Epidemiologia

cancerului uterin

Denumirea de cancer uterin este dată de localizarea acestuia în uter. Cancerul uterin
începe de obicei în celulele endometrului, de aceea se mai şi numeşte cancer edometrial
(carcinom/ sarcom).

1
 Fig. nr.1şi 2 Localizarea cancerului uterin

Nivel de cunoştinţe naţional şi internaţional

I. Cancerul genital feminin de corp uterin se încadrează în cele mai importante neoplazii
umane în termenii incidenţei, prevalenţei şi mortalităţii.
a) Incidenţa şi prevalenţa
În România, cancerul de endometru ocupă locul 4 în rândul cancerelor ginecologice,
reprezentând 7,8% dintre acestea. În anul 2008, au fost declarate 1208 de cazuri noi cu cancer
endometrial.[2]
Se pare că vârsta de apariţie a cancerului uterin a scăzut, acesta întâlnindu-se şi la
femeile mai tinere, sub 45 ani.[1]
În Statele Unite, anual 35.000 de femei sunt diagnosticate cu cancer uterin. Acest tip
de cancer este situat pe locul patru în cele mai frecvente diagnostice date de medicii
ginecologi.
În anul 2013, aproximativ 50.000 de femei au fost diagnosticate cu cancer uterin în
Statele Unite, majoritatea având vârsta de peste 55 ani. [6]

Fig.nr.3 Cazurile noi apărute pe grupe de vărstă

2
 În figura de mai sus se poate observa că cele mai multe cazuri depistate cu cancer
endometrial cuprind clasele de vârstă 45-74, clasa de vârstă 55-64 predominând. Între 2007-
2011 au apărut 24,6 cazuri noi la 100.000 de femei pe an. [3]
Conform Ministerului Sănătăţii al Republicii Moldova, cancerul endometrial ocupă
locul şapte în incidenţa cancerului feminin cu 142.000 îmbolăviri noi pe an. Numărul de
cazuri noi înregistrate diferă în funcţie de regiunea din care provin, cele mai frecvente fiind în
America de Nord şi ţările vest-europene datorită populaţiei îmbrătrânite (între 9,9 şi 15 cazuri
la 100.000 de femei).[4]

Fig.nr.4 Incidenţa şi prevalenţa în primele 20 ţări din Europa

O analiză a situaţiei din Uniunea Europeană şi Rusia dată de EUCAN, aşează
România pe locul 11 din cele 20 ţări analizate, cu următorii indicatori de morbitidate estimaţi:
cu o incidenţă de 5800 cazuri şi o prevalenţă pe următorii 5 ani de 1500 cazuri.[9]
Societatea Americană de Cancer, estimează pentru anul 2014 că: aproximativ un
număr de 52.630 de cazuri noi cu cancer uterin, cu o mortalitate de 8.590 cazuri. Aceste
estimări includ atât tipuri de cancer endometrial cât şi sarcoame uterine. [8]

3
 Societatea Canadiană de Cancer, estimează pentru anul 2014, faptul că aproximativ
6000 de femei vor face cancer uterin, dintre care 920 vor muri. [5]
b) Mortalitate
Anual pe glob decedează 42.000 femei de această maladie, alcătuind 1,9% din
mortalitatea prin cancer feminin. Supravieţuirea la 5 ani în ţările cu incidenţa maximă variază
între 72% în Europa şi 84% în SUA.

Fig.nr.5 Numărul cazuri decedate pe grupe de vârstă

Cele mai multe cazuri de deces în SUA sunt întâlnite la femeile ce depăşesc vârsta de
65 ani. Între 2006-2010 au fost raportate 4, 3 cazuri deces la 100.000 femei pe an.[3]

Fig.nr.6 Numărul decese corp uterin în 2012

4
 În figura de mai sus, cifrele de mortalitate specifice prin cancer uterin variază, în
limite largi, în funcţie de colectivitatea demografică, astfel România se află printre ţările cu
procent scăzut de 359 cazuri la 100.000 de femei pentru anul 2012.[9]
În Germania anual se îmbolnăvesc 11.300 femei (locul IV din malignoamele la femei),
iar ca mortalitate cancerul endometrial ocupă locul IX cu 2,7% din decesuri de cancer la
femei.
În Republica Moldova, în anul 2008 au fost semnalate 255 cazuri (13,7 %000), cu o
mortalitate de 92 cazuri (5%000).[4]
II. Toate femeile au risc să dezvolte cancer uterin, iar acest risc creşte odată cu înaintarea în
vârstă. Cele mai multe cazuri de cancer uterin sunt la femeile care se îndreaptă spre
menopauză (10-15 %) sau care sunt deja la menopauză (2-5%), neştiindu-se exact ce anume
precipită formarea cancerului uterin. [5]
Factorii predispozanţi care cresc riscul apariţiei cancerului uterin sunt:
Cancer uterin

Vârsta peste 50 ani

Obezitate, Diabet zaharat. HTA

Expunerea prelungită la estrogeni. Infertilitate

Menopauză tardivă

Tratamentul cu tamoxifenum şi radioterapia

Fig.nr 7 Factorii de risc

Au fost identificaţi şi o serie de factori protectori pentru cancerul de endometru:
 Folosirea contraceptivelor orale combinate,
 Folosirea terapiei hormonale combinate de substituţie în menopauză,
 Activitatea fizică,
 Fumatul [ 4, 2]
III. Program de control şi supraveghere
 Profilaxia primară nu există la acest tip de boală, făcându-se doar profilaxie secundară
care constă în preîntâmpinarea dezvoltării obezităţii, diabetului zaharat şi bolii
hipertonice, prin practicarea sportului şi utilizarea contraceptivelor orale.
 Depistarea precoce şi screening-ul general cu sonografie şi citologie este inefectiv la
femeile asimptomatice şi fără risc, iar biopsia endometrului este costisitoare. Nu există
o confirmare a diminuării mortalităţii prin cancer endometrial efectuând screening-ul

5
 grupelor cu risc înalt (obezitate, HTA, diabet, sindromul ovarelor polichistice şi
hiperplazia endometrială).
 Testul Papanicolau nu este folosit ca test pentru depistarea cancerului uterin, dar poate
spune dacă există posibile modificări de endometru.[6]
Conform ghidului pentru Obstetrică şi Ginecologie din 2009, aprobat de OMS, nu
trebuie făcut screening-ul de rutină pentru depistarea cancerului de endometru, deoarece
sensibilitatea acestuia este doar de 50%, iar 70-75% dintre cazurile cu acest tip de cancer sunt
diagnosticate în stadiul I datorită metroragiei. [2]
Se recomandă medicului să efectueze screening pentru cancerul de endometru
pacientelor cu istoric familial de cancer colorectal ereditar nonpolipozic (HNPCC), sau celor
cunoscute ca fiind purtătoare a unei mutaţii genice pentru HNPCC. Riscul de a dezvolta
cancer de endometru este de 40-60% în aceste cazuri.
Noile cercetări au găsit o cauzaă a cancerului uterin care fac ca celulele sănătoase să
devină cancerigene; se pare că este vorba despre o mutaţie de ADN, iar pentru viitor se
încearcă efectuarea unei terapii genetice care să corecteze celula de ADN. [8]

6
BIBLIOGRAFIE

[1] Pricop M. Chirurgie ginecologică. Ed. Institutul European, Iaşi, 2006.

[2] Ghidul pentru Obstretică şi Ginecologie, nr.35, 2008, ISBN 978-973-139-129-8
[3] http://seer.cancer.gov/statfacts/html/corp.html
[4] http://old.ms.md/_files/14733-PCN-139.%2520Cancerul%2520endometrial.pdf
[5] http://www.cancer.ca
[6] http://www.cancer.gov/cancertopics/pdq/screening/endometrial/Patient/page3
[7] http://globocan.iarc.fr/Pages/online.aspx
[8] http://www.cancer.org
[9] http://eco.iarc.fr/EUCAN/CancerOne.aspx?Cancer=26&Gender=2#block-chart-f