Antreprenoriat

Antreprenoriat: concept, forme şi tipologii.

In evul mediu conceptul de antreprenor avea urmatoare forma :

noţiunea de „antreprenor”avea mai multe sensuri, indicând:
persoanele care se ocupau cu comerţul exterior;
organizatorii de parade, spectacole;
responsabilii de obiecte industriale, şantiere.
Antreprenor de risc → cunoaşte o dezvoltare aparte în sec. al XVIIlea, atunci când antreprenor era numită
persoana care a încheiat cu statul un contract de îndeplinire a anumitor lucrări sau de desfacere a anumitor
produse.
Activitatea de antreprenoriat este o activitate independentă, desfăşurată pe propriul risc şi orientată spre
obţinerea profitului ca urmare a utilizării bunurilor, vinderii mărfurilor, executării lucrărilor.

“Date of last creation → noţiunea de „antreprenor”datează încă din sec. al XVIII-lea, când economistul
francez Richard Cantillon “

Conform legislației Republicii Moldova antreprenor poate fi:

orice cetăţean al Republicii Moldova care nu este îngrădit în drepturi, în modul stabilit de prezenta Lege
şi de alte acte legislative;
orice cetăţean străin sau apatrid, în conformitate cu legislaţia în vigoare;
un grup de cetăţeni sau de apatrizi (un grup de parteneri) din care se constituie antreprenorul colectiv;
orice persoană juridică sau fizică în conformitate cu scopurile sale principale şi cu legislaţia.

Statul şi autorităţile administraţiei publice locale sînt antreprenori speciali. Atribuţiile de

antreprenor la întreprinderile de stat (municipale) le execută managerul-şef de întreprindere pe baza
contractului încheiat cu acesta.

Formele organizatorico-juridice de antreprenoriat

In RM formele
În funcție de forma de proprietate întreprinderile se divizează în:
întreprinderi private;întreprinderi de stat;întreprinderi cu proprietate mixtă.
În funcție de natura activității întreprinderile se divizează în:
întreprinderi industriale;întreprinderi agricole;întreprinderi de servicii;
întreprinderi de distribuție.
În funcție de destinația economică întreprinderile se divizează în:
producătoare de mijloace de producție; producătoare de bunuri de consum.
În funcție de obiectul muncii întreprinderile se divizează în:
extractive;prelucrătoare.
5. În funcție de mărime întreprinderile se divizează în:
microîntreprinderi;întreprinderi mici;întreprinderi mijlocii;întreprinderi mari.
În funcţie de forma organizatorico-juridică întreprinderile se divizează în:
întreprindere individuală;societate în nume colectiv;societate în comandită;
societate pe acţiuni;societate cu răspundere limitată;cooperativă de producţie;
cooperativă de întreprinzător;întreprindere de arendă; întreprindere de stat şi întreprindere municipală.

1
Întreprinderea individuală → este întreprinderea care aparţine cetăţeanului, cu drept de proprietate privată,
sau membrilor familiei acestuia, cu drept de proprietate comună.
Societatea în nume colectiv → este o întreprindere fondată din două sau mai multe persoane fizice şi/sau
juridice care şi-au asociat bunurile în scopul desfăşurării în comun a unei afaceri, în baza contractului de
constituire încheiat între acestea.
Societatea în comandită → este o întreprindere fondată din două sau mai multe persoane fizice şi/sau
juridice care şi-au asociat bunurile în scopul desfăşurării în comun a unei activităţi de antreprenoriat în baza
contractului de constituire încheiat între acestea.
Societatea cu răspundere limitată → este societatea comercială al cărui capital social este
divizat în părţi sociale conform actului de constituire şi ale cărei obligaţii sunt garantate cu
patrimoniul societăţii.
Societatea pe acţiuni → este societatea comercială al cărui capital este divizat în acţiuni şi ale
cărei obligaţii sunt garantate cu patrimoniul societăţii.
Cooperativa de producţie → este o întreprindere înfiinţată de către cinci sau mai multe
persoane fizice, în scopul desfăşurării în comun a activităţii de producţie şi a altei activităţi
economice, bazate preponderent pe munca personală a membrilor
Cooperativa de întreprinzător → este o întreprindere înfiinţată de către cinci sau mai multe
persoane fizice şi/sau juridice, care practică activităţi de întreprinzător
Întreprinderea de stat → este o întreprindere în care statul este unicul fondator şi întreg patrimoniu îi
aparţine lui.

Susținerea de către stat a IMM-urilor.

Originea IMM are loc in moldova In urma aprobarii legii cu privire la iMM in 2006 Susţinerea de către stat
a întreprinderilor mici şi mijlocii se efectuează diferenţiat, în funcţie de genul de activitate, de perioada de
funcţionare şi de numărul agenţilor economici, cu utilizarea diferitor forme şi metode de susţinere şi surse
de finanţare,Strategiile de stat de susţinere a dezvoltării sectorului întreprinderilor mici şi mijlocii sunt
documente de planificare strategică a politicii de stat privind susţinerea acestui sector, care definesc
obiectivele şi identifică priorităţile politicii statului în domeniu.
Centrul de Consultanţă şi Asistenţă în Afaceri (CCAA) oferă oportunități de perfecționare
profesională în domeniul inițierii, dezvoltării și extinderii afacerilor
Programul - pilot ”Femei în Afaceri”. Scopul Programului este oferirea suportului financiar
și non-financiar prin acordarea granturilor pentru investiții și servicii relevante
Fondul de garantare a creditelor FGC - primul fond de garantare a creditelor din Republica
Moldova. Creat și capitalizat din resursele bugetului de stat.
Programul Gestiunea Eficientă a Afacerii (GEA) este un program destinat antreprenorilor
de orice vîrstă ce practică activităţi economice sub orice formă de organizare juridică,

Ce se cere pentru a deveni un antreprenor de success.

persoana care identifică oportunitatea unei afaceri,îşi asumă responsabilitatea iniţierii acesteia
→ capacitatea de a gestionează resursele necesare funcţionării unei afaceri
→ Determinare şi perseverenţǎ. dedicarea totalǎ pentru succes îl determină pe antreprenor să depăşească
toate obstacolele. Determinarea puternicǎ şi perseverenţa îl ajută sǎ facă faţǎ oricăror greutăţi,
→ Dorinţa de a câştiga.
→ Căutarea feedback-ului, invatarea rapida pe Căutarea feedback-ului
→ Rezolvarea problemelor persistente.
→ Iniţiativǎ şi responsabilitate.

2
→ Orientare spre oportunităţi.
→ Toleranţǎ pentru eşec.
→ Încredere în sine şi optimism.
→ Clarviziune
→ Nivel mare de energie
→ Creativitate şi spirit de inovaţie
→ Independenţa.
→ Lucru în echipǎ
→ Abilitǎţi manageriale

Etica şi eticheta antreprenorului contemporan.

„regulile de comportare” la care se referă eticheta contribuie la buna desfășurare a relațiilor din societate, în
general, și la o desfășurare normală a activității în afaceri
1) Ținuta fizică (pe stradă și în societate) Este foarte important ca partenerii să aibă o ținută
corectă, îngrijită. În societate este greșit să te sprijini de spătarul unui scaun sau de perete
2)Salutul. Salutul este o manifestare de curtoazie față de o altă persoană sau de un grup de
persoane.
Câteva reguli de
baza în legătură cu salutul:
bărbații salută primii femeile;
persoanele mai tinere salută primele pe cele mai în vârstă;
subalternii salută pe superiorii în grad.
3)Prezentările. În probleme de etichetă, de o deosebită importanță în activitatea partenerilor
este felul în care se fac prezentările
4)Conversația. În ceea ce privește atitudinea în timpul unei conversații, de obicei se spune că
nu este frumos „să pari nici mai inteligent și nici mai instruit decât interlocutorul tău”.
5)Convorbirea telefonica. Telefonul este un mijloc important și extrem de util în rezolvarea
sarcinilor profesionale curente
6)Reguli ce urmează a fi respectate cu prilejul unor acțiuni protocolare (mese, recepții). Ținuta
și comportarea persoanei în timpul acțiunilor protocolare menționate prezintă o deosebită importanță./
Ținuta vestimentară va fi cea indicată în invitație. /Ținuta fizică trebuie să fie degajată, nu forțată. Picioarele
se țin normal pentru a nu incomoda vecinii. Coatele nu se țin pe masă
7)Fumatul.o primă regulă de politețe impune ca nefumătorii să nu fie stingheriți de către fumători.
8)Ținuta vestimentară. În activitatea de relații cu publicul, ținuta vestimentară are o deosebită
importanță. Regula de etichetă vestimentară cere o îmbrăcăminte corectă,

Căutarea ideilor reușite de afacere.

Optimizarea procesului de creație a ideii de afacere:

1. Etapa de explorare.Aceasta este prima etapă, care debutează odată cu apariţia ideii. Ea
reprezintă începutul căutărilor active.
2)Etapa de incubare. Etapa a doua presupune luarea unei pauze pentru prelucrarea
informaţiei acumulate.
3)Etapa de generare, meditare. Prima regulă la această etapă: se vor aduna cât mai multe
variante de realizare a ideii.
4)Etapa decizională. Înainte de luarea deciziei finale se vor identifica aspectele pozitive, se
vor selecta cele mai reuşite, mai adecvate,
5)Etapa de acţiune. Este cea mai responsabilă etapă, momentul când se văd rezultatele
căutărilor de până acum.

3
Creativitatea este caracteristica cea mai potrivită pentru găsirea unei idei de afaceri proprii,prin desfasurarea
unui hobbi in ceva mai mult

Optimizarea procesului de creație a ideii de afacere

На аснове этих параметров
Golurile de pe piaţă provin de la schimbările pieţei, ale cererii. Aceste schimbări pot avea
implicaţii benefice pentru afaceri. De exemplu:
Produsele şi serviciile care nu există pe piaţa dată, dar care au fost observate pe alte
pieţe, pot deveni o oportunitate. Observarea altor pieţe, a produselor şi serviciilor
existente în alte ţări este o sursă destul de valoroasă.
Schimbările în cererea consumatorului sau noi metode de deservire pot deveni
necesităţi care nu au fost explorate pe o piaţă anumită.
Schimbările de piaţă, de asemenea, pot oferi noi posibilităţi.
Modificările în legislaţie pot crea noi oportunităţi.

Evaluarea ideii de afacere.

Evaluarea ideii de afaceri are menirea de a contrapune ideile cu realitatea implementării lor; de a comensura
posibilităţile reale. \ Evaluarea ideiilor de facere consta si in evaluarea obiectivelor personale clar stabilite
/interesele şi dorinţele personale;/ familia şi rudele;/întreţinerea relaţiilor, întâlnirile cu prietenii;/relaţiile
sociale şi societatea;/dezvoltarea personală şi profesională.
Totodata trebuie sa tinem cont si de factorii economici si de conditiile in care traim si de erorile altor
antreprenori ,ca exemplu planificarea inadecvată a businessului;/luarea de decizii pripite.

Evitarea greşelilor commune.

1. Cercetarea neadecvată şi incorectă a pieţei\2. Evaluarea greşită a concurenţilor:\3. Lipsa de inovaţie:\4.
Lipsa de consecvenţă şi focusare:\5. Presupuneri simpliste:\Proiecte ireale:\7. Stabilirea inadecvată a
preţurilor:\8. Capital iniţial insuficient:\9. Prea multe cheltuieli de regie:\10. Lipsa de atenţie faţă de fluxul
de numerar:\11. Delegarea funcţiei de vânzări unui angajat:\Necunoaşterea clienţilor\Divizarea proprietăţii
în mod egal\Tratarea incorectă a angajaţilor…

Iniţierea afacerii de la zero: avantaje și dezavantaje

Printre avantajele deschiderii unei întreprinderi putem menţiona:/Implementarea nelimitată a ideilor

proprii./Satisfacţia de a crea o întreprindere de la zero – reuşind, întreprinzătorul este satisfăcut
şi mândru de rezultatul efortului depus./Evitarea transmiterii unei reputaţii îndoielnice a fostului proprietar
deschizând o afacere, nu se moştenesc problemele afacerii precedente, totul începe de la zero. Deja în care
parte va înclina balanţa depinde de întreprinzător./Posibilitatea de a selecta, a motiva şi a dezvolta
independent personalul –întreprinzătorul se ocupă independent de personal, selectând angajaţi pe care îi
consideră potriviţi pentru afacere./Posibilitatea de a crea afacerea pornind de la viziunea proprie.

Dezavantajele
Riscul legat de realizarea unei idei noi/Eforturile personale mari pentru lansarea afacerii/Cheltuieli enorme
pentru intretinerea afacerii pe piata nationala/furtul ideie de afacere in timpul infiintarii/suportul financiar
este preluat de fondator si banii pot fi pierduti.

Cumpărarea unei afaceri existente: avantaje și dezavantaje

Avantajele cumpărării unei afaceri
- Durata de lansare este relativ mai mică, deoarece o întreprindere existentă dispune de

4
utilajele necesare, de personal calificat, de relații stabilite cu furnizorii și clienții.
- Obținerea unor venituri imediate, deoarece nu se începe de la zero./Existența unei amplasări favorabile,
care în cazul începerii afacerii de la zero ar fi dificil de obținut.
- Folosirea experienței și a relațiilor vânzătorului, deoarece întreprinderea are un nume
cunoscut pe piață, are stabilite relații cu furnizorii de materii prime și materiale.
- Existența personalului calificat, astfel nu va fi nevoie de a recruta și selecta personalul.
- Reducerea riscului, deoarece, în comparație cu întreprinderile nou-create, aceasta are o
piață de desfacere și experiență în domeniul respectiv.
Dezavantajele cumpărării unei afaceri/Posibilitatea procurării unei întreprinderi neprofitabile.
- Existența unui personal necalificat, pentru a cărui instruire sunt necesare cheltuieli atât
financiare, cât și de timp./Nedorința personalul calificat de a lucra pentru noul proprietar.
- Moștenirea unei reputații îndoielnice. Chiar dacă are loc schimbarea proprietarului, este
nevoie de o perioadă de timp pentru a schimba opinia clienților, furnizorilor etc. despre
întreprindere./Existența unor fonduri fixe necorespunzătoare, de exemplu echipamentul uzat moral și fizic,
spații care necesită mari cheltuieli pentru reparație și întreținere./Amplasamentul nefavorabil./Dificultăți în
efectuarea schimbărilor, ca urmare a costurilor ridicate pentru acestea și/sau a rezistenței din partea
personalului etc.

Cumpărarea unei francize: avantaje și dezavantaje

Prin franchising se înţeleg relaţiile contractuale dintre vânzător (franchiser) şi cumpărător (franchisee)
privind acordarea drepturilor de operare a afacerii şi obţinerea asistenţei din partea vânzătorului în schimbul
unei plăţi.
Avantajele pentru franchisee:
Franchisee-ul are o şansă mai mare de succes, numărul falimentelor în cazul franchisingului este mai mic
decât în cazul iniţierii unei afaceri proprii, datorită sprijinului acordat de partenerul mai experimentat,
micşorându-se astfel posibilitatea apariţiei unor erori./Asistenţă managerială şi de marketing. Franchiserul
acordă sprijin la instruirea personalului, consultanţă permanentă etc./Produse şi servicii de calitate standard
– franchisee-ul primeşte afacerea la „pachet”,unde este prezentat în detalii procesul tehnologic, receptura
etc. Astfel, nu există cheltuieli de timp şi de bani pentru elaborarea produselor etc./ Cheltuieli reduse pentru
promovarea produselor şi a serviciilor, deoarece franchiserul oferă un nume cunoscut deja, o marcă de
prestigiu, iar franchisee-ul beneficiază de rezultatele campaniilor de promovare la nivel naţional desfăşurate
de franchiser.
Dezavantajele pentru franchisee:
Firma nu-i aparţine niciodată cu adevărat. Cu toate că franchisee-ul este o întreprindere
independentă, ea trebuie să respecte cu stricteţe cerinţele impuse de franchiser, antreprenorul neavând
posibilitatea de a conduce firma aşa cum doreşte s-o facă./Costul ridicat al francizei şi contribuţia la profit.
Procedurile de înregistrare a afacerii.
Pasul I. Pentru înregistrarea de stat a afacerii, la oficiul teritorial al Camerei de Înregistrări de
Stat în a cărui rază de deservire se află domiciliul fondatorului, se depun următoarele documente:
Buletinele de identitate,variante de denumire a întreprinderii,domiciliul fondatorului,imobilul acordat de o
persoană fizică nefondatoare Pasul II. Punerea la evidență fiscală la Inspectoratul Fiscal de Stat Pasul III.
Înregistrarea în calitate de plătitor al cotelor asigurărilor sociale la oficiul teritorial al Casei Naționale de
Asigurări Sociale CNAS
Pasul IV. Înregistrarea în calitate de plătitor al primelor de asigurare obligatorie de asistență
medicală la agenția teritorială a Companiei Naționale de Asigurări în Medicină CNAM
Pasul V. Transmiterea datelor către Biroul Național de Statistică Pasul VI. Obținerea licenței, pentru
activități care pot fi practicate numai în bază de licență Pasul VII. Obținerea autorizațiilor.
Obtinerea Actul permisiv este document constatator prin care autoritatea emitentă constată unele fapte
juridice și/sau conferă solicitantul cu o serie de drepturi

5
Protecția proprietății intelectuale.
Drepturile de proprietate intelectuală se referă la:
- obiectele de proprietate industrială,obiectele dreptului de autor și ale drepturilor conexe/secretul comercial
Un aspect al proprietatii intelectuale este contrafacere si piraterie care este interzisa ,in cadrul protectiei
intelectuale intra si urmatoarele structuri ca Marca ,Brevetul de invenție,model de utilitate,Dreptul de
autor,secret comercial
Marketingul şi utilitatea lui în afaceri.
Marketing-ul poate fi definit ca: procesul care are ca scop proiectarea, dezvoltarea şi menţinerea de
schimburi între consumatorii individuali şi sau organizaţionali sau procesul managerial prin care indivizii şi
grupurile obţin ceea ce au nevoie şi ceea ce doresc prin crearea şi schimbarea de produse şi valori cu alţi
indivizi
Putem defini marketingul drept intreaga afacere privita din punctul de vedere al clientului,ca urmare reise
ca marchetingul este utilizat in toate domeniile legate de piata de desfacere su scopul de a gasi noi clientii
potriviti interesati de asa servicii sau afaceri care sa le presteze produsul final dorit ,astfel odata ce
marchetingul este folosit in afaceri atunci creste procentajul supravietuirii afacerii prin profit Principalele
concepte pe care este axat conceptul de Marketing: nevoia,dorinta,cererea,valoarea,satisfacerea
consumatorilor
Cercetarea pieței.
Încercând să găsească o definiție operațională a pieței, mai apropiată de concepția de marketing, Pierre-Louis
Dubois şi Alain Jolibert apelează la conceptul de “ansamblu evocat” pentru a desemna mărcile pe care cumpărătorul
le ia în considerație în timpul alegerii sale, precizând că piața este definită prin ansamblul cuplurilor “marcă -
segment de consumatori”, determinate prin metode de analiză tipologică şi discriminatorie. Pentru
operaționalizarea conceptului, este necesară prezentarea altor categorii de piețe:

Piața efectivă: dimensiunile pieței atinse la un moment dat, adică, tranzacțiile de piață efectiv desfășurate.

Piața potențială: dimensiunile posibile ale pieței, limitele cele mai largi în cadrul cărora urmează să se desfășoare
confruntarea cererii cu oferta

Piața întreprinderii: gradul efectiv sau potențial de pătrundere în consum a produselor sau serviciilor unei
întreprinderi.

Piața produsului: gradul de penetrație a acestuia în consum, posibilitățile prezente şi viitoare de desfacere a
produsului.

Cercetarea de marketing reprezintă activitatea formală prin intermediul căreia, cu ajutorul unor concepte, metode
și tehnici ştiinţifice de investigare, se realizează specificarea, măsurarea, culegerea, analiza și interpretarea
informaţiilor de marketing, destinate conducerii întreprinderii, pentru cunoaşterea mediului în care funcţionează,
identificarea oportunităţilor şi riscurilor, evaluarea alternativelor acţiunilor de marketing și a efectelor acestora.

Principalele domenii în care sunt utilizate cercetările de marketing sunt următoarele:

1. Întreprinderea însăşi.

2. Piaţa

3. Componentele mediului extern al întreprinderii. Sunt urmărite evoluţia generală a economiei și a ramurii în care
întreprinderea îşi desfăşoară activitatea

4. Nevoile de consum.

6
5. Comportamentul de cumpărare şi de consum.

6. Studierea imaginii firmei și a produselor sale în rândul consumatorilor.

. Politica de produs.

Într-o concepţie clasică, produsul este definit ca o sumă de atribute și caracteristici tangibile, de natură fizică și
chimică, reunite într-o formă identificabilă. În viziune de marketing, prin produs se înțelege:

un bun;

 un serviciu;

 o idee.

„Imaginea” produsului reprezinta în viziunea marketingului latura cea mai importanta a produsului.

definiţie a imaginii, trebuie subliniat faptul că se poate vorbi despre mai multe categorii de imagine:

 imaginea dorită

 imaginea transmisă(difuzată)

 imaginea recepţionată

 imaginea efectivă

Philip Kotler arata ca un produs poate fi „conturat, clarificat și definit” mai usor daca specialistii în marketing il
urmaresc pe cele cinci trepte sau niveluri succesive:

7
a) nucleul sau nivelul fundamental este dat de functia de baza a produsului. În cazul unui hotel, de pilda, functia de
baza inseamna „adapost și odihna”;

b) produsul generic este versiunea uzuala a categoriei de produse care ofera functia de baza. În cazul hotelului, în
genere, va fi vorba de o cladire cu camere de inchiriat;

c) produsul asteptat se contureaza ca un set de atribute sau functii pe care cumparatorul se asteapta sa le gaseasca
la un produs. Atributele hotelului, de exemplu, ar putea insemna: un pat curat, apa calda, sapun și prosoape, liniste;
d) produsul amplificat este nivelul la care produsul concret prezinta, în plus, avantaje diferentiale care-l deosebesc
de restul produselor din aceeasi gama. În cazul hotelului poate insemna un calculator conectat la Internet, un circuit
video propriu, un bar în camera sau o piscina;

e) produsul potential este nivelul posibilului, al inventivitatii și priveste adaugirile unor functii și avantaje care nu
exista inca. De exemplu, hotelul ar putea avea un heliodrom pe acoperis

Elementele componente ale produsului:

elemente corporale, elemente acorporale, elemente de comunicare, elemente simbolice

Ciclul de viață a produsului-Managementul produselor noi.

Ciclul de viata al produselor este un instrument indispensabil pentru planificarea productiei și pentru
fundamentarea activitatii desfasurate de specialistii în marketing. În general, ciclul de viata al produselor este
graficul vanzarilor unui produs de la faza de idee pana la faza de iesire de pe piata, asadar putem spune ca ciclul de
viata al produselor este curba vanzarilor produselor. Conceptul de ciclu de viata al unui produs este un model util
pentru descrierea cresterii și descresterii vanzarilor de-a lungul vietii unui produs, pentru planificarea activitatilor de
marketing

Principalele etape pe care le parcurge produsul de-a lungul prezentei sale pe piata sunt:

8
1. Lansarea - Prima faza incepe cu ideea – este faza în care se fac cercetari pentru a se concepe produsul, se fac
investitii pentru realizarea lui, pentru materializarea ideii intr-un produs optim,

2. Cresterea - ca etapa a ciclului de viata al produsului, este caracterizata prin sporirea rapida a vanzarilor ca
urmare a recunoasterii calitatilor acestuia și prin aparitia profitului, deoarece veniturile depasesc costurile.

3. Maturitatea -este etapa în care ritmul de crestere al vanzarilor se reduce, iar volumul vanzarilor incepe sa se
stabilizeze, concurenta devenind din ce în ce mai acerba, concurentii mai putin eficienti fiind scosi de pe piata

4. Declinul-este perioada în care vanzarile incep sa scada, de obicei ca urmare a aparitiei unui inlocuitor, unui
produs similar, care ofera consumatorilor aceleasi satisfactii la un pret mai mic sau satisfactii sporite la pret
asemanator

Politica de preț.
Preţul se găseşte într-o relaţie strânsă cu produsul, fiind una dintre componentele acorporale ale acestuia. În
această calitate, preţul se constituie într-un motiv de cumpărare sau de necumpărare a produsului, al cărui rol este,
de regulă, deosebit de important.

Preţul este o categorie economică reprezentând expresia bănească a valorii unei mărfi

Preţul este sumă de bani pe care trebuie să o plătească cumpărătorul pentru achiziționarea unui produs.

Cu cât preţul unui produs este mai ridicat, cu atât cumpărătorul va considera că produsul este de o calitate
superioară. Pentru ca această relaţie să funcţioneze, este necesară îndeplinirea concomitentă a mai multorcondiţii:

cumpărătorul să nu dispună de alte informaţii despre produs

cumpărătura să nu aibă un caracter implicant pentru cumpărător

cumpărătorul să nu aibă formată o imagine despre produs sau despre produsele aflate în universul concurenţial al
acestuia.

În cazul în care cumpărătorul are o imagine bună despre o anumită marcă, modificările eventuale ale preţului
acesteia nu vor avea decât un efect minor asupra perceperii calităţii.

În stabilirea nivelului preţului, întreprinderea poate adopta una din următoarele metode: Orientarea după costuri,
Orientarea după concurenţă, Orientarea după cerere.
9
Promovarea firmei şi a ofertei.
Promovarea – ansamblul de acţiuni şi mijloace de informare, pentru atragerea cumpărătorilor potenţiali către
punctele de vînzare în vederea satisfacerii nevoilor şi dorinţelor acestora şi implicit a creşterii eficienţii economice a
activităţii întreprinderii producătoare.

10
11
Proiectarea sistemului de distribuţie.
Distribuţia reprezintă o componentă a mixului de marketing şi anume acea componentă care face legatura între
producţie şi consum.

Mijloacele, operaţiunile pe care le presupune distribuţia se grupează în douămari categorii de domenii:

distribuţia economică (canalele de distribuţie) prin care se realizează circuituleconomic al produselor respective;

distribuţia fizică (logică)

Canalul de distribuţie reprezintă o combinaţie de unităţi şi funcţiuni prin care se asigură realizarea actelor de
vânzare-cumpărare.

Canalul de distribuţie cuprinde pe de o parteproducătorul (punctul de intrare) iar pe de altă parte consumatorul
(punctul de ieşire). Un canal de distribuţie are trei dimensiuni, respectiv:

A. Lungimea canalului este numărul de verigi prin care circulă marfa de laproducător la consumator (numărul de
verigi, de etape şi nu de distanţa dintreproducător şi beneficiar pe care o parcurge produsul).

B.Lăţimea canalului se referă la numărul unităţilor prin care se asigurădistribuţia unui produs. Lăţimea este mai mică
pentru mijloacele de producţie şi maimare pentru bunurile de consum (mărfurile)

C.Adâncimea canalului arată cât de aproape este distribuitorul deconsumator.

Sistemul logistic este format dintr-un ansamblu de activităţi legate între ele. Este vorba de:

 transportul produselor;  stocarea;  depozitarea, manipularea, sortarea;  preambalarea;  expedierea şi

recepţia.

Venituri: definirea și clasificarea veniturilor întreprinderii.

Venituri - creşteri ale beneficiilor economice înregistrate în cursul perioadei de gestiune, sub forma intrărilor de
active sau majorării valorii acestora, sau a diminuării datoriilor care au drept rezultat creşteri ale capitalului propriu,
cu excepţia creşterilor legate de contribuţiile proprietarilor

În funcţie de sursele de intrare, veniturile se subdivizează în două grupe:  venituri din activitatea operaţională; 
venituri din alte activități.

Veniturile din activitatea operaţională cuprind sumele rezultate din activitatea de bază a întreprinderii. Acestea
includ:  veniturile din vânzări;  alte venituri operaţionale.

Veniturile din vânzări

Alte venituri operaţionale

Veniturile din alte activități cuprind sumele primite sau de primit din alte feluri de activităţi ale întreprinderii, decât
cea de bază.

12
Acestea includ:  Veniturile din operaţiuni cu active imobilizate cuprind sumele rezultate din ieşirea şi reevaluarea
activelor pe termen lung ale întreprinderii (sumele încasate din vânzarea activelor nemateriale, terenurilor,
mijloacelor fixe; dividendele calculate, dobânzile; sumele diferenţelor din reevaluarea activelor pe termen lung
ieşite; veniturile din operaţiunile cu părţile legate).

 Veniturile financiare cuprind sumele rezultate din transmiterea în folosinţă altor persoane fizice şi juridice, pe un
termen mai mare de un an, a activelor nemateriale şi materiale pe termen lung (terenurilor, mijloacelor fixe,
resurselor naturale), valoarea activelor intrate cu titlu gratuit, venituri sub formă de diferenţe de curs valutar
favorabile, subvenţii de stat, prime, premii şi sume sponsorizate.

 Veniturile excepţionale cuprind sumele primite de la organele de stat, companiile de asigurări, persoanele fizice şi
juridice, sub formă de recuperare a pierderilor din calamităţi naturale, perturbări politice, modificări ale legislaţiei şi
alte evenimente ce nu sunt legate de activitatea ordinară a întreprinderii.

. Contul de profit si pierderi: destinația și elementele componente.

Profitul până la impozitare – impozitul pe venit = profit net

Bilantul contabil

Toate activele se împart în două clase mari::  active imobilizate;  active circulante.

Imobilizări - active deţinute pentru a fi utilizate pe o perioadă mai mare de un an în activitatea entităţii sau pentru a
fi transmise în folosinţă terţilor. Activele imobilizate cuprind acele categorii de bunuri, care au rezistenţă durabilă în
întreprindere şi care nu se consumă la prima utilizare, în cadrul acestora se cuprind următoarele mase patrimoniale:

Imobilizări necorporale;  Imobilizări corporale;  Active biologice imobilizate;  Investiţii financiare pe termen lung;
 Investiţii imobiliare;  Creanţe şi avansuri acordate pe termen lung.

Imobilizări necorporale, Imobilizări corporale, Imobilizări corporale , Investiţie imobiliară

13
Activele întreprinderii: definirea și clasificarea lor.
Activele financiare pe termen lung includ investiţiile financiare pe termen lung şi creanţele pe termen lung
Activul reflecta trasatura bunurilor sau mijloacelor de a se afla intr-o continua miscare si transformare si de a se identifica cu
insasi activitatea intreprinderii respective.

Activul patrimonial cuprinde mijloacele economice ca avere concreta si drepturile de creanta.

Sursele de constituire a activelor şi clasificarea lor.

Pasivul, prin componenţa sa, reflectă modul de finanţare a bunurilor economice şi gradul de exigibilitate al surselor
de finanţare. Pentru procurarea bunurilor economice, o întreprindere foloseşte finanţarea proprie şi finanţarea
străină

Finanţarea proprie a unei întreprinderi este făcută de proprietarul ei, care aduce contribuţia sa materială sub formă
de capital personal sau capital social, la care se mai adaugă unele resurse proprii, cum sunt: rezervele, profitul.
Finanţarea străină este asigurată de terţa persoană în raport cu întreprinderea care-i împrumută capitalurile sub
diferite forme juridice, cum sunt creditele bancare, împrumuturile pe bază de titluri şi datoriile în curs de decontare

Capitalul propriu:  capital statutar şi suplimentar;  rezerve;  profit nerepartizat;  capital secundar

Datoriile exprimă fondurile sau capitalurile furnizate de terţi, pentru care întreprinderea trebuie să acorde o
prestaţie sau un echivalent valoric.

Din masa patrimonială a datoriilor, cele mai semnificative sunt următoarele structuri:  datoriile financiare, care
exprimă creditele primite de la bancă şi alte instituţii de credit, precum şi împrumuturile din emisiunea de
obligaţiuni;  datoriile comerciale, care se formează în cadrul relaţiilor de decontare cu furnizorii pentru
aprovizionarea de bunuri materiale, lucrări şi servicii primite.  datoriile calculate, care cuprind datoriile fiscale,
salariale şi sociale, datoriile faţă de asociaţi.

14
Bilanţul contabil este definit ca un tablou al situaţiei patrimoniului la o anumită dată. Situaţia patrimonială a
întreprinderii reprezintă în unităţi monetare mărimea valorică a bunurilor economice în corelaţie cu sursele de
finanţare a acestora, precum şi cu rezultatul obţinut. În procesul de previzionare a situaţiei financiare şi de
întocmire a bilanţului contabil sunt utilizate toate datele şi informaţia generată de bugetele operaţionale. Situaţia
financiară reprezintă resursele economice (bunurile, mijloacele) deţinute de o întreprindere şi drepturile asupra
acestora la un moment dat.

Fluxul de numerar
Cash-flow-ulsau fluxul de numerar reprezintă diferența dintre intrările și ieșirile de numerar efectuate de o
companie pe parcursul unui exercițiu financiar.

Obiectivele previziunii fluxurilor de numerar constau în:  prezentarea soldurilor finale de mijloace băneşti ce vor fi
reflectate ca sold rămas în contul bancar al întreprinderii;  prezentarea situaţiei mijloacelor băneşti pentru fiecare
lună a anului, astfel încât să poată fi anticipate perioadele cu deficit sau excedent de numerar.

Raportul previzionat al fluxurilor de numerar sintetizează rezultatele monetare ale operaţiilor planificate din toate
componentele bugetului general al activităţii. De regulă, el include următoarele intrări şi ieşiri tipice:

 Intrări:  vânzări în numerar;  credite şi împrumuturi;  intrări de creanţe de la debitori;  vânzări de mijloace
fixe neutilizate;  încasări de dobânzi sau dividende;  emisii de acţiuni;  sau alte venituri;

 Ieşiri:  procurări în numerar;  plăţi către creditori;  plăţi de salarii şi prime;  procurări de mijloace fixe; 
rambursări de credite şi împrumuturi;  plăţi de dividende,  dobânzii şi taxe;  alte plăţi şi ieşiri

Impozitarea afacerilor în Republica Moldova

Sistemul impozitelor şi taxelor generale de stat cuprinde: a) impozitul pe venit; b) taxa pe valoarea adăugată; c)
accizele; d) impozitul privat; e) taxa vamală; f) taxele rutiere. 12 Sistemul impozitelor şi taxelor locale cuprinde: a)
impozitul pe bunurile imobiliare; b) taxele pentru folosirea resursele naturale; c) taxa pentru amenajarea
teritoriului; d) taxa de organizare a licitaţiilor şi loteriilor pe teritoriul unităţii administrativ-teritoriale; e) taxa de
plasare a publicităţii; f) taxa de aplicare a simbolicii locale; g) taxa pentru unităţile comerciale şi/sau de prestări
servicii de deservire socială; h) taxa de piaţă; i) taxa pentru cazare; j) taxa balneară; k) taxa pentru prestarea
serviciilor de transport auto de călători pe rutele municipale, orăşeneşti şi săteşti; l) taxa pentru parcare; m) taxa de
la posesorii de câini; n) taxa pentru amenajarea localităţilor din zona de frontieră care au birouri vamale de trecere
a frontierei vamale.

15