Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
URAREA
A VITEZE
EI UNUII CUREN
NT DE AE
ER
Luucrările expe
erimentale au u drept scopp măsurarea vitezei unui curent de aer
a folosind două
dispozitive: tubul Pitott‐Prandtl (fig.1) și tubul Veenturi (fig.2).
c. d.
montat pe intrradosul aripii și (b) montatt pe fuselaj; (c) și (d) detalii
Fig.1.. Tubul Pitot‐Prandtl: (a) m
Fig.2. Diferite modele de tuburi Venturi [1].
Lucrarea are ca obiectiv măsurarea vitezei unui curent de aer cu ajutorul tubului Pitot‐Prandtl
[2]. Curentul de aer este produs de sufleria aerodinamică de 0,5 m cu circuit închis şi cameră de
experienţă deschisă.
1.1.1. Instalaţia experimentală
Pentru producerea curentului de aer a cărui viteză se va măsura, se utilizează sufleria
aerodinamică cu circuit închis de aer şi vână liberă în dreptul zonei de experienţe (fig.3). Diametrul, la
ieşire, al colectorului C este de 0,5 m. Curentul de aer este produs de un ventilator V antrenat de un
motor electric de 11kW a cărui turaţie se reglează prin decalajul periilor.
Fig.3 Sufleria subsonică de 0,5m cu circuit închis şi vînă liberă.
Tubul Pitot‐Prandtl este format din două tuburi concentrice, cel exterior rotunjit la unul din
capete şi prezintă două orificii: un orificiu frontal A ce comunică cu tubul a şi un orificiu lateral B,
practicat în tubul exterior, ce comunică cu tubul b. Tuburile a şi b comunică prin intermediul unor
racorduri de cauciuc cu prizele Am şi Bm ale micromanometrului M (fig.4).
Fig.4. Tubul Pitot‐Prandtl conectat la micromanometrul M.
Micromanometrul M (fig.4) se compune dintr‐o cuvă cilindrică închisă, cu diametrul D=10 cm, la
care se racordează un tub din sticlă gradat în mm, avand lungimea de 30 cm, diametrul interior d=5 mm
şi înclinarea variabilă. Tubul gradat este fixat pe un suport care se poate roti în jurul punctului O, pe un
arc de cerc. Tubul poate fi înclinat la unghiuri care corespund la sin =1/10, 1/5, 1/2, 1/1, respectiv
( =5°45’, 11°32’, 30°, 90°). În afară de priza Am, cuva are la partea superioară un orificiu N care în
timpul funcţionării este astupat cu un dop.
Lichidul din micromanometru este alcoolul etilic sau metilic, cu densitatea alc = 795‐870
kg/m3 (la 20°C). Deoarece are coeficientul de dilatare volumică mic (alc = 0,0011), evaporare
moderată şi este o substanţă chimic unitară, adeziunea la sticla tubului este mai mică decât a apei.
Micromanometrul se umple cu alcool astfel încît marginea superioară a meniscului lichidului din
tub să coincidă cu gradaţia 0. În timpul experimentului, datorită diferenţei de presiuni p A pB (>0), în
tub lichidul va urca pe distanţa lC faţă de reperul zero în timp ce în cuva micromanometrului lichidul va
coborî (volumul de alcool rămâne acelaşi). Fie diferenţa de nivel reală hR. Deoarece volumul de lichid
care urcă în tub este egal cu volumul de lichid care coboară în cuvă, vom avea:
D2 d2
hR lC sin lC sin (0.1)
4 4
Rezultă diferenţa de nivel reală:
d 2
hR lC sin 1 (0.2)
D
Pentru o determinarea precisă a diferenţei de presiune p A pB se poate aduce o corecţie
densităţii alcoolului, alc, datorită variaţiei densităţii alcoolului cu temperatura. Presupunem că se
cunoaşte, pentru alcoolul utilizat, densitatea acestuia alc0 la temperatura t0 Dacă în timpul experienţei
temperatura este t t0, densitatea alcoolului la temperatura t va fi:
1 t0
alc alc 0 (0.3)
1 t
luându‐se pentru valoarea = 0,0011.
1.1.2. Teoria lucrării
a. Relații de calcul
Valoarea vitezei curentului într-un punct din spaţiu, pentru o curgere permanentă, se
poate determina aplicând formula lui Bernoulli pe o linie de curent:
p V 2 Const. (0.4)
2
unde p reprezintă presiunea (N/m2), densitatea aerului (1,225 Kg/m3) şi V viteza curentului în punctul
considerat (m/s). În formula (0.4) s‐a neglijat termenul corespunzător energiei potenţiale a fluidului pe
unitatea de volum ( g z ) şi compresibilitatea fluidului. Deoarece liniile de curent vin dintr‐o zonă unde
avem aceleaşi condiţii de curgere ( p0 ,V0 ‐ la ieşirea din colectorul sufleriei), constanta Const va fi
aceeaşi în tot domeniul curgerii şi ecuaţia lui Bernoulli devine:
V 2 V02
p p0 (0.5)
2 2
Vom nota cu pA ,VA şi pB ,VB parametrii curgerii în puctele A şi B corespunzătoare orificiilor
tubului. Punctul A este un punct de viteză nulă, VA = 0, iar în B, VB V0. Deci,
p A p0 V02 , pB = p0
(0.6)
2
Rezultă că priza A captează presiunea totală (presiunea statică la care se adaugă presiunea
dinamică), iar priza B, numai presiunea statică. Presiunile sunt transmise la micromanometru
prin intermediul racordurilor de cauciuc. În micromanometru fenomenul este de natură
hidrostatică, motiv pentru care se aplică legea hidrostaticii:
p alc g z K (0.7)
alc
unde g este acceleratia gravitationala în m/s , alc – greutatea specifică a alcoolului în kg/(m2s2) iar z
2
cota pe verticală a suprafeţei libere a alcoolului faţă de un sistem de referinţă arbitrar ales.
Aplicând relaţia (0.7) între cele două suprafeţe libere ale lichidului din micromanometru rezulta
(fig. 2) :
p A pB alc hR (0.8)
şi, înlocuind diferenţa presiunilor (pA – pB) din (0.6) în functie de V0, se obţine:
2 alc 2 alc d 2
V0 hR lC sin 1 (0.9)
D
Viteza curentului din punctul S se poate măsura deci în funcţie de denivelarea citită, lC , a lichidului din
micromanometru.
Din formula (0.9), la măsurarea vitezelor mici, precizia de citire lC va fi cu atât mai mare cu cât
unghiul de înclinare al tubului micromanometrului, , va fi mai mic; deci, în acest caz, se vor utiliza
înclinări mari.
b. Modelarea matematică a curgerii (SE VA FACE CA APLICATIE LA
CURGERI AXIAL-SIMETRICE)
Tubul Pitot este un corp de revoluţie plasat în curent uniform paralel cu axa corpului. Folosind
rezultatele de la curgeri axial‐simetrice [3,4], studiul distribuţiei de viteze pe suprafaţa unui corp de
revoluţie plasat într‐un curent uniform şi rectiliniu se poate face indirect, analizând curgerea rezultată
din suprapunerea mişcării unui curent rectiliniu şi uniform peste aceea datorată unei surse punctiforme
pozitive sau a unei surse distribuite pe un segment de dreaptă.
Pentru cazul tubului Pitot, vom suprapune peste o sursă pozitivă Q plasată în originea
sistemului de axe (cilindric) Oxr, un curent uniform de viteză U ( U V0 ) paralel cu axa Ox (fig.5) .
Potenţialul acestei mişcări va fi dat de expresia:
Q
U x (0.10)
4 R
în timp ce funcţia de curent va fi
cos 1 U r 2 1 (0.11)
1 Q 1 Q 1 Q x
Ur2 cos C U r 2
2 4 2 4 2 4 R
unde R x 2 r 2 . Constanta C a fost aleasă astfel încît 0 să fie o linie de curent particulară
(fig.5). Se observă că această linie de curent reprezintă suprafaţa mediană a unui corp de revoluţie,
descrisă de ecuaţia:
Q Q x
r2 cos 1 sau r2 2 1 (0.12)
2 U 2 U x r 2
unde [0, 2 ] . Pentru 0 şi pentru 2 , raza corpului de revoluţie va tinde către valoarea
r :
Q
r (0.13)
U
Pentru vom avea r 0 şi x xA . De asemenea, funcţia de curent , pentru , va fi
zero când x (, x A ) .
O linie de curent arbitrară C1 va fi descrisă în planul Oxr de următoarele relaţii:
r 2 1 1
r 2
cos 1 C2 cos 1
r U r 2 2
(0.14)
x
x r ctg
r
unde C2 este o constantă ce ia valori în intervalul (‐1,0) pentru liniile de curent din interiorul curbei (0.12)
şi în intervalul (0,) pentru liniile de curent din exteriorul aceleiaşi curbe (fig.5).
niile de curent C trassate, din motive de simetrie faţă de axaa Ox,
Fig.5. Lin
pentru seemiplanul r 0 .
Po d de la expresia razei penttru 0 :
oziţia punctului A se deterrmină pornind
Q Q
r2 (cos 1)) cos 2 r2 cos 2
2 U U 2 2
(0.1
15)
r R siin 4 R sin
2 2 2
s 2 2
cos 2
2 2
şi ţinând ccont că rezultă :
1 Q 1
RA x A r (0.1
16)
2 U 2
Componentele
e vitezei într‐u
un punct P din domeniul ccurgerii vor fi date de relaţţiile :
Q x Q
u U U cos (0.1
17)
x 4 R R
2
4 R 2
şi
Q r Q
vr sin (0.1
18)
r 4 R R 4 R 2
2
0 ) viteeza va avea coomponentele:
În punctul A ( x A , r 0,
Q
uA U 0 , vr A 0 (0.1
19)
4 RA2
ceea ce co
onfirmă faptu
ul că este pun
nct de stagnarre.
Pee curba mediană descrisă de (0.12) viteeza va avea co
omponentelee:
Q Q sin 2 cos
u U U
x 4 R2 4 r 2
(0.20)
Q sin 2 cos
U U 1 sin 2 cos
2 r cos 1
2
2
şi
Q sin
vr U sin 2 sin (0.21)
r 4 R 2
2
Viteza totală va fi pe aceeaşi curbă:
3cos 1
V u 2 vr2 U 1 (1 cos ) U (0.22)
4
Variația funcţiei V / U este prezentată în figura 6.
Fig.6. Reprezentarea funcţiei V V / U în funcţie de unghiul .
Dacă orificiul B este plasat la o distanţă de cca (5,5 6) r de vârful tubului sau (55,5) r de originea
sistemului de referinţă, vom obţine pentru unghiul B valorile 10,22011,250. Eroarea cu care se
VB U
evaluează viteza VB va fi (0, 78 0,94)% 1% , deci se poate admite că VB U (= V0 ).
U
1.1.3. Executarea măsurătorilor
Scara micromanometrului se potriveşte astfel încât marginea de sus a meniscului alcoolului din
tub să coincidă cu gradaţia zero şi se controleaza orizontalitatea acestuia.
Se aşează tubul Pitot paralel cu curentul în zona de experienţă, fixându‐se pe un suport special.
Se închide întrerupătorul motorului electric şi cu ajutorul rozetei situate pe carcasa metalică a
acestuia se reglează turaţia motorului şi implicit viteza curentului de aer, citindu‐se indicaţiile
micromanometrului legat la tubul Pitot pentru fiecare poziţie. Se vor face 6 – 8 citiri pe tubul înclinat. Se
readuce rozeta de reglaj a turaţiei la zero şi se deschide întrerupătorul. Se măsoară apoi temperatura talc
a alcoolului din micromanometru în vederea corecţiei densităţii acestuia. Cu ajutorul unui barometru şi
termometru se măsoară presiunea patm şi temperatura tatm din sala de experienţă.
Se trece la calculul vitezei pentru fiecare citire. Din ecuaţia generală a gazelor, p/=RT, se
deduce densitatea aerului din sala de experienţă (deci aproximativ a aerului din tunel, considerîndu‐se
curgerea incompresibilă):
patm patm
(0.23)
R Tatm R (273,15 tatm )
unde constanta R pentru aer are valoarea R 287,053 m /( s K ) .
2 2
Din (0.3) se determină alc, iar din (0.2) diferenţa de nivel hR , unde se ia d/D = 0,05. Cunoscand
toate aceste valori şi înlocuindu‐le în (0.9) se obţine viteza V0 a curentului de aer în camera de
experienţă.
Se va întocmi următorul tabel:
lC (mm) .... ....
2
V0 (m/s ) .... ....
şi se traseaza curba V0 = f(lC). Această curbă poate fi privită, cu aproximaţie, ca o curbă de etalonare a
aparatului. Ea devine o curbă de etalonare exactă numai în condiţii atmosferice identice de presiune şi
temperatura cu cele la care s‐a făcut determinarea ei.
1.1.4. Echipamente auxiliare
Pentru măsurarea presiunii în aplicaţiile de laborator se poate utiliza şi manometrul digital,
dispozitiv ce oferă avantajul unei citiri directe cu o precizie de 0,1% din scala totală, precum şi conversia
în unităţi de măsură consacrate pentru presiune (sistem metric şi sistem englezesc).
a. Manometrul digital – prezentare generală
Caracteristici tehnice [5]
- gaz de lucru: aer sau gaze compatibile
- precizia: 0,1% din valoarea maximă, ptr. temperaturi cuprinse între 15,60 şi 25,60 C şi 1% din
valoarea maximă pentru temperaturi între 0...15,60 C şi 25,60...400 C
- gama de presiuni: 0‐4,982 kPa
- display LCD
- cuple de conectare prin presare
- unităţi de măsură: Pa.
Conectarea tuburilor de presiune
Pentru a măsura presiune pozitivă având drept referinţă presiunea atmosferică se va conecta
tubul la priza de presiune marcată cu „+” , în timp ce cealaltă priză se va lăsa liberă. Pentru a măsura
presiunea diferenţial se va conecta tubul ce va da cea mai mare presiune la priza cu „+”, iar celălalt tub,
de presiune scăzută, se va conecta la priza „‐”. Manometrul va indica în al doilea caz diferenţa de
presiune dintre cele două prize, cu semn, în sistemul de unităţi de măsură ales.
b. Tuburile Pitot‐Prandtl
Aceste tuburi utilizate pentru determinarea vitezei unui curent de aer au următoarele
dimensiuni [5]:
- inserţie (tijă tub)/ diametru exterior: 165/3,18 ; 317/3,18 ; 625/8 ; 1235/8 (mm/mm).
Racordurile flexibile se montează prin presare pe prizele tubului (de diametre 1/8” sau 1/4”).
Fiecare tub este însoţit de curbele de corecţie a presiunii citite cu temperatura.
c. Curba de funcţionare a sufleriei
Viteza în camera de experienţă se determină folosind curba experimentală V f ( p ) , unde V
este viteza în camera de experienţă, iar p este presiunea diferenţială măsurată între corpul sufleriei şi
colector şi citită pe manometrul digital al sufleriei (fig.7).
Fig.7. Valoarea vitezei din camera de experienţă în funcţie de presiunea măsurată între corpul sufleriei
şi colector.
Dependenţa poate fi exprimată prin funcţia analitică (obţinută prin metoda celor mai mici
pătrate):
V(p)= 0.14649e-16 p7 -0.335e-13 p6 +0.31755e-10 p5
-0.1623e-7 p 4 +0.49145e-5 p3 -0.9427e-3 p 2 (0.24)
0.156 p+3.0886
35
30
25
20
V [m/s]
15
10
0
0 100 200 300 400 500 600 700
Delta P_suflerie
Delta P_digital citit pe Micromanometru Digital