Subiecte examen practic microbiologie-rezolvate

1.metode de sterilizare prin caldura umeda, principiu, aplicatii,

control:
Sterilizarea cu abur sub presiune-autoclavarea: este de a expune
fiecare la contactul cu aburul la temperature si presiunea pt timpul
specificat:121°C la 1,01 atm timp de 30 min, pana la 134°C la 2 atm,
timp de 30 min.
-prin autoclavare se pot steriliza: instrumentar medical metallic,
textile,sticlarie, cauciuc, plastic, apa si solutii apoase, medii de cultura.
Se pot folosi 2 tipuri de autoclavare:
a. Autoclavare cu pre- si postvacuumare:
-realizeaza sterilizarea optima a instrumentarului chirurgical din
otel inoxidabil si singura metoda posibila pt sterilizarea
materialului moale.

b. Autoclavare fara postvacuumare:

-sunt folosite pt sterilizarea mediilor de laborator si lichidelor in
flacoane.
-timpul de patrundere al aburului este prelungit datorita
eliminarii incomplete a aerului.

2. metode de sterilizare prin caldura uscata:principiu, aplicatii,

control:
a. Sterilizarea prin arderea in flacara (arderea la rosu)-este folosita in
bacteriologie, pt ansa bacteriologica metalica.
-ansa se tine cu varful in flacara becului Bunsen pana se inroseste;
-la temperatura la care metalul este incandescent toate
microorganismele sunt distruse prin carbonizare.

1
b. Sterilizarea la pupinel, etuva termoreglabila- sterilizatorul cu aer
cald este un cuptor cu peretii dubli, intre care se gaseste sursa de
caldura.
-peretii interiori sunt perforati pt a permite circulatia aerului cald.
-agentul de sterilizare este aerul cald si uscat la 180°C la o ora, din
momentul atingerii temperaturii de sterilizare in interiorul incarcaturii.

3. decontaminarea chimica-exemple:
-depinde de natura substantei dezinfectante folosite fiind direct
proportionala cu concentratia acesteia si timpul de actiune , in timp ce
prezenta materiilor organice (sange, urina, materii fecale, culturi
bacterigene) si a formelor sporulate reduc efectul dezinfectant.
-sunt: -dezinfectante puternice;
-dezinfectante medii;
-dezinfectante slabe.

1. Dezinfectante puternice:
 Glutaraldehida
 Formaldehida
 Amestec sulfocromic-acid sulfuric+bicromat de
potasiu+apa
 Peroxid de hidrogen
 Acid peracetic
 Hipoclorit de sodiu.

2. Dezinfectante medii:
 Iodofori (compusi iodati)
 Compusi clorurati
 Alcool-etilic, izopropilic (vol 70%)
 Compusi fenolici
 Detergenti

2
 3. Dezinfectante slabe:
 Compusi cuaternari de amoniu
 Dezinfectante ce contin fenoli, iodofori si agenti de spumare.

4. recoltarea exudatului faringian si nazal:

-exudatul faringian se realizeaza cu tamponul steril de unica
folosinta.
-se face dimineata pe nemancate, inainte ca pacientul sa se spele pe
dinti.
-recoltarea se face ianintea oricarui tratament cu antibiotice sau local
-pacientul este asezat spre lumina, i se indica sa deschida gura cat se
poate de mult; se preseaza limba pt a evidentia peretele posterior al
oro-faringelui si tonsilele palatine.
-se examineaza macroscopic oro-faringele si cu grija se sterge cu
tamponul peretele faringian si tonsilele.
-exudatul nazal se recolteaza in mod similar, cu tampon steril din
fiecare fosa nazala.

5.urocultura:
-recoltarea urinei pt urocultura este indicata in suspiciunea de infectie
urinara;
-recoltarea se face in flacoane sterile de unica folosinta,
-pacientul va incepe sa urineze-prima portiune a jetului sa elimine
flora de la nivelul uretrei terminale, si a doua parte a jetului o va urina
direct in flacon-2-3 ml.
-la bolnavii care nu.si pot controla mictiunea (copii, adulti
inconstienti) si la cei la care se efectueaza sondaj vezical evacuator
(adenom de prostata), recoltarea se face pe sonda.

3
-urina va fi pastrata la temperatura camerei maxim 2 h pana la
insamantare, sau la frigider maxim cateva ore.

6.coprocultura:
-este indicata in bolile diareice, in febra tifoida si paratifoida.
-recoltarea se face in coprorecoltoare sterile, cu mediu de conservare
si transport.
-la bolnavii cu diaree, materiile fecale se recolteaza din scaunul emis
intr.un recipient steril, fara urme de detergenti sau dezinfectanti.
-cu lingurita se va recolta o cantitate mica din proba, in special cu
sange sau mucus, apoi va fi introdusa in coprorecoltor, in mediu de
conservare si transport Carry-Blair.
-pt suspectii de portaj de enterobacterii patogene, recoltarea materiilor
fecale se va face dupa administrarea unui purgativ salin (sulfat de Na
si de Mg).

7.hemocultura:
-are indicatie pt suspiciunea de bacteriemie, septicemie sau
endocardita bacteriana.
-de asemenea hemocultura mai este indicata in starile febrile
prelungite fara o cauza decelabila.
-punctia venoasa trebuie facuta in conditii de asepsie, folosind pt
dezinfectia pielii la locul punctiei venoase-alcool 80-95% si compusi
iodati: tinctura de iod sau betadina.
-volumul de sange indicat pt hemocultura este de 20 ml la adult si 1-5
ml la copil.
-sangele se recolteaza cu seringa si se descarca in mediile de cultura
lichide speciale; de obicei se foloseste un set de 2 medii de cultura:
aerobe si anaerobe.
-in cazul in care pacientii au primit tratament cu antibiotice, exista
medii de cultura aerobe si anaerobe cu inhibitori de antibiotice.
-incubarea hemoculturii se face la 37°C, timp de o saptamana.

4
-daca dupa o saptamana hemocultura nu s.a pozitivat, rezultatul
definitiv va fi negativ (hemocultura sterila).

8.LCR:
-examenul LCR este indicat in suspiciunea de meningita: febra,
cefalee, fotofobie, redoarea cefei.
-recoltarea LCR se face prin punctie lombara, in conditii de asepsie
stricta, dupa dezinfectia pielii cu betadina sau alti compusi iodati.
-prelevarea se face in seringa, fara a aspira, apoi se descarca in
flacoane sterile cu dop.
-este de preferat sa existe flacoane diferite: pt cultura, examenul
biochimic si cel microscopic.
-la cel macroscopic LCR normal este incolor, limpede, transparent; in
meningitele bacteriene apare tulbure, galbui sau verzui.
-culturile se fac pe medii solide sau lichide.
-din LCR se numara elementele (celulele) in camarea de numarat
Fuchs-Rosenthal; valoarea normala a numarului de elemente celulare
este mai mica de 5 elem la 1 ml, acestea fiind limfocite.
-daca numarul depaseste limitele fiziologice, este necesara efectuarea
unui nou frotiu colorat Giemsa pt aprecierea raportului dintre
mononucleare si plinucleare.
-LCR este apoi centrifugat la 1500r/min la 15 minute.
-supernatantul este separat si va fi folosit la examenul biochimic:
dozarea glucozei, proteinelor, clorurilor, etc.

9.recoltarea secretiilor din plagi:

-secretia conjunctivala se recolteaza cu tamponul steril dimineata,
inaintea efectuarii toaletei si inaintea aplicarii de coliruri sau creme
oftalmice.
-prelevarea se face din sacul conjunctival intern, cu tamponul umezit
in ser fiziologi steril.
-secretia otica se recolteaza cu tamponul steril din conductul auditiv,
inaintea aplicarii oricarui tratament cu antibiotice sau antiseptice.
5
-daca plaga este profunda si secretia abundenta, se va recolta cu
seringa sterila si o proba pt cultura in anaerobioza.

10.examenul intre lama si lamela:

Preparate proaspete (native)-intre lama si lamela:
-materiale necesare: lame de microscop curate, degresate si uscate,
lamele de microscop, pipete, ansa bacteriologica, bec Bunsen, ser
fiziologic steril, solutie Lugol.
-tehnica de executie: pt produs patologic lichid-cu pipeta sterila se ia o
picatura din produsele patologice si se depune pe o lama de
microscop; se acopera cu lamela si se examineaza la microscop cu
obiectivul de 40 X.
-daca produsul patologic este solid sau cultura bacteriana este pe
mediu solid, pe lama de microscop se depune o picatura de ser
fiziologic steril, apoi cu ansa sterila se incarca cu 2-3 colonii
microbiene, se emulsioneaza in picatura de ser fiziologic, apoi se
acopera cu lamela si se examineaza la obiectivul de 40 X.
-avantajele preparatului proaspat:
 Este usor de executat
 Evidentiaza forma si mobilitatea microorganismelor
 Preparatul poate fi examinat si la microscopul cu camp intunecat
sau la cel cu contrast de faza.

-dezavantaje:
 Microorganismele sunt vii, existand posibilitatea contaminarii.
 Daca examinarea nu se face in 10-15 minute, preparatul se usuca
si examinarea devine imposibila.
 Nu poate fi pastrat.

11.coloratiile simple:

6
-coloratia albastru de metilen-este o coloratie simpla, rapida,
neagresiva asupra bacteriilor prin lipsa unor timpi de decolorare si
recolorare.
-permite vizualizarea capsulei bacteriene sub forma unui halou clar in
jurul acestora.
-tehnica coloratiei cu albastru de metilen:
 Frotiul bine uscat se acopera cu solutie de albastru de metilen
1%, timp de 2-3 min;
 Se scurge colorantul si se spala cu apa
 Se usuca in stativ, la temperatura camerei.

12.coloratia Gram:
-este cea mai utilizata coloratie in bacteriologie;
-permite vizualizarea marii majoritati a bacteriilor, cu incadrarea in
categoriile morfologice: coci, bacili, si in diferentierea lor in cele doua
mari calse: bacterii Gram-pozitive si bacterii Gram-negative.

-timpii coloratiei Gram:

 Frotiul uscat si fixat se acopera cu solutie de Violet de gentiana
sau Cristal violet (1-3 min);
 Se scurge colorantul si se spala cu apa;
 Se acopera frotiul cu solutie Lugol 1 min;
 Se scurge Lugolul si se spala cu apa;
 Decolorare cu alcool-acetona (25 sec);
 Se spala cu apa;
 Se acoprea frotiul cu solutie fuxina 10% diluata extemporaneu 1
min;
 Se scurge colorantul si se clateste cu apa;
 Se usuca in stativ,la temperatura camerei.

7
-la examenul microscopic, unele bacterii apar colorate in violet
(Gram-pozitive), altele in roz (Gram-negative).
-diferenta de colorare se datoreaza structurii diferite a peretelui celular
la cele doua categorii de bacterii: unele au peretele format din mai
multe straturi de peptidoglican, impenetrabil pt alcool-acetona; altele
au peretele format din putine straturi de peptidoglican si bogate in
lipide, ce se solubilizeaza in alcool-acetona.

13.coloratia Ziehl-Neelsen:
-evidentiaza bacterii acid-alcoolo-rezistente, din genurile
Mycobacterium si Nocardia.
-reactivi neceasri:
 Fuxina fenicata Ziehl 1%;
 Solutie alcool-acid (alcool 96% si acid clorhidric sau azotic).

-timpii coloratiei Ziehl-Neelsen:

 Frotiul uscat si fixat se acopera cu fuxina Ziehl 1% si se
incalzeste dosul lamei (cu flacara de alcool) pana la emisia de
vapori;
 Se lasa sa se raceasca;
 Se vasra colorantul si se spala cu apa;
 Decolorare cu acid-alcool timp de 2-3 min;
 Se spala cu apa;
 Se acopera cu albastru de metilen pt recolorare (1 min);
 Se spala, se usuca in stativ la temperatura camerei.
-la microscop, bacilii acid-alcoolo-rezistenti apar colorati in rosu.
-celelalte bacterii si celulele eucariote apar colorate in albastru.

14.medii de cultura-caracteristici, clasificare, exemple:

-mediile de cultura sunt medii care permit dezvoltarea in vitro a
bacteriilor.
-primele medii de cultura au fost obtinute din bulionul de carne,
mediile complexe cu compozitie incomplet cunoscuta.
8
-ele se comercializeaza fie gata preparate si turnate, fie sub forma
deshidratata, urmand a fi rehidratate, sterilizate si apoi turnate in placi
Petri.
-mediile de cultura trebuie sa indeplineasca anumite cerinte:
 Sa contina substante nutritive organice necesare bacteriilor-
proteine, peptone, hidrocarburi;
 Sa contina saruri minerale: cloruri, sulfati, fosfati, oligoelemente
(Fe, Ca, Mn, Mg, Zn, Co);
 Sa fie bine hidratate, apa fiind un element indispensabil cresterii
bacteriilor;
 pH-ul sa fie adecvat-de regula neutru;
 factorii de crestere sunt necesari anumitor bacterii: coenzime,
aminoacizi, baze purinice/pirimidinice;
 sterilitatea mediilor este o conditie esentiala pt evaluarea corecta
a unei culturi din produsele biologice.

-clasificarea mediilor de cultura:

a. in functie de starea de agregare, sunt:
 medii solide;
 medii lichide;
 medii semisolide.
b.in functie de complexitatea structurii, exista:
 medii simple pe care pot creste bacterii nepretentioase-geloza
nutritiva;
 medii complexe ce contin sange, ser, oligoelemente-geloza
sange;

c.in functie de utilitatea mediilor de cultura, acestea sunt:

 medii uzuale;
 medii de imbogatire-acestea sunt medii lichide, bogate in
substante nutritive-cele mai des folosite sunt bulionul nutritiv,
bulionul cu extract din creier si cord;
9
  medii diferentiale si selective-contin substante (zaharuri,
aminoacizi) care sunt substrate ale unor reactii metabolice.

15.aspecte ale culturilor:

-pe mediile lichide, cresterea bacteriana se manifesta prin tulburarea
uniforma a mediului la care se poate adauga formarea unui val la
suprafata mediului.
-unele bacterii produc si elibereaza in mediu pigmenti extracelulari
(bacilul piocianic elibereaza pigmenti verzui-piocianina, pioverdina);
-pe mediile solide bacteriile cresc sub forma unor „colonii”=grupuri
vizibile cu ochiul liber, rezultate din multiplicarea unei singure
bacterii sau a unui numar mic de bacterii aflat in acelasi loc pe
suprafata mediului;
-tipul coloniei: sunt 4 tipuri:
 S-smooth=neted-cu margini regulate, suprafata neteda, convexa,
lucioasa;
 R-rough=rugos-cu margini neregulate, suprafata rugoasa, aspect
deshidratat;
 M-mucos, cu tendinta la confluare si care se detaseaza greu de
pe suprafata mediului;
 G-glossy-plate, transparente, cu aspectul unor picaturi de apa.

16.antibiograma:
-antibiograma= testarea sensibilitatii in vitro la substantele
antibacteriene.
Antibiograma difuzimetrica standardizata (metoda Kirby-Bauer):
-mediul de cultura utilizat este de regula Muller-Hinton, mediu
nutritiv si fara substante inhibitoare, pH 7.2-7.4.
-mediul se toarna in placi Petri.

10
-o exceptie o reprezinta antibiograma pentru streptococi-unde mediul
de cultura este geloza-sange.
-discurile cu antibiotice contin cantitati standardizate din fiecare
antibiotic.
-vor fi folosite 2-3 antibiotice din fiecare clasa si cateva antibiotice de
rezerva.
-vor fi alese in functie de tulpina bacteriana testata si eventual de
sediul infectiei:
 Setul de antibiotice pentru testarea stafilococilor;
 Setul de antibiotice pentru testarea streptococilor;
 Setul de antibiotice pentru bacilii Gram-negativi;
 Setul de antibiotice pentru bacteriile izolate din infectiile urinare.
Antibiograma prin dilutia antibioticului in mediu lichid-metoda
cantitativa ce permite determinarea concentratiei minime inhibitorii si
concentratiei minime bactericide a unui antibiotic fata de tulpina
testata.
-este o metoda laborioasa, rezervata cercetarii si situatiilor in care este
necesara administrarea de doze mari de antibiotice (endocardite
septicemii).
Antibiograma prin dilutia antibioticului in mediu solid- se prepara
solutiile stoc de antibiotic din care se vor face dilutii binare, apoi
dilutia finala 1:10 in geloza topita Muller Hinton;
-pentru testarea streptococilor, la geloza topita se adauga 5% sange
defibrinat de cal sau de berbec.
-insamantarea mediului se va face cu ansa calibrata de 0,001 ml care
se incarca cu suspensie.

18.diagnosticul de laborator al infectiilor produse de coci Gram-

pozitivi:
- stafilococii= sunt cocii Gram-pozitivi dispusi in gramezi inclusi in
genul Staphylococcus.

11
-sunt prezenti ca saprofiti in multiple ecosisteme ale omului si ale
animalelor-in piele, tract intestinal, caile respiratorii superioare, vagin,
etc.
-stafilococii pot deveni patogeni daca sunt prezente conditii
favorizante: solutii de continuitate ale pielii si ale mucoaselor,
scaderea imunitatii, etc.
-prelevarea produsului patologic se face cu tamponul steril, stergand
zona afectata a tegumentului in caz de leziuni cutanate; tot cu
tamponul steril se recolteaza puroiul.
-din produsele patologice se pot efectua frotiuri colorate albastru de
metilen sau Gram care se examineaza la microscopul optic, cu
obiectivul de 100 x cu imersie.
-insamantarea produselor necontaminate si a celor moderat
contaminate se face in bulion si pe geloza-sange.
-stafilococii sunt bacterii nepretentioase care cresc pe geloza simpla,
nutritiva, de preferat geloza pentru observarea hemolizei.
-se foloseste geloza cu sange defibrinat de berbec 7% si NU sange de
om-ce contine inhibitori nespecifici si eventual anticorpi
antistafilococici.
-daca produsul patologic este lichid de varsatura, materii fecale sau
alimente, in cazuri de toxiinfectie alimentara, atunci este indicata
folosirea mediilor selective hiperclorurate Chapmann lichid si solid.
-dupa o incubatie de 18-24 h la 37 °C se obtine o cultura abundenta si
caracteristica.
-hemoliza pe mediul geloza-sange-coloniile de S.aureus (stafilococ
auriu) pot fi inconjurate de o zona clara de hemoliza completa.
-catalaza-enzima care elibereaza O2 din peroxid de hidrogen este
prezenta la genurile Micrococcus si Staphylococcus si absenta la
Streptococaceae.

-streptococi= sunt coci Gram-pozitivi, izolati si grupati in lanturi de

diferite lungimi sau perechi, imobili, nesporulati, aerobi sau anaerobi.

12
-streptococii sunt bacterii pretentioase nutritiv, mediul de electie fiind
geloza-sange.
-exista mai multe genuri de streptococi cu importanta pt om: genul
Streptococcus, genul Enterococcus, genul Lactococcus.
-in functie de hemoliza, se deosebesc:
 Streptococii ß-hemolitici-produc hemoliza completa;
 Streptococii alfa-hemolitici-produc hemoliza partiala
 Streptococii alfa’-hemolitici-produc o zona de hemoliza
incompleta delimitata de o zona ingusta de hemoliza incompleta
 Streptococii nehemolitici (gamma).

-streptococcus pyogenes- este un streptococ ß-hemolitic de grup A ce

determina:
 Infectii respiratorii: faringite, angine;
 Infectii cutanate: impetigo, erizipel, infectii de plaga, in special
la arsi;
 Celulite
 Fasceita necrozanta;
 Scarlatina;
 Febra puerperala, soc toxic.

-recoltarea si insamantarea produselor patologice pot fi: exudat

faringian si nazal, secretie de plaga, in functie de localizarea infectiei.
-streptococcus agalactiae de grup B-este conditionat patogen,
-se gaseste la aprox. 30 % din persoanele sanatoase in flora intestinala,
naso-faringiana si flora vaginala, in special la gravide.

-diagnosticul infectiilor pneumococice= streptococcus pneumoiae este

o specie de streptococi de forma lanceolata, grupati in perechi (diplo),
imobili, incapsulati, alfa-hemolitici.

13
-pneumococii sunt sensibili la actiunea bilei si sarurilor biliare ce ii
distrug; la pneumococi apare fenomenul de autoliza in culturile vechi
in mediul lichid.
-pneumococii sunt bacterii conditionat-patogene, ce determina
pneumonia pneumococica, otita medie, mastoidita.

19.diagnosticul de laborator al infectiilor de coci Gram-negativi:

-Neisseria Gonorrhoeae= sunt coci Gram-negativi, dispusi in diplo,
reniformi, imobili
-sunt oxidazopozitive;
-au nevoie de medii de cultura imbogatite pt depozitare, avand cerinte
nutritive majore.
-se dezvolta la 35-37°C si in atmosfera cu 5-10% CO2 in 24-48 h.

-dupa patrunderea in organism, bacteria se ataseaza pe mucoase

(genito-urinara, rectala, faringiana, conjunctivala) si produce o
supuratie acuta ce se manifesta la 10 zile dupa contactul infectant.
-poate disemina sangvin cu aparitia unor leziuni dermice, artrite,
tensinovite, etc.
-prelevarea trebuie facuta inainte de inceperea tratamentului.
- daca pacientul se afla sub tratament trebuie intrerupt pentru 24-48 h.
-recoltarea este preferabil sa se faca cat mai aproape de debutul
infectiei; este important sa se preleveze o cantitate suficienta pt
realizarea diagnosticului microbiologic-2 tampoane pt examenul
microscopic (coloratie Gram si albastru de metilen) si unul pt cultura.

-Neisseria Meningitidis- sunt coci Gram-negativi, aranjati in diplo,cu

habitatul la nivelul nasofaringelui, la 10-25% din populatie.
-la examenul microscopic al LCR se observa prezenta unui numar
foarte mare de leucocite si a cocilor Gram-negativi.
-identificarea lui se poate face prin teste biochimice de producere de
acid din glucoza si maltoza.

14
-meningococii sunt sensibili la penicilina, ampicilina, cefalosporine,
Cloramfenicol, tetracicline, macrolide, etc.
-vaccinul antimeningococic este pentru serogrupurile A si C.

20.diagnosticul de laborator al infectiilor produse de Escherichia

Coli:
-E. Coli este un saprofit al tubului digestiv al omului si animalelor, de
unde este eliminat cu materiile fecale.
-in intestin este principalul reprezentant al florei normale, inhiband
dezvoltarea florei proteolitice si ajungand la sintetizarea unor vitamine
din grupul B si vitamina K.
-e. Coli sunt bacili Gram-negativi, nesporulati, mobili, cu cili
peretrichi in general necapsulati.
-pe mediul de geloza-sange dau coloniide tip S sau M pentru variante
cu microcapsula.
-pe mediul de cultura formeaza colonii galbene, fermentand astfel
lactoza.
-caractere biochimice-fermenteaza lactoza si zaharoza, cu producere
de gaz;
-formeaza indol si nu se dezvolta pe medii cu citrat ca unica sursa de
atomi de carbon.
-patogenitate-e. Coli este patogen prin multiplicare si toxinogeneza.
-este implicat in etiologia infectiilor urinare, de plaga, afectiuni
genitale, septicemie, peritonita, apendicita, meningita,
gastroenterocolita.
-diagnostic de laborator-se face pentru punerea in evidenta a e. Coli
prin cultivarea pe medii de cultura (geloza-sange, AABTL, ADCL), in
functie de tipul produsului patologic.

21.diagnosticul de laborator al infectiilor produse de Klebsiella:

-Klebsiella sunt bacili Gram-negativi, imobili, nesporulati, incapsulati.
-bacilii sunt asezati in lanturi scurte pe frotiurile din cultura si lanturi
lungi pe frotiurile din produse patologice.
15
-ele cresc usor pe mediile de cultura (geloza sange); pe
AABTLdatorita fermentarii lactozei produc colonii cu aspect de
picatura de miere (galbene, lucioase).
-caractere biochimice-sunt bacili lactozo pozitivi;
-folosesc citratul ca unica sursa de atomi de carbon;
-nu poseda H2S, produc lizina si carboxilaza.
-patogenitate- Klebsiella pneumoniae produce infectii urinare, infectii
digestive (colite, enterocolite, pneumonii, septicemie, meningita,
peritonita).
-pneumonia impreuna cu Klebsiella poate progresa spre necroza si
formare de abcese si poate produce infectii intraspitalicesti, greu de
vindecat.
-klebsiella ozenae este asociata cu ozena-o atropie progresiva a
mucoasei nazale.
-Klebsiella rhinoscleromatis produce rinoscleromul-un granulom
distructiv al nasului si faringelui.
-diagnostic de laborator-prin cultivarea produselor de laborator pe
medii de geloza-sange, AABTL, se dezvolta coloniile caracteristice de
tip M ce urmeaza a fi supuse identificarii biochimice.

22.diagnosticul de laborator al infectiilor produse de Proteus:

-genul Proteus grupeaza enterobacteriile cu un polimorfism accentuat,
foarte mobile.
-populatia intestinala de bacil Proteus poate fi insa predominanta prin
procese de selectie in urma unui tratament cu antibiotice la care
aceasta bacterie este rezistenta.
-este foarte raspandit-pe sol, gunoaie, ape poluate unde se gasesc
materii organice in descompunere.
-este agent obisnuit al proceselor de putrefactie a carnii.
-caractere biochimice-acest gen se imparte in 4 categorii:
 P. Vulgaris;
 P. Mirabilis;
 P. Morgani;
16
  P. Rettgeri.

-patogenitate- poate deveni patogencand paraseste habitatul lui

natural.
-produce frecvent infectii urinare, infectii genitale, ale plagilor,
septicemie, pneumonie, otite, sinuzite, peritonite, meningite.
-diagnostic de laborator- consta in izolarea germenului in cultura pura
(geloza-sange) si identificarea lui pe baza caracterelor morfologice si
biochimice.
-pe geloza-sange apare fenomenul de invazie, iar pe mediile
diferentiale si selectivo-diferentiale apar colonii lactozo-negative.

24.diagnosticul de laborator al infectiilor produse de Treponema:

-genul treponema cuprinde 3 specii patogene: T. Pallidum, T. Pertenue
si T. Carateum.
-sunt bacterii spiralate, subtiri, cu spire regulate, la distanta de
aproximativ 1 micron.
-treponemele nu se coloreaza in coloratia Gram, ci doar prin metoda
de impregnare argentica sau cu fluorocromi.
-treponemele patogene nu sunt cultivate pe medii artificiale, ci doar pe
testicul de iepure.
-in medii lichide adecvate, T.pallidum poate ramane mobila 3-6 zile la
25°C, iar in sange integral sau plasma pastrata la 4°C, treponemele
sunt viabile cel putin 24 h.
-diagnosticul de laborator-detectia directa a treponemei pallidum prin
microscopia in camp intunecat sau imunofluorescenta directa este
indicata cand sunt prezente leziuni, in special in sifilisul primar.

17