Sunteți pe pagina 1din 98

Bistrița, 2016

INTERVENȚIA TIMPURIE LA COPILUL CU DIZABILITĂȚI


NEURO - PSIHO - MOTORII
• GHID PRACTIC •

SUB COORDONAREA

MARIN MIC
ADELA CÂRCU
Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale a României

Intervenţia timpurie la copilul cu dizabilităţi neuro-psiho-motorii : ghid

practic / sub coord.: Marin Mic, Adela Cârcu. - Bistriţa : Nosa Nostra,
2016

ISBN 978-606-93286-1-3

I. Cârcu, Adela (coord.)


II. Mic, Marin (coord.)

3-056.26-053.2

Autori:

Marin MIC - asistent social principal- director executiv Fundația Inocenți Bistrița
Adela CÂRCU - medic specialist in medicină de familie- director de programe
Fundația Inocenți Bistrița

Co-autori:

Ioana MIRON - psiholog clinician specialist- Fundația Inocenți Bistrița


Romana IEPUREANU - psiholog clinician autonom- Fundația Inocenți Bistrița
Rozalia ȘUTEA - psiholog- Fundația Inocenți Bistrița
Ildiko COROI - animator socio - educativ- Fundația Inocenți Bistrița
Dochița POP - asistent social specialist- Fundația Inocenți Bistrița
Andrada MIRON - asistent social debutant- Fundația Inocenți Bistrița
Alina SICOE - psiholog specializat in logopedie- Centrul de recuperare de zi
pentru copilul cu dizabilități Bistrița, din cadrul DGASPC Bistrița
Năsăud 
Răzvan CHIRLEJAN - kinetoterapeut principal- Fundația Inocenți Bistrița
Erika FORRAI - kintoterapeut specialist- Centrul de recuperare de zi pentru copilul
cu dizabilități Bistrița, din cadrul DGASPC Bistrita Năsaud
Mihaela Amza POP - economist- Fundația Inocenți Bistrița

Această lucrare a fost editată în cadrul proiectului intitulat: „Program de intervenţie timpurie
pentru copilul cu dizabilităţi”, proiect finanțat prin granturile SEE 2009 – 2014, în cadrul Fondului
ONG în România (www.fondong.fdsc.ro)- Componenta 4, Servicii sociale şi de bază (număr de
referinţă RO2013_C4_07).

Lucrarea este destinată pentru informarea tuturor celor interesați de domeniul serviciilor pentru
copiii cu dizabilități și pentru instruirea profesioniștilor din domeniu, medici, asistenți sociali,
psihologi, educatori, kinetoterapeuți și alți profesioniști membrii ai echipelor transdisciplinare de
intervenție timpurie.
Conţinutul acestui material nu reprezintă în mod necesar poziţia oficială a granturilor
SEE 2009- 2014

Editura Nosa Nostra, 2016


Str.Gheorghe Șincai, nr.26
Bistrița
Tel: 0363 103 666
E-mail: nosa@nosa.ro
CUPRINS

Cuvânt introductiv........................................................................................................................................................ 5
ACRONIME..................................................................................................................................................................... 7
Glosar............................................................................................................................................................................... 7
CAP 1. DIZABILITATEA ȘI CALITATEA VIEȚII.............................................................................................................................. 15
CAP 2. TEORII ȘI DEFINIȚII ALE INTERVENȚIEI TIMPURII........................................................................................................ 17
2.1. Ce este intervenția timpurie și de ce este importantă?..........................................................................17
2.2. De ce intervenție timpurie?.............................................................................................................................17
2.3. Care este situația în România? De ce nu se face prevenție și intervenție timpurie?.....................19
CAP 3. SCOPUL, OBIECTIVELE ȘI EFICIENȚA INTERVENȚIEI TIMPURII...................................................................................20
Argumente pentru crearea unui serviciu de intervenție timpurie
CAP 4. BENEFICIARII INTERVENȚIEI TIMPURII..........................................................................................................................22
4.1. Criterii de eligibilitate pentru programe de intervenție timpurie.........................................................22
4.2. Etapele de dezvoltare a copilului și semnele de avertizare
pentru tulburările de dezvoltare............................................................................................................................24
4.2.1. Dezvoltarea cognitivă și socio-emoțională..............................................................................24
4.2.2. Semne de avertizare.......................................................................................................................26
4.2.3. Dezvoltarea limbajului ..................................................................................................................27
4.2.4. Autonomia personală ....................................................................................................................30
4.2.5. Dezvoltarea mișcării (Dezvoltarea neuro-motorie) ..............................................................31
4.3. Traseul copilului beneficiar pana la CIT (identificare, trasee)..............................................................33
CAP. 5. PROGRAMUL DE INTERVENTIE TIMPURIE.......................................................................................................................36
5.1. Evaluare și reevaluare.......................................................................................................................................36
5.1.1. Evaluarea primară în echipa pluridisciplinară și transdisciplinară...................................36
5.1.2. Reevaluarea.......................................................................................................................................36
5.1.3. Conferința de caz.............................................................................................................................37
5.2. Admiterea și ieșirea din CIT............................................................................................................................38
5.2.1. Proceduri de admitere a copilului ..............................................................................................38
Ancheta socială
Planul de intervenție specializată (PIS)
Contractul cu familia
5.2.2. Ieșirea din programul CIT..............................................................................................................39
5.2.3. Managementul de caz................................................................................................................... 40
5.3. Activitățile de reabilitare cu copiii.................................................................................................................41
5.3.1. Activități de consiliere / terapie psihologică............................................................................41
5.3.1.a. Evaluarea psihologică......................................................................................................41
5.3.1.b. Terapia psihologică...........................................................................................................42
5.3.1.c. Stimularea cognitivă........................................................................................................42
5.3.1.d.Terapia comportamentală...............................................................................................43
5.3.1.e. Consilierea psihologică...................................................................................................45
5.3.2. Activități de kinetoterapie si fizioterapie..................................................................................45
5.3.3. Mijloace fizioterapeutice................................................................................................................48
5.3.3.a. Hidroterapia........................................................................................................................48
5.3.3.b. Hidrokinetoterapia............................................................................................................48
5.3.3.c. Termoterapia..................................................................................................................... 49
5.3.3.d. Electroterapia................................................................................................................... 49
5.3.3.e. Kinetoterapia pasivă - Masajul.....................................................................................50
5.3.4. Activități de recuperare logopedică:..........................................................................................50
5.3.4.a. Generalităţi.........................................................................................................................50
5.3.4.b. Evaluarea logopedică primară......................................................................................51
5.3.4.c. Tehnici recuperatorii pentru dezvoltarea .................................................................52
limbajului în intervenţia timpurie
5.3.4.d Program de intervenție pentru dezvoltarea abilităților
articulatorii și co-articulatorii........................................................................................54
5.3.5.Terapie ocupațională: Ludoterapie, Art-terapie, Meloterapie.............................................55
5.3.5.a. Definiţii ale Terapiei Ocupaţionale...............................................................................55
5.3.5.b. Ludoterapia........................................................................................................................57
5.3.5.c. Stimularea şi dezvoltarea capacităţilor psiho-individuale
în vederea adaptării la mediu........................................................................................59
5.3.5.d. Formarea unor abilităţi manuale
şi a unor deprinderi practic-aplicative....................................................................... 60
5.3.5.e. Formarea conduitelor independente
pentru integrarea în plan social.................................................................................. 60
5.3.5.f. Art-Terapia...........................................................................................................................61
5.3.5.g. Meloterapia.........................................................................................................................63
5.3.6. Activități de stimulare senzorială...............................................................................................65
5.3.7. Activități de dobândire a autonomiei..........................................................................................67
5.3.8. Activități de educație timpurie.....................................................................................................67
5.4. Activități cu și pentru părinți și familia extinsă.........................................................................................69
5.4.1. Părintele ca și co-terapeut în procesul de recuperare.........................................................69
5.4.2. Consilierea părinților......................................................................................................................70
5.4.3. Grupuri de suport............................................................................................................................71
5.4.4. Lucrul cu familia extinsă...............................................................................................................72
5.4.5. Cursuri de formare cu părinții (biologici și familii substitutive).........................................73
5.5. Echipa mobilă......................................................................................................................................................74
5.6. Integrarea socială si școlară...........................................................................................................................75
5.6.1. Socializare..........................................................................................................................................75
5.6.2. Pregătirea integrării școlare.........................................................................................................76
5.6.3. Integrarea școlară...........................................................................................................................79
CAP. 6. CENTRUL DE RESURSE....................................................................................................................................................... 81
CAP. 7. INFRASTRUCTURA CENTRULUI DE INTERVENȚIE TIMPURIE.........................................................................................82
7.1. Localizare..............................................................................................................................................................82
7.2. Construcții / amenajări / structura spațiu...................................................................................................82
7.3. Dotări cu materiale și echipamente..............................................................................................................83
7.4. Structura minimă de personal........................................................................................................................84
7.5. Rețeaua locală de profesioniști......................................................................................................................84
ANEXE...............................................................................................................................................................................................85
Finanțare și sustenabilitate financiară.................................................................................................................85
Legislație selectivă privind protecția copilului cu dizabilități.......................................................................92
BIBLIOGRAFIE................................................................................................................................................................................. 94
Scopul lucrării

Lucrarea justifică și descrie funcționarea unui program de intervenție timpurie pentru copilul cu
dizabilități de natură neuro – psiho – motorie, așa cum este văzut de către profesioniștii Fundației
Inocenți, care au inițiat, dezvoltat și profesionalizat un astfel de program în Bistrița, începând cu
anul 2006.

Manualul reprezintă o pledoarie pentru crearea de servicii care să se adreseze problemelor


copiiilor la vârste cât mai mici, cât mai curând după naștere sau, atunci când nu este posibil,
cât mai curând după descoperirea lor, deoarece acest lucru crește șansele de reușită și scade
semnificativ costurile.

În timp ce intervenția timpurie este un concept care ghidează filosofia și strategiile serviciilor
pentru copiii în țările din vest, indiferent dacă e vorba de protecție socială, sănătate sau educație,
la noi programele de acest tip sunt foarte puține și insuficient profesionalizate, motiv pentru care
credem că acest manual, izvorât din experiența de 10 ani a unor profesioniști în domeniu, s-ar
putea dovedi foarte utilă.

Lucrarea este redactată într-un limbaj accesibil tuturor, indiferent de nivelul de pregătire
și descrie programul ca fiind la intersecția mai multor domenii precum: medicină, psihologie,
educație, servicii terapeutice și protecția socială.

Cui se adresează?

Lucrarea vine în întâmpinarea nevoii de informare a trei categorii principale de beneficiari.


Prima categorie o reprezintă părinții care au întrebări legate de dezvoltarea copiiilor lor și care
vor găsi aici atât descrierea stadiilor de dezvoltare a copilului și semnele de alarmă, cât și pașii
pe care trebuie să-i urmeze pentru a găsi soluții.
Lucrarea este de asemenea utilă specialiștilor din domeniu, deoarece, deși nu insistă foarte mult
pe metode și tehnici de lucru, explică foarte bine diverse proceduri administrative, accentuează
importanța lucrului în echipă transdisciplinară și, foarte important, a lucrului cu întreaga rețea
familială, nu doar cu copilul.

Recomandăm însă cu insistență acest manual celor care iși doresc să creeze în comunitățile lor
servicii similare și care pot găsi aici majoritatea argumentelor și informațiilor de care au nevoie
pentru a porni acest demers.
Mulțumesc organizației Romanian Children’s Relief din SUA și președintelui acesteia, dl Michael
Carroll pentru întreg sprijinul acordat copiilor pe parcursul celor 26 de ani de activitate în România
și de asemenea tuturor colegilor mei de la Fundația Inocenți pentru implicarea, devotamentul și
profesionalismul lor.

Mulțumesc de asemenea reprezentanților unor organizații din alte țări precum federația APAJH
și centrelor de intervenție timpurie CAMPS din Haute Loire din Franța, organizației Triade din
Olanda și organizațiilor partenere AHEAD - Moldova din Norvegia și Centrul de Intervenție Precoce
Voinicel din Republica Moldova, care de-a lungul ultimilor 10 ani ne-au ajutat să înțelegem și să
învățăm cum să dezvoltăm acest program.

Nu în ultimul rând, mulțumim finanțatorului, Fondului ONG în Romania și granturilor Spațiului


Economic European (SEE) și norvegiene 2009-2014, pentru sprijinul acordat în perioada 2014–
2016 pentru parcurgerea a încă unei etape în procesul de profesionalizare a programului de
intervenție timpurie a Fundației Inocenți din Bistrița, inclusiv pentru apariția acestui manual.

Marin MIC

5
Aim of this mannual

The manual justifies and describes the operation of a program of early intervention for children
with disabilities such as neuro - psycho - motor, as seen by professionals from Inocenti Founda-
tion who initiated, developed and professionalized such a program in Bistrita, since 2006.
The manual is advocating the creation of services that address children’s problems at young
ages, as soon as possible after birth or when not possible, as soon after their discovery, in order
to increases the chances of success and to significantly decreases costs.
While early intervention is a concept guiding philosophy and strategies for children’s services in
western countries, whether it’s social protection, health or education, in Romania this kind of pro-
grams are very few and insufficiently professionalized, which is why we think that this manual,
sprang from the 10 years of experience of professionals in the field, it could prove very useful.
The book is written in a language accessible to all, regardless of education level and describes
the program as being at the crossroads of several fields such as medicine, psychology, education,
therapeuticaly services and social protection.

Who is it for?

The mannual contain information that might interest three main categories of beneficiaries.
The first category is the parents, who have questions about their children’s development and
which will find here the description, of both the stages of child development and warning signs,
but also the steps they need to follow to find solutions.
The manual is also useful to the professionals in the field, because although not insist very much
on the methods and techniques of working, explains very well the various administrative proce-
dures and emphasizes the importance of trans-disciplinary teamwork and, importantly, to work
with the entire family networks, not just with the child.
But we strongly recommend this book to those who want to create similar services in their com-
munities in Romania and who can find here most of the arguments and information they need to
start this process.
Thank Romanian Children’s Relief organization in the US and its President, Mr Michael Carroll for
all the support provided to children during the 26 years of activity in Romania, including creation
of this program and also all my colleagues at Inocenti Foundation, for their dedication and pro-
fessionalism.
I also thank the representatives of organizations from other countries like federation APAJH and
early intervention centers CAMPS from Haute Loire in France, Triade organization in the Nether-
lands and partner organizations AHEAD Moldova Norway and Early Intervention Centre Voinicel
in Republic of Moldova, which over the last 10 years helped us to understand and learn how to
develop this program.
Finally, we thank the donor, NGO Fund in Romania and European Economic Area (EEA) and Nor-
wegian 2009-2014 grants , for the support they provided us in 2014 - 2016 for completion of
another step in the process of professionalisation of the early intervention program of Inocenţi
Foundation in Bistrita, including with this manual.

Marin MIC

6
Acronime

Acronim Denumire completă

AMP Asistent maternal profesionist


ANPH Autoritatea Națională pentru Persoane cu Handicap
ANPDCA Autoritatea Naţională pentru Protecţia Drepturilor Copilului şi Adopţie
CAS Casa de Asigurări de Sănătate
CIT Centru de Intervenție Timpurie
CJ / CL Consiliul Judeţean / Consiliul Local
CP Centru de Plasament
CPC Comisia pentru Protecţia Copilului
CS Complex de Servicii
DGASPC Direcţia Generală de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului
DSP Direcţia de Sănătate Publică
HG Hotărâre de Guvern
IJP Inspectoratul Judeţean de Poliţie
ISJ Inspectoratul Şcolar Judeţean
MMFPSPV Ministerul Muncii, Familiei, Protecţiei Sociale şi Persoanelor Vârstnice
ONG Organizaţii neguvernamentale
OUG Ordonanţă de Urgenţă a Guvernului
SPAS Serviciu Public de Asistenţă Socială
UE Uniunea Europeană

GLOSAR

Accesibilitate - înlăturarea obstacolelor care împiedică mişcarea liberă în mediul ambiant şi


accesibilizarea diverselor zone ale societăţii cum ar fi: spaţiile de locuit, instituţiile publice, ser-
viciile de transport public, mijloacele de transport, străzile, mediul exterior etc. (O.U.G. 102/1999
privind protecţia specială şi încadrarea în muncă a persoanelor cu handicap, cu modificările şi
completările ulterioare).

Activitate - executarea unei sarcini sau acţiuni de către un individ. Ea reprezintă funcţionarea la
nivel individual - conform Clasificării Internaţionale a Funcţionării, Dizabilităţii şi Sănătăţii (CIF)2

Adaptare curriculară/curriculum adaptat - corelarea conţinuturilor componentelor curricu-


lum-ului naţional (conţinuturi educaţionale, metode de predare- învăţare, metode şi tehnici de
evaluare) mediului fizic şi psihologic de învăţare cu posibilităţile aptitudinale, nivelul intereselor
cognitive, ritmul şi stilul de învăţare a copilului cu cerinţe educative speciale în concordanţă cu
obiectivele şi finalităţile propuse prin planul de intervenţie personalizat. Aceasta se realizează de
către cadrele didactice de sprijin împreună cu educatoarele de la grupă prin eliminare, substitu-
ire sau adăugare de conţinuturi, metode, tehnici etc.

Afectare - o pierdere sau o anormalitate a structurii corpului sau a unei funcţii fiziologice (inclu-
siv funcţiile mintale). Prin noţiunea de anormalitate înţelegem aici variaţiile semnificative de la
norma stabilită statistic (adică o deviaţie de la media populaţiei stabilită conform normelor stan-
dard măsurate) şi ea trebuie utilizată exclusiv în acest sens – conform CIF*.

Anti-discriminare - acţiuni care se întreprind, printr-o abordare pozitivă, pentru a înlătura efect-
ele discriminării.

Autoritatea Naţională pentru Persoanele cu Handicap - organ de specialitate, cu personal-


itate juridică, ce coordonează la nivel central activităţile de protecţie specială şi promovare a
drepturilor persoanelor cu handicap, elaborează politicile, strategiile şi standardele în domeniul

7
promovării drepturilor persoanelor cu handicap, asigură urmărirea aplicării reglementărilor din
domeniul propriu şi controlul activităţilor de protecţie specială a persoanelor cu handicap (O.G nr.
14/2003 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Autorităţii Naţionale pentru Persoanele
cu Handicap, cu modificările şi completările ulterioare).

Boală - Modificare organică sau funcțională a echilibrului normal al organismului; proces pato-
logic care afectează organismul; maladie, afecțiune.

Capacitate psihică - atributul stării psihice de a fi compatibilă, la un moment dat, cu exercitarea


drepturilor civile sau a unor activităţi specifice (Legea sănătăţii mintale şi a protecţiei persoanelor
cu tulburări psihice nr. 487/2002).

Centre - Instituţii de asistenţă socială pentru persoanele cu handicap (Legea nr.343/2004 pentru
modificarea şi completarea OUG nr.102/ 1999 privind protecţia specială şi încadrarea în muncă
a persoanelor cu handicap).

Centre - centre pilot; centre de îngrijire şi asistenţă; centre de recuperare şi reabilitare; centre de
integrare prin terapie ocupaţională; centre de zi; centre de intervenţie timpurie; locuinte protejate,
de tip familial.
(H.G. nr.1215/2002 pentru aprobarea Strategiei naţionale privind protecţia specială şi integrarea
socială a persoanelor cu handicap din România).

Centru rezidenţial (de protecţie specială) - unitate de protecţie specială care, pe lângă serviciile
de asistenţă (medicală, psihologică, socială), asigură utilizatorului cazare şi masă (de obicei, pe
termen lung) (Standarde minimale de calitate - Locuinţe protejate pentru adulţi cu handicap;
Aurelia Băndilă - Institutul Naţional pentru Prevenirea şi Combaterea Excluziunii Sociale a Per-
soanelor cu Handicap - 2003).

Centru de zi (de protecţie specială) - instituţie de protecţie specială care asigură servicii de asis-
tenţă prin frecventarea sa zilnică de către utilizatori. Spre deosebire de centrele rezidenţiale,
centrele de zi nu asigură cazare utilizatorilor (Standarde naţionale minimale de calitate a servici-
ilor pentru unităţile de protecţi specială de tip „centre de zi” şi indicatori de bună practică ; Viorel
Hâncu - Institutul Naţional pentru Prevenirea şi Combaterea Excluziunii Sociale a Persoanelor cu
Handicap - 2003)

Cerinţe educative speciale - desemnează acele necesităţi educaţionale complementare obiec-


tivelor generale ale educaţiei şi învăţământului, care solicită o educaţie adaptată particularităţilor
individuale şi/sau caracteristicilor unei anumite deficienţe de învăţare, precum şi o intervenţie
specifică (H.G. nr.1215/2002 pentru aprobarea Strategiei naţionale privind protecţia specială şi
integrarea socială a persoanelor cu handicap din România).

Cerinţe speciale (nevoi speciale) - cerinţe specifice ale unei persoane, determinate de existenţa
unor dizabilităţi, de natura şi gravitatea acestora (Standarde minimale de calitate - Locuinţe
protejate pentru adulţi cu handicap; Aurelia Băndilă - Institutul Naţional pentru Prevenirea şi
Combaterea Excluziunii Sociale a Persoanelor cu Handicap - 2003).

Contract / convenţie - înţelegere, acord scris între unitatea furnizoare de servicii şi utilizator, prin
care se stabilesc condiţiile în care se furnizează serviciile, drepturile şi obligaţiile fiecăreia dintre
părţi (Standarde minimale de calitate - Locuinţe protejate pentru adulţi cu handicap; Aurelia
Băndilă - Institutul Naţional pentru Prevenirea şi Combaterea Excluziunii Sociale a Persoanelor
cu Handicap - 2003).

Criză - este momentul culminant în evoluţia unor fenomene, evoluţia care precede vindecarea
sau agravarea unei boli (fr. crise). Crise – înseamnă lipsă, penurie, criză, dezechilibru, perturbaţie
(Standarde naţionale minimale de calitate pentru unităţile de protecţie specială tip „centru de
criză” – adulţi; Virginia Bădescu – Institutul Naţional pentru Prevenirea şi Combaterea Excluziuni
Sociale a Persoanelor cu Handicap – 2003).

8
Deficienţă - reunifică absenţa, pierderea sau alterarea unei structuri ori a unei funcţii (anatomică,
fiziologică sau psihologică) a persoanei. Deficienţa poate fi rezultatul unei maladii, al unui ac-
cident, dar şi al unor condiţii negative de mediu(H.G. nr.1215/2002 pentru aprobarea Strategiei
naţionale privind protecţia specială şi integrarea socială a persoanelor cu handicap din România).

Discernământ - componenta capacităţii psihice, care se referă la o faptă anume şi din care decurge
posibilitatea persoanei respective de a aprecia conţinutul şi consecinţele acestei fapte(Legea
sănătăţii mintale şi a protecţiei persoanelor cu tulburări psihice nr. 487/2002).

Dizabilitate - termen generic pentru deficienţe (afectări), limitări de activitate şi restricţii de


participare (Ordin al ministrului sănătăţii şi familiei privind criteriile pe baza cărora se stabileşte
gradul de handicap pentru copii şi se aplică măsurile de protecţie specială a acestora nr.
725/12709/2002).

Echipă terapeutică - totalitatea profesioniştilor în domeniul sănătăţii mintale implicaţi în


asigurarea sănătăţii mintale, a asistenţei medicale şi în îngrijirea unei persoane cu tulburări psihice,
cum sunt: medic, psihiatru, psiholog, asistent medical specializat, asistent social, ergoterapeut
şi personal paramedical; (Legea sănătăţii mintale şi a protecţiei persoanelor cu tulburări psihice
nr. 487/2002).

Educaţie incluzivă - aceasta se referă la grădiniţele, şcolile, centrele de instruire şi sistemele


educaţionale, care sunt deschise pentru TOŢI copiii. Ca acest lucru să aibă loc, educatorii,
profesorii, instituţiile educaţionale şi sistemele ar putea avea nevoie de schimbare, astfel încît să
poată satisface mai bine diversitatea necesităţilor copiilor şi să-i includă în toate aspectele vieţii
şcolare. Acest termen mai semnficiă un process de identificare a oricăror bariere (din cadrul şi
din apropierea grădiniţei/şcolii) care împiedică învăţarea, cu reducerea sau eliminarea acestor
bariere. Este un proces permanent de îmbunătăţire a instituţiei educaţionale (grădiniţă, şcoală),
avînd ca scop exploatarea resurselor existente (materiale, didactice, umane, financiare), pentru
a susţine participarea la procesul de învăţămînt a tuturor persoanelor din cadrul unei comunităţi.
Educaţia copiilor cu cerinţe educative speciale trebuie să corespundă nevoilor de dezvoltare a
lor, prin evaluarea adecvată a potenţialului de învăţare/dezvoltare şi prin asigurarea reabilitării–
recuperării şi compensării deficienţelor ori tulburărilor, dificultăţilor de învăţare.

Educaţie specială - formă adaptată de pregătire şcolară şi asistenţă complexă (medicală,


educaţională, socială, culturală) destinată persoanelor care nu reuşesc să atingă temporar sau
pe toată durata şcolarizării nivelurile instructiv-educative corespunzătoare vîrstei, cerute de
învăţămîntul obişnuit.

Egalizarea şanselor (crearea de şanse egale) - procesul prin care diferitele sisteme sociale şi de
mediu (infrastructură, servicii, activităţi informative, documentare) devin accesibile fiecăruia şi, în
special, persoanelor cu handicap (HG. nr.1215/2002 pentru aprobarea Strategiei naţionale privind
protecţia specială şi integrarea socială a persoanelor cu handicap din România).

Evaluarea cerinţelor - proces prin care sunt determinate, în unitatea de protecţie specială,
cerinţele de îngrijire, asistenţă, recuperare, etc. ale utilizatorului în vederea stabilirii şi
implementării planului personalizat de servicii al acestuia; se efectuează de către o echipă
multidisciplinară şi include 3 perspective de abordare: biofizică, psihologică şi socială (Standarde
minimale de calitate - Locuinţe protejate pentru adulţi cu handicap; Aurelia Băndilă - Institutul
Naţional pentru Prevenirea şi Combaterea Excluziunii Sociale a Persoanelor cu Handicap - 2003).

Evaluare complexă (diagnostică) - presupune evaluarea sub aspect psihologic, pedagogic,


medical şi social a copilului cu CES, pentru etapa stabilirii diagnosticului iniţial, desfăşurîndu-
se în cadrul unei instituţii abilitate. Evaluarea Complexă Periodică se organizează, ori de cîte ori
se constată necesitatea la un copil cu CES şi, în mod obligatoriu, la toţi copiii în momentele de
trecere de la o etapa la alta a intervenţiei educativ-compensatorii, de exemplu, la sfîrşitul anului
şcolar.

9
Evaluare prin raportare la standarde sau norme - măsoară performanţele unui copil într-o
anumită arie de dezvoltare, pornind de la un standard stabilit, cu scopul de a determina o
întîrziere sau o neconcordanţă faţă de respectivul standard. Fiecare copil evaluat este comparat
cu standardul aplicat, de regulă, cu punctajul mediu şi astfel se poate determina performanţa
particulară a copilului respectiv.

Evaluare prin raportare la criterii - este un tip de evaluare care se axează pe evaluarea punctelor
forte şi a deprinderilor unui copil, precum şi pentru identificarea nevoilor acestuia. Aceste
evaluări ajută la elaborarea planului de servicii personalizat (PSP), precum şi a diverselor planuri
educaţionale individualizate (PEI). Testele raportate la criterii şi aplicate copiilor cu dizabilităţi,
stabilesc deprinderi şi comportamente-ţintă, pe care copiii urmează sa le realizeze.

Factori contextuali - factori care împreună (mediul şi factorii personali) constituie contextul
complet al vieţii unui individ (Ordin al ministrului sănătăţii şi familiei privind criteriile pe baza
cărora se stabileşte gradul de handicap pentru copii şi se aplică măsurile de protecţie specială a
acestora nr. 725/12709/2002).

Factori de mediu - toate aspectele externe sau intrinseci ale lumii, care formează contextul
vieţii unui individ; ei include: lumea fizică naturală, lumea fizică artificială (făcută de om), ceilalţi
oameni, în diferite relaţii şi roluri, atitudini şi valori, sisteme şi servicii sociale, politici, legii şi reguli
(Ordin al ministrului sănătăţii şi familiei privind criteriile pe baza cărora se stabileşte gradul de
handicap pentru copii şi se aplică măsurile de protecţie specială a acestora nr. 725/12709/2002).

Factori personali - factori contextuali legaţi de individ, cum ar fi: vărsta, sexul, statutul social,
experienţa de viaţă etc. (Ordin al ministrului sănătăţii şi familiei privind criteriile pe baza cărora se
stabileşte gradul de handicap pentru copii şi se aplică măsurile de protecţie specială a acestora
nr. 725/12709/2002).

Factor de risc - acel factor, care prin natura lui, frecvența și intensitatea cu care apare în viața
unui om, determină dezvoltarea semnificativă a unei anumite afectiuni.

Facilitatori - factori din mediul unei persoane, care, prin absenţa sau prezenţa lor, ameliorează
funcţionarea şi reduc dizabilitatea (Ordin al ministrului sănătăţii şi familiei privind criteriile pe baza
cărora se stabileşte gradul de handicap pentru copii şi se aplică măsurile de protecţie specială a
acestora nr. 725/12709/2002).

Funcţionare - termen generic pentru funcţiile organismului, structurile corpului, activităţi şi


participare. Ele denotă aspectele pozitive ale interacţiunii dintre individ (care are o problemă de
sănătate) şi factorii contextuali în care se regăseşte (factori de mediu şi personali) – conform CIF
2001.

Handicap - se referă la dezavantajul social, la pierderea şi limitarea şanselor unei persoane de


a lua parte la viaţa comunităţii la un nivel echivalent cu ceilalţi membri. El descrie interacţiunea
dintre persoana cu dizabilităţi şi mediu (H.G. nr.1215/2002 pentru aprobarea Strategiei naţionale
privind protecţia specială şi integrarea socială a persoanelor cu handicap din România).

Handicap psihic - incapacitatea persoanei cu tulburări psihice de a face faţă vieţii în societate,
situaţia decurgând direct din prezenţa tulburării psihice (Legea sănătăţii mintale şi a protecţiei
persoanelor cu tulburări psihice nr. 487/2002).

Incapacitate - desemnează un număr de limitări funcţionale cauzate de deficienţe fizice,


intelectuale, senzoriale, de condiţii de sănătate ori de mediu. Limitările pot fi parţiale sau totale
şi nu permit ca o activitate să fie îndeplinită în limitele considerate normale pentru o fiinţă umană
(H.G. nr.1215/2002 pentru aprobarea Strategiei naţionale privind protecţia specială şi integrarea
socială a persoanelor cu handicap din România).

Includere (incluziune) comunitară - apartenenţă participativă (efectivă şi responsabilă) a


persoanelor cu dizabilităţi la comunitate (Standarde minimale de calitate - Locuinţe protejate

10
pentru adulţi cu handicap; Aurelia Băndilă - Institutul Naţional pentru Prevenirea şi Combaterea
Excluziunii Sociale a Persoanelor cu Handicap - 2003).

Incluziune - procesul de pregătire a unităţilor de învăţămînt pentru a cuprinde în procesul de


educaţie pe toţi membrii comunităţii, indiferent de caracteristicile, dezavantajele sau dificultăţile
acestora.

Incluziune socială - se referă la schimbarea atitudinilor şi practicilor din partea indivizilor,


instituţiilor şi organizaţiilor, astfel încît toate persoanele să poată contribui şi participa în mod
egal la viaţa şi cultura comunităţii din care fac parte.

Individualizare - valorizare individuală (a persoanelor cu dizabilităţi) în cadrul comunităţii de


apartenenţă (Standarde minimale de calitate - Locuinţe protejate pentru adulţi cu handicap;
Aurelia Băndilă - Institutul Naţional pentru Prevenirea şi Combaterea Excluziunii Sociale a
Persoanelor cu Handicap - 2003).

Irecuperabil - termenul să nu mai fie folosit în caracterizarea persoanelor cu dizabilităţi, deoarece


acest termen nu reprezintă realitatea şi aduce prejudicii demnităţii umane (O.U.G. nr.102/1999
privind protecţia specială şi încadrarea în muncă a persoanelor cu handicap, cu modificările şi
completările ulterioare).

Inapt - termenul să nu mai fie folosit în caracterizarea persoanelor cu dizabilităţi, deoarece


acest termen nu reprezintă realitatea şi aduce prejudicii demnităţii umane (O.U.G. nr.102/1999
privind protecţia specială şi încadrarea în muncă a persoanelor cu handicap, cu modificările şi
completările ulterioare).

Integrare comunitară – acces şi participare, în condiţii de autonomie personală, la oportunităţile


(educaţie, muncă, cultură, etc.) oferite de comunitatea de apartenenţă a persoanei cu handicap
(Standarde naţionale minimale de calitate a serviciilor pentru unităţile de protecţi specială de tip
„centre de zi” şi indicatori de bună practică ; Viorel Hâncu - Institutul Naţional pentru Prevenirea
şi Combaterea Excluziunii Sociale a Persoanelor cu Handicap - 2003)

Integrare familială – participare la viaţa familiei, atitudine de acceptare a persoanei cu handicap


în familie (Standarde naţionale minimale de calitate a serviciilor pentru unităţile de protecţie
specială de tip „centre de zi” şi indicatori de bună practică ; Viorel Hâncu - Institutul Naţional
pentru Prevenirea şi Combaterea Excluziunii Sociale a Persoanelor cu Handicap - 2003).

Integrare şcolară - este aplicată în special atunci, cînd copiii cu dizabilităţi frecventează instituţii
(grădiniţe, şcoli) obişnuite, care au efectuat puţine schimbări sau nici o schimbare pentru a
satisface necesităţile copilului.

Învăţare individualizată – prevede selectarea acelor strategii şi sarcini de învăţare care ar facilita
progresul copilului, valorificarea resurselor individuale, în dependență de vîrsta, necesităţile lui
individuale, ritmul de dezvoltare, stilul de învăţare şi tipul de inteligenţă.

Management (al unităţii de protecţie specială) - gestionarea activităţilor şi resurselor (materiale,


umane, financiare) la nivelul unităţilor de protecţie specială, efectuată de conducerea unităţii, în
baza prerogativelor legale (Standarde minimale de calitate - Locuinţe protejate pentru adulţi
cu handicap; Aurelia Băndilă - Institutul Naţional pentru Prevenirea şi Combaterea Excluziunii
Sociale a Persoanelor cu Handicap - 2003).

Materiale şi dispositive speciale – acestea urmăresc să reducă incapacităţile care provin din
deficienţe. Dispozitivele auditive şi amplificatoarele reprezintă exemple evidente, dar pot fi
menţionate şi scaunele speciale pentru susţinerea copiilor la masă; cărucioarele care îi ajută să
se mişte sau carcasele speciale pentru susţinerea lor în picioare. Există şi obiecte care facilitează
comunicarea, precum tablele cu imagini sau fişele cu simboluri.

11
Metode interactive, participative de învăţare - sunt metode care stimulează interesul copilului
pentru cunoaştere şi explorare, rezolvare creativă a problemelor şi sunt bazate pe învăţarea
experienţială, pe valorizarea şi dezvoltarea potenţialului fiecărui copil. Aceste metode presupun
lucrul în perechi şi grupuri mici şi mari, lucrul în cooperare/ colaborare.

Necesităţi speciale - acesta este un termen destul de general şi destul de controversat, folosit
cu referire la copiii care au nevoie de ajutor suplimentar. Nu este posibil să se dea o definiţie
exactă a acestor necesităţi, dat fiind că ele variază foarte mult.

Needucabil - termenul să nu mai fie folosit în caracterizarea persoanelor cu dizabilităţi, deoarece


acest termen nu reprezintă realitatea şi aduce prejudicii demnităţii umane (O.U.G. nr.102/1999
privind protecţia specială şi încadrarea în muncă a persoanelor cu handicap, cu modificările şi
completările ulterioare).

Normalizare - viaţă (a persoanelor cu dizabilităţi) cât mai apropiată de tiparele obişnuite ale
comunităţii de apartenenţă (Standarde minimale de calitate - Locuinţe protejate pentru adulţi
cu handicap; Aurelia Băndilă - Institutul Naţional pentru Prevenirea şi Combaterea Excluziunii
Sociale a Persoanelor cu Handicap - 2003).

Obiectiv (al standardelor de calitate) - rezultat aşteptat, obţinut ca urmare a aplicării unui
standard de calitate, în unitatea de protecţie specială (Standarde minimale de calitate - Locuinţe
protejate pentru adulţi cu handicap; Aurelia Băndilă - Institutul Naţional pentru Prevenirea şi
Combaterea Excluziunii Sociale a Persoanelor cu Handicap - 2003).

Orar zilnic - intervalul de timp zilnic, stabilit pentru desfăşurarea activităţilor cu utilizatorii
(Standarde naţionale minimale de calitate a serviciilor pentru unităţile de protecţi specială de tip
„centre de zi” şi indicatori de bună practică ; Viorel Hâncu - Institutul Naţional pentru Prevenirea
şi Combaterea Excluziunii Sociale a Persoanelor cu Handicap - 2003)

Personal (al unităţii de protecţie specială) - colectiv al persoanelor angajate cu retribuţie în


unitatea de protecţie specială (Standarde minimale de calitate - Locuinţe protejate pentru adulţi
cu handicap; Aurelia Băndilă - Institutul Naţional pentru Prevenirea şi Combaterea Excluziunii
Sociale a Persoanelor cu Handicap - 2003).

Persoanele cu handicap - sunt acele persoane pe care mediul social, neadaptat deficienţelor
lor fizice, senzoriale, psihice, mentale, le împiedică total sau le limitează accesul cu şanse egale
la viaţa socială, potrivit vârstei, sexului, factorilor materiali, sociali şi culturali proprii, necesitând
măsuri de protecţie specială în sprijinul integrării lor sociale şi profesionale (O.U.G. nr.102/1999,
privind protecţia specială şi încadrarea în muncă a persoanelor cu handicap, cu modificările şi
completările ulterioare).

Planul personalizat de servicii - stabileşte în detaliu obiectivele, etapele şi acţiunile ce vor fi


întreprinse de personal pentru a răspunde tuturor cerinţelor de sănătate, îngrijire, recuperare şi
socializare ale utilizatorului precum şi modalităţile de monitorizare, evaluare şi implementare a
procesului de furnizare a serviciilor (Standarde de calitate pentru serviciile furnizate în instituţiile
de protecţie specială a persoanelor cu handicap, aprobate prin Ordinul nr.22/2003).

Plan de intervenţie personalizat (PIP) - constituie o parte a Planului Specializat de Protectie;


el este un instrument de lucru permanent pentru unul sau mai mulţi membri ai echipei
multidisciplinare care îşi coordonează intervenţiile în direcţia realizării scopurilor stabilite în PSP
pentru persoana respectivă şi precizează modalităţile de intervenţie, prin care se ating scopurile
vizate.
PIP se limitează la un singur scop de dezvoltare şi implementare a acestuia.

Procedură - conţine, de regulă, scopurile şi domeniul de aplicare a unei activităţi; conţinutul


activităţii; cine, când, unde şi cum efectuează activitatea; ce materiale, echipamente şi documente
trebuie utilizate; cum trebuie controlată şi înregistrată activitatea (Standarde minimale de
calitate - Locuinţe protejate pentru adulţi cu handicap; Aurelia Băndilă - Institutul Naţional pentru
Prevenirea şi Combaterea Excluziunii Sociale a Persoanelor cu Handicap - 2003).

12
Protecţie socială - cuprinde totalitatea acţiunilor întreprinse de societate în vederea diminuării
sau chiar înlăturării consecinţelor pe care o deficiență cauzatoare de handicap o are asupra
nivelului de trai al persoanei cu dizabilităţi.

Protecţia specială - cuprinde măsurile luate pentru exercitarea dreptului persoanelor cu handicap
la un regim special de prevenire, de tratament, de readaptare, de învăţământ, de instruire şi de
integrare socială a acestei categorii de persoane.
(O.U.G. nr.102/1999 privind protecţia specială şi încadrarea în muncă a persoanelor cu handicap,
cu modificările şi completările ulterioare).

Program individualizat de recuperare / reabilitare - secţiune a planului personalizat de servicii


care precizează coordonatele activităţilor de reabilitare, socializare, re/integrare comunitară,
familială şi socio-profesională, care cuprinde:
• obiectivele pe termen scurt, mediu, lung;
• activităţi şi procedee recuperatorii;
• activităţi de consiliere şi sprijin psihoterapeutic acordate membrilor familiei în vederea
optimizării perceperii de către aceştia a persoanei cu handicap şi pentru antrenarea lor în
activităţile de reabilitare;
• personal implicat în program - specialişti şi personal auxiliar;
• responsabili de program (persoana care urmăreşte aplicarea programului).
(Standarde naţionale minimale de calitate a serviciilor pentru unităţile de protecţi specială de tip
„centre de zi” şi indicatori de bună practică ; Viorel Hâncu - Institutul Naţional pentru Prevenirea
şi Combaterea Excluziunii Sociale a Persoanelor cu Handicap - 2003)

Reprezentant legal (pentru persoana cu tulburări psihice) - persoana desemnată, conform


legislaţiei în vigoare, pentru a reprezenta interesele unei persoane cu tulburări psihice (Legea
sănătăţii mintale şi a protecţiei persoanelor cu tulburări psihice nr. 487/2002).

Reabilitarea - se referă la un proces destinat, a da posibilitatea persoanelor cu deficienţă să


ajungă la niveluri funcţionale fizice, psihice şi sociale corespunzătoare, furnizându-le acestora
instrumentele cu ajutorul cărora îşi pot schimba viaţa în direcţia obţinerii unui grad mai mare de
independenţă în societate.
Există tendinţa de a utiliza în cuplu noţiunile abilitare-reabilitare, prima referindu-se la acele
funcţii care nu mai pot fi recuperate. În schimb, prin mecanismele de compensare se pot forma
abilităţi, capacităţi bazale pentru integrarea socială şi profesională (H.G. nr.1215/2002 pentru
aprobarea Strategiei naţionale privind protecţia specială şi integrarea socială a persoanelor cu
handicap din România).

Responsabil de caz - lucrător „cheie” care coordonează serviciile de rezidenţă şi sprijin pentru
viaţă independentă în locuinţele protejate (Standarde minimale de calitate - Locuinţe protejate
pentru adulţi cu handicap; Aurelia Băndilă - Institutul Naţional pentru Prevenirea şi Combaterea
Excluziunii Sociale a Persoanelor cu Handicap - 2003).
Servicii :
• servicii de prevenţie şi intervenţie timpurie
• servicii de educaţie şi şcolarizare la domiciliu a persoanelor nedeplasabile
• servicii de terapie şi recuperare la domiciliu
• servicii de prevenire a abandonului, prin monitorizare, asistenţă pentru femeia gravidă
• servicii rezidenţiale de tip familial
• orice alte servicii care să conducă la bunăstarea persoanei cu handicap alături de familia sa
(H.G. nr.1215/2002 pentru aprobarea Strategiei naţionale privind protecţia specială şi integrarea
socială a persoanelor cu handicap din România).

Servicii complementare - serviciile care asigură îngrijiri de sănătate mintală şi psihiatrice,


precum: consiliere psihologică, orientare profesională, psihoterapie şi alte proceduri medico-
psihosociale(Legea sănătăţii mintale şi a protecţiei persoanelor cu tulburări psihice nr. 487/2002).
Servicii comunitare - serviciile care permit îngrijirea pacientului în mediul său firesc de viaţă
(Legea sănătăţii mintale şi a protecţiei persoanelor cu tulburări psihice nr. 487/2002).

13
Servicii de sprijin - servicii care asigură atât independenţă în viaţa de zi cu zi a persoanei cu
handicap, cât şi exercitarea drepturilor ei (dispozitive de asistare, servicii de interpretare, asistent
personal, servicii de îngrijire comunitară, servicii de asistenţă psihopedagogică şi de specialitate
pentru copiii cu deficienţe integraţi în şcoala publică)(H.G. nr.1215/2002 pentru aprobarea
Strategiei naţionale privind protecţia specială şi integrarea socială a persoanelor cu handicap din
România).

Servicii de sprijin - se referă la acele servicii care asigură independenţa în viaţa de zi cu


zi a persoanei cu dizabilităţi şi exercitarea drepturilor ei.

Specialist - acest termen este utilizat în cazul persoanelor care deţin cunoştinţe specifice
în ceea ce priveşte maladiile şi deficienţele care afectează copiii. Specialiști sînt medicii, inclusiv
terapeuţii, psihologii şi lucrătorii sociali. Kinetoterapeutul, spre exemplu, este un profesionist
care poate recomanda și realiza exerciții adecvate pentru a menţine supleţea membrelor
copilului (sau, dupa caz, a adultului), activitati necesare pentru ca acel copil sa exerseze și
să-şi dezvolte mişcarile, precum și recomandări privind necesitatea unor dispozitive speciale cu
ajutorul cărora să se mențină în diverse poziţii sau să se deplaseze.

Standard - normă care reglementează calitatea (Standarde naţionale minimale de calitate a


serviciilor pentru unităţile de protecţi specială de tip „centre de zi” şi indicatori de bună practică;
Viorel Hâncu - Institutul Naţional pentru Prevenirea şi Combaterea Excluziunii Sociale a
Persoanelor cu Handicap - 2003)

Standarde de calitate (a serviciilor) - nivele minimale de performanţă ale procesului de furnizare


a serviciilor, obligatorii la nivel naţional, prin care se realizează anumite obiective (rezultate),
în beneficiul utilizatorului de servicii (Standarde minimale de calitate - Locuinţe protejate
pentru adulţi cu handicap; Aurelia Băndilă - Institutul Naţional pentru Prevenirea şi Combaterea
Excluziunii Sociale a Persoanelor cu Handicap - 2003)

Solicitant (de servicii) - persoana cu handicap care, direct sau prin reprezentantul său, solicită
să devină utilizator al serviciilor oferite de o unitate de protecţie specială (Standarde naţionale
minimale de calitate a serviciilor pentru unităţile de protecţie specială de tip „centre de zi” şi
indicatori de bună practică ; Viorel Hâncu - Institutul Naţional pentru Prevenirea şi Combaterea
Excluziunii Sociale a Persoanelor cu Handicap - 2003)

Trimitere/referire - cînd o persoană precum o educatoare/un profesor trimite un


copil la un specialist, precum un doctor, aceasta poartă denumirea de trimitere. Trimiterile
sunt efectuate, de obicei, prin intermediul unei scrisori conţinînd o caracteristică a copilului şi
preocupările cadrului didactic în legătura cu acesta.

Utilizator de servicii - beneficiar al procesului de furnizare a serviciilor asigurat de o unitate de


protecţie speciala; termenul este preferabil celui de asistat, a carui conotaţie pasiva nu concorda
cu viziunea moderna asupra protecţiei speciale; nici termenul de client nu este indicat, data fiind
tenta sa rece, usor mercantilă (Standarde minimale de calitate - Locuinţe protejate pentru adulţi
cu handicap; Aurelia Băndilă - Institutul Naţional pentru Prevenirea şi Combaterea Excluziunii
Sociale a Persoanelor cu Handicap - 2003).

Unitate (de protecţie specială) - furnizor de servicii de protecţie specială pentru persoanele
cu handicap (dizabilităţi) (Standarde minimale de calitate - Locuinţe protejate pentru adulţi
cu handicap; Aurelia Băndilă - Institutul Naţional pentru Prevenirea şi Combaterea Excluziunii
Sociale a Persoanelor cu Handicap - 2003).

Voluntar - persoana care lucrează în unitatea de protecţie specială, fară retribuţie sau numai
în schimbul unor servicii de cazare-masă (Standarde de calitate pentru serviciile furnizate în
instituţiile de protecţie specială a persoanelor cu handicap, aprobate prin Ordinul nr.22/2003).

14
Capitolul 1

DIZABILITATEA ȘI CALITATEA VIEȚII


1

Foto: Fundația Inocenți

Cuvântul „dizabilitate” reprezintă termenul care redă cu acurateţe implicaţiile pe care deficienţele neuro-
motorii, care conturează tabloul clinic al copiilor care au acest diagnostic, le au atât asupra copilului în cauză,
cât şi asupra membrilor familiei acestuia. Dizabilitatea este văzută ca o limitare impusă în special de către
oportunităţile şi experienţele sociale care restrâng abilitatea individului de a relaţiona cu ceilalţi sau de a
accesa anumite locaţii. (Cherecheş (Oşvat) Claudia, 2011)
Asta înseamnă că dizabilitatea poate conduce la excluziune socială şi prin faptul că este percepută în raport cu
barierele sociale impuse, neagă oportunitatea de angajare în relaţiile cu ceilalţi (Burke, 2008).

Este bine de reținut această definiție pentru conform necesităţilor fiecăruia, sunt
a putea distinge diferența față de modul răspunzători de existenţa handicapului în
în care se utilizau termenii de dizabilitate, viaţa persoanelor cu dizabilităţi.
deficiență și handicap până de curand. Astfel, Deficienţele neuromotorii afectează
se susținea că boala generează dizabilitatea componentele motrice ale persoanei,
(diminuarea abilităţii) sau deficiențe ale fiind determinate în principal de afectarea
anumitor funcții ale organismului iar lipsa structurilor neuronale de la nivel central sau
accesibilităţilor pentru aceste persoane periferic, dar şi de calitatea proceselor psihice
generează handicapul în raport cu mediul, care influenţează controlul şi funcţionarea
care este o problemă socială. Vorbind de mecanismului neuromuscular (Gherguţ, 2007).

„DIZABILITATEA ESTE VĂZUTĂ CA O LIMITARE IMPUSĂ ÎN SPECIAL DE CĂTRE OPORTUNITĂŢILE ŞI


EXPERIENŢELE SOCIALE CARE RESTRÂNG ABILITATEA INDIVIDULUI DE A RELAŢIONA CU CEILALŢI
SAU DE A ACCESA ANUMITE LOCAŢII.”
Pe lângă tabloul clinic incluzând simptome
“social” ne referim la oameni. neuro-motorii marcante, paraliziile şi
Toţi cei care se opun sau ignoră sa facă toate problemele neurologice sunt însoţite
demersurile necesare pentru a ajuta persoana frecvent şi de probleme de ordin psihologic.
cu dizabilități pentru a-și dezvolta și atinge Dintre acestea, cele mai frecvente par a fi
potențialul maxim, pentru a funcționa social tulburările cognitive, deficitele senzoriale,
și pentru a fi cât mai puțin dependenți de cei tulburările de comunicare şi problemele
din jur și de mediu, pornind de la asigurarea emoţionale (Popescu, 2001). În aria cognitivă
evaluărilor de specialitate și oferirea terapiilor apar dificultăţi însoţite uneori de reducerea
recuperatorii de la vârste cât mai mici, nivelului de inteligenţă. Apar de asemenea
trecând prin integrarea școlară și socială dificultăţi de învăţare şi probleme de
și continuând cu amenajarea mediului fizic, concentrare a atenţiei.

15
Performanţele mnezice ale copiilor cu de activităţi de conştientizare a opiniei
probleme neuro-motorii pot fi reduse, publice cu privire la problematica/nevoile
comparativ cu cele ale copiilor sănătoşi de familiilor care au un membru cu dizabilităţi,
aceeaşi vârstă. În ceea ce priveşte sfera pot contribui la îmbunătăţirea calităţii vieţii
emoţională, se apreciază că până la 50% acestora.
din copiii cu hemiplegie (una dintre forme) Politicile şi strategiile naţionale adresate
1 au o tulburare emoţională. La acestea se persoanelor cu dizabilităţi au la bază o
adaugă stima de sine scăzută şi dificultăţile serie de principii care vizează protecţia,
de integrare în colectiv, izolarea socială fiind integrarea şi incluziunea socială a acestora
comună acestor copii. Izolarea, retragerea în vederea eliminării barierelor care ar putea
sunt în acelaşi timp o consecinţă a stigmatului exista între acestea şi ceilalţi membri ai
social asociat cu deficienţele neuro-psiho- comunităţii. Astfel, la nivelul ţării noastre,
motorii. Integrarea în anturaj este redusă şi au fost propuse o serie de măsuri de natură
datorită deficitului în sfera cogniţiei sociale a socială, psihologică şi psihopedagogică
acestor copii. Se pare că problemele neuro- care vizează intervenţia timpurie, facilitarea
motorii sunt frecvent însoţite de dificultăţi în a accesului la servicii educaţionale, medicale
înţelege comportamentul celorlalţi, intenţiile şi sociale, integrarea profesională şi socială
şi atitudinile acestora, probleme în a identifica a persoanelor cu dizabilităţi. Toate aceste
corect indicatorii sociali şi emoţionali precum măsuri iau în calcul şi implicarea membrilor
şi de dificultăţi în sfera metacogniţiei familiei persoanelor cu dizabilităţi în acest
(Goodman, 1997). proces, familia jucând un rol extrem de
Acesta este tablolul clinic care creionează important în viaţa acestor persoane. Dar
problemele cu care se confruntă copiii cu totuşi, în afara familiei, măsurile de asistenţă
deficienţe neuro-psiho-motorii şi totodată socială deţin un rol primordial în menţinerea
provocările cărora trebuie să le facă faţă stabilităţii la nivel individual şi societal.
membrii familiilor acestora, având în vedere Obiectivul principal al intervenţiilor în
faptul că intervenţia presupune un proces de domeniu îl constituie protejarea persoanelor
recuperare care durează în marea majoritate care, datorită unor motive de natură
a cazurilor toată viaţa. Dizabilitatea copilului economică, fizică, psihică sau socială, nu au
este o experiență de triadă, implicând co- posibilitatea să îşi asigure nevoile sociale, să
interacţiunile dintre copil, care trăiește îşi dezvolte propriile capacităţi şi competenţe
disfuncția, familia care este afectată de pentru participarea activă la viaţa socială. În
problema copilului și mediul extern în care se acest context, asistenţa socială ca şi parte
manifestă dizabilitatea (Heiman, 2002 apud componentă a sistemului de protecţie socială
Cherecheş (Oşvat) Claudia, 2011). este văzută ca reprezentând „serviciile
Criza generată de diagnosticul care arată sociale şi prestaţiile sociale acordate în
că ceva nu este în regulă cu copilul lor, vederea dezvoltării capacităţilor individuale
este probabil experiența cea mai dificilă și sau colective pentru asigurarea nevoilor
paralizantă pentru părinți. În cele mai multe sociale, creşterea calităţii vieţii şi promovarea
cazuri, reacțiile părinților sunt negative, principiilor de coeziune şi incluziune socială”
similare reacțiilor în urma unei pierderi (Legea 47/2006, p. 1).
ireparabile. Familiile fie se adaptează în După cum putem observa din cele specificate
mod flexibil și se mobilizează într-o acțiune anterior, ideea care se desprinde este aceea
eficientă, fie se blochează în reacții de diferite de creştere a calităţii vieţii persoanelor cu
grade de rigiditate și ineficiență. Există şi dizabilitati. Această idee este des vehiculată
situaţii în care părinţii tind să opună rezistență când în centrul discuţiilor se află persoanele
sau chiar să nege diagnosticul. cu dizabilităţi „considerate una din categoriile
Schimbările în rutină sunt necesare în vederea sociale cu risc ridicat de excluziune socială
asigurării unei bune îngrijiri a copilului, având multiplă”, consecinţele răsfrângându-se atât
efecte semnificative în funcționarea familiei, la nivel individual, cât şi familial, comunitar şi
deoarece viaţa într-o familie unde există un societal (Lazăr, 2009, p. 206).
copil cu dizabilităţi suportă o serie de modificări, Însă creșterea calității vieții nu poate să
stresul amplificat de oboseala resimţită fiind însemne doar asigurarea unor beneficii
asociat cu moralul scăzut al membrilor adulţi financiare sau asigurarea de servicii
din familie raportat la progresele copilului, care alternative la îngrijirea în familie, ci trebuie să
în cazul dizabilităţilor neuro-motorii sunt de însemne servicii de cea mai bună calitate, de
cele mai multe ori mai mici, dacă ne raportăm evaluare, de terapie și servicii educaționale
la aşteptările părinţilor (Heiman, 2002). adaptate, care să fie asigurate de la cele mai
Comunităţile locale, prin serviciile medicale, mici vârste și această abordare se regasește
educaţionale şi sociale oferite, prin derularea sub denumirea de „intervenție timpurie”.
MIC Marin

16
Capitolul 2

TEORII ȘI DEFINIȚII ALE INTERVENȚIEI TIMPURII

Foto: Michael Carroll


2.1. Ce este intervenția timpurie și de ce IT se poate concentra pe copil singur sau pe
este importantă? copil și familia lui luate împreună. Serviciile
variază de la identificare, la diagnostic și
”Primele luni și primii ani de viață au o influență furnizarea de programe directe de intervenție.
atât de importantă asupra dezvoltării copilului,
încât acest timp nu poate fi comparat cu nici o altă 2.2. De ce intervenție timpurie?
perioadă ulterioară de vârstă.” (Shonkoff, 2000)
Există 3 motive principale pentru a realiza
Serviciile de intervenţie timpurie în copilărie
intervenția timpurie la un copil cu nevoi
(ITC) sunt instituite pentru a soluţiona nevoile
speciale:
de dezvoltare a copilului de la naştere până
• Impulsionarea dezvoltarii copilului, pentru
la vârsta de 3 ani, în cazul în care acesta
recuperarea întârzierilor în dezvoltare;
prezintă tulburări de dezvoltare fizică,
• Oferirea de suport și asistența familiei,
cognitivă, neuro-psihică, a comunicării, sferei
în vederea adaptării funcționării familiei la
emoţionale, sociale, de adaptare sau în cazul
condiția existenței unui copil cu dizabilități;
când el are o stare de sănătate cu un grad
• Maximizarea beneficiilor aduse de copil și
înalt de risc de manifestare a acestor tulburări
familie pentru societate.
[American Academy of Pediatrics, Committee
on Children with Dizabilities, 2001; Bailey,
Cercetările legate de dezvoltarea copilului au
D.B., Hebbeler, K., Scarborough, A., 2004;
stabilit faptul că rata de învățare și dezvoltare
Bailey, D.B., 2006; Belkin, M, 2000; Blackman,
umană este cea mai rapidă în anii preșcolari.
J.A, 2003].
Perioada de intervenție devine extrem de
Intervenția timpurie se aplică copiilor cu
importantă atunci când la un copil apare
vârste cuprinse între 0-3 ani sau, în unele țări,
riscul de a pierde o oportunitate de a învăța,
0 – 6/7 ani, care sunt descoperiți a avea sau
în perioada în care el se află într-o stare de
sunt la risc de a dezvolta o dizabilitate sau
pregatire maximă. În cazul în care momentele
care prezintă alte nevoi speciale care le pot
cele mai potrivite pentru învățare sau
afecta dezvoltarea.
etapele de pregatire maximă nu sunt luate în
Intervenția timpurie constă în furnizarea
considerare, copilul poate avea dificultați în
de servicii acestor copii și familiilor lor în
învățarea unei abilități specifice la un moment
scopul diminuarii efectelor acestei condiții.
ulterior.
Intervenția timpurie poate fi corectivă sau
*Karnes si Lee (1978) au constat ca “doar prin
preventivă, adică remedierea problemelor de
identificare timpurie și programe adecvate
dezvoltare existente sau prevenirea apariției
copii pot sa-și dezvolte potențialul maxim”.
lor.

17
http://www.kidsource.com/kidsource/content/ acestea având beneficii nu doar sociale ci și
early.intervention.html economice.
Dificultăţile copiilor cu dizabilităţi impun Nu în ultimul rând, cercetările au demonstrat
modalităţi organizate şi sistematizate de ca investiția în sanatatea și dezvoltarea
intervenţie psiho-pedagogică, medicală copilului mic are beneficii nu doar sociale ci și
şi socială, care ar fi centrate nu atât pe economice (de ex. Barnett 2000; Karoly et al.
deficienţă, cât pe ceea ce reprezintă 1998). Capacitatea de a demonstra eficiența
2 potenţialul restant sau poate nevalorificat al programelor este vitală pentru factorii de
copilului. decizie politică, care trebuie sa cântareasca
In acest context, o importanţă deosebită o între beneficiile furnizarii serviciilor și
are intervenţia timpurie, care se dovedeşte
costurile de furnizare a programelor (Barnet
a fi eficientă atat in prevenirea handicapului,
2000).

„INTERVENȚIA TIMPURIE SE APLICĂ COPIILOR CU VÂRSTE CUPRINSE ÎNTRE 0-3 ANI SAU, ÎN
UNELE ȚĂRI, 0 – 6/7 ANI, CARE SUNT DESCOPERIȚI A AVEA SAU SUNT LA RISC DE A DEZVOLTA O
DIZABILITATE SAU CARE PREZINTĂ ALTE NEVOI SPECIALE CARE LE POT AFECTA DEZVOLTAREA..”
prin stimularea dezvoltării, prevenirea
complicaţiilor, cat şi în diminuarea impactului
psihologic negativ al dizabilităţii copilului
asupra părinţilor, fraţilor, surorilor şi rudelor.
De asemenea, intervenția timpurie constituie
o modalitate eficientă de prevenire a
abandonului şi instituţionalizării copilului.
Misiunea intervenției timpurii este de a
identifica și evalua, cit mai repede posibil, acei
copii (sugari, copii mici) a caror dezvoltare
este compromisă și oferirea unei intervenții
corespunzatoare pentru îmbunătățirea Foto: Fundația Inocenți
dezvoltarii copilului și a familiei. Exemplu: Wood (1981- apud Smith, Barbara) a
Programele de intervenţie timpurie işi propun calculat costurile totale cumulate până
în primul rând să contribuie la depistarea cât la vârsta de 18 ani de servicii de invățământ
mai timpurie a întârzierilor de dezvoltare, special de la inceputul intervenției: (1) de la
pentru a le putea corecta optimal şi, de naștere; (2) de la vârsta de 2 ani; (3) de la
asemenea, pentru a preveni agravarea lor. vârsta de 6 ani. Ea a descoperit ca, costurile
Este un fapt bine stabilit, identificarea copiilor totale sunt mult mai mici daca intervenția
cu deficiențe trebuie facută cât mai precoce, a început de la naștere. Costul total al
depistarea precoce fiind unul din imperativele serviciilor demarate de la naștere a fost de
majore ale intervențiilor ulterioare și este 37.273$ și costurile totale dacă s-a demarat
hotarâtoare în obținerea unui rezultat la 6 ani au fost între 46.816$ si 53.340$.
optim. Serviciile de intervenţie timpurie, Una din caracteristicile fundamentale ale
de asemenea, au un impact semnificativ intervenţiei timpurii o constituie natura
asupra părinţilor şi fraţilor unui copil cu interdisciplinară şi transdisciplinară a
probleme. Intervenția timpurie poate duce la activităţilor, fapt corelat cu diversitatea şi
imbunatațirea atitudinilor părinților despre complexitatea procesului de dezvoltare a
ei inșiși și despre copiii lor, poate îmbunătăți copilului şi cu necesităţile sale crescânde
abilitațile parinților de a-și educa propriul de servicii şi suport. Realmente, intervenţia
copil și le poate da mai mult timp pentru timpurie întruneşte o multitudine de modele şi
odihnă și muncă. programe, furnizori şi servicii, care antrenează
Un al treilea motiv de a interveni mai devreme o gamă largă de profesiuni, inclusiv din
este că societatea va culege beneficiile sfera educaţiei, psihologiei, medicinei,
maxime. Un copil își crește dezvoltarea și asistenţei sociale, creşterii şi educaţiei
câștigurile educaționale și scade dependența copilului, logopediei şi comunicării, terapiei
de instituțiile sociale, familia își crește ocupaţionale şi ergoterapiei, nursingului şi
abilitatea de a se descurca cu un copil cu medicinei publice. (Ellen Fish, 2002)
probleme și, poate, crește eligibilitatea Obiectivele de bază ale acestor servicii
copilului de a ocupa un loc de muncă, toate sunt: promovarea sănătății și bunăstării

18
copilului, sporirea competențelor, promovarea „stigmatizarea copiilor cu dizabilităţi continuă
capacităților de adaptare și de îngrijire ale să fie o problemă” şi unii părinţi, din teama de
părinților, pentru o bună funcționare a familiei. marginalizare datorită mentalităţii generale
sau lipsa de informaţii, preferă să îi ţină
2.3. Care este situația în România? De ce nu ascunşi în casă, izolaţi, privându-i de educaţie,
se face prevenție și intervenție timpurie? reabilitare şi participare la viaţa socială. În
consecinţă, copiii cu dizabilităţi continuă să fie
Extras din Raportul naţional din cadrul discriminaţi, fiind încă priviţi, chiar şi de către 2
proiectului “Drepturile copilului pentru toţi” profesionişti, din prisma dizabilităţii şi nu a
derulat de Inclusion Europe: resurselor şi potenţialului lor de dezvoltare.
Diagnosticul şi intervenţia timpurie pentru De-a lungul anilor s-a dovedit ca sistemul
copilul cu dizabilităţi, mai ales în zona rurală, românesc de servicii sociale este un sistem, în
sunt slab dezvoltate. Comitetul ONU pentru cel mai bun caz, reactiv și nu unul preventiv.
drepturile copilului ia notă că „mulţi copii cu Asta înseamnă că decidenții nu stabileasc
dizabilităţi sunt identificaţi, încadraţi în grad de strategii viabile de anticipare a problematicii
handicap şi îndrumaţi spre serviciile adecvate sociale și de crearea unor servicii care să
doar în momentul înscrierii în învăţământ” prevină apariția problemelor, mulțumindu-
(Recomandările din 2009). Totodată, accesul se să reacționeze prin soluții și servicii care
părinţilor la diagnostic precoce este limitat intervin tardiv, atunci când problemele se
datorită costurilor ridicate ale testelor şi a acutizează și persoana în dificultate nu mai
numărului redus de aparatură necesară. are alternative.
Accesul la consiliere pre- şi postnatală este La fel se explică insuficiența serviciilor de
de asemenea limitat datorită numărului redus intervenție precoce / timpurie care, chiar daca

Foto: Fundația Inocenți


de psihologi din maternităţi şi a faptului că
nu previn apariția problemelor, contribuie
nu sunt pregătiţi pentru consiliere. Numărul
esențial la ameliorarea lor si recuperarea
de medici specialişti este insuficient şi medicii
parțiala sau totală a restanțelor funcționale
nu sunt pregătiţi pentru comunicarea cu
ale copiilor la vârste mici. Intervenția timpurie
copilul cu dizabilităţi şi familia acestuia,
(IT) nu doar că scurtează procesul de
inclusiv comunicarea diagnosticului privind
recuperare funcțională, dar mai mult de atât,
dizabilitatea. Asigurările de sănătate nu
crește capacitatea recuperatorie cu costuri
acoperă toate costurile pentru medicamente
infinit mai mici decat se poate face la vârste
(de ex. antiepilepticele), terapii specifice (de
mai mari și aici ne referim atât la costuri
ex. psihoterapia cognitivă), fişele medicale
financiare cât și „cost” în suferință, atât ale
şi psihologice pentru încadrarea în grad de
copilului cât și ale ocrotitorului.
handicap.
MIC Marin, CÂRCU Adela
Aşa cum remarcă şi Comitetul ONU pentru
drepturile copilului (Recomandările din 2009),

19
Capitolul 3

SCOPUL, OBIECTIVELE ȘI EFICIENȚA INTERVENȚIEI TIMPURII

Foto: bikeriderlondon/ Shutterstock.com

Argumente pentru crearea unui serviciu de abilitare, cu atât vor fi mai mari șansele de
intervenție timpurie recuperare. (Ivan PUIU, Intervenția timpurie
în copilarie, 2012)
1) Copilul mic, în special cel cu varsta pâna
la 3 ani, are cele mai mari posibilități de 2) Abordarea unidisciplinară și cea
recuperare. multidisciplinară nu pot face față problemelor
Aceste capacitați sunt legate de potențialul complexe în cazul unui copil cu dizabilități,
excepțional al sistemului nervos central de implicarea familiei în planificarea și realizarea
a-și reveni dupa un traumatism, o expunere la activităților este de o importanță crucială
factori negativi în perioada intrauterină, etc. pentru dezvoltarea copilului; acestea pot fi
Specialiștii folosesc în acest context termenul realizate doar în echipă transdiciplinară.
de “plasticitate” înaltă a sistemului nervos În cazul modelului tradițional multidisciplinar,
a copilului mic (neuroplasticitate), adică membrii echipei activează independent unul
capacitatea de a se modela ușor. de celălalt. Familia se întâlnește cu fiecare
Spre exemplu, gradul de recuperare a unui membru al echipei separat în funcție de
nou-nascut care a suferit o hemoragie specialitatea lucrătorului. Membrii echipei
intracraniană în timpul nașterii este evaluează copilul separat în funcție de
incomparabil cu gradul de recuperare a unui specialitatea pe care o dețin. Membrii echipei
adult care a îndurat un accident vascular elaborează planuri separate de intervenție.
cerebral, adică, într-un fel, tot o hemoragie Membrii echipei realizează separat planuri

„SERVICIUL DE INTERVENȚIE TIMPURIE TREBUIE SA FIE BAZAT PE O COLABORARE FOARTE STRÂNSĂ


ÎNTRE SPECIALIȘTI ȘI ÎNTRE SPECIALIȘTI ȘI FAMILIE (ECHIPA INTERDISCIPLINARĂ ȘI ECHIPA
TRANSDISCIPLINARĂ”
de activități. Echipa multidisciplinară are
intracraniana. La copilul mic, funcțiile aceleași obligații, dar membrii ei activează,
emisferei creierului afectat pot fi preluate de independent unul de altul.
emisfera neafectată, uneori cu un rezultat În plus, o altă caracteristică importantă este
spectaculos de recuperare. aceea că în echipa multidisciplinară nu sunt
De aici rezultă unul din principiile de baza condiții pentru o conlucrare eficientă cu
ale intervenției timpurii in copilarie: cu cât familia.
mai timpuriu, cu cât mai devreme vor Serviciul de intervenție timpurie trebuie sa
fi depistate problemele de dezvoltare fie bazat pe o colaborare foarte strânsă între
ale copilului și vor fi inițiate activități de specialiști și între specialiști și familie (echipa

20
interdisciplinară și echipa transdisciplinară). între 0 și 3 ani, care au cerințe speciale
Toti aceștia trebuie sa colaboreze pe întreg de îngrijire și educație, condiționate de o
parcursul intervenției, de la evaluare, la terapii oarecare dizabilitate sau de riscul apariției
si până la integrarea copilului în școală și acesteia. După vârsta de 3 ani se presupune
comunitate. continuarea activităților de educație specială,
însă în cadrul altor programe, corespunzător
3) Numarul copiilor cu dizabiliți în Romania, vârstei.
conform buletinului statistic al Ministerului Copil ,,eligibil” pentru servicii de intervenție
Muncii, Familiei, Protecției Sociale și timpurie este copilul cu vârsta cuprinsă între
Persoanelor Vârstnice din trimestrul III al 0-3 ani, care are recomandarea specialiștilor 3
anului 2015, era de 12,066 de copii cu vârsta și consimțământul părinților.
intre 0 si 4 ani si de 18,360 de copii cu vârsta Copilul este eligibil pentru programe de
cuprinsă între 5 si 9 ani. intervenție timpurie, dacă are o stare fizică

Foto: Fundația Inocenți

http://www.mmuncii.ro/j33/images/buletin_ sau mentală cu un risc mare de a cauza o


statistic/dizabilitati_III2015.pdf intârziere de dezvoltare.
Acești copii sunt răspândiți în toate județele MIC Marin, CÂRCU Adela
țării și ar trebui să aibă acces la servicii de
intervenție timpurie cât mai aproape de
domiciliul lor.
De menționat ca aceste cifre includ doar copiii
încadrați într-un grad de handicap, adică cam
două treimi din copii care au diverse deficiențe
și întârzieri în dezvoltare din România.

4) Un argument indirect în favoarea creării


serviciilor de ITC în România este acela
că servicii similare funcționează de câteva
decenii în țările dezvoltate; spre exemplu,
în SUA legea pentru implementarea acestui
serviciu a fost adoptată în anul 1986.
Fiecare copil are un ritm individual de
dezvoltare. Copilul, al cărui ritm de dezvoltare
este mai scăzut decât nivelul “tipic” poate
beneficia de programe de intervenție
timpurie. Pot beneficia de programe de
intervenție timpurie copiii cu vârsta cuprinsă

21
Capitolul 4

BENEFICIARII INTERVENȚIEI TIMPURII

Foto: Criss and Sally


4.1. Criterii de eligibilitate pentru programe • dezvoltarea cognitivă,
de intervenție timpurie • dezvoltarea comunicării (inclusiv cea
expresivă și receptivă),
Beneficiarii programului de intervenție • dezvoltarea emoțională sau socială.
timpurie sunt identificați și evaluați de către
profesioniști care utilizează instrumente și c. Sugarii și copii mici aflați în risc de a
proceduri care sunt validate la nivel național dezvolta o întârziere în dezvoltare – această
de către autoritățile responsabile. Pentru categorie include:
o recunoaștere mai facilă a potențialilor
beneficiari, putem să afirmăm că aceștia pot fi c.1 - Sugari și copii mici, cu un istoric prenatal,
incluși în trei mari categorii: perinatal, neonatal sau în viața timpurie, de
a. Sugari și copii mici cu boală/boli afecțiuni ale sistemului nervos central care
diagnosticate; cresc probabilitatea de dezvoltare atipică
b. Sugari și copii mici cu întârzieri în dezvoltare ulterioară:
stabilite; 1. Greutate la naștere mai mică de 1000
c. Sugari și copii mici aflați în risc de a grame;
dezvolta o întârziere în dezvoltare; 2. Vârsta gestațională mai mică de 28
săptămâni;
a. Sugari și copii mici cu boală/boli 3. Perioada de spitalizare în terapie intensivă
diagnosticate: această categorie include pentru nou-născuți e mai mare de 5 zile;
sugari și copii mici cu afecțiuni neurologice, 4. Scor APGAR mai mic de 5, la 5 minute;
metabolice, tulburări genetice, anomalii 5. Numărul de zile de spitalizare este mai
cromozomiale sau alte afecțiuni medicale mare de 25 de zile în 6 luni (nu se aplică
diagnosticate și care pot determina întârzieri prematurilor);
în dezvoltare. 6. Hipotrofia fetală – copil cu o greutate mai
scăzută decât cea normală pentru numărul
b. Sugari și copii mici cu întârzieri în de saptămâni de sarcină. Copiii SGA sunt
dezvoltare stabilite: categoria include sugari mai mici cu 90% decat copiii de aceeași
și copii mici care, de cele mai multe ori, în cel vârstă gestațională. Copiii mici pentru vârsta
de-al doilea an de viață, încep să manifeste gestațională pot fi dezvoltați firesc din punct
întârzieri în dezvoltare, cel mai frecvent de de vedere fizic și neurologic dar sunt mai
etiologie necunoscută, în una sau mai multe mici decât cei de aceeași vârsta gestațională,
arii precum: având proporții mai mici sau având greutate și
• dezvoltarea fizică (inclusiv motricitatea masa corporală mai scăzute.
grosieră si fină),

22
7. Dificultați cronice de alimentație – pentru
un sugar sau copil există acest factor de risc *NOTĂ:
în cazul în care oricare dintre următoarele - Factorii de risc 1 – 4 se aplica sugarilor si
condiții există pe o perioadă extinsă de timp: copiilor care au vârsta cronologică sub 18
colici severe; mese stresante; refuzul sau luni la data evaluării.
incapacitatea de a mânca; imposibilitatea de a - Factorii de risc 1 – 6 și 9 trebuie sustinuți
progresa în competențe de alimentare. printr-un act medical care trebuie să existe
8. Atașament nesigur / dificultăți de în dosarul copilului. Factorii de risc 7, 8, 10
interacțiune - un sugar / copil mic îndeplinește sunt determinați de percepția mamei.
acest factor de risc în cazul în care acesta
pare să aibă relații sociale inadecvate sau 4
perturbate, depresie, comportament agresiv c.2 - Sugari și copii mici care biologic sunt
sau fără discernământ și părintele percepe sănătoși, dar a căror experiență de viață
acest lucru ca pe o problemă. timpurie, inclusiv îngrijirea în familie, îngrijirea
Notă: În cele mai multe cazuri, atașamentul sănătății, nutriția, oportunitățile de exprimare
nesigur la sugari și copii mici este evidențiat a comportamentelor adaptative și modelele
printr-un comportament caracterizat prin de stimulare fizică și socială au fost/sunt
eșecul persistent de a iniția sau a răspunde limitate, conferind astfel o probabilitate mare
la interacțiuni sociale, frica chiar și față de pentru dezvoltare întârziată:
îngrijitori sau sociabilitate fără discernământ. 1. Vârsta mamei sub 17 ani sau mai mult de 3
9. Anomalii suspecte ale Sistemului Nervos nașteri până la vârsta de 20 de ani;
central – pot include, dar nu sunt limitate, 2. Nivel scăzut de școlarizare al mamei;
următoarele: 3. Boli cronice sau dizabilitate a unuia
• Infecții: meningită, encefalită, infecții

„PENTRU A ÎNȚELEGE CÂND ESTE NECESARĂ INTERVENȚIA TIMPURIE, ATÂT PĂRINTELE CÂT SI
SPECIALISTUL TREBUIE SĂ CUNOASCĂ ȘI SĂ ÎNȚELEAGĂ CE ESTE “TIPIC” SAU NORMAL, PENTRU A
PUTEA IDENTIFICA EVENTUALELE ÎNTÂRZIERI ȘI DIZABILITĂȚI”
maternale pe perioada sarcinii (infecțiile dintre părinți, ce afectează abilitatea de
TORCH – toxoplasmoza, sifilis / HIV, rubeola, îngrijire a copilului - Acest factor de risc
citomegalovirus, herpes). se aplică în cazul în care un părinte are o
• Traume: hemoragii intracraniene, hematom boală cronică diagnosticată sau un handicap
subdural, hematom epidural. senzorial, mental sau de dezvoltare care
• Metabolice: hipoglicemie profundă și ar putea să interfereze sau să afecteze
persistentă; convulsii asociate cu dezechilibre negativ dezvoltarea sugarului sau copilului
electrolitice; hiperbilirubinemie neonatală mic sau au un impact asupra abilităților de
profundă și persistentă; acidoza. îngrijire. Exemple de acest factor de risc pot
• Asfixia: apnee prelungită și recurentă; fi: tulburări afective, schizofrenia, limitări
sufocare; hipoxie; aspirație de meconiu; înec. senzoriale, inclusiv limitele vizuale sau
• Expunere intra-uterină la droguri: nicotină, auditive și limitări cognitive.
etanol, cocaină, amfetamine, hașiș/ marijuana, 4. Părinte lipsit de suport social – acest factor
etc. de risc se aplică dacă este izolat geografic sau
Această categorie poate include și social și are nevoie de suport emoțional sau
următoarele constatări clinice: de servicii.
• Tonus muscular anormal; 5. Alimentație, îmbrăcăminte sau adăpost
• Persistența mai multor semne de reacții inadecvate, inclusiv părinte ce trăiește pe
senzoriale și motorii mai puțin decât optime, stradă – acest factor se aplică dacă lipsa
inclusiv sub-reacție sau supra-reacție, la hranei, îmbrăcămintei sau a unui adăpost
stimulare auditivă, vizuală, tactilă. stabil provoacă stres pentru familie.
10. Multiple traume - un sugar / copil mic 6. Copil aflat într-un serviciu de protecție a
îndeplinește acest criteriu de risc dacă el / ea copilului, inclusiv în sistemul de asistență
a experimentat o serie de traume sau pierderi maternală.
extreme care pot avea un impact asupra 7. Abuz de substanțe sau dependență la
îngrijirii și/ sau dezvoltării. De exemplu, mai părinți. Acest factor de risc se aplică în cazul
multe spitalizări sau plasare în sistemul de utilizării de către mamă de substanțe ce au
protecție a copilului. sau ar putea avea un impact negativ asupra
copilului sau a dezvoltării copilului.

23
8. Violența domestică în familie- Acest factor achiziționarea limbajului îi permite copilului
de risc se aplică în cazul în care violența să fie independent și să comunice sentimente
în familie are sau ar putea avea un impact și nevoi, spre deosebire de sugar, care este
negativ asupra dezvoltării emoționale a complet dependent de cei care îl îngrijesc.
sugarului sau copilului mic. Această categorie
poate include abuzul fizic, sexual sau 4.2.1. Dezvoltarea cognitivă și
emoțional. socio-emoțională
CÂRCU Adela
• La 0-1 ani
Bibliografie: • Descoperă multe obiecte, le cunoaște pe
4 cele care produc zgomot, pe cele care se
mișcă, pe cele care-i produc plăcere, pe cele
• Massachusetts Department Of Public Health
- Early Intervention , Operational Standards- care nu trebuie atinse.
DRAFT November 7, 2012 Approved by ICC • Recunoaște persoanele apropiate din familie
•„Urmărirea nou-născutului cu risc pentru și reacționează la cele care sunt necunoscute.
sechele neurologice şi de dezvoltare” - • Răspunde prin plânsete, râsete.
Colecţia Ghiduri Clinice Pentru Neonatologie • Imită mimica feței adultului.
Ghidul 13/Revizia 1 3.12.2010; Publicat de • Își înțelege numele, înțelege expresii simple
Asociaţia de Neonatologie din România și sensul cuvântului “nu” ( între 6 și 12 luni)
• Nu crede că obiectele există dacă nu le
Editor: Maria Livia Ognean © Asociaţia de
poate vedea (fază durează până la vârstă de
Neonatologie din România, 2011
7-9 luni).
• Simt nevoia să se joace, să exploreze pentru
4.2. Etapele de dezvoltare a copilului și
a învăța (de la 10 la 18 luni)
semnele de avertizare pentru tulburările de
• Se bazează pe cele 5 simțuri (văz, auz, miros,
dezvoltare
pipăit, gust) pentru a înțelege lumea
• Plânge când vrea să comunice durerea, frica,
Pentru a înțelege când este de necesară
discomfortul sau singurătatea.
intervenția timpurie, atât părintele cât
• După 6 săptămâni apare zâmbetul ca
și specialistul trebuie să cunoască și să
răspuns dat altei persoane (zâmbetul social),
înțeleagă ce este “tipic” sau normal, pentru a
după 3-4 luni râde în imitație sau dacă ceva îl
putea identifica eventualele întârzieri. Pentru
bucură.
aceasta trebuie urmarită evoluția copilului în
• Recunoște vocile părinților și diferite
parcurgerea unor etape în intervale de timp
mirosuri (de obicei când au 3 sau 4 zile).
cunoscute deja de specialiști. Așa cum corpul
bebelușului se maturizează an de an, așa și
creierul lui are propriul ritm de dezvoltare.
Copilul înțelege pas cu pas cum se rezolvă
problemele, cum funcționează lucrurile și cum
gândesc ceilalți oameni.
Dacă îi cunoști ritmul de dezvoltare cognitivă,
vei ști ce anume să aștepți și ce să nu aștepți
de la el.
Iar pentru asta îi suntem recunoscători
elvețianului Jean Piaget. El a studiat
capacitățile intelectuale ale copiilor, nu prin
testele psihologice clasice, ci prin interviuri
Foto: Michael Carroll
clinice, care încurajează manifestările lor
spontane. A discutat cu sute de copii între 3 și • Recunoaște fețe (de obicei la 3 sau 4 luni).
12 ani și a observat ce cred ei despre lucruri • S-ar putea să racționeze la stres prin
precum Dumnezeu, univers, dreptate. El e sugerea degetelor, îi place să fie atins și luat
cel care a constatat că inteligența noastră în brațe.
se dezvoltă încă de la naștere, în etape bine • La 6 luni se conturează teama de străini care
definite și că până la 7 ani, copiii gândesc va dispărea în jurul vârstei de 1 an.
calitativ diferit de adulți. • Se formează atașamentul față de persoana
Cu fiecare etapă, copilul dezvoltă noi care-l îngrijește (mama sau un substitut
capacități cognitive și învață și noi forme al acesteia, persoana care-i oferă în mod
de comportament. El dobândește abilități constant satisfacerea nevoilor).
care îi permit să acționeze asupra mediului
din ce în ce mai eficient. De exemplu,

24
• La 1-2 ani alături de urs”; “pune ursul deasupra cubului”;
• Reacționează la întrebări și comenzi simple. “pune într-o parte cubul și într-altă ursul”;
• Dă nume anumitor obiecte. “treci pe langă mine fără să te uiți la mine”;
• Se recunoaște atunci când se vede în oglindă “du-te dincolo de pat și ascunde-te” .
și își recunoaște și părinții. • Din coloanele de cifre care urmează și care îi
• Se atașează de anumite lucruri sau jucării. sunt citite pe rând, reține și repetă minimum 3
• Repetă la nesfârșit negația “Nu”. cifre: [3, 2, 5, 7] [3, 2, 5, 7, 1, 2] [ 2, 8, 0, 5,
• Își dezvoltă propriile gusturi în materie de 2, 4, 9, 8] [6, 5, 3, 4, 9, 3, 7, 7, 4].
jucării, cântece etc. • Știe ce inseamnă și poate să explice prin
• Încearcă să te imite. “cine/ce/cum face” următoarele verbe:
• Îi place sa exploreze și să descopere lucruri zboară (“când pasărea dă din aripi” sau “când 4
noi. avionul e sus pe cer” sau “când vrabia vine cu
• Resimte frustrări atunci când nu poate să mâncare la puiul ei”), arde (“cand iei foc dacă
ducă la bun sfârșit o sarcină. umbli la aragaz” sau “cand umbli cu chibritul și
• Se uită cu plăcere la ilustrațiile din cărți. nu e voie” sau “cand pui lemne în sobă că afară
• Se joacă singur pentru o bună perioadă de ninge), doarme (“cand copilul stă în pat cu
timp. ochii inchisi” sau “cind am învelit eu păpușa și
• I se dezvoltă sentimentul posesivității. am culcat-o” sau “cand e noapte și mașina stă
• Își aranjează jucăriile în funcție de categorii. la garaj pană mâine și nu merge”),
• Își dezvoltă imaginația și memoria. înoată, taie, scurtează, înțeapă, mușcă, suflă,
• Începe să aibă anumite ticuri sau obiceiuri umblă, explodează, roșește (“la față” sau
care îl calmează. “când te ceartă” sau “când se coace mărul în
• Își manifestă din ce în ce mai mult firea pom”…..)
independentă. * Precizare: nu interesează o explicație
• Înțelege foarte mult din ce aude. științifică deoarece copilul are concepte
• Apare comportamentul agresiv. empirice; ne interesează o “explicatie” intuitivă
• Își explorează propriul corp, inclusiv dar corectă.
organele genitale. • Descrie o imagine printr-o mică istorioară de
• Vrea să facă totul în stilul său. 4-5 propoziții.
• Apar momentele de frică pe perioada zilei, • Se poate juca singur un timp îndelungat.
dar mai ales pe perioada nopții. • Este afectuos – se manifestă ca atare față
• Îi place să mâzgălească. de părinți – și solicită afecțiune – să fie alintat,
* Precizare: să povestească și să fie ascultat, să pună
• I se pot modela manierele. intrebări și să primească explicații.
• Poți să începi să-i modelezi
comportamentul și să-l răsplătești atunci • La 4 –7 ani
când se comportă bine. • Poate să participe uneori la un program
• Poți să stabilești un set de reguli pe care schimbat, fiind capabil să se abțină de la somn
să le respecte . și hrană.
• Știe să povestească o istorioară.
• La 2-3 ani • Desenează un romb.
• Este nerăbdător să exploreze totul. • Poate trasa linii drepte, oblice, curbe și
• Imită mișcările adulților. cercuri.
• Îi plac activitățile cum ar fi proiecte de artă • Poate desena din imaginație un om/copil cu
simple unde este nevoie de mișcarea mâinilor toate părțile corpului.
și degetelor . • Poate să sorteze la cerere, obiecte după
• Arată la cerere 7 imagini (“mașina”, “copilul”, mărime sau apartenență la un gen – jucării,
“patul”….) și denumește 4-5. fructe, unelte, etc.
• Trasează prin imitație (după demonstrația • Știe și indică cu ușurintă care este mâna
adultului), o linie orizontală și una verticală. dreaptă și ochiul stâng.
• Construiește un turn de 8 cuburi. • Cunoaște minimum 4 culori ( 4 – 8 culori).
• Execută următoarele ordine: “pune jucăria • Poate explica prin acțiunea pe care ele o
pe masă”, “pune jucăria sub masă”, “pune presupun, verbele: a spăla, a mânca, a dormi,
jucăria după dulap”. a cânta.
• Compară două linii care sunt vizibil inegale • Se interesează cu regularitate de cauza
(“care este mai mare?”; “dar mai mică?”). diferitelor întamplări, situații.
• La 3– 4 ani • Este foarte interesat de tot ceea ce este nou
• Execută următoarele 5 comenzi: “pune cubul pentru el – persoane, lucruri, evenimente.

25
• Descoperă cu ușurintă greșelile din desenele face ceva, pentru a vedea ceva.
care infățișează obiecte, ființe, situații • Poate desfăsura o activitate continuă timp
cunoscute lui. de 30 – 40 minute.
• Are un anume sentiment al datoriei (“trebuie • Își formează cu ușurință noi deprinderi și
să mănânc ca să mă fac mare”, “trebuie să obiceiuri.
nu alerg ca să nu răcesc”, “trebuie să merg la • Îi plac cărtile cu povești, poveștile.
școală ca să învăț”) • Poate merge undeva (la pâine, la ziar…),
• Își exprimă atitudinile față de evenimente și respectând regulile de circulație.
oameni – plăcere, încantare, bucurie, tandrețe, • Îi place să fie tratat cu încredere și să i se
acord…../enervare, mânie, frică, neplăcere, încredințeze sarcini.
4 refuz, dezacord, gelozie etc. • Se interesează de evenimentele sociale
(aniversări, sărbători, nașterea unui copil,
• Are preferințe motivate pentru alți copii (“eu
mă joc / eu nu mă joc cu….pentru că..”). decesul unei persoane….).
• Are preferințe motivate pentru grupuri de
copii (“eu / noi nu ne jucăm cu ăia de la grupa 4.2.2. Semne de avertizare
mică…..cu ăia de la scara 2 (a blocului)…..cu
fetele….pentru că….). Buna dezvoltare neuropsihică cât și
• Face aprecieri ale faptelor pe criterii morale- dezvoltarea deficitară este evidentă în
este bine / este rău. comportamentul copilului. Este indicat ca
• Face clasificări estetice – este frumos / este părinții și profesioniștii să observe și să
urât. urmarească achizițiile copilului în planul
• Manifestă rușine și îi place să i se dezvoltarii lui neuropsihice, sa țina cont de
păstreze intimitatea actelor fiziologice, băii, graficele de dezvoltare cât și de ce face, cum
întâmplărilor penibile (faptul de a fi fost face, cand face o anumita mișcare copilul.
pedepsit). Deci, ce poate sau ce nu poate copilul să
• Îi place să participe la manifestări publice facă, raportat la vârsta lui de dezvoltare
solemne. neuropsihică, reflectă buna dezvoltare sau din
• Se comportă adesea ca un om mare (imită contră, o dezvoltare deficitară care necesită
reacțiile și comportamentele adultului, intervenție precoce de specialitate.
cuvintele acestuia într-o împrejurare sau alta).
• Este politicos și utilizează formule verbale
(salutul) și comportamente de acest tip
(nu smulge lucrurile din mână altcuiva, nu
întrerupe adulții cînd vorbesc, este rezervat cu
străinii).
• Face spontan deosebirea, în funcție de ce
face fiecare, între un copil cuminte și unul
obraznic /rău.
• Îi plac jocurile cu roluri, cu reguli, cât și cele
în care el inventează.
• Cunoaște profesia părintilor și știe în ce Foto: Fundația Inocenți
constă ea.
• Dorește să se facă ceva anume – numește o Prin urmare, este de sesizat medicul si
meserie sau mai multe care îi plac. psihologul clinician, dacă copilul:
• Își îngrijește cu plăcere frații mai mici. • Până la 3 luni nu zâmbește
• Ia parte la treburile familiei. • Până la 3 luni nu face contact vizual frecvent
• Îi place să facă servicii părinților dar și • Până la 6 luni zâmbește rareori atunci când
persoanelor străine. persoanele care îl îngrijesc se apropie de el.
• Nu reacționează zgomotos la pedepsele date • Până la 6 luni nu râde
“pe drept”. • Până la 8 luni nu îți urmărește privirea când
• Nu plânge fără motiv și chiar cu motiv, se o întorci de la el
poate abține în funcție de imprejurări (îl văd • Până la 10 luni încearcă rar să imite sunete
alți copii, îi este rușine, “este băiat mare”). și mișcări pe care le fac alții, cum ar fi
• Poate suporta durerea fizică și zâmbetul sau râsul.
admonestările reținându-și plânsul (din • Pâna la 10 luni nu gesticulează pentru a
ambiție, de rușine). comunica
• Respectă un program impus. • Pâna la 12 luni nu răspunde la numele lui cu
• Poate renunța la joc în favoarea altor consecvență crescută
preocupări – pentru a merge undeva, pentru a • Până la 1 an solicită atenția rar

26
• Până la 1 an nu vorbește pe limba lui • 22-36 luni - începe să combine două cuvinte,
• Până la 1 an nu se îndreaptă spre tine, atunci povesteşte ce s-a întâmplat, amestecând
când te duci să îl iei în brațe cuvintele corecte cu jargoane; foloseşte
• Până la 1 an nu se întoarce când îl strigi propoziţii din două-trei cuvinte; începe
• Până la 1 an nu a început să facă cu mâna „ utilizarea pronumelor personale; foloseşte
la revedere ” tot mai multe adjective şi adverbe, foloseşte
• Până la 12-14 luni nu îți arată cu degetul ce pluralul şi timpul trecut, recită poezii,
îl interesează utilizează două-trei propoziţii, pune întrebări
• Până la 18 luni nu se joacă “de-a .....” etc.
• Își rigidizează în mod repetat brațele, După aspectul sonor, limbajul copilului
mâinile, picioarele sau afișează mișcări
neobișnuite ale corpului, posturi mai puțin
începe să devină tot mai clar. După locul
de articulare, ordinea generală de însuşire
4
frecvente sau alte comportamente repetitive. a fonemelor este următoarea: labiale,
MIRON Ioana dentale, velare, palatale, iar după modul
Bibliografie selectivă: de articulare ordinea este următoarea:
ocluzivele labiale (p,b); nazale(m,n);ocluzivele
Scale de dezvoltare Gessel velare(c,g);fricativele (f,v) şi mai la urmă
Scala de evaluare Portage siflantele (s,z), şuierătoarele(ş,j) şi vibranta
Developmental Programing for Infants and (r). Sunetele complexe, de tipul ce, ci, ge,gi,
Young Children, Assessment and Aplication, che, chi, ghe, ghi se însuşesc între doi, trei ani
Sally Rogers and Diana B. D’ Engenio şi jumătate. Sunetul r este adeseori înlocuit
cu l.
4.2.3. Dezvoltarea limbajului • După trei ani copilul ştie să-şi spună numele,
să enumere diferite obiecte, să descrie şi să
Limbajul copilului începe să se dezvolte în observe o anumită figură şi învaţă primele
jurul vârstei de 1 an. Un an, aceasta este cuvinte abstracte. Începe să formuleze corect
vârsta la care cei mici încep să articuleze frazele simple, chiar dacă sunt alterate
primele cuvinte, să devină amuzanți datorită frazele mai lungi, în special cele interogative
pronunției, să “stâlcească” anumite sunete. şi negative. Este prima vârstă a ,,întrebărilor”,
Însă, știm că aceasta este perioada în care copilul de trei ani întreabă frecvent ‚”de
părinții își pun constant o serie de întrebări ce?”,,unde?” sau ,,de unde?”. Copilul se
precum: “Oare limbajul lui se dezvoltă normal? autodenumeşte cu ”eu”. Vocabularul este
Va vorbi corect până la urmă? Ar trebui să format din 1000-1100 cuvinte. Se formează
mă amuz atunci cand pronunță greșit? Ce atât ritmul cât şi continuitatea vorbirii.
ar trebui să fac pentru ca vorbirea lui să fie
clară?” Particularităţile dezvoltării limbajului şi
comunicării- indicatori de screening- semne
Evoluţia limbajului copilului în primii ani de de avertizare pentru tulburările de limbaj:
viaţă este următoarea:
• 0-8 luni - dificultăţi de alimentaţie a
• 3, 4 zile -1 luna - copilul plânge, ţipă; bebeluşului, îmbolnăviri repetate, tulburări
1-2 luni - copilul începe să vocalizeze, este motorii sau deficite senzoriale, absenţa
atent la vorbirea celor din jur; focalizării privirii, gesturi sau vocalize reduse,
• 3-6 luni- începe gânguritul, apar combinaţii copilul nu se linişteşte atunci când aude vocea
simple de consoană-vocală, dublarea silabei. mamei, nu răspunde la sunete prin zâmbet
• 6-9 luni - produce lalaţii, combinaţii sau prin întoarcerea capului, nu răspunde
complexe de consoane-vocale, poate să la schimbările din inflexiunile vocii, jocul
identifice cererea, emite tipare de intonaţie, explorator este sărac sau absent;
încearcă să repete secvenţe de sunete, 3-8 luni copilul nu manifestă comportamente
vocalizează silabe diferite. intenţionate prin care ar trebui să exprime
• spre 12 luni - spune primele cuvinte, începe refuzul, dorinţa de a continua o anumită
vorbirea cu scop de a comunica, răspunde prin acţiune sau de a obţine un lucru din jur.
acţiuni la comenzi verbale; • 8-12 luni - absenţa interesului pentru
• 14 luni - pronunţă cuvânt/frază, foloseşte persoanele din jur, atenţia împărtăşită
unele cuvinte corect amestecate cu jargonul scăzută, dificulăţi de focalizare a privirii,
propriu; lipsa de interes pentru jucării, incapacitatea
• 16-20 luni - repetă cuvintele pe care le aude de anticipare a unor situaţii viitoare, nivelul
în jur, imită sunete de maşini, diferite animale, scăzut de manifestare a bucuriei şi interesului,
imită propoztii din două sau trei cuvinte; lipsa comportamentului de a cânta şi a dansa,

27
nu zâmbeşte când se priveşte în oglindă. pronumelor personale („eu”, ,,tu”, „pe mine”) şi
După vârstă de un an un semn important a pronumelui posesiv „al meu”. Pentru ca un
cu valoare de screening este lipsa lalaţiunii, copil să poată elabora propoziţii, are nevoie de
absenţa vocalelor(a,e,i,o,u) şi consoanelor un volum al vocabularului activ de cel puţin
(p,b,m,d,t,n,l). Un semn distinctiv important 50 de itemi lexicali. Copiii care nu ajung să
este şi cel al lipsei primelor cuvinte bisilabice: utilizeze cel puţin 50 de cuvinte până la vârsta
mama, papa,apă; alţi indicatori de screening: de 2 ani, se încadrează în categoria de risc de
lipsa jocului „cucu-bau”, nu manipulează a dezvolta tulburări de limbaj şi comunicare şi
jucăriile, nu trece obiectele dintr-o mâna în trebuie monitorizaţi. O altă categorie de risc
cealaltă, nu recunoaşte obiecte familiare, nu sunt copiii timizi, care nu caută interacţiune cu
4 imită o acţiune fizică, nu se supără când i se ia
jucăria sau obiectul căruia îi oferă atenţie, nu
cei din jur, cei care nu preferă fiinţele umane
în jocurile lor, cei care se sperie atunci când
asociază o acţiune cu un obiect reprezentativ, vin persoane necunoscute, mai puţin familiare,
nu răspunde la râs sau zâmbet prin repetarea să interacţioneze cu ei , cât şi copiii mai tăcuţi,
acţiunii sau sistarea ei. mai interiorizati, mai pasivi şi nonresponsivi.
• 12-18 luni- lipsa mişcărilor care să transmită În concluzie o altă componentă importantă
reciprocitatea, lipsa abilităţilor de asumare pentru dezvoltarea limbajului în intervalul de
de roluri conversaţionale, abilităţi deficitare vârstă: 18-24 luni este cea socio-emoțională.
de înţelegere verbală: cuvinte, comenzi • 2-3 ani – lipsa jocului simbolic şi al angajării
simple, dezvoltare motorie deficitară. La în activităţi de joc solitar (important semn
nivel verbal avem următorii indicatori de de avertizare). În jurul vârstei de 3 ani se
screening: lipsa abilităţilor de exprimare, structurează o componentă morfologică, care
lipsa utilizării unor cuvinte simple prin care apoi se dezvoltă şi se exinde prin componenta
să transmită informaţie legată de nevoile sintactică. Lipsa unor desinente verbale în
imediate, lipsa abilităţilor şi a intenţiilor acord cu timpul şi persoana, lipsa acordului
comunicaţionale pragmatice (copilul nu adjectival , lipsa relaţiei gramaticale dintre
salută, nu solicită diverse obiecte sau subiect şi predicat pot fi importante semne
atenţie, nu iniţiază comunicarea, nu caută cu valoare de risc pentru a dezvolta ulterior
interacţiunea cu adultul, lipseşte dialogul, tulburări de limbaj şi comunicare. Vocabularul
nu înţelege întrebările simple „Cine?”,”Ce?”,” copilului creşte semnificativ, componenta
Unde?”, „Când?”). Alţi indicatori: nu utilizează pragmatică a limbajului este direct
formule de politeţe, nu poate saluta, nu dependentă de cea semantică.
interacţionează cu alte persoane decât cele • 3-4 ani – lipsa sau nivelul foarte scăzut
din familie, nu împarte jucăriile, mâncarea, al abilităţilor conversaţionale (copiii nu pot
obicte comune, nu răspunde la întrebări cu iniţia, menţine sau încheia corect un act
„da” sau” nu”. conversaţional), lipsa interacţiunii cu copiii
• 18-24 luni- nu apare jocul simbolic, de aproximativ aceeaşi vârstă, structura
vocabularul activ şi pasiv este foarte redus gramaticală este foarte slab conturată,
cantitativ, nu utilizează structuri verbale în ceea ce face ca nivelul inteligibilităţii vorbirii
mod autonom, ci mai degrabă reproduce, acestora să fie foarte redus, nu pot povesti
imită structurile auzite în mediu sau chiar aspecte care au avut loc în trecut, rămânând
dezvoltă o vorbire ecolalică. Există două tipuri la nivelul anterior de dezvoltare. În intervalul
de vorbire ecolalică: imediată (când persoana 3-4 ani copilul poate înţelege limbajul
repetă cuvintele receptate în mediu imediat complex, mai ales în raport cu aspectele
după ce acestea au fost rostite) şi întârziată semantice care exprimă acţiune, înţelege
(când persoana repetă structuri, cuvinte utilitatea, funcţia diverselor obiecte, poate
auzite cu ceva timp în urmă, fie la TV, fie în face diferenţe între diferite prepoziţii, începe
momentul când cineva a vorbit). Acest tip să înţeleagă conceptele de cantitate şi se
de vorbire este specifică copiilor cu tulburări extinde sfera de înţelegere a pronumelor
din spectrul autist, dar şi altor tulburări cu personale ( „el”, „ea”, „noi”, „ei”), înţelege
componentă neurologică. Din punct de vedere concepte temporale şi poate realiza
al comprehensiunii verbale este important raţionamente de tipul („ce lipseşte?”, „ ce se
ca în această perioadă copilul să înţeleagă potriveşte?”). În planul limbajului expresiv:
propoziţii care exprimă comenzi simple, dar începe să numească culorile, se referă la
şi instrucţiuni care presupun secvenţialitate( sine folosind pronumele „eu”, numără până
„ia mingea şi arunc-o!”). La vârstă de 2 ani la doi, reproduce structurile ritmate şi
copilul trebuie să înţeleagă 250-300 cuvinte, cântecele preferate, exprimă negaţia atunci
ceea ce înseamnă că vocabularul pasiv este în când răspunde la solicitări , exprimă genul,
extindere. Începe chiar să înţeleagă utilizarea îşi spune numele şi prenumele, conversează

28
utilizând propoziţii simple din 3-4 cuvinte, Sindromul Down.
utilizează şi răspunde la întrebări de tipul
:”ce?”, „cine?”, „unde?”, foloseşte în anumite Dificultăţile la nivelul limbajului se pot
cazuri şi formele de plural, exprimă posesia, observă de la vârste mici, limbajul atipic
începe să utilizeze conjuncţia „şi”. Pronunţia manifestându-se prin: vorbire canonică,
devine mai corectă, vorbirea devine mai imitaţie vocală şi producere de sunete
inteligibilă şi începe să alterneze vocea nonverbale. Limbajul receptiv nu este aşa de
normală cu vocea şoptită. afectat în comparaţie cu cel expresiv.
• 4-6 ani - lipsa preachizitiilor limbajului, Dezvoltarea limbajului la copiii cu sindrom
nivel scăzut al inteligibilităţii vorbirii, Down parcurge aceleaşi etape şi repere ca
abilităţi conversaţionale reduse, tulburările
componenţei expresive şi impresive
în cazul copiilor fără dizabilităţi cu câteva
caracteristici: ritmul lent de achiziţii,
4
a limbajului, tulburările emoţionale şi stagnarea pe o perioada mai lungă în fiecare
comportamentale- indicatori de screening. etapă a dezvoltării şi chiar nefinalizarea sub
La intrarea în clasa I, copilul are configurate aspectul dezvoltării unor abilităţi.
abilităţi comunicaţionale funcţionale, ceea Profilul dezvoltării limbajului şi comunicării
ce îi permite achiziţia scris-cititului şi a la copiii cu Down cuprinde următoarele
calculului matematic.Toate preachizitiile caracteristici: comunicarea nonverbală în
limbajului, la intrarea în clasa I, ar trebui să copilăria mică este dezvoltată şi utilizată în
fie conturate: schemă corporală, lateralitate, interacţiunile copilului, deprinderile de limbaj
structurile senzorio-perceptive, conştiinţa verbal sunt întârziate în raport cu abilităţile
fonologică (asocierea sunetelor cu literele nonverbale, vocabularul este învăţat lent, dar
corespunzătoare), auzul fonematic, conştiinţa constant, producţia cuvintelor este întârziată
morfologică, orientarea spaţio-temporală, în raport cu comprehensiunea, gramatica de
înţelegerea conceptelor mai abstracte bază este învăţată târziu şi este reglementată
(calitate, cantitate, structura), înțelegerea de mărimea vocabularului. Progresul în
structurilor adjectivale („ gol”, „plin”,” la comprehensiunea şi producerea vocabularului
fel”,” diferit”). În intervalul 4-6 ani copilul are poate fi afectat de deficitul de auz, de
deprinderi funcţionale de dialog şi comunicare, producerea sunetelor specifice vorbirii.
are capacitate empatică în timpul dialogului, SICOE Alina
realizează raţionamente simple, poate să
înţeleagă o serie de concepte şi poate oferi
răspunsuri elaborate din cel puţin trei itemi
lexicali, numărul cuvintelor inteligibile pe care
le utilizează este de aproximativ 500, în timp
ce înţelege în jur de 900 de cuvinte, pronunţia
este considerată mai stabilă (apar grupurile
consonantice de tipul :”pr”, „pl”, „tr”, „br”,”dr”,
„gr”, „fl”, „pt”), şi diftongii/ triftongii, intonaţia
şi accentul sunt corect manipulate, precum şi
intensitatea vocii în actul comunicaţional.

Particularităţile dezvoltării limbajului în


Foto: Michael Carroll
unele stări speciale:
Bibliografie:
Tulburările de limbaj şi vorbire sunt asociate
cu patologii genetice şi cromozomiale. Copiii 1. Roșan, A., Psihopedagogie specială – Modele
cu sindrom Down au câteva tulburări de de evaluare şi intervenţie, Polirom, 2015.
limbaj caracteristice : tulburare globală de 2.Verza,E.,Tratat de logopedie, Editura
limbaj şi dislalie. Copiii cu sindrom X fragil şi Fundației Humanitas, București,2003
sindromul Klinefelter pot avea tulburări de 3.Moldovan,I.Corectarea tulburărilor
limbaj asociate cu particularităţile fizice. Copiii limbajului oral, Presa Universitară
cu sindrom Williams au probleme de limbaj Clujeană,2006
cum ar fi tulburarea globală de limbaj şi 4.Puiu,I.Servicii de intervenție timpurie
dislalia. Copiii cu Paralizie Cerebrală Infantilă pentru copilul cu disabilități și risc
de obicei au dizartrie şi dislalie. sporit,Chișinău,2006

29
4.2.4. Autonomia personală • 12-15 luni - Se hrăneşte singur cu lingura (dă
pe jos multă mâncare); ridică cana şi bea (mai
Procesul dezvoltării autonomiei, în perioada dă şi pe jos); mestecă bine.
copilariei mici, debutează odată cu achiziția • 16-19 luni - Bea din cană fără ajutor;
mersului. Copilul începe sa exploreze manâncă singur cu linguriţa (toată mâncarea);
mediul din jurul său fără ajutorul adultului face diferenţa între alimente.
și descoperă că poate interacționa cu • 20-23 luni - Desface hârtiile de la bomboane;
obiectele din mediu, le poate manipula, se decojeşte sau găureşte fructele; bea lichide cu
poate deplasa în direcțiile dorite, fapte care îi ajutorul unui pai.
sporesc încrederea în sine. • 24-35 luni - Începe să folosească furculiţa;
4 Evoluția în ce privește achiziția unor deprinderi
poate fi grăbită sau încetinită de părinți, astfel,
îşi ia de băut fără ajutor; mănâncă cu lingura
(nu dă pe jos).
putem întâlni multe situații în care copilul, la
varsta de 5-6 ani, poate și mai tarziu, continuă Îndemânarea copilului în ceea ce priveşte
sa fie hrănit de mamă, îmbrăcat, încălțat, toaleta:
situație în care procesul de autonomizare
este stagnat, carențial, deoarece copilul nu • 12-15 luni - Rămâne uscat pentru perioade
este motivat, și nici nu îi este permis sa se de 1-2 ore; dă semne că trebuie să fie
dezvolte. Sub masca grijii față de el, părinții îi schimbat.
favorizează prelungirea dependenței, care nu • 16-23 luni - Are scaun regulat; începe să
poate decât să îi dăuneze pe termen lung. înveţe să meargă la toaletă.
Prin urmare, capacitatea copilului de a se • 24-35 luni - Rămâne uscat între toaletele
hrăni singur în mod corect, de a se îmbrăca regulate; foloseşte gesturi sau cuvinte pentru
și de a-și asigura igiena personală, sunt a indica că are nevoie să meargă la toaletă;
bazele dobândirii autonomiei, care îi asigură merge singur la toaletă, dar are nevoie de
satisfacerea trebuințelor fundamentale în cineva care să îl şteargă; se mai întâmplă să
mod independent. scape pe el.

„PROCESUL DEZVOLTĂRII AUTONOMIEI, ÎN PERIOADA COPILĂRIEI MICI, DEBUTEAZĂ ODATĂ CU


ACHIZIȚIA MERSULUI. COPILUL ÎNCEPE SA EXPLOREZE MEDIUL DIN JURUL SĂU FĂRĂ AJUTORUL
ADULTULUI ȘI DESCOPERĂ CĂ POATE INTERACȚIONA CU OBIECTELE DIN MEDIU, LE POATE MANIPULA,
SE POATE DEPLASA ÎN DIRECȚIILE DORITE, FAPTE CARE ÎI SPORESC ÎNCREDEREA ÎN SINE.”
Odata cu intrarea, dupa vârsta de 6 ani, în Îndemânarea copilului în ceea ce priveşte
colectivul școlar, copilul va întampina noi îmbrăcatul şi igiena
provocari legate de mediul relațional, social,
formal și informal, cadru în care capacitatea
sa de a fi autonom se va extinde și la alte
tipuri de comportamente și interacțiuni.

Niveluri de dezvoltare:

• 0-2 luni - Suge bine din sticla sau la sân;


coordonează suptul, înghițitul şi respiraţia
• 3-5 luni - Suge şi înghite mâncarea din
linguriţă; mestecă sau ţine în gură mâncarea;
integrarea reflexului de a muşca.
Foto: Fundația Inocenți
• 6-8 luni - Molfăie şi înghite biscuiţi; închide
buzele când i se dă mâncare cu linguriţa, • 12-15 luni - Îşi scoate căciula, şosetele,
pentru a înlătura mâncarea de pe suprafaţa mănușile atunci când i se cere; cooperează
ei; bea din ceaşcă cu ajutor; ridică linguriţa; când trebuie schimbat scutecul prin mişcări
mestecă mâncarea cu mişcări laterale ale ale mâinilor şi picioarelor; încearcă să se
limbii. pieptene.
• 9-11 luni - Îşi foloseşte degetele pentru a • 16-19 luni - Încearcă să se spele pe faţă şi pe
mânca bucăţi mici de mâncare; muşcă din mâini; cooperează la spălatul pe dinţi.
biscuiţi; mestecă biscuiţi; linge mâncarea 20-23 luni - Se dezbracă complet cu excepţia
din lingură; mănâncă mâncare normală, dar hainelor care au fermoar sau capse; încearcă
zdrobită; nu mai salivează; înghite mâncarea să se încalţe; îşi încheieşi îşi descheie
cu gura închisă. fermoare mari.

30
• 24-31 luni - Se îmbracă cu articole simple de capul și corpul și - eliberat de reflexul tonic
îmbrăcăminte fără ajutor (căciulă, pantaloni, cervical asimetric - se rostogolește pe burtă.
papuci); se spală şi se şterge pe mâini cu La sfârșitul celor trei luni, ajuns în decubit
ajutor. ventral, se sprijină pe antebrațe și coate, cu
• 32-35 luni - Se şterge singur pe mâini; se palmele și degetele extinse. Acest moment
îmbracă singur cu haină, rochia, tricoul, dar nu reprezintă în dezvoltarea motorie un punct de
se încheie; îşi desface singur nasturii mai mari, referință; este ceea ce numim, după Bobath,
capsele sau şireturile de la papuci. postura păpușii.
COROI Ildiko Nou-născutul prezintă încă de la naștere o
Bibliografie serie de reacții primare, care dispar treptat

1. Ioan Bontaș, 2007, Pedagogie, tratat,


între a doua și a patra lună:
a) Reacția de ortostatism (reacția pozitivă
4
Editura All, București de sprijin). Dacă nou-născutul este susținut
2. Lazăr Vlăsceanu, Cătălin Zamfir, 1993, de torace sau de sub axile, în poziție
Dicţionar de Sociologie, editura Babel, ortostatică, se produce o extensie progresivă
Bucureşti a segmentelor membrelor inferioare. Uneori,
3. Anthony Giddens, 2000, Sociologie, editura pentru producerea acestui reflex este
All, Bucureşti necesară extensia pasivă a capului. Această
4. Early Intervention Developmental Profile, reacție locală de sprijin dispare către luna a
BySally J. Rogers, Carol M. Donovan, Diane B. doua.
D’Eugenio, Sara L. Brown, EleanorWhiteside b) Mersul automat. Nou-născutul, menținut
Lynch, Martha S. Moersch, And D. Sue Schafer în ortostatism, cu picioarele pe un plan tare,
dacă este propulsat, va face pași, cu ritm
4.2.5. Dezvoltarea mișcării regulat și cu un bun rulaj al piciorului.
(Dezvoltarea neuro-motorie) c) Reflexul de pășire peste obstacol. Dacă
sugarul mic este pus lângă marginea mesei,
• Stadiul I (0-3 luni). în ortostatism și fața dorsală a unui picior
Stadiul mișcărilor neorganizate (Denhoff). întâlnește obstacolul marginii mesei, el
Stadiul primului model de flexie (Vojta) va flecta segmentele membrului inferior
respectiv și va sui piciorul pe masă.
Acest stadiu este caracterizat prin producerea Bineînțeles, aceste reacții reflexe primitive se
unor mișcări fără scop și fără un efect anumit, șterg către vârsta de 6 săptămâni, apărând
fiind puternic subordonate reflexelor tonice de inconstant și mai slab evidențiate până către
postură. Copilul prezintă o postură simetrică, 8-9 săptămâni.
predominând tonusul flexorilor. Este ca și cum d) Reflexul Moro. Aceasta este o reacție
postura fetală - de ghemuire - s-ar prelungi în caracteristică a nou-născutului, provocată de
afara vieții extrauterine. Copilul nu poate să-și mișcarea suprafeței de susținere, tapotarea
extindă complet membrele, dar poate să facă abdomenului (Schaltenbrand), suflarea
mișcări alterne cu membrele inferioare. asupra feței și mai ales de lăsarea bruscă în
În primele săptămâni, copilul nu are control jos a palmelor care susțin copilul în decubit
asupra extremității cefalice. Ținut în brațe, dorsal. Reacția constă în abducția și extensia
copilul își bălăngăne capul în față, într-o parte membrelor superioare cu deschiderea
sau alta. Abia către sfârșitul lunii a doua palmelor și extensia degetelor în abducție,
începe să mențină capul în poziție ridicată, urmată de (al doilea timp) flexia membrelor
la început un moment, apoi din ce în ce mai superioare la piept cu strângerea pumnilor.
mult. În luna a treia, odată cu ștergerea Membrele inferioare urmează o mișcare
reflexelor tonice primitive, copilul începe inversă: flexie în primul timp și extensie în cel
să-și controleze poziția ridicată a capului, de al doilea.
iar la sfârșitul lunii, așezat pe burtă, este e) Reflexul de prindere. Apăsați în palma
capabil să urmărească ce se întâmplă în jurul copilului, de la partea cubitală spre police,
său, cu capul în extensie, rotindu-l. Aceasta degetul sau un obiect convenabil ca mărime și
nu înseamnă că sugarul nu este capabil vom observa că degetele copilului se închid și
încă din prima lună să rotească capul și să prind obiectul, fără modularea forței. Reflexul
urmărească ce se întâmplă în cameră (atunci apare în prima lună și durează până la vârsta
când este treaz, ceea ce nu i se întâmplă prea de 3 luni.
des). f) Reflexul de deschidere a mâinii. Dacă pe
În toată această perioadă, urmărim cum mâna strânsă pumn, de obicei ca urmare a
sugarul, obișnuit cu ghemuirea, își câștigă unui reflex de prindere, se face o mângâiere
treptat tonusul de extensie. Își extinde sau o zgâriere ușoară pe marginea cubitală a

31
ei, mâna se deschide. Reflexul acesta nu se
observă decât în prima lună.
g) Reacția de supt. Introducerea între buzele
copilului a unui deget, a mamelonului sau
chiar a unui obiect (un creion) produce
contracția buzelor, a obrajilor și mișcările
maxilarelor caracteristice suptului.
h) Reacția implantării (rooting). La atingerea
obrazului nou-născutului, acesta întoarce
capul de partea respectivă. Reflexul este
4 prezent tot până la trei luni.
În ceea ce privește dezvoltarea senzorului Foto: Michael Carroll

și a activităților generale, nou-născutul La 6 luni copilul se rostogolește complet,


reacționează încă din prima săptămână la de mai multe ori. Aduce un genunchi flectat
sunetul clopoțelului. Fixează chipul adultului, lângă trunchi. Copilul se târăște în toate
urmărește cu privirea mișcarea, încetează să sensurile și în toate modurile. Poate fi
plângă când i se vorbește. poziționat în șezând, își ține capul ridicat și
La două luni urmărește un obiectiv pe direcție îl rotează. Extinde cotul și, în decubit ventral
orizontală de la un capăt la celălalt. Distinge se poate sprijini pe brațele extinse. Prinde
sunete diferite (clopoțel de sonerie), distinge obiectele în mod precar, cu grifă palmară
inconstant două mirosuri și apa simplă de apa cubitală și opoziție parțială a policelui.
îndulcită. Își duce obiectele dintr-o mână în cealaltă.
La trei luni distinge două culori, de obicei roșu Este avid; scotocește prin cutii; prinde un
de verde, deosebește sunetele la o octavă, obiect, se repede după un altul, caută cu
recunoaște gustul sărat, dulce, acru. privirea un al treilea. Încearcă să imite expresii
La început întinde mâinile spre obiecte, dar faciale. Își recunoaște numele când este
nu totdeauna le ajunge. Se agață cu reflex strigat. Are gusturi particulare la mâncare.
de prindere de părul maniei sau de cravata Începe să manipuleze singur biberonul. Se
tatălui. Prinde obiectele care sunt aproape de străduie să ridice de jos obiectele care-i cad.
el. La trei luni trage cearșaful și îl ghemuiește
în palme. Prinde mai ales obiecte mai mari, • Stadiul al III-lea (7-10 luni).
în mod grosolan, cu priză totală. La trei luni Stadiul de debut al coordonării (Denhoff).
poate să-și întindă mâinile complet. Către Stadiul al II-lea de flexie (Vojta 6-9 luni)
sfârșitul perioadei își examinează mâinile cu
interes, ca și picioarele, combinând observația La 7 luni copilul se ridică în șezând din
cu mișcarea lor. decubitus dorsal. Șade fără sprijin sau cu ușor
Experimentatorii ne asigură că în luna a treia, sprijin lombar și își folosește mâinile pentru
copiii pot face deosebirea între obiectele a se juca sau pentru menținerea echilibrului,
apropiate și cele depărtate. indiferent de poziția capului. Examinează cu
Începe să gângurească. interes o jucărie. Vocalizează câteva silabe.
Pe măsură ce se dezvoltă tonusul de extensie, La 8 luni se rostogolește cu alternarea
influența reflexelor tonice cervicale scade, coordonată a flexiei și extensiei brațelor și
ceea ce face posibilă rostogolirea. Stă în gambelor. Se ridică eventual în picioare, dar,
decubit ventral, cu bazinul pe planul de sprijin, uneori, încercând să-l punem în picioare, își
se susține pe antebrațe și coate, cu palmele flectează membrele inferioare.
deschise, în pronație. Aceasta este postura La 9 luni, copilul se poate ridica „în patru
păpușii. labe”.
Ridicarea în picioare (între 9 și 10 luni) se
• Stadiul al II-lea (4-8 luni) poate face în două moduri:
Stadiul mișcărilor necoordonate (Denhoff). - din „patru labe” își îndreaptă trunchiul si
Stadiul I de extensie (Vojta) se agață de un suport: apoi aduce un picior
La patru luni deschide complet mâna pentru înainte - în fandat - („postura cavalerului”) și
a se sprijini în postura păpușii. Reține cu se ridică prin sprijin pe acest membru inferior;
mâna obiecte, se agață de părul și hainele - se ridică sprijinindu-se, cățărându-se cu
persoanelor care se apleacă asupra sa. Râde. mâinile pe propriile sale membre inferioare.
La 5 luni, culcat pe spate, face mișcări dirijate Mâinile îl ajută în acest caz să extindă
pentru a se debarasa de un prosop pus pe genunchii, până când - în picioare - poate
față. Pedalează. Își prinde coapsa, eventual prinde cu mâinile un suport.
piciorul. Începe să poată fi sprijinit în șezând. La 10 luni șade fără ajutor, cu bună
Controlul capului este foarte bun. coordonare, prinde și se poate roti fără să

32
piardă echilibru. Trece în poziție ventrală, se cadă. Merge rulând piciorul „călcâi-degete”.
târăște și se ridică din nou în șezând. La 30 de luni merge pe vârful degetelor pe o
Echilibrul lateral în șezând este independent linie trasată, după demonstrație. Sare de la
de poziția membrelor inferioare. Merge „în o înălțime de 20-30 cm cu picioarele lipite.
patru labe”, cu încrucișare homolaterală, de Aruncă mingea (fără direcție), menținându-și
obicei. Deși poate să se ridice în picioare și să echilibru).
fie susținut chiar de o singură mână, nu are • Stadiul al V-lea.
reacții de echilibru în ortoslatisin. Stadiul controlului total al corpului (Denhoff)
La 36 de luni copilul normal urcă scările
• Stadiul al IV-lea (10-24 luni). sprijinindu-se de balustradă și alternând
Stadiul coordonării parțiale (Denhoff).
Stadiul al II-lea de extensie (Vojta - 8 luni)
picioarele, dar coboară cu amândouă
picioarele pe o treaptă și urcă la fel, dacă nu
4
se ține. Merge, urmărind cu aproximație o
La 11 luni copilul merge „în patru labe”. În linie dreaptă, făcând 1-3 greșeli în 30 m. Sare
picioare pășește, cu sprijin ușor. Stă singur de pe ultima treaptă a scării cu amândouă
câteva secunde. picioarele lipite.
La 12 luni nu are încă reacții de echilibru’’ în La 48 de luni copilul coboară scara alternând
mers. Merge lateral ținându-se de mobilă picioarele. Stă singur pe un picior de la 4 la
sau ținut de o singură mână, cu bază largă de 8 sec și poate sări parcurgând 2 m. Sare în
sprijin. lungime cu ambele picioare lipite între 60 și
Între 12 și 18 luni dispare reacția Landau. 85 cm.
Copilul capătă o mai mare mobilitate în mers; La 5 ani copilul poate sta pe un singur
se întoarce într-o parte sau înapoi, cu tot membru inferior minimum 8 sec. Merge pe
corpul („dintr-o bucată”, „ca lupul”). vârfuri distanțe lungi. La această vârstă,
La 13 luni merge în sprijin pe mâini și cu dezvoltarea motorie a copilului a ajuns la un
membrele inferioare extinse („mersul nivel înalt.
elefantului”). CHIRLEJAN Razvan, FORRAI Erika
La 15 luni merge singur, pornind și oprindu-se
fără să cadă. Bibliografie:
La 18 luni merge lateral independent (la
16 1/2 luni în medie), trage jucării după el Nicolae Robănescu, Reeducarea neuromotorie,
mergând cu spatele. Urcă scările ținându- editura Medicală, Bucuresti, 1992
se de balustradă. Poate merge cu păpușa
în brațe. Când aleargă are tendința să țină 4.3. Traseul copilului beneficiar pana la CIT
genunchii țepeni și uneori aleargă pe vârfuri. (identificare, trasee)
Se alimentează singur, dar nu fără să se
murdărească. „Riscul imediat la care pot fi supuşi copiii cu
dizabilităţi care nu beneficiază de servicii de
recuperare este legat de separarea de familie,
dar şi de neglijare, exploatare economică
sau abuz. Pe termen lung însă, lipsa acestor
servicii reduce drastic şansa copiilor de a fi
recuperaţi pentru societate şi de a avea o viaţă
independentă şi împlinită. În ciuda eforturilor
de educare a populaţiei cu privire la drepturile
copiilor cu dizabilităţi, lipsa de vizibilitate a
acestor copii în comunităţile lor alimentează
atitudinile de discriminare şi marginalizare
Foto: Fundația Inocenți
care de multe ori se răsfrâng asupra întregii
familii.”(Analiza situației copiilor din România,
La 20 de luni stă pe un singur picior cu autori Marian Preda (coordonator), Doru
asistență. Buzducea, Dana Fărcăşanu, Vlad Grigoraş,
La 21 de luni mototolește hârtia, după Florin Lazăr, Georgiana-Cristina Rentea -
demonstrație. Facultatea de Sociologie şi Asistența Sociala
La 24 de luni copilul aleargă bine fără să cadă, şi Reprezentanţa UNICEF în România,
de fapt aleargă mai degrabă decât merge. Bucureşti, 2013
Urcă și coboară singur scările, dar, dacă sunt Părinţii unui copil pot sau nu să solicite
ceva mai înalte, duce amândouă picioarele pe demararea procedurilor pentru încadrarea în
aceeași treaptă, suind sau coborând cu același grad de handicap şi/sau orientarea şcolară,
picior. Ridică obiectele de pe podea fără să în cazul în care există suspiciuni legate de

33
afectare/deficienţă. Unii părinţi refuză să serviciile de IT care există în aria geografică
înceapă sau să desfăşoare demersul de în care activează și să utilizeze materiale
încadrare, printre motive aflându-se teama informative de tip: pliante, broșuri, website
de stigmatizare a copilului, lipsa de informaţii specializat, astfel încât el să-i poata îndruma
sau de cunoaştere sau faptul că au resurse pe potențialii beneficiari catre aceste servicii
suficiente pentru serviciile necesare. de recuperare.
Pentru a putea fi inclusi într-un program În cazul în care copilul este nedeplasabil sau
de interventie timpurie copiii beneficiari părintele nu poate asigura transportul CIT,
trebuie mai întâi să fie identificați, iar aceasta atât evaluarea cazului cât și procedurile de
activitate poate fi efectuata de o serie de recuperare corespunzatoare se administrează
4 specialiști și instituții care au responsabilitati
legate de copilul mic, dupa cum urmeaza:
prin intermediul echipei mobile din structura
centrului, la domiciliul beneficiarului.
a) Serviciul de Evaluare Complexă din cadrul În situațiile în care cazul este depistat de
Direcției Generale de Asistență Socială medicul de familie, de asistentul social de la
și Protecție a Copilului – care realizează domiciliu sau de alte persoane din comunitate,
evaluarea și încadrarea într-un grad de dar părintele refuză să colaboreze pentru
handicap a copiilor. efectuarea evaluarii și pentru includerea
b) Neonatologi – imediat dupa naștere; copilului într-un program de terapie
Evaluarea la naștere este necesară pentru a recuperatorie, acesta va trebui să beneficieze
stabili nivelul de funcționare a copilului nou- de informare și consiliere în vederea
născut, precum și pentru a avea un prognostic conștientizării asupra riscurilor la care expune
al dezvoltării ulterioare și al eventualelor copilul. Ședintele de consiliere se vor face, de
posibile anomalii în dezvoltare. preferință, la domiciliul beneficiarului de catre
În primul minut dupa naștere și apoi dupa asistentul social sprijinit de specialiștii echipei
5 minute se apreciază scara Apgar. Nou- mobile (atunci când este nevoie) pentru ca
nascutul este cântărit, măsurat (foarte părintele să fie cât mai bine informat cu
important: diametrul cutiei craniene), se privire la urmările negative pe care le are
verifică pielea, fața, spatele (spina bifida), orice fel de întarziere în evaluarea copilului și
organele interne, zona genitală, membrele, intervenția specializată și costurile pe care le
șoldurile (luxație congenitală de șold). presupune aceasta intarziere.
În urmatoarele zile se fac o serie de teste http://www.scribd.com/doc/77788786/Ghid-Pt-
enzimatice (fenilcetonurie, hipotiroidism), Evaluarea-Copilului-Cu-Dizabilitati#scribd
se urmărește icterul fiziologic (intensitate, MIC Marin, CÂRCU Adela, POP Dochița,
durată) și, foarte important, se verifică MIRON Andrada
reflexele. Bibliografie:
Un nou-nascut are peste 70 de reflexe
testabile. Cele mai importante sunt: Analiza situației copiilor din România, Marian
• reflexul de prindere – dispare în mod normal Preda (coordonator), Doru Buzducea, Dana
în jurul vârstei de 5 luni; Fărcăşanu, Vlad Grigoraş, Florin Lazăr,
• mersul - dispare în câteva săptămâni; Georgiana-Cristina Rentea – Facultatea
• reflexul de supt. de Sociologie şi Asistența Sociala şi
c) Medici de familie – examenele de bilanț Reprezentanţa UNICEF în România, Bucureşti,
obligatorii: la externarea de la maternitate, la 2013
2 luni, la 4 luni, la 6 luni, la 12 luni, la 18 luni,
la 4 ani si la 7 ani.
d) Medici specialiști pediatrii, neurologi,
psihiatrii.
e) Asistenții sociali de la Serviciul Public
de Asistență Socială din cadrul Primăriilor
(SPAS)
f) Părinții – adesea ei sunt primii care
suspectează o problema, însă și în acest caz
medicul de familie este persoana abilitată să
coordoneze investigațiile ulterioare.

În cazul în care la evaluare nu s-a identificat


o problema certa, dar exista unele indoieli,
copilul trebuie monitorizat.
Toate aceste persoane trebuie sa cunoasca

34
HARTA SCHEMATICĂ
CENTRUL DE INTERVENȚIE TIMPURIE INOCENȚI

Serviciul Evaluare Centrul pentru Protecția


Complexă- DGASPC Copilului Bistrița- DGASPC

Medici de familie,
Autorități locale
medici specialiști, spitale CIT
Unități de învățământ Centre de recuperare pentru
copiii cu dizabilități Bistrița,
Beclean, Năsăud- DGASPC

Alte servicii pentru copiii cu


dizabilități: ONG-uri,
cabinete private

35
Fig.1. Pozitia CIT in rețeaua locală de servicii
4
Capitolul 5

PROGRAMUL DE INTERVENȚIE TIMPURIE

Foto: Fundația Inocenți

5.1. Evaluare și reevaluare social, va completa informațiile despre copil


interogând părintele.
5.1.1. Evaluarea primară în echipă Fiecare specialist trebuie să identifice
pluridisciplinară și transdisciplinară întârzierile apărute în dezvoltarea copilului în
aria sa de competență și să ofere informații
Indiferent dacă copilul ajunge la CIT cu un și intervenții specializate, atât copilului cât și
diagnostic și cu un plan de recuperare deja familiei acestuia.
întocmit de alți specialiști și de serviciul
de evaluare complexă din cadrul DGASPC În urma evaluării se întocmește Planul de
sau nu, includerea copilului beneficiar în recuperare sau, dacă este cazul, copilul
programul CIT este precedată de o evaluare este îndrumat spre alte servicii. Planul de
pluridisciplinară efecuată în echipă, de către recuperare cuprinde metodele de intervenție
specialiștii programului. și pașii intervenției adaptate fiecărui caz în
Evaluarea primară are scopul de a identifica parte. Elaborarea planului de recuperare
eventualele întârzieri în dezvoltarea psiho- se înscrie într-un proces global în care sunt
motorie a copilului. Procesul evaluării are implicați specialistul, copilul, părinții și
loc într-o încapere spațioasă și bine luminată colaboratorii/partenerii.

„EVALUAREA PRIMARĂ ARE SCOPUL DE A IDENTIFICA EVENTUALELE ÎNTÂRZIERI ÎN DEZVOLTAREA


PSIHO-MOTORIE A COPILULUI.”
5.1.2. Reevaluarea
natural, în care există posibilitatea ca toată
lumea, coordonatorul programului, terapeuții, Evaluarea trebuie privită ca un proces
asistentul social și părintele, să poată ocupa complex, continuu, dinamic, de cunoaștere
un loc în jurul copilului, într-un mod relaxat. și estimare cantitativă și calitativă a
Unul dintre terapeuți (de preferința particularitaților dezvoltării și a capacității
psiholog) interrelaționează cu copilul care de învățare a copilului, motiv pentru care ea
se află de preferință jos pe covor sau saltea, trebuie reluată periodic. Intervalul la care se
stimulându-l pentru ca acesta să efectueze face o nouă evaluare depinde de problematica
anumite mișcări sau pentru a avea anumite copilului și de evoluția stării lui de sănătate,
reacții, care sunt observate și consemnate însă nu ar trebui să depașească maxim 3 luni.
de catre fiecare dintre ceilalți specialiști. În Ea presupune colectarea de informații cât mai
același timp, un alt specialist, cel mai adesea complete, interpretarea de date, punerea și
coordonatorul programului sau asistentul rezolvarea de probleme în scopul orientării

36
deciziei și intervenției. Evaluarea se prezintă 5.1.3.Conferința de caz
ca parte esențială din procesul de recuperare
și urmărește nu numai investigarea Ce este o conferință de caz?
capacităților de moment ale copilului dar
și posibilitățile ulterioare de recuperare, Conferința de caz este în fapt o întâlnire a
potențialul de învățare și de dezvoltare, tuturor celor responsabili într-un fel sau altul
sugerând programe ameliorative pe anumite de evoluția copilului beneficiar al programului
arii de dezvoltare. Prin evaluare se evidențiază de intervenție timpurie. Conferința de caz
elementele pozitive din dezvoltarea copilului, trebuie să fie convocată atunci când este
mai precis, punctele de la care se va structura nevoie de a se lua decizii majore în ce privește
intervenția terapeutică ulterioară. Sistemul copilul.
de intervenție în care este cuprins copilul cu Din experiența noastră putem confirma că
dizabilități trebuie să cuprindă următorii pași: utilizarea acestei metode este extrem de
5
identificare - diagnoză - orientare - măsuri și utilă, mai ales dacă se face cu o anumită
servicii de intervenție (de exemplu recuperare
periodicitate. La fel ca și întâlnirile pentru
și reabilitare) și suport - reevaluare -
reevaluarea situației copilului, periodicitatea
integrare și includere socială. În consecință,
cu care se organizează conferințele de caz
evaluarea este un proces continuu, de
trebuie să depindă de nevoile și interesele
planificare și programare care orientează
elaborarea planului de servicii personalizate și copilului, însă nu trebuie să fie organizate la
programele de intervenții personalizate. intervale mai mari de 6 luni.
De asemenea, evaluarea copilului cu
dizabilități are la bază următoarele principii: Cine participă la conferințele de caz?
1. evaluarea trebuie sa fie subordonată
interesului superior al copilului- creșterea Conferința de caz trebuie să fie convocată
nivelului superior de funcționalitate; de către managerul de caz al copilului, care
2. evaluarea trebuie să fie axată pe potențialul trebuie să fie asistent social, fie desemnat de
de dezvoltare a copilului; către DGASPC pentru copiii încadrați în grad
3. evaluarea necesită o abordare complexă și de handicap, fie asistentul social al CIT, în
completă a elementelor relevante (sănătate, cazul copiilor fără încadrare, care vin direct la
nivel de educație, grad de adaptare psiho- program.
socială, situație economică, etc) precum și a La conferințele de caz participă părinții
interacțiunii dintre acestea; sau alți ocrotitori (dacă e cazul) și toți
4. evaluarea trebuie sa fie unitară, să profesioniștii care lucrează cu copilul atât din
urmărească aceleași obiective, criterii, CIT cât și din afară. Ideal este ca la aceste
metodologii pentru toți copiii; întâlniri să participe inclusiv medicul curant/
5. evaluarea trebuie să aibă un caracter de familie și cadrul didactic, care sunt din
multidimensional, altfel spus să determine afara CIT.
nivelul actual de dezvoltare, pentru a oferi un În mod normal, în afara părinților, asistentului
prognostic și recomandări privind dezvoltarea social, medicului și cadrului didactic, la
viitoare a copilului; conferințele de caz trebuie să participe
6. evaluarea presupune o muncă în echipă, coordonatorul programului și echipa de
cu participarea activă și responsabilizarea terapeuți care lucrează cu acesta, din care
tuturor specialiștilor implicați; poate face parte: medicul neuro psihiatru,
7. evaluarea se bazează pe un parteneriat psihologul, logopedul, kinetoterapeutul,
autentic cu beneficiarii direcți ai acestei fiziterapeutul, educatorul specializat,
activități – copilul și familia care îl are în meloterapeutul, specialistul în stimulare
îngrijire.
senzorială, etc.
MIC Marin, MIRON Ioana, IEPUREANU Romana
Întâlnirea debutează cu o prezentare a
istoricului cazului facută de către managerul
Bibliografie selectivă:
de caz, care va fi urmată de intervențiile
fiecărui specialist care lucrează cu copilul, în
Ghid metodologic pentru evaluarea copilului
care prezintă evoluția copilului de la ultima
cu dizabilități și încadrarea într-un grad de
handicap. Sinteze de psihopedagogie specială, evaluare și face propuneri pentru continuarea,
Alois Ghergut, Editura Polirom 2013 modificarea sau întreruperea intervenției de
care este responsabil.
Toate observațiile sunt consemnate de
către managerul de caz care reunește
concluziile tuturor și propune părinților un

37
set de măsuri care pot fi identice sau diferite de pe raza primăriei de domiciliu. Înainte de
de precedentele. Acordul părinților pentru începerea discuției cu beneficiarii, asistentul
pachetul de măsuri este esențial, în lipsa social trebuie să aibă un plan al interviului
acestuia fiind interzisă aplicarea sa. Având care să includă următoarele întrebări :
în vedere că înțelegerea acestor măsuri • care este scopul interviului?
presupune un anumit nivel de educație, este • ce subiecte trebuie abordate?
necesar ca toate propunerile să fie explicate • ce dorește să realizeze în timpul interviului?
pe înțelesul părintelui înainte de a-i solicita • cum trebuie să abordeze problemele?
acestuia acordul pentru planul de măsuri. Ancheta socială va cuprinde:
Scopul conferinței de caz este acela de • data întocmirii și numele asistentului social;
a permite un schimb direct de informații • date privind copilul: nume, data nașterii,
cu privire la copil între toți cei care au CNP, domiciliul, diagnosticul copilului și
5 responsabilități față de acesta și optimizarea istoricul bolii;
în acest fel a procesului de implementare a • date privind familia: numele părinților,
acestor măsuri. profesia și locul de muncă;
Având în vedere că este vorba de lucrul • date privind ceilalți copii din familie (dacă
cu copiii cu dizabilități, conferințele de caz este cazul);
trebuie să se încheie cu un nou plan de • date privind locuința: proprietatea, mobilier
recuperare și alte măsuri complementare și dotări, condiții de igienă;
care să contribuie la creșterea calității vieții • situația materială: veniturile familiei și
copilului și să sprijine integrarea în școală și aprecierea nivelului de trai;
în comunitate. Deciziile trebuie să fie agreate • informații sociale și familiale: istoricul și
de toți participanții. Dacă nu există consens structura familiei, probleme de sănătate,
atunci se va vota și decizia se va lua cu atitudinea părinților față de copil;
majoritate de voturi, în care votul final este • așteptări ale familiei în ceea ce privește
dat de părinte. programul;
Atât dezbaterile cât și concluziile se vor regăsi • servicii apelate anterior;
într-un raport care se semnează de către • concluzii și recomandări (formulate de
participanți și au caracter confidențial. O copie asistentul social în ceea ce privește intrarea
a raportului se va înmâna părintelui. copilului respectiv în program).
De câte ori este posibil, este de preferat ca și
copilul beneficiar să fie prezent la întâlnire. Planul de intervenție specializată (PIS)
MIC Marin
5.2. Admiterea și ieșirea din CIT 1. PIS este realizat de fiecare specialist în
parte, pe baza evaluarii detaliate a copilului.
5.2.1. Proceduri de admitere a copilului 2. PIS este elaborat în funcție de nevoile și
particularitătile fiecarui copil în parte.
Ancheta socială 3. PIS este avizat de către coordonatorul CIT
și elaborarea se face cu consultarea familiei /
Ancheta socială este o metodă de cercetare reprezentantului legal al copilului.
ce include tehnici, procedee și instrumente 4. PIS conține informatii despre toate
interogative de culegere a informațiilor activitățile și serviciile oferite copilului și
și are ca și obiect de abordare realitatea familiei în cadrul CIT.
socială, evenimente, fenomene și procese 5. PIS conține:
caracteristice, precum și atitudinea oamenilor - date personale ale copilului;
față de acestea, semnificațiile pe care ei - numele specialistului;
le atribuie, sfera lor de aspirații, interese, - obiectivele pe termen lung, mediu și scurt;
preocupări. - activitățile corespunzătoare acestor
Metodele folosite în realizarea anchetei obiective;
sociale sunt: interviul și observația. - durata aferentă activităților;
În timpul interviului avut cu șeful centrului/ - alte persoane implicate în activități;
coorodonatorul programului, asistentul social - modalități de monitorizare a activităților și
stabilește împreună cu părintele data și ora evaluare / reevaluare a evoluției copilului.
unei vizite la domiciliu în scopul întocmirii 6. Obiectivele sunt evaluate periodic și
anchetei sociale. Abia apoi se programează actualizate în funcție de gradul în care au fost
copilul pentru evaluarea psihomotrică. atinse.
Ancheta socială se face de către asistentul 7. Părinții / reprezentantul legal sunt informați
social sau, la cerere, de către asistentul social cu privire la conținutul PIS și rolul care

38
le revine în operaționalizarea obiectivelor pentru identificarea problemelor, stabilirea
acestuia. modificărilor și rezolvarea conflictelor;
Revizuirea PIS se realizează periodic, în - Revizuirea planului de servicii personalizat în
urma reevaluării; noile obiective stabilite în funcție de schimbările care apar;
PIS vor ține seama de ritmul de achiziție al - Modificarea sau reziliera contractului cu
copilului, de schimbările înregistrate în urma familia, atunci când este cazul;
intervenției, de nevoile identificate ca fiind - Evaluarea modului în care implementarea
prioritare pentru dezvoltarea copilului. planului de servicii personalizat ajuta copilul
și familia sa la îndeplinirea scopului propus;
PIS conține obiective de lucru operaționale, - Transmiterea informației monitorizată
realiste, adaptate nivelului global al copilului, către părțile implicate și interesate: servicii,
data stabilirii obiectivelor, activitățile prin care profesioniști, copil și familie;
se urmărește atingerea lor și durata aferentă - Organizarea și coordonarea sesiunilor de
5
fiecăruia (3-6 luni/1 an). Totodată PIS mai lucru ale echipei multidisciplinare;
cuprinde și responsabilitățile altor persoane - Păstrarea documentației scrise în legatură
implicate în implementarea programului de cu toate activitățiile monitorizate, inclusiv a
recuperare. rapoartelor solicitate profesioniștilor care
În funcție de aceste obiective sunt alese oferă serviciile specializate.
metodele și tehnicile de lucru, în vederea
maximizării eficienței și atingerii potențialului 5.2.2. Ieșirea din programul CIT
maxim al copilului.
Încheierea relației profesionale trebuie să
Contractul cu familia fie discutată cu familia încă de la începutul
intervenției și trebuie pregatită pe parcursul
Contractul cu familia este un instrument desfașurării planului de recuperare.
utilizat de către managerul de caz în cadrul Managerul de caz se va asigura că familia
procesului de monitorizare, se bazează pe a ințeles termenii de incheiere a relației
rezultatele evaluării complexe a copilului și profesionale și că acest lucru nu inseamnă că,
familiei și stabilește modalitățile concrete de la nevoie, familia respectivă nu va mai avea
aplicare a planului de servicii personalizat. acces la informații și servicii.
Managerul de caz are responsabilitatea Încetarea participării copilului beneficiar în
de a prezenta și explica familiei și, după programul CIT se poate face atunci când:
caz, copilului scopul acestui contract, - Au fost indeplinite obiectivele prevăzute în
responsabilitățiile părților, rolul contractului planul de intervenție individual;
în implementarea planului de servicii - Copilul a depășit vârsta maximă admisă de
personalizat și posibilitățiile părțiilor și program;
condițiile în care acest contract se poate - Când se impune necesitatea de a accesa
modifica sau rezilia. Contractul cu familia serviciile unui alt program specializat care
este revizuit periodic și modificat de către răspunde mai bine nevoilor copilului într-o
anumită etapă de dezvoltare;
managerul de caz de câte ori este nevoie,
- Când copilul a atins potențialul maxim pe
în funcție de progresele care intervin sau
care îl poate atinge în condițiile limitărilor
schimbările survenite în derularea planului de
impuse de forma de dizabilitate pe care o are;
servicii personalizat. Familia și profesioniștii
- La solicitarea părintelui.
implicați în derularea intervențiilor specifice
- Dacă s-au acumulat absențe repetate ale
de caz vor comunica managerului de caz
beneficiarilor la activitățile programate în CIT;
orice schimbare ce intervine și care necesită - Dacă părinții se fac vinovați de încălcarea
modificarea planului de servicii personalizat și repetată a regulamentului CIT.
a contractului cu familia. Încetarea participării la programul CIT trebuie
sa fie agreată în cadrul unei conferințe de
Monitorizarea planului de recuperare caz și confirmată printr-o dispoziție de ieșire
presupune din partea managerului de caz emisă și semnată de catre conducătorul
următoarele atribuții: organizației în baza unui raport emis de către
- Verificarea modului de furnizare a serviciilor coordonatorul programului CIT. Dispoziția
în limita de timp stabilită; se transmite atât părintelui cât și, după caz,
- Indentificarea dinamicii progreselor copilului managerului de caz.
și a familiei în indeplinirea obiectivelor; MIC Marin, CÂRCU Adela, POP Dochița,
- Comunicarea directă cu familia și cu MIRON Andrada
profesioniștii care oferă serviciile specializate

39
5.2.3. Managementul de caz planului de recuperare personalizat, bazate
pe adăugarea de informații sau schimbarea
Managmentul de caz: se aplică în cazul condițiilor din familia respectivă, pot influența
protecției copilului cu dizabilități; este o revenirea la o etapă anterioară sau trecerea
metodă de coordonare a tuturor activitățiilor către o altă etapă.
de asistență desfașurate în interesul copilului
și familiei, cu scopul de a dezvolta și valorifica Managerul de caz este profesionistul care
la maximum potențialul și resursele de care îndeplinește toate activitățile specifice de
aceștia dispun, precum și oportunitățile planificare, coordonare și monitorizare
existente în comunitatea unde își desfașoară a intervențiilor și serviciilor pentru
activitatea; prin această metodă se realizează copil și familie, stabilite de către echipa
coordonarea tuturor acțiunilor din domenii pluridisciplinară, descrise în planul de
5 variate (medicale, educațional, psihosocial) recuperare personalizat și stipulate în
oferite de profesioniștii programului CIT, contractul cu familia. Rolul managerului de
urmărind rezolvarea problemelor copilului caz aparține fie unui asistent social al echipei
sau familiei din care face parte. De asemenea, multidisciplinare din cadrul serviciului de
managementul de caz contribuie la reducerea evaluare complexa, fie unui asistent social
problemelor care apar din cauza fragmentarii din cadrul unei alte instituții sau organizații cu
serviciilor și intervențiilor, fluctuației de responsabilități majore în îndeplinirea planului
personal sau coordonarii inadecvate a de servicii personalizat. În desemnarea
ofertanțiilor de servicii specifice necesare managerului de caz, șeful (fie al serviciului de
copilului și familiei. evaluare complexă, fie al CIT sau altei entități
Managementul de caz este un proces care care îl desemnează) va lua în considerare:
implică parcurgerea următoarelor etape expertiza profesională necesară unui manager
principale: de caz, numărul de cazuri în responsabilitatea
- Indentificarea și preluarea copiilor cu acestuia, complexitatea cazului rexpectiv,
dizabilități care au nevoie de servicii, relația sa cu copilul și familia, colaborarea cu
intervenții specializate și asistență; rețeaua de servicii și cunoașterea în ansamblu
- Evaluarea complexă, comprehensivă a problematicii respective. Managerul de
și multidimensională a copilului, familiei caz înregistrează și documentează primele
acestuia și mediului în care traiește; informații relevante în legatură cu copilul
- Planificarea serviciilor și a intervenților, și familia acestuia: datele de indentificare a
inclusiv elaborarea unui plan de recuperare copilului și părintelui sau reprezentantul său
personalizat, cu participarea familiei și a legal care face solicitarea și orice alte acte
copilului; anexate solicitării.
- Furnizarea serviciilor și a intervențiilor:
asistarea copilului și familiei în obținerea și Managerul de caz conduce faza de evaluare
utilizarea serviciilor necesare și declanșarea, inițială care presupune:
la nevoie, a unor proceduri legale; - Culegerea informațiilor relevante privind
- Monitorizarea și (re)evaluarea periodică copilul și familia acestuia;
a progreselor înregistrate, a deciziilor și - Evaluarea propriu-zisă realizată de către
intervențiilor specializate; profesioniștii din afara sau din cadrul echipei
- Etapa de încheiere sau etapa finală a serviciului de evaluare complexă;
procesului de furnizare a serviciilor și - Înregistrarea evaluărilor și recomandărilor,
intervențiilor specializate pentru copil și prin completarea fișei de evaluare primară în
familie. echipă interdisciplinară și transdisciplinară;
Activitățile desfășurate în cadrul acestor - Formularea propunerilor la finalul procesului
etape, serviciile și intervențiile rezervate de evaluare complexă.
copilului și familiei se bazează pe principiile Evaluările și recomandările specialiștilor sunt
individualizării și personalizării. Este foarte folosite la elaborarea planului de recuperare,
important ca, atunci când este posibil, ce va conține informații ce reflectă situația
profesioniștii să încurajeze și să susțină actuală în care se afla copilul și familia sa,
implicarea și participarea copilului și a resursele și nevoile acestora, precum și
familiei în toate etapele acestui proces. Toate resursele disponibile.
etapele sunt interdependente, în unele cazuri Managerul de caz are responsabilitatea,
se întrepătrund și nu se desfașoară în mod împreună cu echipa interdisciplinară și
obligatoriu în ordinea prezentată anterior; transdisciplinară, de a implica familia pentru:
spre exemplu, unele decizii de schimbare a indentificarea ariilor de intervenție sau a

40
problemelor, stabilirea obiectivelor specifice și instrumente specifice care vizează anumite
din planul de servicii personalizat, stabilirea procese psihice, inteligența, aptitudinile și
tipurilor de servicii și intervenții specifice, personalitatea în ansamblul ei.
asumarea responsabilităților și delimitarea
termenelor de implementare. Rolurile
principale ale managerului de caz în această
etapă sunt următoarele:
- De a facilita stabilirea priorităților
în colaborare cu familia și echipa de
profesioniști;
- De a stabili cu claritate rolurile și
responsabilitățile tuturor celor implicați
în implementarea planului de recuperare
5
personalizat: părinți, copil, profesioniști,
instituții, comunitate etc. Foto: Fundația Inocenți
De asemenea, managerul de caz se va asigura
că serviciile și intervențiile recomandate Examenul psihodiagnostic inițial vizează
răspund nevoilor reale și priorităților copilului următoarele arii de dezvoltare:
și familiei, că familia și copilul au acces la a) dezvoltarea în plan cognitiv: funcționarea
intelectuală (cunoștințe, abilități cognitive,
serviciile și intervențiile recomandate.
memorie, atenție, nivelul de dezvoltare al
POP Dochița, MIRON Andrada
operațiilor gândirii); funcționarea perceptivă
(organizare perceptivă, percepție formă-fond,
Bibliografie:
percepția poziției în spațiu, relațiilor spațiale,
nivele de stimulare senzorială, structuri
Gherguț, A. 2003, Managementul asistentei
perceptiv-motrice, etc.)
psihopedagogice si sociale. Ghid practic, b) achizitii pe linie relational - socială și
Editura Polirom, Iasi. emoțional - adaptativă (tip de relaționare
în grupul de egali, relaționarea cu adultul
Mucchielli, R. (1982), Metode active in familiar/nefamiliar, raportarea la regula,
pedagogia adultilor, Editura Didactic si tipuri de joc accesibile în funcție de nivelul de
Pedagogica, Bucuresti. dezvoltare, etc.)
c) achiziții în planul limbajului (volumul
Gherguț Alois, Sinteze de psihopedagogie vocabularului activ, structura propozitiei/
speciala, Ghid pentru concursuri si examene frazei, sintaxa, dificultăți de pronunție/
de obtinere a gradelor didactice, Stiintele articulare, ritmul, fluxul verbal, accentul în
Educatiei, Structuri, Continuturi, Tehnici, pronunție, nivelul de dezvoltare și de adecvare
Editura Polirom, 2005 (pagina 348-351) a limbajului non-verbal, postura, expresie
facială, gestica, limbajul scris etc.)
5.3.Activitățile de reabilitare cu copiii d) achiziții pe linie de autonomie personală -
deprinderi de autoservire (nivelul de achiziții
5.3.1. Activități de consiliere / terapie în autohrănire, îmbrăcare, igiena corporală,
psihologică control sfincterian, modalități de transmitere
a nevoilor personale, etc.)
5.3.1.a. Evaluarea psihologică e) dezvoltarea motricității (nivel de
dezvoltare al motricității fine și grosiere,
Dupa evaluarea complexă multidisciplinară coordonare membre, coordonare vizual-
si intocmirea planului de recuperare, motorie, lateralitatea, schema corporală,
fiecare terapeut iși va face propria evaluare capacități fizice: forța, apăsare, efort, viteză,
individuală. amplitudine, capacitate de manipulare,
Evaluarea psihologică, parte integrantă a precizia etc.).
evaluării complexe multidisciplinare, alături A fost dezvoltată în domeniu o diversitate
de cea medicală, pedagogică și socială de metode și instrumente validate știintific,
are în vedere cunoașterea caracteristicilor aplicabile în situații formale dar și informale
psihologice ale personalității fiecarui copil, (în situațiile concrete ale vieții copilului).
fiind vizate ariile de dezvoltare motorie, Aplicarea acestor metode și instrumente
senzorială, cognitivă, afectiv-motivațională, se realizează într-o anumită perioadă și
socio-relațională și de autonomie personală. cu precauții adaptate situației particulare
Evaluarea psihologică se realizează prin fiecărui copil. Pentru a sumariza, în ceea
raportarea la standardele existente, prin teste ce privește evaluarea psihologică și

41
evaluarea psihopedagogică, instrumentele Bibliografie selectivă:
psihodiagnostice sunt următoarele:
- Teste și probe psihodiagnostice, inventarii Sinteze de psihopedagogie specială, Alois
de abilități, analiza de sarcini (care vizează Ghergut, Editura Polirom, 2013
nivelul de dezvoltare al copilului în mai multe Interventia Timpurie in copilarie – suport de
arii: socializare, limbaj, cognitiv, autoservire, curs Ivan Puiu, Chișinău 2012
motric);
- Observație clinică și comportamentală 5.3.1.b. Terapia psihologică
directă, dirijată - orientată către surprinderea
anumitor particularițăti psihice ale copilului; Prin sesiunile de terapie psihologică
- Discuții cu parinții/interviu anamnestic și copilul beneficiază de o abordare cât mai
psihodiagnostic care vizează cunoșterea complexă privind dezvoltarea cognitivă,
5 dezvoltării copilului, originea dizabilității, senzorială, emoțională, adaptarea și
istoricul intervențiilor (internari, tipuri de relațiile interpersonale, având ca finalitate
intervenții urmate în trecut, proceduri, etc.). adaptarea acestuia la mediul social. Prin
Informațiile culese prin intermediul acestor urmare, în cadrul terapiei psihologice se
instrumente ne ofera o adevarata “hartă” desfasoară activități care vizează stimularea
a evoluției copilului și a comportamentelor senzorială, stimularea cognitivă, terapia
sale în domenii fundamentale precum : comportamentală sau consilierea psihologică.
relațiile cu activitatea și cu mediul, relațiile
cu ceilalți, relațiile cu sine. Instrumentele, 5.3.1.c. Stimularea cognitivă
fișele de observație, testele de evaluare vor fi
selectate de profesioniști, în acord cu situația Dezvoltarea cognitivă este foarte importantă,
copilului în cauză și cu respectarea normelor perioada primilor trei ani fiind una crucială
profesionale deontologice. pentru dezvoltarea abilităților vizate de acest
În urma examenului psihodiagnostic se domeniu, mai ales datorită disponibilității și
stabilesc terapiile de care are nevoie plasticității creierului. Dezvoltarea cognitivă
copilul, consemnate în planul de intervenție
specializat.
Evaluarea inițială în cabinetul psihologic are
ca punct de plecare informațiile consemnate
în documentele beneficiarului, precum și
informațiile furnizate de către aparținătorii
acestuia; urmează alegerea instrumentelor de
evaluare și evaluarea psihologica propriu-zisă.
Evaluarea implică observarea copilului,
interviuri clinice cu parinții sau aparținătorii
copilului și aplicarea unor teste psihologice,
probe practice de evaluare, scale de
dezvoltare, discuții libere, etc. După
Foto: Michael Carroll
aplicarea testelor/probelor de evaluare,
sunt cotate și interpretate rezultatele prin și cunoașterea lumii se refera la capacitățiile
raportarea la etaloanele de varstă și la copilului de a gândi, de a asimila noi informații
teoriile dezvoltarii psihomotorii a copilului. și a utiliza ceea ce știe, de a descoperi și a-și
Informații suplimentare despre performanțele construi ințelegerea prin interacțiunea cu cei
și funcționalitatea copilului sunt furnizate de din mediul social apropiat si cu mediul fizic în
asemenea de aparținătorii copiilor, printr- care trăiește. De aceea, abilitățile din acest
un interviu nestructurat care are loc tot în domeniu nu se reduc doar la ceea ce mulți
etapa de evaluare inițială. Parteneriatul în consideră a fi necesar să știe copilul înainte să
evaluare este esențial; părinții au dreptul să intre la grădiniță, un anumit set de cunoștinte
fie consultați, să participe la luarea deciziilor (culori, forme, numere, cifre, etc.), ci cuprind
consecutive evaluării, să cunoască planurile o gama mult mai largă și foarte importantă
și programele de intervenție și progresele pe de capacități precum gândirea, explorarea
care le realizează copilul. mediului pentru a-l cunoaște, pentru a
stabili relații, conexiuni între caracteristicile
obiectelor sau ale ființelor, între fenomene,
evenimente și situații, rezolvarea de situații
problematice, toate acestea însemnând

42
să-l învățăm pe copil să gandească, să-și Dezvoltarea cognitivă a copilului cu dizabilități
construiasca cunoașterea, pe lânga a-i oferi este necesară și specifică mai ales în
un set cât mai divers de cunoștinte. cazul copiilor cu retard psihomotor sever,
Dezvoltarea cognitivă abordează achiziția mediu sau ușor, care posedă capacitatea
cunoașterii, cu ajutorul unor procese psihice de a asimila informații noi și de a-și
precum gândirea, memoria, atenția și imbogăți repertoriul psihomotric. Universul
limbajul, prin care conferim sens realității acestuia trebuie descompus în termeni de
și ne adaptăm mediului în care traim. Jean experiență interindividuală printr-un proces
Piaget, vocea dominantă în studiul dezvoltării de direcționări care să ducă la achiziții de
cognitive a copiilor, a propus abordarea cea comportamente de învățare satisfăcătoare.
mai comprehensivă de până astazi despre În consecință, structurarea proceselor de
5
„ÎN CADRUL EVALUĂRII PRIMARE ÎN ECHIPĂ, PSIHOLOGUL ARE ROLUL DE A DEPISTA EVENTUALELE
ÎNTÂRZIERI ÎN DEZVOLTAREA PSIHOMOTORIE A COPILULUI, DE A OBSERVA COMPORTAMENTUL
COPILULUI ÎN RAPORT CU PERSOANELE STRĂINE ȘI CARACTERUL CONTACTULUI/ INTERACȚIUNII CU
ACEȘTIA”.
cunoaștere constituie un modul complex
modul în care aceștia ajung să înțeleagă și dominant, caruia îi urmează dezvoltarea
lumea. cognitivă și invățarea instrumentală, într-un
Principalele concluzii ce se desprind din teoria parcurs diferit de învățare a copilului obișnuit.
stadialității dezvolării cognitive propuse de el Dezvoltarea cognitiva urmăreşte stimularea
sunt: şi dezvoltarea proceselor cognitive precum:
- copiii au un rol activ în învățare, explorând memoria, atenția, limbajul, gândirea și
lumea și experimentând, ei joaca rolul de imaginația. Aceasta se realizează individual,
„mici oameni de știința”, înca din primele luni prin activități structurate sau jocuri educative.
de viață. Dar nu fac acest lucru aleator, ci MIRON Ioana, IEPUREANU Romana
construiesc cunostințele prin selectarea din
experientele lor, a oricarui element care se Bibliografie selectivă:
potrivește cu organizarea psihologică de care
dispun deja; Dezvoltarea umană , Diane Papalia, Sally
- gândirea copiilor este calitativ diferită de Wendkos, Ruth Duskin Feldman, Editura Trei,
a adulților, iar natura acestor diferențe se Bucuresti 2010
schimbă de la o perioadă de dezvoltare la alta; Introducere in psihologia copilului, Rudolph
- dezvoltarea intelectuală este continuă de la Schaffer, Editura ASCR, cluj-Napoca 2010
naștere, există o continuitate bazală în ciuda Repere fundamentale in invatarea si
modificărilor ce apar pe masură ce copilul dezvoltarea timpurie a copilului de la nastere
progresează de la un stadiu la altul. la 7 ani, UNICEF, 2010

Spre deosebire de acesta, psihologul rus Lev 5.3.1.d.Terapia comportamentală


Vigotsky, a considerat că mediul particular în
care cresc copiii și interacțiunile cu persoane În cadrul cabinetului psihologic se desfasoară
mai competente sunt parte integrantă din de asemenea activități care au la bază principii
dezvoltarea lor cognitivă. Acesta este, în ale terapiei comportamentale.
esență, un proces social ce integreaza trei
aspecte: cultural, interpersonal si individual.
Vigotsky a argumentat faptul ca nivelul optim
al copilului este atins atunci când lucrează,
precum un „ucenic”, cu o persoana care știe
mai mult, iar intervalul între ceea ce știu deja
copiii și ceea ce pot să invețe în condiții de
indrumare, are o semnificație foarte mare,
fiind numita „zona a proximei dezvoltări”. Davi
Wood introduce conceptul de eșafodare care
descrie tipul de îndrumare și ajutor oferit de
adulți copiiilor în rezolvarea de probleme, Foto: Michael Carroll
ajustând atât tipul cât și cantitatea de ajutor
la nivelul de performanță a copilului.

43
Terapia comportamentală pleacă de hiperkinetism, istericale, comportamente
la premisa că cele mai multe tulburări obsesive) și de a forma, a dezvolta și a modela
psihologice își datorează existența comportamentele deficitare (limbaj, abilități
unei învățari greșite. În intervențiile sociale, abilități de joacă, abilități academice
comportamentale există trei modele de și abstractizări, abilități de autoajutor și
invățare care pot fi identificate: condiționarea autoservire.)
simplă, condiționarea operațională și învățarea Este foarte important să stabilim care
prin observație. Relația dintre comportamente este funcționalitatea comportamentului
și mediul înconjurator este descrisă de pe care dorim sa îl schimbăm, ce anume
principiile condiționarii operaționale care are castigă persoana prin manifestarea
trei componente: comportamentului, care este scopul lui.
- antecedentele eveniment care s-au De asemenea se urmărește diminuarea
5 întamplat înainte să apară un anumit comportamentelor dezadaptative și creșterea
comportament și care îi declanșează acestuia celor adaptative.
acest comportament ; Comportamentul dorit trebuie sa întrunească
- comportamentul în sine pe care un individ îl urmatoarele caracteristici:
are ca raspuns la antecedent - sa fie incompatibil cu comportamentul
- consecința pe care comportamentul o indezirabil;
declanșează ulterior. - sa aduca aceleași beneficii ca și
În cadrul sedințelor se urmărește modelarea comportamentul indezirabil;
comportamentală, prin tehnica condiționării - sa fie adaptativ.
operante fiind folosite elemente din cadrul Se utilizează mai multe tehnici de intervenție
analizei comportamentale aplicate care la nivel comportamental: de accelerare
pot fi adaptate în cadrul centrului (ex: a unui comportament (care urmărește
incercările discrete, promptarea, modelarea creșterea apariției comportamentului dorit)
comportamentală, întărirea pozitivă / și de decelerare a comportamentului (care
negativă, extincția, sațietatea, tehnica lanțului, urmarește descreșterea apariției unui
recompense / întăriri pozitive, pedeapsa, comportament).
tehnica izolarii/time-out, penalizarea, tehnica Pentru ca această tehnică să fie eficientă

„SCOPUL TERAPIEI COMPORTAMENTALE ESTE DE A DIMINUA COMPORTAMENTELE INDEZIRABILE


ȘI DE A CREȘTE COMPORTAMENTELE DEZIRABILE, DE A FORMA/DEZVOLTA/MODELA
COMPORTAMENTELE DEFICITARE. ”
trebuie sa luam în calcul urmatoarele
amorsajului și tehnica excesivei corecții).
aspecte:
Tendința de imitare spontană și preluarea
- identificarea clară a întăririi care menține
necritică a unor modele comportamentale se
comportamentul și funcționalitatea lui;
transformă odată cu progresele obținute pe
- schimbarea nu apare imediat;
linia recuperării și a dezvoltarii personalității
- posibilitatea creșterii apariției
în condiții de analiză a informațiilor primite,
comportamentului indezirabil, în momentul
ceea ce face din învățarea socială, o altă
introducerii tehnicii;
modalitate formativă pentru copilul cu
- generalizarea comportamentului în diverse
dizabilități. Orice om învață de la ceilalți,
situații, acasă, școală, joacă și de către
dar copilul cu dizabilități devine în multe
persoane diferite.
cazuri dependent de ceea ce i se transmite
Activitățile care urmează principiile de baza
și asimilează prin intermediul contactului
din terapia comportamentală sunt folosite
cu alții. Atât invățarea cât și activismul
în programele de recuperare ale copiilor cu
subiectului trebuie stimulate printr-o serie de
tulburări din spectrul autist, precum și în
întăritori aplicați cu consecvență pe bază de
cazul copiilor cu hiperactivitate, a copiilor cu
recompensă, laudă, mustrare, etc. Este foarte
dificultăți de concentrare a atenției și alte
important ca învățarea să nu se limiteze
tulburări comportamentale.
numai la asimilarea de cunoștinte ci să se
pună un accent deosebit pe formarea de
Bibliografie selectivă:
comportamente, atitudini, stări emoționale,
reacții motivațional – voliționale. Scopul
Psihopedagogie speciala. Modele de evaluare
terapiei este de a diminua comportamentele
si interventie, Adrian Roșan, Editura Polirom
excesive (autostimulare, agresiune,
2015

44
Curs de formare continua: “Interventii care se află acesta, dezvoltare cognitivă,
cognitive-comportamentale - aplicatii la copiii emoțională, socială și biologică.
cu tulburare de spectru autist”, organizat Dupa Kanellakis (2010), disponibilitatea
de Asociatia de Psihoterapii Cognitive si servicilor de consiliere psihologică reprezintă
Comportamentale din Romania in colaborare unul din drepturile legale ale persoanelor cu
cu Asociatia Autism Transilvania dizabilități, conform legislației europene și
internaționale în vigoare. Dintre categoriile
5.3.1.e.Consilierea psihologică de persoane cu dizabilități care pot prezenta
indicație pentru consiliere psihologica autorul
Consilierea psihologică urmeaza doua direcții: menționează:
consilierea copiilor beneficiari ai centrului, - Persoane cu dizabilități fizice și probleme de
atunci când nivelul dezvoltarii intelectuale și sănătate mentală;
gradul de maturitate a copilului permite acest - Dizabilități temporare, care se manifestă
5
lucru și consilierea aparținătorilor copiilor, în anumite condiții de mediu social, fizic
dacă aceștia solicită acest serviciu. (în anumite anotimpuri, anumite momente
În cazul persoanelor cu dizabilități, consilierea ale zilei, anumite condiții de temperatură,
vizează urmatoarele aspecte: umiditate etc);
• Învățarea unor abilități de a face fața cât mai - Dizabilități provenite din evitarea unor
bine problemelor cu care se confruntă; situații, a unor adaptări sau tratamente;
• Înțelegerea propriilor emoții, exteriorizarea - Dizabilități cu impact moderat asupra
lor și învățarea unor strategii de a face fața abilităților necesare activităților cotidiene și
emoțiilor negative; sociale;
• Dezvoltarea strategiilor de coping la - Efecte negative minime la nivelul mai multor
problemele emoționale determinate de activități, care cumulate determină deficite
prezența, achiziția dizabilității; semnificative;
• Formarea unor abilități de relaționare; - Dizabilitate sau dizabilități în istoricul
Autocunoașterea, dezvoltarea personală, personal;
formarea și consolidarea unei imagini de sine - Alte persoane asupra cărora dizabilitatea
pozitive; individului are impact datorită relației în care
• Dezvoltarea responsabilității pentru propriile aceștia se află (membrii ai familiei).
acțiuni și decizii; MIRON Ioana, IEPUREANU Romana
• Formarea unor atitudini pozitive fața de lume
și de ceilalți; Bibliografie selectivă:
• Promovarea sănătății și a starii de bine, în
vederea obținerii unei funcționări optime. Psihopedagogie specială. Metode de evaluare
și intervenție, Adrian Roșan, Polirom 2015
Consilierea copiilor are scopul optimizării,
autocunoașterii și dezvoltării personale sau 5.3.2. Activități de kinetoterapie și fizioterapie
scopul prevenției și remiterii problemelor
emoționale, cognitive și de comportament. Primul act al kinetoterapeutului în procesul
Consilierea încurajează copilul să-și exploreze asistenței de recuperare este evaluarea
sentimentele și să și le exprime. Gândurile inițială. Aceasta este necesară pentru
și sentimentele care rămân neexteriorizate aprecierea deficitului ce urmează a fi
tind să devină foarte intense și pot genera o recuperat și a restartului funcțional pe care
serie de probleme pe termen lung. Consilierea se bazează capacitățile pacientului. Evaluarea
oferă un spațiu securizat în care se poate vorbi începe cu analizarea scrisorilor medicale, a
despre lucruri dificile. Copiii gasesc deseori diagnosticului stabilit de medicul specialist
ca fiind mai greu să vorbească cu adulții și apoi continuă cu anamneza (culegerea
care sunt semnificativi pentru ei, deoarece informațiilor despre pacient, de la aparținătorii
vor să-i protejeze și se simt responsabili acestuia printr-un interviu nestructurat). Prin
de reacțiile lor. Un consilier poate garanta anamneză se stabilesc principalele simptome
siguranța copilului, pentru că nu se va înfuria și câteva aspecte caracteristice ale acestora:
sau supăra din cauza celor povestite de el modul de instalare, tipul, durata, intensitatea,
și astfel consilierul oferă oportunitatea ca alte simptome asociate, factori de agravare,
anumite gânduri și emoții să se exteriorizeze etc. Se stabilește de asemenea caracterul
și să devină mai ușor de stăpânit. Procesul de acut sau cronic, primar sau secundar al
consiliere va fi unul adecvat vârstei copilului, suferinței. Tot în acest interviu sunt urmărite
și antecedentele heredo-colaterale și
va ține cont de perioada de dezvoltare în
personale ale pacientului.

45
În urma evaluării sunt stabilite obiectivele apariția semnelor de oboseală să nu întrerupă
operaționale pentru următoarea perioadă care sedințele de lucru.
sunt înscrise în PIS. • Individualitatea tratamentului. Kinetoterapia
Readaptarea unei persoane cu handicap este este în esență un exercitiu fizic individualizat
un complex de măsuri medicale, educaționale în functie de: afecțiunea pacientului, gradul de
și sociale cu ajutorul cărora gradul de pregătire anterioară, capacitatea de adaptare
handicap este redus la minim din punct de a organismului la efort, vârstă, alte afecțiuni
vedere fizic, psihic și social, astfel încât în asociate.
măsura posibilităților respectivul individ să
fie redat unei vieți potrivite posibilităților sale.
Readaptarea din punct de vedere funcțional
reprezintă o problemă care aparține unei
5 specialităti numită fiziokinetoterapie.
Aceasta cuprinde două ramuri: fizioterapia și
kinetoterapia.
Kinetoterapia reprezintă în esență totalitatea
metodelor și mijloacelor fizice folosite în
recuperare. Există desigur o multitudine de
scheme de tratament, de metodologii aplicate
în numeroase afecțiuni care beneficiază
de terapie kinetică. În corelatie cu aceste Foto: Michael Carroll
afecțiuni există și o multitudine de scopuri Derularea activităților
terapeutice pe care și le propune asistența
kinetologică în fața fiecărui pacient în parte. După evaluarea inițială efectuată împreună
cu psihologul, în urma căreia aflăm vârsta
Obiectivele de bază în kinetologie sunt : motorie a copilului, urmează o evaluare
kinetoterapeutică mai amănunțită pentru
• relaxarea; a vedea cu exactitate care sunt achizițiile
• corectarea posturii și aliniamentului; motorii ale copilului în momentul respectiv
• creșterea mobilității articulare; și în ce etapă a dezvoltării motorii se află.
• creșterea forței musculare; Această evaluare se poate întinde pe
• creșterea rezistenței musculare; parcursul mai multor ședințe în funcție de
• coordonarea, controlul și echilibrul; cât de repede se acomodează copilul și cât
• antrenarea la efort; de bine cooperează cu kinetoterapeutul. La
• reeducarea respiratorie; unele întrebări pot răspunde și părinții dar cel
• reeducarea sensibilitații. Individualitatea mai bine este să se insiste până când copilul
acestor obiective este conferită și de va realiza mișcarea cerută. Dacă se dă credit
specificul tehnicilor și metodologiilor pe care unor itemi pe care copilul nu îi îndeplinește
le necesită fiecare în parte. Principiile de bază la momentul evaluării se îngreunează munca
ale kinetoterapiei sunt: kinetoterapeutului, în sensul că scopul
• Să nu faci rău! Kinetoterapeutul trebuie să propus în activitatea viitoare cu copilul devine
cunoască foarte bine cum și când se aplică nerealist.
anumite procedee kinetoterapeutice, care În urma acestei evaluări kinetoterapeutul
sunt posibilitățile dar și limitele lor. își completează planul de intervenție
• Participarea activă și conștientă a kinetoterapeutică individualizată care va
pacientului. Kinetoterapeutul trebuie să fie cuprinde pe scurt: datele copilului (nume,
sigur că pacientul a înțeles modul în are se data nașterii, diagnostic, data completării),
efectuează fiecare exercițiu fizic. scopul propus pentru următoarele 6 luni de
• Comunicarea eficientă între kinetoterapeut intervenție, obiectivele și metodele folosite.
și pacient este necesară pentru realizarea Atunci când se completează această fișa
unei atmosfere de lucru favorabile scopului trebuie avute în vedere posibilitățile reale ale
terapeutic și pentru susținerea pe plan copilului astfel încat scopul propus sa fie cat
psihic a eforturilor depuse de pacient. Este mai aproape de realitate. O alta fișă pe care
foarte importantă și pentru motivația micului o va completa kinetoterapeutul este planul
pacient. de activitate kinetoterapeutică care, pe lângă
• Gradarea treptată a efortului. Se începe datele copilului, scop și obiective va cuprinde
întotdeauna cu exerciții simple, care nu în detaliu descrierea metodelor și tehnicilor
necesită eforturi mari și se trece apoi la kinetoterapeutice aplicate, timpul de lucru,
exerciții mai complicate având grijă ca

46
materialele folosite. atins scopul stabilit în planul de intervenție,
Se stabilește apoi programul de lucru, pe zile dar și pentru discuțiile din cadrul conferințelor
și ore, de comun acord cu părintele, în funcție de caz care se desfașoară împreună cu toată
de : echipa. După cele 6 luni de tratament, în urma
• programul zilnic al copilului (program de reevaluării, daca se constată că scopul a fost
somn, ore de joacă, ore de masă); atins, se face un nou plan de intervenție în
• disponibilitatea părintelui sau asistentului care se stabilesc noi scopuri și obiective, de
maternal profesionist (program de muncă, data aceasta mult mai realiste pentru că deja
altele); kinetoterapeutul cunoaște foarte bine copilul
• orele libere din programul și ritmul de achiziție al acestuia.
kinetoterapeutului. Punerea în practică a programului de
În general, este bine ca un copil să fie recuperare în cabinetul de kinetoterapie se
programat la terapie de 1-2 ori pe săptămână, realizează prin tehnici și metode kinetologice,
5
în funcție de necesități. Nu trebuie să uităm că alese în funcție de diagnosticul fiecarui copil și
în acest proces părinții trebuie sa devină co- de obiectivele programului.
terapeuți și deci vor fi implicați direct și activ
în recuperarea copilului.
Având în vedere că părintele va lucra zilnic
cu copilul acasă, dacă acesta mai și merge
în fiecare zi într-un centru de recuperare,
totul ar deveni mult prea solicitant pentru
copil și progresele vor întarzia să apară.
Timpul de lucru variază în funcție de vârstă,
diagnostic, posibilitățile si necesitățile
copilului, de la 30 de minute la o oră. Chiar
dacă la început timpul de lucru este minim,
pe masură ce copilul se acomodează cu
terapeutul, cu programul și cu mediul, durata
ședinței poate să crească până la o oră. Între Foto: Fundația Inocenți

două programări este indicat sa existe o Dintre tehnicile kinetologice amintim:


perioadă de timp în care terapeutul poate să • tehnicile kinetice vizează modificarea
discute cu părinții, pentru a le răspunde la tonusului muscular fără să determine
întrebări și pentru a le da noi sarcini sau să mișcarea segmentului și pot fi:
completeze în fișa copilului ceea ce consideră - statice: contracția izometrică- relaxarea
că este relevant în ședința respectivă. Tot în musculară;
acest timp poate să se pregătească pentru - dinamice: active - reflexe sau voluntare;
următorul copil programat (își revizuiește - pasive: prin tracțiuni, prin asistență sub
fișele, își alege materialele de lucru, etc.). În anestezie, autopasiva, pasivo-activa, prin
timpul ședinței de kinetoterapie este indicat ca manipulare;
părintele să stea în sală și să asiste la terapie. • tehnicile akinetice se realizează în absența
Sunt și cazuri în care copilul nu va lucra dacă mișcărilor musculare voluntare și nu
părintele este în sală și atunci este necesar determină mișcarea segmentului vizat;
ca acesta să aștepte afară până la terminarea Acestea sunt:
ședinței, când va putea sa stea de vorbă cu - imobilizarea de corecție, de contenție sau de
kinetoterapeutul pentru a afla cum a decurs punere în repaus;
terapia, ce anume s-a lucrat cu copilul și ce - posturarea coercitivă (cele mai des folosite
trebuie să se lucreze acasă. Este indicat ca, în în kinetologia de recuperare) sau de facilitare;
cazul fiecarui copil, kinetoterapeutul să aibă o • strechingul este utilizat pentru recuperarea
fișă de evoluție a copilului în care să-și noteze deficitului de mobilitate articulară și poate fi:
tot ceea ce consideră relevant pentru cazul balistic, dinamic, activ, static sau izometric;
respectiv: achiziții noi, felul în care cooperează • tehnici de facilitare neuromusculară
copilul, schimbări în comportamentul proprioceptivă - reprezintă ușurarea,
copilului, dacă se simte lipsa lucrului acasă încurajarea sau accelerarea răspunsului
(acesta fiind una dintre obligațiile părinților motor voluntar prin stimularea
stipulate în contractul cu familia), eventuale proprioceptorilor din muschi, tendoane,
absențe la terapie. articulații;
Toate acestea sunt importante mai ales în • tehnici pentru promovarea stabilității;
cazul în care dupa 6 luni de terapie nu s-a • tehnici pentru promovarea mobilității

47
utilizate în cazurile de hipotonie sau • organizarea schemei corporale și formarea
hipertonie; imaginii de sine;
• tehnici pentru promovarea mobilității • formarea și dezvoltarea posturilor corporale
controlate care urmaresc: corecte;
- tonifiere musculară; • formarea și dezvoltarea conduitelor motrice
- obișnuirea pacientului cu amplitudinea de baza (mers, alergat, urcare/coborare,
funcțională de mișcare; săritură);
- antrenarea pacientului de a lua singur • formarea unor calități motrice necesare
variate posturi; prin exerciții de dezvoltare a vitezei, forței,
• tehnici pentru promovarea abilității. îndemânării, rezistenței în activitățile motorii;
• dezvoltarea și educarea echilibrului static/
dinamic.
5 b) Formarea și dezvoltarea abilităților
manuale prin exerciții/jocuri de prehensiune,
apucare, manipulare, rupere, presare,
modelare, tăiere etc., urmarind:
• formarea, dezvoltarea și consolidarea
gesturilor manuale fundamentale
• formarea abilitaților manuale de bază.
c) Formarea și dezvoltarea controlului și
coordonării psihomotrice prin exerciții/jocuri
de înșirare, înnodare, încheiere/descheiere,
înșurubare/deșurubare, construcție, aruncare,
Foto: Michael Carroll
lovire de obiecte, exerciții pregrafice, jocuri de
Metodele de kinetoterapie aplicate în mișcare pe ritm / dans și care doresc:
centrul de recuperare sunt: • dezvoltarea coordonării bi-manuale;
• formarea și dezvoltarea coordonării oculo-
Metodele de kinetoterapie aplicate în centrul manuale;
de recuperare sunt: • formarea și dezvoltarea coordonarii ochi-
• metode de relaxare; mână-picior;
• metode de educare/reeducare neuromotorie: • formarea și dezvoltarea coordonării auditiv-
- conceptul Bobath al cărui obiectiv pricipal motorii.
este de a facilita activitatea motrică d) Formarea capacității de percepere și
controlată și a inhiba simptomele patologice orientare spațio-temporală prin exerciții/
ale hemiplegiei, cum sunt: spasticitatea, jocuri pentru perceperea direcțiilor și pozițiilor,
reacțiile asociate mișcării în masă; de intuire a momentelor zilei, de intuire a
- metoda Kabat se aplică în leziuni de neuron succesiunii zi/noapte, a zilelor săptămânii și a
motor periferic/ central și în recuperarea anotimpurilor, prin care se vrea:
insuficienței motorii cerebrale; • formarea și dezvoltarea capacității de
• metode de reeducare posturală; orientare spațială;
• metode de recuperare a afecțiunilor • formarea capacității de orientare temporală.
lombare: ex. metoda Williams CHIRLEJAN Răzvan, FORRAI Erika

Activități de terapie ocupațională 5.3.3. Mijloace fizioterapeutice

Obiectivele activităților desfașurate în 5.3.3.a. Hidroterapia


cadrul cabinetului de terapie ocupațională
sunt în stransă legatură cu cele ale Hidroterapia este în general folosită pentru:
activităților desfașurate sub îndrumarea - modificarea unor procese cronice
kinetoterapeutului, dar și ale psihologului / inflamatorii;
educatorului specializat, dat fiind faptul că - efectele sale tonice generale;
cele trei specializări se întrepătrund și se - decontracturare, prin acțiunea sa sedativă;
intersectează sub anumite aspecte, diferite - favorizarea contracției musculare prin
sunt însă metodele de lucru prin care se hiperemie;
urmărește atingerea obiectivelor. - ușurarea mișcării prin efect mecanic.
Astfel, activitațile desfășurate în acest cabinet
diferă în funcție de obiectivul urmărit: 5.3.3.b. Hidrokinetoterapia
a) Formarea conduitelor motrice prin exerciții
și jocuri care vizează: Mișcarea în apă, deși controversată, este
larg aplicată în reeducarea neuro-motorie.

48
Se folosește mai ales în leziunile nervoase ușor de aplicat. Se aplică în pensulări și
periferice. Pacienții sunt scufundați în băi (32- împachetări. Ultimele se fac în straturi groase,
35°), fiind așezați pe paturi special amenajate care se înmoaie în termostate speciale,
- hamace, colaci, saltele de cauciuc, astfel mulându-se apoi pe regiunea respectivă.
încât capul să rămână afară, iar trunchiul Pentru pensulare, parafina se topește în Bain-
și membrele să fie scăldate mai mult de Marie, întinzându-se apoi pe tegumente cu
jumătate. Se face mobilizarea pasivă, apoi ajutorul unei pensule de vopsitorie. Parafina
activă dacă este cu putință. Se folosesc băile se topește la 37º, deci trebuie aplicată de
„în treflă” care permit kinetoterapeutului să îndată ce se topește, această temperatură
se apropie, să mobilizeze și să supravegheze fiind maximum de suportabilitate pentru
fiecare segment. tegumente, în special la copii. Se pensulează
Se poate face în apă și un program general până la obținerea unui strat de 3-4 mm și se
de gimnastică: înot, precum și reeducarea menține sub o pătură 15-30’, după care se
5
mersului - bolnavul fiind suspendat parțial înlătură ușor, urmând procedeele kinetice,
cu ajutorul unui căpăstru Glisson de un troliu dacă este cazul.
rulant, sau sprijinindu-se cu mâinile de barele
laterale ale bazinului, reglate la înălțimea
corespunzătoare pacientului.
Avantajul hidrokinetoterapiei este dat de
ușurarea greutății segmentelor de membru,
care introduse în apă își pierd o greutate
egală cu aceea a volumului de apă înlocuit.
Gimnastica în apă face posibilă reeducarea
activă a unor grupe musculare care în
aer liber nu sunt în stare nici să schițeze
mișcarea.
Contraindicațiile hidroterapiei sunt: bolile de
inimă decompensate, astmul bronșic, bolile Foto: Fundația Inocenți
infecțioase în stadiul acut, epilepsia, atetoza, 5.3.3.d. Electroterapia
eczemele și plăgile deschise, tulburările
sfincteriene. Electroterapia folosește curenți de joasă
frecventă (până la câțiva kHz) și curenți de
5.3.3.c. Termoterapia înaltă frecvență (de la 100.000 Hz la 3 000
Mhz).
Căldura are o acțiune vasodilatatoare, Galvanizarea folosește curentul continuu
produce o hiperemie superficială și adesea o de joasă frecvență. Galvanizarea produce o
deschidere a shunt-urilor capilare profunde, hiperemie importantă, de durată. Acțiunea
fiind astfel o puternică activatoare a este profundă, ridicând temperatura locală,
circulației. În acest fel hiperemia profundă la nivelul electrozilor, cu 2-3°. Ca urmare,
de stază este înlăturată, se produce un sunt descrise efecte trofice constând din
efect antiinflamator, antialgic, sedativ. Este îmbunătățirea metabolismului și regenerării
un adjuvant prețios al fibrolizei (țesuturile țesuturilor subiacente. La nivelul sistemului
cicatriciale, retractile, devin mai suple). nervos. în special, se notează o întărire a
Este spasmolitică, deci decontracturantă. reacțiilor și a conductibilității nervilor motori.
Favorizează resorbția exsudatelor și Galvanizarea poate avea loc longitudinal, în
transsudatelor. În procesele inflamatorii acute sensul axului longitudinal al corpului sau
delimitează focarul și contribuie la exprimarea segmentelor și transversal în sensul grosimii,
lui. când se folosesc electrozi mai mari.
Galvanizarea este folosită în special pentru
Contraindicații. În sângerări, în hematoame rolul său în menținerea troficității musculare.
recente.
Termoterapia folosește următoarele metode: Ionoterapia (ionoforeza) reprezintă o
- prin conducție, cu ajutorul: apei, aerului sau modalitate de a introduce în organism
substanțelor rău conducătoare de căldură; medicamente prin piele sau mucoase cu
- prin convecție, cu ajutorul: razelor calde, ajutorul curentului galvanic.
mijloacele hiperemiante, prin curenți de înaltă Printr-un proces de disociere electrolitică,
tensiune. hidrogenul, metalele și unii radicali încărcați
Parafina este cea mai la îndemână și mai pozitiv sunt atrași spre polul opus (cationi), în

49
timp ce metaloidele și unele particule (SO4 de Bibliografie:
exemplu), încărcați negativ, se depun la polul
pozitiv (anioni). Nicolae Robănescu, Reeducarea neuromotorie,
Curentul diadinamic constă din impulsuri editura Medicală, Bucuresti, 1992
de joasă frecvență modulate; este vorba Tudor Sbenghe, Kinetologie profilactica,
deci de un curent sinusoidal de 50-100 terapeutica si de recuperare, editura Medicala,
Hz de 10 micro-sec., cu pauză egală sau Bucuresti 1987
modulat în perioade lungi sau scurte. Este David Werner, Disabled Village Children,
indicat în tratamentul contuziilor, entorselor, Hesperian Foundation, 1987
nevralgiilor posttraumatice sau reumatice, ca
și în tulburările circulatorii periferice. 5.3.4. Activități de recuperare logopedică
5 5.3.3.e. Kinetoterapia pasivă 5.3.4.a. Generalităţi

Masajul Comunicarea reprezintă procesul în cadrul


Masajul este unul din mijloacele terapeutice căruia o persoană face schimb de idei,
cele mai vechi. cunoştinţe, sentimente, prin mijloace
Masajul este un mijloc simplu și eficace verbale sau nonverbale, cu o altă persoană.
pentru încălzirea mușchiului înainte de efort, Ea nu poate avea loc în izolare. Oamenii
dar și pentru îndepărtarea oboselii. comunică prin intermediul limbii. Limba
În recuperarea funcțională masajul este implică emiterea şi recepţionarea mesajelor
indicat în special ca un mijloc de stimulare semantice. Aceste mesaje pot fi verbale
și tonifiere în atrofiile musculare cauzate de: (vorbite, scrise, citite) şi nonverbale (semne,
imobilizarea îndelungată, suferința articulară gesturi,desene). “Limbajul corpului” este
cronică, paralizii periferice, posttraumatice de asemenea, o componentă importantă
sau virotice, boli debilitante generale, în a comunicării verbale şi non verbale (
convalescență. tonalitatea vocii, expresia feţei, poziţia
În insuficiența musculară, definită ca oboseală corpului, gesturile corpului, etc).
musculară, întâlnită în special la vârsta Comunicarea eficientă presupune o
pubertății și care se asociază insuficienței combinaţie dintre limbajul verbal, nonverbal şi
vertebrale (cifoza adolescenților), piciorului cel ce începe la naştere prin ţipătul copilului şi
plat și altor diformități, masajul are un foarte răspunsul mamei.
bun efect. Uneori poate avea efecte preventive Actul de comunicare sau de exprimare a
asupra instalării unor diformități (atitudini comunicării (limbajul expresiv), cât şi cel
vicioase, contracturi antalgice, tulburări de de recepţionare (limbajul impresiv sau
statică). receptiv), poate fi considerat ca o modalitate
Masajul este contraindicat în: boli infecțioase, comportamentală sau o manifestare specifică
procese inflamatorii acute, tumori, afecțiuni a fiecărei persoane.
ale pielii (eczeme, infecții). Terapia logopedică se centrează pe
Masajul se practică sub formă de: mângâiere cunoaşterea particularităţilor psihice
(efleuraj), vibrații, frământare etc. ale formării şi evoluţiei limbajului, ale
CHIRLEJAN Răzvan, FORRAI Erika caracteristicilor dezvoltării psihismului, având
că principal obiectiv recuperarea tulburărilor
de limbaj. Tulburările de limbaj includ toate
deficienţele de înţelegere şi exprimare orală,
de scriere şi citire, de mimică şi articulare.
Orice tulburare, indiferent de forma sa,
care se resfrânge negativ asupra emisiei
sau percepţiei limbajului intră în categoria
tulburărilor de limbaj.
Intervenţia timpurie logopedică presupune
depistarea întârzierilor în dezvoltarea
limbajului, acţionarea profesionistă asupra
palierului deficitar pentru că fiecare copil
să se dezvolte la potenţialul maxim şi să
poată fi integrat în societate. Se consideră
că intervenţia timpurie logopedică se
Foto: Michael Carroll desfăşoară de la 0 la 6 ani. Cu cât întârzierile

50
de dezvoltare sunt depistate mai devreme, cu pregnant în direcţia dezvoltării motricităţii
atât şansele de recuperare sau diminuare a aparatului fono-articulator (musculatura
acestora cresc. obrajilor, buzelor, limbii), restabilirea
echilibrului inspir-expir, dezvoltarea percepţiei
Dezvoltarea limbajului în normalitate: auditive şi auzului fonematic şi stimularea şi
promovarea limbajului.
Copiii în general însuşesc cu uşurinţă limbajul Este foarte important ca fiecare exerciţiu să
dacă trăiesc într-un mediu în care li se fie individualizat în funcţie de particularităţile
vorbeşte, li se acordă atenţie şi li se răspunde fiecărui copil. Urmărirea obiectivelor
la iniţierile lor. intervenţiei logopedice timpurii îl va ajuta pe
copil să emită unele sunete şi să articuleze
cuvinte pe care insuficienta dezvoltare a
musculaturii şi deficitul de auz fonematic le 5
împiedicau.
De asemenea, intervenţia timpurie este
crucială în abordarea corectă a cazurilor
de bâlbâiala primară, care apar deseori la
copiii cu Sindrom Down pe fondul motricităţii
deficitare, respiraţiei incorecte (bucală) şi
a discrepanţei între gândire şi posibilitaea
organelor fonatoare de a articula şi fără de
care această tulburare s-ar agrava.
Foto: Fundația Inocenți

Etapele de dezvoltare sunt bine definite şi Intervenţia timpurie logopedică în deficienţa


aceleaşi pentru orice limba. De-a lungul mintală
însuşirii limbajului trebuie parcurse toate
etapele. Pentru formarea vorbirii corecte Activităţiile de terapie a tulburărilor de
este necesar că bebeluşul să trăiască într- limbaj debutează cu activităţi centrate
un mediu vorbitor şi ca organele de vorbire pe formarea abilităţilor prelingvistice, cu
(fono-articulatoare), auzul şi acele arii ale accent pe dezvoltarea abilităţii de ascultare
sistemului nervos, ale creierului care răspund şi pe comunicarea nonverbală (mimică,
de limbaj şi gândire să funcţioneze normal. gestică şi pantomimă) şi imagistică. În etapă
Ritmul de dezvoltare a limbajului variază ulterioară, se formează, se precizează şi se
mult de la un copil la altul. Unii copii rostesc dezvoltă vocabularul (introducerea noţiunilor
primele cuvinte înaintea vârstei de un an, iar integratoare/ vocabularului tematic) până
alţii numai după vârstă de doi ani şi jumătate. la dezvoltarea capacităţii de integrare
propozițională (cu sprijin obiectual/ imagistic
În cazul copiilor cu Sindrom Down, intervenţia şi verbal).
timpurie este foarte importantă, asigurând
eficienţa sporită a recuperării, întrucât la Activităţiile logopedului în intervenţia
copiii mici automatismele psiholingvistice timpurie:
nu sunt consolidate şi pot fi uşor înlocuite
cu deprinderi corecte de vorbire. Astfel este • Evaluare logopedică primară a beneficiarilor;
recomandată începerea terapiei logopedice • Elaborarea unui plan de intervenţie;
în jurul vârstei de 2-3 ani. La această vârstă, • Consilierea familiei în vederea continuării
cei mai mulţi copii cu Sindrom Down emit demersurilor recuperatorii acasă şi în vederea
vocalele, însă consoanele dificile sunt omise integrării sociale;
sau înlocuite, grupurile de consoane fiind • Evaluarea intervenţiilor terapeutice;
înlocuite cu altele mai uşor de pronunţat, • Referirea către servicii complementare.
diftongii sunt reduşi la o vocală, silabele
reducându-se spre sfârşitul cuvântului. 5.3.4.b. Evaluarea logopedică primară
Apariţia cuvintelor are loc după 2 ani şi
jumătate, chiar 3 ani, vocabularul fiind format Examinarea complexă are că obiectiv
din cel mult 20 de cuvinte (uneori şi acestea precizarea diagnosticului și se face prin
pronunţate incorect şi neinteligibil). Copilul aplicarea metodei convorbirii cu logopatul,
nu formează propoziţii, nu diferenţiază cu familia, cu ceilalţi specialişti implicaţi.
sunetele în cuvinte, are dificultăţi la trecerea Rezultatele examinării sunt consemnate
limbajului intern spre cel extern, nu cunoaşte în fişa logopedică. Examinarea cuprinde:
semnificaţia multiplă a cuvintelor. înregistrarea cazului (depistarea),
Intervenţia logopedică timpurie este centrată consemnarea anamnezei, examinarea

51
vorbirii, examenul lexic şi grafic, examinarea - Scala de dezvoltare(stimulare) a limbajului
motricităţii, examinarea dezvoltării mintale în normalitate( Scala REEL: 0-36 luni- scala
şi examenul psihologic, studiul personalităţii, clinică);
examenul medical. În cadrul examinării - Probe pentru cunoaşterea vârstei
se urmăresc: imaturitatea motorie la psihologice a limbajului (Alice Descoeudress);
nivelul regiunii buco-faciale, prezenţa unor - Testul Denver II;
malformaţii la nivelul maxilarului, danturii, - Proba cu logatomi
limbii, vălului palatin, surditate, tulburări - Proba cu alfabetul ilustrat; etc.
afective, paralizii – principalele cauze ale
tulburării de articulaţie. De asemenea Consiliere logopedică a părinţilor:
se urmăreşte analiza auditiv-verbală şi
a memoriei auditive insuficiente - cauza - Informarea părinţilor asupra PIS;
5 unor tulburări de vorbire. Se mai urmăresc: - Stabilirea obiectivelor pe termen lung şi
reglarea incorectă a limbajului, tulburări scurt raportate la nevoile copilului;
afective, encefalopatii, maladii diverse, nivelul - Prezentarea modelelor şi tehnicilor de lucru
lingvistic al familiei defavorabil, surditate, acasă;
instabilitate, atitudini educative eronate, - Prezentarea activităţii copilului raportată la
deficitul la nivelul structurilor perceptiv- programul terapeutic;
motrice- cauza unor întârzieri ale limbajului. - Sugestii referitoare la observaţiile
Evaluarea iniţială în cabinetul logopedic are comportamentale ale copilului în timpul
ca punct de plecare analiza documentelor programului;
( scrisori, certificate medicale, plan de - Prezentarea evaluărilor împreună cu echipa
recuperare, certificat de încadrare în grad de terapeutică;
handicap etc). În funcţie de cele constatate
din documentele beneficiarului sunt alese 5.3.4.c. Tehnici recuperatorii pentru
instrumentele de evaluare logopedică prin dezvoltarea limbajului în intervenţia timpurie:
aplicarea unor teste şi scale de evaluare.
Programe de intervenţie logopedice:

- Intervenţia timpurie pentru stimularea


dezvoltării limbajului receptiv şi expresiv;
- Stimularea dezvoltării vocabularului şi a
vorbirii în propoziţii;
- Corectare diferitelor forme de dislalie
(monomorfă, polimorfă, audiogenă şi
rinolalică);
- Corectarea formelor de balbism;
Foto: Fundația Inocenți
- Corectarea dificultăţilor şcolare (dislexie,
disgrafie, discalculie);
Evaluarea logopedică presupune: - Stimularea şi corectarea limbajului la copilul
cu întârzieri psihice;
- Stabilirea vârstei psihologice a limbajului - Stimularea dezvoltării limbajului şi
raportată la cea cronologică; corectarea la copilul cu deficienţe locomotorii;
- Evaluarea tulburărilor de limbaj şi de - Stimularea şi corectarea limbajului în
vorbire; sindrom Down, ADHD, autism.
- Stabilirea indicelui de verbalizare;
- Aprecierea stării ap. fonoarticulator; Program de stimulare a vorbirii după
- Aprecierea nivelului de dezvoltare a sistemul PORTAGE:
limbajului receptiv şi expresiv;
- Aprecierea ritmului şi a fluenţei în vorbire; Iată care sunt itemii transformaţi în obiective
- Analiză tulburărilor de voce; terapeutice. Programul vizează vârstă 0-6 ani.
- Analiza comunicării funcţionale; - 0-1 ani copilul: - repetă sunetele emise de
- Elaborarea PIS; alţii; repetă aceeaşi silabă de2-3 ori (ma-
ma-ma), răspunde la gesturi prin gesturi;
În cadrul evaluării logopedice scalele şi îndeplineşte comenzi simple însoţite de
testele utilizate sunt: gesturi;dacă i se spune „NU!”, întrerupe
activitatea, cel puţin pentru moment, în 75%
- Scala de dezvoltare Portage; din cazuri; răspunde non-verbal la întrebări
- Scala de evaluare a limbajului 0-3 ani (C. simple; combină două silabe diferite într-
Păunescu);

52
un joc vocal; imită variaţiile tonalităţii vocii; Program de intervenţie pentru dezvoltarea
foloseşte semnificativ un cuvânt pentru a preachiziţiilor limbajului.
defini lucruri sau persoane; vocalizează ca
răspuns la limbajul altuia; Acesta are următoarele obiective:
- 1-2 ani copilul: - spune cinci cuvinte diferite - structurarea lateralităţii ( activităţi de
(poate folosi acelaşi cuvânt pentru a indica denumire a părţilor corpului, a acţiunilor care
obiecte diferite); poate cere „mai mult”;spune pot fi realizate cu acele părţi ale corpului;
„Gata/Nu e.”; execută comenzi simple fără exerciţii de identificare a părţilor corpului,
a i se da indicaţii prin gesturi;poate da sau denumite mai întâi pe propria persoană,
arată la cerere; arată 12 obiecte familiare pe o altă persoană sau pe păpuşă, iar apoi
când sunt numite; indică 3-5 imagini dintr-o într-o imagine; exerciţii de completare de
carte, când acestea sunt denumite;arată 3 imagini lacunare cu părţi ale corpului; jocuri
părţi ale propriului corp; îşi spune la cerere de asociere a părţilor corpului cu obiecte
5
numele sau porecla; răspunde la întrebarea: de îmbrăcăminte corespunzătoare şi cu
„Ce e asta?”- denumind obiectul; combină anotimpul aferent; exerciţii de identificare a
cuvintele şi gesturile pentru a-şi satisface poziţiilor spaţiale: „stânga”, „dreapta”, „în faţă”,
dorinţele;numeşte 5 membrii din familie, „în spate”, „lângă”, „pe”, „sub”, „în”; exerciţii
inclusiv animalele preferate;numeşte 4 de identificare a mâinii stângi, urechii drepte
jucării; produce onomatopee şi foloseşte etc ( pe propria persoană, pe partenerul cu
sunetele pentru a denumi animalele; cere un care se află faţă în faţă, în oglindă); exerciții
aliment care îi este cunoscut, folosind numele de efectuare de sarcini complexe prin care
acestuia; pune întrebări; numeşte 3 părţi la o se demonstrează capacitatea integratoare de
păpuşă sau o persoană; răspunde cu „DA” şi utilizare în context a preachizițiilor (cu mâna
„NU”; stânga ridică cană verde de pe masă);
- 2-3 ani copilul: - combină substantive - dezvoltarea conduitelor motorii fine - pensă
sau adjective cu substantive în propoziţii digitală, mişcări de pronaţie şi supinaţie
din două cuvinte( mingea mea); combină ( exerciţii pentru antrenarea motricităţii
substantive şi verbe în propoziţii din două generale; exerciţii pentru musculatura mâinii;
cuvinte(„Tată pleacă.”); foloseşte un cuvânt exerciţii de antrenare în vederea achiziţiei
pentru a-şi exprimă necesitatea de a merge scrisului – formarea pensei digitale, redare
la baie; combină verbe şi substantive cu de reprezentări grafice după model, desen,
„acolo”şi „aici”, în expresii din două cuvinte dactilo-pictură, pictură etc).
( scaun aici);combină două substantive
pentru a exprimă posesia( maşina, tata);
foloseşte negaţia „NU” în vorbire; răspunde
la întrebarea „Ce face?” în cadrul activităţii
cotidiene; răspunde la întrebări privind locul
(unde este?); recunoaşte sunete din mediul
familiar;indică imaginea unui obiect cunoscut,
fiindu-i descrisă funcţia lui; arată pe degete
câţi ani are; îşi spune sexul, îndeplineşte două
comenzi simple; folosește forma continuă;
foloseşte forme regulate de plural; întreabă:”
Ce e asta?”; foloseşte „asta” şi „aia” în vorbire; Foto: Fundația Inocenți
spune „eu”, „mine/mie”, „al meu”mai mult
- dezvoltarea abilităţilor de orientare spaţio-
decât propriul nume; arată sau da obiecte
temporală (exerciţii de identificare a poziţiilor
la cerere; execută comenzi simple; arată
spaţiale principale: ,,sus-jos”- ,,în faţă-în
părţile din schema corporală; spune numele
spate”- ,,stânga-dreapta”-,, pe-sub”- ,,lângă,
la cerere; indică un obiect care nu este/
aproape- departe”, primul-la mijloc-ultimul;
lipseşte; răspunde la întrebarea” Cu cine?”
exerciţii de identificare a momentelor
indicând numele; foloseşte articolul hotărât
temporale principale: azi, ieri, mâine, zilele
şi nehotărât; foloseşte câteva substantive
săptămânii, lunile anului, anotimpurile;
care desemnează categorii, foloseşte „pot”;
exerciţii de secvenţiere utilizându-se şi
foloseşte „închis” şi „deschis”; relatează două
numeralul ordinal aferent – primul, al doilea,
evenimente in ordinea întâmplării lor, etc.
ultimul; exerciţii prin care se materializează
gradele de comparaţie la adverbe- „mai
aproape”- „foarte departe”- „la fel de sus”);

53
- antrenarea musculaturii buzelor, feţei, limbii, terapeutic: formarea abilităţilor coarticulatorii
mandibulei, valului palatin (exerciţii pentru (exerciţii de consolidare a sunetelor în silabe
musculatura buzelor, feţei, limbii, mandibulei, deschise şi închise; exerciţii de consolidare în
vălului palatin; exerciţii de demonstraţie în cuvinte; exerciţii de consolidare a sunetelor la
faţa oglinzii logopedice; problematizarea nivelul logatomilor);
exerciţiilor în vederea îmbunătăţirii - etapa diferenţierii sunetelor în silabe şi
autocontrolului); cuvinte- obiectiv terapeutic: diferenţierea
- antrenarea abilităţilor respiratorii ( exerciţii silabelor şi cuvintelor pe baza principiului
pentru diferenţierea inspirului şi expirului; perechilor minimale ( exerciţii de diferenţiere a
exerciţii de diferenţiere a respiraţiei orale sunetelor sonore de cele surde, a sunetelor cu
de cea nazală; exerciţii pentru antrenarea loc de articulare comun, la nivelul silabelor,
respiraţiei verbale şi nonverbale; exerciţii cuvintelor, logatomilor; jocul „Deschide
5 pentru creşterea volumului respirator; urechea bine!”; exerciţii de analiză şi sinteză
exerciţii pentru îmbunătăţirea abilităţilor de fonematică; jocul „Telefonul fără fir!”; exerciţii
dirijare a undei de aer expirate, de creştere a de identificare şi asociere a cuvântului rostit
controlului în actul respirator; exerciţii pentru cu imaginea corespunzătoare; exerciţii cu
prelungirea inspirului); paronime;
- antrenarea memoriei verbale (exerciţii de - etapa automatizării sunetelor- obiectiv
reprodus serii de sunete, direct şi indirect; terapeutic: dezvoltarea abilităţilor de
exerciţii de reprodus serii de silabe, direct comunicare ( exerciţii de antrenare a
şi indirect; exerciţii de reprodus cuvinte cu sunetelor emise în propoziţii, texte scurte,
sau fără semnificaţie; exerciţii de reprodus ghicitori; jocuri de rol; jocuri cu frământări de
sintagme şi propoziţii audiate; exerciţii de limbă; recitare şi reproducere după model
repovestire a unei poveşti; jocuri de ordonare a a unor poezii, cântecele; repovestirea unei
imaginilor prin care se prezintă un eveniment întâmplări, a unui film, a unei poveşti citite;
în mod cronologic; exerciţii de memorare a continuarea unei poveşti prin găsirea unui final
unor scurte poezii şi cântecele; potrivit; povestirea după imagini );
- antrenarea abilităţilor perceptiv-auditive
-auz fonematic (exerciţii de detecţie, Program de intervenţie pentru dezvoltarea
discriminare, identificare şi comprehensiune abilităţilor pregrafice
cu foneme, cuvinte, sintagme şi propoziţii;
activităţi de denumire a animalului Obiectiv terapeutic – Dezvoltarea abilităţilor
corespunzător structurii onomatopeice pregrafice ( exerciţii pentru diferenţierea
audiate; ex. de diferenţiere a sunetelor din simetricului de identic; exerciţii pentru
natură; exerciţii de discriminare şi identificare discriminarea figurii de fond; exerciţii pentru
a vocilor umane - voce de copil, voce de desenarea de figuri geometrice cu şabloane;
femeie, voce de bărbat, voci familiare vs exerciţii de decupare cu foarfeca pe contur;
voci nefamiliare; exerciţii de diferenţiere şi exerciţii de colorat şi pictat respectând
identificare a diferitelor instrumente muzicale; conturul; exerciţii de înşiretare; exerciţii
exerciţii de diferenţiere a cuvintelor paronime; de construcţie din cuburi sau alte figuri
jocul „Deschide urechea bine!”, „Telefonul fără geometrice; exerciţii cu încastre şi puzzle-uri;
fir!”, „Cine te-a strigat pe nume?”); exerciţii de redare grafică a unei linii drepte, a
liniei oblice şi a cercului; exerciţii cu alfabetul
5.3.4.d. Program de intervenţie pentru magnetic pentru identificarea literelor şi
dezvoltarea abilităţilor articulatorii şi pentru dezvoltarea abilităţilor de citire
coarticulatorii globală).
SICOE Alina
- etapa emiterii sunetelor – obiectiv terapeutic: Bibliografie:
formarea bazei de articulare pentru sunetele
limbii române afectate ( exerciţiii de articulare 1. Roșan, A., Psihopedagogie specială – Modele
a sunetelor orale distorsionate, omise sau de evaluare şi intervenţie, Polirom, 2015.
înlocuite s/z, ş/j, ţ, r); 2. Burlea, G., Burlea,M., Dicţionar explicativ de
- etapa diferenţierii sunetelor izolate- logopedie, Editura Sedcom Libris, Iaşi, 2004.
obiective terapeutice: diferenţierea sunetelor 3. Anca, M., Logopedie, Cluj- Napoca, 2005.
cu loc de articulare comun, diferenţierea 4. Vrăşmaş, E., Stănică, C (1997) Terapia
sunetelor sonore de cele surde ( exerciţii de tulburărilor de limbaj. Intervenţii logopedice.
diferenţiere auditivă ); Bucureşti: Editura Didactică şi Pedagogică.
- etapa consolidării sunetelor- obiectiv 5. Vrăşmaş,E., Oprea,V. Set de instrumente,

54
probe şi teste pentru evaluarea educaţională a acela de a facilita participarea indivizilor la
copiilor cu dizabilităţi.Reninco 2001 activităţile de zi cu zi. Terapeuţii ocupaţionali
6.Puiu,I.Servicii de intervenție timpurie pentru ating acest obiectiv prin:
copilul cu disabilități și risc sporit, Chișinău, -antrenarea indivizilor în activităţi ce le
2006 argumentează capacitatea de a participa
deplin la viaţa cotidiană;
5.3.5.Terapie ocupationala: Ludoterapie, Art- -modificări/adaptări aduse mediului de viaţă,
terapie, Meloterapie fizic şi social.

Persoanele cu dizabilităţi constituie o 5.3.5.a. Definiţii ale Terapiei Ocupaţionale


categorie defavorizată în orice societate,
inclusiv în România. Prezenţa handicapului, Terapia ocupaţională foloseşte o abordare
starea materială precară, izolarea psihologică centrată pe client şi un mediu de activităţi
5
determinată de statutul de persoană exclusă, care facilitează performanţa ocupaţională
lipsa unor servicii alternative, dificultatea şi promovează starea de bine a individului
accesului la informaţii în domeniu, accesul în relaţie cu mediul înconjurător, în scopul
defectuos la servicii de calitate, legislaţia, ameliorării calităţii vieţii. (ENOTHE, 2000).
etc., prezintă dificultăţi suplimentare pentru Terapia ocupaţională este arta şi ştiinţa
această categorie de persoane. Nevoile direcţionării individului cu anumite deficiențe
de educaţie, instruire, formare, socializare spre participarea la anumite activităţi
şi dobândire a autonomiei persoanelor pentru a-şi reface, întări sau îmbunătăţi
cu handicap sunt stringente, deoarece performanţele, spre a facilita însuşirea acelor
întârzierea, amânarea sau ignorarea acestora abilităţi şi funcţii care sunt necesare pentru
duce la izolarea în familie sau instituţii a diminuarea sau corectarea patologiei, pentru
copiilor şi tinerilor cu dizabilităţi. Consecinţa menţinerea stării de sănătate, un tratament
directă este regresul sever al diverselor ce se concentrează în a ajuta oamenii pentru
componente ale personalităţii lor cu efecte a dobândi independența în toate zonele de
resimţite în familie, comunitate şi societate. activitate pe care le desfașoară.
Dezvoltarea sănătoasă a acestora se bazează Obiectivul terapiei ocupaţionale este
pe stimulare şi siguranţă, oferite de mediul promovarea sănătăţii şi a stării de bine prin
familial, de mediul înconjurător, de societatea încurajarea ocupaţilor semnificative, orientate
în care trăieşte. spre un anumit scop.
Prezenţa unei educaţii adecvate este factorul Din punct de vedere fizic crește rezistența la
cheie împotriva excluziunii persoanelor cu oboseală, se dezvoltă coordonarea motorie și
handicap. Până în prezent studiile medicale viteza mişcării.
şi psihologice din universităţi au fost Din punct de vedere intelectual, se dezvoltă
concentrate mai ales asupra deficienţelor şi atenţia, se micşorează emotivitatea, se
tulburărilor, asupra vindecării şi corectării. dezvoltă încrederea în sine, se dezvoltă
Studii cu privire la funcţionarea, participarea iniţiativa.
şi includerea persoanelor cu handicap în Din punct de vedere social, se dezvoltă

„NEVOILE DE EDUCAŢIE, INSTRUIRE, FORMARE, SOCIALIZARE ŞI DOBÂNDIRE A AUTONOMIEI


PERSOANELOR CU HANDICAP SUNT STRINGENTE, DEOARECE ÎNTÂRZIEREA, AMÂNAREA SAU
IGNORAREA ACESTORA DUCE LA IZOLAREA ÎN FAMILIE SAU INSTITUŢII A COPIILOR ŞI TINERILOR CU
DIZABILITĂŢI. ”
responsabilitatea de grup şi cooperarea, se
societate şi adaptarea mediului de viaţă încurajează contactele sociale.
casnic educaţional şi profesional aşa cum se Din punct de vedere economic se descoperă
face în învătământul de terapie ocupaţională vocaţii personale.
lipsesc complet din universităţi, studiile din
domeniul social sunt de cele mai multe ori Ce oferă terapia ocupațională?
abstracte, teoretice şi mai puţin practice.
Terapia ocupațională este un tratament ce
Terapia ocupaţională este o profesie menită se concentrează în a ajuta oamenii pentru
să promoveze starea de sănătate şi calitatea a dobândi independența în toate zonele de
vieţii prin intermediul ocupaţiei. activitate pe care le desfășoară. Oferă copiilor
Principalul scop al terapiei ocupaţionale este metode variate, activități plăcute, distractive,

55
pentru a îmbogăți deprinderile cognitive, creșterea independenței. Peggy Denton
fizice și motorii și pentru a spori încrederea propune într-una dintre lucrările sale (1987)
în sine. Cu ajutorul terapiei ocupaționale, un o clasificare a principalelor arii de acțiune
copil cu probleme în dezvoltare va învăța în terapia ocupațională. În opinia autoarei,
să interacționeze cu membrii familiei și să acțiunea specialiștilor din domeniul terapiei
dezvolte relații sociale cu alți copii și parteneri ocupaționale, se exercită în următoarele
de joc. direcții de bază:
- stimularea responsabilității în diverse situații
de viață;
- formarea deprinderilor de autonomie și
igienă personală;
- cultivarea deprinderilor de muncă ;
5 - formarea imaginii de sine şi stimularea
încrederii în propria persoană;
- cultivarea autocontrolului şi expresivităţii
personale ;
- educarea capacităţilor cognitive;
- educarea capacităţii de reacţie la diverse
situaţii de viaţă;
Foto: Michael Carroll - antrenarea funcţiei neuromusculare ;
Tipuri de probleme căruia se adresează - antrenarea integrării senzoriale ;
terapia ocupațională. Principalele situații sunt: - sprijinirea relaţiilor interpersonale ;
- copii cu probleme senzoriale - educarea capacităţii de acţiune în funcţie de
- copii cu probleme de învățare constrângerile şi resursele de mediu.
- copii cu autism Procesul de terapie ocupaţională este
- copii cu tulburări de dezvoltare deosebit de complex, iar desfăşurarea
- copii cu tulburări mentale sau de lui în mod ştiintific necesită parcurgerea
comportament următoarelor faze :

„CU AJUTORUL TERAPIEI OCUPAȚIONALE, UN COPIL CU PROBLEME ÎN DEZVOLTARE VA ÎNVĂȚA


SĂ INTERACȚIONEZE CU MEMBRII FAMILIEI ȘI SĂ DEZVOLTE RELAȚII SOCIALE CU ALȚI COPII ȘI
PARTENERI DE JOC.”
- evaluarea şi interpretarea nevoilor
- copii cu probleme fizice și motrice beneficiarilor;
- copii cu boli cronice. - planificarea intervenţiei;
Terapia ocupațională este necesară atunci - aplicarea şi adaptarea echipamentelor
când este afectată performanța în mai multe folosite;
domenii: a) Evaluarea este un proces de documentare,
- Abilități de motricitate fină: mișcarea și înregistrare şi măsurare a abilităţilor menită
dexteritatea mușchilor mici din mâini și să stabilească nivelul actual de dezvoltare.
degete. Indicatorii de măsurare se pot raporta la:
- Abilități de motricitate grosieră: mișcarea - comportament
mușchilor mari din brațe și picioare. - deprinderi
- Abilități vizuo-motrice: deplasarea unui copil - comunicare
pe baza percepției informațiilor vizuale. - motricitate
- Abilități oral-motorii: mișcarea mușchilor din - deprinderi creative
gură, buze, limbă și maxilar, incluzând suptul, Cu ajutorul evaluării se stabileşte nivelul
muscatul, mestecatul și linsul. actual de dezvoltare care ajută la realizarea
- Abilități de auto-îngrijire: îmbrăcat, hrănit și planului de intervenţie şi monitorizarea
mersul la toaletă. progresului.
- Integrare senzorială: abilitatea de a primi, Evaluarea este focalizată pe următoarele
sorta și răspunde la informațiile primite din aspecte :
mediu. - nivelul motricităţii grosiere şi fine - se
- Abilități de planificare motorie: abilitatea de referă la caracteristicile mişcărilor corpului
a planifica, implementa și împărți secvențele în ansamblu, precum şi la caracteristicile
unor mişcări specifice, cum ar fi de exemplu
sarcinilor motorii.
mişcarile de prehensiune şi manipulare
Astfel obiectivele terapiei ocupaționale
implicate in acţiunile de scriere, tăiat, colorat
urmăresc creșterea încrederii în sine,
etc.;

56
- nivelul de dezvoltare a percepţiei acestui deziderat major, sunt necesare
mişcărilor se referă în principal la recepţia şi următoarele: cunoaşterea propriei persoane,
decodificarea stimulilor prin toate categoriile a mediului şi a normelor de compatibilizare
de analizatori (vizual, auditiv, olfactiv, gustativ, cu acesta, structurarea abilităţilor de ordin
proprioceptiv) şi la coordonarea mişcărilor psihomotric şi instrumental, ce îl susţin ca
- nivelul de dezvoltare a aptitudinilor sociale membru activ al acestor grupuri, precum
şi de comunicare - se referă la caracteristicile şi cunoaşterea/ respectarea regulilor de
interacţiunilor subiectului cu persoanele din existenţă independentă, condiţionată de
jur în diferite situaţii, modul de înţelegere a maturizarea emoţională şi atitudinală, prin
mesajului verbal ; responsabilizarea sa faţă de activitate şi faţă
- caracteristicile activităţilor de viaţă de ceilalţi.
cotidiană, se referă la studierea deprinderilor ,,Jocul este o acţiune sau o activitate efectuată
implicate în igiena şi autonomia personală. de bunăvoie înăuntrul anumitor limite stabilite
5
b) Elaborarea planului terapeutic (PIS) - se de timp şi de spaţiu şi după reguli acceptate de
referă la descrierea metodelor şi procedeelor bunăvoie, dar absolut obligatorii, având scopul
care se folosesc pentru atingerea obiectivelor în sine însăşi şi fiind însoţită de un sentiment
stabilite şi cuprinde sinteza activităţilor de încordare şi de bucurie, şi de ideea că este
desemnate în vederea realizarii unui nivel de altfel decât viaţa obişnuită’’ [Huizinga, 1998].
performanţă al deprinderilor şi capacităţilor
unei persoane. Principalele caracteristici
ale unui plan terapeutic trebuie să fie
flexibilitatea şi mobilitatea, pentru a putea fi
adaptat cu uşurintă în cazul în care o evaluare
intermediară nu inregistrează progrese
semnificative realizate de beneficiar.
c) Aplicarea planului terapeutic - constă în
desfăşurarea următoarelor faze distincte :
- faza orientării - în care terapeutul explică/
arată beneficiarului activitatea pe care
urmează să o desfăşoare împreună
- faza dezvoltării - în timpul căreia terapeutul Foto: Michael Carroll
conduce subiectul în explorarea, practicarea
efectivă a activităţii selectate; Astfel jocul se poate referi la joaca animalelor,
- faza finală - în care terapeutul evaluează a copiilor, a adulților, jocuri de îndemânare, de
performanţele obţinute de beneficiar şi putere, de inteligenţă şi noroc, la reprezentaţii
stabileşte obiectivele viitoare. şi spectacole. Jocul este considerat unul din
În mod tradiţional, terapia ocupaţională este elementele spirituale ale vieţii. Jocul deţine
aplicată în centre de zi, centre speciale, şcoli, un important rol în formarea personalităţii
în comunitate, în cabinete private, spitale, copilului, oferindu-i posibilitatea definirii
precum şi la domiciliul pacienţilor. continue a trăsăturilor sale comportamentale,
cognitive, afective şi moral-volitive. Pentru
Tehnici de lucru: Terapia ocupaţională copil jocul este o activitate serioasă, în care
îmbracă mai multe forme: art-terapia, ,,asimilarea realului se produce conform unor
ludoterapia, meloterapia. reguli precise chiar dacă ele sunt autoimpuse.
Partcipând la joc, copilul -nu se joacă-, ci îşi ia
5.3.5.b. Ludoterapia sarcina în serios şi are pretenţia de a fi tratat
în consecinţă, cu respect şi corectitudine”.
Ludoterapia implică jocuri de stimulare [Stănescu M., 2004].
a diverselor funcţii şi procese psihice şi Jocul aduce copiilor ocazia de a asimila ceea
are valenţe multiple în sfera dezvoltării ce în viaţa reală ar putea fi dificil să înţeleagă;
structurilor psihice ale copilului cu deficienţă aceasta este forma lor de autoterapie,
mintală. modul în care lucrează asupra confuziilor,
Acest program este conceput ca structură anxietăţilor şi conflictelor lor. Mulţi copii
interdisciplinară cu conţinut specific, astfel nu sunt capabili să exprime nevoile, trăirile
încât să răspundă cerinţelor individuale de şi sentimentele proprii, dar jocul devine un
dezvoltare, dar şi dezideratului general, mijloc de exprimare accesibil.
de formare a unei personalităţi apte de a
participa activ la viaţa în familie, de grup
profesional şi social. În scopul atingerii

57
Ludoterapia – caracteristici: reprezintă mijlocul principal de acţionare în
cadrul programului complex de recuperare.
Tot mai mulţi consilieri din şcolile elementare Prin joc, se creează acel climat afectiv ce
şi terapeuţi includ în munca lor cu copiii favorizează activarea tuturor proceselor şi
terapia prin joc, cunoscută şi sub numele de funcţiilor cu răsunet benefic asupra dezvoltării
ludoterapie. Această metodă este bine şi evoluţiei copilului.
,,Cel mai important aspect al terapiei prin joc
este funcţia simbolică a jocului, care le asigură
copiilor posibilitatea de a-şi evalua exprimarea
sentimentelor şi gândurilor. Studiile efectuate
de psihoterapeuţi americani demonstrează că
experienţele semnificative din punct de vedere
5 emoţional pot fi exprimate, într-un mod mai
confortabil şi mai sigur, prin reprezentarea
simbolică pe care o asigură jucăriile.”
[Brumariu, 2008]. Sub forma de joc este
mult mai uşor să-i mobilizezi pe copii şi să-i
determini să reacţioneze la stimulii externi.
Foto: Fundația Inocenți Cu multa atenţie şi răbdare, jucându-te cu ei,
studiată şi s-a dovedit eficientă în ameliorarea îi determinăm să-şi depaşească deficienţele
problemelor pe care le au cei mici, dar ajută psihice şi motorii.
şi la îmbunătăţirea relaţiei părinte-copil. Activităţile ludice, prin funcţiile lor, deţin
„Limbajul copiilor rămâne în urma dezvoltării un rol esenţial în socializarea persoanei,
lor cognitive, iar ei comunică prin joacă ceea în vederea integrării ei optime în societate,
ce înţeleg din lumea care îi înconjoară. Astfel, nevoia de socializare reprezentând una din
principalele nevoi ale omului. De aceea,

„JOCUL DEŢINE UN IMPORTANT ROL ÎN FORMAREA PERSONALITĂŢII COPILULUI, OFERINDU-I


POSIBILITATEA DEFINIRII CONTINUE A TRĂSĂTURILOR SALE COMPORTAMENTALE, COGNITIVE,
AFECTIVE ŞI MORAL-VOLITIVE.”
ludoterapia este una din componentele
jucăriile sunt percepute drept cuvinte, iar jocul deosebit de importante ale terapiei
ca limbaj”. [Brumariu, 2008] ocupaţionale şi trebuie utilizată din plin în
Funcţiile jocului: Funcţiile jocurilor sunt după procesul terapiei complexe a copiilor cu
Ursula Şchiopu ,,esenţiale, secundare şi deficiență. Integrarea lor, presupune trecerea
marginale” [Şchiopu, 1970, pg. 52-54]. dintr-o stare de izolare, de separare, către
o stare de apartenenţă la un grup social,
Funcţiile esenţiale sunt: educativ, profesional bazându-se pe principiul
• funcţia de cunoaştere – jocul conduce la normalizării.
descoperirea realității
• exercitarea complexă, stimulativă a Obiective:
mişcărilor – este demonstrată de jocurile
de mişcare şi jocurile sportive, precum şi de 1. Stimularea autocunoaşterii, cunoaşterii
unele jocuri simple de mânuire. celorlalţi şi a mediului înconjurător
• funcţia formativ-educativă – jocul devine 2. Stimularea şi dezvoltarea capacităţilor
,,instrument de educare intelectuală, morală, psiho-individuale în vederea adaptării la mediu
de formare caracterială” [Epuran M., 1999, p. 3. Formarea unor abilităţi manuale şi a unor
63]. deprinderi practic-aplicative
Funcţiile secundare sunt reprezentate de: 4. Formarea conduitelor independente pentru
• funcţia de echilibrare şi tonifiere – jocul integrarea în plan social
devine o activitate de recreere.
• funcţiile cataractice şi proiective – scot în Activităţi:
evidenţă caracterul compensator al jocului şi
A. Stimularea autocunoaşterii, cunoaşterii
au o importantă amprentă socială.
celorlalţi şi a mediului înconjurător
Funcţia terapeutică – este utilizată în cazurile
copiilor cu diferite deficienţe, este considerată
a) Explorarea senzorială (vizuală, auditivă,
o funcţie marginală.
gustativă, olfactivă, tactilkinestezică) a
La copiii cu deficienţe, terapia prin joc
obiectelor, fiinţelor.

58
Jocuri pentru dezvoltarea sensibilităţii: “Piticii din poveste!”; jocuri analitico-sintetice:
- vizuale (“Recunoaşte obiectul!”; “Găseşte “Jocul Loto”, “Jocul perechilor”; “Jocul
diferenţele între obiecte/ imagini!”) umbrelor”; jocuri de redare a conturului
- auditive ( “De unde se aude?”, “Graiul pe bază de şablon; jocuri de colorat şi
animalelor”, “Cine te-a strigat?”, “Vocea desenat; Jocuri perceptiv-motrice în cadrul
şoptită”) software-ului educativ (ex: “Mica Sirenă”/
- olfactiv [“Ce miroase aşa?”, “Cum miroase...? “Albă ca Zăpada”etc.) ; Jocuri perceptiv-
(plăcut, neplăcut )] motrice de orientare şi organizare temporală
- gustativ (“Ce gust are ...?”, “Albinuţele adună (“Mergi în ritmul dat de mine!”, “Baloanele
miere”, “Salata de fructe”) cu zilele săptămânii”, “Stai pe roşu, treci
- tactil-kinestezice (“Trăistuţa fermecată”, pe verde!”); Exerciţiu-joc de memorare
“Recunoaşte obiectul cu ochii închişi!”) a zilelor săptămânii; Exerciţiu-joc de
b) Formarea şi dezvoltarea psihomotricităţii: asociere a momentelor zilei cu activităţile 5
- coordonare oculo-motorie - schemă corespunzătoare (“Orarul în imagini”);
corporală şi lateralitate; Jocul anotimpurilor; Joc de asociere a
Jocuri de coordonare oculo-motorie (aşezarea vestimentaţiei specifice unui anotimp cu
pionilor pe tăbliţă/ a mărgelelor pe aţă; genul corespunzător (fată-băiat); Exerciţiu-
simulare cusături; parcurgerea unui traseu joc de ordonare a imaginilor corespunzătoare
conturat cu degetul/ creionul, contururi după secvenţelor dintr-o poveste cunoscută.
şablon; colorare etc.) c) Cunoaşterea şi operarea cu elementele
familiare din mediul înconjurător
- conduite perceptiv-motrice de bază (culoare,
Jocuri de imitare a unor conduite (“De-a
formă, mărime);
mama”, ”Cântăreţul”); Jocuri de manipulare
a unor jucării şi obiecte şcolare; Jocuri cu
1-2 reguli simple (“La cumpărături”; ”La
telefon”etc.); Jocuri motrice simbolice
(”Bate vântul frunzele”; “Batistuţa”; “Ursul
doarme” etc); Jocuri simbolic-reprezentative
(“Fă ca mine”, “Mimul”) ;Jocuri concrete cu
operaţiile gândirii: analiza, sinteza, comparare,
asociere, ordonare, seriere, clasificare
(ex: ”Descompune şi compune păpuşa”,
“Puzzle”, “Mare-mijlociu-mic”, “Gaseşte şi
potriveşte”, “Caută vecinul!”, “Urcă/ coboară
Foto: Fundația Inocenți scara! (şirul crescător-descrescător)” ,
“Şirurile tematice” (vocabular tematic), joc
Jocuri perceptiv-motrice de organizare a
de asociere a culorii cu obiectele familiare
schemei corporale şi a lateralităţii (joc “Arată (“Ce e roşu?”);Rezolvarea unor situaţii -
ce-ţi spun eu!”; jocuri de sinteză perceptuală: problemă (“Ce vei face când …?“, “Micul
puzzle pe schemă corporală; joc “Aşază pieton”etc.);Jocuri de construcţie (în plan
obiectul unde spun eu!” (la stânga - la dreapta; vertical, orizontal, în aer liber ( ex : ”Turnuleţul
în faţă – în spate”); Exerciţiu-joc de identificare vesel”); Jocuri de asamblare din 2-6 piese
a poziţiei corpului în imagini şi de redare a (“Puzzle”, “Incastre”, “Asamblează jucăria!”);
acesteia (“Siluete în mişcare”), Exerciţiu-joc Jocuri onomatopeice (“Graiul animalelor”);
de completare a unor suporturi lacunare Jocuri verbale (recitări de poezii scurte,
(“Siluete lacunare”) Redarea/ reprezentarea “frământări de limbă”, dialoguri situaţionale
schemei corporale în plan obiectual-acţional “La telefon” etc.; Dramatizare (imitări de
şi imagistic modelare „Omuleţul” din personaje din desene animate,)
plastilină; desen/ test proiectiv “Omuleţul”; -
orientare, organizare, structurare spaţio- 5.3.5.c. Stimularea şi dezvoltarea capacităţilor
temporală. psiho-individuale în vederea adaptării la mediu
Jocuri de mişcare ritmate (“Bate la fel ca
mine!”) ; Jocuri perceptiv-motrice în plan a) Stimularea dezvoltării intelectuale prin
obiectual şi imagistic; jocuri de identificare exersarea şi dezvoltarea proceselor psihice de
şi discriminare în plan obiectual/ imagistic, bază
după 1-2 criterii: culoare, mărime, formă - Jocuri de dezvoltare a reprezentărilor
(“Cuburile colorate”; “Încercuieşte obiectul!”, vizuale, auditive, tactile, kinestezice (”Ce
“Sortează după mărime!”etc.) ; jocuri de obiect a dispărut?”, ”Telefonul fără fir”, ”Jocul
ordonare/ seriere după criteriul mărimii: degetelor – Ploaia”etc.)

59
- Jocuri de stimulare a gândirii, memoriei, a aparatului fono-articulator; jocuri
imaginaţiei, atenţiei, limbajului: Jocuri onomatopeice; « frământări de limbă »; jocuri
sincretice (de analiză şi sinteză perceptuală de verbalizare a acţiunii cu obiectele; repetiţii
şi în plan mental): incastre; puzzles pentru serbări, fredonări individuale sau în
(reconstituire imagistică dintr-un număr grup etc.);
gradat de piese); alcătuirea unor obiecte din - Jocuri imitative : neverbală (jocuri de mimă/
corpuri mai mici (“Păpuşa demontabilă”; “Să pantomimă) şi verbale (jocuri de rol/ dialoguri
construim din piese lego”); alcătuirea unor situaţionale: “În vizită la bunici”, ”La plimbare”,
figuri (siluete umane, scheletul unor obiecte ”Să primim musafirii!”);
familiare) din elemente mici (beţişoare, c)Valorificarea structurilor psihoindividuale în
chibrituri, riglete, figuri geometrice); Jocuri conduite independente:
analitico-sintetice: Jocuri de comparaţie: Jocuri de acţiune cu obiecte pentru
5 “Jocul Loto” (comparaţii, suprapuneri, satisfacerea unor trebuinţe, necesităţi proprii/
asocieri, combinări între imagini reprezentând jocuri cu subiecte din viaţa cotidiana (”La
culori, forme, fiinţe); masă”, “La telefon”; “La piaţă” etc.); Jocuri
b) Stimularea dezvoltării intelectuale prin de exersare a deprinderilor de autonomie
exersarea şi dezvoltarea proceselor psihice personală ( “Cum ne îmbrăcăm?”, “Cum
superioare aranjăm masa?”) ; Jocuri-competiţii pe
“Jocul perechilor”(alcătuirea de perechi diverse teme (”Cine stie, câştigă”, ”Ştafeta”,
între obiecte, fiinţe etc); “Jocul umbrelor” “Cel mai bun interpret”).
(asocierea de imagini, obiecte, fiinţe prin
identificarea umbrelor acestora);“Jocul 5.3.5.d. Formarea unor abilităţi manuale şi a
diferenţelor”(identificarea diferenţelor între unor deprinderi practic-aplicative
obiecte şi imagini ale obiectelor relativ
asemănătoare ) Exersarea şi valorificarea conduitelor
- Jocuri cu unele elemente de abstractizare manuale prin realizarea de produse în cadrul
şi generalizare: Jocul omisiunilor unor activităţi organizate, cum sunt jocurile
(excluderea elementelor nepotrivite dintr- de manipulare şi prehensiune (“Zmeul“,
un ansamblu/ sesizarea elementelor lipsă “Adună cât mai multe obiecte“, “Mingea la
dintr-un ansamblu); Jocuri asociative (“Jocul conducător”); Jocuri de îndemânare (”Sortăm
categoriilor”; “Familia de animale“; “Salata mărgelele”, “Să ţesem frumos”); Jocuri de
de legume”; ”Care este casa lui?”, ”La ce exersare a coordonării oculo-manuale şi
foloseşte ...?”); Jocul ghicitorilor bimanuale (“Aruncă mingea cu o mâna/ două
- Jocuri tip “rezolvare de probleme”: Jocuri de mâini”, “Împarte cărţile!”); Jocuri de incastre;
construcţie în plan obiectual şi/sau imagistic; Jocuri de construcţie (”Micul constructor” ;
Labirinte simple (identificarea unor trasee pe ”Turnuleţul”); Jocuri de asamblare (Lego ;
un suport grafic); trasee simple în relief sau ”Să asamblăm păpuşa!”); Jocuri de expresie
în plan imagistic (parcurgerea cu degetul/ grafico-plastică (modelaj, colorare, desenare
cu creionul); Jocuri de memorie vizuală şi după model ; jocul «Cu creioane colorate poţi
auditivă (« Ghici ce lipseşte! » (extragerea să desenezi de toate»;
unui element dintr-un set de 3-4 obiecte/
imagini percepute anterior); jocuri de memorie 5.3.5.e. Formarea conduitelor independente
vizuală în cadrul softwareului educativ; pentru integrarea în plan social
Jocuri de atenţie (“Fă ca mine!”; “Urmăreşte
traseul!”) - Jocuri de exersare a diferitelor a) Iniţierea şi stabilirea de relaţii cu cei din jur,
tipuri de comunicare: - jocuri de mimă/ utilizând diverse forme de comunicare
pantomimă (“Mimul”); - jocuri de mişcare -Jocuri de stimulare şi dezvoltare a diferitelor
şi ritm (“Mergi în ritmul meu!); - cântece tipuri de comunicare (mimico-gestuală,
însoţite de mişcare (“Dacă vesel se trăieşte!“; verbală): - jocuri de expresie corporală
“Bate vântul frunzele!”) - recitări; - dialoguri - mişcare şi ritm – («Dansăm în ritmul
tematice/ jocuri de rol (”Doctorul şi pacientul”; melodiei»; jocuri de dans în pereche şi în horă);
“Învăţătoarea” etc) - jocuri onomatopeice (“Graiul animalelor”)
- Jocuri funcţionale: - senzorio-motorii (Jocuri - jocuri de pronunţie corectă şi de dezvoltare
cu obiecte concrete: “Cald sau rece?”, ”La a vocabularului (”Să alintăm cuvintele”, ”Eu
ţintă”, “Trăistuţa fermecată” etc.) - perceptive spun una, tu spui multe”, “Dacă nu-i aşa,
(“Ce poate fi dulce?”, “Ce culoare are ?” “Care cum e?”; jocuri de integrare propoziţională
este mai mare? ” etc) după suport imagistic; Audiţii, vizionări
- Jocuri verbale (jocuri de exersare (cântece pentru copii, desene animate,
poveşti)

60
b) Participarea la situaţii de comunicare şi realizarea unor sesiuni de stimulare prin:
relaţionare socială desen, muzica, mişcare, joc, povești, teatru,
-Jocuri simbolice - jocuri de expresie afectivă lucru manual (arte combinate).
(“Masca tristă, masca veselă”, “Clovnul”); Numeroşi cercetători şi art-terapeuţi
mimarea unor stari afective: bucurie, tristeţe (Enachescu,1975;Blai,1979; Forestier,
etc; jocuri ce au conotaţii afective (“De-a 200) subliniază faptul că art-terapia este o
mama şi copilul”); veritabilă activitate terapeutică originală,
- jocuri de identificare cu un model activitate care are propriile sale obiective-
(“De-a mama”, “De-a vânzătorul”; “De-a chiar dacă unele dintre acestea sunt
doctorul”etc.) interrelate cu cele ale unor psihoterapii sau
- jocuri de socializare, de utilizare a formulelor ale ergoterapiei, in cazul acesteia din urma, ca
de politeţe şi salut adecvate situaţiilor/ şi în gestul grafic sau pictural, fiind implicate
persoanelor (“Aşa da, aşa nu“,“Se poate aşa si abilităţile mâinilor. Focillon (1977) aduce
5
ceva ?“, “Cuvinte magice”); un adevărat elogiu mâinilor:,,prin intermediul
- Jocuri de rol /dramatizări (“Între prieteni“, mâinilor omul intră în contact cu rigoarea
“În vizită“, “La picnic“, “La spectacol”, “La gândirii...ele îi impun o formă, un contur şi
biserică” ; “La teatru”; “În metrou”) ; jocuri de chiar o scriitură, un stil...gândirea formează
alternanţă de rol (“Vânzătorul“, “Postaşul“ mâna, mâna la rândul ei formează gândirea...
etc.); gestul care creează exercită o acţiune continuă
-Jocuri de stimulare, corectare a unor asupra vieţii interioare“.
comportamente (“Cine este vinovat?“; “Învaţă
din greşelile lor!”)

Concluzii:

• jocul este principalul mijloc de comunicare


şi relaţionare al terapeutului cu copii deficienţi
mintal;
• prin joc copilul se dezvoltă armonios,
cunoscând universul înconjurător;
• jocul este activitate ce solicită capacitatea
psihomotrică în totalitate; Foto: Fundația Inocenți
• prin joc copilul socializează, se integrează în Art-terapia este un domeniu hibrid bazat pe
grup. disciplinele artei și psihologiei, obiectivul
• afirmaţiile anterioare se constituie ca ei principal fiind utilizarea creativităţii în
argumente privind utilizarea jocului ca mijloc vindecarea şi îmbunătăţirea vieţii.Utilizarea
terapeutic, în timpul orelor de recuperare artei in terapie constituie o alternativă
medicală. de exprimare non-verbală a emoţiilor şi
cogniţiilor. Asemenea altor tipuri de terapii,
Bibliografie: art-terapia este utilizată pentru a încuraja
dezvoltarea personală, a îmbunătăţi
Ministerul Educaţiei, Cercetării și Tineretului- auto-întelegerea şi a sprijini dezvoltarea
Aria Curriculară: „Terapia Educaţională emoţională.
Complexă și Integrată”- Ludoterapie, Art-terapia înseamnă stimulare senzorială,
Bucureşti, 2008 achiziţie de deprinderi şi adaptare. (Malchiodi
Brumariu, M.-C. (2008, 08 10). Terapia 2003).
prin joc îi ajută pe copii să comunice. Stimularea senzorială se referă la utilizarea
Preluat de pe http://adevarul.ro/ artei pentru a dezvolta procesele senzoriale,
sanatate/medicina/jocul-rol-terapeutic- motrice și abilitățile de interacțiune cu
1_50ae646f7c42d5a6639c4ef2/index.html terapeutul sau ceilalți copii. Utilizarea unor
Şchiopu, U. (1970). Probleme psihologice mijloace specifice ( precum nisipul, apa) sau
ale jocului şi distracţiilor. Bucureşti: Editura analizarea tactilă a unor materiale cu diferite
didactică şi Pedagogică. texturi pot constitui puncte de pornire pentru
activități cu specific art-terapeutic.
5.3.5.f. Art-Terapia Achiziționarea de deprinderi subliniază
ideea prin care art-terapia ajută copiii să-și
Stimularea prin artă este o metodă de însușească numeroase deprinderi, de la cele
intervenţie recuperatorie care presupune mai simple (de exemplu cele motrice, cum

61
ar fi: ținerea corectă a pensulei în mână, Metode si tehnici utilizate
îmbibarea pensulei în culoare și apă), până la
cele mai complexe (deprinderi de comportare Stimularea prin mişcare – vizează parcurgerea
prosocială față de consilier sau de ceilalți unui program structurat conţinând activităţi
copii). fizice care să conducă la dezvoltarea
Adaptarea este un alt concept cheie care psihomotorie a beneficiarilor (jocuri cu
caracterizează ședințele de art-terapie. Pentru mingea, cu cercuri, cu bile, popice, baloane
o bună desfășurare și într-un mod organizat, etc).
copiii trebuie să se adapteze în primul rând Metodele de lucru se bazează pe mişcări
mediului unde se desfășoară activitatea. naturale şi dorinţa copiilor de a interacţiona.
Copiii care pot beneficia de eficacitatea art- Activităţile se vor varia astfel încât să se evite
terapiei sunt copii cu tulburări emoționale și de plictiseala, monotonia.
5 conduită, cu deficiențe mentale, cu autism, cu Stimularea prin joc - vizează parcurgerea unui
probleme de dezvoltare, cu ADHD, suferinzi de program structurat conținând activități ludice
leucemie. care să conducă la dezvoltarea armonioasă

„UTILIZAREA ARTEI IN TERAPIE CONSTITUIE O ALTERNATIVĂ DE EXPRIMARE NON-VERBALĂ A


EMOŢIILOR ŞI COGNIŢIILOR”
a beneficiarilor în plan fizic, psihic și motor.
Art-terapia promovează convingerea că prin Indiferent de vârstă jocul este fundamental
artă, copiii se pot exprima creativ, subliniind
faptul că produsul final este mai puțin
important decât procesul terapeutic în sine.
Obiectivele stimulării prin arte combinate
sunt:
- dezvoltarea și consolidarea deprinderilor
și calităților motrice de bază, a abilităților
manuale, a motricității fine,
- creșterea autonomiei și exersarea
dominanței laterale
- însușirea corectă a schemei corporale Foto: Michael Carroll
- scăderea frecvenţei / dispariţia unor mişcări
stereotipe pentru comunicare. El eliberează stresul,
- educarea mişcărilor simultane şi coordonate stimulează creativitatea, iar pentru copii este
- imitarea gesturilor simple un mediu sigur de exprimare a sentimentelor,
- creşterea capacităţii de coordonare oculo- de explorare a relațiilor și de mărturisire a
dorințelor. Limbajul copiilor rămâne în urma
motorii, de concentrare a atenţiei
dezvoltării lor cognitive, iar ei comunică
- dezvoltarea capacităţii de identificare a
prin joacă ceea ce înțeleg din lumea care îi
culorilor/formelor/obiectelor, etc.
înconjoară. Astfel, jucăriile sunt percepute
- imbunătăţirea comunicării funcţionale
drept cuvinte, iar jocul ca limbaj.
- creşterea gradului de sociabilitate Jocul va fi formal/informal, structurat /
- stimularea creativităţii nestructurat.
Prin atingerea obiectivelor, rezultă: Stimularea prin muzică si dans
- creşterea gradului de încredere în forţele Spre deosebire de alte forme artistice
proprii muzica se adresează și este receptată de
- dezvoltarea stimei de sine oameni în mod direct. Lumea sunetelor
- dezvoltarea autonomiei şi independenţei este universală. Are elemente care reflectă
personale, a creativităţii şi imaginaţiei toate stările sufletești: manifestările de
- creşterea capacităţii de interrelaţionare şi bucurie, melancolie, atingând toate aspectele
stabilire de contacte sociale, a gradului de fundamentale ale sensibilității umane.
dezvoltare emoţională Muzica poate avea un efect liniștitor asupra
- îmbunătăţirea abilităţilor de comunicare individului, reduce tensiunile individuale și
interpersonale, poate oferi consolare, dar
Programele oferă jocuri şi activități de poate avea efect activator, mobilizând pentru
stimulare potrivite vârstei, diagnosticului si activitate și imprimând ritm acesteia. Iar
nivelului de dezvoltare cu scopul formării dansul fiind o formă de exprimare liberă, o
şi educării abilităților fiecărui beneficiar. formă de comunicare nonverbală, spontană,
fără reguli, fără aşteptări redă bucuria şi
optimismul prin mişcări.

62
Stimulare prin artă vizuală Heinz Katschnig, Mugur Ciumăgeanu, Dan
În sesiunile obișnuite de artă, copii își dezvoltă Ghenea şi Raluca Sfetcu- Linii directoare
observația și învață să reproducă ceea ce pentru echipe multidisciplinare- Curs
văd sau simt. Ei își dezvoltă o mai bună structurat pentru terapie ocupationala-
coordonare oculo-manuală si motricitatea Bucuresti 2009
fină, creativitatea și imaginația. Copiii învață
să combine propria exprimare liberă cu a 5.3.5.g. Meloterapia
celorlalți în activități comune. Progresul are
loc în etape. Aplicând tehnici de lucru cu Ce este meloterapia?
diverse materiale şi instrumente, beneficiarii
învaţă etapele de realizare a unor produse Meloterapia reprezintă folosirea muzicii şi
simple, le realizează şi apoi analizează, a sunetelor într-un cadru structurat pentru
descriu şi apreciază produsul finit. Repartiţia a promova bunăstarea mentală, fizică, 5
în grupele de lucru se face în funcţie de emoţională şi socială a unui individ sau a unui
vârsta biologică si abilităţile existente de grup de indivizi. Terapia prin muzică nu este
către fiecare persoană în parte. În general, se doar o formă de educaţie muzicală a cărei
lucrează prin formarea şi exersarea abilităţilor scop este de a-i ajuta pe copii să deprindă
psihomotrice generale, prin intermediul abilităţi muzicale de bază, precum cântatul la
acţiunilor de explorare senzorială a mediului un instrument.
înconjurător, a materialelor folosite. Se
urmareste îmbunătăţirea motricităţii fine,
aplicând tehnici de lucru precum: rupere,
pliere, rasucire, mototolire, tăire, îndoire,
bobinare, lipire, legare, înşiruire, modelaj; şi
dezvoltarea structurilor perceptiv-motrice
de bază: culoare-formă, mărime,orientare
spaţială. Se fac exerciții de recunoaştere a
diverselor instrumente de lucru: pensula,
foarfeca, lipiciul, rigla şi exerciţii practice
de recunoaştere a materialelor de lucru:
aţa, sfoara, şnurul, plastilina, carioca, lutul,
mărimea, grosimea şi culoarea hârtiei, Foto: Fundația Inocenți
beţişoarele, panglicile, etc. Tehnicile de În literatura de specialitate referitoare la
stimulare prin artă vizuală oferă beneficiarilor meloterapie sau la copiii cu nevoie speciale,
oportunitatea de a explora și exprima, prin s-au evidențiat studiile efectuate de către
intermediul materialelor specifice creației psihologii Carl Rogers și Daniel Stern, care
artistice, dificultățile în legătură cu diversele au conceput teorii interesante cu privire
trăiri sau relații personale. la atitudinea pozitivă necondiționată și la
ȘUTEA Rozalia acordajul afectiv. În spațiul românesc, trebuie
să amintim studiile elaborate de Cristina
Bibliografie: Neamțu și Alois Gherguț, Dorina Sălăvăstru,
Constantin Cucoș și Emil Păun.
-Metodologia ARACIS – cerinţe generale
pentru specializări din domeniul „Psihologie” Care este scopul meloterapiei?
Curriculum Bsc in Occupational Therapy,
Designed by ENOTHE in cooperation Pe de o parte, scopul iniţial al meloterapiei
with: Universitatea de Vest din Timisoara, este de a stabili un punct de contact cu un
Universitatea din Oradea, Universitatea din copil, devenind mai apoi o modalitate de
Bacau, Romania, November 2005 – Proiect adresare într-un mediu în care copilul să se
Joint Action, Facilitation and Participation of simtă în siguranţă, indiferent de dificultăţile
Young Persons with Disabilities in an Enlarged fizice și psihice cu care se confruntă.
Europe (FPYPDEE), Youth no. 113161-JA-1- Pe de altă parte, meloterapia poate fi folosită
2003 pentru a canaliza, într-un mod constructiv
http://www.enothe.hva.nl/projects/tuning/fpypdee/ şi pozitiv, energiile unui individ foarte activ.
reportsection2b_final2006.pdf În egală măsură, munca în grup poate fi
-Runceanu.E.Laura-Hathazi.Andrea.-Educarea întrebuințată pentru a îmbunătăţi şi/sau a
persoanelor cu dizabilități multiple- Cluj- pune în practică o serie de deprinderi sociale,
Napoca 2006 (suport de curs) precum conştientizarea şi aprecierea celorlalţi
-Drugas.Ioana- 101 aplicatii artterapeutice in membri ai grupului, ascultarea, aşteptarea
consilierea copiilor, Ed.Primus 2010, Oradea- rândului și abilităţile de lider.

63
Care sunt categoriile de beneficiari ai să asocieze și alte tipuri de activități, să își
meloterapiei? dezvolte limbajul (execuția corectă a unei linii
melodice și pronunțarea corectă a textului se
Categoriile de beneficiari ai meloterapiei realizează prin sincronizare) prin accentuarea
includ copii cu vârste cuprinse între și repetarea unor sunete și structuri care, prin
câteva luni și până la adulți, activitățile ritmicitate, îmbogățesc tehnicile (observarea,
desfășurându-se într-o sală amenajată așteptarea, ascultarea, validarea, limitarea
corespunzător. și dezvoltarea) și procedurile de (auto)
In cazul beneficiarilor programului Fundației descoperire personală (observare individuală
Inocenți din Bistrița, aceștia sunt copii și tineri și de grup, descoperirea, problematizarea etc.).
institutionalizați care au fost diagnosticați cu: De asemenea, s-a constatat că aceşti copii
tulburări din spectru autist, sindromul Down, au în vorbire o paletă mult mai largă şi mai
5 întârziere de dezvoltare, paralizie cerebrală, nuanţată, formată în urma abordării unui
dificultăţi și/sau tulburări de comunicare, repertoriu diversificat, sunt mai sociabili şi mai
deficienţe de auz sau de vedere. Totodată, generoşi prin abordarea meloterapiei de grup.
meloterapia poate viza și copiii considerați
ca fiind izolaţi, retraşi, agresivi, temători/

„ ...SCOPUL INIŢIAL AL MELOTERAPIEI ESTE DE A STABILI UN PUNCT DE CONTACT CU UN COPIL,


DEVENIND MAI APOI O MODALITATE DE ADRESARE ÎNTR-UN MEDIU ÎN CARE COPILUL SĂ SE SIMTĂ ÎN
SIGURANŢĂ, INDIFERENT DE DIFICULTĂŢILE FIZICE ȘI PSIHICE CU CARE SE CONFRUNTĂ.”
anxioşi, hiperactivi, haotici sau care prezintă Care sunt instrumentele, materialele și
elemente de comportament comunicațional echipamentele folosite în meloterapie?
frustrant. Nu trebuie neglijați nici copiii care
au abilităţi sociale slabe, limitatări fizice și În meloterapie sunt folosite instrumente de
comportamente fixe. percuție (tobă, tamburină, maraca etc.) și
instrumente de suflat (muzicuță, nai, fluier
Care sunt metodele, tehnicile și procedurile etc.), materiale cu caracter educațional
folosite în meloterapie? (planșe, pictograme etc.) și echipamente
(clopoțel, xilofon etc.) care ajută la atingerea
În meloterapie sunt folosite o serie de metode, unui anumit număr de obiective propuse la
tehnici și proceduri care îi ajută pe copii să începutul sesiunii. Printre aceste obiective,
abordeze sesiunile alocate activităților de amintim: creșterea conștientizării de sine a
educație muzicală și să construiască relaţii copilului, creșterea conștientizării relațiilor
pozitive, de incredere atât între ei, cât și cu cu o altă persoană, motivarea de a comunica
liderul sesiunilor. și sprijinirea lui de a se exprima personal,
Cea mai folosită dintre metode este metoda oferindu-i perspectiva ascultării.
activității frontale, cu adresabilitate directă Practicianul are la îndemână fișa de
(salutul, improvizația instrumentală liberă sau observație, fișa de evaluare și jurnalul reflectiv
structurată, dansul în perechi, dansul pânzei, pentru a consemna, la sfârșitul fiecărei
jocul etc.), care induce implicarea grupului sesiuni, informațiile referitoare la fiecare copil
în activitate de tip individual și/sau colectiv. și/sau la întregul grup care a participat la
Relaționarea directă cu liderul de grup prin activitatea muzicală.
aceste tipuri de activități este preponderentă,
dar nu limitativă, întrucât copiii sunt încurajați Care este rolul specialistului în
să își elibereze stările interioare și să se meloterapie?
manifeste într-un mod deschis. Acest tip de
abordare ajută la obținerea sentimentului de Terapia educaţională prin muzică îi oferă
liniștire și de implicare emoțională pozitivă în specialistului posibilitatea de a întrebuința
activitate, fapt care le conferă o stare de bine limbajul muzical pentru a determina crearea
și o recunoaștere a acceptării necondiționate unei motivaţii pozitive, deschiderea individuală
într-un context determinat. sau de grup către actul de comunicare,
Suntem de acord cu opinia potrivit căreia precum şi creşterea performanţelor şcolare în
„Prin joc și doar prin joc un copil sau un adult rândul copiilor cu dizabilități.
poate fi creativ și să își poată folosi întreaga În egală măsură, prin participarea activă a
personalitate și doar fiind creativ se poate acestei categorii de beneficiari la derularea
descoperi pe sine însuși” (Winnicott, D.W. de activităţi cu caracter muzical se va
Playing and Reality, 1971). Astfel, copiii învață promova ascultarea centrată, se va dezvolta

64
concentrarea individuală și colectivă și va Bibliografie:
crește durata de atenţie acordată activității
în care sunt implicați. Prin meloterapie, 1. Music as Therapy International (Reg. Charity
copiilor li se vor oferi oportunităţi de a explora No. 1070760), tradus de Maria-Monika Szabo
conducerea unei activități în cadrul sesiunii, (psiholog, CSEI Nr. 1, Oradea)
precum și luarea de decizii în funcție de 2. Neamțu Cristina, Alois Gherguț, 2000,
anumiți parametri. Psihopedaggie specială, Editura Polirom, Iași
3. Sălăvăstru Dorina, 2006, Didactica
psihologiei. Perspective teoretice și metodice,
Editura Polirom, Iași
4. Cucoș Constantin, 2013, Educația.
Experiențe, reflecții, soluții, Editura Polirom,
țIași
5
5. Păun Emil, 1999, Școala. O abordare
sociopedagogică, Editura Polirom, Iași
6. Winnicott, D.W., 1971, Playing and Reality,
Tavistock Publications
7. www.inocenti.ro
Foto: Fundația Inocenți
5.3.6. Activitati de stimulare senzoriala
Practicianul / liderul sesiunii trebuie să le
ofere copiilor sprijin emoţional, verbal și Stimularea senzorială
comportamental atunci când aceștia încearcă
noi experienţe sau dezvoltă noi abilităţi. Un alt aspect al terapiei psihologice pentru
Toţi copiii implicaţi ar trebui să descopere copiii cu dizabilități neuropsihomotorii este
că sesiunile de muzică reprezintă un prilej utilizarea în cadrul terapiei a camerei multi-
de a se bucura și de a împărtăşi experienţe senzoriale. Camera de stimulare senzorială
pozitive cu ceilalţi, simțind o atitudine pozitivă este un spaţiu controlat, securizant
necondiționată și acordajul afectiv manifestat şi familiar, în care putem prezenta o serie de
de către specialist. stimuli vizuali, auditivi, olfactivi şi tactili cu
garanţia că copilul trăieşte o experienţă de
Care este utilitatea relaționării dintre învăţare. Spaţiul aproape magic din camera
specialiștii în meloterapie? de stimulare senzorială este un ambient
atrăgător pentru copii, fiind un amestec
Interacțiunile dintre specialiștii și practicanții de culori, sunete, arome, texturi şi efecte
activităților cu caracter muzical reprezintă luminoase. Camera senzorială este proiectată
un factor important atât în dezvoltarea pentru a elimina distracțiile și-l ajută pe
competențelor personale, cât și în direcția copil sa-și concentreze atenția pe diferite
descoperirii de noi strategii și metode experiențe senzoriale.
didactice care să contribuie la îmbunătățirea Printre tipurile de stimulare senzorială se
folosirii meloterapiei la copiii cu dizabilități. numără cea vizuală - prin utilizarea lămpii cu
Aceste interacțiuni se realizează prin urmarea bule, perdelei de fibră optică, proiectoarelor
de cursuri de formare specializată, prin de imagini, jocurilor cu lumini; auditivă - prin
documentare individuală și/sau colectiv, folosirea trusei de instrumente muzicale și
precum și prin receptare directă, ca formă utilizarea muzicii terapeutice; tactilă - prin
de asistare la diferite tipuri de activități din folosirea diferitelor texturi conferite de plăci
această sferă. tactile si a piscinei cu bile; olfactivă - prin
Folosirea eficientă a informațiilor dobândite folosirea aromoterapiei; gustativă - trusă
în urma relaționării dintre specialiști îi va personalizata cu diferite gusturi.
permite fiecărui copil să aibă curaj și succes Stimularea multisenzorială urmarește să
în inițiativa de a-i aborda pe ceilalți, îi va mări ofere copilului prin diferite jocuri și exerciții un
încrederea în sine şi va conduce la un progres context de situații în care să-și poata antrena
în dezvoltarea socială și a comunicării. capacitățile care-l ajută să se dezvolte pe plan
Totodată, meloterapia poate fi folosită pentru psihic. De aceea, când vorbim de stimulare
a lucra cu copilul în vederea dezvoltării multisenzorială ne gândim la o influențare
acestor abilităţi de comunicare și îmbunătățirii complexă, prin exerciții în mai multe domenii:
stimei de sine. vizual, auditiv, perceptiv, verbal, toate având
COROI Ildiko ecou pozitiv în manifestările afective și sociale
ale copilului.

65
Diferite zone ale creierului se maturizează mult antrenăm atenția. Pe atenție se bazează
doar în anumite perioade, prevazute genetic. mai târziu învățarea, voința, succesul.
Acestea sunt perioade propice (critice), în A stimula inseamnă, pe lângă interacțiunea
care sunt realizabile anumite funcții, anumite cu copilul, și pregătirea pentru copil a unui
„învățări”. loc, a unui spațiu care să corespundă cât
mai bine nevoilor lui, în care să poată explora
cu siguranță, să se joace, să-și folosească
mușchii, simțurile, atenția.
A stimula înseamnă a provoca interesul
pentru cunoaștere și pentru relație
interpersonală.
Beneficiarii camerei de stimulare senzorială
5 sunt copii cu întârzieri mintale, deteriorări
senzoriale severe sau probleme neurologice
(autism, ADHD, Sindrom Down), copii cu
dificultăți perceptuale sau disfuncție de
integrare senzorială, precum si copii cu
Foto: Michael Carroll dizabilități severe/profunde. De asemenea,
Dacă aceste conexiuni nu se produc în stimularea senzorială și-a dovedit
intervalul de timp prestabilit, este puțin eficiența și în cazul copiilor cu tulburări
probabil sau exclus ca ele să se producă comportamentale. Utilizatorii de scaun rulant
mai târziu. Pe de altă parte, sinapsele au o care nu au activitate motorie grosieră pot de
capacitate crescută de formare în perioada asemenea beneficia de camera senzorială.
copilăriei. La vârstă mică există posibilitatea Camera multisenzorială s-a demonstrat că
reantrenării unor porțiuni extinse din scoarța stimuleaza abilitățile cum ar fi dezvoltarea
cerebrală. Faptul că un copil are o anumită senzorială (auz, văz, gust, miros și atingere),
dizabilitate, o intârziere a dezvoltării într-o coordonarea oculo-motorie, cauză efect,
anumită privință, (pe plan motor, perceptiv, dezvoltarea limbajului, controlul asupra
etc), trebuie pus în balanță cu posibilitățile mediului și relaxarea, lucrând la început pe
de a-l ajuta pe plan psihologic, respectiv miros, muzică, atingeri și gusturi, ajungând
oferindu-i un mediu, niște stimuli care să-i să promovam activitatea intelectuală și să
susțină, să-i stimuleze dezvoltarea potrivit încurajăm relaxarea în timpul stimulării
nevoilor sale specifice. Este fascinant de simțurilor copiilor. Atenția trebuie concentrată
observat cum se întrepătrund domeniile pe diferite experiențe senzoriale. Stimularea
funcționale, cum stimulând de exemplu ușoară scade agitația copilului îl liniștește,
dezvoltarea auzului la un copil intervenim relaxează, le place și le crește perioada de
asupra reacțiilor sale emoționale, care concentrare a atenției asupra unei sarcini.
la rândul lor îmbunătățesc inteligența și Au fost constatate o serie de beneficii
capacitatea de cunoaștere. Cercetările au semnificative ale camerei de stimulare
dovedit că dezvoltarea copiilor sănătoși are senzorială asupra copiilor cu dizabilități,
la baza aceleași procese ca și dezvoltarea printre care se numără: creșterea stimei de
copiilor cu anumite dizabilități. sine, reducerea stereotipiilor, dezvoltarea
orientării spațio-temporale, creșterea
Cum trebuie ințeleasă stimularea toleranței la stimuli, a gradului de autonomie
multisenzorială? și control, sporirea receptivității privind
relaționarea.
Stimularea este o provocare la răspuns. Când În plus, asigură un mai bun control asupra
lauzi pe cineva, îl stimulezi, îl provoci să-ți mediului, induce o stare de relaxare, crește
acorde atenție. Când îi arăți ceva, îl provoci capacitatea cognitivă, reduce crizele de
să privească, cînd îl mângâi sau îl atingi, îl automutilare si heteroagresivitate, diminuează
provoci să facă o mișcare. stările de tensiune și anxietate.
Stimularea oferă un ajutor în plus normalizării, MIRON Ioana, IEPUREANU Romana,
adică ameliorării copilului care are anumite
întârzieri în dezvoltare. Fiecare simț, fiecare Bibliografie selectivă:
parte a corpului său poate fi stimulată.
Activitatea de stimulare sprijină procesul de Suport de curs - Sempronia Filipoi , Steluta
concentrare a atenției. Timpul cât bebelușul Palade, „Cum sa ajutăm bebelușul să se
este provocat să urmarească un obiect dezvolte?”
www.kreativity.ro/camerastimularesenzoriala
reprezintă un timp de atenție. Cu cât se repetă
www.sensory-processing-disorder.com/sensory-
mai mult o activitate de stimulare, cu atât mai
room.html

66
5.3.7. Activități de dobândire a autonomiei întotdeauna pe deplin efortul intelectual și
munca depusă de persoanele implicate în
Demersul de formare a autonomiei acest proces complex de dobândire treptată
personale a autonomiei personale. Aceste activități sunt
realizate de educatorul specializat și vor avea
Autonomia personală presupune ca un individ 2 componente:
să își formeze și să își dezvolte atitudini - formarea şi dezvoltarea deprinderilor
și comportamente adecvate promovării primare: alimentare, fiziologice şi de igienă
unui stil de viață sănătos, fizic și psihic, să personală
parcurgă anumite etape de autocunoaștere - formarea de deprinderi sociale
și de dezvoltare personală care să îl ajute să COROI Ildiko
Bibliografie:
își cultive stima de sine și să își formeze o
imagine personală pozitivă. Totodată, acest
5
fapt impune și o acceptare a diferențelor 1. Bontaș Ioan, 2007, Pedagogie, tratat,
care există între alți indivizi din societate, Editura All, București
prin identificarea tehnicilor și strategiilor de a 2. Vlăsceanu Lazăr, Zamfir Cătălin, 1993,
practica un comportament sănătos în raport Dicţionar de Sociologie, editura Babel,
cu întreaga societate. Bucureşti

„AUTONOMIA PERSONALĂ PRESUPUNE CA UN INDIVID SĂ ÎȘI FORMEZE ȘI SĂ ÎȘI DEZVOLTE ATITUDINI


ȘI COMPORTAMENTE ADECVATE PROMOVĂRII UNUI STIL DE VIAȚĂ SĂNĂTOS, FIZIC ȘI PSIHIC...”
În egală măsură, autonomia implică și 3. Giddens Anthony, 2000, Sociologie, editura
dezvoltarea deprinderilor de orientare, All, Bucureşti
relaționare și socializare în vederea 4. Fundația Inocenți, Olimpiada Inocenților 8,
funcționării normale în comunități 15 mai 2014, Bistrița (Broșura de promovare a
socioculturale bine determinate. În cazul evenimentului)
în care aceste etape nu sunt respectate 5. www.inocenti.ro
și aplicate corect în societate, se creează 6. Rogers Sally J., Donovan Carol M.,
o neconcordanță în raport cu valorile și D’Eugenio Diane B., Brown Sara L.,
normele sociale practicate, iar individul Whiteside Lynch Eleanor, Martha S. Moersch
poate fi marginalizat și izolat față de ceilalți and Schafer D. Sue, Early Intervention
membri ai comunității. Pentru evitarea acestor Developmental Profile
situații, sunt recomandate atât anumite forme
de educație, cât și consilierea individuală, 5.3.8. Activități de educatie timpurie
familială, instituțională etc.
În cadrul Fundației Inocenți, copiii cu Educația și tipurile de educație
dizabilități sunt orientați pas cu pas către
dobândirea unei anumite forme de autonomie „Din punct de vedere teoretic, educația
personală, prin aplicarea de strategii și reprezintă „un fenomen socio-uman care
metode didactice (de pildă, jocul și terapia asigură transmiterea acumulărilor teoretice
ocupațională) care să îi ajute să depășească (informațiilor) și practice (abilităților) obținute
dificultățile curente cu care se confruntă. de omenire de-a lungul evoluției social-istorice
tinerelor generații, formându-le personalitatea
și profesionalitatea necesară desfășurării de
activități utile în plan social” (Ioan Bontaș,
2007).
Prin educație se realizează progresul și
dinamica oricărei societăți, sub diferite
forme, printre care le amintim pe cele mai
des întâlnite în literatura de specialitate și
consacrate terminologic - educația formală,
educația nonformală și educația informală.
Pe de o parte, educația formală face referire
Foto: Fundația Inocenți
la formă, la precizie, organizare din punct de
vedere legal, la formă, potrivit etimologiei
Acest demers este condiționat de o serie de
latinești „formalis”. Ea reprezintă „actul
factori externi care le imprimă un anumit oficial complex de transmitere a cunoștințelor
ritm de viață ale cărui rezultate nu reflectă

67
Obiective de referință Exemple de activități de învățare

- cunoașterea corpului omenesc, structurarea - exerciții de discriminare și identificare a părților


schemei   corporale și a lateralității componente ale corpului
- identificarea  corectă a denumirilor senzațiilor - exerciții de recunoaștere și reproducere a
de bază diferitelor poziții și de conștientizare a dominanței
- cunoașterea corpului omenesc cu structurarea - exerciții de recunoaștere și identificare a
schemei corporale și a lateralității cuplurilor morfo-functionale
- identificarea  corectă a denumirilor sau a -exerciții de stabilire a direcției, poziției
senzațiilor de bază -exerciții de ordonare, seriere, pe bază de criterii
- dezvoltarea conduitelor perceptiv-motrice diverse
spațiale

5 Formarea și educarea unor abilități manuale și a unor deprinderi de muncă

Obiective de referință Exemple de activități de învățare

- dezvoltarea deprinderilor de igienă personală - exerciții de numire și utilizare corectă a sălii de


- dezvoltarea deprinderilor de igienă baie, a obiectelor de toaletă
vestimentară și a încălțămintei - exerciții de utilizare a denumirilor obiectelor
- dezvoltarea deprinderilor de vestimentare, de alegere a lor în funcție de
igienă alimentară momentul zilei
 - dezvoltarea deprinderilor de întreținere și - exerciții de curățare și depozitare a lor
igienizare a locuinței - exerciții de numire, alegere, asortare, întreținere
și păstrare a lor
- exerciții de familiarizare cu sala, mobilierul și
teoretice și practice și de asimilare (învățare) utilitățile bucătăriei
a acestora de către tânăra generație, în - exerciții de recunoaștere  a celor mai importante
alimente
special în cadrul instituționalizat, adică în - exerciții de însușire și utilizare corecta a
cadrul instituțiilor de învățământ de toate denumirii spațiilor de locuit și dependințelor
gradele: școlare, postșcolare, universitare și - exerciții de identificare și utilizare corectă a
postuniversitare” (idem, pp.15-16). pieselor de mobilier
Pe de altă parte, educația nonformală nu - exerciții practice de aranjare și utilizare a veselei
și tacâmurilor
prezintă forme oficiale în afara structurilor
organizate într-o modalitate oficială pentru
desfășurarea de activități. Ea „se desfășoară educaționale fără forme educative speciale,
în cadrul unor instituții și unor forme specifice deci spontane, involuntare, de la sine,
altor activități, care direct, dar în mai mare neașteptate, fără să le conștientizeze în mod
măsură indirect, își proiectează și mai ales expres, dar care influențează personalitatea
îndeplinesc și obiectivele educaționale: mass tinerilor, dinamizând: viața și comportamentul
media – radioul, televiziunea, presa, teatrul, pe stradă, în parcuri, în mijloacele de
cinematograful, ca și muzeele, expozițiile, transport, în întâlnirile și discuțiile
anumite activități cultural-artistice, științifice, întâmplătoare etc.” (idem, p.17).
sportive, economice etc.” (idem, p.16). Această prezentare a tipologiei consacrate
din literatura de specialitate este menită să
ilustreze importanța modalității de abordare a
acestui sector de activitate extrem de valoros
pentru evoluția oricărei societăți.
În ceea ce privește implementarea concretă
a acestor tipuri de educație în activitățile
socioculturale, este de la sine înțeles că
acestea nu își găsesc aplicabilitate în toate
formele de învățământ, cu beneficiari
aparținând unor categorii speciale. Astfel,
în cazul copiilor cu dizabilități, practica a
Foto: Fundația Inocenți
dovedit că numai două tipuri de educație sunt
preponderente la vârstă fragedă: educația
Cea de-a treia formă de educație, informală, nonformală și educația informală. Pentru
(de la latinescul „informis, informalis” - reușita abordării eficiente a acestor tipuri
întâmplător) este condiționată și „determinată de educație este indicat să existe interes
de o serie de acțiuni socio-umane, culturale pentru aplicabilitatea lor de la o vârstă cât
etc., care includ în ele și efecte (obiective) mai timpurie, să se opereze o intervenție

68
educațională timpurie care să le ofere care nu au nici o pregătire în îngrijirea și
copiilor cu dizabilități o șansă în plus pentru recuperarea copiilor cu dizabilități. Deci toate
dobândirea abilităților de comunicare, informațiile oferite părinţilor trebuie “traduse”,
autonomie personală și integrare socială. deoarece cu cât vin în contact cu mai mulți
De pildă, copiii aflați în Centrul de Protecție termeni de specialitate cu atât ideea de a
a Copilului din Bistrița beneficiază, în cadrul deveni co-terapeuți devine pentru ei mult prea
Fundației Inocenți, de activități nonformale greu de realizat. Astfel folosind un limbaj
și informale practicate de către animatori accesibil, prezentându-le lucruri practice,
socio-educativi care au dobândit competențe implicându-i activ în ședințele de recuperare,
de comunicare și de relaționare în această ei vor realiza cât de mare poate fi contribuția
direcție. Printre aceste activități, amintim: lor în recuperarea copiilor.
excursii la obiective turistice (muzee, Principalele mijloace de informare și instruire
castele, biserici, cetăți), la grădini zoologice a părinţilor sunt:
5
și botanice, parcuri și mini-ferme, bazine de • asistarea la ședințele de recuperare și
înot, ieșiri în natură, ateliere de artă populară implicarea activă în recuperarea copiilor;
și meșteșuguri tradiționale (olărit, pictură, • oferirea unor materiale care pot cuprinde
sculptură etc.), precum și la evenimente atât informații despre diagnostic cât și
organizate în cadre determinate (proiecții programul de lucru pentru acasă;
de film, spectacole de circ și de carnaval, • oferirea de cursuri.
festivaluri cu caracter istoric), ieșiri la
centre comerciale și alte instituții publice,
Asistarea la ședințele de recuperare
organizarea Olimpiadei Inocenților (a se vedea
Broșurile de promovare a evenimentelor
Prin participarea părintelui la ședințele de
anuale) și participarea la Gala Moș Nicolae cu
recuperare, el va vedea cum se lucrează cu
minispectacol.
copilul, cum se dau comenzile, care este
Toate aceste tipuri de educație practicate în
cadrul Fundației Inocenți ajută beneficiarii la tonul folosit, ce metode și tehnici se folosesc,
dezvoltarea cognitivă și emoțională, precum și care este succesiunea lor, ce materiale sunt
la integrarea socială. necesare sau cum se pot improviza unele și
COROI Ildiko cum se oferă o recompensă.
Bibliografie Specialistul trebuie să-i explice părintelui în
permanență cum să stimuleze adecvat copilul,
Bontaș Ioan, Tratat de Pedagogie, Editura All, ce activități sau exerciții să facă, ce materiale
București, 2007 să folosească și la ce anume folosește fiecare
exercițiu.
5.4. Activități cu și pentru părinți și familia De obicei la sfârșitul fiecărei ședințe
extinsă specialistul stă de vorbă cu părintele și îl pune
la curent cu evoluția problemelor și se dau
5.4.1. Părintele ca și co-terapeut în procesul părintelui câteva indicații pentru lucrul acasă
de recuperare cu copilul. Atunci când facem recomandările
trebuie să avem în vedere faptul că părinţii
Părinţii sau aparținătorii copilului trebuie să nu au instruirea necesară efectuării tuturor
fie bine informați cu privire la nevoile copiilor metodelor pe care le folosește un specialist
cu dizabilități, diagnosticul și modul de și deci se recomandă exerciții simple care
manifestare al acestora și de asemenea, să fie nu implică nici un fel de risc. Uneori părinţii
implicați în procesul terapeutic. vor avea nevoie de training parental pentru
Recuperarea copilului nu se referă exclusiv probleme specifice.
doar la programul aplicat de specialiști în Nu trebuie să uităm de contraindicații, în
cadrul centrului ci ea trebuie să se extindă special pentru recuperarea kinetică (ex.:
și în viața de zi cu zi a copilului devenind copilul nu trebuie așezat în poziția… pentru
de fapt un mod de viață. Unul dintre că….). De cele mai multe ori părintele refuză
obiectivele specialiștilor este să-i ajute pe să lucreze cu copilul pentru că îi este teamă
părinţi să devină co-terapeuți în procesul de că greșește sau că îi va face rău. De aceea
recuperare a copiilor. Este bine știut că dacă se începe cu explicarea exercițiilor simple și
munca specialistului nu este susținută și de pentru ca aceștia să înțeleagă mai repede și
părinţi, prin lucrul cu copilul acasă, atunci și mai ușor pot fi puși să lucreze întâi în sală sub
rezultatele vor fi minime și progresele vor supravegherea directă a kinetoterapeutului
întârzia să apară. Trebuie ținut cont și de care le poate ghida mișcările și corecta
faptul că în acest caz vorbim de persoane greșelile.
Părintele trebuie să învețe nu numai mișcările

69
care trebuie executate ci și cum să-și “simtă” aceștia să nu mai depindă doar de un astfel de
copilul la fiecare mișcare pe care acesta serviciu.
o execută, care este ritmul și succesiunea
exercițiilor, când este indicată pauza în timpul 5.4.2. Consilierea parintilor
programului, cum să-și încurajeze copilul și nu
în ultimul rând cum să-l recompenseze. Consilierea părinţilor se centrează pe:
Discuțiile cu părinţii sunt foarte utile, pentru - rezolvarea problemelor de adaptare,
că aceștia, petrecându-și majoritatea timpului - învăţarea unor comportamente adecvate
alături de copii, pot oferi informații importante care să-i ajute să fie eficienţi în procesul de
despre noile achiziții ale acestora. În acest educare a copilului,
fel specialistul va ști ce dificultăți întâmpină - autocunoaştere,
copilul și pe ce probleme și tehnici / metode - optimizarea şi dezvoltarea personală,
5 trebuie să insiste. - dezvoltarea strategiilor de coping la
problemele emoţionale.
Oferirea materialelor informative
Prin consiliere se oferă clientului ajutor şi
De cele mai multe ori părinţii nu au cunoștințe susţinere în condiţiile în care aceasta este
despre diagnosticul copiilor, despre solicitată de către client. Consilierea se
recuperare sau despre evoluția manifestărilor bazează pe parteneriatul profesionistului cu
bolilor sau sindroamelor. Ei știu doar că au clientul în vederea îmbunătăţirii capacității
copii cu dizabilități și, atât din teama de a nu de adaptare a clientului la situaţiile cu care
face rău cât și datorită lipsei de informații, acesta se confruntă şi găsirii resurselor şi
nu vor interveni în recuperarea copiilor lor, modalităţilor de rezolvare a problemelor şi
considerând că doar niște specialiști au depăşirii dificultăţilor cu care se confruntă.
acest rol. Drept urmare merg cu ei în centre Consilierea se realizează într-un spaţiu
specializate și crezând că acest lucru este special amenajat destinat şedințelor de
suficient, că au făcut tot ce este posibil pentru consiliere care să asigure intimitatea şi
copiii lor, acasă nu vor mai lucra nimic. Mulți siguranţa clienţilor pentru derularea eficientă
dintre ei nici nu se gândesc că își pot ajuta a sesiunilor de consiliere.
copiii și în alt fel, decât oferindu-le dragoste și Cadrul întrevederilor este stabilit prin
având grijă de satisfacerea unor nevoi de bază intermediul unui „contract terapeutic” ai cărui
(îmbrăcare, hrănire, toaletă, baie). termeni sunt negociaţi în cadrul primelor
În primul rând părinţii trebuie să înțeleagă şedinţe de consiliere. Contractul terapeutic
cât de important este ajutorul lor în terapie. se stabileşte între consilier şi client şi conţine
Primul pas în inițierea părinţilor în recuperare obiectivele ședințelor de consiliere, frecvenţa
este, așa cum am mai spus, asistarea la lor, drepturi şi obligaţii care apar în relaţia de
ședințele de terapie și explicarea procedurilor. consilier-client. Relaţia terapeutică reprezintă
Apoi, pentru a-i implica și mai mult, dar fundamentul sau mediul pe care tehnicile
și pentru a le da încredere, este necesară specializate acționează în vederea obţinerii
oferirea diverselor materiale informative rezultatului scontat în procesul terapeutic.
care să-i ajute să înțeleagă ce înseamnă Calitatea alianţei de lucru depinde de 4
diagnosticul respectiv și ce tehnici pot să componente:
folosească acasă. Aceste materiale conțin - caracteristici ale clientului (motivaţie,
numai lucruri practice care pot fi aplicate și deschidere, relaţii interpersonale, încredere
de persoane fără specializare: posturări și etc);
poziționări, exerciții simple (de bază), etc. Deși - caracteristici personale ale consilierului;
au asistat la terapie și chiar au participat activ, - tehnici utilizate de către consilier (modalităţi
odată ajunși acasă se poate întâmpla ca unele de interacţiune cu clienţii, metode terapeutice
exerciții să fie omise, altele să fie executate utilizate);
incorect și chiar ordinea de execuție să fie - suprapunerea dintre expectanţele clientului
alta. De multe ori părinţii sunt cei care solicită şi terapeutului în privinţa consilierii.
sfaturi și informații din partea specialistului.
Acesta trebuie să le răspundă atât verbal cât Instrumentul de lucru care stă la baza
și cu materiale scrise care pot fi studiate și consilierii este anamneza care reprezintă
reluate acasă de câte ori este necesar. totalitatea informațiilor obținute de terapeut
În concluzie specialiștii nu au ca și atribuții în urma unei discuții deschise cu clientul.
doar recuperarea copilului prin intervenția Așadar, prima etapă a relației dintre terapeut
proprie ci și instruirea părinţilor astfel încât și client o reprezintă realizarea unui contact

70
interuman de care depinde într-o mare precedente sau pot propune ei teme de
măsură rezolvarea cu succes a problemelor discuţie. Grupul poate fi format din minim
pentru care clientul solicită ajutorul. 5, maxim 10 persoane care se întâlnesc
Anamneza reprezintă o importantă sursă de periodic în funcţie de progresele obţinute
date subiective (simptome) despre problemele şi de disponibilitatea părinţilor. Grupul este
cu care se confruntă pacientul și urmărește flexibil, permite intrarea a noi părinţi în grup,
obținerea unor date clare, descriptive privind în măsura locurilor disponibile.
istoricul cazului, precum și a unor informații Grupul de suport se bazează pe:
privind fondul biologic, situația socială și confidenţialitatea celor discutate, respect
profesională, starea psihică și emoțională pentru fiecare membru al grupului, respect
a clientului, etc. În timpul discuției libere, pentru experienţa, sentimentele, punctul
între client și terapeut se stabilește o relație de vedere al celuilalt – fără critici, ascultare
psihologică importantă, prin care clientului reciprocă şi întrajutorare, dezvoltarea unei 5
îi este transmisă încrederea în terapeut și reţele de prieteni, cunostinţe, așteptări
în mijloacele terapeutice alese de acesta realiste şi promovează o atitudine de
pentru a-i rezolva problemele. Nefiind numai acceptare şi susţinere.
o discuție cu scop informativ, de culegere Grupul de suport este un ajutor pentru
a datelor, anamneza are printre altele un părinţii care vor să fie ascultaţi, sprijiniţi, care
obiectiv psihologic, de stabilire a unei relații de se simt izolaţi și neînţeleşi, care vor să-şi
împărtăşească gândurile şi sentimentele, au
încredere între parteneri, un obiectiv formativ,
nevoie de sfaturi, informaţii şi părerea unui
educativ pentru client și, bineînțeles, un
specialist. Printre beneficiile participării la un
obiectiv terapeutic.
grup de suport se numără:
În general anamneza cuprinde evenimentele
- posibilitatea de a împărtăşi experienţa şi de a
dezvoltării psihice, evenimentele educative,
învăţa din experienţa altora care se confruntă
evenimentele privind mediul familial și social,
cu situații similare
boli și fenomene de stress.
- înţelegerea şi obţinerea unei imagini de
ansamblu a caracteristicilor şi dificultăţilor
5.4.3. Grupuri de suport copilului cu dizabilități
- obţinerea informaţiilor despre modalități de
Grupul de suport este o metodă terapeutică în restabilire a echilibrului familial
care mai multe persoane se întâlnesc periodic - dezvoltarea abilităţilor de comunicare
pentru a discuta anumite probleme, comune eficientă în relaţia cu copilul, familia, prietenii
tuturor participanţilor. Grupul de suport nu - conştientizarea din partea părinţilor că nu
trebuie confundat cu terapia de grup, chiar sunt singuri în „suferinţă”
dacă moderatorul acestuia este psihologul. - accesul la resurse pentru a găsi soluții
Prin intermediul grupurilor de suport se eficiente
facilitează întâlnirea între părinţii care se - managementul eficient al timpului, emoţiilor
confruntă cu problematici similare, întâlnire în şi resurselor
care aceştia pot discuta problemele pe care le - dezvoltarea abilităţilor de a lua decizii
întâmpină şi  beneficia de sfaturi profesioniste. adecvate
Se bazează pe conceptul că acei oameni - medierea din partea unui specialist
care împărtăşesc experienţe comune îşi pot - îmbogăţirea cu noi perspective, noi abordări,
oferi unul altuia suport emoţional, prietenie noi puncte de vedere
şi informaţii prin procesul de interacţiune - încurajarea efortului părinţilor de a rămâne
specific grupului. Desfăşurat într-un cadru în contact cu copilul lor şi de a fi disponibili
securizat, membrii au ocazia să primească ei afectiv pentru el în orice circumstanţe.
însuşi răspunsuri şi să ofere totodată suport De asemenea, la începutul întâlnirilor se
pentru alţii. stabilesc anumite reguli care vizează buna
Aceste întâlniri de grup se realizează în funcţionare a grupurilor de suport, care
funcţie de interesele părinţilor pe baza unei sunt puse în vedere fiecărui nou membru al
analize a nevoilor care se face în prealabil grupului:
cu ajutorul chestionarelor, interviurilor şi - grupul reuneşte părinţi care sunt interesaţi
discuţiilor avute cu părinţii. Fiecare întâlnire de îmbunătăţirea performanţelor lor în
a grupului de suport are o temă specifică îndeplinirea rolului de părinte;
impusă de moderator sau propusă de membrii - implicarea părinţilor în desfăşurarea
grupului. Moderatorul va prezenta în linii reuniunilor de grup, participarea deschisă a
mari posibilele teme de discuţie iar membrii fiecărui membru;
grupului de suport stabilesc subiectele de - ascultarea şi acceptarea exprimării opiniilor
maxim interes pentru ei la sfârşitul întâlnirii

71
de către toţi membrii grupului, fără a emite de vârsta fraților, de vârsta copilului cu
judecăţi de valoare; dizabilități și de modul cum este abordată
- respectarea programului întâlnirilor- fiecare problema de către familie. Deoarece pot avea
absenţă sau întârziere trebuie anunţată; aceleași sentimente ca și părinţii lor este
- nu există un raport de putere profesionist - foarte important să fie ascultați și înteleși.
părinte în cadrul grupului.

Responsabilităţile moderatorului în cadrul


întâlnirilor de grup :
- asigură cunoşterea regulilor în grup şi
respectarea acestora de către membrii
grupului;
5 - evaluează nevoile grupului şi găseşte temele
de interes pentru grup;
- organizează întâlnirile: stabileşte agenda
de lucru, pregăteşte materialele informative
şi de lucru necesare, anunţă părinţii despre
program; Foto: Fundația Inocenți
- primeşte participanţii şi le distribuie
materialele informative; De multe ori aceștia nu înțeleg gravitatea
- organizează locul de întâlnire a grupului; situației sau nu au maturitatea emoțională
- încurajează participanţii să-şi exprime liber sau abilitatea să facă față unei asemenea
opiniile, sentimentele, experienţele personale; experiențe ceea ce poate duce la izolarea lor,
- identifică şi explică funcţiile parentale pot să fie afectați în plan emoțional, mental
necesare îngrijirii adecvate a copiilor; sau fizic. Efectele negative, includ, de obicei,
- facilitează schimburile informaţionale între anxietatea, retragerea, depresia, somatizarea,
părinţi; comportamentul atipic, probleme școlare și
- stabiliește o relaţie de încredere şi de durată nivel redus al stimei de sine. Cel mai frecvent,
cu părinţii; frații și surorile copiilor cu dizabilități trăiesc
- identifică dificultăţile, obstacolele şi soluţiile; sentimente de :
- evaluează rezultatele şi impactul grupului • indignare, gelozie și chiar resentimente,
asupra părinţilor; deoarece părinţii le acordă mai puțină atenție;
- încurajează relaţionarea în înteriorul şi în • culpa, sentiment de vinovăție, deoarece pot
afara cadrului grupului; fi mai sănătoși și pot avea mai mult succes;
- solicită permanent feed-back de la • jena – în prezența prietenilor care întreabă
participanţi; mereu ce s-a întâmplat;
- evaluează progresele şi impactul sesiunilor • teama că ei ar putea avea o dizabilitate;
de grup asupra participanţilor. • singurătate, izolare – ei cred că nimeni nu le
înțelege sentimentele, sunt izolați și ignorați
Bibliografie selectivă: de părinţi;
• tristețe, fiindcă fratele sau sora nu poate
Yalom Irvin D.,Tratat de psihoterapie de grup. face ceea ce poate el;
Teorie şi practică, Editura Trei, 2008 • frustrare – ei pot avea dificultăți în stabilirea
relațiilor cu fratele sau sora cu dizabilități sau
5.4.4 Lucrul cu familia extinsă în a discuta cu părinţii despre aceasta;
• suprasolicitare – deoarece multe
Atunci când familia este privită ca un sistem și responsabilități sunt transpuse asupra lor;
atunci când apare vreun factor ce perturbează • pressing din partea părinţilor și a altor
funcționarea lui, toate părțile sistemului sunt persoane – deoarece părinţii așteaptă de la ei
afectate. Un astfel de factor perturbant poate să fie “perfecți” și să nu creeze probleme;
fi nașterea unui copil cu dizabilități. • neliniște față de viitor – ei sunt preocupați
Frații și surorile din familia cu un copil cu de ce se va întâmpla dacă părinţii nu vor mai
dizabilități se confruntă cu o multitudine de putea îngriji copilul cu dizabilități.
riscuri. Desigur, nu toți copiii prezintă trăiri Efectele pozitive – unul din efectele pozitive
emoționale negative față de fratele sau sora reprezintă relațiile interpersonale mai
sa cu dizabilități. Unii dintre ei își ajustează bune cu fratele/sora cu dizabilități, decât
comportamentul în concordanță cu situația, cu cel fără probleme de dezvoltare. Acești
însă pentru alții este o problemă dificilă. copii demonstrează un nivel mai scăzut al
Reacția lor depinde de natura dizabilității, certurilor și competiției și mai multă intimitate

72
și afecțiune. Alte caracteristici pozitive includ Ce pot face părinţii pentru a-și ajuta copilul
toleranță și înțelegere înaltă a altor persoane, fără dizabilități?
compasiune, maturitate, răbdare, dedicație și
fidelitate. Apropierea și implicarea sporesc în • să îi explice clar și pe înțelesul lui cum să
timp. facă față faptului că are un frate/soră cu
dizabilități
Factorii determinanți ai adaptării fraților și
surorilor copiilor cu dizabilități

Adaptarea fraților poate fi influențată


de mai mulți factori cum ar fi lipsa de
informații cu privire la dizabilitatea copilului,
responsabilizarea excesivă, sexul și ordinea
5
în frăție, mărimea familiei și statutul socio-
economic. Uneori frații sănătoși se simt
obligați să compenseze dizabilitatea fratelui
lor și să depășească limitele acestora. Alteori
ei se pot comporta ca niște părinţi “surogat” Foto: Fundația Inocenți
asumându-și anumite responsabilități în
îngrijirea fratelui bolnav, pe care în alte • să îi explice cauza dizabilității fratelui/surorii
condiții nu și le-ar asuma. Ei pot trece prin și faptul că el nu are nici o vină și nici nu va
perioade de izolare de familie, greutăți legate “moșteni” dizabilitatea
de îngrijirea fratelui bolnav, relații conflictuale • să îi permită să pună întrebări și să îi ofere
cu colegii. Alteori ei au acces limitat la răspunsuri la acestea
informații legate de afecțiunea fraților, fapt • să petreacă timp separat cu fiecare copil în
care le crește sentimentul de anxietate și parte, pentru a nu crea sentimente de gelozie
le menține starea de incertitudine legată de sau inferioritate
viitorul lor și cel al fraților și de existența • să-l încurajeze să fie mândru de reușitele
unui posibil risc să facă și ei aceeași boală. fratelui cu dizabilități
Cunoștintele legate de dizabilitatea fratelui • să-i protejeze lucrurile personale astfel încât
și gradul de înțelegere al ei reprezintă de acestea să nu-i fie distruse de către fratele cu
asemenea factori importanți în procesul de dizabilități
adaptare al copiilor sănătoși la prezența unui • să fie lăsat să se implice în educația și
frate cu dizabilități cronice. creșterea fratelui cu dizabilități, dar prezența
Copiii care au frați sau surori cu dizabilități acestuia nu trebuie să fie simțită ca o povară
deseori sunt izolați, trăiesc sentimente pentru el.
ambigue și nu ating acel nivel de depășire a
acestor sentimente, fapt care le determină Bibliografie selectivă:
imaturitate emoțională. Tocmai de aceea,
suportul calificat al specialiștilor poate forma Ivan Puiu, Intervenția timpurie în copilărie,
la frații copiilor cu dizabilități un șir de calități suport de curs, Chișinău 2012
pozitive, inclusiv compasiune, toleranță și Ivan Puiu, Servicii de intervenție timpurie
echilibru. pentru copilul cu disabilități și risc sporit ,
Obiectivele țintă în organizarea activităților cu Chișinău 2006
frații și surorile copiilor cu dizabilități:
• susținerea fraților în oportunitatea de a 5.4.5. Cursuri de formare cu părinții (biologici
întâlni semeni cu probleme similare într-un și familii substitutive)
anturaj plăcut și prietenos, fapt care va reduce
izolarea lor; Chiar dacă părinţii sunt diferiți, aceștia au un
• acordarea ajutorului fraților în sporirea singur numitor comun, dorința de a face ce
nivelului de autoapreciere; este mai bine pentru copiii lor. Prin cursurile
• oferirea de informații despre dizabilitatea oferite li se oferă o serie de informații și
fraților; instrumente pe care să le folosească atunci
• oferirea posibilităților de a-și exprima când simt că au nevoie de ele având ca și
propriile sentimente față de cei ce-l pot principal motiv dorința de îmbunătățire a
înțelege; relației cu copilul sau copiii lor.
• oferirea posibilităților de depășire a Pentru ca metodele și tehnicile de recuperare
situațiilor dificile, asfel sporind competențele - la un copil cu dizabilități - să fie capacitate la
lor.

73
maxim, acestea trebuie să se extindă dincolo participând exclusiv părinţii ai căror copii au
de sălile de recuperare. Întregul său mediu de diagnosticul respectiv.
viață trebuie să contribuie în mod benefic la Suportul de curs va cuprinde:
recuperarea sa. Prin urmare toți cei implicați • informații generale despre diagnostic:
în recuperarea copiilor cu dizabilități trebuie definiție, etiologie, frecvență, manifestări
să fie bine informați cu privire la statutul și clinice, evoluția bolii, metode de tratament;
nevoile unui copil cu dizabilități, diagnosticul • informații despre etapele dezvoltării;
acestuia, mod de manifestare, măsuri de • metodele și tehnicile de recuperare specifice
prim-ajutor (dacă este cazul), modalități de diagnosticului;
relaționare cu copilul. Primii care trebuie să • sfaturi utile în ceea ce privește: așezarea
beneficieze de aceste informații trebuie să și poziționarea, îmbrăcarea /dezbrăcarea,
fie părinţii sau asistenții maternali care au în hrănirea, baia, transportul copilului (dacă
5 grijă un copil cu dizabilități. Acest lucru se copilul prezintă și o dizabilitate motrică);
poate face fie discutând cu părintele despre • importanța intervenției timpurii la copilul cu
diagnosticul copilului, în timpul ședinței dizabilități;
de recuperare, fie organizând cursuri de • importanța implicării părinţilor în
informare pentru părinţi, grupate în funcție de recuperarea copilului;
diagnostice. • recomandarea altor servicii atunci când este
Pe lângă satisfacerea nevoilor fiziologice ale cazul (ex.: ortopedic,chirurgical).
copilului, părintele e dator să îndeplineasca MIRON Ioana, IEPUREANU Romana
și nevoile educaționale și psihologice. Însă,
de cele mai multe ori, din păcate, părintele nu 5.5. Echipa mobilă
deține toate informațiile necesare înțelegerii
și abordării corecte a problemei de sănătate Echipa mobilă reprezintă o componentă
a copilului. Pentru ca acesta să fie pregătit funcţională a serviciului de sprijin pentru copil
să efectueze activitățile necesare recuperarii si familie. Prin intermediul echipei mobile
corect, devine importantă instruirea părinţilor. se oferă servicii de recuperare copiilor cu
Prin urmare, sesiunile de instruire destinate dizabilități severe, nedeplasabili sau celor
părinţilor au următoarele obiective: greu deplasabili, care nu pot ajunge la Centrul
• dezvoltarea abilităţilor parentale, de Intervenţie Timpurie. Evaluarea copiilor
dezvoltarea abilităților de îngrijire şi creştere și activitățile de recuperare se realizează la
adecvată a copiilor; domiciliul acestora.
• dezvoltarea capacității părinţilor de a face Obiectivele echipei mobile:
faţă provocărilor legate de creşterea şi • asigură beneficiarilor sprijin pentru a deveni
educarea copiilor; membrii activi ai comunităţii;
• informarea și pregătirea părinţilor pentru a • recuperare şi reabilitare;
face față cerințelor specifice de dezvoltare a • creşterea gradului de independenţă
copilului; personală până la atingerea autonomiei
• conștientizarea importanței activităților de maxim potențiale.
recuperare pentru copilul cu dizabilități; Personalul echipei mobile are o structură
• furnizarea de informații specifice (centrate flexibilă, adecvată nevoilor identificate
pe diagnosticul copilului - se realizează la nivelul beneficiarilor (asistent social,
grupuri de lucru – împărțirea pe grupuri se kinetoterapeut, psiholog, logoped,
face ținând cont de tipurile de diagnostice psihopedagog).
întâlnite în practică); Serviciile oferite constau în terapie de
• crearea unor abilități practice de lucru cu recuperare şi reabilitare. Copiii beneficiază de
copilul și stimulare a potențialului său restant servicii educaţionale, de terapie, de asistenţă
în funcție de nevoile și prioritățile sale de socială, de consiliere şi sprijin, prin toate
dezvoltare; se formează abilități de lucru și acestea urmarindu-se respectarea terapiilor
stimulare psiho-motrică, prin intermediul necesare recuperării copilului din planul de
unei politici eficiente de pregătire care îmbină recuperare, dezvoltarea fizică şi motorie,
obiectivele teoretice de pregătire cu cele dezvoltarea psihica, dezvoltarea comunicării,
practice; abilitățile practice sunt însușite prin socializarea şi o mai bună integrare în familie.
demonstrații și lucrul alături de specialiști; Activitaţile desfașurate de Echipa Mobila
• continuarea lucrului acasă părinte-copil și destinată asigurarii serviciilor la domiciliu
după finalizarea intervenției de specialitate. pentru copilul cu dizabilităţi si familia
Cursurile se organizează separat pentru accestuia sunt:
fiecare diagnostic, la fiecare dintre ele • evaluarea fiecărui copil la includerea sa în

74
programul de recuperare; activitățile sociale prin respectarea principiilor
• stabilirea unui plan de intervenţie care direcționează buna funcționare a
personalizat, centrat pe stimulare senzorială, societății.
cognitiva sau motorie, autonomie personală şi
autonomie socială;
• consiliere psihologica pentru copil şi familie
• evaluarea periodică de către fiecare
specialist, evaluare analizată în cadrul echipei,
pentru fiecare caz în parte;
• activități de kinetoterapie;
• activități de stimulare multisenzorială și
cognitivă;
• activități logopedice;
5
• activități de educație, ludoterapie, artterapie,
etc.
Foto: Fundația Inocenți
• informare cu privire la tehnicile de
recuperare ce trebuie utilizate de către părinţi
Omul, ca ființă socială, este dator să
în procesul de recuperare;
cunoască aceste norme, valori, cutume,
• informare şi consiliere în scopul facilitării
tradiții, să se includă în comportamentul de
accesului la prestaţii sociale şi alte drepturi
zi cu zi, să le facă cunoscute în rândul celor
prevăzute de legislaţia în vigoare.
cu care interacționează și să le transmită
Echipa mobila este dotată cu un microbuz
și generațiilor viitoare. Cu toate că actul
adaptat, cu aparatură de recuperare, fiind de
socializării ar putea presupune și o anumită
fapt un centru de recuperare ambulator.
formă de constrângere care să ducă la
MIRON Ioana, IEPUREANU Romana
inhibarea și la limitarea dezvoltării personale a
individului, ea reprezintă o condiţie importantă
5.6. Integrarea socială și școlară
pentru procesul de construire a conştiinţei
de sine şi, în egală măsură, pentru formarea
5.6.1. Socializare
identităţii personale, ca rezultat concret al
unei moșteniri culturale și a transmiterii
Socializarea – o scurtă perspectivă
unor elemente care influențează dezvoltarea
teoretică
personalităţii.
În societatea modernă, socializarea se poate
Din punct de vedere teoretic, „socializarea
realiza prin raportare la cultura societăţii
este procesul psihologic de transmitere,
globale fiind pozitivă, prin respectarea
asimilare a atitudinilor, valorilor, conceptelor
normelor, regulilor și valorilor consacrate
sau modelelor de comportare specifice unui
sau negativă, în contradicție cu aşteptările
grup sau unei comunităţi în vederea formării,
comunității socioculturale din care face parte
adaptării şi integrării sociale a unei persoane.
individul.
În acest sens socializarea este un proces
interactiv de comunicare, presupunând dublă
Actul de integrare socială a copiilor cu
considerare a dezvoltării individuale şi a
dizabilități
influenţelor sociale, respectiv modul personal
de receptare şi interpretare a mesajelor
O altă definiție a conceptului demonstrează
sociale şi dinamica variabilă a intensităţii şi
faptul că socializarea poate fi privită ca
influenţelor sociale” (cf. Lazăr Vlăsceanu,
fiind „un proces prin care copilul neajutorat
Cătălin Zamfir, 1993)
devine treptat o persoană conştientă de sine,
Așadar, socializarea reprezintă un proces
inteligentă, integrată în tipul de cultură în
complex prin care individul pătrunde în
care s-a născut. Socializarea nu este un fel de
societate, încă de la cele mai fragede vârste,
programare culturală în care copilul absoarbe
într-un mod organizat și structurat, fiind
în mod pasiv influenţele cu care intră în
constrâns să respecte norme și valori socio-
contact.” (cf. Anthony Giddens, 2000)
culturale ale contextului (inter)național din
Din această perspectivă, se poate observa
care face parte.
că integrarea socială a copilului implică
Reușita unui individ în abordarea acestui
un demers complex de îmbinare coerentă
complex fenomen depinde de modalitatea
și, totodată, concretă a unor activități care
în care își asumă și promovează normele
vizează mai multe paliere ale societății. De
și valorile sociale, încurajează și sprijină
pildă, Fundația Inocenți din Bistrița, oferă

75
anual servicii unui număr foarte mare de Bibliografie:
copii aflați în situații de risc sau cu nevoi
speciale. Beneficiarii activităților organizate și Vlăsceanu, Lazăr, Zamfir Cătălin, 1993,
desfășurate de Fundația Inocenți sunt copii din Dicţionar de Sociologie, editura Babel,
familii biologice, copii din asistență maternală, Bucureşti
copii din Centrul de Protecție Socială și copii Giddens Anthony, 2000, Sociologie, editura
din unitațile de învățământ special. All, Bucureşti
Un eveniment public, cu totul deosebit, Fundația Inocenți, Olimpiada Inocenților 8, 15
devenit tradițional, referitor la demersul de mai 2014, Bistrița (Broșura de promovare a
integrare socială a copiilor cu dizabilități evenimentului)
este Olimpiada Inocenților. Evenimentul www.inocenti.ro
se desfășoară în luna mai și încurajează
5 participarea la activități sportive de tenis 5.6.2. Pregătirea integrării școlare
de masă, fotbal, basket, alergare, cursă
de cărucioare cu rotile etc. a copiilor cu Copilul este o fiinţă care evoluează de-a
dizabilități fizice si/sau mentale, sărbătorind lungul parcursului său educaţional. Educaţia
reușitele acestora. reprezintă primul pas al copilului pe acest
drum al învăţării, în această experienţă a
cunoaşterii acordată la timp în societatea
din care face parte.
Este de presupus că, fie în paralel cu
participarea la programul terapeutic din CIT,
fie după finalizarea acestui program, marea
majoritate a copiilor vor fi integrați într-o
formă de învățământ care să răspundă cel
mai bine nevoilor sale. Având in vedere nevoile
lor speciale, forma de învățământ urmată
de copiii cu dizabilitați trebuie sa aibă câteva
particularități și să urmeze câteva principii de
Foto: Fundația Inocenți
bază, care sunt oarecum diferite de cele ale
învățământului de masă.
În acest sens, trebuie să subliniem faptul că, Deși acest manual nu are ca si obiectiv să
prin broșura de promovare a evenimentului vorbească despre metode de educație, vom
(p.5), membrii Fundației Inocenți, în cadrul enumera doar câteva dintre aceste obiective și
celei de-a opta ediții a Olimpiadei Inocenților principii, care trebuie avute în vedere atât de
(15 mai 2014, Bistrița), precizau că își propun cei oferă activități cu caracter educativ în CIT,
să: cât și cei din unitățile de invățământ în care iși
• Sărbătorim, recunoaștem și premiem vor continua acești copii pregătirea școlară.
reușitele copiilor cu dizabilități; Pentru o pregătire cât mai bună a copilului
• Sensibilizăm publicul cu privire la situația pentru şcoală şi pentru viaţă, în perioada
copiilor cu dizabilități și a dreptului acestora la copilăriei timpurii este deosebit de importantă
integrare socială; atenţia acordată dezvoltării sale din toate
• Reducem discriminarea împotriva copiilor cu punctele de vedere.
dizabilități; Finalitatea educaţiei în perioada copilăriei
• Implicăm și pregătim tineri voluntari din timpurii fiind dezvoltarea globală a copilului,
comunitate, care să susțină, să participe și să care urmează să îi asigure un start bun în
ajute la eveniment; viaţă este structurat pe domenii de dezvoltare.
• Asigurăm succesul Olimpiadei an de an, Domeniile de dezvoltare sunt diviziuni
prin atragerea a tot mai multor susținători convenţionale necesare, din raţiuni
și prin sensibilizarea comunității cu privire la pedagogice, pentru asigurarea dezvoltării
nevoile și drepturile copiilor cu dizabilități din plenare, complete, ca şi pentru observarea
România. evoluţiei copilului. Între toate domeniile există
Evenimentul se bucură constant de sprijinul o intricare şi participare interrelaţională,
comunității sociale și mediatice, reușind astfel că fiecare achiziţie într-un domeniu
să dezvolte empatia socială și înțelegerea influenţează progresele copilului în celelalte
populației cu privire la dificultățile întâmpinate domenii;
de către copiii cu dizabilități. Exemplu: când copilul învaţă să meargă,
COROI Ildiko, POP Dochita chiar dacă în cea mai mare parte este implicat

76
domeniul fizic, cel al motricităţii grosiere, progresul copilului în raport cu el însuşi şi mai
copilul este implicat şi din punct de vedere puţin raportarea la norme de grup (relative).
al receptării semnalelor auditive (dezvoltare Progresul copilului trebuie monitorizat cu
senzorială) şi din punct de vedere al atenţie, înregistrat, comunicat şi discutat cu
dezvoltării socio-emoţionale prin interacţiunea părinţii(cu o anumită periodicitate). Evaluarea
cu adultul şi din punct de vedere al limbajului ar trebui să îndeplinească trei funcţii:
(receptează mesaje orale). Adultul comunică măsurare (ce a învăţat copilul), predicţie (este
cu el în acel moment, îi transmite emoţii, nivelul de dezvoltare al copilului suficient
îl încurajează, îi zâmbeşte, copilul înţelege pentru stadiul următor şi în special pentru
mesajul şi simte susţinerea adultului, simte intrarea în şcoală) şi diagnoză (ce anume
siguranţa. frânează dezvoltarea copilului).
Când copilul urmăreşte reacţiile celorlalţi O evaluare eficientă este bazată pe
şi învaţă semnificaţia lor, gesticulează, observarea sistematică, portofoliul copilului,
5
executa mişcări de motricitate fină. Aşadar, fişe ş.a.
este implicat din punct de vedere senzorial, Rolul familiei. Părinţii ar trebui să cunoască şi
stabileşte relaţii de cauzalitate, trăieşte emoţii participe în mod activ la educaţia copiilor lor
şi descoperă ce poate şi ce nu poate să facă desfăşurată în grădiniţă. Implicarea familiei
(imagine de sine) sau simte dacă are nevoie nu se rezumă la participarea financiară, ci şi
de ajutorul unui alt copil sau adult (dezvoltare la participarea în luarea deciziilor legate de
socio-emoţională). educaţia copiilor, la prezenţa lor în sala de
Domeniile de dezvoltare sunt instrumente grupă în timpul activităţilor şi la participarea
pedagogice esenţiale pentru a realiza efectivă la aceste activităţi şi, în general,
individualizarea educaţiei şi învăţării, acestea la viaţa grădiniţei şi la toate activităţile şi
dând posibilitatea de a identifica atât manifestările în care aceasta se implică.
aptitudinile cât şi dificultăţile fiecărui copil în D’Hainaut atrăgea atenţia asupra faptului
parte. că “punctul central în învăţământ trebuie sa
Educaţia timpurie, incluzând si educaţia fie elevul, nu materia…. şi că atunci când se
preşcolară, are un efect pozitiv asupra vorbeşte despre conţinutul unui curriculum
abilităţilor copilului şi asupra viitoarei trebuie să înţelegem ca nu este vorba de
sale cariere şcolare, în special pentru enunţări de materii de învăţat, ci de scopuri
copiii proveniţi din medii socio-economice exprimate în termeni de competenţe, moduri
defavorizate. de a acţiona sau de a şti în general nevoile
Diversificarea strategiilor de predare-învăţare- elevului”.
evaluare, au accent deosebit pe:
a) Metodele activ-participative, care I. Stimularea şi dezvoltarea comunicării
încurajează plasarea copilului în situaţia de
a explora şi de deveni independent. Situaţiile Mâna are cea mai mare arie corespondenţă pe
de învăţare, activităţile şi interacţiunile creier şi că implicit activitatea ei este legată
adultului cu copilul trebuie să corespundă de dezvoltarea creierului. Din acest motiv,
diferenţelor individuale în ceea ce priveşte activităţile de stimulare şi dezvoltare
interesele, abilităţile şi capacităţile copilului. a comunicării se vor desfăşura predominant,
Copiii au diferite niveluri de dezvoltare, ritmuri prin activităţi de mişcare a degetelor, mâinilor,
diferite de dezvoltare şi învăţare precum şi ilustrând astfel acţiunile descrise în versuri şi
stiluri diferite de învăţare . Aceste diferenţe în cântece.
trebuie luate în considerare în proiectarea
activităţilor, care trebuie să dezvolte la copil II. Cunoaşterea mediului
stima de sine si un sentiment pozitiv faţă de
învăţare. În acelaşi timp, predarea trebuie
să ia în considerare experienţa de viaţă şi
modul de învăţare a copilului, pentru a adapta
corespunzător sarcinile de învăţare.
b) Jocul, este forma cea mai naturală de
învăţare şi în acelaşi timp, de exprimare
a conţinutului psihic al fiecăruia. Un bun
observator al jocului copilului poate obtine
informaţii preţioase pe care le poate utiliza
ulterior în activităţile de învăţare structurate.
c) Evaluare care ar trebui să urmărească Foto: Fundația Inocenți

77
Cunoaşterea mediului ocupă un loc central în Modelând materia, mâinile copilului devin mai
activitatea grădiniţei de pedagogie curativă, active, mai precise şi mai puternice, urmărind
iar ca modalitate principală de realizare este atent conturarea fiecărui detaliu în scopul
jocul ritmic. El este o activitate complexă, reflectării în plan fizic a imaginilor interioare
în care are loc educaţia interdisciplinară, produse de trăirea basmelor. Tablourile de
prin îmbinarea artistică şi plină de sens a lână dezvoltă sensibilitatea artistică a copiilor
versurilor, cântecelor, mişcărilor şi gesturilor, prin efectul transparenţei culorilor şi al
în conţinuturi orientate după anotimp şi suprapunerii straturilor de lână. Lâna, prin
sărbători. calităţile ei (moale, uşoară) şi prin culorile
naturale, clare, aduc în copil linişte şi bucurie,
III. Activităţi matematice căldură şi echilibru, devenind astfel un mijloc
de terapie sufletească deosebit de eficientă.
5 Dezvoltarea mobilităţii degetelor şi a mâinii, Specific copilului este învăţarea prin acţiune,
în general contribuie la dezvoltarea gândirii. iar învăţarea ce trece prin membre conferă
Pedagogia curativă acordă o mare atenţie o valoare superioară aceleia dobândite prin
acestei modalităţi de învăţare prin jocurile activitate cerebral. Prin activităţile manuale
de degete. În cadrul acestui tip de activităţi, se aduce conştienţa în vârfurile degetelor.
mişcarea degetelor este însoţită de versuri Fiecare mişcare cu mâinile, ordonată şi
sau cântece care sugerează mişcarea orientată dă formă în creier, constituind astfel
premise dezvoltării vorbirii şi gândirii.
respectivă. Cu ajutorul jocului de degete
Toate activităţile se desfăşoară în timpul
se fac diferite exerciţii de numărare, de
jocului liber într-o sală sau în afara ei şi
identificare a unor grupe de obiecte etc.
oferă copiilor posibilitatea să trăiască în mod
diferit procesele specifice fiecăruia. Temele
activităţilor manuale sunt ordonate în funcţie
de momentele anului – sărbători, zile de
naştere, expoziţii etc.

VI. Expresie grafică şi plastică

În cadrul activităţilor de expresie grafică şi


plastică, educatorul nu dă teme, nu oferă
explicaţii şi nu evaluează lucrările copiilor,
dar are totdeauna o atitudine pozitivă faţă
Foto: Fundația Inocenți
de manifestările lor artistice. Pentru a-şi
IV.Basm
însuşi o tehnică corectă de lucru, copiii pot
imita modelul educatorului care, în prezenţa
Basmul este un domeniu de activitate care lor, lucrează cu materiale specifice fiecărei
prin interdisciplinaritatea sa conduce la activităţi, evitând însă crearea de forme.
educarea copiilor. Activitatea de desen joacă rolul fundamental
Conţinuturile basmelor oferă copiilor de instrument de cunoaştere al copilului.
posibilitatea de a-şi lărgi sfera de cunoaştere, Desenul constituie un limbaj specific acestuia,
de a-şi îmbogăţi limbajul, de a veni în contact ca mijloc de comunicare prin intermediul
cu modele şi valori morale demne de urmat. formelor şi culorilor; prin el îşi dezvăluie
Succesiunea logică a momentelor, lumea interioară, interesele, orizontul
evenimentelor, conduce la structurarea unei de cunoaştere, raporturile cu realitatea
gândiri sănătoase, având la bază relaţia înconjurătoare. În desen apare, deopotrivă,
cauză-efect. relaţia eu-lui cu lumea, dar şi reflectarea
Elemente din natură: culoare, formă, mişcare, întregii evoluţii a copilului.
ritm - regăsite în basm - redau copiilor stări Pictura este o activitate creatoare în care,
de bucurie şi îmbogăţesc conţinutul afectiv al interesul copilului pentru forme şi culori,
acestora. ritmuri şi nuanţe se poate exprima viu,
nealterat. În intensitatea diferită a culorilor, în
V.Abilitare manuală mişcarea amplă sau lineară, în sensibilitatea
atingerii suprafeţei umede a foii se poate
Activităţile de abilitare manuală solicită descifra temperamentul copilului, trăirile lui,
curajul şi răbdarea copilului, oferindu-i dar şi felul în care el reflectă, în plan artistic,
posibilitatea de a trăi angajarea întregii sale propriile experienţe senzoriale, precum şi
personalităţi. calitatea percepţiilor şi reprezentărilor.

78
VII. Autonomie socială Jocul în aer liber satisface nevoia necesară
de mişcare şi favorizează dezvoltarea
Activităţile de autonomie socială se referă fizică armonioasă a copiilor. Jocul, este
predominant la aria de dezvoltare socială, activitatea specifică vârstei, care prin
având ca scop final independenţa copilului, interdisciplinaritatea sa contribuie în mod
precum şi integrarea lui într-un mediu în eficient la educarea copiilor cu deficienţă
continuă schimbare. Educaţia copilului cu severă, profundă şi asociată.
deficienţe este abordată sub aspectele În activitatea cu copiii cu deficienţe severe
ei pozitive cu scopul valorificării optime a sau profunde nu se poate pleca de la premisa
tuturor disponibilităţilor psihoindividuale cât că aceşti copii învaţă spontan să se joace;
şi a particularităţilor tipului şi gradului de jocul este o activitate, o deprindere ce trebuie
deficienţă. formată treptat, printr-o succesiune de etape
Achiziţiile de bază automatizate la nivelul cu grad progresiv de dificultate. 5
autonomiei personale, reprezintă o necesitate Copilul trebuie învăţat să descopere plăcerea
în formarea şi dezvoltarea autonomiei la nivel de a explora şi manipula mediul, prin strategii
social. Ulterior se creează premisele unei în coacţiune.
integrări optime în şcoală şi în alte grupuri Demonstraţiile frecvente trebuie însoţite de
sociale. stimulare emoţională pozitivă. Metoda jocului
Integrarea educaţională a copiilor cu trebuie adaptată la copil şi nu copilul la
dizabilităţi severe şi profunde nu înseamnă metodă.
înscrierea formală a acestora alături de copiii
fără dizabilităţi, ci presupune elaborarea Bibliografia:
unor programe de lucru proprii, articulate pe
principii comune şi strategii incluzive. Ministerul Educaţiei, Cercetării Şi Tineretului,
Curriculum pentru educaţia timpurie a copiilor
VIII. Jocul cu vârsta cuprinsă între naştere şi 6/7 ani-
2008
Una din cele mai importante forme de Ministerul Educaţiei, Cercetării Şi Tineretului-
manifestare a copilului este jocul. Sub Centrul Naţional Pentru Curriculum Şi
influenţa jocului se formează, se dezvoltă şi Evaluare În Învăţământul Preuniversitar,
se restructurează întreaga activitate psihică Curriculum pentru grupele/ grădiniţele
a copilului. Prin joc copilul percepe, înţelege, pentru copii cu deficienţe grave , profunde sau
învaţă. associate prin alternative educaţională de
Jocul liber este iniţiat de copii, subiectul pedagogie curativă
şi acţiunea sa se construiesc treptat prin Panaite,D.,(2003)- Instrumente de lucru și
transfigurarea realităţii pe plan imaginar, strategii didactice în educația integrată,
copilul ajungând să-şi creeze o nouă lume Ed.Diagonal, Bacău.
proprie. Prin jocul liber, copilul învaţă să
cuprindă şi să cunoască lumea, acţionând prin 5.6.3. Integrarea școlară
voinţa de a imita, întrun mod personal, potrivit
particularităţilor de vârstă şi psihoindividuale. Integrarea în comunitate presupune
El se distinge prin reflectarea inedită, unică, acceptarea și participarea copilului la
la nivelul fiecărui copil, a impresiilor, prin diversele forme de viață comunitară, cu
originalitate şi spontaneitate. Jocul este asumarea de roluri și relații sociale în grupul
declanşat de un anumit grad de intensitate social în care traiește.
a trăirilor, a impresiilor copiilor şi un anumit Deşi este recunoscut ca principal factor care
nivel de prelucrare şi interpretare personală a intervine în creşterea gradului de incluziune
acestora. socială a persoanelor cu dizabilităţi în general,
„sistemul educaţional din România creează
dezavantaje majore pentru persoanele cu
dizabilităţi. Astfel, incidenţa neşcolarizării
şi a abandonului timpuriu este de şapte
ori, respectiv de două ori mai mare, pentru
persoanele cu dizabilităţi faţă de populaţia
generală. Grupul cel mai dezavantajat din
punct de vedere al accesului la educaţie este
format din persoane cu dizabilităţi fizice,
somatice sau vizuale, grave, din mediul rural”
Sintezele iniţiale ale proiectelor de analize
Foto: Fundația Inocenți

79
socio-economice elaborate până în prezent la • unitatea de învățământ se alege de comun
nivelul Comitetelor Consultative, acord între părinte și specialiștii centrului de
www.fonduri-ue.ro/.../2012...2012/5.%20 recuperare;
Sintezele%20initiale%20ale%2 • asistentul social se va ocupa de identificarea
unei unități de învățământ care să corespundă
Primul pas spre integrarea socială este nevoilor copilului; împreună cu părintele vor
integrarea școlară, într-o unitate de întocmi dosarul necesar pentru înscriere;
învațământ. Integrarea socială nu poate fi
separată de cea școlară, ea nu este doar post- Formele de integrare școlară a copiilor cu
școlară, ci se construiește treptat, pe masura dizabilități pot fi urmatoarele:
devenirii copilului prin educație. Școala este • clase diferențiate, integrate în structurile
ea însăși o parte a vieții sociale. școlii obișnuite;
5 Integrarea socială are în vedere aceste • grupuri de cate doi-trei copii cu dizabilități
aspecte legate de includerea copilului cu incluși în clasele obișnuite;
dizabilități în toate activitățile comune din • integrarea individuală a acestor copii în clase
viața școlii, atât la cele propriu-zise de obișnuite;
învățare cât și la activitățile comune din • pentru copiii nedeplasabili: școlarizare la
pauze, de joc, alte activități cotidiene din viața domiciliu cu profesori de sprijin / itineranți;
școlii. • în ultimul rând, școlarizare în școli speciale.
Una dintre temele de advocacy ale coaliţiei
O singură voce pentru dizabilitate este Asistentul social reprezintă elementul de bază
asigurarea accesului la educaţie incluzivă. în echipa de IT pentru că asigură coerența și
„În foarte multe cazuri, copiii cu dizabilităţi nu legătura funcțională dintre toți participanții
sunt cuprinşi în sistemul de învăţământ. Nu și beneficiarii în IT: copil, părinți, familia
există formări ale cadrelor didactice cu privire extinsă, echipa profesională și alte instituții și
la problematica dizabilităţii, managementul persoane.
şcolilor în multe cazuri nu este conştient După înscrierea într-o formă de învațământ,
de legislaţia în vigoare iar părinţii nu sunt rolul asistentului social este de a monitoriza
informaţi şi consiliaţi corespunzător.” copilul la școală:
Întâlnire de lucru Comunicare şi advocacy • modul în care copilul cu dizabilități s-a
pentru drepturile copiilor cu dizabilităţi, integrat în colectivul clasei ;
organizată de Reprezentanţa UNICEF în • verifică dacă cadrul didactic a înțeles
România, sediu, 23 aprilie 2013, reprezentant care sunt problemele și nevoile copilului
coaliţiei O singura voce pentru dizabilitate. cu dizabilități și aplică metode educative
Decizia de îndrumare spre o formă de adaptate;
învățământ a copilului cu dizabilități beneficiar • împreună cu psihopedagogul face
al CIT, este responsabilitatea managerului recomandări cadrului didactic cu privire la
de caz și se va lua pe baza recomandărilor metode de educație specifice copilului cu
specialiștilor. Specialiștii vor recomanda dizabilități;
integrarea într-o forma de învățământ după • verifică frecvența și rezultatele școlare;
ce vor constata că nivelul de recuperare, • asistentul social va media orice probleme
atât fizică cat și cognitivă la care a ajuns apărute între unitatea de învățământ și
copilul recomandă intrarea în această nouă părinte.
etapă. Nivelul de recuperare trebuie sa fie ȘUTEA Rozalia, POP Dochița
suficient pentru a face față cerințelor unității
de învățământ respective și se va alege de
comun acord între specialiștii centrului de
recuperare și părinte.
Asistentul social va fi responsabil de
identificarea unei unități de învățământ
adecvate pentru nevoile și cerințele copilului
respectiv, dupa consultarea psihopedagogului.
In concluzie, identificarea unei unități de
învățământ:
• se face atunci când gradul în care copilul
este recuperat permite frecventarea unei
forme de învățământ;
• se va face într-o unitate de învățământ în
care copilul va face față din punct de vedere
fizic și cognitiv;

80
Capitolul 6

CENTRUL DE RESURSE

Foto: Pixeljoy/ Shutterstock.com

Scopul Centrului de resurse este de a facilita Centrul de resurse trebuie sa dispună de


dezvoltarea personală şi profesională a o încăpere în care se pot purta discuții
tuturor celor interesați de domeniul serviciilor individuale cu părinții sau orice alta persoană
pentru copii cu dizabilități, profesioniști care dorește ca primească informații și de o
în domeniu, părinți și orice altă persoană sală pentru activități de grup.
interesată să se informeze, să se implice sau Centru de resurse trebuie de asemenea
să contribuie la procesul de ajutare a copiilor să găzduiască și o bibliotecă fizică și să
cu dizabilitați pentru ca aceștia să-şi realizeze gestioneze biblioteca electronică de pe
potenţialul, să obţină cunoştinţe, abilităţi website-ul specializat al programului IT.
şi aptitudini necesare pentru integrarea în Pentru activitățile de monitorizare a
societate. programării beneficiarilor la cabinete si cele
Centrul de resurse poate presta o gamă de secretariat și de culegere date statistice
largă de servicii pentru toți cei interesați, privind activitatea CIT, este nevoie de un
copii, părinți, profesioniști, voluntari sau orice program informatic de gestiune de date. La
altă persoană din comunitate, prioritare fiind Fundația Inocenți acesta este administrat
următoarele: de către persoana care lucrează în Centrul
• de informare şi consiliere părinți și alte de resurse, aceasta fiind prima care intră în
persoane care vizitează programul; contact cu beneficiarii programului, copii și
• de monitorizare a programării beneficiarilor părinți. La acest program informatic sunt
la cabinetele din cadrul CIT; conectați toți profesioniștii programului CIT,
• de secretariat și de culegere date statistice care îl utilizează atât pentru programarea
privind activitatea CIT; sesiunilor de terapie cât și pentru
• de editare și difuzare de materiale de înregistrarea progreselor beneficiarilor.
informare în diverse formate, pe hârtie Programul poate emite diverse tipuri de
(pliante, afișe, rapoarte), electronic (mesaje date, statistici, rapoarte. Unul dintre acestea
informative în mediul online, clipuri publicitare este raportul lunar de evidență a participării
cu caracter informativ-educativ, administrare beneficiarilor la terapii, care poate va fi
website) raportat sponsorilor sau autorităților locale
• de coordonare a procesului de instruire și care contractează serviciul.
formare profesională pentru specialiști; MIC Marin
• de comunicare interpersonală;
• de mobilizare, organizare și coordonare
activități ale voluntarilor;
• de recreere şi timp liber ş.a..

81
Capitolul 7

INFRASTRUCTURA CENTRULUI DE INTERVENȚIE TIMPURIE

Foto: Fundația Inocenți

7.1. Localizare depozitarea de materiale și echipamente, de


preferință încastrate în perete. Acest lucru va
Centrul de intervenție timpurie trebuie să fie permite rămânerea unui spațiu cât mai mare
situat într-un loc accesibil pentru beneficiari pentru lucru cu copilul, fără obstacole care
și toți membrii comunității, ținând cont și de încurcă activitatea sau alți stimuli care distrag
mijloacele de transport. atenția copiilor care vin la terapie.
Pentru copiii nedeplasabili, serviciile sunt • vestibulele, coridoarele vor fi proiectate
oferite la domiciliul acestora, prin echipa astfel încât: să fie permis accesul la acestea
mobilă de specialiști. în deplină siguranță; circulația interioară

„PROGRAMUL DE INTERVENȚIE TIMPURIE NU POATE FUNCȚIONA FĂRĂ O FOARTE BUNĂ COLABORARE


CU REȚEAUA DE SPECIALIȘTI DIN TERITORIU.”
între diverse încăperi; asigurarea unui nivel
7.2. Construcții / amenajări / structura optim de iluminare ziua și noaptea; orientarea
spațiu rapidă și recunoașterea ușoară a traseelor;
asigurarea posibilității de rezemare, sprijin
În proiectarea unui centru de intervenție prin echiparea cu bare de sprijin din inox;
timpurie trebuie să se țină cont de o serie de • băile și grupurile sanitare vor fi proiectate
reguli: pentru a permite utilizarea obiectelor sanitare
• circulațiile vor fi astfel proiectate încât să atât de către persoanele în scaunul rulant cît
permită deplasarea în condiții de maximă și de către persoanele deplasabile;
securitate: evitarea alunecărilor, a micilor • accesele, cabinetele vor fi dimensionate și
denivelări sau praguri, nivelul limită al echipate astfel încât să permită circulația
înclinării rampelor, posibilitatea deplasării beneficiarilor și utilizarea acestor spații în
persoanelor aflate în scaun rulant; siguranță, atât a celor în scaun rulant cât
• încăperile utilizate pentru cabinetele și a celor cu dificultăți în deplasare; să fie
specialiștilor trebuie să fie spațioase (minim asigurate condiții de iluminare necesare
18 mp fiecare); trebuie să fie bine luminate pentru efectuarea operațiilor în deplină
cu lumină naturală, deci este nevoie să aibă siguranță;
geamuri foarte mari și sa fie bine încălzite, • accesul din exterior în aceste spații va fi
inclusiv în pardoseală, pentru a permite proiectat astfel încât să permită oricărei
derularea unor activități direct pe podea. persoane cu handicap să poată circula, urca/
• încaperile trebuie să permită amplasarea coborî, aștepta, fără efort și în siguranță;
de mobilier, în special dulapuri pentru • în vederea asigurării siguranței în utilizare:

82
- ușile vor fi proiectate astfel încât să nu logopedic, jocuri, fişe de lucru, cărţi de poveşti,
prezinte praguri care să nu poată fi trecute poveşti în imagini, cărţi cu poezii şi cântecele,
de persoanele în scaunul rulant; mânerul caiete speciale, figuri geometrice, cuburi şi
amplasat la h = 0.90 m, astfel încât să incastre, creioane, culori, carioci, puzzle-uri,
permită folosirea lui și de persoanele blocate alfabetarul magnetic, planşe cu părţi ale
în scaunul rulant; corpului, fişe pentru evaluarea privind părţile
- materialele folosite la pardoseală trebuie corpului şi lateralitatea,păpuşi, jocuri şi
să fie antiderapante, atât în stare umedă cât instrumente muzicale de suflat, spirometru,
și uscată, fără a îngreuna însă deplasarea jucărioare din plastic şi imagini cartonate pe
persoanelor; diferite teme pentru vocabular.

Accesul in Centru de intervenție timpurie: Cabinet de psihologie

Intrarea trebuie prevazută cu panta înclinată, birou cu scaun; laptop; dulapuri cu rafturi 7
respectând standardele, cu ușă cu lățime de pentru materiale și documente; teste
minim 90 cm ce permite accesul cu cărucior psihologice și scale de dezvoltare; jocuri
cu rotile. instructiv- educative (cărți, cartonașe, puzzle,
În situația în care centrul este situat la incastre, etc)- materiale și jucării pentru
etaj, accesul trebuie asigurat cu una din stimularea motricită și fine și a coordonării
următoarele variante: oculo motorii; materiale și jucarii de lemn;
• lift de persoane; jocuri de tip cauză-efect; jocuri pentru
• lift pentru scări (servoscară); dezvoltarea abilităților și deprinderilor
• platforme înclinate pentru scări; practice; materiale necesare activităților
• platforme verticale; practice (acuarele, creioane, pensule, vopsea
• dispozitiv mobil de transport pentru scaune pentru pictură cu degetele); rechizite
rulante.
Cabinet educație
Compartimentarea CIT:
3 birouri, 3 scaune, dulapuri, calculator,
Structura minimă de spațiu a unui CIT trebuie o măsuță specială, 2 masuțe de lucru, 6
să cuprindă: scăunele, scaun pentru bebe, CD-player,
- cabinet psiholog; trambulină, saltea, materiale didactice
- cabinet kinetoterapie; pentru educație, materiale pentru activități
- cabinet educație; terapeutice, jocuri și jucării
- cabinet stimulare senzorială;
- cabinet logopedie; Cabinet kinetoterapie și fizioterapie
- cabinet asistent social;
- spațiu pentru lucrul în grupuri; spalier (scară fixă); bicicletă ergometrică;
- sala de așteptare; bicicletă eliptică; mingi bobath; mingi
- birouri pentru personalul administrativ; medicinale; gantere; greutăți diverse (săculeți
- spațiu pentru personal / oficiu; cu nisip); cușca rocher (scripetoterapie);
- vestiar pentru personal; steper; saltele; oglindă de corecție; planșetă
- toalete separate pentru personal si vibrantă; covor rulant; cuburi și scărițe
beneficiari; de burete; bare paralele; perne de aer pt
echilibru; mingi de burete; goniometru;
7.3. Dotări cu materiale și echipamente benzi elastice; combina fizioterapie-
electroterapie-magnetoterapie- laserterapie-
Dotări pentru cabinetul de logopedie ultrasonoterapie.

Instrumente , materiale folosite: trusă Cabinet de stimulare senzorială


logopedică, profile articulatorii, reportofon,
cameră video, înregistrări audio, softuri de Efecte de lumini:
vizualizare a particularităţilor acustice ale - spoturi luminoase, lampa care face bule,
vorbirii, oglindă logopedică, liste cu sunetele proiector, lumini din fibre optica, minge de
surde şi sonore, liste cu sunetele cu loc de discotecă, jucării care se aprind sau fac
articulare comun şi loc de articulare diferit, zgomot, stralucesc în întuneric sunt calde sau
softuri educaţionale şi aplicaţii computerizate, reci.
album logopedic, profile articulatorii, discul - oglinzi care nu se sparg, forme care reflectă

83
lumina, mingi și jucării care se aprind, moriști rețeaua de specialiști din teritoriu, care sunt
și jucării care se învârt, baloane de săpun. în permanent contact cu comunitatea și în
special cu copii, de la cele mai mici vârste și
Jucării care oferă efecte vizuale care vibrează, cu familiile lor.
fac zgomot sau pot fi simțite tactil: Este vorba de medici, atât cei de familie cât
- plăcuțe tactile, pensule, pămătuf, perie de și specialiști (neonatologi, pediatri sau de alte
masaj, pensulă de pictat, manușă de masaj, specialități), asistenți sociali, psihologi, cadre
inele, jucării cu vârfuri ascuțite, bile tactile didactice sau preoți din comunități, rolul lor
colorate, jucării vibratoare, sac de dormit, fiind acela de a afla cât mai curând posibil
mingi care se pot strânge, plastelină, ladă cu despre apariția unor probleme în dezvoltarea
nisip, vopsele de pictat cu degetele, mingi de copilului, consilierea familiei și îndrumarea
bumbac, pene, cutii cu orez. Jucăriile folosite către specialiști, fie specialiști din evaluare, fie
trebuie sa se poată spăla. terapeuți.
7 Dintre toate aceste categorii, medicii de
Efecte sonore: familie, neonatologii și asistenții sociali sunt
- muzică pentru copii, jocuri cu sunete din categoriile profesionale cele mai importante
exterior-interior, muzică de relaxare, jucării pentru a constitui rețeaua din teritoriu a
muzicale, clopoței de ușă. programului de intervenție timpurie.

Aromoterapie: Medicii neonatologi au posibilitatea sa vadă


uleiuri și substanțe răcoritoare (folosirea unor copilul la naștere și să-l evalueze în primele
esențe care calmează și stimulează) zile de viață iar medicul de familie și uneori
pediatrul, au posibilitatea sa vadă periodic
Experiențe de testare a diferitelor gusturi, acești copii, să le evalueze dezvoltarea
folosind mâncăruri și băuturi diferite. psiho-fizică și să diagnosticheze eventualele
întârzieri în dezvoltare sau deficiențe, urmând
Stativ cu mirosuri diferite, Loțiuni, Uleiuri a îndruma părintele către serviciile de
esențiale, Spray de corp, Arome revigorante, evaluare și către programele terapeutice.
Ulei de masaj, Perne mirositoare, Aromă de Constituirea acestei rețele trebuie să
cameră reprezinte o prioritate pentru orice program
IT. Ea trebuie precedată și completată de
Mobilier: cursuri de formare profesională pentru
scaun, masă mică cu 2 scaune, dulapuri acești specialiști pentru a-i învăța să distingă
pentru materiale și documente, pat cu apă. orice este anormal în dezvoltarea copilului
și de informare cu privire la modul cum
7.4. Structura minimă de personal funcționează programul și modalitățile
practice de lucru în rețea.
Toți profesioniștii ce lucrează în centrul de Colaborarea cu rețeaua, scurtează atât
intervenție timpurie trebuie să aibă studii traseul cât și timpul pe care copilul îl
certificate de specialitate. parcurge până să ajungă să beneficieze de
Structura minimă de personal: servicii de recuperare și scade semnificativ
- psiholog; costurile, cu alte cuvinte eficientizează foarte
- kinetoterapeut; mult procesul și îl profesionalizează.
- educator specializat/ animator socio- MIC Marin, CÂRCU Adela
educativ;
- logoped;
- asistent social;
- coordonator centru;
- economist.
Pentru a oferi servicii de înaltă calitate,
specialiștii Centrului trebuie să fie la curent cu
cele mai noi metode de identificare, evaluare
și intervenție.

7.5. Rețeaua locală de profesioniști Foto: Fundația Inocenți

Programul de interventie timpurie nu poate


funcționa fără o foarte bună colaborare cu

84
ANEXE
ANEXA 1- Finanțare și sustenabilitate financiară

Programul de intervenție timpurie este un program costisitor atât în perioada de pregătire, care
presupune construcția infrastructurii la anumiți parametri, achiziția dotărilor și echipamentelor
și selecția și formarea personalului, cât mai ales în ce privește asigurarea cheltuielilor de
funcționare.
Dacă cheltuielile de pregătire a proiectului pot fi asigurate din bugetul propriu al unor autorități
locale sau prin accesarea unor granturi naționale și europene, cheltuielile de funcționare trebuie
asigurate în mod obligatoriu la nivel local. Acestea trebuie să acopere două categorii mari de
cheltuieli- salariale și cheltuieli de funcționare (materiale și utilități).
Cheltuielile de funcționare pot fi asigurate din surse private, cum ar fi prin plata directă de către
părinți sau sponsori și donatori, însă având în vedere că serviciul se adresează unor categorii
sociale extrem de vulnerabile, așa cum sunt copiii cu dizabilități neuro-psiho-motorii și familiile
lor, în opinia noastră, soluția optimă este ca programul să fie finanțat de către autoritățile locale,
care pot în acest fel să preia o povară uriașă de pe umerii beneficiarilor.
Finanțarea de către autoritatea locală, primărie sau consiliul județean, se poate face doar în
condițiile în care programul este înființat de către aceasta, preluat (atunci când e înființat de o
altă entitate) sau contractat, prin contract public de achiziții servicii.
Deși, la data finalizării acestei lucrări, cadru legal care să reglementeze contractarea serviciilor
sociale nu este încă complet, considerăm că este totuși util să prezentăm prevederile legale
existente în legislația românească, care în ciuda lipsurilor, este utilizat în multe județe din vestul
României. Implementarea acestui cadru legal a dovedit nu numai că o relație contractuală între
o autoritate publică și o entitate non-profit este posibilă și necesară, dar a dovedit mai ales, că
parteneriatul public-privat este soluția cea mai eficace de soluționare a problemelor sociale, cu
costuri mai mici și la standarde de calitate mult superioare celor din sistemul public de servicii.
Prezentăm așadar în documentul următor aceste prevederi legale, care pot fi utilizate de
către reprezentanții organizațiilor neguvernamentale și de către beneficiari, ca și argumente
în campanii de advocacy în sprijinul contractării serviciilor sociale de către autoritățile locale,
grupate în patru capitole distincte:

A. Cadrul legal specific privind contractarea serviciilor sociale de către autoritațile


administrației publice locale

B. Prevederi legale complementare privind contractarea serviciilor sociale de către autoritățile


publice locale

C. Prevederi legale referitoare la finanțarea organizațiilor neguvernamentale

D. Modalități de contractare a serviciilor sociale

A. Cadrul legal specific privind contractarea serviciilor sociale de către autoritățile


administrației publice locale

LEGEA 215/2001 a Administrației Publice Locale actualizată și republicată

Art. 91
(1) Consiliul judeţean îndeplineşte următoarele categorii principale de atribuţii:
e) atribuţii privind cooperarea interinstituţională;
(6) În exercitarea atribuţiilor prevăzute la alin. (1) lit. e), consiliul judeţean:
a) hotărăşte, în condiţiile legii, cooperarea sau asocierea cu persoane juridice române ori străine,
inclusiv cu parteneri din societatea civilă, în vederea finanţării şi realizării în comun a unor
acţiuni, lucrări, servicii sau proiecte de interes public judeţean;

85
LEGEA 292 / 2011 - Legea Asistenței Sociale

Contractarea serviciilor sociale apare într-o multitudine de acte normative, dar referința
legislativă care reglementează aceasta procedură este Legea 292 / 2011 - Legea asistenței
sociale.

Art. 6.
În sensul prezentei legi, termenii și expresiile de mai jos au următoarea semnificație:
f) contractarea serviciilor sociale reprezintă procedura de achiziționare/concesionare
a serviciilor sociale, în baza unui contract, încheiat în conditiile legii, de către autoritățile
administrației publice locale;

Autoritățile contractante sunt autoritățile administrației publice locale, conform:

Art. 141.
(1) Autoritățile administrației publice locale, denumite în continuare autorități contractante,
contractează, cu furnizorii publici și privați, serviciile sociale organizate și definite conform
Nomenclatorului serviciilor sociale. Tipurile de contracte se stabilesc de către autoritățile
contractante, în condțiile legii.”

Potrivit aceluiași articol 141, alin. 1, co-contractanți sunt furnizorii publici și privați care
trebuie să respecte prevederile legale privind acreditarea:

Art. 37.
(1) Furnizorii de servicii sociale sunt persoane fizice sau juridice, de drept public ori privat
(3) Furnizori privați de servicii sociale pot fi:
a) organizațiile neguvernamentale, respectiv asociațiile si fundațiile;

Art. 38.
(1) Pentru a acorda servicii sociale pe teritoriul României, furnizorii de servicii sociale, indiferent
de forma lor juridică, trebuie acreditați în condițiile legii
(2) Serviciile sociale pot funcționa pe teritoriul României numai dacă sunt acreditate în condițiile
legii
(3) Acreditarea furnizorilor, precum și a serviciilor sociale acordate de aceștia se reglementează
prin lege specială.
Serviciile sociale care pot face obiectul contractelor cu furnizorii publici și privați sunt definite la
modul general in Legea 292 / 2011 în:
Art. 27.
(1) Serviciile sociale reprezintă activitatea sau ansamblul de activități realizate pentru a
răspunde nevoilor sociale, precum și celor speciale, individuale, familiale sau de grup, în
vederea depășirii situațiilor de dificultate, prevenirii și combaterii riscului de excluziune socială,
promovării incluziunii sociale și creșterii calității vieții
(2) Serviciile sociale sunt servicii de interes general și se organizează în forme/structuri diverse,
în funcție de specificul activității/activităților derulate și de nevoile particulare ale fiecărei
categorii de beneficiari.
Obiectivele urmărite prin contractarea serviciilor sociale cu furnizorii privați:

Art. 140
(1) Contractarea din fonduri publice a serviciilor sociale oferite de furnizori privați are în vedere
realizarea următoarelor obiective aprobate prin strategiile naționale și locale în domeniu:
a) promovarea parteneriatului public-privat;
b) dezvoltarea și diversificarea serviciilor sociale de interes local;
c) construcția unei rețele naționale de servicii sociale;
d) asigurarea stabilității și continuității funcționării serviciilor sociale;
e) asigurarea calității serviciilor sociale;
f) implicarea comunității în identificarea, prevenirea și soluționarea problemelor sociale;
g) asigurarea accesului, pe criterii nediscriminatorii, a furnizorilor privați și publici de servicii
sociale la fonduri publice;

86
h) respectarea dreptului persoanei beneficiare la liberă alegere a furnizorului de servicii sociale;
i) optimizarea rezultatelor obținute în urma furnizării serviciilor sociale;
j) performanța în administrarea serviciilor sociale
Potrivit Legii 292 / 2011, autoritățile contractante (administratiei publice locale) au
urmatoarele atribuții în domeniul organizării, administrării și acordării serviciilor sociale:

Art. 112.
(1) Pentru asigurarea aplicării politicilor sociale în domeniul protecției copilului, familiei,
persoanelor vârstnice, persoanelor cu dizabilități, precum și altor persoane, grupuri sau
comunități aflate în nevoie socială, autoritățile administrației publice locale au atribuții privind
administrarea și acordarea beneficiilor de asistență socială și a serviciilor sociale
(3) În domeniul organizarii, administrării și acordării serviciilor sociale, autoritățile administrației
publice locale au urmatoarele atribuții principale:
k) elaborează proiectul de buget anual pentru susținerea serviciilor sociale în conformitate cu
planul anual de acțiune și asigură finanțarea/cofinanțarea acestora;
q) încheie, în condițiile legii, contracte și convenții de parteneriat, contracte de finanțare,
contracte de subvenționare pentru înființarea, administrarea, finanțarea și cofinanțarea de
servicii sociale;
Art. 118.
(1) Planurile anuale de acțiune privind serviciile sociale se elaborează de către autoritățile
administrației publice locale, în conformitate cu măsurile și acțiunile prevăzute în strategia
de dezvoltare a serviciilor sociale a județului de care aparțin, respectiv în cea a municipiului
București, pentru sectoarele de la nivelul capitalei.

În ceea ce privește finanțarea serviciilor sociale Legea 292 / 2011 prevede:

Art. 135.
(1) Din bugetele locale ale județelor se alocă fonduri pentru:
a) finanțarea serviciilor sociale aflate în administrare proprie, contractate sau subvenționate în
conditiile legii, ori cofinanțate în baza contractelor de parteneriat;

Art. 140
(1) Contractarea din fonduri publice a serviciilor sociale oferite de furnizori privați are în vedere
realizarea următoarelor obiective aprobate prin strategiile naționale și locale în domeniu:
a) promovarea parteneriatului public-privat;
b) dezvoltarea și diversificarea serviciilor sociale de interes local;
c) construcția unei rețele naționale de servicii sociale;
d) asigurarea stabilității și continuității funcționării serviciilor sociale;
e) asigurarea calității serviciilor sociale;
f) implicarea comunității în identificarea, prevenirea și soluționarea problemelor sociale;
g) asigurarea accesului, pe criterii nediscriminatorii, a furnizorilor privați și publici de servicii
sociale la fonduri publice;
h) respectarea dreptului persoanei beneficiare la liberă alegere a furnizorului de servicii sociale;
i) optimizarea rezultatelor obținute în urma furnizării serviciilor sociale;
j) performanța în administrarea serviciilor sociale
(2) Finanțarea serviciilor sociale se află în responsabilitatea autorităților administrației publice
locale care, pe baza planurilor anuale de acțiune prevazute la art. 112 alin. (3) lit. b), realizează
următoarele:
a) stabilesc tipurile de servicii sociale necesare comunității;
b) inventariază serviciile sociale existente;
c) evaluează eficiența și eficacitatea acestora;
d) identifică nevoia de servicii sociale noi
(3) Pentru contractarea furnizarii serviciilor sociale, autoritățile administrației publice locale
elaborează și publică anual lista serviciilor sociale pe care le vor contracta cu furnizorii publici și
privați de servicii sociale
(4) Autoritățile administrației publice locale în colaborare cu furnizorii publici și privați
elaborează criteriile care fundamentează tipurile de servicii sociale ce urmează să fie
contractate.

87
Art. 141.
(1) Autoritățile administrației publice locale, denumite în continuare autorități contractante,
contractează, cu furnizorii publici și privați, serviciile sociale organizate și definite conform
Nomenclatorului serviciilor sociale. Tipurile de contracte se stabilesc de către autoritățile
contractante, în condițiile legii.
(2) Autoritățile contractante au obligația să prevadă în bugetele proprii fondurile necesare
pentru finanțarea serviciilor sociale prevăzute în planurile anuale de acțiune
(3) Finanțarea din fonduri publice, prevazută la alin. (1), a serviciilor sociale acordate de
furnizorii publici și privați de servicii sociale se realizează pe principiile concurenței, eficienței
si transparenței si se supune legislației din domeniul achizițiilor publice.
Durata contractarii nu este reglementata expres în sensul că nu se impune o perioadă minimă/
maximă a contractului.
Trebuie însă avut în vedere principiul general al continuității și calității prevazut de art. 140
(1) lit. d si e.

Modalitatea de fundamentare a sumelor alocate de la bugetul de stat destinate susţinerii


funcţionării serviciilor sociale organizate la nivelul unităţilor administrativ-teritoriale, este
prevazuta în:

Art. 134
(1) Alocarea fondurilor de la bugetul de stat destinate susținerii funcționării serviciilor sociale
organizate la nivelul unităților administrativ-teritoriale se realizează în baza fundamentărilor
transmise de autoritățile administrației publice locale
(2) Fundamentarea sumelor solicitate de la bugetul de stat de către autoritățile administrației
publice locale se realizează în baza costurilor standard în vigoare pentru serviciile sociale
administrate, contractate sau subvenționate în condițiile legii, precum și în baza estimării
costurilor necesare funcționării serviciilor nou-înființate în anul bugetar respectiv
(3) Standardele de cost pentru serviciile sociale se aprobă prin hotărârea Guvernului, la
propunerea Ministerului Muncii, Familiei și Protecției Sociale. Costul standard anual/beneficiar/
tip de serviciu/ se poate indexa cu rata inflației și se revizuiește ori de câte ori este nevoie
(4) Sumele fundamentate se aloca din unele venituri ale bugetului de stat pentru finanțarea
serviciilor sociale, în condițiile alin. (2), si se realizează în următoarea ordine de priorități:
a) serviciile sociale adresate copilului separat de părinți care necesită protecție specială;
b) serviciile sociale adresate persoanelor cu dizabilități, în funcție de tipul serviciilor;
c) serviciile destinate copilului și familiei, precum și pentru persoanele vârstnice, în funcție de
tipul serviciilor;
d) serviciile sociale adresate persoanelor fără adăpost și persoanelor aflate în risc de excluziune
socială, în funcție de tipul serviciilor
(5) Nivelul sumelor acordate potrivit alin. (4) se stabilește prin legile speciale, pe tipuri de
servicii.

Costul standard este definit în Legea 292 / 2011 la

Art. 6
i) costul standard reprezintă suma minimă aferentă cheltuielilor anuale necesare furnizării
serviciilor sociale, calculată pentru un beneficiar/tipuri de servicii sociale, potrivit standardelor
minime de calitate și/sau altor criterii prevăzute de lege. În legislația actuală se utilizează ca
termen echivalent standardul minim de cost;

B. Prevederi legale complementare privind contractarea serviciilor sociale de către autoritățile


publice locale

1. Legea nr. 448/2006 privind protecția și promovarea drepturilor persoanelor cu handicap,


modificată prin Legea 193/2015

Art. 32 
(1) Persoanele cu handicap beneficiază de servicii sociale acordate: 
a) la domiciliu; 

88
b) în comunitate; 
c) în centre de zi și centre rezidențiale, publice sau private. 
(2) Serviciile sociale destinate persoanelor cu handicap sunt proiectate și adaptate conform
nevoilor individuale ale persoanei
Art. 33 
(1) Autoritățile administrației publice locale au obligația de a organiza, administra și finanța
servicii sociale destinate persoanelor cu handicap, în condițiile legii. 
(2) Autoritățile administrației publice locale pot contracta servicii sociale cu furnizori de servicii
sociale de drept privat, acreditați, în condițiile legii. 
(3) Costul serviciului social contractat nu poate depăsi costul avut de serviciul respectiv la data
contractării sau costul mediu al funcționării serviciului la data inființării, în cazul unui serviciu
nou. 
(4) Modalitatea de contractare va fi stabilită prin normele metodologice*) de aplicare a
prevederilor prezentei legi.

2. Hotărârea nr. 268/2007 din 14/03/2007 pentru aprobarea Normelor metodologice de


aplicare a prevederilor Legii nr. 448/2006 privind protecţia şi promovarea drepturilor
persoanelor cu handicap

Art. 21.
În vederea contractării serviciilor sociale în condiţiile art. 32 alin. (2) din lege, autorităţile
administraţiei publice locale vor proceda după cum urmează:
a) stabilesc costul maxim pentru fiecare serviciu social care se intenţionează a se contracta,
în baza unei analize privind cheltuielile aferente cu acel serviciu, pentru o persoană asistată, în
decursul unui an;
b) elaborează caietul de sarcini care include standardele minime privind asigurarea calităţii
pentru serviciul social respectiv, cu respectarea legislaţiei în vigoare;
c) contractează serviciul social, în condiţiile legii.

3. Ordonanța Nr. 68 din 28 august 2003, privind serviciile sociale

ART. 11
(1) Furnizorii de servicii sociale pot fi persoane fizice sau juridice, publice ori private.
(3) Furnizorii privaţi de servicii sociale pot fi:
a) asociaţiile şi fundaţiile, cultele religioase şi orice alte forme organizate ale societăţii civile;
ART. 12
(3) Serviciile publice de asistenţă socială, organizate la nivel judeţean şi local, pot încheia
convenţii de parteneriat între ele, cu orice alţi furnizori de servicii sociale şi contracte de
acordare a serviciilor sociale cu furnizorii de servicii sociale prevăzuţi la art. 11.
(5) Modelul contractului prevăzut la alin. (3) se aprobă prin ordin al ministrului muncii,
solidarităţii sociale şi familiei.
(6) Convenţiile de parteneriat prevăzute la alin. (3) se referă la cadrul de cooperare stabilit în
urma negocierilor la nivel judeţean şi local sau între judeţe, între judeţe şi localităţi din judeţe
diferite sau între localităţi din acelaşi judeţ cu scopul organizării şi dezvoltării serviciilor sociale
acordate de către furnizorii implicaţi în parteneriat.

4. Ordin nr. 71 din 17 februarie 2005, privind aprobarea modelului Contractului pentru


acordarea de servicii sociale, încheiat de serviciile publice de asistență socială cu
furnizorii de servicii sociale

Modelul de contract este prezentat in ANEXA.

5. Hotărârea Nr. 23 din 6 ianuarie 2010 privind aprobarea standardelor de cost pentru
serviciile sociale

C. Prevederi legale referitoare la finanțarea Organizațiilor Neguvernamentale

Organizatiile neguvernamentale si nonprofit pot acorda servicii sociale finantate din bugetele
locale.

89
Legea 272 / 2004, privind protecția și promovarea drepturilor copilului, actualizată în
2009, Capitolul 8 - Organisme private:

Art. 113
(1) Organismele private care pot desfăşura activităţi în domeniul protecţiei drepturilor copilului
şi al protecţiei speciale a acestuia sunt persoane juridice de drept privat, fără scop patrimonial,
constituite şi acreditate în condiţiile legii.
(2) În desfăşurarea activităţilor prevăzute la alin. (1), organismele private acreditate se supun
regimului de drept public prevăzut de prezenta lege, precum şi de reglementările prin care
aceasta este pusă în executare.
Art. 118
(1) Prevenirea separării copilului de familia sa, precum şi protecţia specială a copilului lipsit,
temporar sau definitiv, de ocrotirea părinţilor săi se finanţează din următoarele surse:
a) bugetul local al comunelor, oraşelor şi municipiilor;
b) bugetele locale ale judeţelor, respectiv ale sectoarelor municipiului Bucureşti;
c) bugetul de stat;
d) donaţii, sponsorizări şi alte forme private de contribuţii băneşti, permise de lege.

Legea 448/2006 privind protecția și promovarea drepturilor persoanelor cu handicap

Art. 32 
(1) Persoanele cu handicap beneficiază de servicii sociale acordate: 
a) la domiciliu; 
b) în comunitate; 
c) în centre de zi și centre rezidențiale, publice sau private. 
(2) Serviciile sociale destinate persoanelor cu handicap sunt proiectate și adaptate conform
nevoilor individuale ale persoanei.

Așa cum s-a mai menționat, pentru a furniza servicii sociale, atât organizația, cât și serviciul
prestat trebuie să fie acreditat conform Legii 197 / 2012, privind asigurarea calității în
domeniul serviciilor sociale, cu normele sale metodologice prevazute de HG 118/2014 și
Ordinul 424/2014 privind aprobarea criteriilor specifice care stau la baza acreditării furnizorilor
de servicii sociale
Conform acestei Legii 197 / 2012,

Art. 5
(3) Acreditarea serviciilor sociale se realizează în baza standardelor minime de calitate, ce
reprezintă cerinţele minimale privind eficacitatea şi eficienţa activităţilor desfăşurate în raport
cu nevoile beneficiarilor, obiectivele asumate, rezultatele aşteptate. Standardele minime de
calitate, denumite în continuare standarde minime, constituie nivelul de referinţă a calităţii
serviciilor sociale, iar îndeplinirea acestora este obligatorie şi se atestă prin licenţă de
funcţionare. Standardele minime de calitate sunt reglementate prin legislatie specifică fiecărui
tip de serviciu social.

D. Modalități de contractare a serviciilor sociale

În două articole distincte, Legea nr. 292/2011 a asistenței sociale face referire la tipurile de
contracte ce pot fi încheiate pentru finanțarea serviciilor sociale:

Art. 42.
(4) În scopul dezvoltării serviciilor sociale, autoritățile administrației publice locale pot încheia
contracte de parteneriat public-privat, în condițiile Legii parteneriatului public-privat nr.
178/2010, cu modificările și completările ulterioare
Art. 112.
(3) În domeniul organizării, administrării și acordării serviciilor sociale, autoritățile administrației
publice locale au următoarele atribuții principale:
q) încheie, în condițiile legii, contracte și convenții de parteneriat, contracte de finanțare,

90
contracte de subvenționare pentru înființarea, administrarea, finanțarea și cofinanțarea de
servicii sociale;
În ansamblu, principalele tipuri de contracte încheiate în prezent între autoritățile publice locale
și furnizorii privați (non-profit) de servicii sociale sunt următoarele:

D1. Contracte de achiziție publică, contracte de concesiune de servicii, reglementate


prin OUG nr. 34 / 2006, privind atribuirea contractelor de achiziție publică, a contractelor de
concesiune de lucrări publice și a contractelor de concesiune de servicii, aprobată cu modificări
și completări prin Legea nr. 337 / 2006, cu modificările și completările ulterioare.

NOTĂ: având în vedere ca în perioada imediat următoare Ordonanța 34 din 2006 va fi abrogată
și înlocuită cu alte patru noi acte normative privind achizițiile publice în legislația națională,
ca urmare a Noilor Directive UE, nu detaliem articolele care fac referire directă la achiziția de
servicii sociale.
Prezentăm în anexă, documentația utilizată de către DGASPC Alba, pentru achiziția de servicii
sociale.

D2. Contract de acordare a serviciilor sociale în baza OUG nr. 68 / 2003, aprobată cu
modificări și completări prin Legea 515 / 2003

ART. 12
(3) Serviciile publice de asistenţă socială, organizate la nivel judeţean şi local, pot încheia
convenţii de parteneriat între ele, cu orice alţi furnizori de servicii sociale şi contracte de
acordare a serviciilor sociale cu furnizorii de servicii sociale prevăzuţi la art. 11.
(5) Modelul contractului prevăzut la alin. (3) se aprobă prin ordin al ministrului muncii,
solidarităţii sociale şi familiei.
(6) Convenţiile de parteneriat prevăzute la alin. (3) se referă la cadrul de cooperare stabilit în
urma negocierilor la nivel judeţean şi local sau între judeţe, între judeţe şi localităţi din judeţe
diferite sau între localităţi din acelaşi judeţ cu scopul organizării şi dezvoltării serviciilor sociale
acordate de către furnizorii implicaţi în parteneriat.
Acesta este tipul de contract cel mai utilizat in prezent.
MIC Marin, CÂRCU Adela, POP Mihaela Amza

91
ANEXA 2- Legislație selectivă privind protecția copilului cu dizabilități

1. STRATEGIA NAŢIONALĂ PENTRU PROTECȚIA ȘI PROMOVAREA DREPTURILOR COPILULUI -


2014-2020

2. Planul operaţional pentru implementarea Strategiei naţionale pentru protecţia şi promovarea


drepturilor copilului 2014 – 2020

3. HOTĂRÂRE Nr. 268 din 14 martie 2007 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare
a prevederilor Legii nr. 448/2006 privind protecţia şi promovarea drepturilor persoanelor cu
handicap

4. HOTĂRÂRE Nr. 680 din 28 iunie 2007 pentru aprobarea Normelor metodologice privind
modalitatea de acordare a drepturilor la transport interurban gratuit persoanelor cu handicap

5. HOTĂRÂRE Nr. 787 din 17 iulie 2007 privind stabilirea unor măsuri pentru asigurarea aplicării
Regulamentului (CE) nr. 1.107/2006 al Parlamentului European şi al Consiliului din 5 iulie
2006 privind drepturile persoanelor cu handicap şi ale persoanelor cu mobilitate redusă care
călătoresc pe calea aerului

6. HOTĂRÂRE Nr. 867/2015 din 14 octombrie 2015 pentru aprobarea Nomenclatorului


serviciilor sociale, precum şi a regulamentelor- cadru de organizare şi funcţionare a serviciilor
sociale

7. HOTĂRÂRE Nr. 978/2015 din 16 decembrie 2015 privind aprobarea standardelor minime de
cost pentru serviciile sociale şi a nivelului venitului lunar pe membru de familie în baza căruia
se stabileşte contribuţia lunară de întreţinere datorată de către susţinătorii legali ai persoanelor
vârstnice din centrele rezidenţiale

8. HOTĂRÂRE Nr. 691 din 19 august 2015 pentru aprobarea Procedurii de monitorizare
a modului de creştere şi îngrijire a copilului cu părinţi plecaţi la muncă în străinătate şi a
serviciilor de care aceştia pot beneficia, precum şi pentru aprobarea Metodologiei de lucru
privind colaborarea dintre direcţiile generale de asistenţă socială şi protecţia copilului şi
serviciile publice de asistenţă socială şi a modelului standard al documentelor elaborate de
către acestea

9. Legea 47 din 2006, privind sistemul național de asistență socială

10. LEGE Nr. 292 din 20 decembrie 2011 - Legea asistenţei sociale

11. LEGE Nr. 221 din 11 noiembrie 2010 - pentru ratificarea Convenţiei privind drepturile
persoanelor cu dizabilităţi, adoptată la New York de Adunarea Generală a Organizaţiei Naţiunilor
Unite la 13 decembrie 2006, deschisă spre semnare la 30 martie 2007 şi semnată de România
la 26 septembrie 2007

12. LEGE Nr. 448 din 6 decembrie 2006 - privind protecţia şi promovarea drepturilor
persoanelor cu handicap

13. LEGE Nr. 272 din 21 iunie 2004 - privind protecţia şi promovarea drepturilor copilului

14. ORDIN Nr. 253 din 28 noiembrie 2008 pentru aprobarea Metodologiei privind trimiterea
copiilor care beneficiază de o măsură de protecţie specială la tratament medical în străinătate

15. ORDIN Nr. 286 din 6 iulie 2006 pentru aprobarea Normelor metodologice privind întocmirea
Planului de servicii și a Normelor metodologice privind întocmirea Planului individualizat de
protectie

16. ORDONANTA Nr. 68 din 28 august 2003 - privind serviciile sociale

92
17. ORDONANŢĂ DE URGENŢĂ Nr. 124 din 27 decembrie 2011 - pentru modificarea şi
completarea unor acte normative care reglementează acordarea de beneficii de asistenţă
socială

18. ORDIN Nr. 189 din 12 februarie 2013 - pentru aprobarea reglementării tehnice "Normativ
privind adaptarea clădirilor civile şi spaţiului urban la nevoile individuale ale persoanelor cu
handicap, indicativ NP 051-2012 - Revizuire NP 051/2000"*)

19. Ordinul nr. 1640/2007 pentru aprobarea Metodologiei de autorizare a interpreţilor limbajului
mimico-gestual şi a interpreţilor limbajului specific persoanei cu surdocecitate

20. LEGE Nr. 197 din 1 noiembrie 2012 privind asigurarea calităţii în domeniul serviciilor sociale

21. ORDIN Nr. 25 din 9 martie 2004 pentru aprobarea Standardelor minime obligatorii privind
centrele de zi pentru copiii cu dizabilităţi

Legislație din domeniul sistemului național de educație

22. Legea nr 1_2011- Legea educaţiei naţionale

23. METODOLOGIE-CADRU - privind şcolarizarea la domiciliu, respectiv înfiinţarea de grupe/


clase în spitale

24. ORDIN 5575 din 2011 pentru aprobarea Metodologiei-cadru privind şcolarizarea la domiciliu,
respectiv înfiinţarea de grupe/clase în spitale

25. ORDIN 6552 din 2011 pentru aprobarea Metodologiei privind evaluarea, asistenţa
psihoeducaţională, orientarea şcolară şi orientarea profesională a copiilor, a elevilor şi a tinerilor
cu cerinţe educaţionale speciale

26. ORDIN 5574 din 2011 pentru aprobarea Metodologiei privind organizarea serviciilor de
sprijin educaţional pentru copiii, elevii și tinerii cu cerinţe educaţionale speciale integrați în
învățământul de masă

93
Bibliografie:

1. Anca, M., Logopedie, Cluj- Napoca, 2005.


2. Barbara J. Source: ERIC Clearinghouse on Handicapped and Gifted Children Reston VA.
(http://www.ericdigests.org/pre-928/help.htm )
3. Barnett, W. S., Economics of early childhood intervention. In S. J. Meisels (Ed.),” Handbook of early
childhood intervention (2nd ed., pp. 589-610). New York, NY: Cambridge University Press., 2000.
4. Bontaș Ioan, Tratat de Pedagogie, Editura All, București, 2007
5. Brown Sara L., Whiteside Lynch Eleanor, Martha S. Moersch and D. Sue Schafer
6. Brumariu, M. C. “Terapia prin joc îi ajută pe copii să comunice”. (2008, 08 10). Preluat de pe
http://adevarul.ro/sanatate/medicina/jocul-rol-terapeutic-1_50ae646f7c42d5a6639c4ef2/index.html
7. Burke, P., Disability and Impairment - working with childen and family, Jessica Kingsley
Publisher, London, UK; 2008.
8. Burlea, G., Burlea,M., Dicţionar explicativ de logopedie, Editura Sedcom Libris, Iaşi, 2004.
9. Cucoș Constantin, 2013, Educația. Experiențe, reflecții, soluții, Editura Polirom, Iași
10. Curs de formare continuă: “Intervenții cognitive-comportamentale - aplicații la
copiii cu tulburare de spectru autist”, organizat de Asociația de Psihoterapii Cognitive și
Comportamentale din România în colaborare cu Asociația Autism Transilvania
11. Filipoi Sempronia, Palade Steluța, Suport de curs „Cum sa ajutăm bebelușul să se dezvolte?”
12. Fish Ellen, „The benefits of early intervention” - Stronger Families Learning Exchange
Bulletin No.2 Spring/Summer 2002 pp.8-11 http://www.aifs.gov.au/sf/pubs/bull2/ef.html
13. Fundația Inocenți, Olimpiada Inocenților ediția a VIII-a, 15 mai 2014, Bistrița, Broșura de
promovare a evenimentului
14. Gherguț Alois, Psihopedaggie specială, Editura Polirom, Iași, 2000,
15. Ghergut Alois, Sinteze de psihopedagogie specială, , Editura Polirom, 2013
16. Gherguț Alois, Sinteze de psihopedagogie specială, Ghid pentru concursuri și examene de
obținere a gradelor didactice, Științele Educației, Structuri, Conținuturi, Tehnici, Editura Polirom, 2005
17. Gherguț, Alois, Managementul asistenței psihopedagogice și sociale. Ghid practic, Editura
Polirom, Iași, 2003.
18. Gherguț, Alois, Ghid metodologic pentru evaluarea copilului cu dizabilități și încadrarea într-
un grad de handicap, Sinteze de psihopedagogie specială, Editura Polirom, 2013
19. Gherguţ, Alois, Sinteze de psihopedagogie specială. Ghid pentru concursuri şi examene de
obţinere a gradelor didactice, Editura Polirom, Iaşi, 2007.
20. Giddens Anthony, Sociologie, Editura All, Bucureşti , 2000,
21. Goodman, R., Psychological aspects of hemiplegia, Arch Dis Child, 177-178; 1997.
22. Heiman, T., (2002). Parents of Children With Disabilities: Resilience, Coping, and Future
Expectations, în Journal of Developmental and Physical Disabilities, vol. 14, no. 2, June 2002;
23. Karnes si Lee (1978) http://www.ericdigests.org/pre-928/help.html
24. Lazăr, F., Persoanele cu handicap, în Riscuri şi inechităţi sociale în România, coordonator
Preda, M., Editura Polirom, Iaşi; 2009.
25. Maria-Monika Szabo (psiholog, CSEI Nr. 1, Oradea), Music as Therapy International (Reg.
Charity No. 1070760), tradus de Neamțu Cristina,
26. Massachusetts Department Of Public Health - Early Intervention , Operational Standards-
Draft November 7, 2012 Approved by ICC
27. Ministerul Educaţiei, Cercetării Şi Tineretului, Curriculum pentru educaţia timpurie a copiilor
cu vârsta cuprinsă între naştere şi 6/7 ani- 2008
28. Ministerul Educaţiei, Cercetării și Tineretului - Aria Curriculară: „Terapia Educaţională
Complexă și Integrată”- Ludoterapie, Bucureşti, 2008
29. Ministerul Educaţiei, Cercetării și Tineretului-Centrul Naţional pentru Curriculum și
Evaluare în Învăţământul Preuniversitar, Curriculum pentru grupele/ grădiniţele pentru copii cu
deficienţe grave, profunde sau asociate prin alternativă educaţională de pedagogie curativă
30. Moldovan, I., Corectarea tulburărilor limbajului oral, Presă Universitară Clujeană, 2006.
31. Mucchielli, R. (1982), Metode active in pedagogia adulților, Editura Didactică și Pedagogică,
București.
32. Ognean Maria Livia “Urmărirea nou-născutului cu risc pentru sechele neurologice şi
de dezvoltare” - Colecţia ghiduri clinice pentru neonatologie, Ghidul 13/Revizia 1 3.12.2010;
Publicat de Asociaţia de Neonatologie din România Editor: © Asociaţia de Neonatologie din
România, 2011
33. Panaite, D., Instrumente de lucru și strategii didactice în educația integrată, Ed. Diagonal,
Bacau,2003,
34. Papalia Diana, Wendkos Sally, Duskin Feldman Ruth, Dezvoltarea umană , Editura Trei,
Bucuresti, 2010
35. Partenie, A., Logopedie, Editura Excelsior, Timişoara ,1999.
36. Păun Emil, Școala. O abordare sociopedagogică, Editura Polirom, Iași, 1999,
37. Popescu, V., Neurologie Pediatrică, Editura Teora, Bucureşti; 2001.
38. Preda Nicolae(coordonator), Buzducea Doru, Fărcăşanu Dana, Vlad Grigoraş, Lazăr Florin,
Georgiana-Cristina Rentea – Facultatea de Sociologie şi Asistența Sociala şi Reprezentanţa
UNICEF în România, Analiza situației copiilor din România, Bucureşti, 2013
39. Puiu Ivan, “Copilul cu dizabilități și risc sporit – Intervenții timpurii. Ghiduri practice”, Centrul
de intervenție precoce “Voinicel”, Chișinău 2006
40. Puiu Ivan, “Ghidul beneficiarului de servicii de intervenție tipurie în copilărie”, Centrul de
intervenție precoce “Voinicel”, Chișinău, 2014
41. Puiu Ivan, Servicii de intervenție timpurie pentru copilul cu disabilități și risc sporit, Chișinău 2006
42. Puiu Ivan, ”Intervenția tipurie în copilarie”, suport de curs, Chisinau, 2012
43. Robănescu Nicolae, Reeducarea neuromotorie, editura Medicală, Bucuresti, 1992
44. Rogers Sally J., Donovan Carol M., D’Eugenio Diane B., Brown Sara L., Whiteside Lynch
Eleanor, Martha S. Moersch and Schafer D. Sue, Early Intervention Developmental Profile, 1981
45. Rogers Sally, B. D’ Engenio Diana, Developmental Programing for Infants and Young
Children, Assessment and Aplication, 1981
46. Roșan Adrian, Psihopedagogie specială. Modele de evaluare și intervenție, Editura Polirom, 2015
47. Roșan, A., Psihopedagogie specială – Modele de evaluare şi intervenţie, Polirom, 2015.
48. Roth Maria, Prof. univ. dr. coordonator ştiinţific pt doctorand: Cherecheş (Oşvat) Claudia
“Calitatea vieţii în familiile copiilor cu dizabilităţi neuro-motorii (rezumatul tezei de doctorat),
Cluj-Napoca 2011
49. Sălăvăstru Dorina, Didactica psihologiei. Perspective teoretice și metodice, Editura Polirom,
Iași, 2006,
50. Sbenghe Tudor, Kinetologie profilactica, terapeutica și de recuperare, editura Medicală,
București 1987
51. Scala de evaluare Portage
52. Scale de dezvoltare Gessel
53. Schaffer Rudolph, Introducere în psihologia copilului, Editura ASCR, Cluj-Napoca 2010
54. Şchiopu, U, Probleme psihologice ale jocului şi distracţiilor, Bucureşti, Editura didactică şi
Pedagogică. 1970.
55. Shonkoff Jack P. and Deborah A. Phillips, From Neurons to Neighborhoods, The Science
of Early Childhood Development Committee on Integrating the Science of Early Childhood
Development, Editors Board on Children, Youth and Families, National Research Council and
Institute of Medicine NATIONAL ACADEMY PRESS, Washington, D.C., 2000
(http://www.nap.edu/openbook.php?record_id=9824&page=R1 )
56. UNICEF, Coordonator: Dr. Mihaela Ionescu, Echipa de experți: Carmen Anghelescu, Cristiana
Boca, Dr. Ioana Herseni, Cristina Popescu, Ecaterina Stativa, Dr. Cătălina Ulrich, Cornelia Novak,
Repere fundamentale în învățarea și dezvoltarea timpurie a copilului de la naștere la 7 ani, 2010
57. Verza, E., Tratat de logopedie, Editura Fundaţiei Humanitas, Bucureşti, 2003.
58. Vlăsceanu Lazăr, Zamfir Cătălin, Dicţionar de Sociologie, editura Babel, Bucureşti, 1993,
59. Vrăşmaş, E., Oprea,V., Set de instrumente, probe şi teste pentru evaluarea educaţională a
copiilor cu dizabilităţi, Reninco, 2001
60. Vrăşmaş, E., Stănică, C (1997) Terapia tulburărilor de limbaj. Intervenţii logopedice,
Bucureşti: Editura Didactică şi Pedagogică.
61. Werner David, Disabled Village Children, Hesperian Foundation, 1987
62. Winnicott, D.W., Playing and Reality, Tavistock Publications, 1971,
63. Yalom Irvin D., Tratat de psihoterapie de grup.Teorie şi practică, Editura Trei, 2008
64. www.kreativity.ro/camerastimularesenzoriala
65. www.sensory-processing-disorder.com/sensory-room.html