Danilov Oana-Maria

Seria 3, Grupa 1, Antropologie

DISONANŢA COGNITIVĂ

Disonanţa cognitivă este lupta mentală a unei persoane dintre convingerile anterior
formate şi noile idei sau informaţii opuse celor existente care ajung la aceasta prin diferite căi.
Disonanţa cognitivă descrie modul în care gândurile noastre interacţionează unele cu altele şi
gradul de rezistenţă pe care îl avem în raport cu o credinţă sau o atitudine, iar ea este cel mai
adesea generatoare de conflict.

O experienţă din viaţa personală pe subiectul disonanţei cognitive este reprezentat

chiar de obiceiul de a nu-mi face temele din timp scutind astfel stresul şi grija inutilă
provocate de neefectuarea lor. Aceasta a fost şi este o problemă actuală majoră a mea tocmai
din cauza vieţii de student care mă ţine în alertă continuu în perioada de sesiune şi presesiune
atunci când toate temele şi toată bibliografia devin absolut necesare de parcurs pentru trecerea
cu brio a examenelor. Însă abia acum, în perioada de studenţie, pot observa impactul negativ
pe care îl are acest obicei asupra psihicului meu.

În mintea mea mereu a existat această bătălie acerbă între dorinţa de a-mi începe
temele cu mult înainte de apropierea datei limită vs. comportamentul meu pasiv în legătură cu
ele, care a dus întotdeauna la procesul efectuării lor cu o zi, niciodată mai devreme, înainte de
deadline sau, în situaţii diverse, chiar în întârziere, cum de altfel mă aflu chiar în momentul de
faţă cu un eseu pe care îl aveam de predat acum cinci zile la seminarul de Introducere în
sociologie şi pe care încă nu l-am terminat.

Cu toate că ştiu prea bine consecinţele alegerii mele, începând de la rutina de somn
haotică, programul meselor neregulat şi culminând, în cele mai rele cazuri, cu extenuare fizică
şi psihică, acestea sunt uşor uitate datorită „abilităţii” creierului meu de a „împăca” aceste
situaţii aducând motive care să demonstreze faptul că stresul prin care voi trece atunci când
voi avea de terminat tema este un cost mult prea mic.

În situaţia aceasta de disonanţă cognitivă este relativ simplu de adus argumente

precum petrecerea sărbătorilor de Crăciun în familie sau cu prietenii, pe care nu îi pot avea
mereu aproape din cauza distanţei şi recuperarea odihnei lipsă din timpul semestrului. În alte
perioade din an nu este nici atunci foarte greu să-mi motivez acţiunile, astfel că timpul ce ar
trebui, în mod normal, alocat temelor devine un obstacol împotriva dorinţei de a-mi ocupa
timpul liber cu activităţi care să mă bine-dispună. Deviza „Nu regreta niciodată nimic”,
Danilov Oana-Maria
Seria 3, Grupa 1, Antropologie

însoţită de clişeicul „Carpe Diem” funcţionează la fel de bine oricând am nevoie de o

reîmprospătare (o ieşire din conflictul mental în care mă aduce disonanţa cognitivă), cu toate
că uneori nu diminuează considerabil nivelul de stres.

Atitudinea pe care mi-am format-o vis-a-vis de acest obicei a contribuit chiar la

crearea unei percepţii noi asupra modului meu de funcţionare a proceselor cognitive, ajungând
să cred că inspiraţia necesară pentru efectuarea temelor nu apare decât abia atunci când sunt în
criză de timp, ceea ce probabil este o idee eronată şi fără logică, dar pe care îmi este greu să o
elimin acum, când încă mai am motive să o folosesc (pentru a-mi „împăca” disonanţa).

Lipsa de disciplină şi lipsa de perseverenţă au dus la perpetuarea obişnuinţei de a

procrastina. Cu toate că îmi dau seama că nu este deloc eficient şi productiv comportamentul
meu pasiv, este o constatare ce nu a atins până acum stadiul de a mă determina să fac
schimbările atitudinale sau pe cele comportamentale necesare pentru a „repara” acest aspect al
vieţii mele personale.

Privind în retrospectivă, nu regret nicio astfel de experienţă precedentă, pentru că

niciuna dintre ele nu a avut un final „tragic”, lucru care mă „invită” la perpetuarea obişnuinţei
mele într-un mod aproape inconştient. Aş prefera însă ca pe viitor să se producă o schimbare
în această problemă, deoarece simt că altfel nu aş putea face faţă perioadei de studenţie care
presupune un management al timpului şi al energiei mai bun pentru ca toate acestea să fie în
favoarea mea, şi să nu ducă la alte complicaţii pe care nu le-aş putea preveni într-un alt mod.