtre pentru compensarea armonicilor:

a) – Filtru serie; b) – filtru paralel

10
 Filtre paralel
Aceste filtre pot fi:
- Simplu acordate;
- Dublu acordate;
- Filtru trecere sus.

5. Filtru simplu acordat

Circuitul serie este utilizat pentru limitarea armonicilor de curent produse
de echipamentul unei instalaţii sau de un grup de echipamente şi astfel curenţii
armonici nu se mai propagă înapoi către sursa de alimentare.
Rolul filtrului este de a reduce amplitudinea curentului armonic care se
propagă înapoi în reţeaua electrică de alimentare şi în consecinţă, distorsiunea
curbei de tensiune.

Fig.3. Filtru simplu acordat

Caracteristicile filtrului:
- frecvenţa de rezonanţă, f0:

unde:
f0 este frecvenţa de rezonanţă, în Hz;
L – inductivitatea bobinei, în H;
C – capacitatea condensatorului.

11
 6. Filtru dublu rezonant
După cum arată şi numele, un astfel de filtru are două frecvenţe de
rezonanţă. Un astfel de filtru se poate utiliza în locul a două filtre simplu
acordate, cum ar fi pentru armonica de ordinul 5 şi 7.
Avantajele unui astfel de filtru constau în:
− Pierderile totale de putere sunt mai mici la frecvenţa fundamentală;
− Există o singură bobină.

Ar fi astfel posibil, ca atât puterea reactivă pe fundamentală cât şi

armonicile să fie „compensate” cu aceleaşi mijloace. În realitate chiar aşa şi este
şi acest lucru este subiectul acestei aplicaţii. Aspectele de bază sunt reluate mai
amănunţit în continuare pentru a asigura înţelegerea informaţiilor:
• Bobinele de inductivitate L şi condensatoarele de capacitate C au în comun cu
rezistorul de rezistenţa electrică R mult mai puţin decât s-ar putea crede. Practic
în toată literatura tehnică din domeniul electrotehnic, inclusiv acest Ghid, aceste
elemente sunt considerate liniare, adică tensiunea şi curentul electric sunt
proporţionale. În realitate acest lucru corespunde numai în cazul curbelor pur
sinusoidale. Dacă se consideră valorile instantanee, tensiunea la bornele bobinei
este proporţională cu variaţia în raport cu timpul a curentului electric, iar în
cazul condensatorului curentul este proporţional cu variaţia în raport cu timpul a
tensiunii la borne. Aceste observaţii conduc direct la cel de-al doilea aspect:
• Într-un element rezistiv, o tensiune sinusoidală determină un curent sinusoidal
şi un curent sinusoidal determină o cădere de tensiune sinusoidală. Având în
vedere proporţionalitatea acestor mărimi acest lucru este banal. În cazul unui
element reactiv o tensiune sinusoidală determină, de asemenea, un curent
electric sinusoidal, iar un curent sinusoidal determină o cădere de tensiune
sinusoidală; acest lucru nu este însă banal. Strict vorbind acest lucru nu este însă
adevărat. O tensiune sinusoidală determină într-un condensator un curent
cosinusoidal şi într-o bobină un curent cosinusoidal negativ. În practică acest
aspect nu conduce la schimbări prea mari, deoarece curbele sinusoidale şi
cosinusoidale au aceeaşi formă, diferind numai în momentul iniţial, adică au
defazaje diferite (în practică, momentul iniţial este undeva departe în trecut şi nu
prezintă nici un interes şi nici o influenţă, numai defazajul prezintă interes).
Aceste observaţii conduc direct la următoarele aspecte: • În cazul
elementelor reactive, curbele nesinusoidale de tensiune nu conduc la aceeaşi
formă a curbelor de curent electric. Curbele dreptunghiulare devin triunghiulare,

12
liniile drepte devin curbe, iar cele înclinate devin orizontale. Este invers faţă de
proporţionalitatea indicată mai sus. • Rezistenţa electrică a unui element rezistiv
este în principiu aceeaşi, în cazul unei tensiuni sinusoidale sau nesinusoidale,
continue sau alternative, dacă se neglijeazsă efectul pelicular. Reactanţa
elementelor inductive însă creşte proporţional cu frecvenţa, iar reactanţa
elementelor capacitive scade invers proporţional cu creşterea frecvenţei. Acest
lucru are consecinţe asupra modului de variaţie a curbelor nesinusoidale de
tensiune sau curent electric, care, aşa cum s-a arătat mai sus, sunt defazate între
ele. Aceste curbe pot fi descrise de o sumă infinită de curbe sinusoidale de
diferite frecveţe (aşa numita analiză Fourier). Această comportare conduce la
anumite riscuri, de exemplu, cum s-a menţionat în secţiunea 3.1.2,
supraîncărcarea condensatoarelor, dar poate fi un avantaj la utilizarea filtrelor
pasive.
Circuit de filtrare dedicat pentru fiecare frecvenţă O anumită inductivitate
L şi o anumită capacitate C determină, într-un circuit, pentru o anumită
frecvenţă, o aşa numită frecvenţă de rezonanţă:

În afară de aceasta, unul dintre elemente determină un defazaj de 90° şi

altul de − 90°, pentru curenţii electrici prin cele două elemente conectate în
paralel şi pentru căderile de tensiune, dacă cele două elemente sunt conectate în
serie. În cazul circuitelor de filtrare sunt utilizate, în mod obişnuit, circuite LC
serie (circuite absorbante), în timp ce circuitele rezonante paralel (circuite
refulante) sunt utilizate numai în unele cazuri speciale. În continuare sunt
analizate numai circuitele cu conexiune serie. Cele două căderi de tensiune, la
bornele bobinei L şi la bornele condensatorului C sunt defazate între ele cu 180°,
având astfel polarităţi diferite. Chiar fără a apela aici la calculul fazorial este clar
faptul că reactanţele bobinei L şi condensatorului C nu se adună ci se scad, sau,
altfel spus, se adună dar au semne diferite, ceea ce conduce la acelaşi rezultat.
La frecvenţa de rezonanţă, la care cele două reactanţe au aceeaşi valoare,
diferenţa lor dă zero. În acest fel, un circuit absorbant, pentru această frecvenţă,
este practic un scurtcircuit. Numai rezistenţa electrică a circuitului, în principiu
cea a înfăşurării bobinei, poate fi luată în consideraţie, însă aceasta este foarte
mică în raport cu reactanţele elementelor.
Circuitul serie acordat se comportă ca absorbant (adică prezintă o
impedanţă redusă) pentru curentul electric de frecvenţa pentru care este el

13
acordat. Este utilizat pentru limitarea armonicilor de curent produse de
echipamentul unei instalaţii sau de un grup de echipamente şi astfel curenţii
armonci nu se mai propagă înapoi către sursa de alimentare. Curentul armonic
generat de către sarcină şi care se propagă înapoi către sursă, precum şi curentul
care parcurge circuitul absorbant rezultă, conform teoremei lui Kirchhoff, invers
proporţional cu reactanţele corespunzătoare. La trecerea curentului armonic
printr-o impedanţă rezultă o tensiune armonică care determină distorsiunea
curbei tensiunii de alimentare. Rolul filtrului este de a reduce amplitudinea
curentului armonic care se propagă înapoi în reţeaua electrică de alimentare şi în
consecinţă nivelul de distorsiune al curbei de tensiune ar trebui să fie diferit.
Astfel, dacă se doreşte reducerea nivelului tensiunii armonice de la o valoare
oarecare până la mai mult de 50%, cu ajutorul unui circuit absorbant, este
necesar ca acesta să aibă o impedanţă mai mică decât impedanţa de scurtcircuit a
reţelei de alimentare, la frecvenţa specificată. Pierderile care apar în filtrele
pasive şi în instalaţiile de compensare a puterii reactive conduc la încălzirea
circuitelor. În mod obişnuit pierderile se menţin reduse prin creşterea
necesarului de material − secţiuni mai mari ale conductoarelor, material
magnetic mai mult şi mai bun, ceea ce determină creşterea costurilor. În cazurile
extreme, utilizând echipamente ieftine (pierderi mari), banii care se economisesc
prin compensarea puterii reactive sunt pierduţi sub formă de pierderi active în
elementele echipamentului.
Pierderile de magnetizare şi prin curenţi turbionari în fier, precum şi
pierderile active în condensator sunt în mod obişnuit atât de mici, încât pot fi
neglijate, din punctul de vedere al comportării circuitului absorbant în reţeaua
electrică. Aceste pierderi determină însă împreună căldură, determină creşterea
temperaturii echipamentului în funcţionare normală, pot determina o
supraîncălzire sau defectarea acestuia şi sunt importante în proiectare. Pierderile
active influenţează calitatea filtrării, precizia de separare între frecvenţele
acceptate şi cele nedorite este mai ridicată dacă pierderile sunt mai reduse.
Pentru definirea calităţii circuitului este utilizat factorul de calitate, ca raportul
dintre reactanţa şi rezistenţa electrică ale circuitului.

7. Compensarea puterii reactive

Instalaţiile actuale de compensare a puterii reactive sunt afectate de
prezenţa şi cele mai multe dintre normele societăţilor de electricitate recomandă
şi unele chiar prescriu ca instalaţiile actuale de compensare a puterii reactive să
fie completate cu o bobină. Acest lucru înseamnă că aceste condensatoare

14
trebuie conectate cu o bobină în serie, astfel încât circuitul să se comporte pentru
armonicile superioare ca un element inductiv, iar pentru frecvenţa fundamentală
să rămână ca element capacitiv.
Condensatorul simplu utilizat pentru îmbunătăţirea factorului de putere
este în fond parte a unui circuit absorbant format cu componentele inductive din
reţea, în primul rând cu inductivităţile de dispersie ale transformatoarelor.
Procesele de rezonanţă pot să conducă la curenţi de rezonanţă foarte mari şi în
unele cazuri la supratensiuni în apropiere de transformatorul considerat.
După cum s-a arătat, la frecvenţa de rezonanţă, căderile de tensiune la
bornele elementului inductiv şi a celui capacitiv sunt egale, dar defazate cu 180°,
determinând astfel o cădere totală de tensiune nulă. Însă, la rezonanţă sau în
apropierea acesteia, căderile de tensiune la bornele fiecărui element, de exemplu
la bornele impedanţei sistemului în punctul comun de conectare, sunt mult mai
mari decât cele normale. Considerând fiecare element în parte, fiecare va avea la
borne o cădere mare de tensiune, deşi căderea de tensiune pe ansamblul
elementelor este redusă. Astfel se explică de ce la circuitele absorbante
„accidentale” apar probleme − instalaţiiile sunt conectate la bornele elementului
capacitiv şi sunt supuse la tensiunea ridicată a acestuia. Atunci când elementul
inductiv este adăugat în mod intenţionat, instalaţiile sunt conectate la tensiunea
rezultantă a întregului circuit absorbant. Supratensiunile rămân însă în interiorul
instalaţiei de compensare, apar la bornele condensatorului dimensionat
corespunzător, însă la bornele întregii instalaţii nu rezultă supratensiuni.
Este important de amintit faptul că, în special atunci când este conectată o
sarcină monofazată, neliniară, pentru reţelele de 50 Hz, apar armonici începând
cu 100 Hz până la peste 1 kHz, încât rezultă un câmp larg de rezonanţe care pot
fi excitate.
În practică, funcţiile de compensare a puterii reactive şi de filtrare a
curentului deformat sunt, de cele mai multe ori, combinate. Este uzual ca să se
stabilească frecvenţa de rezonanţă a circuitului LC la o frecvenţă care nu
corespunde unei armonici pentru a evita supraîncărcarea instalaţiei de
compensare. Dimensionarea bobinei se face în mod normal ca procent din
puterea reactivă a condensatorului, la 50 Hz. De exemplu, pentru un dezacord de
5 % , ceea ce reprezintă o cădere de tensiune de 1/20 la bornele bobinei şi o
cădere de tensiune de 21/20 la bornele condensatorului, astfel că prin scădere
rezultă în total 100 %. Pentru o frecvenţă de 20 ori mai mare, deci pentru 1000
Hz, relaţia este inversă; pentru această frecvenţă cele două elemente prezintă o
15
impedanţă identică, iar frecvenţa de rezonanţă a circuitului rezultă ca media
geometrică a celor două frecvenţe, adică la valoarea:
50 Hz ∗ 20 = 224 Hz
O altă valoare uzuală, de 7 %, determină o frecvenţă de rezonanţă de 189
Hz şi se evită astfel apariţia unui scurtcircuit pentru o armonică apropiată.
Deoarece circuitul LC este conectat în reţeaua electrică, armonicile determinate
de surse exterioare pot să-l parcurgă în acelaşi timp cu cele ale surselor interne
pentru care a fost dimensionat. De aceea, dacă un consumator foloseşte un filtru,
însă cei din apropiere nu folosesc, este necesară supradimensionarea filtrului. În
unele cazuri, supradimensionarea nu asigură numai preluarea suprasarcinilor
neprevăzute, ci conduce şi la creşterea factorului de calitate al filtrului,
asigurând o separare mai precisă a frecvenţelor dorite de cele nedorite, cu
reducerea pierderilor din circuit. Supraîncărcarea este redusă dacă instalaţia este
separată de celelalte printr-un transformator de distribuţie, cu inductivitatea
corespunzătoare.
Filtrele active (Active Harmonic Conditioners - AHC) sunt, în mod
normal, conectate paralel cu reţeaua. Însă situaţia este puţin diferită. Aceste
echipamente electronice analizează curentul armonic pe partea consumatorului
neliniar şi generează exact reziduul deformant în perioada următoare. În acest
fel, reziduul deformant este asigurat de către filtrul activ, iar curentul
fundamental este preluat din reţeaua de alimentare. Dacă curentul rezidual este
peste capacitatea filtrului, atunci acesta realizează numai parţial corecţia
necesară şi o parte dintre armonicile de curent sunt preluate din reţea.
Filtrele active acţionează numai pentru armonicile de curent care sunt
prezente în curentul de sarcină, adică în curentul din punctul de măsurare.
Efectiv acest lucru înseamnă că atâta timp cât parametrii filtrului sunt suficienţi
pentru sarcină, aceasta nu va afecta calitatea energiei electrice din reţea. Dacă
sarcina nu este în funcţiune, filtrul activ nu are nici un efect, deşi ar putea fi
utilizat, în acest timp, pentru îmbunătăţirea calităţii energiei electrice în reţea.
(figurile 1, 5 şi 6) oferă informaţii suplimentare privind filtrele active.
Filtrul pasiv, din contră, este totdeauna în funcţiune şi este pregătit, în
orice moment, să asigure absorbţia armonicii pentru care este dimensionat.
Datorită controlului electronic, filtrele active nu pot să fie supraîncărcate. Atunci
când capacitatea de lucru a filtrului activ este depăşită, se asigură o reducere
parţială a nivelului de distorsiune. Filtrele pasive, din contră, acordate, de

16
exemplu la 150 Hz (11 % grad de dezacordare) sau 250 Hz (4 % grad de
dezacordare) absorb orice nivel al armonicii de rang trei respectiv de cinci, până
la limita lor de supraîncărcare. Curenţii absorbiţi depind de nivelul total de
distorsiune din reţea şi nu de o anumită sarcină. Acesta este motivul pentru care
soluţia trebuie să fie larg dimensionată. Aceasta, în mod normal, nu implică
costuri suplimentare în comparaţie cu filtrele active.

8. Puterea reactivă
Aşa cum a fost menţionat, acolo unde apare putere reactivă în reţelele de
distribuţie (în mod obişnuit putere reactivă inductivă), o parte a energiei pe linie
nu este transmisă de la sursă la sarcină. De fapt aceasta oscilează cu frecvenţa de
100 Hz între capacitate şi inductivitate. În unele intervale de timp, tensiunea şi
curentul electric au polarităţi diferite (fig. 2). La analiza armonicilor se obţine o
imagine asemănătoare. În figura 3 este prezentată numai puterea transferată pe
armonica de rang trei. Puterea instantanee transferată se obţine ca produsul
dintre armonica trei de curent şi tensiunea de pe linie, considerând că aceasta
este pur sinusoidală. Se poate observa că ariile suprafeţelor de deasupra şi de sub
axa absciselor sunt egale, ceea ce semnifică faptul că energia transferată este
nulă. Armonica a treia de curent, în acest fel, nu transferă nici o putere utilă.
Deoarece armonicile determină pierderi suplimentare, este necesar ca
undeva să le asociem o putere activă. Contradicţia aparentă este determinată de
faptul că s-a considerat tensiunea de la reţea ca fiind perfect sinusoidală. Acest
lucru este imposibil, deoarece atunci când circulă un curent cu frecvenţa de 150
Hz, el determină o oarecare cădere de tensiune, activă şi chiar reactivă de
aceeaşi frecvenţă – 150 Hz. Atâta timp cât curentul electric include frecvenţe
suplimentare, tensiunea va cuprinde componente de o anumită amplitudine, cu
aceleaşi frecvenţe. Numai dacă atât tensiunea cât şi curentul cuprind aceeaşi
frecvenţă poate să rezulte putere activă, pe această frecvenţă. Trebuie să fie clar
faptul că, aceasta este situaţia în toate cazurile. Rezistenţa existentă în circuit
determină căderi de tensiune în fază cu curentul şi de aceea apare o putere activă
pentru orice fel de de curent care o parcurge: activ, reactiv sau armonic.

17
9. Experienţe simple
Lămpile fluorescente sunt singurele echipamente uzuale la care cel mai
eficient mod de compensare a puterii reactive şi anume la locul de producere
este o practică curentă. Această soluţie este cea mai eficientă deoarece se
transmite numai componenta activă a curentului în circuitele instalaţiei,
componenta reactivă fiind compensată în interiorul echipamentului. Dacă este
utilizată o soluţie centralizată de compensare se poate combina circuitul de
compensare a puterii reactive cu filtrul de armonici, pentru a rezolva mai multe
probleme cu acelaşi echipament. Avantajul soluţiei centralizate, cu un control
adecvat, constă în aceea că nu toate echipamentele funcţionează simultan şi este
posibil, de multe ori, de a instala o capacitate totală de compensare mai mică
decât în cazul în care s-ar asigura compensarea locală la toate echipamentele. Se
reduce în acest fel riscul de supracompensare a motoarelor. Folosind un
echipament combinat de filtrare şi compensare se reduce riscul de rezonanţă şi
se asigură că armonicile corespunzătoare rangului filtrului sunt atenuate.
Riscul preluării din reţea a poluării determinate de alţii nu este atât de
mare precum se consideră în general, cel puţin atunci când echipamentul este
alimentat dintr-un tranformator propriu. Căderea de tensiune în transformator,
exprimată în funcţie de tensiunea sa de scurtcircuit, este puternic inductivă.
Astfel că un transformator cu o tensiune de scurtcircuit nominală de 4 % are o
reactanţa relativă de circa 12 % la 150 Hz şi ajunge la 20 % la 250 Hz. Dacă
echipamentele din vecinătate sunt, de asemenea, conectate prin intermediul unui

18
transformator propriu, impedanţa dintre cei doi consumatori se dublează. De
asemenea, impedanţa armonică a transformatorului depinde în mare măsură de:
• grupa de conexiuni a transformatorului, adică dacă are o conexiune în triunghi
sau nu ;
• dacă armonica analizată este multiplu de trei (rangul ei este divizibil cu trei)
sau nu.

Următoarea serie de măsurători în circuite monofazate pun în evidenţă

faptul că un circuit absorbant poate, în mod eficient şi fără costuri mari, să
limiteze problemele determinate de armonici.
Ca model monofazat de test se folosesc, de exemplu, două balasturi
magnetice pentru lămpi fluorescente de 58 W. Rezistenţa lor electrică este de
13,8 Ω, iar inductivitatea de 878 mH. Dacă în serie cu unul dintre acestea se
conectează un condensator de 1,3 µF şi unul de 0,46 µF, rezultă circuite
absorbante cu frecvenţa de rezonanţă de 150 Hz şi 250 Hz. Dacă se conectează
acestea în reţea, într-o zonă rezidenţială, într-o seară de sâmbătă, pe durata unui
meci de fotbal, când sunt în funcţiune toate televizoarele şi numai un număr
redus de lămpi fluorescente, iar echipamentele electrocasnice nu sunt conectate,
curba de tensiune poate avea un factor total de distorsiune (Total Harmonic
Distortion - THD) de circa 4,7 %. Această distorsiune este determinată în special
de armonica de rang 5 care poate ajunge la 10 V; celelalte armonici sunt în
general nesemnificative. Armonica de rang trei, care este dominantă în curentul
absorbit de televizoare sau echipamente similare, are un efect redus asupra
curbei de tensiune (determinat de prezenţa înfăşurării triunghi a
transformatorului), atâta timp cât sarcina este practic echilibrată. Nu acelaşi
lucru rezultă într-o reţea monofazată, sau dacă numai o fază a reţelei trifazate
este încărcată. Într-o reţea normală, cu sarcini neliniare, dar încărcată practic
simetric, în circuitul de filtrare de 150 Hz practic nu trece curent electric. Însă în
circuitul de 250 Hz se poate măsura un curent de circa 75 mA cu frecvenţa de
250 Hz. Această valoare este practic dublă faţă de valoarea cu frecvenţa de 50
Hz, deşi la bornele circuitului de filtrare se aplică o tensiune de 230 V cu
frecvenţa de 50 Hz şi numai circa 10 V cu frecvenţa de 250 Hz. Se subliniază
astfel principiul care stă la baza medodei de filtrare. Un efect măsurabil asupra
reţelei electrice de alimentare însă nu rezultă deoarece puterea filtrului (670 mA,
reprezentând circa 180 VAr) este mult mai mică şi rezistenţa înfăşurării mult
prea mare pentru a curăţa reţeaua încărcată cu estimativ 400 kVA.

19
 Pentru a pune în evidenţă toate posibilităţile sale de curăţire, modelul de
filtru trebuie să fie instalat într-o reţea adecvată, ideal cu o poluare substanţială,
care trebuie limitată. Acest lucru rezultă de exemplu dacă în reţeaua electrică
este plasat un variator de tensiune alternativă (cu reglare a unghiului de intrare
în conducţie) care controlează o putere adecvată. De exemplu, dacă se doreşte ca
o lampă cu incandescenţă de 200 W să absoarbă numai 100 W. Variatorul de
tensiune alternativă separă, într-o anumită măsură, sarcina de reţeaua de
alimentare şi realizează o „insulă” de consum. În mod logic, dacă sarcina
controlată este pur rezistivă, tensiunea la bornele lămpii şi curentul prin lampă
au aceeaşi distorsiune, cantitativ şi calitativ. Poate fi aceasta limitată cu ajutorul
filtrului amintit ? Răspunsul este da (fig. 4). Conectarea în paralel cu această
sarcină a două circuite absorbante, reduce factorul de distorsiune al tensiunii la
borne şi al curentului electric prin sarcină de la circa 61 % la circa 37 %. În
multe cazuri această reducere este suficientă, ca dintr-o instalaţie perturbată să
rezulte o instalaţie funcţională. Nimeni nu cere o curbă sinusoidală absolut
curată, exceptând măsurătorile de laborator.
Rezultatele arată că circuitul absorbant de 150 Hz, în acest caz, nu este
nefolositor şi în orice caz nu este inutil.
Din contră are rolul cel mai important în corectarea curbei. Curentul
electric prin acesta prezintă o valoare de 395 mA la 150 Hz (suplimentar apare
un curent de 22 mA cu frecvenţa de 250 Hz, deoarece al doilea circuit absorbant
nu asigură o limitare completă). Curentul de 250 Hz în circuitul filtrului de 250
Hz este de 184 mA, încă semnificativ, deşi este mai mic decât curentul de 150
Hz. Acest fapt este caracteristic pentru o sarcină monofazată, funcţionând mai
mult sau mai puţin izolat faţă de reţeaua de alimentare.

10. Cum poate fi îmbunătăţită performanţa ?

Desigur că trebuie adăugat şi un circuit de filtrare pe 350 Hz, însă acest
lucru nu răspunde miezului problemei. Deşi sunt conectate circuitele de filtrare
pentru armonicile trei şi cinci, armonicile reziduale de rang trei (34 V) şi de rang
5 (26 V) sunt superioare armonicii de rang 7, deşi lipseşte circuitul de filtrare
pentru armonica de rang 7 (fig. 4). Circuitele de filtrare analizate se pare că
prezintă probleme în privinţa factorului de calitate. Desigur că o rezistenţă
electrică de 13,8 Ω este prea mare. Dacă impedanţa de 150 Hz pentru armonica
de rang trei a circuitului absorbat ar fi zero, ceea ce ar fi ideal, atunci tensiunea
la frecvenţa de 150 Hz ar fi zero. În realitate se găsesc 34 V şi un curent de 395
mA care parcurge circuitul de filtrare de 150 Hz şi 26 V şi un curent de 184 mA
20
la circuitul de filtrare de 250 Hz. Ambele valori sunt însă mult peste cele
corespunzătoare valorii de 13,8 Ω.

Acest lucru indică faptul că apar pierderi substanţial mai mari,

determinate de curenţii turbionari şi histerezis datorate redusei calităţi a fierului.
Variabilitatea inductanţei (variaţia cu intensitatea curentului electric, valoare
variabilă în timp etc.) împiedică acordarea precisă pentru frecvenţa dorită.
Aceasta arată importanţa alegerii unor componente de înaltă calitate, în special
relativ la bobină, deoarece aceasta determină cele mai multe pierderi şi
inexactităţi. Toate pierderile rezistive/pierderile prin curenţi turbionare/pierderile
prin histerezis conduc la imprecizia acordării circuitului de filtrare, astfel încât
este important să se selecteze componente dedicate, de înaltă calitate, în locul
bobinelor existente uzuale, care ar putea fi mai ieftine, dar sunt destinate pentru
alte aplicaţii la care pierderile, toleranţele şi abaterea faţă de valorile nominale
nu sunt atât de importante. Utilizarea filtrelor pasive este una dintre metodele
pentru limitarea armonicilor cu cel mai mic cost. Este necesară doar o
modificare minoră în instalaţia de compensare a puterii reactive, aflată în
funcţiune, pentru ca să se limiteze pierderile financiare importante printr-o
investiţie moderată.

11. Central sau dispersat?

Următoarea problemă ataşată alegerii corecte a modelului este conexiunea
în stea sau în triunghi. Instalaţiile de compensare sunt în mod obişnuit conectate
în triunghi. În cazul filtrelor pasive această schemă este numai parţial eficientă,
deoarece cele mai semnificate armonici în zonele cu birouri sunt determinate de
21
echipamentele monofazate şi circulă între fază şi nul. Există şi unele soluţii
intermediare cu condensatoare conectate în triunghi, însă bobinele necesare sunt
realizate în schemă trifazată cu neutru. Ofertantul de echipament trebuie să aibă
capacitatea de a propune cea mai bună soluţie pentru fiecare caz particular. Aşa
cum s-a arătat mai sus, circuitele absorbante asigură trecerea curentului armonic
astfel că aceştia nu mai circulă înapoi, în reţeaua de alimentare. De remarcat însă
că curenţii armonici circulă prin instalaţie − de fapt acest lucru conduce la
creşterea valorii efective a curentului electric între sursa de armonici şi filtru,
deoarece impedanţa buclei a scăzut. Toate măsurile luate trebuie să aibă în
vedere, în mod normal, şi efectul curenţilor armonici în instalaţie. În prezenţa
circuitelor de filtrare, suma dintre curentul de sarcină şi curenţii din circuitele de
filtrare (valoare ce trebuie acoperită de sursa de alimentare) este mai mică decât
curentul de sarcină în lipsa filtrului, deoarece curentul de sarcină în sine este mai
mare când în apropiere de echipament se află filtrul, faţă de cazul în care nu
există filtru.
În acest sens, trecerea spre descentralizare deşi este mai scumpă, conduce
însă la o soluţie mai eficientă (având în vedere creşterea curentului în buclele
formate cu circuitele de filtrare). În nici un caz nu poate fi însă acceptată
implementarea unor instalaţii de filtrare ca pretext pentru a realiza instalaţii
vechi de tip TN-C, întâlnite în unele ţări, şi să se reducă secţiunea conductorului
neutru (aspecte practice privind dimensionarea conductorului neutru sunt
indicate în sectiunea 3.5.1 a acestui Ghid). Sistemele TN-C permit curentului
prin conductorul neutru, inclusiv armonicilor, să circule prin elementele
conductoare din exteriorul zonei. Dezavantajele sistemului TN-C, din punctul de
vedere al compatibilităţii electromagnetice, sunt prezentate pe larg în secţiunea 6
a acestui Ghid.
Aspectele privind descentralizarea sunt valabile la orice tip de filtru.
Filtrele active sunt dezavantajate faţă de circuitele absorbante prin faptul că cu
cât puterea unitară este mai mică cu atât raportul de preţuri este mai mare.
Raportul de preţuri este circa 2 : 1 în cazul instalaţiilor de putere mare şi ajunge
la 3 : 1 în cazul instalaţiilor de putere redusă. Plecând de aici, în unele cazuri,
este îndoielnică eficienţa lor [2]. Filtrele active sunt raţional de utilizat, atunci
când sunt combinate cu echipamente UPS, care limitează golurile şi
întreruperile. Aceste servicii nu le poate realiza filtrul pasiv. Pentru a asigura o
curăţire bună a formei curbelor, ceea ce de multe ori este suficient, filtrul pasiv
este echipamentul care cu un preţ mult mai redus, asigură o fiabilitate ridicată şi,
în cazul unei dimensionări corecte, pierderi reduse. Se oferă astfel posibilitatea
22
instalării descentralizate. În acest fel, sunt evitate surprizele neplăcute, care pot
să apară la instalaţiile centralizate datorită curenţilor armonici şi a căderilor
corespunzătoare de tensiune pe conductoare.

12. Atenţie la raportul L/C

Pentru fiecare frecvenţă există un număr infinit de perechi L şi C cu
aceeaşi frecvenţă de rezonanţă. Valoarea condensatorului determină nivelul
puterii reactive disponibile (care nu poate, bineînţeles, să fie zero), iar
inductivitatea este calculată pentru a determina comportarea armonică. Odată ce
selecţia a fost făcută aceste valori rămân fixe pentru totdeauna. Acesta poate fi
un dezavantaj al filtrului pasiv. De exemplu, modelul de filtru de 150 Hz şi 250
Hz analizat anterior preia, la 50 Hz, curenţii de 100 mA şi respectiv 37 mA.
Aceste valori sunt relativ mici în comparaţie cu valorile măsurate ale curenţilor
armonici, având în vedere faptul că aceste filtre au fost dimensionate cu
inductivitate L mare şi capacitate C mică. O soluţie ar putea să fie realizarea
filtrelor sub forma unor grupe mici şi conectarea lor în funcţie de puterea
reactivă necesară, ceea ce se realizează în cazul compensatoarelor controlate.
Evident capacitatea filtrului creşte atunci când creşte şi puterea reactivă a
acestuia, iar acest lucru poate fi dezavantajos deoarece atunci când sarcina
scade, se reduce şi.curentul armonic. Poate fi luată în consideraţie şi
deconectarea circuitelor de filtrare pentru armonicile superioare atunci când
necesarul de putere reactivă (de compensare) este mai redus, conform schemei
din figura 6. Aceasta nu este o soluţie perfectă, dar este eficientă din punct de
vedere al costurilor. Filtrele pasive, despre care s-a discutat mai sus, nu
reprezintă decât un proiect modificat sau o alegere adecvată a instalaţiei de
compensare necesară. Atunci când se utilizează această metodă este necesar a
preciza faptul că deconectarea se face de la valorile mari spre cele mici ale
frecvenţei (de la dreapta spre stânga în figura 6), aşa cum este prezentat în
secţiunea 3.1.2 a acestui Ghid. În caz contrar, este posibil ca unul sau altul dintre
circuitele de filtrare de frecvenţă ridicată să intre în rezonanţă cu elemente
inductive sau cu unul sau altul dintre circuitele rezonante de frecvenţă mai
redusă.

23
 Fig. 6 − Combinaţie de circuite de filter

13. Concluzii
Sunt necesare eforturi şi costuri relativ reduse pentru a limita armonicile
dominante împreună cu compensarea puterii reactive, deoarece aceasta este
necesară în orice caz şi cele mai multe instalaţii de compensare sunt prevăzute
cu bobine pentru „dezacordare”. În cele mai multe cazuri, reglarea unui
asemenea circuit la o frecvenţă de rezonanţă care ar putea corespunde unei
armonici din reţea este evitată deliberat. Cea mai mare eficienţă se obţine dacă
se dimensionează la rezonanţă − curentul armonic este redus cel mai mult şi
riscul supraîncărcării instalaţiei de compensare nu este atât de mare pe cât este
în general considerat. Bine înţeles, este necesar să se ia o oarecare rezervă la
instalarea echipamentului. Aceasta nu ridică probleme, deoarece rezultă un efect
de curăţire mai bun şi o reducere a pierderilor, cu un cost suplimentar foarte
redus. Filtrele active sunt mult mai scumpe şi ţintesc deseori în afara scopului
sau determină, deşi prezintă o eficienţă mai ridicată a unui echipament, rezultate
slabe în general. Aceasta este determinată de faptul că datorită structurii de cost,
sunt utilizate mai mult centralizat decât descentralizat. Curenţii armonici
determină mai multe probleme în reţeaua electrică decât puterea reactivă, încât
este de prevăzut că întreprinderile de electricitate vor lua în considerare
pierderile datorită armonicelor la fel ca cele datorate puterii reactive
fundamentale − nu are sens să se ia în considerare numai puterea reactivă pe
fundamentală şi nu şi armonicile. În nici un caz, instalarea echipamentelor de
filtrare, cu excepţia filtrelor instalate odată cu sarcina sau chiar în interiorul
acestuia, nu poate fi utilizată ca argument convingător pentru a reduce secţiunea
conductorului neutru sau să nu se ia în consideraţie armonicile la dimensionarea
cablurilor sau a altor echipamente. Menţinerea impedanţei sistemului la valoare

24
redusă este mai importană atunci când există filtru decât în cazul în care acesta
lipseşte. În caz contrar, efectul filtrului ar putea fi dăunător.

14. Topologia filtrelor active

Ideia care stă la baza filtrelor active este relativ veche, însă lipsa unor
mijloace tehnice, la un preţ competitiv, a întârziat punerea în practică pentru un
număr de ani. În prezent, larga disponibilitate a semiconductoarelor IGBT
(insulated gate bipolar transistors) şi a procesoarelor numerice de semnal
(Digital Signal Processors - DSP) au determinat ca filtrele active să devină o
soluţie practică.
Principiul unui filtru activ este simplu; electronica de putere este utlizată
pentru generarea armonicilor de curent electric cerute de sarcina neliniară, astfel
încât sursa normală de alimentare este destinată să asigure numai componenta
fundamentală a curentului. În figura 1 este indicat principiul filtrului activ
paralel.

Fig. 1 − Filtru activ paralel.

Curentul de sarcină este măsurat cu ajutorul transformatorului de curent

TC, al cărui curent secundar este analizat de procesorul DSP pentru a determina
spectrul armonic. Această informaţie este utilizată de sursa de curent pentru a
genera exact armonicile de curent cerute de sarcină, în perioada următoare a
fundamentalei. În realitate, curentul armonic cerut de la sursa de alimentare se
reduce până la circa 90%. Deoarece filtrul activ se bazează pe datele de la
transformatorul de măsurare de curent electric, este adaptabil rapid la
25
modificarea componenţei spectrale a sarcinii. Deoarece procesul de analiză şi
generare este controlat prin soft, în fond este simplu de programat echipamentul
astfel încât să asigure eliminarea numai a unor armonici în vederea realizării
unei eficienţe maxime, în limitele posibile ale echipamentului. Sunt mai multe
topologii propuse pentru aceste echipamente şi unele dintre acestea sunt
prezentate mai jos. Fiecare topologie are condiţii proprii privind dimensionarea
componentelor şi metode specifice de dimensionare a întregului filtru în funcţie
de sarcina care trebuie luată în considerare.

15. Filtrele active serie

Acest tip de filtru (FAT − filtru activ de tensiune) − figura 2 − conectat în
serie în reţelele de distribuţie, asigură compensarea atât a armonicilor de curent
electric generate de sarcină cât şi tensiunea deformată care există în mod
obişnuit în reţeaua electrică de alimentare. Această soluţie este asemănătoare din
punct de vedere tehnic cu un filtru de reţea şi trebuie dimensionat pentru
întreaga sarcină.

Fig. 2 − Filtru activ serie

26
16. Principiul de funcţionare al filtrului activ paralel
Filtrul activ de curent este conectat în paralel cu reţeaua de alimentare şi
în mod constant injectează curenţi armonici care corespund în mod exact
componentelor armonice absorbite de sarcină. Ca rezultat curentul electric
asigurat de sursa de alimentare rămâne sinusoidal. Întregul spectrul al
armonicilor de joasă frecvenţă, de la cea de rang doi până la cea de rang 25 este
compensat.
Dacă curentul armonic absorbit de sarcină este mai mare decât valoarea de
dimensionare a filtrului, acesta îşi limitează automat curentul de ieşire la
valoarea maximă de dimensionare; filtrul nu poate fi supraîncărcat şi va
funcţiona corect până la valoarea maximă a curentului de dimesionare. Excesul
de armonici va fi absorbit de la reţeaua de alimentare; filtrul poate funcţiona în
mod permanent în această stare, fără a fi deteriorat.

17. Punctul de conectare şi configuraţia

Filtrul activ poate fi amplasat în diferite puncte din reţeaua de distribuţie:

27
♦ centralizat, în punctul comun de cuplare (PCC), pentru o compensare globală a
armonicilor de curent electric (fig. 5. poziţia A)
♦ compensare parţială a armonicilor de curent electric (fig. 5, poziţia B)
♦ în apropierea sarcinii poluante, asigurând o compensare locală a armonicilor
de curent electric (fig. 5, poziţia C).

De subliniat faptul că filtrul răspunde numai la armonicile din aval, în

cazul filtrului din poziţia B de exemplu, vor fi compensate numai armonicile de
curent electric din cablul de alimentare 3 şi nu va răspunde la sarcinile de pe
celelalte alimentări. Acest lucru permite o mare flexibilitate în proiectarea
schemelor de filtrare.
Ca la toate filtrele, circuitul spre sarcină rămâne în continuare poluat cu
armonici de curent electric; numai circuitul spre reţeaua de alimentare este
nepoluat. De remarcat faptul că circuitul spre sarcină trebuie să fie dimensionat
ţinând seama de armonici şi de efectul pelicular.
În mod ideal, compensarea armonicilor trebuie făcută la locul lor de
apariţie. Pentru a optimiza compensarea armonicilor, unele filtre pot fi conectate
în diferite configuraţii. Aceste configuraţii pot fi utilizate în orice punct al reţelei
de distribuţie, oferind o flexibilitate totală şi posibilitate largă de alegere a
strategiei de compensare. Cele mai utilizate configuraţii sunt descrise în
următoarele două paragrafe.

Fig. 5 − Sistem de distribuţie radial în trei trepte cu indicarea punctelor în care

este posibilă conectarea filtrelor active.
28
18. Configuraţia paralelă
Această configuraţie, indicată în figura 6, oferă trei posibilităţi diferite:
♦ creşterea capacităţii de compensare într-un punct dat al reţelei de curent
alternativ prin conectarea până la patru filtre de aceeaşi valoare nominală;
♦ creşterea capacităţii de compensare pentru o eventuală extindere în viitor a
sarcinii;
♦ o mai bună fiabilitate la utilizarea filtrelor de aceeaşi valoare nominală într-un
mod redundant de funcţionare.

Fig. 6 − Configuraţie parallel

19. Configuraţie în cascadă

Această configuraţie, indicată în figura 7, are următoarele avantaje:
♦ creşterea capacităţii totale de compensare utilizând filtre cu aceeaşi valoarea
nominală sau cu valori nominale diferite;
♦ compensarea locală a unei anumite sarcini sau a unor armonici şi compensarea
globală a unui grup de sarcini neliniare.

Fig. 7 − Configuraţie în cascadă

29
20. Rezultate ale unei aplicaţii test
Acest capitol prezintă unele rezultate tipice la implementarea filtrelor
active la o sarcină neliniară. În figurile de mai jos sunt ilustrate nivelurile de
compesare care se pot obţine în cazul unor aplicaţii tipice în industrie şi în
clădirile comerciale.

21. Sarcină de tip calculator personal

Sarcina de tip calculator personal este caracterizată de un spectru bogat de
armonici de joasă frecvenţă de rang impar, armonicile de rang trei, cinci, şapte şi
nouă având un nivel foarte ridicat. Un spectru tipic este indicat în figura 8.

Fig. 8 − Spectru nefiltrat al unei sarcini de tip calculator personal

Sarcina de acest tip determină un mare număr de probleme, incluzând
supraîncărcarea conductorului neutru, supraîncălzirea transformatoarelor şi
încălzirea datorată efectului pelicular, aspecte analizate în secţiunea 3.1 a acestui
Ghid. Dacă se implementează un filtru activ pentru această sarcină, spectrul
curentului absorbit din reţeaua de alimentare este indicat în figura 9.
Îmbunătăţirea este vizibilă − factorul de distorsiune total (THDI) se reduce de la
92,6% la 2,9% (de 32 de ori) şi valoarea efectivă a curentului electric scade cu
21%.

30
 Fig. 9 − Compensarea completă a sarcinii de tip calculator personal
Compensarea completă, aşa cum este indicată în figura 9, necesită un
curent mare de la filtru. În funcţie de circumstanţe, poate să nu fie necesară
compensarea tuturor armonicilor de curent electric. De exemplu, ar putea apare
problema numai a armonicii de rang trei şi atunci este suficient de a elimina
numai această armonică. În figura 10 este indicat efectul asupra curentului din
sursa de alimentare dacă se programează filtrul pentru a elimina numai armonica
de rang trei.

Fig. 10 − Compensarea parţială a sarcinii de tip calculator personal

22. Sarcină de tip acţionare cu viteză variabilă

În figura 11 este indicat spectrul tipic al unei sarcini de tipul acţionare cu
viteză variabilă, cu sarcină parţială. Nivelul foarte ridicat al componentelor de
31
rang cinci şi şapte poate determina probleme serioase în instalaţii, ca
supraîncălzirea transformatoarelor, şi poate conduce la probleme serioase la
limitarea armonicilor de curent electric de către furnizorul de energie electrică.

Fig. 11 − Spectrul armonic tipic, necompensat, al unei sarcini de tip acţionare cu

viteză variabilă
Implementarea unui filtru activ şi acceptând o compensare completă,
determină spectrul armonic indicat în figura 12. În acest caz, factorul total de
distorsiune TDHI se reduce de la 124% la 13,4% (de 9,3 ori), cu o reducere de
30% a valorii efective.

Fig. 12 − Spectrul armonic compensat al unei sarcini de tip acţionare cu viteză

variabilă

32
23. Avantajele filtrelor active
Filtrele active au următoarele avantaje:
♦ reducerea factorului de distorsiune de curent TDHI în raport de circa
10:1
♦ creşterea factorului de putere
♦ nu este afectat de variaţia frecvenţei − de exemplu la funcţionarea pe o
sursă de rezervă
♦ nu apare riscul rezonanţelor cu o armonică oarecare
♦ nu poate fi supraîncărcat
♦ flexibilitate
♦ dacă este necesar, poate fi programat să răspundă la o armonică
specifică.
Filtrele de armonici oferă o soluţie practică şi simplă pentru probleme care pot fi
foarte complexe. Este o soluţie foarte flexibilă, care face ca la schimbările
funcţionalităţilor şi a configuraţiei într-o clădire să se găsească o rezolvare
simplă.

24. Filtre de armonici

Pentru eliminarea unei armonici a tensiunii intre doua puncte A si B ale
unui circuit, se utilizeaza un circuit serie RLC, acordat pe frecventa armonicii
respective obtinand astfel un scurtcircuit virtual pentru armonica respectiva si
reducand UAB() practic la zero.

Metoda poate fi aplicata pentru armonici de orice ordin, filtrele individuale fiind
legate in paralel intre A si B.

33
Analiza exacta a combinatiei nu este simpla fiindca fiecare filtru este afectat de
celelalte cu care este in paralel precum si de reactanta paralel a sursei de
alimentare.

Impedanta bateriei de filtre functie de frecventa are forma

La frecventa armonicii la care s-a prevazut filtru, impedanta bateriei este foarte
scazuta,in timp ce la frecvente intermediare impedanta este de valoare ridicata.

Rolul bateriei de filtrare: sa permita circulatia armonicilor de curent intre sursa

de armonici si baterie, dar sa elimine armonicile de curent si tensiune din restul
retelei.

La armonici de ordin superior cerintele de filtrare nu sunt asa de importante si de

aceea aceste filtre sunt atenuate prin conectarea in paralel a unor rezistente
(filtrul trece sus). Rezulta un filtru mai putin eficient (dar adecvat) la frecventa
de rezonanta, in timp ce la toate frecventele mari impedanta va fi mica
(inductiva/rezistiva) apropiindu-se de valoarea rezistentei pe masura ce
frecventa creste.

Problema dificila in cazul bateriilor de condensatoare este ca una dintre

armonicile curentului poate fi amplificata la nivele periculoase, in circuitul
paralel RLC, daca circuitul intra in rezonanta pe o frecventa a armonicii.

Prin conectarea unei inductante Ls in serie cu bateria de condensatoare,

conditiile de rezonanta paralel sunt transferate in afara domeniului frecventelor
armonice, la frecvente mai mici.

34
 fp - frecventa de rezonanta a combinatiei LS//RLC

fs - frecventa de rezonanta a circuitului serie RLC

La f > fs  XL> XC  ramura RLC = inductanta + rezistenta serie

Ramura, in aceasta situatie, in paralel cu Ls nu produce rezonanta.

25. Soluţii pentru limitarea distorsiunilor armonice

Filtre pasive

Art.D1 – Filtrele pasive reprezintă o soluţie eficientă pentru limitarea

curenţilor armonici, determinaţi pe baza descompunerii Fourier.
Art.D2 − Un filtru pasiv cuprinde mai multe circuite LC care realizează
pentru armonicele semnificative o cale de impedanţă practic nulă; în acest fel,
circulaţia curenţilor armonici se limitează numai pe circuitul sursă perturbatoare
 filtru.
Art.D3 – Principalele armonice care prezintă interes în reţeaua electrică de
interes public sunt cele de rang 5, 7, 11 şi 13.
Art.D4 − Locul de amplasare a filtrului şi deci nivelul pierderilor active pe
circuitul parcurs de curentul electric deformat, este stabilit în special pe criterii
economice. În mod obişnuit, filtrul pasiv este conectat la barele de alimentare

35
ale utilizatorului, asigurându-se astfel ca curentul electric absorbit de acesta să
se afle în limitele de distorsiune acceptată în PCC de operatorul de reţea.
Art.D5 – În reţeaua electrică de interes public sunt utilizate două tipuri de
filtre:
a) filtre refulante,
b) filtre absorbante.
Art.D6 − Filtrul refulant paralel (fig. D1 a)) are rolul de a limita
solicitarea termică a condensatoarelor din instalaţia de compensare a puterii
reactive şi de a evita apariţia rezonanţei paralel între reactanţa transformatorului
şi capacitatea condensatoarelor pentru îmbunătăţirea factorului de putere.
Elementele schemei sunt alese astfel încât reactanţa echivalentă a circuitului fil-
trului refulant pentru frecvenţa fundamentală să aibă caracter capacitiv, iar
pentru armonice să prezinte caracter inductiv.
Art.D7 − Filtrul refulant paralel asigură protecţia bateriei de
condensatoare pentru compensarea puterii reactive la utilizator, dar determină
transferul armonicelor de curent electric, determinate de receptorul neliniar RN,
în reţeaua electrică de alimentare.
Art.D8 – Filtrul refulant serie (fig. D1 b)) asigură limitarea transferului de
armonice în reţeaua electrică de alimentare prin creşterea impedanţei armonice a
circuitul serie al utilizatorului perturbator. Circuitul este dimensionat la re-
zonanţă de curent electric, determinând pentru armonica de calcul h o impedanţă
foarte mare.

T T

Ih
L
RN L C
C

a) RN
b)
Fig. D1  Filtru refulant
a) paralel; b) serie.

Art.D9 − Filtrul electric absorbant (fig. D2) cuprinde un ansamblu de

circuite rezonante serie, fiecare dintre aceste circuite prezentând o impedanţă
practic nulă pentru una dintre armonicele generate de utilizatorul perturbator.
Art.D10 − Dimensionarea filtrului absorbant se face pe baza informaţiilor
privind sursa de armonice (considerată ca sursă de curent electric), a
caracteristicilor reţelei electrice de alimentare, precum şi de valoarea admisă a

36
factorului de distorsiune. În calcule se iau valorile probabile cele mai mari ale
curenţilor electrici armonici. În mod obişnuit, filtrul absorbant cuprinde circuite
rezonante pe armonicele 5, 7, 11 şi 13, cele mai importante în sistemul electro-
energetic.
Art.D11 − Filtrul absorbant este conectat la barele de alimentare ale
utilizatorului perturbator, la care sunt conectate receptoarele cu caracteristică
neliniară RN, receptoarele liniare RL, precum şi, dacă este necesară, bateria cu
condensatoare C, pentru compensarea puterii reactive.

L5 L7 L11 L13 C
RL RN
C5 C7 C11 C13
Fig. D2  Conectarea filtrului absorbant
la barele utilizatorului perturbator.

Art.D12 − În mod normal nu se iau în consideraţie armonicele pare şi cele

multiplu de 3, având în vedere limitarea acestora de către transformatoarele stea
triunghi. Problema armonicelor de rang multiplu de 3 devine importantă dacă se
are în vedere tendinţa de utilizare a transformatoarelor stea stea în locul celor
stea triunghi (mai scumpe faţă de cele stea stea, la o aceeaşi putere normată, cu
peste 15 %).
Art.D13 − Fiecare dintre circuitele rezonante ale filtrului poate fi definit
de mărimile:
a) putere reactivă la frecvenţa fundamentală;
b) frecvenţa de rezonanţă fhi corespunzătoare armonicei hi ;
c) factorul de calitate (atenuarea determinată de rezistenţa electrică a circuitului,
în special a bobinei din componenţa filtrului).
Art.D14 − Prezenţa filtrului absorbant la barele de alimentare ale
utilizatorului face ca în reţeaua electrică să se propage numai armonicele
reziduale, care pot fi limitate prin conectarea unei bobine în serie sau de către
inductivitatea transformatorului de alimentare a barei.
Art.D15 − Deconectarea, pentru revizii sau reparaţii, se face pentru
ansamblul filtrului. Deconectarea unor circuite rezonante din componenţa
filtrului absorbant, pe durata funcţionării sursei de perturbaţii, conduce atât la
creşterea valorii factorului de distorsiune a curentului electric ce se propagă în
reţeaua de alimentare, cât şi la suprasolicitarea circuitelor rezonante rămase în

37
funcţiune şi având frecvenţa de rezonanţă superioară celei a circuitului deconec-
tat.
Art.D16 − Prezenţa filtrului absorbant la barele de alimentare ale
utilizatorului perturbator determină şi modificarea caracteristicii de frecvenţă a
reţelei electrice în acest punct. Analiza efectuată la instalarea filtrului trebuie să
verifice posibilitatea apariţiei unor circuite rezonante, care să conducă la
suprasolicitarea componentelor schemei, în cazul în care frecvenţa de rezonanţă
a circuitelor oscilante formate este egală cu frecvenţa unor armonice generate de
alţi utilizatori din reţea.
Art.D17 – La utilizarea filtrelor absorbante trebuie avute în vedere şi
următoarele aspecte :
a) pentru a evita deteriorarea filtrului absorbant în cazul apariţiei
unor surse de armonice în reţeaua de alimentare (altele decât cele generate de
utilizatorul perturbator analizat), circuitele rezonante ale filtrului trebuie
dimensionate pentru un curent electric armonic cu cel puţin 15% mai mare decât
cel al utilizatorului studiat;
b) condensatoarele Ch din circuitul de filtrare prezintă la borne o
tensiune mai ridicată decât tensiunea de la bare; acest aspect trebuie avut în
vedere atât la alegerea condensatoarelor dar şi pe durata exploatării;
c) filtrele pasive cuprind un număr fix de circuite rezonante
realizând limitarea numai a acestor armonice şi, în mod normal, nu poate fi
exploatat parţial;
d) dimensionarea unui filtru se face pentru o anumită configuraţie a sursei de
alimentare şi o anumită sarcină şi deci nu poate fi realizat ca module standard;

Filtre active

Art.D18 − Filtrele active, numite şi condiţionere de reţea, sunt convertoare

statice de putere care pot îndeplini diverse funcţiuni, acestea depinzând fie de
modul lor de comandă (comandate în curent electric sau în tensiune) fie de
modul lor de conectare (serie sau paralel).
Art.D19 − Un filtru activ paralel (filtru activ de curent electric – FAC) asigură o
formă practic sinusoidală a curentului electric absorbit din reţeaua electrică de
alimentare, independentă de forma curentului electric preluat de utilizatorul
neliniar. De asemenea, acest montaj poate asigura şi realizarea unui defazaj

38
practic nul între tensiunea de alimentare şi curentul electric absorbit din reţeaua
electrică, independent de defajazul de la bornele utilizatorului, asigurând în acest
fel şi corecţia factorului de putere.
Art.D20 − În figura D3 este prezentat modul de funcţionare al unui filtru de
curent electric pentru cazul simplu al unui receptor de tip redresor cu filtru de
curent electric (bobină de valoare relativ ridicată) pe partea de curent electric
u,i 
uA
ID irA
A B Ci iA 2
A TC irA
/6+ t
Recepto
ifA r neliniar ifA ifA = irA – ir
Filtru
Bloc
activ 2 t
de
de
calcul b)
curent a)
Fig. D3 Schema de principiu a unui filtru activ de curent electric a)
şi variaţia curenţilor electrici în circuit b).
continuu, astfel încât în circuitul de alimentare rezultă un curent electric de
formă drepunghiulară.

Art.D21 − Programul utilizat pentru setarea instalaţiei oferă un spectrul

larg de opţiuni: filtrarea componentelor armonice, compensarea puterii reactive,
limitarea numai a armonicei prestabilite.
Art.D22 − Filtrul activ de curent are efect numai asupra perturbaţiilor din aval şi
nu are nici un efect asupra perturbaţiilor din restul reţelei, astfel încât la
întreruperea receptorului controlat, filtrul nu are nici un rol.
Art.D23 − Filtrele active conectate în serie cu receptorul neliniar (filtre active de
tensiune FAT) determină controlul tensiunii în punctul de alimentare al recepto-
rului neliniar (fig. D4).
Art.D24 − Filtrul activ de tensiune este utilizat în special în cazul în care
receptorul neliniar este conectat la un sistem de bare de alimentare caracterizate
de un curent electric de scurtcircuit relativ redus. În acest caz, prezenţa
receptorului deformant poate conduce la o puternică distorsiune a tensiunii la
barele de alimentare, de la care pot fi alimentaţi şi alţi utilizatori, afectaţi de
distorsiunea curbei de tensiune. De asemenea, filtrul activ de tensiune poate fi
utilizat în cazurile în care la barele de alimentare tensiunea este puternic
distorsionată, iar receptorul alimentat impune utilizarea unei tensiuni
sinusoidale.

39
Art.D25 − Ca exemplu, în figura D4 este indicată funcţionarea filtrului activ de
tensiune, pentru faza A, în cazul simplu al unui receptor neliniar care determină
o tensiune de formă dreptunghiulară la borne.
Art.D26 − Costurile încă ridicate ale filtrelor active şi prezenţa în curba
curentului electric absorbit de utilizatori a unor armonice de valoarea
semnificativă, face ca în unele situaţii să fie avantajoasă utilizarea unei soluţii
hibride în care pentru principalele armonice (de exemplu 5, 7, 11 şi 13) să fie
montat un filtru pasiv, cu circuitele rezonante corespunzătoare, iar în continuare
forma curentului electric să fie corectată cu ajutorul unui filtru activ.
uAs
u
ABC T urA
Utilizator
perturbato t
r
TTC TTB
TTA ufA = urA –
ufA uAs
FAT Bloc de
t
calcul
a) b)
Fig. D4  Funcţionarea unui filtru activ de tensiune.

40
Bibliografie:
http://www.sier.ro/Articolul_3_3_3.pdf
http://www.danfoss.com/NR/rdonlyres/63DB9EF4-D877-494A-82C0-
30DE1E887868/0/3webFinal.pdf
http://www.sier.ro/Articolul_3_3_1.pdf
http://www.rasfoiesc.com/inginerie/electronica/Filtre-de-
armonici41.php
Autor: Vatra Fanica, Postolache Petru, Poida Ana, Sufrim Mauriciu, Vatra
Cristiana Andreea, Toader Cornel-,,Calitatea energiei electrice. Manual pentru
profesionisti. Vol.2.’’-Editura: S.I.E.R.
Servicii de revizuire PE 143/1994 Normativ privind limitarea regimului
nesimetric și deformant în rețelele electrice-NORMĂ TEHNICĂ
ENERGETICĂ PRIVIND LIMITAREA REGIMULUI DEFORMANT ÎN
REŢELELE ELECTRICE DE TRANSPORT ŞI DE DISTRIBUŢIE – FAZA I

41