APLICAREA NORMELOR DE SANATATE SI SECURITATE IN MUNCA

Identificarea riscurilor in munca

Accidentele de muncă pot fi definite ca fiind: “vătămări corporale ale organismului, precum
şi intoxicaţia acută profesională, care se produc în timpul procesului de muncă sau în îndeplinirea
îndatoririlor de serviciu şi care provoacă incapacitate temporară de muncă de cel puţin o zi,
invaliditate sau deces
Accidentele de muncă pot fi clasificate după următoarele criterii:
a) după numărul persoanelor afectate: accident individual şi colectiv;
b) după urmările asupra victimei: accidente care produc incapacitate temporară de muncă
(max. 30 de zile), accidente care produc invaliditate şi accidente mortale;
c) după natura cauzelor directe: accidente mecanice, electrice, chimice, termice, prin iradiere
sau combinate;
d) după natura leziunilor: contuzii, plăgi, înţepături, tăieturi, striviri, arsuri, entorse, fracturi,
amputări, intoxicaţii, electrocutări, insolaţii, leziuni multiple;
e) după locul leziunii: la cap, la trunchi, la membrele superioare sau inferioare, cu localizări
multiple;
f) după momentul în care se resimt efectele: cu efect imediat sau cu efect ulterior.
Cauzele producerii accidentelor de muncă pot fi de natură tehnică sau organizatorică, ele pot
proveni fie din condiţiile de muncă fie datorate angajatului.
Riscurile care pot produce accidente în pensiunile turistice şi agroturiatice se pot rezuma la
următoarele:
 riscuri mecanice: tăieturi, striviri, fracturi, înţepături ş.a. care sunt cauzate de diverse
corpuri în mişcare, obiecte tăioase, plante cu ţepi, cositul manual şi mecanic, de animale;
 riscuri termice: arsuri cauzate de flăcările de la sobe, de obiecte lichide fierbinţi,
radiaţii calorice intense,plite,gratare etc;
 riscuri electrice: electrocutări sau arsuri provocate de trecerea curentului electric
de o anumită tensiune şi intensitate în organism,
 riscuri chimice: manevrări de erbicide, insecticide provocate de substanţe toxice,
caustice, medicamente neindicate sau în doze neadmise;
 riscuri combinate determinate de diverse şocuri mecanice, termice, chimice

Pentru eliminarea accidentelor de muncă, mai exact a cauzelor care le-au generat, se folosesc
câteva metode.
a) Metoda statistică. Această metodă are la bază calculul a trei indicatori: coeficientul de
frecvenţă, coeficientul de gravitate, coeficientul de incapacitate temporară de muncă. Cu ajutorul
lor se determină numărul accidentelor de muncă într-o anumită perioadă sau numărul mediu al
zilelor de incapacitate de muncă dintr-o anumită perioadă.
b) Metoda topografică constă în reprezentarea pe planul unei structuri (uzină, atelier) prin
semne convenţionale a locurilor unde s-au produs accidente într-o anumită perioadă de timp în
scopul determinării cauzelor care le-au generat.
c) Metoda monografică constă în studierea tehnologiilor, a echipamentelor şi mobilierului,
a condiţiilor de mediu în scopul stabilirii locurilor de muncă periculoase şi a cauzelor care le-au
provocat, în vederea elaborării măsurilor necesare. Este considerată metoda cea mai eficientă.
La constatarea stării de pericol grav şi iminent de accidentare se vor lua imediat următoarele
măsuri de securitate:
 a) oprirea echipamentului de muncă şi/sau activităţii;
b) evacuarea personalului din zona periculoasă;
c) anunţarea serviciilor specializate;
d) anunţarea conducătorilor ierarhici;
e) eliminarea cauzelor care au condus la apariţia stării de pericol grav şi iminent.
- Angajatorul trebuie să stabilească măsurile de securitate, ţinând seama de natura activităţilor, numărul de lucrători,
organizarea teritorială a activităţii şi de prezenţa altor persoane în afara celor implicate direct în procesul muncii.

Aplicarea prevederilor legale referitoare la securitatea si sanatatea

in munca
Angajatorul are următoarele obligaţii:
 să ia măsurile necesare pentru acordarea primului ajutor, stingerea incendiilor şi evacuarea
lucrătorilor, adaptate naturii activităţilor şi mărimii întreprinderii şi/sau unităţii, ţinând seama de
alte persoane prezente;
 să stabilească legăturile necesare cu serviciile specializate, îndeosebi în ceea ce priveşte
primul ajutor, serviciul medical de urgenţă, salvare şi pompieri.
 să informeze, cât mai curând posibil, toţi lucrătorii care sunt sau pot fi expuşi unui pericol
grav şi iminent despre riscurile implicate de acest pericol, precum şi despre măsurile luate ori care
trebuie să fie luate pentru protecţia lor;
 să ia măsuri şi să furnize instrucţiuni pentru a da lucrătorilor posibilitatea să oprească lucrul
şi/sau să părăsească imediat locul de muncă şi să se îndrepte spre o zonă sigură, în caz de pericol
grav şi iminent;
 să nu impună lucrătorilor reluarea lucrului în situaţia în care încă există un pericol grav şi
iminent, în afara cazurilor excepţionale şi pentru motive justificate.
Informarea lucrătorilor
Ţinând seama de mărimea întreprinderii şi/sau a unităţii, angajatorul trebuie să ia măsuri
corespunzătoare, astfel încât lucrătorii şi/sau reprezentanţii acestora să primească, în conformitate
cu prevederile legale, toate informaţiile necesare privind:
a) riscurile pentru securitate şi sănătate în muncă, precum şi măsurile şi activităţile de
prevenire şi protecţie atât la nivelul întreprinderii şi/sau unităţii, în general, cât şi la nivelul fiecărui
post de lucru şi/sau fiecărei funcţii;
b) măsurile luate în conformitate cu prevederile
Angajatorul trebuie să ia măsuri corespunzătoare pentru ca lucrătorii desemnaţi sau
reprezentanţii lucrătorilor, cu răspunderi specifice în domeniul securităţii şi sănătăţii lucrătorilor,
în vederea îndeplinirii atribuţiilor şi în conformitate cu prevederile prezentei legi, să aibă acces la:
 evaluarea riscurilor şi măsurile de protecţie,
 evidenţa şi rapoartele prevăzute
Legea din 1971 privind prevenirea incendiilor cuprinde următoarele norme de securitatea
muncii:

1. Echipamente

- Citiţi şi înţelegeţi instrucţiunile de folosire;

 - Închideţi butonul de pornire şi debranşaţi de la curent echipamentele nefolosite;
- Învăţaţi cum se întrerupe curentul electric în caz de urgenţă;
- Evitaţi îndoirea cablurilor de alimentare ale maşinilor;
- Stabiliţi şedinţe regulate de verificare şi de întreţinere pentru echipamente;
- Anunţaţi fără întârziere defectele apărute la echipamente;
- Verificaţi dacă părţile periculoase ale maşinilor sunt prevăzute cu dispozitive de protecţie,
în special maşinile de tăiat hârtie;
- Aşezaţi echipamentele în locuri sigure, pe birouri sau pe mese.
- Poziţionarea şi aşezarea echipamentelor să se facă astfel încât să se prevină blocarea căilor
de acces.

2. Clădirea şi împrejurimile
- Afişaţi un plan general al biroului şi al clădirii;
- Aranjaţi mobilierul şi echipamentele în locuri sigure;
- Asiguraţi-vă că toate coridoarele, scările sunt sigure şi că nu au depozitate materiale
inflamabile;
- Rezervaţi un loc pentru prepararea băuturilor calde departe de punctul de lucru.

3. Măsuri de prevenire a incendiilor

- Păstraţi căile de evacuare libere, pentru a putea fi folosite în caz de urgenţă;
- Asiguraţi-vă că ştiţi ce trebuie făcut în caz de incendiu:
- cum se declanşează alarma de incendiu;
- cum se foloseşte echipamentul de stingere a incendiilor;
- care este cea mai scurtă cale de evacuare şi ce alte căi pot fi folosite dacă aceasta este
blocată.
- Nu este permis fumatul în locuri din clădire unde există riscul incendiilor;
- Asiguraţi-vă că materialele inflamabile sunt depozitate în magazii ventilate sau în dulapuri
metalice;
- Verificaţi periodic dispozitivele de alarmă şi extinctoarele;
- Organizaţi periodic antrenamente pentru evacuare în caz de incendiu
Dezvoltarea şi modernizarea societăţii, evoluţia omului au dus la apariţia unor noi domenii
de muncă, la dezvoltarea şi la perfecţionarea proceselor de producţie. Totodată a crescut volumul
şi complexitatea mijloacelor de muncă şi a tehnologiilor de fabricaţie care evoluează şi se
modernizează în fiecare zi.
Odată cu acestea au crescut numărul solicitărilor şi factorii de risc, au crescut riscurile de
producere a accidentelor de muncă şi a bolilor profesionale. Astfel, prevenirea acestor accidente şi boli
a început să devină o preocupare importantă a omului.
În acest sens, au apărut noi concepte de protecţie şi de securitate a muncii care se referă la
asigurarea stării generale de sănătate şi a integrităţii fizice şi psihice a întregului personal.
Totalitatea măsurilor tehnice, sanitare, juridice şi organizatorice, având drept scop asigurarea
celor mai bune condiţii de muncă, prevenirea îmbolnăvirilor profesionale şi a accidentelor de
muncă reprezintă domeniul protecţiei muncii.
De asemenea, protecţia muncii are în vedere asigurarea unor condiţii de muncă speciale
pentru cei care efectuează munci grele şi vătămătoare, pentru munca femeilor şi a tinerilor.
Scopul principal al programelor şi al reglementărilor legale privind protecţia şi securitatea
muncii este de a preveni leziunile şi accidentele de muncă.
 În statele dezvoltate există pachete de legi care protejează salariatul. De exemplu, în Marea
Britanie sănătatea şi securitatea angajaţilor care lucrează în birouri este protejată prin Legea
privind sănătatea şi securitatea la locul de muncă din 1974. Deşi acest act este redactat numai în
termeni generali, Ministerul Muncii are putere de a redacta regulamente specifice pentru diferite
locuri de muncă după consultarea Comisiei pentru Sănătate şi Securitate. Acte legislative
anterioare (Legea din 1961 privind fabricile şi birourile, cel din 1963 privind magazinele şi căile
ferate) au rămas în vigoare pentru a furniza regulile generale. În reglementările actuale cu privire
la munca de birou, de exemplu, gravidelor le este interzis lucrul la videoterminale sau nivelul
radiaţiilor X răspândite de monitoare trebuie să se încadreze în anumite limite precizate de
standarde internaţionale.
La noi în ţară protecţia muncii este reglementată în Constituţia României ca o importantă
problemă de stat care antrenează preocupări şi răspunderi multilaterale şi la toate nivelurile din
partea celor care organizează şi conduc activitatea productivă. [1]
Codul muncii (Legea nr. 10 din 23 noiembrie 1972) conţine prevederi potrivit cărora
“protecţia muncii se va asigura încă din faza de proiectare a obiectivelor şi de realizare a
investiţiilor…, precum şi introducerea de noi procese tehnologice, corespunzător nivelului ştiinţei
şi tehnicii moderne”.
Noile reglementări legale cu privire la protecţia muncii, respectiv Legea nr. 90/1996 (Legea
protecţiei muncii) şi normele metodologice de aplicare a acesteia, au îmbogăţit aceste prevederi.
De asemenea, Ministerul Muncii şi Protecţiei Sociale împreună cu Ministerul Sănătăţii
elaborează norme privind protecţia şi securitatea muncii, obligatorii pe întreaga economie, iar
ministerele şi departamentele pe ramuri de activitate au obligaţia de a elabora norme specifice de
protecţie şi de securitate a muncii pentru fiecare loc de muncă.
Un rol important în asigurarea protecţiei muncii revine şi contractului colectiv de muncă,
care se încheie între unitate şi angajaţi, şi care constituie instrumentul juridic al cărui scop constă
în organizarea superioară a muncii şi în găsirea măsurilor necesare pentru îmbunătăţirea continuă
a condiţiilor de muncă şi de viaţă în unitate.
Modul în care se amplasează şi se construiesc clădirile unde urmează să se desfăşoare
activităţi productive, proiectarea şi instalarea utilajelor şi echipamentelor şi dotarea lor cu
dispozitive de protecţie a muncii precum şi instruirea tuturor angajaţilor constituie măsuri tehnico-
organizatorice cuprinse în conceptul de protecţie. Aceste norme tehnice reglementează nu numai
conduita oamenilor şi condiţiile pentru obţinerea unui cât mai mare randament cu minim de efort
şi cheltuieli, ci şi asigurarea ocrotirii sănătăţii şi integrităţii corporale.
Instruirea lucrătorilor
Angajatorul trebuie să asigure condiţii pentru ca fiecare lucrător să primească o instruire
suficientă şi adecvată în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă, în special sub formă de
informaţii şi instrucţiuni de lucru, specifice locului de muncă şi postului său:
a) la angajare;
b) la schimbarea locului de muncă sau la transfer;
c) la introducerea unui nou echipament de muncă sau a unor modificări ale echipamentului
existent;
d) la introducerea oricărei noi tehnologii sau proceduri de lucru;
e) la executarea unor lucrări speciale.
(2) Instruirea trebuie să fie:
 a) adaptată evoluţiei riscurilor sau apariţiei unor noi riscuri;
b) periodică şi ori de câte ori este necesar.

Raportarea pericolelor care apar la locul de munca

Fiecare lucrător trebuie să îşi desfăşoare activitatea, în conformitate cu pregătirea şi
instruirea sa, precum şi cu instrucţiunile primite din partea angajatorului, astfel încât să nu expună
la pericol de accidentare sau îmbolnăvire profesională atât propria persoană, cât şi alte persoane
care pot fi afectate de acţiunile sau omisiunile sale în timpul procesului de muncă.
În mod deosebit lucrătorii au următoarele obligaţii:
a) să utilizeze corect maşinile, aparatura, uneltele, substanţele periculoase, echipamentele de
transport şi alte mijloace de producţie;
b) să utilizeze corect echipamentul individual de protecţie acordat şi, după utilizare, să îl
înapoieze sau să îl pună la locul destinat pentru păstrare;
c) să nu procedeze la scoaterea din funcţiune, la modificarea, schimbarea sau înlăturarea
arbitrară a dispozitivelor de securitate proprii, în special ale maşinilor, aparaturii, uneltelor,
instalaţiilor tehnice şi clădirilor, şi să utilizeze corect aceste dispozitive;
d) să comunice imediat angajatorului şi/sau lucrătorilor desemnaţi orice situaţie de muncă
despre care au motive întemeiate să o considere un pericol pentru securitatea şi sănătatea
lucrătorilor, precum şi orice deficienţă a sistemelor de protecţie;
e) să aducă la cunoştinţă conducătorului locului de muncă şi/sau angajatorului accidentele
suferite de propria persoană;
f) să coopereze cu angajatorul şi/sau cu lucrătorii desemnaţi, atât timp cât este necesar, pentru
a face posibilă realizarea oricăror măsuri sau cerinţe dispuse de către inspectorii de muncă şi
inspectorii sanitari, pentru protecţia sănătăţii şi securităţii lucrătorilor;
g) să coopereze, atât timp cât este necesar, cu angajatorul şi/sau cu lucrătorii desemnaţi,
pentru a permite angajatorului să se asigure că mediul de muncă şi condiţiile de lucru sunt sigure
şi fără riscuri pentru securitate şi sănătate, în domeniul său de activitate;
h) să îşi însuşească şi să respecte prevederile legislaţiei din domeniul securităţii şi sănătăţii
în muncă şi măsurile de aplicare a acestora;
i) să dea relaţiile solicitate de către inspectorii de muncă şi inspectorii sanitari.
Angajatorul trebuie să se asigure că, în cazul unui pericol grav şi iminent pentru propria
securitate sau a altor persoane, atunci când şeful ierarhic imediat superior nu poate fi contactat,
toţi lucrătorii sunt apţi să aplice măsurile corespunzătoare, în conformitate cu cunoştinţele lor şi
cu mijloacele tehnice de care dispun, pentru a evita consecinţele unui astfel de pericol. etc

Intervenirea in caz de urgenta

Principalele sarcini comune pentru personalul din comert pe linia respectării normelor de
protecţie a muncii sunt:
- să respecte normele de protecţie a muncii la locul de muncă şi pe întreg teritoriul
unităţii potrivit specificului fiecărui compartiment;
- să se prezinte odihnit şi corect îmbrăcat la începerea programului, pentru a-şi realiza
în mod corespunzător sarcinile de serviciu;
- să participe cu regularitate la instructaje şi să-şi însuşească normele de protecţie a
muncii corespunzătoare activităţii pe care o desfăşoară;
 - să respecte tehnologia de lucru specifică funcţiei şi să îndeplinească dispoziţiile şefilor
ierarhici;
- să verifice înainte de începerea lucrului starea de funcţionare a instalaţiilor, utilajelor
şi ustensilelor, folosindu-se numai cele care prezintă securitate deplină;
- să poarte echipamentul de protecţie şi de lucru specific condiţiilor în care îşi
desfăşoară activitatea;
- să anunţe conducătorul unităţii în cazul în care constată funcţionarea
necorespunzătoare a unor utilaje din dotare;
- să respecte normele de igienă a muncii şi să se prezinte atât la examenul medical
pentru angajare cât şi la cele periodice;
- să respecte normele de tehnica securităţii muncii specifice activităţii unităţilor de
alimentaţie publică;
- să execute lucrările tehnologice specifice numai în spaţiile destinate profilului
operaţiunilor respective;
- să respecte fluxul tehnologic din unitate, potrivit destinaţiei şi organizării iniţiale
stabilite prin proiect; o atenţie deosebită se va acorda respectării circuitului pentru servire şi
debarasare, cât şi depozitării gunoiului menajer, astfel încât să nu se interfereze circuitele salubre
cu cele insalubre;
- să nu mânuiască utilajele din dotare (aparate pentru dozarea berii, aspiratoare, maşină
pentru tăiat pâine-mezeluri, cărucioare pentru flambat, expresso, aparate de dozat sucuri şi
îngheţată, maşini de râşnit cafea, loveratoare, plăci şofante, maşină de spălat vesela etc.) fără a fi
fost instruit în prealabil asupra modului de funcţionare;
- să manipuleze cu atenţie obiectele de servire, evitând producerea de accidente sau
infestarea lor cu microbi;
- să depoziteze gheaţa prin stivuire în cruce numai în locurile special destinate, pe
grătare de lemn;
- să respecte regulile de efectuare a lucrărilor de întreţinere şi curăţenie şi cele privind
serviciul propriu-zis.
Accidentul de muncă constă în vătămarea violentă a organismului sau în intoxicaţia acută
profesională, care se produc în timpul procesului de muncă sau în îndeplinirea îndatoririlor de
serviciu şi care provoacă incapacitate temporară de muncă de cel puţin o zi, invaliditate sau deces.
Clasificarea accidentelor de muncă este următoarea:
1. după graviditate:
- accidente cu incapacitate temporară de muncă;
- accidente ce produc invaliditate;
- accidente mortale.
2. după numărul persoanelor:
- individuale;
- colective.
3. după natura factorilor generatori:
- accidente mecanice;
- accidente termice;
- accidente chimice;
- accidente electrice.
Primul ajutor în accidentele termice
 În general, accidentele se datorează atingerii suprafeţelor încălzite ale utilajelor sau
contactului întâmplător cu aburi, apă fierbinte, flacără ş.a. Efectele accidentelor termice sunt
arsurile şi şocul termic .
Pentru prevenirea arsurilor, se vor izola termic, cu azbest, vată minerală sau de sticlă,
porţiunile puternic încălzite ale utilajelor şi instalaţiilor . În acest fel, se realizează şi o atmosferă
mai bună de lucru prin reducerea căldurii ambiante .
Manipularea pieselor fierbinţi se va face prin prinderea lor cu diferite scule sau obiecte
izolante .
Şocul termic este provocat de radiaţiile calorice ale corpurilor încălzite la peste 600 C, sau
expunerea îndelungată la efectul razelor solare. Aceste şocuri se manifestă prin supraîncălzirea
corpului, dureri de cap, accelerarea pulsului şi respiraţiei, creşterea temperaturii corpului până la
400 C , apariţia convulsiilor şi chiar pierderea cunoştinţei, mai ales la cei care nu sunt obişnuiţi cu
munca la temperaturi ridicate .
Pentru preîntâmpinarea şocurilor termice, este necesar să se ia următoarele măsuri - izolarea
surselor de căldură cu diferite dispozitive pentru micşorarea radiaţiilor, ca perdele de apă, paravane
din tablă căptuşită cu azbest sau alt material;
- folosirea duşurilor de aer proaspăt, care micşorează acţiunea dăunătoare a radiaţiilor
calorice;
- întrebuinţarea echipamentului de protecţie corespunzător, care să reţină razele calorice
şi să permită transpiraţia ;
- consumare de apă carbogazoasă salină;
- camerele în care se lucrează la cald să fie cât mai aerisite şi lipsite de igrasie .
Măsuri de prim ajutor în arsuri
Arsurile se tratează în funcţie de gravitatea lor .
Eritemul fără băşici sau răni deschise (arsuri de gradul I) se tratează cu jecolan, după care se
aplică un bandaj steril . Dacă se formează băşici sau răni deschise, se distruge epiderma (arsuri de
gradul II), se procedează identic după care accidentatul este trimis la cabinetul medical .
Când arsurile sau opăririle afectează mai mult de o treime din suprafaţa corpului sunt
considerate accidente grave (arsuri de gradul III) .
În general, arsurile se vindecă greu din cauza distrugerii ţesuturilor .
În insolaţii sau în şoc termic, se izolează bolnavul într-un loc răcoros, i se dă să miroase
amoniac şi se cheamă medicul sau se transportă la un punct sanitar .
Primul ajutor în caz de degerături
În cazul degerăturilor, posibile, mai cu seamă, în restaurantele aflate la altitudine, unde pot
sosi excursionişti de pe munte cu mâinile sau picioarele degerate, nu se recomandă fricţionarea cu
zăpadă deoarece gheaţa şi nisipul pe care aceasta le conţine pot zgâria pielea degerată .
Pentru fricţionarea părţilor degerate ale corpului, se recomandă folosirea mănuşilor calde şi
uscate .
În cameră, membrul degerat poate fi cufundat într-un lighean sau într-o căldare cu apă la
temperatura camerei. Treptat, temperatura apei va creşte, până când ajunge la temperatura corpului
(370C) .
După ce locul degerat se înroşeşte va fi uns cu o grăsime (ulei, untură, alifie boricată) şi legat
cu un pansament cald (din stofă, etc). După pansare, mâna sau piciorul degerat va fi ţinut ridicat,
pentru a reduce durerea şi a preveni complicaţiile .
Primul ajutor în accidentele chimice
 Accidentele chimice sunt consecinţa acţiunii agresive a unor substanţe chimice sub formă de
gaze, vapori, soluţii sau pulberi asupra corpului omenesc;
Ele se manifestă prin arsuri chimice, intoxicaţii sau otrăviri .
Căile prin care substanţele toxice pătrund în organism sunt organele respiratorii, digestive şi
pielea .

APLICAREA NORMELOR DE IGIENA, SANITAR-VETERINARE SI DE PROTECTIE A

MEDIULUI

Mentine igiena personala

Igiena personală urmăreşte menţinerea în perfectă stare de curăţenie a corpului şi este
obligatorie pentru fiecare lucrător din sectorul alimentar si alimentatie pentru a preveni
contaminarea alimentelor şi, deci, prevenirea îmbolnăvirii consumatorilor.
Nerespectarea regulilor de igienă individuală poate duce la contaminarea alimentelor cu
microorganisme pe care omul le elimină pe cale fecală, urinară, bucală, nazală sau pe suprafaţa
pielii.
Igiena personală se referă la întreţinerea igienică a mâinilor, a unghiilor, a părului, a
nasului, gurii şi a pielii.
Mâinile
Microorganismele ajung foarte uşor de pe mâinile murdare pe alimente, de aceea cele mai
multe boli provocate de nerespectarea regulilor de igienă provin de la mâinile murdare, şi anume:
hepatita, poliomelita, febra tifoidă, toxiinfecţiile alimentare, viermii intestinali, dizenterie,
tuberculoza.
Mâinile se spală şi se dezinfectează întotdeauna la începutul şi sfârşitul lucrului; înainte şi
după folosirea WC- ului, după folosirea batistei, după atingerea părului, nasului şi ori de câte ori
este nevoie.
Pentru spălarea şi dezinfecţia mâinilor sunt absolute necesare: apa caldă, săpunul, periuţa de
unghii, un sistem de uscare şi substanţe dezinfectante.
Spălarea corectă a mâinilor
∙ Se umezesc mâinile cu apă caldă;
∙ Se săpunesc şi se freacă palmele, dosul palmelor, degetele, spaţiile dintre degete, zonele
din jurul unghiilor. Operaţia trebuie să dureze 10 secunde pentru fiecare zonă spălată.
∙ Se clătesc mâinile cu apă caldă până la eliminarea tuturor urmelor de săpun.
∙ Se usucă mâinile fie cu aer cald, fie cu şerveţele de unică folosinţă sau cu prosoape textile
rulate pe un suport care permite ştergerea mâinilor de fiecare dată pe o porţiune nefolosită.
∙ Nu se şterg niciodată mâinile de şorţ sau halat sau cârpe de bucătărie.
∙ Pentru dezinfecţie se folosesc soluţii slabe de Bromocet sau apă clorinată, fără uscare sau
ştergere ulterioară.
∙ Nu se ating cu mâna alimentele în cazul oricărei răniri sau infecţii locale. Acestea se
protejează cu pansament sterilizat .

Unghiile
∙ Se taie scurt pentru a nu reţine murdărie sub ele. Se foloseşte foarfecă individuală,
dezinfectată, pilă; nu se rup cu dinţii şi nici nu se rod.
∙ Se curăţă cu periuţă şi săpun.
∙ Nu se dau cu lac pentru a se observa dacă sunt curate şi pentru ca lacul să nu cadă în
alimente.
Părul
∙ Este o importantă sursă de contaminare a alimentelor, ca şi mătreaţa, de aceea trebuie spălat
cât mai des şi mai bine.
∙ Trebuie să fie ţinut legat şi complet acoperit cu bonetă sau basma pentru a proteja
alimentele.
∙ Nu se piaptănă decât în vestiar, în niciun caz în spaţiile cu alimente! Peria şi pieptenele nu
se împrumută!
Gura, nasul, urechile
∙ Spălarea corectă a dinţilor de cel puţin 2 ori pe zi, obligatoriu dimineaţa şi la culcare.
∙ Nu se scuipă, nu se mestecă gumă, nu se tuşeşte, nu se strănută deasupra alimentelor; în caz
de necessitate se foloseşte batista şi apoi se spală măinile şi se dezinfectează. Nu se scobeşte în nas
sau în urechi.
∙ Nu se fumează în spaţiile de prelucrare, asamblare, depozitare a alimentelor.
∙ Nu se gustă cu degetul alimentele în timpul preparării.
Pielea
Pielea secretă permanent diferite substanţe, prin transpiraţie şi poate fi o sursă de
contaminare a alimentelor.
∙ Se impune spălarea pielii cât mai bine: duş cu apă caldă, săpun, perie, burete, insistând
asupra zonelor cu pilozitate, la începutul şi la sfârşitul lucrului.Regulat (zilnic) se schimbă lenjeria
intimă şi ciorapii.
∙ Folosirea unui antiperspirant numai pe pielea spălată şi uscată pentru reducerea cantităţii
de transpiraţie şi suprimarea mirosului neplăcut. Cosmeticele cu miros puternic şi parfumurile
transmit mirosuri străine alimentelor.

Igiena imbracamintei
Imbracamintea si lenjeria apara corpul nostru de factori externi (frig, caldura, ploaie) si de
factori mecanici.
Activitatea normala a organismului e posibila doar la temperatura permamenta normala de
36,6 º. Daca temperatura mediului inconjurator este foarte scazuta, sau, invers, foarte ridicata,
atunci organismul nu-si poate pastra temperatura normala. Incalcarea regimului de temperatura
poate duce la imbolnaviri sau poate duce la supraincalzirea periculoasa a organismului. De aceea
omul isi amenajeaza locuinta, poarta haine, adica isi creeaza conditii, prin care sa elimine
oscilatiile bruste ale temperaturii.
Pe noi ne incalzeste nu atat haina, cat stratul de aer ce se mentine intre corp si haina si intre
diferite straturi ale hainelor, precum si in porii tesaturii. De aceea e foarte important, ca porii hainei
sa nu fie astupati nici cu umezeala, nici cu murdarie, nici cu praf. Pentru aceasta haina trebuie
regulat spalata si curatita.
Direct pe piele se imbraca lenjeria. Ea absoarbe transpiratia eliminata din glandele
sudoripare . Pe lenjerie se depun diferiti microbi, murdaria servindu - le ca mediu de inmultire si
acestia incep sa elimine mirosuri neplacute. De aceea e necesar ca lenjeria de corp sa fie schimbata
cat mai des.
 Lenjeria murdara nu trebuie pastrata pana la spalare in incaperea de locuit , ea trebuie
pastrata intr-un cos special , de obicei in baie. Lenjeria curata trebuie pastrata aparte de alte haine.
Hainele si lenjeria trebuie sa fie de o anumita masura si sa corespunda cu anotimpul . Pe
hainele exterioare, ca paltonul sau pardesiul, se aseaza praful de afara, de aceea ele trebuiesc
pastrate pe hol in cuier. Hainele trebuie curatite periodic cu o perie.
Igiena incaltamintei
Incaltamintea apara picioarele nu doar de oscilatiile de temperatura, ci si de loviturile
mecanice externe, etc. Incaltamintea trebuie sa asigure o libertate totala in miscare. De aceea
trebuie ca ea sa corespunda cu forma piciorului. Sub influenta purtarii permanente a incaltamintei
incorect concepute (inguste, stramte) , sufera de la inceput partile moi ale piciorului, apoi scheletul
talpii. Degetele deseori se apasa unele pe altele, iau o forma incorecta si sunt generate si alte
modificari ale talpii.
In afara de aceasta, incaltamintea stramta duce la racirea picoarelor pe timp de iarna, si nu
rareori poate duce chiar si la fenomenul de inghetare. Starea incaltamintei e deosebit de importanta
in timpul unor deplasari lungi.
Pentru preintampinarea imbolnavirilor e necesar sa verificam daca picioarele sunt uscate.
Daca picoarele s-au umezit, atunci trebuie , dupa posibilitate, neaparat sa se schimbe sosetele.
Cea mai mare parte din murdaria de afara se aduce in locuinta prin incaltaminte. De aceea,
intrand in casa, trebuie sa curatam foarte bine incaltamintea de noroiul si praful stranse pe aceastea.
Incaltamintea sportiva trebuie sa corespunda cerintelor de competitie, precum si deosebirilor
tehnice a tipului de sport : sa fie usoara, comoda si sa apere talpa de lovitori traumatice.
Persoanele care participa la cros , alergari, adica la acele tipuri de competitii ce se
organizeaza in afara stadionului, trebuie sa puna sub talpa piciorului un burete de cauciuc si sa se
foloseasca numai de incaltaminte purtata.
Celor ce practica tipurile de sport de iarna li se recomanda sa poarte incaltaminte cu o
jumatate de masura mai mare pentru ca , in cazul in care se inregistreaza temperaturi foarte scazute
, sa imbrace a doua pereche de sosete de lana , iar in incaltamintea cu talpa de cauciuc sa puna un
brant cald.
Incaltamintea umeda trebuie curatita si uscata intr-o incapere calda si bine ventilata. Uscarea
incaltamintei pe calorifer sau aproape de surse de caldura nu se recomanda, pentru ca se
deterioreaza si se deformeaza. Dupa uscarea incaltamintei e de dorit sa o protejam cu crema de
pantofi.
O importanta deosebita are curatenia in partea interoara a incaltamintei si a sosetelor, ce
trebuie sa fie schimbate doua ori pe zi.

Mentine igiena la locul de munca

Cadrul legislativ privind igiena şi securitatea muncii:
 Codul muncii – Legea nr. 53 din 24 ianuarie 2003
 Legea nr. 319 / 2006 - Legea securităţii şi sănătăţii în muncă, publicată în Monitorul
Oficial al României nr. 646 din 26 iulie 2006
 Hotărârea de Guvern 1425/ 2006- Norme metodologice de aplicare a prevederilor Legii
securităţii şi sănătăţii în muncă nr. 319/ 2006
 Hotărârea de Guvern nr. 1146 / 2006 cerinţele minime de securitate şi sănătate pentru
utilizarea în muncă de către lucrători a echipamentelor de muncă
 Legea nr. 307/ 2006 privind apărarea împotriva incendiilor.
  Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195 din 22 decembrie 2005 privind protecţia
mediului.

Sarcinile agentului economic:

I. Instruirea personalului ( anexa 1)
(a) Instructajul introductiv general
Trebuie prezentate:
- riscurile de accidentare şi îmbolnăvire profesională specifice unităţii;
- legislaţia de protecţie a muncii în vigoare;
- consecinţele posibile ale necunoaşterii şi nerespectării legislaţiei de protecţie a muncii. (b)
Instructajul la locul de muncă - prezintă riscurile şi măsurile de prevenire specifice locului de
muncă.
► Include în mod obligatoriu demonstraţii practice
►Se consemnează în fişa de instruire individuală
(c) Instructajul periodic – se face întregului personal pe baza unei tematici ce cuprinde
obligatoriu demonstraţii practice, are drept scop aprofundarea normelor de protecţia muncii.
II. Utilizarea echipamentului de lucru şi protecţie (anexa 2).
Angajatorii au următoarele obligaţii:
a) să asigure echipamente de muncă fără pericol pentru securitatea si sănătatea lucrătorilor;
b) să asigure echipamente individuale de protecţie;
c) să acorde obligatoriu echipament individual de protecţie nou, în cazul degradării sau al
pierderii calităţilor de protecţie.”
Echipamentele individuale de protecţie (EIP) trebuie să fie etichetate cu marcajul CE de
către producător (H.G. nr. 115/2004). Dacă se anticipează accidentări sau vătămări ale sănătăţii
lucrătorilor, angajatorul trebuie să furnizeze EIP pentru:
- protecţia capului
- protecţia picioarelor,
- protecţia ochilor şi a feţei,
- măşti respiratorii,
- protecţia corpului.
Angajatorul trebuie să instruiască lucrătorii cum să lucreze în condiţii de securitate cu
mănuşile de protecţie.
Încălţămintea de protecţie trebuie să fie uşoară şi trebuie să se poată da uşor şi repede
jos; în funcţie de cerinţe, tălpile trebuie să fie protejate împotriva uzurii, a alunecărilor şi să fie
antistatice.
Angajatorul trebuie să asigure protecţia ochilor şi a feţei lucrătorilor dacă există riscul
vătămării ochilor şi a feţei;
Lucrătorii expuşi la gaze, vapori sau materii în concentraţii ce reprezintă un pericol
pentru sănătate trebuie să primească protecţie adecvată a respiraţiei.
III. Existenţa trusei de prim ajutor şi a materialelor igienico sanitare (anexa 3).
O trusă medicală trebuie să aibă în dotare următoarele: vată hemostatică, leucoplast, garou,
bandaj, unguent contra arsurilor, substanţe dezinfectante, etc.

Uniunea Europeană (UE) instituie un ansamblu de norme de bază în scopul de a proteja

sănătatea şi securitatea lucrătorilor. În acest sens, directiva stabileşte obligaţii pentru angajatori şi
pentru lucrători, îndeosebi pentru a limita numărul accidentelor de muncă şi al bolilor profesionale.
De asemenea, directiva ar trebui să faciliteze îmbunătăţirea formării, informării şi consultării
lucrătorilor.
Directiva 89/391/CEE a Consiliului din 12 iunie 1989 privind punerea în aplicare de măsuri
pentru promovarea îmbunătăţirii securităţii şi sănătăţii lucrătorilor la locul de muncă
Directiva stabileşte normele de bază în materie de protecţie a sănătăţii şi securităţii
lucrătorilor *. Măsurile prevăzute sunt menite, în special, să elimine factorii de risc pentru bolile
profesionale şi accidentele de muncă.
Aceste măsuri se aplică tuturor sectoarelor de activitate publice sau private, cu excepţia
anumitor activităţi specifice ale administraţiei publice (armată, poliţie etc.) şi a serviciilor de
protecţie civilă.
Obligaţiile angajatorilor
Angajatorii * trebuie să garanteze securitatea şi sănătatea lucrătorilor sub toate aspectele care
ţin de activitatea profesională, inclusiv atunci când apelează la persoane sau servicii din exteriorul
întreprinderii. Statele membre pot limita această responsabilitate în caz de forţă majoră *.
Astfel, angajatorul instituie mijloace şi măsuri de protecţie a lucrătorilor. Este vorba de
activităţi de prevenire, de informare şi de formare a lucrătorilor, în special pentru:
 evitarea riscurilor sau gestionarea riscurilor care nu pot fi evitate;
 instruirea adecvată a lucrătorilor, cu accent pe măsurile colective de protecţie;
 adaptarea condiţiilor de muncă, a echipamentelor şi a metodelor de lucru, ţinând seama de
progresele tehnice.
Mijloacele şi măsurile de protecţie trebuie să fie adaptate în cazul în care se modifică
condiţiile de muncă. În plus, angajatorul trebuie să ţină seama de natura activităţilor întreprinderii
şi de capacităţile lucrătorilor.
În cazul în care, la acelaşi loc de muncă, sunt prezenţi lucrători ai mai multor întreprinderi,
angajatorii respectivi cooperează şi îşi coordonează activităţile de protecţie şi de prevenire a
riscurilor.
În plus, activităţile de prim-ajutor, de stingere a incendiilor sau de evacuare a lucrătorilor
în caz de pericol grav trebuie să fie adaptate la natura activităţilor şi la mărimea întreprinderii.
Angajatorul trebuie să informeze şi să ofere formare lucrătorilor care pot fi expuşi unui pericol
grav şi imediat.
Angajatorul instituie un serviciu de protecţie şi de prevenire a riscurilor în cadrul
întreprinderii sau unităţii respective, inclusiv în ceea ce priveşte activităţile de prim ajutor şi de
reacţie la pericolele grave. Astfel, acesta desemnează unul sau mai mulţi lucrători instruiţi pentru
a asigura monitorizarea măsurilor sau apelează la servicii externe în acest sens.
Controlul medical al lucrătorilor este asigurat prin măsuri stabilite în conformitate cu
legislaţiile şi practicile naţionale. Fiecare lucrător poate solicita un control medical la intervale
regulate.
Grupurile de risc sau extrem de sensibile trebuie să fie protejate împotriva pericolelor care
le pot afecta în mod specific.
Consultarea lucrătorilor
Angajatorii consultă lucrătorii şi reprezentanţii acestora cu privire la orice chestiuni care
afectează securitatea şi sănătatea la locul de muncă.
Reprezentanţii lucrătorilor pot face propuneri pentru ca angajatorul să ia măsuri specifice.
Aceştia pot sesiza autorităţile naţionale competente în cazul în care angajatorul nu îşi respectă
obligaţiile.
Aplica normele sanitar-veterinare la locul de munca
Fiecare lucrător trebuie să aibă grijă de securitatea şi sănătatea sa şi a persoanelor care pot fi
afectate de actele sau omisiunile sale la locul de muncă. În conformitate cu formarea urmată şi cu
instrucţiunile angajatorului, lucrătorii trebuie, în special:
 să utilizeze în mod corect echipamentele, uneltele şi substanţele care au legătură cu
activitatea lor;
 să utilizeze în mod corect echipamentul individual de protecţie;
 să evite deconectarea, schimbarea sau mutarea arbitrară a dispozitivelor de securitate;
 să semnaleze imediat orice situaţie de muncă care reprezintă un pericol grav şi imediat.
Aplica normele de protectie a mediului la locul de munca
Lucrătorul în comerț trebuie sa isi insuseasca normele de protectia mediului, conform
legislatiei specifice si reglementarilor interne și modul de aplicare a normelor de protectia
mediului, conform legislatiei specifice si reglementarilor interne

Fişa de lucru nr.1

Aplicarea Legii nr. 319/ 2006 în unităţile economice

Completaţi în tabelul de mai jos etapele aplicării Legii nr. 319/ 2006 privind securitatea şi
sănătatea în muncă, în funcţie de situaţiile concrete întâlnite la locul de muncă.
Instrucţiuni pentru practicant:
 Înainte de a completa tabelul asiguraţi-vă că dispuneţi de documentaţia necesară
rezolvării sarcinilor;
 Rezolvaţi toate sarcinile din fişa de lucru.
N Etapele aplicării Legii nr. 319/ Observaţii cu privire la modul în care
r.crt 2006 este aplicată legea 319/ 2006 la locul de muncă
.
1 Precizează obiectul de activitate al
. legii.
2 Specifică articolele cu referire
. directă la obligaţiile angajatorilor în
vederea asigurării condiţiilor de
securitate şi sănătate în muncă.
3 Supraveghează modul în care sunt
. respectate, pe parcursul desfăşurării
activităţii, a dispoziţiilor legale din
articolele specificate.
4 Identifică deficienţele
. (contravenţiile) în respectarea legii la
locul de muncă.
5 Propune măsuri pentru prevenirea
. cauzelor care au generat încălcări ale
dispoziţiilor legale din articolele
specificate.
6 Precizează sancţiuni care pot fi
. aplicate conform Legii nr 319/ 2006
 pentru contravenţiile constatate.

Fişa de observaţie
Monitorizarea modului de aplicare a normelor de
igienă şi securitatea muncii
1. Supuneţi atenţiei una din activităţile executate în magazinul/ depozitul agentului economic
în care desfăşuraţi stagiul de practică*. Observaţi cu atenţie modul de aplicare a normelor de igienă
şi securitatea muncii.
2. După încheierea activităţii de observare, completaţi fişa de mai jos.
Activităţile Concluzii Recomandări
supravegheate
Observarea şi
verificarea echipamentelor de
protecţie

Observarea şi
verificarea truselor sanitare

Observarea şi
verificarea parametrilor de
lucru

Observarea şi
verificarea sistemelor de
siguranţă şi a posturilor de
prevenire a incendiilor
*Atenţie: Activităţile în cadrul cărora se poate efectua observarea: recepţia mărfurilor;

manipularea, depozitarea, desfacerea mărfurilor alimentare şi nealimentare.

Observaţii ale profesorului de specialitate/ maistrului sau tutorelui de practică:
___________________________________________________________________

Fişa de documentare
Activităţi de evitare a riscurilor privind igiena şi securitatea muncii
Problema prevenirii accidentelor şi bolilor profesionale se reduce la depistarea şi
eliminarea sau anihilarea acţiunii acestora.

proprii
executantului
proprii proprii sarcinii de
echipamentelor FACTORII DE RISC muncă
de muncă
proprii mediului
de muncă
 Factorii de risc proprii executantului:
 deficienţe ale capacităţii de muncă;
 acţiuni greşite, omisiuni (ex. neutilizarea mijloacelor de protecţie).
Factorii de risc proprii sarcinii de lucru pot rezulta din:
 conţinutul necorespunzător al sarcinii de muncă în raport cu cerinţele de securitate:
operaţii, reguli, procedee de lucru greşite, cunoaşterea insuficientă a metodelor de lucru;
 sarcină sub/supradimensionată în raport cu capacitatea executantului.
Factorii de risc proprii mediului de muncă:
 prezenţa unor gaze toxice în atmosfera mediului de lucru;
 zgomot excesiv, temperatură foarte ridicată;
 prezenţa unor spori sau viruşi în atmosfera mediului de lucru;
 factori de risc de suprasolicitare psiho- fiziologică a executantului.
Factorii de risc proprii mijloacelor de producţie care pot fi:
 factori de risc mecanic, termic, electric;
 factori de risc chimic (acizi, substanţe toxice, substanţe inflamabile, substanţe explozive);
 factori de risc biologic (microorganisme, plante periculoase, etc.).

Rezolvarea situaţiilor provocate de accidente:

 oprirea echipamentului de muncă şi/sau activităţii;
 evacuarea personalului din zona periculoasă;
 anunţarea serviciilor specializate;
 anunţarea conducătorilor ierarhici;
 eliminarea cauzelor care au dus la apariţia pericolului.
Prevenirea incendiilor şi exploziilor
Conform normelor interne si internaţionale, incendiile sunt clasificate in clasele A, B, C, D
şi instalaţii electrice.
 Clasa A: materiale combustibile solide (lemn, hârtie, haine,gunoi, plastic, etc.)
 Clasa B: lichide inflamabile (benzină, petrol, gaz, vopsele, etc.)
 Clasa C: gaze inflamabile (gaz metan, propan, butan, hidrogen, etc.)
 Clasa D: metale inflamabile (potasiu, sodiu, aluminiu, magneziu, etc.)
 Clasa E: incendii ale echipamentelor electrice aflate sub tensiune.
Măsurile organizatorice de prevenire a incendiilor:
 respectarea normelor şi prescripţiilor de prevenire a incendiilor, interzicerea folosirii
flăcării deschise şi a fumatului în mediile periculoase;
 stabilirea unor sarcini precise privind prevenirea şi combaterea incendiilor şi asigurarea
prelucrării şi a afişării lor;
 prevederea unor aparate de deconectare automată în caz de avarie;
 asigurarea unei bune evacuări a oamenilor şi a bunurilor din clădire în caz de incendiu;
 instalarea de scări de incendiu, guri de apă, cu utilajul necesar (furtun cu lance, pompe
etc.)
 marcarea zonelor periculoase, a mediilor explozive, a căilor de evacuare din clădiri;
Principalele mijloace de intervenţie în caz de incendiu sunt stingătoarele (anexa 4)
 Fişa de lucru
1. Realizaţi corelaţiile dintre factorii de risc prezentaţi în coloana A şi bolile profesionale
care pot fi provocate de aceştia, prezentate în coloana B:
A. Factorii de risc B. Bolile profesionale
1. umiditate a. boli parazitare
2. rozătoare b. reumatism
3. acţiunea prelungită a zgomotului intens c. conjunctivite
4. contact prelungit cu substanţe chimice d. nevroze de coordonare
iritante (lacuri, solvenţi, etc.) e. dermite acute şi cronice, ulceraţii
5. mişcări numeroase şi frecvent repetate f. hipoacuzie şi surditate de percepţie.
6. substanţe toxice iritante şi pulberi
iritante
2. a. Enumeraţi activităţile desfăşurate pe parcursul unei zile de practică în unitate.
b. Identificaţi factorii de risc corespunzători activităţilor desfăşurate la locul de muncă.
Atenţie: Nu realizaţi nici o sarcină de muncă decât după ce aţi fost instruiţi în mod
corespunzător.
TIPUL ACTIVITĂŢII PERICOLE - RISCURI
Ex. Manipulare mărfuri - transportul obiectelor grele
- poziţie ortostatică îndelungată
- manipularea manuală, în lipsa asigurării
dispozitivelor de ridicat

.......................................

.......................................

.......................................

.......................................
Observaţii ale profesorului de specialitate/ maistrului sau tutorelui de practică: ________
______________________________________________________________________

Fişa de lucru

Apărarea împotriva incendiilor

1. Parcurgeţi instrucţiunile de comportament în caz de incendiu, detaliaţi pentru fiecare
etapă măsurile de acţiune.
1. Anunţaţi incendiul Telefon : ________________

_________________________
_________________________
 2. Evacuarea în siguranţă Salvaţi persoanele aflate în pericol:
__________________________
__________________________
__________________________
3. Stingeţi incendiul Folosiţi stingătorul:
________________________
________________________

Obs. Este foarte important să cunoaşteţi unde se găsesc stingătoarele, cum se utilizează
acestea, ce tip de stingător este propriu fiecărui tip de incendiu şi ce tip de tactică trebuie
utilizată.
2. a. Analizaţi indicatoarele de avertizare de mai jos şi prezentaţi semnificaţia fiecăruia.
b. Identificaţi indicatoarele de la locul de practică şi respectaţi-le.

................ ................ ................ ................ ................ ................

............... ................ ................ ................ ................ ................

Observaţii ale profesorului de specialitate/ maistrului sau tutorelui de practică: ________

______________________________________________________________________

Studiu de caz
1. Din analiza accidentelor de muncă înregistrate pe primul sem. al anului 2008, printre cele
mai expuse meserii se numără şi lucrătorii comerciali şi manipulanţii mărfuri. Pe lângă obligaţiile
angajatorului, fiecare lucrător trebuie să îşi desfăşoare activitatea, în conformitate cu pregătirea şi
instruire sa, instrucţiunile primite din partea angajatorului.
Scrieţi în casetele de mai jos cum trebuie să acţionaţi la locul de muncă pentru prevenirea
accidentelor?

1. Să comunicaţi imediat 4. _______________________

_______________________
angajatorului orice situaţie de muncă _________________
pe care o consideraţi un pericol
pentru securitatea lucrătorilor

2. __________________________ 5. _______________________
____________________________ _________________________
___________________ ___________________
 3. __________________________ 6. _______________________
____________________________ _________________________
_____________________ ___________________

2. Viaţa unei persoane accidentate depinde de momentul acordării primului ajutor şi

priceperea celui care intervine primul la locul accidentului.
Urmărind etapele din figura de mai jos realizaţi bandajarea braţului (unui coleg):

Obs. Când nu sunteţi pregătit pentru acordarea măsurilor de prim ajutor şi vă aflaţi la locul
accidentului, nu încercaţi să interveniţi cu orice preţ, aceasta constituie o gravă eroare.

Observaţii ale profesorului de specialitate/ maistrului sau tutorelui de practică: ________

______________________________________________________________________
 Miniproiectul
Măsuri de protecţie a mediului
Realizaţi un miniproiect cu tema: „Măsuri de protecţie a mediului”, organizaţi în echipe
formate din 2- 3 persoane .
Pentru realizarea cerinţei formulate aveţi de îndeplinit următoarele sarcini de lucru:
♦ Identificaţi sursele de poluare de la locul de muncă şi din vecinătatea acestuia;
♦ Stabiliţi mijloacele pentru îndepărtarea surselor de poluare şi a efectelor;
♦ Evaluaţi activitatea echipelor privind protecţia mediului;
♦ Pe baza următoarei fişe autoevaluaţi-va miniproiectul şi munca desfăşurată pentru
realizarea acestuia.
Fişă de autoevaluare a proiectului
Organizarea propriei învăţări
Am identificat scopurile;
Mi-am definit sarcinile de lucru;

Documentarea practică
Am efectuat investigaţii pentru realizarea proiectului;
Am analizat situaţia reală la locul de muncă;
Am solicitat clarificări din partea maistrului instructor/ tutorelui de practică;
Am determinat realizarea eficientă a proiectului în echipă
Am sugerat măsuri optime pentru protejarea mediului;
M-am oferit voluntar când trebuia îndeplinită o sarcină;
Încurajarea spiritului de echipă
Am încurajat manifestarea originalităţii, opiniei personale;
Mi-am susţinut punctele de vedere şi opiniile într-un mod personal;
Rezolvarea problemelor
Am căutat soluţii alternative;
Am ajutat echipa să ia decizii corecte.

Observaţii ale profesorului de specialitate/ maistrului sau tutorelui de practică: ________

______________________________________________________________________
 Anexa 1
(EXTRAS din normele metodologice de aplicare a prevederilor Legii 319/ 2006)
UNITATEA ___________________________________

F I Ş Ă I N D I V I D U A L Ă DE INSTRUCTAJ
privind protecţia muncii

NUMELE ŞI PRENUMELE ________________________________________________

LEGITIMAŢIA, MARCA ___________________________________________________
GRUPA SANGUINĂ______________________________________________________
DOMICILIUL ___________________________________________________________

NUMELE ŞI PRENUMELE ________________________________________________

Data şi locul naşterii _____________________________________________________
Calificarea __________________________ Funcţia ____________________________
Locul de muncă _________________________________________________________
Autorizaţii (ISCIR ş.a.) ____________________________________________________
Traseul de deplasare la / de la serviciu _______________________________________
______________________________________________________________________

INSTRUCTAJ DE ANGAJARE

1.Instructajul introductiv general, a fost efectuat la data _______________________

timp de _____ ore, de către _______________________________________________
având funcţia de ________________________________________________________
Conţinutul instructajului ___________________________________________________

Semnătura Semnătura celui Semnătura celui

celui instruit care a efectuat care a verificat
instructajul însuşirea cunoştinţelor

2.Instructajul la locul de muncă, a fost efectuat la data ________________________

specialitatea ____________________________________timp de ______ ore, de către
___________________________ având funcţia de _____________________________
Conţinutul instructajului ___________________________________________________

Semnătura Semnătura Semnătura

celui instruit celui care a efectuat instructajul celui care a verificat însuşirea
cunoştinţelor
3. Admis la lucru
Numele şi prenumele angajatorului __________________________________________
Funcţia (şef secţie, atelier, şantier etc.) _______________________________________
Data şi semnătura _______________________________________________________
 Data
Data

instructajului
instructajului
Durata (H) durata (h)

Specialitatea specialitatea

REINSTRUIRE

Materialul Predat
Materialul predat
INSTRUCTAJ PERIODIC

instruit
Instruit

care a
instruit
Care a
Instruit
care a
verificat
Care a instruirea
Semnătura celui

Semnătura Celui

verificat
instruirea
 REZULTATELE TESTĂRILOR DE PROTECŢIA MUNCII

CALIFICA EXAMINA
DATA MATERIALUL EXAMINAT
TIV TOR

ACCIDENTE DE MUNCĂ SUFERITE

SAU ÎMBOLNĂVIRI PROFESIONALE

NR. ŞI DATA
DATA PV
DIAGNOSTIC DESCRIEREA NR.
PRODUCERII DE
UL MEDICAL EVENIMENTULUI ZILE ITM
EVENIMENTULUI CERCETARE A
EVENIMENTULUI

SANCŢIUNI APLICATE PENTRU NERESPECTAREA REGLEMENTĂRILOR

DE PROTECŢIA MUNCII

ABATEREA SĂVÂRŞITĂ DE LA NR. ŞI DATA

SANCŢIUNEA
NORMELE PROCESULUI
APLICATĂ
DE PROTECŢIA MUNCII VERBAL
 Unitatea ___________________________________

Serviciul (compartimentul) _____________________

F I Ş Ă C O L E C T I V Ă DE INSTRUCTAJ 1)
privind protecţia muncii
întocmită azi __________________________
Subsemnatul__________________________________________________________
având funcţia de _______________________________________________________
în cadrul serviciului (compartimentului) ______________________________________
asistat de dl. (d-na) _____________________________________________________
având funcţia de ________________________________ am procedat la instruirea unui
număr de _____ persoane de la ____________________________________________
conform tabelului nominal de pe verso, în probleme de protecţia muncii şi PSI, pentru
vizita (prezenţa) în unitatea noastră în ziua / zilele ______________________________
În cadrul instructajului general s-au prelucrat următoarele materiale:
_________________________________________________________________________
______________________________________________________________________________
___________________________________________________________
care cuprind norme de protecţia muncii, norme de siguranţa circulaţiei interne şi norme
de PSI, ce trebuie respectate pe parcursul vizitării unităţii.
Prezenta fişă de instructaj se va păstra la serviciul (compartimentul) __________
____________________________________________.
Verificat, Semnătura celui care
________________ a efectuat instructajul
__________________

Tabel nominal
cu persoanele participante la instruire

Subsemnaţii am fost instruiţi şi am luat cunoştinţă de materialele prelucrate şi

consemnate în fişa colectivă de instructaj pentru protecţia muncii şi ne obligăm să le respectăm
întocmai.

N
Act identitate /
r. Numele şi prenumele Semnătura
Grupa Sanguină
crt.
 Fişa se completează în 2 exemplare, dintre care unul se dă conducătorului grupului
de vizitatori.

Conducătorul grupului de vizitatori:

Numele şi prenumele: ___________________
Semnătura: __________________________
1)
Modelul este avizat de MMSS şi se întocmeşte pentru vizitatorii în grup. Acestora li se vor prezenta succint activităţile şi factorii de risc
din cadrul unităţii, precum şi măsurile de prevenire şi vor fi însoţiţi pe toată durata vizitei de personal autorizat.

Echipamente de protecţie –
PROTECŢIE MÂINI

Măn
uşi
antit
ermi
ce
Mănuşi chirurgicale Mănuşi
anticalo
rice

Mănuşi electroizolante Mănuşi de protecţie din bumbac Mănuşi antichimice

Echipamente de protecţie – ÎNCĂLŢĂMINTE

Pantof alb

Încălţămin Bocanc de protecţie

te albă

Cizme industrie Bocanc protecţie

alimentară cu bombeu metalic

Echipamente de lucru
 Costum salopetă standard Costum salopetă cu pieptar Costum salopetă
termorezistentă

Impermeabile Îmbrăcăminte reflectorizantă Halat de protecţie

alb

TRUSĂ DE PRIM AJUTOR BRANCARDĂ DE PRIM AJUTOR

 M

Materiale igienico - sanitare:

ATENŢIE ! - Substantele dezinfectante folosite trebuie sa fie numai cele avizate de

Ministerul Sanatatii.

Eficienţa stingătoarelor în funcţie de clasa de incendiu şi

materialul folosit
Clasa de Stingător cu Stigător cu bioxid Stingător cu
incendiu pulbere de carbon spumă

Clasa A ► ►
Clasa B ► ► ►
Clasa C ► ►
Clasa D ►
Instalaţii ► ►
electrice

Folosirea stingătorului
 1. scoateţi piedica de siguranţă;
2. îndreptaţi furtunul la baza focului;
1 2
3. apăsati mânerul pentru a permite
eliberarea agentului de stingere;
4. mişcati furtunul astfel încât să stingeţi
incendiul.
3 4

ACCESORII PSI

Cutie hidrant Iluminatul de siguranţă

Centrale antiincendiu Detectoare optice de fum