PAȘOPTISM

 inspiraţia din trecutul istoric, din lupta pentru eliberare socială şi

unitate naţională;
 preţuirea frumuseţilor patriei şi ale creaţiei folclorice, în care se
reflectă bogăţia şi varietatea manifestărilor spiritului popular;
 reflectarea problemelor sociale ale epocii lor;
 satirizarea viciilor orânduirii feudale.

JUNIMISM
 orientarea literaturii spre specificul national, deci spre originalitate
 promovarea valorii estetice si sustinerea principiului autonomiei artei (arta
pentru arta);
 organizarea, la Iasi, a unei serii de prelegeri publice (“prelectiuni populare”);
 intrunirea, cu regularitate, in casa lui Vasile Pogor a unui cenaclu literar in
cadrul caruia sa se faca lecturi din opere autohtone, productii originale ale
junimistilor, urmate de discutii;
 achizitionarea unei tipografii, cu ajutorul careia sa se tipareasca manuale
scolare, carti de stiinta si literatura si, mai ales, editii stintifice, ”cu note
explicative si index”, ale tuturor cronicilor si istoriografilor romani;
 abordarea problemelor limbii si ale ortografiei, combatand tendinta
latinizanta de promovare a ortografiei etimologice;
 alcatuirea unei antologii cu cele mai valoroase poezii autohtone, de la poetii
Vacaresti pana la Vasile Alecsandri;
 discutarea unor probleme filozofice, juridice si sociale. Se naste astfel un
program general al Junimii, constand in combaterea “directiei de astazi din
cultura romana” si afirmarea necesitatii unei “directii noi”, adica a unor
schimbari profunde in toate planurile sociale si culturale: combaterea
formelor fara fond, respingerea elementelor de impostura si artificialitate
rezultate din procesul grabit de import al formelor de civilizatie ccidentale.
 ROMANTISM
 afirmarea individualitãtii, a originalitãtii si aspontanitãtii.
 primatul sentimentului si a fanteziei creatoare.
 expansiunea eului liric.
 evadarea din realitate in fantezie.
 respingerea regulilor impuse de clasicism.
 fascinatia misterului si a exceptionalismului.
 interesul pt mituri, simboluri, culoarealocalã(folclor,trecut istoric,
naturã), spatii exotice,amestecul genurilor, speciilor si al stilurilor.
 preferinta pt situatii si personaje exceptionale.
 antiteza.
 cultivarea cu predilectie a unor specii lirice:meditatia,elagia,romanta
CLASICISM
 accentul pus pe raţionalitate (chiar şi în artă) în dauna pasiunii
 cultivă legile armoniei, echilibrului, simetriei
 personajele sunt construite ca eroi ideali, funcționând ca modele
pentru societate
 ele sunt animate de principii morale ferme (cinste, prietenie,
adevăr, patriotism etc.)
 sunt strâns legate de stat, datoria cetățenească fiind mai presus de
sentimentele personale
 puritatea genurilor şi a speciilor ( neamestecul lor)
 speciile utilizate (imn, odă, poem epic, tragedie) erau socotite specii
superioare ale literaturii dar și poezii cu formă fixă (sonet, rondel,
glosă etc.)
 în tragedie (specie dramatică specifică perioadei antice) se
respectă regula celor trei unităţi: (timp- 24 h, spaţiu – decor unic,
acţiune – un singur conflict)
 stilul este caracterizat de simplitate și veridicitate
 are în prim planul reflectării aristocrația ca și clasă social
 SIMBOLISM
 spirit neromantic, rupt de sentimental
 viziune: corespondenţa, legătura dintre lumea spirituală şi cea
materială (ex. plumb – greutate sufletească)
 sinestezia: amestec de senzaţii diferite ( vizuale, auditive, olfactive)
 folosirea sugestiei ( stările nu sunt numite direct, sunt sugerate)
 folosirea simbolurilor –
 stări sufleteşti sugerate: nevroza, spleenul (dezgust), disperarea,
apăsarea sufletească, oboseala psihică, spaima, dezolarea
 cromatica
 olfactivul accentuat
 motive: oraşul sufocant, dezintegrarea materiei, descompunerea,
natură apocaliptică

NEOMODERNISM
 poezia sochează permanent asteptările cititorului
 este o poetică a existenței și a cunoașterii
 intelectualismul
 reinterpretarea miturilor
 abordarea modernă a marilor teme ale liricii
 iornia,spiritual ludic
 reprezentarea abstracțiilor în formă concretă
 ambiguitatea limbajului împinsă până la aparența de nonsens
 ermetismul expresiei
 imagini artistice rare
 POSTMODERNISM
 Se estompează graniţele tradiţionale dintre genuri si specii literare
 Trecerea la proza autoreflexivă
 Eliberarea fanteziei şi împrumutarea limbajului familiar
 Amestecul de narativitate şi lirism în poezie
 Oralitatea expresiei
 Desolemnizarea discursului
 Valorificarea prozaismului (banalului)
 Mitologizarea ostentativă a lucrurilor comune
 Renunţarea la metaforă şi la imaginea elaborată

AVANGARDISM

 nume generic dat unor grupări și orientări artistice apărute la

începutul secolului al XX-lea
 ca atitudine reia unele idei ale modernismului: dorința de progres,
aspirația spre viitorul salvator
 în plus avangardismul propune o atitudine de negație radicală a
literaturii anterioare, contestă tot ceea ce e învechit
 cultură a luptei, a opoziției, a rupturii, a crizei și a falimentului
 TRADITIONALISM
- intoarcerea la originile literaturii
- ideea ca mediul citadin este periculos pentu puritatea sufletelor
- promoveaza problematica taranului
- pune accent pe etnic, social
- cultiva universul patriarhal al satului
- proza realista de reconstituire sociala
- istoria si folclorul sunt principalele izvoare de inspiratie
- ilustrarea specificului national, in spirit exagerat

MODERNISM
• preocuparea pentru o poezie de cunoastere, poezia devenind o
modalitate de contemplare a lumii;
• se face apel la functia simbolica a limbajului;
• se cultiva principiul disonantei;
• apare fragmentarismul;
• se impune estetica uratului(trasatura prezenta in poezia lui T.Arghezi)
• apar metafore surprinzatare,revelatorii (-//-in poezia lui Blaga)
• se observa intelectualizarea emotiei(-//-in poezia lui Barbu)
• o caracteristica dominanta a limbajului ar fi ambiguitatea;
• se observa folosirea sintaxei eliptice si contorsionata;
• depersonalizarea ;
• dezumanizarea ;
• metamorfoza ;
• apare principiul fanteziei dictatoriale ;
• poetii modernisti sunt indiferenti la gustul publicului comun;
• noul limbaj se caracterizeaza prin:preferinta pentru versul alb, tehnica
ingambamentului
 PERIOADA INTERBELICA ”SBURATORUL”
 trecerea de la o literatură cu specific rural la una cu specific urban
 intelectualizarea poeziei și a prozei
 cultivarea romanului obiectiv
 cultivarea romanului analitic și psihologic

REALISM

 teme sociale: parvenitismul, avariția, imoralitatea, singuratatea

etc.
 perspectivă obiectivă, narator omniscient și omniprezent
 ton impersonal, neutru
 personajele întruchipează mai multe categorii sociale, complex
caracterizate (țăranul, aristocratul etc.) și reprezintă tipuri
umane– dominate de o trăsătură principală de caracter
(lacomul, avarul etc.)
 se utilizează tehnica detaliului pentru o redare cât mai fidelă a
mediului
 se realizează o strânsă legătură între mediu și personaj
 prezentarea moravurilor unei epoci
 prin realizarea unor fresce ale epocilor, operele devin
monografii ale lumii prezentate
 romanul poate avea o geneză reprezentată de fapte reale
 elemente reale de cronotop (locuri care există în realitate)
 UMANISM
 încrederea în libertatea, demnitatea şi perfectabilitatea omului;
 încrederea în raţiune;
 promovarea omului universal;
 armonia dintre om și natură;
 admiraţia faţă de valorile antichităţii greco-latine;
 în centrul preocupărilor umaniştilor se află omul;

ILUMINISM

 combaterea docmelor si a bisericii (anticlericalismul)

 prmovarea ratiunii
 sustinerea tolerantei interetnice
 atitudine anti-democratica, anti-feudala si anti-religioasa
 are la baza mitul stiintei, al ratiunii, al republicii sau al monarhului
iluminat.
 se considera ca ratiunea si stiinta deschid calea progresului, a
emanciparii, libertate si egalitate.