Introducere

Păstrarea unui mediu de lucru plăcut, în care angajații sunt productive și se simt motivați,
este una dintre cele mai mari provocări cu care se confruntă atât personalul din zona middle și
top management, dar și una din îndatoririle directorilor de resurse umane.
Motivarea angajaților este însă un subiect larg, iar cele mai bune metode pentru a le da
salariaților imboldul de care au nevoie nu sunt întotdeauna cele pe care le vedem aplicate
mereu în companii. De fapt, angajații au nevoie de mai mult decât o mărire anuală de salariu
și câteva beneficii pentru a deveni loiali unei companii și pentru a fi motivați să își
îndeplinească sarcinile corespunzător.
O perioadă îndelungată de timp, companiile au urmărit în special, obținerea profitului prin
simpla comercializare a produselor sale, fără a acorda o importanță majoră resurselor umane.
Toți indivizii erau considerați asemănători, iar un bun muncitor era cel care făcea exact ceea
ce i se transmitea să facă.
După cel de-al Doilea Război Mondial, știind cine este omul în timpul muncii și ce anume
îl motivează, Abraham Maslow și Douglas Mc Gregor, au deschis calea teoriilor motivării:
oamenii nu sunt toți identici, ei prezintă caracteristici ce pot fi identificate și chiar clasificate
în categorii.
După o perioadă s-a crezut în binefacerile stimulării prin salariu, avantaje exterioare și
prime de toate felurile, s-a descoperit importanța conținutului muncii și respectării deminității
indivivului.
O persoană este ea însăși un sistem complex prins într-un alt sistem complex, acela al
companiei și mediului aferent.
Un rol important în activitatea indivizilor îl joacă motivația. Managerii pot obține succese
în activitatea lor dacă reușesc să înțeleagă bine acest rol. Motivația inițiază și divizează
comportamentul, spre un scop care o dată atins va determina satisfacerea unei necesități. O
motivație crescută în rândul resurselor umane în cadrul unei companii, duce la instalarea
satisfacției în munca
Managerii trebuie să își sporească preocupările în ceea ce privește motivarea și creșterea
satisfacției în muncă a angajaților lor, pentru a-i determina pe aceștia să-și îmbunătățească
propria activitate, obținând în final performanțe ridicate.

1
 Eficacitatea și eficiența utilizării resurselor material, financiare și informaționale, depend
într-o măsură hotărâtoare de resursele umane.
În present managerii stabilesc legături durabile între motivația și performanțele affective
ale unui individ, crează condiții astfel încât obiectivele personale ale angajaților și ale
organizației să poată fi monitorizate.
Motivația angajaților are un rol important în stimularea inițiativei, a efortului și a reușitei.
Scopul acestei lucrări este acela de a înțelege imprtanța strategică a motivării angajaților
în cadrul procesului de management, fiind bine cunoscut faptul că performanțele obținute la
nivelul organizației, precum și prestigiul acesteia depend în mod hotârâtor de calitatea
resurselor umane.
Primul capitol al lucrării prezintă motivarea ca parte a managementului resurselor umane
(MRU), încercând să explice rolul acesteia și să descrie caracteristicile și elementele sale
componente.
Cel de-al doilea capitol al lucrării prezintă principalele teorii motivaționale utilizate cu
frecvent, variabilele ce influențează motivarea și mijloacele folosite în realizarea motivării
angajaților.
În capitolul trei sunt prezentate tipurile de motivare folosite în practica managerială
internațională precum și modalitățile de motivare a angajaților aplicabile în organizații.
Capitolul patru….

2
 Capitolul 1
Considerații generale privind motivarea angajaților

1.1 Definirea și rolul motivării angajaților

Într-o manieră generală, motivația poate fi definită ca fiind procesul de selecție, orientare
și menținere a comportamentului uman. Într-un sens mai larg, motivația înglobează nevoie,
tendințe, idealuri, care stau la baza condiției umane și care susțin realizarea anumitor acțiuni,
fapte, atitudini.
Motivația este o stare interioară, o dorință puternică, o forță care pune în mișcare un
individ, în vederea atingerii unui obiectiv.
Motivarea reprezintă o parte importantă a procesului de management, reprezentând
fundamentul funcției de antrenare din cadrul procesului.
Având în vedere natura sarcinilor implicate în desfășurarea și modul de realizare a
procesului de management, putem paryaja cinci funcții:1
- Previziune;
- Organizare;
- Coordonare;
- Antrenare;
- Evaluare și control.
Fundamentul antrenării îl reprezintă motivarea, ce rezidă în corelarea satisfacerii
necesităților și intereselor personalului cu realizarea obiectivelor și sarcinilor atribuite.
Ca proces complex, motivarea angajaților trebuie abordată diferențiat tinând cont de
individualitatea fiecărui membru al organizației, de potențialul, nevoile, interesele,
comportamentul, ambițiile sale, dorința de a asumare a noi responsabilități.
Din perspectiva psihologiei muncii, motivația este definită ca fiind suma energiilor
interne și externe care inițiază, dirijează și susțin un effort orientat spre un obiectiv al
organizației, care va satisface simultan și trebuințele individuale. O astfel de abordare pune
în evidență trei coordonate majore:
- Nevoile;
- Obiectivele organizației;
- Efortul.

1
Management și Marketing, supliment la Revista Tribuna Economică, București, 1991, p. 28.

3
4